Infractiuni Savarsite DE Catre Functionari Publici

CUPRINS

Noțiuni introductive. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege ………………4

Infracțiuni de serviciu sau in legătura cu serviciul …………… ….. .4

Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor……………………8

Abuzul in serviciu prin îngrădirea unor drepturi …………………10

Abuzul in serviciu contra intereselor publice . ………………… 13

Abuzul in serviciu în formă calificată …………………………… 16

Neglijența in serviciu ………………………………………….. 18

8. Purtarea abuzivă……………………………………………………..20

9. Neglijența în păstrarea secretului de stat…………………………….23

10. Conflictul de interese ……………………………………………25

11. Luarea de mita ……………………………………………………… 27

12. Darea de mită ……………………………………………………… 29

13. Traficul de influență……………………………………………….. 31

14. Bibliografie ………………………………………………..………. 33

Infracțiuni care aduc atingere unor

activități de interes public au

altor activități reglementate

de lege

Viata sociala a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoia a dus la apariția funcției publice si a funcțiilor care s-o îndeplinească. Comunitatea umana n-ar fi avut acces la progres daca nu si-ar fi creat un întreg organism social, căruia i-a dat viabilitate prin personalul investit in diversitatea de funcții statornicite de-a lungul timpului.

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administrația publica necesita o extrem de variata gama de prestațiuni realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu pregătire profesionala diversa. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivității, a nevoilor omului care trăiește intr-o grupare organizata, rămâne finalitatea esențiala si singura justificare a administrației publice, atât de diversificata, mai ales in prestațiunile sale către populație. Privita din punct de vedere sociologic, administrația publica nu reprezintă altceva decât o suma de colectivități umane care organizează anumite acțiuni in favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucrează in administrație capătă o importanta considerabila. Oricât de perfecta ar fi organizarea unui organism social si oricât de bune legi si decizii ar fi, ramane doar o simpla schema, fara viabilitate, daca nu exista oameni competenți, activi si devotați pentru realizarea scopului stabilit.

Infracțiuni de serviciu sau in legătura cu serviciul

– Art. 246 – 258 –

Capitolul I din Titlul al – VI – lea este consacrat infracțiunilor de serviciu sau in legătura cu serviciul, art. 246 – 258 din Codul Penal.

Din categoria infracțiunilor de serviciu, infracțiuni cu subiect activ calificat, fac parte:

Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor, art. 246 din Codul Penal;

Abuzul in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, art. 247 din Codul Penal;

Abuzul in serviciu contra intereselor publice, art. 248 din Codul Penal;

Neglijenta in serviciu, art. 249 din Codul Penal;

Purtarea abuzivă, art. 250 din Codul Penal;

Neglijenta in păstrarea secretului de stat, art. 252 din Codul Penal;

Luarea de mita, art. 254 din Codul Penal;

Primirea de foloase necuvenite, art. 256 din Codul Penal.

Darea de mita, art. 255 din Codul Penal si traficul de influenta, art. 257 din Codul Penal, sunt infracțiuni in legătura cu serviciul, in sensul ca subiect activ poate fi orice persoana, insa faptele sunt săvârșite in legătura cu activitatea unui funcționar.

Incriminând infracțiunile de serviciu sau in legătura cu serviciul, legiuitorul a urmărit sa asigure, pe de o parte, corectitudinea funcționarilor in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, iar pe de alta parte sa prevină orice amestec din partea unor terțe persoane, in îndeplinirea normala a respectivelor atribuțiuni de serviciu.

Condiții preexistente

Obiectul juridic principal consta in relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu. Unele infracțiuni au si un obiect juridic secundar, constând, de exemplu, in relațiile sociale cu caracter patrimonial, in cazul abuzului in serviciu contra intereselor publice, art. 248. din Codul Penal, neglijentei in serviciu contra intereselor publice, art. 248 din Codul Penal, neglijentei in serviciu, art. 249 din Codul Penal sau in relațiile sociale privind atributele persoanei, in cazul purtării abuzive, art. 250 din Codul Penal.

Obiectul material

Unele infracțiuni au si un obiect material. De exemplu, in cazul purtării abuzive, art. 250 din Codul Penal, daca fapta se realizează prin loviri sau alte violente, obiectul material este reprezentat de corpul persoanei fata de care se realizează in mod nemijlocit actele de violenta.

Subiectul activ este, de regula,, calificat, prin calitatea de funcționar public, in accepțiunea prevederilor art. 147 din Codul Penal. Potrivit prevederilor art. 258 din Codul Penal, dispozițiile art. 246 – 250 din Codul Penal, privitoare la funcționari publici se aplica si celorlalți funcționari, situație in care maximul pedepsei se reduce cu o treime.

Participația penala este posibila, de regula, sub toate formele. In cazul infracțiunilor cu subiect active calificat prin calitatea de funcționar public sau alt funcționar, pentru existenta coautoratului, este necesar ca făptuitorul care săvârșește actele de executare sa aibă calitatea speciala ceruta de lege autorului.

Conținutul constitutiv

Latura obiectiva

Elementul material al laturii obiective se realizează, in cele mai frecvente cazuri, printr-o acțiune, constând, de exemplu, in întrebuințarea de expresii jignitoare, in cazul purtării abuzive art.250 din Codul Penal, primirea de bani sau alte foloase, in cazul luării de mita, art. 254 din Codul Penal si in cazul primirii de foloase necuvenite, art. 256 din Codul Penal.

In cazul unora dintre infracțiunile analizate, elementul material poate fi realizat si printr-o inacțiune, constând, de exemplu, in neîndeplinirea, cu știința, a atribuțiunilor de serviciu, in cazul neglijentei in serviciu, art. 249 din Codul Penal, nerespingerea promisiunii foloaselor, in cazul luării de mita, art. 254 din Codul Penal.

