Infractiuni la Regimul Comertului Electronic

CUPRINS:

Introducere………………………………………………………………………………

Capitolul 1: Comerțul electronic- noțiuni……………………………………

1.1 Tipuri de comerț electronic…………………………

1.2 Avantaje și dezavantaje ale comerțului electronic………………

1.3 Statutul și funcțiunile instituțiilor autorizate în dezvolarea e-commerce în România………………………………………………………………..

1.4 Codul de bune practici pentru comerțul online din România…………

Capitolul 2: Comerțul electronic în România-cadru legislativ……………………

2.1 Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic…………………….

2.2 Normele metodologice privind comerțul electronic………………

2.3 Protecția datelor cu caracter personal………………………………..

Capitolul 3: Infracțiuni privind regimul comerțului electronic……………………..

3.1 Reglementări privind comerțul electronic………………………..

3.2 Infracțiuni privind regimul comerțului electronic și elementele constitutive ale acesteia………………………………………………………………

Concluzii…………………………………………………………………………………

Bibliografie………………………………………………………………………………

Introducere

Comerțul electronic a început să câștige teren în fața comerțului tradițional odată cu trecerea timpului. La noi în țară această trecere de la comerțul tradițional la cel electronic s-a desfășurat mai greoi, însă conform statisticilor tot mai multe persoane folosesc aceasta metodă modernă. Comerțul electronic impune modificări destul de mari asupra paradigmei clasice în legătură cu vânzătorii și cumpărătorii.

Deși comerțul electronic este aparent simplu, există și anumite riscuri pe care cumpărătorii și le asumă în momentul în care fac o comandă pe internet. Produsul poate să nu arate precum este descris sau poate avea anumite defecte. De aceea, înainte să începem să folosim acest mijloc ar trebui să fim informați cu privire la cadrul legislativ ce reglementează comerțul electronic.

Foarte puține persoane utilizează comerțul electronic în România, aproape 6% din populația cu acces la internet, însă se preconizează că din ce în ce mai multe persoane vor apela la această cale mai ales din cauza timpului, dar și din comoditate. În Europa suntem printe țările care folosesc cel mai puțin comerțul electronic, situându-ne pe antepenultimul loc, după noi urmând doar Bulgaria și Cipru. Pe locul I în Europa se află Irlanda unde aproape 26% din populație folosește comerțul electronic.

Conform statisticilor, în România cel mai utilizat serviciu de comerț electronic este cel pentru plata utilităților, locul al doilea fiind ocupat de cumpărarea produselor de îmbrăcămine sau încălțăminte, iar după aceea electronicele și cosmeticele. Românii cumpără cel mai puțin de pe internet produse alimentare, sportive și muzică sau filme.

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole. În primul capitol este realizată o prezentare generală a conceptului de comerț electroic. În al doilea capitol este prezentat cadrul legislativ al comerțului electronic din România, iar în cadrul capitolului trei sunt prezentate infracțiunile privind regimul comerțului electronic și elementele constitutive ale infracțiunii.

Capitolul 1: Comerțul electronic- noțiuni

De-a lungul istoriei omenirii, schimbul de produse si servicii a cunsocut mai multe forme.Daca la inceput, in conditiile economiei naturale, schimbul lua forma trocului prin care producatorii isi utilizau surplusul de productie pentru a-si satisface celelalte nevoi de consum, odata cu adancirea diviziunii muncii si a aparitiei productiei destinate schimbului, acesta ia amploare.Dar comertul propriu-zis se naste cu adevarat doar odata cu aparitia banilor si a clasei sociale a negistorilor, cei care intermediaza trecerea bunurilor de la producatori la consumatori si a cunoscut o crestere continua, inregistrand mai multe forme de-a lungul timpului.

Dezvoltarea simultană a telecomunicațiilor și utilizării calculatoarelor a făcut posibilă creșterea explozivă a Internetului și crearea unor tehnologii specifice carevor influența esențial activitățile economic-sociale. În asemenea condiții, se vadezvolta extensiv comerțul electronic, care va revoluționa conducerea afacerilor și vadinamiza comerțul internațional. Asemenea schimbări vor oferi consumatorilor noi posibilități de alegere și de căutare a celor mai competitive produse pe piațamondială.

In acest context, despre comertul pe Internet se poate vorbi ca despre un nou domeniu de cunostere.In esenta, acesta pastreaza unele dintre caracteristicile comertului electronic “traditional”: schemele obisnuite de vanzare/cumparare bazate pe carti de redit, sistemele EDI (Electronic Data Interchange), metodele de protectie criptografica a datelor, gestiunea securitatii site-urilor.

Comerțul electronic (e-Commerce) este factorul principal care facilitează globalizarea economiei mondiale prin eliminarea distanțelor între parteneriicomerciali și reducerea timpului de comunicare la încheierea afacerilor. Pe de altă parte, globalizarea economiei mondiale este factorul principal care impulsioneazădezvoltarea comerțului electronic.

Definitiile comertului electronic – intalnite in diverse surse si apartinand unor diversi autori si specialisti- variaza in mod semnificativ. Unele dintre ele se refera la toate tranzactiile comerciale si finanaciare care se deruleaza pe cale electronica, inclusive schimbul electronic de date, transferal electronic de capital si toate activitatile legate de cartile de credit/debit. Altele limiteaza comertul electronic la vanzarile cu amanuntul catre consumatori, tranzactiile si platile putand sau nu sa se deruleze prin intermediul retetelor deschise (cum ar fi Internet-ul).

Prima grupa de definitii se refera la o serie de forme ale comertului electronic (dintre care unele exista de cateva decenii) si care deruleaza ziolnic activitati valorand sute de milioane de dolari. Cea de-a doua grupa, existand de aproximativ sapte ani, are in vedere o forma mai restransa a comertului electronic si are interpretari mult mai modeste. Intr-un sens foarte larg, comertul electronic este un concept care desemneaza procesulde cumparare si vanzare sau schimb de produse, servicii, informatii, utilizand o retea de calculatoare, inclusive Internet-ul. In sens restrans, comertul electronic poate fi privit din patru perspective, si anume: •

Din perspectiva comunicatiilor – reprezinta furnizarea de informatii, produse, servicii, plati, utilizand linii telefonice, retele de cdalculatoare sau alte mijloace electronice; •

Din perspectiva proceselor de afaceri – reprezinta o aplicatie tehnologica indreptata spre automatizarea proceselor de afaceri si a fluxului de lucru; •

Din perspectiva serviciilor – este un instrument care se adreseaza dorintelor societatilor,consumatorilor in vederea reducerii costurilor si cresterii calitatii bunurilor si a vitezei de servire; •

Din perspectiva on – line – reprezinta capacitatea de a cumpara si de a vinde produse, informatii pe Internet sau utilizand alte servicii on-line.

Din punct de vedere teoretic, comertul electronic este definit ca “o tehnologie moderna de a face afaceri, ce se adreseaza nevoilor organizatiilor, comerciantilor si consumatorilor de a reduce costurile tranzactiilor o data cu imbunatatirea calitatii bunurilor si serviciilor si cresterea vitezei de livrare.

Din punct de vedere pragmatic sunt importante si alte concepte si modalitati de definire.

Dintre acestea, un interes deosebit il prezinta urmatoarele: toate activitatile efectuate on-line, cu scopul de a incita interesul consumatorilor inaintea vanzarii si de a asigura suportul consumatorilor dupa vanzare” (revista Internet Computing); tranzactii comerciale ce au loc in cadrul unor retele deschise” (OECD-Organizatia europeana pentru Comert si Dezvoltare); a face afaceri on-line. Acest proces include cumpararea produselor, prin servicii on-line si Internet, precum si schimbul de date electronice, prin care calculatorul unei institutii se informeaza si trasmite ordine de cumparare calculatorului unei alte companii” (Computer Desktop Encyclopedia); tranzactii comerciale utilizand proceduri de procesare automata combinate cu proceduri automate de schimb de informatii” (NIST Computer Systems Laboratory);

Comertul electronic devine rapid o componenta spectaculoasa a globalizarii, expansiunea tranzactiilor electronice putand constitui o oprtunitate majora pentru comert si dezvoltare.Totodata, acest process poate fi sursa unui important numar de istorii de success prin care tarile in curs de dezvoltare si intreprinderile lor pot atinge noi niveluri de competivitate internationala si participa in mod active la economia informationala globala. In ultimii ani, UNCTAD si-a construit progresiv reputatia in domeniul comertului electronic, prin sustinerea unor demersuri interdisciplinare si prin oferirea catre membriisai a sprijinului necesar pentru a stimula direct si pragmatic schimburile de experienta dintre guverne, intreprinderi si toate componentele societatii civile implicate in comertul electronic si in activitatile conexe.

Cea mai mare provoacre nu este de natura economica sau politica, ci psihologica si conceptuala.Numeroase intrebari actuale, precum unele, se mentin in continuare: Cum pot fi convinse guvernele tarilor ce e-comertul nu este numai un alt mod, mai efficient, de a face comert si afaceri? Cum pot fie le convinse ca e-comertul a inceput sa afecteze radical si ireversibil fundamentele teoriei economice si practicile afacerilor? Cum pot fi convinse ca functionarea pietelor, formarea preturilor, crearea, definirea si distribuirea valorii trebuie cercetate din noi puncte de vedere? Cum pot fi convinse ca eficienta, competitivitatea si chiar ratiunea de a fi a intreprinderii necesita noi masuri si definitii? Cum pot fi convinse ca perfectionarile, calificarile si angajarile resurselor umane sunt afectate de noile tendinte care influenteaza profound afacerile interne si internationale? Raspunsurile la aceste intrebari pot deveni clare numai prin reformularea unor teorii si politici ale fundamentelor economice.