De regula, acțiunea sau inacțiunea consta intr-o inculcare a îndatoririlor de serviciu. In cazul unora dintre infracțiuni, acțiunea sau inacțiunea se săvârșește in legătura cu îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu de către un funcționar, cum ar fi, de exemplu, in cazul darii de mita, art. 255 din Codul Penal si traficului de influenta, art. 257 din Codul Penal.

Urmarea imediata poate consta fie in crearea unei stari de pericol, fie intr-o încălcare efectiva a valorii protejate prin incriminarea faptei.

Infracțiunile de luare de mita, dare de mita, primire de foloase necuvenite si trafic de influenta, (art. 254 – 257 din Codul Penal), împreuna cu unele incriminări similare din legile speciale, reprezintă instrumentele juridice de natura sa prevină si sa combată fenomenul de corupție, care cunoaște o latura active si alta pasiva.

Raportul de cauzalitate dintre fapta si urmare, trebuie sa existe.

Latura subiectiva

Infracțiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul se savarsesc, de regula, cu intentie directa sau indirecta. In unele cazuri, cum ar fi, de exemplu, la luarea de mita, art. 254 din Codul Penal, darea de mita, art. 255 din Codul Penal, latura subiectiva a infracțiunii include si cerinta savarsirii faptei intr-un anumit scop, situatie in care intentia faptuitorului nu poate fi decat directa. Unele infracțiuni se savarsesc din culpa – neglijenta in serviciu, art. 249 din Codul Penal si neglijenta in pastrarea secretului de stat, art. 252 din Codul Penal.

Făptuitorul nu poate invoca pentru înlăturarea vinovatiei ordinal primit de la un superior, deoarece principiul legalității nu ingaduie nici darea si nici executarea unor ordine ilegale.

Forme. Sancțiuni

Tentativa este posibila in cazul unora dintre infracțiunile analizate, insa nu se pedepseste.

Consumarea infracțiunilor are loc, dupa caz, in momentul cand acțiunea faptuitorului este dusa pana la capat, si respective, la expirarea termenului in care actul trebuia indeplinit. Infracțiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul pot fi savarsite, de regula, in forma continuata, cunoscand si un moment al epuizarii.

Sanctionarea

Infractinile de serviciu sau in legatura cu serviciul sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii. La infracțiunile de neglijenta in serviciu, art. 249 din Codul Penal si purtare abuziva, art. 250 alin. 1 din Codul Penal, pedeapsa cu închisoarea este prevazuta alternative cu amenda.

La unele infracțiuni este prevazuta si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi.

Conținutul agravat

Unele dintre infracțiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul sunt prevazute si in forma agravata. Circumstanta agravata se refera fie la producerea unui anumit rezultat, constand in consecințele deosebit de grave, in cazul abuzului in serviciu, art. 248 din Codul Penal si in cazul neglijentei in serviciu, art. 249 alin. 2 din Codul Penal, fie la săvârșirea faptei intr-un anumit mod, prin lovirea sau alte acte de violenta, in cazul purtarii abusive, art. 250 alin. 2 din Codul Penal, sau de catre un funcționar cu anumite functii, atributii de control, in cazul luarii de mita, art. 254 alin. 2 din Codul Penal.

Aspecte procesuale

Pentru toate infracțiunile, ce vor fi prezentate pe parcursul acestui proiect, acțiunea penala se pune in miscare din oficiu.

Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor

Art. 246 –

Conținutul juridic

Infracțiunea consta in fapta funcționarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane.

Conditii preexistente

Obiectul juridic principal consta in relatiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitatea a carei buna desfasurare presupune indeplinirea indatoririlor de serviciu in mod correct, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor. Obiectul juridic secundar consta in relatiile sociale referitoare la drepturile si intereselelegale ale unei persoane.

Infracțiunea are caracter subsidiar, in sensul ca, fapta săvârșită de catre un funcționar public sau de un alt funcționar se incadreaza in dispozitiile art. 246 din Codul Penal numai daca acest abuzz nu are o incriminare ditincta in Codul Penal sau intr-o lege speciala. De exemplu, fapta poate constitui infracțiunea de purtare abuziva conform art. 250 din Codul Penal, cercetare abuziva, art. 266 alin. 2 din Codul Penal.

Obiectul material

De regulă, infracțiunea este lipsita de obiect material. Totuși, daca încălcarea îndatoririlor de serviciu a fost săvârșită in legătura directa cu un anumit bun, infracțiunea are si un obiect constând in acel bun.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcționar public sau de funcționar, in accepțiunea prevederilor art. 147 alin. 1 si 2 din Codul Penal. Potrivit prevederilor art. 258 din Codul Penal, dispozițiile art. 246 – 250 din Codul Penal, privitoare la funcționari publici se aplica si celorlalți funcționari.

Participația penala este posibila sub toate formele. In cazul coautoratului, făptuitorii trebuie sa aibă calitatea speciala ceruta de lege autorului infracțiunii. Instigator sau complice poate fi orice persoana.

Conținutul constitutiv

Latura obiectiva

Elementul material al laturii obiective se realizează fie printr-o inacțiune, constând din neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune – constând in îndeplinirea defectuoasa a unui act.

Acțiunea sau inacțiunea făptuitorului se refera la un act, la o atribuțiune de serviciu a acestuia.

Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor poate intra in concurs cu alte infracțiuni. Astfel, de exemplu, aceasta infracțiune intra in concurs cu alte infracțiuni. Astfel, de exemplu, aceasta infracțiune intra in concurs cu infracțiunea de creare de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase, art. 35 din Legea nr. 22/ 1969, sau cu infracțiunea de delapidare, atunci când valorile obținute de gestionar ca urmare a practicării supraprețului sunt însușite de către acesta.

Urmarea imediata consta in vătămarea intereselor legale ale unei persoane. .

Raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intenția chiar si atunci când elementul material se realizează printr-o inacțiune. Cerințele intenției rezulta din expresia „cu știința” folosita de către legiuitor. Latura subiectiva nu include vreun motiv sau scop special.

Forme. Sanctiuni

Tentativa este posibila in modalitatea comisiva, dar legea nu prevede sanctionarea acesteia.

Consumarea infracțiunii are loc in momentul indeplinirii actului in mod defectuos, respective in momentul expirarii termenului in care actul trebuia sa fie indeplinit. Infracțiunea poate fi săvârșită in forma continuata.

Sancțiunea consta in închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Conținutul agravat

Potrivit art. 248 din Codul Penal, infracțiunea este mai grava daca faptele din art. 246 au avut consecințe deosebit de grave.

Potrivit art. 146 din Codul Penal, prin consecințe deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 lei, sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Sancțiunea consta in închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Abuzul in serviciu prin îngrădirea unor drepturi

art. 247 –

Conținutul juridic

Potrivit textului de incriminare, infracțiunea consta in ingradirea, de catre un funcționar public, ori a folosinței sau a exercitiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasa, sex sau religie, gen, orientare sexuală etc.

Incriminarea prevăzută de art.247 C.penal este concordantă cu prevederile constituționale (art.16 din Constituția României) precum că toți cetățenii României sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și discriminări.

Prevederea ca infracțiune distinctă comportarea abuzivă a unui funcționar public este necesară întrucât prezintă un grad mai înalt de pericol social, necesitând – pentru asigurarea realizării funcțiilor și scopurilor pedepsei – o sancțiune mai aspră.

Condiții preexistente

Obiectul juridic principal consta in relațiile sociale referitoare la buna activitate de serviciu, activitate a cărei buna desfășurare este incompatibila cu îngrădirea folosinței sau exercițiul drepturilor vreunui cetățean sau cu crearea pentru acesta a unei situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasa, religie sau sex. Incriminările din art. 166, 247, 317 din Codul Penal constituie tot atâtea garanții pentru egalitatea in drepturi a tuturor cetățenilor, fără deosebire de naționalitate, sex sau religie, contra tuturor manifestărilor de discriminare rasiala.

Această infracțiune, de regulă, nu are obiect material, dar – uneori, activitatea abuzivă a funcționarului public se poate referi la modificarea unui act de stare civilă sau a altui act public, caz în care obiectul material îl va reprezenta acel act de stare civilă, actul public sau oricare alt asemenea act.

Subiectul activ este calificat, prin calitatea de funcționar public sau de alt funcționar, in accepțiunea prevederilor art. 147 din Codul Penal.

Coautoratul este posibil, cu condiția ca toți coautorii să aibă calitatea de funcționari publici sau de funcționari.

Participatia penala este posibilă sub toate formele.

Conținutul constitutiv

Latura obiectiva

Elementul material al laturii obiective se realizează prin una dintre următoarele doua modalități alternative:

Fapta de îngrădire a folosinței sau exercițiului drepturilor vreunui cetățean. In aceasta modalitate de realizare, fără nici o justificare legala, făptuitorul îl împiedica pe un cetățean sa folosească drepturile pe care le are sau sa le exercite in întregime.

Fapta de creare pentru un cetățean a unor situații de inferioritate.

In această modalitate de realizare, tot fără nici o justificare legală, făptuitorul ii creează persoanei vătămate, o situație defavorabilă in raport cu ceilalți cetățeni, în cadrul unei anumite colectivități.

Cerințe esențiale. În ambele cazuri, fapta este săvârșită pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie. Fapta se încadrează in dispozițiile art.247 din Codul Penal, numai daca făptuitorul a avut in competenta sa îndeplinirea actului privitor la drepturile sau situația persoanei, prin care i s-a adus acesteia o îngrădire a folosinței sau exercițiului unui drept civil ori i s-a creat o situație de inferioritate.

Urmarea periculoasa consta in lezarea unui/unor drept(uri) al(e) cetățeanului. Urmarea imediată poate fi de natură materială (de pildă neînscrierea unei persoane pe lista întocmită în vederea acordării unor drepturi salariale suplimentare etc.) sau de natură morală (de exemplu: neînscrierea unei persoane pe listele de alegători, ceea ce atrage împiedicarea exercitării dreptului de a alege)

Raportul de cauzalitate dintre fapta si urmare, trebuie să existe.

Latura subiectivă

Abuzul in serviciu prin îngrădirea unor drepturi se săvârșește cu intenție directă. Infracțiunea exista numai daca fapta a fost săvârșită pe temei de naționalitate, rasa, sex sau religie, in caz contrar, fapta se încadrează in dispozițiile art. 246 din Codul Penal, constituind infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. A fost exprimată si opinia potrivit căreia fapta poate fi săvârșită si cu intenție indirectă.

4.Forme. Sancțiuni

Forme – sunt posibile acte de pregătire.

Tentativa nu se pedepsește.

Consumarea infracțiunii are loc in momentul când acțiunea făptuitorului este dusă pana la capăt, moment in care se produce urmarea socialmente periculoasă, adică lezarea unui drept al persoanei.

Sancțiunea consta in închisoare de la 6 luni la 5 ani dacă fapta este săvârșită . de un funcționar public sau în închisoarea de la 6 luni la 3 ani și 4 luni dacă fapta este săvârșită de un funcționar (conform art.258 C.penal).

5. Conținutul agravat

Potrivit art. 248 din Codul Penal, infracțiunea are forma agravanta daca faptele din art. 247 au avut consecințe deosebit de grave.