Pentru a evalua impactul potential al comertului electronic asupra dezvoltarii economice si sociale a tarilor in curs de dezvoltare si pentru a delimita politicile si strategiile pe care caste tari ar trebui sa le adopte pentru a fi la “capatul” castigator al globalizarii, este nevoie sa se puna sis a se raspunda la urmatoarele intrebari: Care sunt marimea, scopul si viteza cresterii comertului electronic?Cum afecteaza el economiile acestor tari? Cum pot aceste tari sa influenteze tendintele si cum pot beneficia de ele? Ce politici si strategii ar trbui sa adopte in acest sens? In ce conditii politicile si strategiile isi vor atinge obiectivele, ce obstacole exista si cum pot fi evitate? Ce fel de actiuni (nationale, regionale si internationale) ar trebui intreprinse pentru reusita?

Chiar daca in prezent comertul electronic continua sa se confrunte cu limitele metodologiilor de implementare in economiile unor tari, rolul si impactul sa asupra societatii reprezinta o realitate de necontestat, efectele sale fiind multiple si colaterale. In timp ce comertul electronic reduce puternic anumite costuri, genereaza altele, indeosebi pentru asigurarea securitatii sistemelor.Reducerea costului nu se reflecta automat in reducerea pretului de vanzare, pana in prezent inregistrandu-se scaderi ale pretului doar in cateva sectoare.

Motivul pentru care segmental business-to-business a crescut mult este datorat impactului deosebit pe care l-a avut asupra costurilor associate inventarului, executiei vanzarilor, procurarilor de produse, costurilor de distributie, legaturilor cu bancile.Evolutia comertului electronic este strans legata de cresterea numarului utilizatorilor Internet-ului si accesibilitatii acestui mediu de comunicare, tendinte surprinse in cadrul a numeroase studii. Comertul electronic mondial cunoaste o dinamica ascendenta, pe masura ce tot mai multi consumatori si tot mai multe afaceri se conecteaza la Web.

1.1 Tipuri de comerț electronic

Comerțul electroniccontestat, efectele sale fiind multiple si colaterale. In timp ce comertul electronic reduce puternic anumite costuri, genereaza altele, indeosebi pentru asigurarea securitatii sistemelor.Reducerea costului nu se reflecta automat in reducerea pretului de vanzare, pana in prezent inregistrandu-se scaderi ale pretului doar in cateva sectoare.

Motivul pentru care segmental business-to-business a crescut mult este datorat impactului deosebit pe care l-a avut asupra costurilor associate inventarului, executiei vanzarilor, procurarilor de produse, costurilor de distributie, legaturilor cu bancile.Evolutia comertului electronic este strans legata de cresterea numarului utilizatorilor Internet-ului si accesibilitatii acestui mediu de comunicare, tendinte surprinse in cadrul a numeroase studii. Comertul electronic mondial cunoaste o dinamica ascendenta, pe masura ce tot mai multi consumatori si tot mai multe afaceri se conecteaza la Web.

1.1 Tipuri de comerț electronic

Comerțul electronic poate fi împărțit în două categorii mari: comerțul între persoane și companii (B2C, business-to-consumers, companii-consumatori), numit și comerțul electronic cu amănuntul, și comerțul între companii (B2B, business-tobusiness). Comerțul electronic cu amănuntul are loc între consumatorii (persoane fizice) care dispun de un calculator personal cuplat la Internet și comercianții care își expun produsele pe un sit, prin care persoanele văd și aleg produsele expuse pe sit, după care inițiază plata produselor cumpărate cu un card bancar de plată. Acest tip de eComerț derulează cel mai mare număr de trazacții, dar valoarea totală anuală a acestuia este totuși nesemnificativă în raport cu valoarea tranzacțiilor din comerțul electronic dintre companii.

Comerțul electronic dintre companii constă în mod majoritar din comerțul dintre companiile care se aprovizionează (procurement) și cele care sunt furnizori de produse (suppliers). Furnizorii își expun marfa pe Internet iar companiile care achiziționează aleg și emit o comandă (order) electronică de achiziționare (plata fiind, de regulă, realizată ulterior electronic, sau ne-electronic, prin mijloacele bancare existente). În 2001, în SUA, valoarea acestui comerț a depășit 31 de trilioane de dolari, dar doar sub 1% din tranzacțiile de plată au fost inițiate prin carduri de plată, vasta majoritate a plăților fiind inițiate prin cec și transfer de fonduri prin casele automatizate de transfer/decontări.

Comerțul electronic se poate desfășura în întregime în timp real (on-line), caz în care atât autorizarea tranzacției de plată, cât și decontarea interbancară, au loc în timp real. Sau se poate desfășura doar parțial în timp real (autorizarea în secunde, iar decontarea a 2-a zi, cum este cazul în care plata se face prin carduri de plată naționale sau internaționale), în care doar autorizarea de plată cu card se obține în timp real, iar decontarea interbancară se face ulterior prin sistemul de carduri, sau prin intermediul serviciilor bancare obișnuite care pot fi, sau nu, electronice, sau în cazul în care decontarea este amânată până în momentul în care comerciantul prezintă documentul prin care cumpărătorul certifică faptul că a primit marfa comandată.

Livrarea mărfii de către comerciant poate avea și ea loc în timp real, ca în cazul descărcării (download) imediat după autorizare, de pe Internet a unor astfel de produse cum ar fi muzică, imagini sau software, sau poate avea loc la câteva zile după acceptarea comenzii. Este important ca autorizarea tranzacției să aibă loc în timp real pentru ca cumpărătorul să perceapă efectiv că, în câteva secunde, a făcut o cumpărătură.

O formă foarte răspândită de eComerț între consumatori și comercianții cu sit pe Internet este aceea în care comerciantul folosește situl său doar ca pe un „catalog” de prezentare a produselor (descriere, preț, condiții de plată și livrare, etc), iar cumpărătorul alege, și dă o comandă de cumpărare, însoțită de identificarea și adresa sa, fără însă a și plăti. Comerciantul îi va confirma primirea comenzii și va livra marfa la domiciliu, moment în care va fi și plătit (de regulă cu numerar sau prin ramburs, dar și cu cec sau cu card, dacă operatorul care livrează marfa dispune de un terminal de plată POS mobil). În acest caz comanda este electronică și în timp real, iar livrarea și plata se desfășoară ulterior, de regulă în câteva zile (modelul de plată „pizza delivery”).

O altă formă de comerț electronic are loc în cadrul așa numitelor licitații electronice (electronic auctions) care au loc pe Internet, cumpărătorii și vânzătorii fiind persoane sau companii. Vânzătorii își expun pe un sit specializat produsele pe care doresc să le vândă, însoțite de un preț minim la care sunt dispuși să îl vândă, iar cumpărătorii conectați la acel sit oferă prețurile pe care sunt dispuși să le plătească. Vânzătorul va alege cumpărătorul care a oferit cel mai mult și va intra în contact direct cu acesta pentru a perfecta ulterior vânzarea și detaliile de realizare a acesteia, pe cale electronică, sau altfel.

Comerțul electronic se poate realiza direct între cele două părți – cumpărătorul și comerciantul, sau se poate realiza prin intermediul unor companii specializate care furnizează servicii de plată prin Internet (PSP, Payment Service Provider). În acest caz situl comerciantului va fi cuplat (de regulă tot prin Internet) la situl furnizorului de servicii de plată, iar acesta va prelua, în numele comerciantului și băncii acestuia, procesarea electronică a tranzacției de plată cu card a cumpărătorului (va obține autorizarea tranzacției și va furniza comerciantului datele tranzacției astfel ca acceptatorul acestuia să obțină decontarea de la emitent).

Marea majoritate a comerțului electronic care are loc prin Internet sau prin rețelele private de telecomunicații este un comerț domestic în care cumpărătorul și comerciantul au aceiași monedă, moneda țării. În cazul în care plata se face prin carduri internaționale, iar emitentul cardului și acceptatorul comerciantului sunt, ambii, membrii ai aceluiași sistem internațional de carduri (cum ar fi Visa, MasterCard sau JCB), atunci comerțul se poate desfășura și transfrontalier, moneda cumpărătorului putând fi diferită de moneda comerciantului. În cazul acestui comerț transfrontalier dificultatea constă în mecanismele de livrare a mărfii și în problemele de legislație legate de reglementările bancare și de rezolvare a eventualelor dispute care pot apare în actul de comerț.

Comerțul electronic se poate desfășura sub multe forme, cu toate sau numai unele dintre etapele actului de comerț desfășurându-se electronic (prezentarea și alegerea produselor, lansarea comenzii, autorizarea plății, livrarea, decontarea finală). Clasificarea prezentată mai sus, fără a fi exhaustivă, a urmărit în esență introducerea ideilor principale care stau la baza acestui tip de comerț.

1.2 Avantaje și dezavantaje ale comerțului electronic

Folosirea Internetului duce la scăderea costurilor de comunicare, reduce durata vânzării unui produs, permite livrarea datelor în format digital, reduce costurile de transport și distribuție și permite formarea unor parteneriate integrate și puternice, creând astfel premizele creșterii cifrei de afaceri și a profitului.

Dezvoltarea extrem de accelerată în ultimii ani a comerțului electronic ce folosește Internetul ca mediu de acțiune are la bază o serie de avantaje pe care acest tip de comerț le oferă, atât pentru vânzători cât și pentru cumpărători.

În ceea ce privește avantajele utilizării comerțului electronic, acestea pot fi analizate din trei puncte de vedere: al companiei, al consumatorului și al societății:

Avantajele companiei

1) Extinderea zonelor de activitate pentru piețele naționale și internaționale – cu un capital minim, o companie poate rapid și ușor să-și localizeze clienții, furnizorii potriviți și cei mai buni parteneri de afaceri din lume;

2) Creșterea vitezei de comunicare;

3) îmbunătățirea eficienței (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de exemplu, erorile de tastare);

4) reducerea inventarului și a managementului stocurilor;

5) reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului și primirea produselor/serviciilor;

6) reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuție, stocare, regăsire a informațiilor bazate pe hârtii (prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar Electronic Data Interchange determină reducerea stocurilor și costurilor legate de ciclul de cumpărare);

7) întărirea relațiilor cu furnizorii și clienții (site-ul Web conține informații actualizate, utile tuturor părților, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă legătură a partenerilor pentru stabilirea standardelor de comunicare);

8) o cale rapidă și modernă de furnizare a informațiilor despre companie (prin paginile de Web);

9) canale alternative de vânzare (prin Web).

Avantajele cumpărătorului

1) efectuarea rapidă de cumpăraturi sau alte tranzacții la orice oră, în orice zi;

2) căutare rapidă de produse și servicii, cu posibilități de comparare a prețurilor și calităților potrivite;

3) transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale

4) permite participarea clienților la licitații virtuale, la reuniuni electronice din comunitățile virtuale, unde au loc schimb de idei, de experiențe;

5) comoditate sporită;

6) facilitează competiția, având ca rezultat reduceri substanțiale.

Avantajele comerciantului în urma introducerii comerțului electronic sunt:

1) atragerea de noi clienți prin intermediul unui nou canal de distribuție;

2) permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul și poluarea;

3) permite ca unele mărfuri să fie vândute la prețuri mai mici, astfel încât și oamenii cu venituri mai mici să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viață;

4) permite oamenilor din lumea a treia și a celor din zonele rurale să aibă acces la produse și servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile;

5) facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educația, distribuirea serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus și cu o calitate îmbunătățită.

Avantaje generale ale comerțului electronic:

1) Internet-ul, mediul prin care comerțul electronic se realizează, este omniprezent, accesibil și ieftin;

2) accesul la resursele oferite de comerțul electronic se poate face printr-o gamă largă de tehnologii (calculatoare, PDA-uri, telefoane mobile, televiziune digitală, cabine telefonice);

3) este redus timpul dedicat cumpărăturilor;

4) pot fi adaptate schemele de plăți bazate pe card, deja existente;

5) nu există limitări geografice;

6) intermediarii pot fi eliminați din lanțul de aprovizionare;

7) stocurile pot fi minimizate sau chiar eliminate prin procese de producție „just-in-time”.

În ceea ce privește aspectele critice ale dezvoltării comerțului electronic putem să menționăm:

1) securitatea;

2) acceptarea noilor modalități de plată (bani electronici/digitali);

3) infrastructura adecvată de telecomunicații – insuficiența lărgimii de bandă;

4) costurile investiției;

5) cadrul legal și normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietății, protecția datelor consumatorului;

6) aspecte lingvistice și culturale;

7) dificultatea de integrare a Internet-ului și a software-ului de comerț electronic cu unele aplicații și baze de date;

8) unele produse software de comerț electronic nu se potrivesc cu unele sisteme hardware și sisteme de operare;

9) imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online pentru clienți;

10) insuficiența suportului de service – de exemplu, experți pentru taxele de comerț electronic sau evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacțiile de comerț electronic nu există;

11) accesul la Internet este încă scump pentru unii potențiali clienți;

12) în multe domenii de activitate nu sunt suficienți cumpărători și ofertanți pentru a avea operații profitabile de comerț electronic;

În practică, motivele pentru care o companie dorește să se lanseze în comerțul electronic pe Internet sunt următoarele:posibilitatea de a-și lărgi clientela: pe Internet, orice companie poate avea o prezență globală, beneficiind de clienți din toată lumea. De exemplu, oricine este conectat la Internet poate vizita paginile Web ale unei companii, indiferent de localizarea geografică a utilizatorului; reduceri drastice ale costurilor pentru distribuție și servicii pentru clienți: utilizarea Internet-ului duce la scăderea semnificativă costurilor, cu toate că prezența pe Internet implică unele costuri inițiale, care diferă în funcție de serviciile dorite (e-mail, Web etc.), dar acestea se amortizează relativ repede.

De exemplu, trimiterea prin poștă a unei broșuri de prezentare a produselor implică un cost cu mult mai mare decât cel al trimiterii broșurii în format electronic prin e-mail sau cel al plasării acesteia pe un site Web. Un alt avantaj al costurilor mici de distribuție este posibilitatea de a distribui mult mai multă informație și actualizarea rapidă a acesteia.

Avantajele menționate mai sus decurg în principal din caracteristicile tehnice și economice ale Internetului (interoperabilitatea, caracterul global, WWW, costurile scăzute de conectare la Internet, ușurința de utilizare a browser-elor Web).

1.3 Statutul și funcțiunile instituțiilor autorizate în dezvolarea e-commerce în România

Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București este direct interesată în dezvoltarea comerțului electronic în România, având creat un departament destinat special comerțului electronic și dezvoltând numeroase programe pentru sprijinirea agenților economici în acest domeniu de activitate:Furnizarea de informații comerciale prin Internet;Programul WINNER, privind implicarea femeilor de afaceriîn comerțul electronic;Proiectul pilot pentru realizarea unei piețe digitale;Realizarea unui Registru de Gajuri pe Internet;Schimbul de documente pe suport electronic cu Administrațiile Financiare în cadrul Registrului Comerțului București pentru înregistrarea societăților comerciale.Prin această formă de comunicare directă cu firmele care desfășoară activități de comerț electronic sau alte activități complementare se poate accelera procesul de implementare în mediul de afaceri din România a tranzacțiilor electronice și de facilitare a accesului întreprinderilor românești la piața globală.

Obiectivele Comisiei Naționale de Informatică se pot structura în obiective globale pe termen scurt , mediu și lung. Dintre obiectivele pe termen scurt amintim:crearea contextului favorabil utilizării pe scară largă atehnologiilor informației și comunicațiilor În industrie,comerț, transporturi, agricultură, apărare și siguranțănaționala, turism, sănătate, protecția mediului, educație,cercetare, cultură și armonizarea cu reglementările Uniunii Europene; realizarea infrastructurii informaționale naționale suport al informatizării administrației publice centrale și locale (până la nivelul municipiilor); dezvoltarea industriei naționale de produse și serviciispecifice tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), cu prioritate a industriei software;Dintre cele mai importante obiective pe termen mediu-lung amintim: atingerea unui nivel de informatizare a societății românești care să permită integrarea În societatea informaționala europeană; extinderea infrastructurii informaționale (până la nivelul comunelor).

1.4 Codul de bune practici pentru comerțul online din România

Comertul online este segmentul cu cea mai rapida dezvoltare al comertului din Romania, in conditiile in care accesul la Internet si utilizarea serviciilor online sunt in continua crestere. Principalele avantaje ale acestui tip de comert pentru consumatori sunt cele de acces facil la o gama completa de produse, simplitatea compararii si a alegerii ofertelor, siguranta tranzactiilor, economia de timp si de bani. Majoritatea magazinelor online sunt membre Asociației Române a Magazinelor Online, iar aceștia au redactat un cod al bunelor practici pentru comerțul online din România.

Clauze codului:

A. Informatii complete si corecte pentru consumatori

1. Semnatarii Codului se angajeaza ca pe site sa apara datele de contact si feedback in site in conformitate cu legislatia; aceste date de contact trebuie sa contina cel putin numele complet al societatii comerciale, CUI, adresa sediu social si a punctelor de lucru, program de lucru, numar de telefon, o adresa e-mail de contact; societatea comerciala care opereaza magazinul online trebuie sa fie legal constituita si sa fie aceeasi cu cea din datele de contact de pe site; magazinele online vor actualiza aceste date imediat ce apar orice modificari, pentru corecta informare a consumatorilor.

2. Fiecare site trebuie sa contina termeni si conditii de vanzare clare si consistente pentru informarea corecta a consumatorilor; acesti termeni si conditii trebuie sa includa informatii referitoare la:documente contractuale; valabilitate; obligatiile vanzatorului; facturare, plata, penalitati; riscuri si responsabilitati; acceptare, transferul proprietatii; garantii.

3. Magazinul online trebuie sa ofere informatii corecte si complete despre disponibilitatea produselor sau serviciilor; informatiile de stoc de pe site trebuie sa reflecte stocul real si/sau termenul real la care produsul sau serviciul poate fi livrat.