Potrivit art. 146 din Codul Penal, consecințele sunt deosebit de grav, când prin săvârșirea faptei s-a produs o paguba materiala mai mare de 200.000 RON, sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se refera art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Sancțiunea consta in închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

IV. Abuzul in serviciu contra intereselor publice

– art. 248 –

1. Conținutul juridic

Infracțiunea consta in fapta funcționarului public, care, in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știința, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește in mod defectuos si prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Infracțiunea are o reglementare distinctă, deși constituie tot fapta funcționarului public sau a funcționarului, întrucât se are în vedere gravitatea mai mare a urmărilor.

Fapta poate fi comisă atât în sectorul public cât și în cel privat, cu condiția ca urmarea să fie suportată de un organ, instituție de stat sau de o unitate dintre cele la care se referă art.145 C.penal.

Condiții preexistente

Obiectul juridic principal consta in relațiile sociale a căror naștere, desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibile fără îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici / funcționari.

Obiectul juridic secundar – relațiile sociale referitoare la patrimoniul public.

De regulă, nu există obiect material, întrucât activitatea infracțională a funcționarului public sau funcționarului nu se răsfrânge în mod direct asupra unui bun sau lucru. Există situații în care poate interveni îndeplinirea în mod defectuos sau neîndeplinirea cu bună știință a atribuțiilor de serviciu, care vizează în mod direct un anumit bun, care va deveni obiect material al infracțiunii (ex.: subiectul activ al infracțiunii nu predă beneficiarului anumite bunuri, deși era obligat să o facă în virtutea sarcinilor de serviciu).

Subiectul activ este calificat, prin calitatea de funcționar public sau de funcționar, in accepțiunea prevederilor art. 147 din Codul Penal.

Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

Elementul material al laturii obiective se realizează prin una dintre următoarele doua modalități alternative:

– Printr-o acțiune: îndeplinirea defectuoasă a unui act privind îndatoririle de serviciu (în alte condiții, modalități, împrejurări, termene decât cele reglementate de lege);

– Printr-o inacțiune: neîndeplinirea unui act de către un funcționar public sau funcționar privind îndatoririle de serviciu. Presupune rămânerea în pasivitate, neefectuarea unui act pe care funcționarul public sau funcționarul era obligat să îl îndeplinească în virtutea îndatoririlor de serviciu. Este vorba despre acte ce cad în atribuțiile funcționarului public potrivit normelor ce reglementează activitatea serviciului respectiv (fiind prevăzute în fișa postului)

In ambele cazuri, vom înțelege prin „act” operațiunea care trebuia efectuată de funcționarul public (sau funcționar) conform atribuțiilor sale de serviciu si potrivit solicitărilor formulate de o persoană.

Cerința esențială e aceea că fapta trebuie săvârșită de funcționarul public (sau de funcționar) în exercițiul atribuțiunilor de serviciu.

Urmarea periculoasa consta in tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori o pagubă a patrimoniului acestuia(acesteia).

Raportul de cauzalitate dintre fapta funcționarului public sau a funcționarului si rezultat (tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ, instituții etc. sau producerea unei pagube), trebuie sa existe.

Latura subiectivă

Abuzul in serviciu prin îngrădirea unor drepturi se săvârșește cu intenție directă dar și indirectă (făptuitorul prevăzând că prin fapta sa va cauza o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituții de stat sau că va produce o pagubă în patrimoniul acestora, urmărind sau doar acceptând acest lucru).

4.Forme. Sancțiuni

Tentativa nu se pedepsește.

Consumarea infracțiunii are loc in momentul când acțiunea făptuitorului este dusa pana la capăt, moment in care se produce urmarea socialmente periculoasa, adică tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau instituții de stat sau că producerea unei pagube în patrimoniul acestora.

Sancțiunea consta in închisoare de la 6 luni la 5 ani dacă este comisă de un funcționar public și cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și 4 luni dacă este săvârșită de un funcționar. În art.19 C.pen se prevede că persoanele juridice cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală. Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

Potrivit art. 71 alin.(2) C.pen., persoana juridică se sancționează cu amenda cuprinsă între 5.000 și 600.000 lei.

V. Abuzul in serviciu în formă calificată

– art. 248 –

Conținutul juridic

Conform art.248 C.pen. constituie infracțiune de abuz în serviciu în formă calificată săvârșirea faptelor prevăzute în art.246, art.247 și art.248 C.pen, dacă a avut ca urmare producerea unor consecințe deosebit de grave.

2. Condiții preexistente

Privitor la obiectul juridic, material și subiecții infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, nu există deosebiri în raport cu infracțiunile corelative descrise anterior.

3.Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

Elementul material – poate consta într-o acțiune (îndeplinirea în mod defectuos a unui act, îngrădirea folosinței sau exercițiului drepturilor unui cetățean sau prin crearea pentru acesta a unei situații de inferioritate pe temei de naționalitate, etnie, rasă, religie, limbă, gen, orientare sexuală etc.) sau inacțiune (neîndeplinirea unui act) privitor la îndatoririle de serviciu de către un funcționar public(sau funcționar) aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu.

Urmarea imediată constă în producerea unor consecințe deosebit de grave, ca rezultat al agravării imediate corespunzătoare uneia dintre infracțiunile prevăzute în art.248 C.pen.

Stabilirea concretă a unor astfel de urmări revine instanței de judecată în baza probelor administrate în cadrul procesului penal.

Legătura de cauzalitate

– trebuie să existe, impunându-se dovedirea legăturii dintre elementul material și urmarea socialmente periculoasă; de cele mai multe ori rezultă chiar din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

Abuzul în serviciu în formă calificată se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum făptuitorul a prevăzut și urmărit sau doar a prevăzut și acceptat consecințele subsecvente ale faptei sale.