B. Pretul, plata, vanzarea si livrarea produselor

4. Pretul afisat in site al produselor trebuie sa include toate taxele legale, astfel incat consumatorii sa fie corect si complet informati cu privire la costul produselor si sa nu existe costuri ascunse; in pretul afisat trebuie inclus TVA iar dupa caz, trebuie incluse in pretul afisat al produsului si taxa verde sau orice alte taxe asociate produsului.

5.Pretul cosului, afisat la terminarea comenzii online pe site trebuie sa fie cel final pe care il va plati clientul la livrare, inclusiv taxele de transport, servicii suplimentare sau de orice alta natura sunt livrate in comanda respectiva.

6. Se asigura acceptarea platii online cu cardul fara a solicita plati suplimentare conform legislatiei in vigoare din Romania de la momentul respectiv.

7. Vanzarea produselor refurbished si/sau resigilate se va face in mod corect cu precizarea catre clienti a starii produselor, atat prin marcarea produselor in site cat si prin marcarea lor la livrare, astfel incat sa nu se vanda asemenea produse reparate ca si produse noi in nicio situatie.

8. Termenele de livrare garantate prin conditiile de livrare de pe site trebuie sa fie respectate.

C. Retururi, reclamatii

9. Fiecare magazin online detine un sistem de primire a reclamatiilor si sesizarilor clientilor la care ofera un raspuns in maxim 24 ore (considerate in zile lucratoare); raspunsul trebuie sa contina cel putin confirmarea demararii procedurii de rezolvare a reclamatiei.

10. Fiecare magazin online asigura acceptarea returului produselor in 10 zile lucratoare cu asigurarea satisfactiei garantate a clientului (returnarea banilor sau alte solutii in conditiile legislatiei in vigoare la momentul respectiv in Romania pentru comertul online); exceptie produsele perisabile, conform legislatiei in vigoare.

D. Conformarea cu Codul de Bune Practici

11. Din momentul in care un membru ARMO respecta toate aceste reguli, el va putea utiliza in comunicarea sa, respectiv in site si alte tipuri de comunicare de companie, logo-ul de incredere ARMO; daca un membru nu respecta o perioada de trei luni consecutive regulile de bune practici, el va fi exclus din ARMO; logo-ul de incredere ARMO va fi utilizat de membri Asociatiei cu un jpg in site-ul propriu, cu link activ catre site-ul ARMO.

12. Membrii asociatiei doresc construirea unui mediu concurential sanatos si curat bazat pe calitatea serviciilor oferite clientului final; in acest scop, Consiliul Director va decide excluderea oricarui membru care face comunicari defaimatoare pentru discreditarea altor jucatori din piata.

E. Relatia cu alte site-uri

13. Agregatoarele de preturi pentru magazinele online: ARMO va initia un program de agreare a comparatoarelor de preturi, bazat pe acuratetea informatiilor de pret si stoc afisate pentru produsele magazinelor listate, in scopul informarii corecte a utilizatorilor; daca magazinele online nu furnizeaza informatii de stoc, agregatoarele de preturi vor afisa “magazinul nu furnizeaza informatii de stoc”.

14. Web Scraping: nu se va proceda la niciun fel de practici de tip web scraping. Aceste practici sunt tehnici de manipulare a ranking-ului si indexarii unui site in motoarele de cautare, bazate pe continut nerelevant, ferme artificiale de site-uri si link-uri, spamdexing (sau indexare obtinuta prin spam) sau orice alte tehnici care nu se bazeaza pe continut relevant. In plus, membrii asociatiei nu vor afilia niciun site de tip web scraping si vor descuraja prin orice metode activitatile tip scraper sites, asa cum au fost definite mai devreme, adica acele site-uri care incearca sa obtina venituri din asemenea tehnici de manipulare.

F. Spam si proprietate intelectuala

15. Spam: nu practica si nu incurajeaza spamul si nu se afiliaza sau asociaza in nici un fel cu alte entitati care folosesc astfel de practici.

16. Proprietate intelectuala: Sunt comercializate numai produse originale si cu drepturi de autor si respecta toate obligatiile care decurg din legislatia in vigoare cu privire la proprietatea intelectuala, astfel incat niciun produs comercializat de magazinele online nu este contrafacut sau piratat.

Capitolul 2: Comerțul electronic în România-cadru legislativ

Până nu demult o părere larg răspândită printre susținătorii comerțului electronic se referea la faptul că guvernele diferitelor state ar trebui să nu se amestece în această formă de activitate economică pentru a nu o distrage prematur. Temerileerau și mai mari în Europa unde, prin tradiție, intervenția legiuitorilor este mult maisubstanțială decât în SUA. Pe de altă parte, creșterea e-Comerțului a fost atât de vertiginoasă încât s-a trecut, în ultimul timp, la stabilirea unor norme legislative internaționale care să îl dirijeze.

Comisia Europeană a pus la punct un acord tip EDI pentru a servi ca modelîntreprinderilor și organizațiilor europene care recurg la schimburi informatizate încadru activităților lor comerciale (1994).

Preocuparea creării unui cadru normativ unitar nu a existat numai la nivelul Comunității europene, ci și în cadrul Națiunilor Unite. Acest demers s-a concretizat în lucrările Grupului de lucru din cadrul Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comerțului Internațional (CNUDI-UNCITRAL), lucrări care s-au desfășurat în 37 desesiuni, finalizate prin adoptarea în 1996 a „Legii model privind comerțul electronic” și a „Ghidului în vederea aplicării legii model”.

Aceste documente urmărescdezvoltarea operațiunilor de comerț electronic și promovează egalitatea regimului juridic al înscrisurilor materializate cu cel al informațiilor electronice (în concordanță cu principiul echivalenței funcționale).

În ceea ce privește aspectul legal al tranzacțiilor electronice sunt încă multe întrebări fără răspuns, incertitudini referitoare la valabilitate, efecte, intrarea în vigoare a tranzacției realizate prin mijloace electronice, într-o lume în care mediul juridic utilizează ca suport hârtia.

De menționat este faptul ca multe legislații naționale și internaționale conțin stipulări privind utilizarea documentelor scrise, semnate manual,acesta constituind un impediment global.

De asemenea, sunt implicate domenii conexe comerțului electronic: protecția datelor, taxe vamale, impozite, securitate și autentificare,drepturi de proprietate intelectuală, responsabilitatea providerilor deInternet, plăți electronice, protecția consumatorilor, mecanismul rezolvării diferitelor dispute.

Problema taxelor este legată de legislația locală, cu alte cuvinte lastabilirea taxelor datorate, este esențial să se determine în ce stat s-a făcut tranzacția sau unde s-a adăugat valoare produsului.

Utilizarea documentelor negociabile în comerțul internațional clasic ar fi posibilă în comerțul electronic numai prin înlocuirea acestora cuechivalente electronice, aspectul de față constituind o provocare pentru participanții la e-Commerce. Termeni ca transferabilitate, purtător detitlu, proprietatea asupra mărfii în baza documentului scris ne duc la necesitatea unui regim legal care să permită părților la contract transferul dreptului asupra mărfii în baza transferului electronic de mesaje.

Totuși, pentru țările în care comerțul electronic este într-un stadiu avansat, consensul general este ca acesta nu se desfășoară într-un vid legislativ,fără cadre legale de lucru, ci este necesară adaptarea legislației actuale la e-Commerce.

Comertul electronic este reglementat potrivit legilor dupa cum urmeaza:

Legea privind comertul electronic nr.365/2002

Hotararea nr.1256 din 2001 privind aprobarea Normelor Tehnice si Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2002 privind semnatura electonica.

Legea privind protectia datelor personale

Legea cadru privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal

Directiva 1999/93/EC privind semnatura electronica

Directiva 2000/31/EC privind comertul electronic

Romania nu se poate integra intr-o societate informationala europeana si globala, daca nu are un sistem de drept corespunzator , o tara unde nu este lege si ordine nu este de dorit intr-o comunitate a tehnicii moderne. Societatea informationala are nevoie de drept specific evoluat, Cyberlaw. Societatea informationala este un domeniu atat de nou si diferit, incat practic nu exista precedente in acest sens si fara ca problemele juridice pe care le ridica sunt dificile, chiar daca avem la indemana conceptele si institutiile dreptului. Este un domeniu in care solutiile tehnice si cele juridice sunt foarte strans legate una de alta.

Pe plan mondial se incerca deja o armonizare a legislatiei in acest domeniu. Intrunirile globale sau regionale urmaresc sa creeze un cadru legal adecvat realitatii sociale, pentru ca marele pericol al societatii informationale este neasigurarea securitatii informatice prin lipsa dreptului in domeniu. Secretul comunicarii se refera la toate tipurile de comunicatii interpersonale in societatea informationala. Pentru a asigura acest deziderat trebuie ca legislatia sa cuprinda norme corespunzatoare in acest domeniu, prevazute ca sanctiuni pentru cei care le incalca.

Toti cei ce produc, furnizeaza , utilizeaza produse informatice sunt obligati sa ii asigure, pe cei ce folosesc produsele ori servicile, ca ele nu sunt de natura sa afecteze drepturile omului si a libertatii individuale, luind masurile corespunzatoare.Este de stiut faptul ca informatizarea nu este o tehnica de politica neutra, ea participa cu dinamica proprie care favorizeaza intarirea centrelor de putere in dauna libertatii individuale.

Cele mai mari amenintari care se ridica in fata comertului electronic sunt securitatea inca precara a tranzactiilor si lipsa unor reglementari juridice clare si armonizate global.Dezvoltarea tehnologiei a creat numeroase beneficii, insa Romania este o tara periculoasa pentru comunitatea internationala din perspectiva criminalitatii informatice transfrontaliere, motiv pentru care a fost invitata sa-si completeze normativul juridic penal.

2.1 Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic

Prezenta lege are ca scop stabilirea conditiilor de furnizare a serviciilor societatii informationale, precum si prevederea ca infractiuni a unor fapte savarsite in legatura cu securitatea domeniilor utilizate in comertul electronic, emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si cu utilizarea datelor de identificare in vederea efectuarii de operatiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii si dezvoltarii in conditii de securitate a acestor servicii. Nu constituie servicii ale societatii informationale, in sensul prezentei legi, activitatile care nu intrunesc elementele definitiei prevazute la art. 1 pct. 1, in special urmatoarele:

oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului si a destinatarului, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;

oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de catre destinatar, chiar daca prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;

oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentata destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuala a acestuia si care este destinata receptiei simultane de catre un numar nelimitat de persoane (punct-multipunct);

activitati care se efectueaza prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune si televiziune, inclusiv serviciile de teletext;

serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex;

schimbul de informatii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente, intre persoane care actioneaza in scopuri straine activitatii lor comerciale sau profesionale;

relatia contractuala dintre un angajat si angajatorul sau.

Prezenta lege nu se aplica urmatoarelor activitati:

activitatea notarilor publici, in masura in care aceasta presupune o participare directa si specifica la exercitarea prerogativelor autoritatii publice;

activitatile de reprezentare juridica in fata organelor de jurisdictie si de urmarire penala;

jocurile de noroc cu castiguri in bani, loteriile si pariurile.

Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu: dispozitiile legale in materie fiscala; dispozitiile legale care reglementeaza protectia persoanelor in privinta prelucrarii datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, precum si cele care reglementeaza prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul telecomunicatiilor; prevederile Legii concurentei nr. 21/1996, republicata; in masura in care nu contine dispozitii derogatorii, prezenta lege se completeaza cu dispozitiile legale privind incheierea, validitatea si efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protectia consumatorilor si a sanatatii publice.

.

Conform articolului 4 al prezentei legi principiile furnizarii serviciilor societatii informationale sunt:

Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre persoanele fizice sau juridice nu este supusa niciunei autorizari prealabile si se desfasoara in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.

Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozitiilor legale care impun autorizarea prealabila in vederea desfasurarii unor activitati de catre persoanele fizice sau juridice, daca dispozitiile in cauza nu vizeaza in mod expres si exclusiv serviciile societatii informationale sau furnizorii de servicii, in intelesul prezentei legi.

Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in statele membre ale Uniunii Europene se face, pana la momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, in conditiile prevazute in Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte.

Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in alte state se face in conditiile acordurilor bilaterale incheiate cu statele respective, la care Romania este parte.

Furnizorul de servicii are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice mijloace care sa permita accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la urmatoarele informatii: numele sau denumirea furnizorului de servicii; domiciliul sau sediul furnizorului de servicii; numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica si orice alte date necesare contactarii furnizorului de servicii in mod direct si efectiv; numarul de inmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, in cazul in care furnizorul de servicii este inscris in registrul comertului sau in alt registru public similar; codul de inregistrare fiscala; datele de identificare ale autoritatii competente, in cazul in care activitatea furnizorului de servicii este supusa unui regim de autorizare; titlul profesional si statul in care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementarilor aplicabile profesiei respective in statul in care furnizorul de servicii este stabilit, precum si a mijloacelor de acces la acestea, in cazul in care furnizorul de servicii desfasoara o activitate profesionala reglementata; tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adaugata, precum si a cuantumului acesteia; includerea sau neincluderea in pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea acestora, daca este cazul; orice alte informatii pe care furnizorul de servicii este obligat sa le puna la dispozitie destinatarilor, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Efectuarea de comunicari comerciale prin posta electronica este interzisa, cu exceptia cazului in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicari.Comunicarile comerciale care constituie un serviciu al societatii informationale sau o parte a acestuia, in masura in care sunt permise, trebuie sa respecte cel putin urmatoarele conditii: sa fie clar identificabile ca atare; persoana fizica sau juridica in numele careia sunt facute sa fie clar identificata; ofertele promotionale, precum reducerile, premiile si cadourile, sa fie clar identificabile, iar conditiile care trebuie indeplinite pentru obtinerea lor sa fie usor accesibile si clar prezentate; competitiile si jocurile promotionale sa fie clar identificabile ca atare, iar conditiile de participare sa fie usor accesibile si clar prezentate; orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale in vigoare.

Comunicarile comerciale care constituie un serviciu al societatii informationale sau o parte a acestuia, atunci cand acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise sub conditia respectarii dispozitiilor legale si a reglementarilor aplicabile profesiei respective, care privesc, in special, independenta, demnitatea si onoarea profesiei, secretul profesional si corectitudinea fata de clienti si fata de ceilalti membri ai profesiei.

Contractele incheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor, atunci cand sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestora. Pentru validitatea contractelor incheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimtamantul prealabil al partilor asupra utilizarii mijloacelor electronice. Proba incheierii contractelor prin mijloace electronice si a obligatiilor care rezulta din aceste contracte este supusa dispozitiilor dreptului comun in materie de proba si prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica.

Furnizorul de servicii este obligat sa puna la dispozitie destinatarului, inainte ca destinatarul sa trimita oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizorul de servicii, cel putin urmatoarele informatii, care trebuie sa fie exprimate in mod clar, neechivoc si intr-un limbaj accesibil: a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a incheia contractul; b) daca contractul, odata incheiat, este stocat sau nu de catre furnizorul de servicii si daca este accesibil sau nu; c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispozitie destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor; d) limba in care se poate incheia contractul; e) codurile de conduita relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum si informatii despre modul in care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;f) orice alte conditii impuse prin dispozitiile legale in vigoare. Furnizorul de servicii are obligatia sa ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace si accesibil, care sa permita identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptarii acesteia.

2.2 Normele metodologice privind comerțul electronic

Pe teritoriul României, emisiunea instrumentelor de monedă electronică acceptate la plată și de alte entități în afara emitentului se face în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 4/2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 12 iulie 2002. Tranzacțiile efectuate prin intermediul mijloacelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții se fac în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 4/2002.

Activitățile de asigurare, ca parte a serviciilor societății informaționale, se desfășoară în România pe baza autorizației prealabile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare.

Autoritatea, precum și autoritățile publice, definite în art. 17 alin. (2) din lege, au obligația de a publica, în vederea consultării, pe pagina de Internet proprie proiectele și măsurile de interes general privind serviciile societății informaționale pe care le inițiază conform competenței în materia respectivă. Proiectele și măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi însoțite de documente privind motivațiile care stau la baza propunerilor și informații cu privire la: data publicării documentului, data la care expiră termenul de depunere a observațiilor și data estimativă la care intenționează să adopte măsura care face obiectul consultării.Toate persoanele care au solicitat înscrierea adresei lor de poștă electronică pe lista de corespondență a inițiatorului măsurii sau proiectului în cauză vor fi informate cu privire la lansarea consultării cel mai târziu la data publicării documentului.

Din momentul în care textul supus consultării este publicat pe pagina de Internet, se va acorda un termen de cel puțin 30 de zile pentru depunerea de observații în scris de către orice persoană interesată. În situațiile în care măsurile trebuie adoptate în regim de urgență, acest termen este de cel puțin 10 zile de la data publicării textului. Măsura sau proiectul supus consultării pot fi adoptate la 10 zile de la data expirării termenului de depunere a observațiilor. Cel mai târziu la data publicării pe pagina de Internet a deciziei prin care se adoptă măsura, inițiatorul are obligația de a publica un material de sinteză a observațiilor primite, care va preciza și poziția sa față de aceste observații.

O entitate constituită în scopul protecției consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene are calitate procesuală activă pentru introducerea acțiunii prevăzute la art. 19 alin. (1) din lege dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este o autoritate publică constituită în scopul protecției intereselor colective ale consumatorilor într-o țară membră a Uniunii Europene, cu atribuții în domeniile prevăzute de legea comerțului electronic, conform criteriilor prevăzute în legile naționale; b) este prevăzută în comunicarea Comisiei Europene privind entitățile calificate a introduce o acțiune referitoare la protecția intereselor consumatorului în alte țări membre ale Uniunii Europene, în condițiile Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993; c) prin acțiunea sau omisiunea contrară prevederilor legii comerțului electronic, care se invocă în acțiunea în justiție, sunt afectate interesele colective ale consumatorilor din statul din care face parte entitatea respectivă.

Comunicările comerciale

Este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin poșta electronică, cu excepția cazului în care destinatarul și-a exprimat în prealabil consimțământul expres pentru a primi asemenea comunicări. Consimțământul prevăzut la alin. (1) poate fi obținut în orice formă și poate fi probat cu orice mijloc de probă. Sarcina probei revine furnizorului de servicii. Consimțământul comunicat printr-un mesaj transmis prin poșta electronică este valabil exprimat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) este expediat din cutia poștală în care destinatarul dorește să primească comunicările comerciale; b) subiectul mesajului este format din concatenarea textului "ACCEPT COMUNICĂRI COMERCIALE DIN PARTEA", scris cu majuscule, și numele sau denumirea persoanei în numele căreia se vor transmite comunicările comerciale.