4.Forme. Sancțiuni

Actele pregătitoare și tentativa nu se pedepsesc.

Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care a fost realizat în întregime elementul material și s-au produs urmările prevăzute de lege.

În cazul săvârșirii infracțiunii prin omisiune, consumarea infracțiunii coincide cu împlinirea (expirarea) termenului la care urma a fi îndeplinită o anumită sarcină de către funcționarul public (sau de funcționar).

Abuzul în serviciu în formă calificată reprezintă o variantă agravată a infracțiunilor de abuz in serviciu, datorită introducerii – ca elemente circumstanțiale – a producerii unei pagube materiale mai mari de 200.000 lei sau a unei perturbări deosebit de grave cauzate unei unități publice sau altei persoane juridice sau fizice.

Sancțiuni

Infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani, dacă fapta a fost săvârșită de un funcționar public și cu închisoare de 5 la 10 ani, dacă fapta a fost săvârșită de un funcționar, în ambele situații instanța având posibilitatea să aplice și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, bineînțeles dată pedeapsa cu închisoarea stabilită de instanță este de cel puțin 2 ani. În art. 19 C.pen., se prevede că persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală. Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni. Potrivit art. 71 alin. (2), când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită de persoana fizică pedeapsa Închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

VI. Neglijența in serviciu

– art. 249 –

Conținutul juridic

Conform art.249 C.pen. infracțiunea de neglijență în serviciu este prevăzută într-o variantă tip și una agravată.

– varianta tip – presupunea încălcare a din culpă de către un funcționar public sau funcționar a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă a patrimoniului acesteia, o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.

– forma agravată – constă în încălcarea din culpă a îndatoririrlor de serviciu, în formele de mai sus, dacă a avut ca urmare producerea unor consecințe deosebit de grave.

2. Condiții preexistente

Obiectul juridic este reprezentat de relațiile sociale referitoare la asigurarea respectării de către funcționarii publici (funcționari) a obligației de a îndeplini în mod corect atribuțiile care le revin, pentru a nu vătăma interesele publice sau interesele legale ale persoanelor fizice.

Obiectul material – de regulă, lipsește. În cazul în care acțiunea care constituie elementul material s-a exercitat asupra unui lucru (ex.: redactarea defectuoasă a unui înscris, manipularea sau întrebuințarea neglijentă a unor bunuri), acele bunuri vor reprezenta obiectul material al infracțiunii.

Subiectul activ al infracțiunii de neglijență în serviciu este funcționarul public (funcționarul).

Participația nu este posibilă, fiind o infracțiune din culpă. Coautoratul este posibil atunci când îndeplinirea unei obligații incumbă unui grup de persoane (comisie de control, de inventariere etc.)

Subiect pasiv este organul, instituția de stat sau altă unitate dintre cele prevăzute la art.145 C.pen. căreia, prin fapta funcționarului public (funcționarului) i s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers sau o pagubă a patrimoniului acesteia; de asemenea, subiect pasiv poate fi persoana căreia i s-a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale.

3.Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

Elementul material –infracțiunea presupune încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu sau neîndeplinirea acesteia, deci poate fi o infracțiune comisivă sau omisivă.

Neîndeplinirea îndatoririi de serviciu poate fi totală sau parțială, după cum și îndeplinirea defectuoasă presupune îndeplinirea altfel decât se cuvine a atribuțiilor de serviciu.

O cerință esențială o reprezintă necesitatea ca funcționarul public să se afle în exercițiul atribuțiunilor de serviciu.

Urmarea imediată

– constă în tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau intr-o pagubă adusă patrimoniului acesteia, o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.

Legătura de cauzalitate

– fiind o infracțiune de rezultat, trebuie să existe legătura de cauzalitate dintre acțiunea/inacțiunea făptuitorului și urmarea cerută de norma de incriminare

Latura subiectivă

Forma de vinovăție – este culpa (ușurința și neglijența)

4. Forme. Sancțiuni

Fiind o infracțiune săvârșită din culpă, nu este susceptibilă nici de acte pregătitoare nici de tentativă, fiind incriminată doar în formă consumată. Consumarea are loc in momentul în care s-a executat acțiunea incriminată sau atunci când a expirat termenul în care actul trebuia să fie efectuat și s-a produs una dintre urmările imediate prevăzute legal.

Sancțiuni.

Pentru varianta tip, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 2 ani sau amenda, când fapta este comisă de un funcționar public și închisoarea de la o lună la 1 an și 4 luni sau amenda, când este săvârșită de un funcționar.

Potrivit art. 90 alin. (1) C.pen., instanța poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, în cazul variantei tip a infracțiunii de neglijență, dacă valoarea pagubei nu depășește 50 lei.

In varianta agravată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani, când fapta este săvârșită de un funcționar public și închisoarea între 2 și 7 ani și 8 luni, când este comisă de un funcționar.

În art. 19 C.pen. se prevede că persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală.

Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

VII. Purtarea abuzivă

– art. 250 –

Conținutul juridic

Infracțiunea de purtare abuzivă este prevăzută în art. 250 și are următorul conținut legal: ,,( 1) Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (2) Amenințarea săvârșită de către un funcționar public, în condițiile alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Lovirea sau alte acte de violență .săvârșite de către un funcționar public, în condițiile alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. (4) Vătămarea corporală săvârșită de către un funcționar public, în condițiile alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. (5) Vătămarea corporală gravă săvârșită de către un funcționar public, în condițiile alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani".

Se observă că este incriminată o modalitate simplă (tip) și patru modalități agravate.

Condiții preexistente

Obiectul juridic al infracțiunii este reprezentat de relațiile de serviciu care presupun un comportament adecvat al funcționarului public față de orice persoană, cu excluderea folosirii unor expresii jignitoare sau a actelor de violență fizică.

Incriminarea acestor fapte asigură atât apărarea activității organelor, instituțiilor și altor unități prevăzute în art.145 C.pen., precum și apărarea persoanelor care vin în contact cu anumiți funcționari publici în cadrul desfășurării de către aceștia de anumite activități.

Obiectul material există în cazul variantei agravante a purtării abuzive și este reprezentat de corpul persoanei fizice.

Subiectul activ – este calificat (funcționar public, aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu.

Participația este posibilă. Instigatorii și complicii nu trebuie să fie funcționari publici.

Subiectul pasiv – reprezentat de persoana căreia i s-au adresat expresiile jignitoare sau care a suferit lovirile ori alte violențe. În cazul în care subiectul pasiv este un funcționar public care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și se afla în exercițiul funcției, actele de purtare abuzivă constituie infracțiunea de ultraj, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute in art.239 C.pen.

– reprezentat de orice unitate prevăzută în art.145 C.pen., sau orice altă persoană juridică tulburată prin fapta funcționarului public.

Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

Elementul material – îl constituie folosirea de expresii jignitoare față de o persoană (utilizarea de insulte, cuvinte de ocară sau umilitoare) de natură a aduce atingere demnității unei persoane.

În cazul variantei agravate, elementul material poate consta în mai multe acțiuni: amenințare (în sensul art.193 C.pen), violențele comise asupra unor obiecte aparținând unei persoane (îmbrâncirea unei persoane astfel încât i-au căzut ochelarii și s-au spart, i s-a descusut haina etc.). vătămarea corporală are sensul prevăzut in art.181 C.pen., iar vătămarea corporală gravă – cel prevăzut în art.182 C.pen.

De exemplu, se poate vorbi despre infracțiunea de purtare abuzivă în cazul în care un polițist care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a exercitat acte de violență asupra unei persoane.

Urmarea imediată – comiterea oricărei dintre acțiunile incriminate are ca urmare o comportare ilicită a funcționarului public și creează o stare de pericol care lezează prestigiul și buna desfășurare a unei unități din cele prev. În art.145 C.pen., ori altei persoane juridice. În cazul formei agravate urmarea imediată o constituie vătămarea efectivă cauzată de lovire sau alte violențe.

Legătura de cauzalitate – trebuie să existe o legătură de cauzalitate între acțiunea funcționarului public și urmarea imediată.

Latura subiectivă

Această infracțiune se comite cu intenție directă sau indirectă, ori chiar praeterintenție. Funcționarul public realizează că prin acțiunea sa aduce atingere demnității unei persoane sau îi va cauza o vătămare, în cazul variantei agravate urmărind sau doar acceptând consecințele faptei sale.

Forme. Modalități. Sancțiuni

Tentativa nu se pedepsește.

Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care s-au întrebuințat expresiile jignitoare ori s-a recurs la amenințare, lovire sau alte violențe etc.

Modalități

Varianta tip – presupune folosirea de expresii jignitoare față de o persoană de către un funcționar public.

Varianta agravată – presupune existența a patru modalități: amenințare, lovire sau alte violențe, vătămare corporală și vătămare corporală gravă.

Sancțiuni

Se vor aplica pedepsele prevăzute în art.250 C.pen. ținând cont și de prevederile art.258 C.pen.

VIII. Neglijența în păstrarea secretului de stat

– art. 252 –

Conținutul juridic

Această infracțiune constă în neglijența ce are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum și neglijența ce a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta e de natură să aducă atingere intereselor statului.

Condiții preexistente

Obiectul infracțiunii

a) Obiectul juridic e reprezentat de relațiile referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, incompatibilă cu o comportare neglijentă a funcționarilor publici în păstrarea secretului de stat.

b) Obiectul material – îl reprezintă un document care constituie secret de stat.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ este funcționarul public sau funcționarul.

Nu este posibilă participația.

b) Subiectul pasiv – oricare dintre unitățile prevăzute în art.145 C.pen. sau alte persoane juridice ale căror interese au fost lezate ca urmare a neglijenței în păstrarea secretului de stat.

3. Conținutul constitutiv

A. Latura obiectivă

Elementul material – reprezentat de comportarea neglijentă a funcționarului public sau a funcționarului în păstrarea secretului de stat, ce a avut ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea unui document ce constituie secret de stat sau a dat prilejul ca o persoană neîndreptățită să afle conținutul acestuia.

Cerința esențială – o reprezintă necesitatea ca fapta să aducă atingere intereselor statului, stabilirea existenței acestei cerințe revenind instanței de judecată.

Urmarea imediată – comportarea neglijentă a făptuitorului trebuie să aibă ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea unui document ce constituie secret de stat, ori să fi dat prilejul unei persoane neautorizate să afle un asemenea secret.

Legătura de cauzalitate dintre fapta funcționarului public și urmarea imediată trebuie să existe.

B. Latura subiectivă

Forma de vinovăție ce caracterizează această infracțiune este culpa.

4. Forme. Modalități. Sancțiuni

Forma – nu se poate vorbi despre tentativă, întrucât este o infracțiune săvârșită din culpă.

Infracțiunea se consumă în momentul în care s-au produs consecințele prevăzute de lege (distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea documentului etc.)

Modalitățile – sunt prevăzute două modalități normative:

neglijența ce are ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat;

neglijența soldată cu aflarea unui secret de stat de către o persoană neautorizată.