Subiectul mesajelor transmise prin poșta electronică, care constituie comunicări comerciale, trebuie să înceapă cu cuvântul "PUBLICITATE" scris cu majuscule. Comunicările comerciale trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații referitoare la persoana în numele căreia sunt făcute:a) numele sau denumirea completă; b) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare, după caz; c) domiciliul sau sediul; d) numerele de telefon și fax; e) adresa de poștă electronică.

Destinatarul comunicărilor comerciale are dreptul de a-și revoca consimțământul de a primi asemenea comunicări prin simpla notificare a furnizorului. Furnizorul are obligația de a implementa o procedură gratuită, accesibilă inclusiv prin mijloace electronice, prin care destinatarul să poată să își revoce consimțământul. Revocarea consimțământului prin mijloace electronice trebuie să-și producă efectele în cel mult 48 de ore de la inițierea procedurii. Furnizorul trebuie să facă publică procedura prevăzută la alin. (2) pe pagina proprie de Internet și în cadrul mesajelor care conțin comunicări comerciale.

Caracterul informațiilor și activităților în domeniul serviciilor societății informaționale

Autoritatea va crea și va menține o listă publică ce va conține deciziile autorităților publice cu privire la caracterul nelegal al informațiilor sau activităților din domeniul serviciilor societății informaționale. Autoritățile publice care emit decizii ce privesc caracterul nelegal al informațiilor sau activităților din domeniul serviciilor societății informaționale sunt obligate să trimită o copie a acelei decizii autorității. Autoritatea va publica decizia pe pagina proprie de Internet și în lista prevăzută la alin. (1). Furnizorii de servicii ale societății informaționale, care oferă serviciile prevăzute la art. 12-15 din lege, nu au obligația de a monitoriza informația pe care o transmit sau o stochează și nici obligația de a căuta în mod activ date referitoare la activități sau informații cu aparență nelegală din domeniul serviciilor societății informaționale pe care le furnizează.

Obligațiile prevăzute la art. 16 alin. (1) și (3) din lege se consideră a fi îndeplinite dacă furnizorii de servicii care au primit o plângere sau o sesizare din partea oricărei persoane cu privire la activitățile cu aparență nelegală desfășurate de destinatarii serviciilor lor sau cu privire la informațiile cu aparență nelegală furnizate de aceștia informează în cel mult 24 de ore autoritățile publice competente și întreprind toate măsurile în vederea nealterării informațiilor respective. Furnizorii de servicii au obligația de a implementa o procedură gratuită prin care să le fie transmise plângeri și sesizări din partea oricărei persoane cu privire la activitățile cu aparență nelegală desfășurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informațiile cu aparență nelegală furnizate de aceștia. Procedura prevăzută la alin. (3) trebuie: a)să fie disponibilă și prin mijloace electronice;b)să asigure primirea plângerilor sau sesizărilor în termen de cel mult 48 de ore de la momentul expedierii acestora. Furnizorul are obligația să facă publică procedura prevăzută la alin. (3) pe pagina proprie de Internet.

2.3 Protecția datelor cu caracter personal

Protecția datelor cu caracter personal reprezintă un domeniu nou pentru spațiul legislativ din România. Conținutul său privește, într-o formă generică, dreptul persoanei fizice de a-i fi apărate acele caracteristici care conduc la identificarea sa și obligația corelativă a statului de a adopta măsuri adecvate pentru a asigura o protecție eficientă.În acest scop, a luat ființă și în România, o autoritate centrală abilitată cu astfel de atribuții de control, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Recent înființată, prin Legea nr. 102/2005, Autoritatea își exercită competența stabilită în principal de Legea nr. 677/2001, în condiții de independență față de orice autoritate publică sau entitate de drept privat. Prin Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date a fost transpus acquis-ul reprezentat de Directiva 95/46/EC, care reglementează cadrul juridic general al protecției datelor personale la nivelul Uniunii Europene. Atribuțiile Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sunt specifice oricărei instituții de control, putând investiga prelucrările de date cu caracter personal care cad sub incidența Legii nr. 677/2001 și aplica sancțiuni, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor legale de către operatorii de date cu caracter personal, în urma sesizărilor din oficiu sau pe baza unor plângeri depuse de persoanele lezate în drepturile lor.

Datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrării trebuie să fie:a)prelucrate cu bună-credință și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;b)colectate în scopuri determinate, explicite și legitime; prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică nu va fi considerată incompatibilă cu scopul colectării dacă se efectuează cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv a celor care privesc efectuarea notificării către autoritatea de supraveghere, precum și cu respectarea garanțiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele care reglementează activitatea statistică ori cercetarea istorică sau științifică;c)adecvate, pertinente și neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate și ulterior prelucrate;d)exacte și, dacă este cazul, actualizate; în acest scop se vor lua măsurile necesare pentru ca datele inexacte sau incomplete din punct de vedere al scopului pentru care sunt colectate și pentru care vor fi ulterior prelucrate, să fie șterse sau rectificate;e)stocate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe durata necesară realizării scopurilor în care datele sunt colectate și în care vor fi ulterior prelucrate; stocarea datelor pe o durată mai mare decât cea menționată, în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică, se va face cu respectarea garanțiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute în normele care reglementează aceste domenii, și numai pentru perioada necesară realizării acestor scopuri.

Operatorii au obligația să respecte prevederile alin. (1) și să asigure îndeplinirea acestor prevederi de către persoanele împuternicite. Orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepția prelucrărilor care vizează date din categoriile menționate la art. 7 alin. (1), art. 8 și 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul în mod expres și neechivoc pentru acea prelucrare.

Consimțământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri:

când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înaintea încheierii unui contract sau antecontract;

când prelucrarea este necesară în vederea protejării vieții, integrității fizice sau sănătății persoanei vizate ori a unei alte persoane amenințate;

când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale a operatorului;

când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt dezvăluite datele;interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terțul căruia îi sunt dezvăluite datele;

când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terțului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate;

când prelucrarea privește date obținute din documente accesibile publicului, conform legii;

când prelucrarea este făcută exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică, iar datele rămân anonime pe toată durata prelucrării.

La încheierea operațiunilor de prelucrare, dacă persoana vizată nu și-a dat în mod expres și neechivoc consimțământul pentru o altă destinație sau pentru o prelucrare ulterioară, datele cu caracter personal vor fi:

distruse;

transferate unui alt operator, cu condiția ca operatorul inițial să garanteze faptul că prelucrările ulterioare au scopuri similare celor în care s-a făcut prelucrarea inițială;

transformate în date anonime și stocate exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică.

Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcție de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă: a)persoana vizată și-a dat în mod expres consimțământul; sau b)prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală.

Autoritatea de supraveghere poate stabili și alte cazuri în care se poate efectua prelucrarea datelor prevăzute la alin. (1), numai cu condiția instituirii unor garanții adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.În cazul în care datele cu caracter personal sunt obținute direct de la persoana vizată, operatorul este obligat să furnizeze persoanei vizate cel puțin următoarele informații, cu excepția cazului în care această persoană posedă deja informațiile respective:

a)identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul;

b)scopul în care se face prelucrarea datelor;

c)informații suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor; dacă furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie și consecințele refuzului de a le furniza; existența drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizată, în special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate;

d)orice alte informații a căror furnizare este impusă prin dispoziție a autorității de supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării.

În cazul în care datele nu sunt obținute direct de la persoana vizată, operatorul este obligat ca, în momentul colectării datelor sau, dacă se intenționează dezvăluirea acestora către terți, cel mai târziu până în momentul primei dezvăluiri, să furnizeze persoanei vizate cel puțin următoarele informații, cu excepția cazului în care persoana vizată posedă deja informațiile respective: a)identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, dacă este cazul; b)scopul în care se face prelucrarea datelor; c)informații suplimentare, precum: categoriile de date vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor, existența drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizată, în special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate; d)orice alte informații a căror furnizare este impusă prin dispoziție a autorității de supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării.

Capitolul 3: Infracțiuni privind regimul comerțului electronic

Pentru a se evita diversele sancțiuni din partea organelor de control, atunci când se desfășoară o activitate de comerț electronic trebuie avute în vedere următoarele aspecte: Numele proprietarului (in cazul pfa) sau al firmei care desfasoara activitate economica prin intermediul magazinului să fie vizibil online; Datele complete de identificare (CIF, Nr.Reg/com); Datele de identificare ale autorității competente, in cazul in care activitatea este supusă unui regim de autorizare; Tarifele aferente pentru produsele sau serviciile expuse la vanzare; Pentru a va desfasura fara probleme activitatile de comert electronic aveti nevoie si de o autorizatie de la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Dvs deveniti operator de date cu caracter personal in momentul in care cereti clientilor dvs sa completeze formularul de inscriere in magazin in vederea finalizarii comenzii.

Astfel pentru a avea o evidenta a tuturor acestor operatori si pentru a preveni eventuale incidente nedorite, statul roman cere inregistrarea si autorizarea magazinului dvs la Autoritatea mentionata mai sus. Pentru a va obtine aceasta autorizatie faceti click aici si urmariti indicatiile. Notificarea catre Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este gratuita!