Sancțiunile – închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

IX. Conflictul de interese

– art. 253 –

Conținutul juridic

Această infracțiune constă în fapta funcționarului, care în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, îndeplinește un act sau participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său sau o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5 ani, ori din partea căreia a beneficiat sau beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

2. Condiții preexistente

Obiectul infracțiunii

a) Obiectul juridic special este reprezentat de acele relații sociale a căror naștere, normală desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibile fără îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici.

b) Obiectul material nu există în cazul acestei infracțiuni.

Subiecții infracțiunii

a) Subiectul activ – este calificat, fiind reprezentat de un funcționar public în accepțiunea art.147 C.pen.

Participația este posibilă sub toate formele.

b) Subiectul pasiv – este o autoritate publică, o instituție publică sau o persoană juridică ce a fost prejudiciată prin producerea infracțiunii.

3. Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

a) Elementul material – se realizează printr-o acțiune de îndeplinire a unui act sau de participare la luarea unei decizii.

b) Cerințe esențiale – fapta să fie săvârșită în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, iar făptuitorul să realizeze prin acțiunea sa un folos material pentru sine, soțul său sau o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5 ani, ori din partea căreia a beneficiat sau beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

c) Urmarea imediată – obținerea unor foloase necuenite de ătre funcționarul public si, prin aceasta, crearea unui pericol pentru bunul mers al activității unor persoane juridice publice.

d) Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei comise.

Latura subiectivă

Infracțiunea se comite atât cu intenție directă cât și indirectă.

Forme. Modalități. Sancțiuni

Forme

Tentativa nu se pedepsește.

Consumarea infracțiunii are loc atunci când se produce urmarea prevăzută de lege.

Modalități

Legea prevede două modalități: îndeplinirea unui act sau participarea la luarea unei decizii în cadrul serviciului pe care subiectul activ îl îndeplinește.

Sancțiuni

Infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.

X. Luarea de mită

– art. 254 –

1.Conținutul juridic

Conform art.254 C.pen., această infracțiune constă în fapta funcționarului, care în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, direct sau indirect primește bani sau foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor asemenea foloase (sau nu o respinge), în scopul de a îndeplini sau nu îndeplini, ori de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

2. Condiții preexistente

Obiectul infracțiunii

a) Obiectul juridic special este reprezentat de acele relații sociale referitoare la buna desfășurare a îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici.

b) Obiectul material nu există, de regulă, în cazul acestei infracțiuni. Doar dacă acțiunea făptuitorului privește în mod direct un bun, atunci acel bun va constitui obiectul material. Conform unelor opinii, banii sau alte foloase, care nu i se cuvin subiectului activ, constituie obiectul material.

Subiecții infracțiunii

a) Subiectul activ – este calificat, fiind reprezentat de un funcționar public în accepțiunea art.147 C.pen, sau – conform art.254 alin.(2) C.pen. – funcționar public cu funcții de control. Coautoratul presupune ca toți autorii să aibă calitatea de funcționar.

Participația este posibilă, instigatorul sau complicele nu trebuie să aibă vreo calitate specială.

Unii autori consideră că mituitorul nu este participant la infracțiunea luare de mită, ci este autor al unei infracțiuni distincte: darea de mită.

b) Subiectul pasiv – este o autoritate publică, o instituție publică sau o persoană juridică ce a fost prejudiciată prin producerea infracțiunii.

3. Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

a) Elementul material – se realizează fie printr-o acțiune (pretinderea sau primirea de bani ori alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, acceptarea unei promisiuni) fie printr-o inacțiune (nerespingerea de către făptuitor a unei astfel de promisiuni).

b) Cerințe esențiale – oricare dintre aceste acțiuni/inacțiuni trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase (orice avantaj de natură patrimonială), care să fie necuvenite făptuitorului; actul pentru care funcționarul public pretinde/primește/nu refuză banii sau alte foloase materiale să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia.

c) Urmarea imediată – obținerea unor foloase necuvenite de către funcționarul public si, prin aceasta, crearea unui pericol pentru bunul mers al activității unor organe, instituții publice sau alte unități prevăzute în art.145 C.pen.

d) Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei comise de subiectul activ.

Latura subiectivă

Infracțiunea se comite cu intenție directă.

Forme. Modalități. Sancțiuni

Forme

Este o infracțiune ce exclude actele pregătitoare și tentativa.

Pretinderea banilor sau a altor foloase materiale face să se rețină infracțiunea în formă consumată.

Modalități

Legea prevede două modalități si anume:

pretinderea sau primirea de către subiectul activ de bani sau de foloase care nu i se cuvin;

acceptarea sau nerespingerea de către făptuitor a promisiunii de foloase necuvenite.

Sancțiuni

Infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art.71 C.pen persoana juridică se sancționează cu amenda cuprinsă între 10.000 și 900.000 lei dacă pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită de persoana fizică este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri ce au făcut obiectul infracțiunii de luare d emită se confiscă, iar dacă nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani.

XI. Darea de mită

– art. 255 –

1.Conținutul juridic

Conform art.255 C.pen., această infracțiune constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, unui funcționarului public sau unui funcționar, în scopul de a îndeplini sau nu îndeplini, ori de a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

2. Condiții preexistente

Obiectul infracțiunii

a) Obiectul juridic special este reprezentat de acele relații sociale referitoare la buna desfășurare a îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici.

b) Obiectul material nu există, de regulă, în cazul acestei infracțiuni.

Subiecții infracțiunii

a) Subiectul activ – este nedeterminat, putând fi orice persoană care îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi considerat autorul unei infracțiuni. Poate fi comisă și de către un funcționar, dar – în raport cu funcționarul mituit – apare ca o persoană particulară.

b) Subiectul pasiv – este o unitate dintre cele prevăzute în art.145 C.pen. sau o persoană juridică privată în al cărui serviciu își desfășoară activitatea funcționarul căruia i se promite, i se oferă sau i se dă mită.

3. Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

a) Elementul material – se realizează fie prin următoarele acțiuni (promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcționar) pentru a îndeplini sau a nu îndeplini ori întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.

c) Urmarea imediată – crearea unui pericol pentru bunul mers al activității unor organe, instituții publice sau alte unități prevăzute în art.145 C.pen.

d) Legătura de cauzalitate – nu trebuie să se probeze că acțiunea mituitorului a creat posibilitatea încălcării îndatoririlor de serviciu.

Latura subiectivă

Infracțiunea se comite cu intenție directă.

Forme. Modalități. Sancțiuni

Forme

Este o infracțiune de consumare anticipată, tentativa fiind asimilată faptei consumate. Oferirea și promisiunea sunt suficiente pentru a se consuma infracțiunea.

Modalități

Pot fi amintite mai multe modalități:

Promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcționar public sau funcționar;

Oferirea sau alte foloase necuvenite unui funcționar public sau funcționar;

Darea de bani sau alte foloase necuvenite unui funcționar public sau funcționar.

Sancțiuni

Infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și – complementar, dacă se consideră necesar – interzicerea unor drepturi, dacă pedeapsa cu închisoarea este mai mare de 2 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri ce au făcut obiectul infracțiunii de dare de mită se confiscă, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare, iar dacă nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani.

XII. Traficul de influență

– art. 257 –

1.Conținutul juridic

Conform art.257 C.pen., această infracțiune constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

2. Condiții preexistente

Obiectul infracțiunii

a) Obiectul juridic special este reprezentat de acele relații sociale referitoare la desfășurarea activității unităților publice sau private, în condiții care să asigure încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure persoanlul acestora.

b) Obiectul material nu există, de regulă, în cazul acestei infracțiuni, banii sau foloasele pretinse sau primite de subiectul activ urmând a fi supuse confiscării.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ – poate fi orice persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public sau funcționar.

Participația este posibilă în toate formele (coautorat, instigare, complicitate).

Subiectul pasiv este un organ sau instituție de stat ori o unitate dintre cele la care se face referire în art.145 C.pen. sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găsește funcționarul public pentru a cărui influențare subiectul activ primește sau pretinde bani.

3. Conținutul constitutiv

Latura obiectivă

a) Elementul material – se realizează fie prin trei acțiuni (primire, pretindere sau acceptare de promisiuni, daruri), direct sau indirect, în vederea determinării unui funcționar să facă ori nu un act ce intră în atribuțiunile sale de serviciu

) Urmarea imediată – crearea unui pericol pentru bunul mers al activității unor organe, instituții publice sau alte unități prevăzute în art.145 C.pen.

d) Legătura de cauzalitate – nu trebuie să se probeze, intenția fiind calificată prin scop.

Latura subiectivă

Infracțiunea se comite cu intenție directă.

Forme. Modalități. Sancțiuni

Forme

Este o infracțiune de consumare anticipată, tentativa fiind asimilată faptei consumate. Oferirea și promisiunea sunt suficiente pentru a se consuma infracțiunea.

Modalități

Pot fi amintite mai multe modalități:

Primirea/pretinderea de bani sau alte foloase;

Acceptarea de promisiuni privind bani sau alte foloase;

Acceptarea de daruri.

Sancțiuni

Infracțiunea este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 10 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri ce au făcut obiectul infracțiunii se confiscă, excepție făcând cazul în care cumpărătorul de influență denunță autorității fapta, înainte de a fi sesizat organul de urmărire.

Bibliografie

C. Mitrache, “Drept penal român”, Editura Șansa, București 1994.

Dan Baciu, Sorin M. Radulescu, “Corupția și crima organizată în România”, Editura Contitent XXI, București 1994.

Emil Molcuț, Emil Cernea, “Istoria statului și dreptului românesc”, Editura Șansa, București 1994.

G. Antoniu, C. Bulai, “Practica judiciară penală – Partea specială vol.III”, Editura Academiei, București 1987.

G. Antoniu, S. Daneș, T. Vasiliu, D. Pavel, “Codul penal al R.S.R – comentat și adnotat”, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1977.

G. Antoniu, M. Popa, S. Daneș, “Codul penal pe înțelesul tuturor”, Editura Politică, București 1988.

Ghe. Nistoreanu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, “Drept penal – Partea specială”, Editura Europa Nova, București 1997.

Ion Ceterchi, “Introducere în studiul dreptului”, Editura Științifică, București 1962.

Ion Ceterchi, “Istoria statului și dreptului românesc”, Editura Științifică, București 1993.

Ion Neagu, “Tratat de procedură penală”, Editura Pro, București 1997.

L. Moldovan, “Luarea de mită în codul penal al R.S.R”, Cluj 1970.

Octav Loghin, Tudorel Toader, “Drept penal – Partea specială”, Casa de editură și presă Șansa, București 1994.

Oliviu Aug. Stoica, “Drept penal – Partea specială”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1976.

V. Dobrinoiu, “Corupția în dreptul penal”, Editura Romfel S.R.L, București 1995.

V. Dobrinoiu, “Traficarea funcției și a influenței în dreptul penal”, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1993.

V. Dongoroz, R. Stanoiu, C. Bulai, “Explicații teoretice ale codului penal român, vol. IV. Partea specială”, Editura Academiei R.S.R, București 1972.

Codul penal și Codul de procedură penală.

Legea nr. 78 din 18 Mai 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 219, privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Colecția revistei “Dreptul” și “Drept penal”.

Colecția revistei “Criminologie și criminalistică”.

Colecția revistei “Pro Lege”.