Nerespectarea tuturor celor prevazute mai sus se considera infractiune si se pedepseste cu o amenda de la 1.000 RON la 50.000 RON. Chiar daca singura autoritate in masura sa verifice si sa constate aceste neregului este ANCOM, Art 30 alin 1 din lege prevede ca infractiunile pot fi constatate de catre toate autoritatile competente (incluzand Garda Financiara).

Conform Ordinul ANPC nr. 433/2009, art 3 „Operatorii economici care administreaza site-uri de e-commerce (comert electronic) sunt obligati sa prezinte pe prima pagina a site-ului (home page) un link catre adresa oficiala de web a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. Astfel daca aveti un magazin online aveti obligatia de a posta pe prima pagina a magazinului dvs link-ul catre pagina web a ANPC. In acest ordin nu sunt prevazute sanctiunile care apar in urma nerespectarii acestui ordin. Tot in acest ordin nu sunt stipulate forma de prezentare (culoarea, marimea fontului etc) a acestui link.

3.1 Reglementări privind comerțul electronic

Încă din anul 1987, Parlamentul și Consiliul Europei au emis o serie de Directive și Recomandări în domeniu, iar în anul 2000, în România, au apărut primele ordonanțe și legi referitoare direct și indirect la operațiunile electronice

Referitor la activitatea de comerț electronic, aceasta este reglementată de Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, completată și coroborată cu Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției,14 Legea nr. 121/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic,15 dispozițiile Legii nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Tot în acest sens sunt emise dispozițiile legale care reglementează protecția persoanelor în privința prelucrării datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, Legea nr. 677/2001, precum și cele care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor, respectiv Legea nr. 506/2004. Prevederile legale în materie de concurență sunt stipulate în Legea nr. 21/1996 privind regimul concurenței, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică și Ordonanța nr. 130/2000, privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță.

În legislația internă, instrumentele de plată electronică sunt reglementate prin Regulamentul BNR nr. 6/2006, privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente, prin care s-a abrogat Regulamentul BNR nr. 4/2002, privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții.

În ce privește activitatea pe linia instrumentelor de plată electronică, aceasta este monitorizată de către Banca Națională a Romaniei prin Direcția Reglementare și Autorizare, conform reglementărilor în vigoare.

La data de 27 iunie 2007, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a emis Ordinul nr. 389 privind procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la distanță, de tipul aplicațiilor internet-banking, home-banking sau mobile-banking, dată la care a fost abrogat Ordinul Ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nr. 218/2004, privind procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la distanță, de tipul aplicațiilor internet-banking, home-banking sau mobile-banking.

Întrucât prezentul Regulament este considerat depășit de către specialiștii pieței electronice, ai instituțiilor bancare și chiar și de către cei din cadrul Băncii Naționale Române, la începutul anului 2012 s-a propus elaborarea unui nou proiect de regulament, care în prezent se află într-o fază avansată, urmând să fie consultat de către Asociația Română a Băncilor, pentru ca ulterior să fie analizat de către Banca Națională a României și supus aprobării.

Elementele de noutate pe care le propune noul proiect de regulament constau în introducerea unor produse inedite pe care le solicită piața electronică, cum sunt cardurile prepaid și gift cardurile, mijloace de plată electronică prin intermediul cărora pot fi acordate beneficii sociale, precum și reconfigurarea atribuțiilor ce revin Băncii Naționale a României în contextul Directivei Europene privind serviciile de plată, prin care o parte din atribuțiile asumate până acum de Banca Centrală au fost preluate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Modificarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr.6/2006 privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică și relațiile dintre participanții la tranzacțiile cu aceste instrumente, va avea loc în condițiile excluderii neconcordanțelor dintre legislația națională și reglementările relative nou apărute la nivel european, în acest sens făcând referire la Directiva Parlamentului European nr.2007/64/CE privind serviciile de plată, transpusă în legislația națională prin O.U.G nr.113/2009 privind serviciile de plată, cu modificările și completările ulterioare și Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, privindaccesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE.

În ce privește noua legislație în domeniu, Banca Națională a României va trebui să fixeze suma limită pentru cardurile prepaid fără opțiunea reîncărcării, iar în schimb va crea noi modele și oportunități de afaceri, cardurile prepaid emise de instituțiile bancare putând fi achiziționate direct din standurile comercianților sau chiar de la automatele bancare de tip „self service”. De asemenea, noul Regulament va facilita relațiile comerciale dintre instituția bancară emitentă a instrumentelor de plată electronică și comerciantul care care acceptă noile produse de tip electronic.

Criminalitatea comerțului electronic este bazată pe o a doua reglementare de maximă importanță, preluată inclusiv de Noul Cod Penal, cu cea mai largă acoperire, prin care legiuitorul romând a abordat și domeniile înrudite, într-un complex de acte normative speciale, menționând aici în primul rând Legea nr. 365/2002, republicată, privind comerțul electronic și HG 1308/2002, privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002, privind comerțul electronic.

Vorbind despre rațiunile acestei reglementări, trebuie să spunem și să acceptăm că oua civilizație informatică se bazează pe disponibilitatea și accesibilitatea informației, privită ca valoare strategică.

Tranziția către societatea informațională în România, ca o componentă relevantă a dezvoltării, nu presupune numai modernizarea infrastructurii informaționale și de comunicație, ci și acoperirea lacunelor legislative cu privire la activitățile informatice, la procesul de informatizare și, în general, la domeniul tehnologiei informației.

Schimbarea, modernizarea si adaptarea sistemului de drept al Romaniei la noul tip de societate se aliniază cerintelor de reglementare europene si internaționale, reprezentând răspunsul țării noastre la condițiile de acceptare a Romaniei in structurile europene.

Dezvoltarea din ultimele decenii a tehnologiilor informaționale determinate de necesitatea stocării și transmiterii rapide a informațiilor cu cele mai mici costuri a revoluționat comerțul global, comerțul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului, termenul de comerț electronic devenind sinonim cu creșterea profitului.

Comerțul electronic, în concepția Organizației Economice de Copperare și Dezvoltare, reprezintă desfășurarea unei afaceri prin intermediul rețelei Internet, vânzarea de bunuri și servicii având loc off-line sau on-line. Această operațiune constă în derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, având ca suport rețeaua Internet și utilizarea unor pachete de programe software specifice.

Accesibilitatea tehnologiilor informaționale legate de Internet, costul scăzut al acestora, precum și relativa independență de tehnologiile clasice, permit economiilor țărilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare, precum și agenților economici din aceste țări o integrare rapidă în acest nou domeniu de activitate.

Impactul economic al comerțului electronic are ca efecte principale transformarea pieței, prin creșterea flexibilitatii si adaptabilitatii furnizorilor si consumatorilor, accelerarea schimbarilor din economie, respectiv realizarea rapida a reformelor si reglementarilor, realizarea legaturilor electronice intre companii, globalizarea activitatii economice, cererea de personal de inalta calificare, cresterea interactivitatii economice, prin eliminarea barierelor economice si geografice, reducerea importantei timpului, globalizarea.

Legea nr. 365 privind comertul electronic, adoptata in anul 2002, inspirata din legislatia europeana, ofera protectie consumatorului in relatia afacere-consumator. Existenta cadrului legislativ adecvat a marit increderea consumatorilor si viteza operatiunile interbancare, rezultatul fiind o crestere fara precedent a tranzactiilor comerciale on-line.

În perspectiva continuării evoluției favorabile a acestui sector al economiei românești s-a impus ca Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic să fie modificară și completată, mai ales în ceea ce privește răspunderea și principiul țării de origine, în scopul alinierii complete a normelor acestei legil al dispozițiile Directivei 2000/31/Ec a PE și a

Consiliului din 8 iunie 2000. În cadrul acestui capitol sunt analizate infracțiunile la regimul comerțului electronic, fiind pacruse următoarele infracțiuni:

1. Faslificarea instrumentelor de plată electronică

2. Deținerea de echipamente în vederea falisificării instrumentelor de plată electronică

3. Falsul în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică

4. Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos

5. Acceptarea operațiunilor financiare efectuare în mod fraudulos

3.2 Infracțiuni privind regimul comerțului electronic și elementele constitutive ale acesteia

1. Falsificarea instrumentelor de plată electronică

Conținutul legal:

Falsificarea instrumentelor de plată electronică

(1) Falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi daca faptele prevazute mai sus sunt savarsite de o persoana care , in virtutea atributiilor sale de seviciu:

a) – realizeaza operatii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plata electronica ori efectuari de plati, decontari, tranzactii, transferuri de fonduri sau orice alte operatiuni financiare care implica utilizarea instrumentelor de plata electronica sau

b) – are acces la mecanismele de securitate implicate in emiterea sau utilizarea instrumentelor de plata electronica;

c) – are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate in efectuarea de plati , decontari, tranzactii, a unui transfer de fonduri sau a orcarei operatiuni financiare. Tentativa se pedepseste.

Latura obiectiva a infractiunii este prevăzută de art 8 din Legea 38/2003 care sanctioneaca initiarea , constituirea unui grup infractional in vederea savarsirii de infractiuni.

2. Deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică

Fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

3. Falsul în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică

Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unei instituții bancare, de credit sau financiare ori oricărei alte persoane juridice autorizate în condițiile legii să emită instrumente de plată electronică sau să accepte tipurile de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 10, în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de plată electronică, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

4. Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos

Efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10.

Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt săvârșite de o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu:

a) realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 10; sau

b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau

c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operațiuni prevăzute la art. 1 pct. 10.

Tentativa se pedepsește.

Latura obiectivă a infracțiunii este prevăzută de art.27 al.1 a Legii nr.365/2002 și prevede că efectuarea uneia din operațiunile prevăzute la art. 1 pct.10, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia fără consimțământul titularului instrumentului respectiv se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 12 ani.

5. Acceptarea operațiunilor financiare efectuare în mod fraudulos

Acceptarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimțământul titularului său, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează acceptarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 10, cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.

Tentativa se pedepsește

Observăm că, în esență, este vorba despre săvârșirea unor infracțiuni de fals și înșelăciune în legătură cu instrumentele de plată electronică. Spre deosebire de infracțiunile îndreptate împotriva datelor și sistemelor informatice, aceste infracțiuni sunt îndreptate efectiv spre integritatea fizică a instrumentului de plată, care este clonat sau falsificat.

Instrumentul de plată electronic conținând date informatice, pentru pregătirea săvârșirii infracțiunilor din legea comerțului electronic se pot săvârși infracțiuni îndreptate împotriva securității datelor sau sistemelor informatice (spre exemplu, un acces ilegal într-un sistem informatic ori o interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, săvârșite pentru obținerea datelor necesare falsificării instrumentului de plată). Se vor aplica regulile concursului de infracțiuni și în ceea ce privește relația între infracțiunile prevăzute în legea comerțului electronic și infracțiunile îndreptate împotriva securității datelor și sistemelor informatice.

Infracțiunile informatice sunt prevăzute în noul Cod Penal în cadrul infracțiunilor contra patrimoniului, unde sunt incriminate și infracțiunile din Legea 161/2003, aflată în prezent în vigoare, fiind astfel reunite de prevederile articolului 249 din noua reglementare sub denumirea infracțiunii de fraudă informatică. În ce privește modificările, se constată că față de legislația actuală, au fost reduse condițiile pentru ca fapta să îmbrace elementele constitutive ale infracțiunii, în sensul că s-a renunțat la condiția ca activitățile ilicite să fi fost desfășurate fără drept, nu se mai impune ca în urma activităților ilegale să rezulte date neadevărate, care folosite ar fi produs consecințe juridice și s-a introdus condiția generală de a produce o prezent.

Modificările aduse noului Cod Penal se caracterizează prin uniformizarea normelor pagubă persoanei și nu o pagubă patrimonială, așa cum se prevede în, însă reducerea pedepselor, evoluția tehnologică și diminuarea prețurilor sistemelor informatice favorizează creșterea permanentă a numărului infractorilor cibernetici și implicit a fraudelor instrumentelor de plată electronică comise de către aceștia. Cu toate că printre obiectivele noului Cod penal se evidențiază înființarea unui sistem legislativ coerent în materie penală, cu evitarea suprapunerilor normelor în vigoare existente în actualul Cod penal și în legile speciale, în opinia noastră, în materia fraudelor comise prin instrumente de plată electronică, obiectivul nu a fost îndeplinit. În sprijinul acestei idei se remarcă faptul că noua reglementare penală nu preia toate infracțiunile existente în legea specială, respectiv Legea 365/2002, în noul Cod penal nefiind incriminat falsul în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică, precum și forma agravantă, prevăzută în alineatul 3 din articolol 24 și în alineatul 4 din articolul 27 din Legea 365/2002, situație care generează controverse dacă acestea sunt abrogate sau continuă să fie incriminate separat ca infracțiuni.

În ciuda faptului că infracțiunile săvârșite prin intermediul rețelei de Internet sunt foarte variate, acestea sunt reglementate în legislația comună, care nu cuprinde însă toate cazurile specifice acestui mijloc de săvârșire. Spre exemplu, frauda instrumentelor de plată electronică prin metoda phishing a devenit destul de des utilizată, datorită oportunităților oferite autorilor prin accesul la Internet de a-și păstra anonimatul, aflându-se astfel într-o situație avantajoasă, care îi încurajează la comiterea acestui tip de infracțiuni.

În România, legiuitorul român a abordat cerințele prevenirii și combaterii infracțiunilor din sfera criminalității informatice comise prin intermediul rețelelor de comunicații, reglementând în cuprinsul Legii nr. 161/2003 prevenirea și combaterea criminalității informatice, unde sunt stipulate trei categorii de infracțiuni, care corespund exigențelor impuse de recomandările europene.

Evolutia si necesitatea calculatorului in societate a dus si la diversificarea infractiunilor, iar daca, cu ani in urma se zvonea ca pe viitor computerul va preface toate fomele de delicventa, astazi avem deja ca studiu , analiza si lupta impotriva acetor genuri de infractiuni. Omul este cel care are puterea de a converti orice lucru bun in arma.

Calculatorul alaturi de noile tehnici tipografice (scanerele, imprimantele laser si color, CD-ROM-ul) si multe altele folosite de om in alte scopuri decat cele legale sa sporeasca numarul infractiunilor informatice .

Referitor la stricta prevedere a infracțiunilor cu instrumente de plată electronică, la nivel național, acestea sunt incriminate de la articolul 24 la 28 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic și articolele 48 și 49 din Legea 161/2003 Titlul III privind prevenirea și combaterea criminalității informatice, Sectiunea 1, Infracțiuni contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice

Concluzii:

În ultimii ani, comerțul electronic, ca ramură a comerțului, a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare la nivel mondial, în condițiile în care accesul la rețeaua Internet și utilizarea serviciilor online sunt într-un continuu progres.

Astfel, comerțul electronic reprezintă un mijloc de susținere și realizare a modificărilor survenite de-a lungul timpului pe piața comercială la nivel global, oferind participanților, de talie medie sau mică, posibilitatea maximei eficiențe și flexibililate în operațiunile interne, precum și o colaborare strânsă cu producătorii și furnizorii, răspunzând prompt cerințelor consumatorilor. Prin adoptarea acestui tip de tranzacții comerciale, acceptanții pot selecta partenerii de afaceri și posibilii clienți, fără a fi împiedicați de anumite incoveniențe, cum ar fde exemplu distanțele dintre localități sau zone geografice, promovând produsele pe piața digitală.

Comerțul electronic implică folosirea unor aplicații de transfer electronic de documente, a comunicațiilor tip fax, a codurilor de bare, a transferului de fișiere și a poștei electronice. Aria tehnologiilor utilizate pentru accesarea comerțului electronic cuprinde furnizarea serviciilor de Internet, schimbul electronic de date, utilizarea adresei de e-mail, comunicarea prin fax și plata electronică. Astfel, tranzacțiile dintre părțile contractante se fac în mod electronic, fără a fi necesar schimbul fizic al poduselor ce fac obiectul comerțului, drepul de utilizare sau de proprietate asupra bunurilor fiind transmis între părți.

În concluzie, procesul globalizării declanșează transformări în mediul umanității și în economia mondială, rezultate din evoluția permanentă a comerțului internațional și a investițiilor, dar și din schimburile culturale ca efect al eliminării barierelor și interdependenței dintre state.

Cu alte cuvinte, globalizarea comprimă timpul și spațiul, dând naștere unei societăți civile globale, care poate afecta într-o oarecare măsură identitatea spirituală și culturală.Dezvoltarea rețelei Internet și a sistemelor informatice a determinat intensificarea fenomenului de globalizare, aceste două elemente fiind factorii principali de legătură dintre statele lumii. În aceste condiții, extinderea globalizării a favorizat apariția și amplificarea economiei digitale, în sfera căreia se încadrează și comerțul electronic

Bibliografie:

Angheluță, Nicușor, Comerțul Electronic, suport de curs

Asociația Română a Magazinelor Online

Beșu, Vasile, Benoni, Fraudarea Instrumentelor de plată electronică, București 2013

BOLLIER, D., Future of Electronic Commerce, Editura Aspen Institute for Humanistic Studies,Aspen, 1996

Bucur C., Comert Electronic, Ed. ASE, Bucuresti, 2002

Enescu, Florin, Criminalitatea Informatică

I.Roșu Hamzescu, A. Mitu, Comerțul electronic,Editura Mondo Ec., Craiova, 2001,

Ion Gh. Rosca, Comertul electronic, Ed. Economica, Bucuresti, 2004

Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic

Legea nr. 677/2001

Manescu, Valentin, Legea comerțului electronic și magazinele online

Monitorul Oficial cu numărul 877 din data de 5 decembrie 2002

Nadia, Maria, Legislația comerțului electronic, 2013

OECD,E-commerce for Development Prospects and Policy Issues, Technical Paper, no.164, 2000.

Recomandarea nr. 94/820 a Comisiei Europene din 19 oct 1994 – Acord tip european pentruEDI, JOCE, Nr L339/28-dec-1994

Șerbu, Răzvan, Sorin, Comerțul Electronic, Ed. Continent, 2004,

UNCITRAL Model Law Electronic Commerce, 1996

Vasilache, Dan, Plăți electronice, 2004

www.anpc.gov.ro

www.whitehouse.gov