Infractiunea de Spalarea Banilor

Cuprins

Preambul 2

Introducere 4

Relația crimă organizată – spălarea de bani 9

Legislația comunitară și instituțiile abilitate din domeniul spălării banilor 14

Scurtă prezentare a legislației românești și combaterea spălării banilor 19

Plasarea 31

Stratificare 32

Integrarea 35

Latura subiectivă a spălării banilor 35

Formele infracțiunii de spălare a banilor 38

Investigarea spălarii banilor 38

Unitățiile de Informații Financiare 38

Modelul administrativ 40

Modelul polițienesc 41

Modelul judiciar 42

Modul hybrid 42

Efectele spălării banilor 43

Consecințele în sectorul financiar 43

Fragmentarea și impactul asupra instituțiilor financiare 43

Efectele asupra creșterii economice 44

Costurile impuse de politicile contra spălării banilor 45

Impactul fenomenului spălării banilor asupra bunurilor și serviciilor 46

Diminuarea investiților și a productivității 46

Crețterea instabilității macroeconomice 47

Efectul spălării banilor la nivel internațional 47

La nivel internațional – globalizarea faciliteaza mișcările capitalurilor ilegale 47

La nivel național – influența asupra investițiilor străine 48

Efectul asupra balanței naționale și asupra prețului 48

Studiu de caz – Falsificarea băuturilor alcolice și spălarea banilor 49

Concluzii 66

Bibliografie 69

Cărți: 69

Alte documente și rapoarte: 71

Pagini web/Linkuri: 72

Preambul

Încep a redacta această lucrare cu un scurt preambul, deoarece consider că este necesar să trasez liniile pe care le vom urmări, atât, cât și unghiul din care voi privi, implicit structura la această lucrare.

Țin să menționez că voi prezenta dintr-o perspectivă strict obiectivă, declarând că nu am nici o apartenență ideologică care ar putea să influențeze într-un fel sau altul informațiile sintetizate.

Am ales această temă deoarece este una de actualitate și de mare interes pentru economiile în curs de dezvoltare cum este și a nosatră, unde legile deși sunt clare, sunt relative noi, ceea ce le permite celor ce practică acest tip de activitate să profite de erorile sistemului și să introducă pe piață bani de proveniență ilicită.

Lucrarea de față constituie, debutul unor studii îndelungate, cuantificare, metodologie în domeniul spălării banilor, cu precădere a infracțiunii economice. Reprezintă un debut care are în spate 3 ani de studiu în domeniul prevenirii și combaterii acestui fenomen. Concluzile parțiale, trase asupra diferitelor cauze studiate și analizate anterior, deși influențate, uneori negativ, de haosul și incoerențele legislative, sunt în măsură să ridice nivelul de sintetizare a problematicii în materie de spălare de bani, cu consecințe imediate în identificare și eliminarea prematură a deficiențelor.

Spălarea banilor este un proces complex de acțiuni prin care infractorii încearcă și uneori reușesc să ascundă originea și posesia reală a veniturilor ce provin din activitățile lor ilegale.

În ultimii ani procesul de luptă împotriva spălării banilor a devenit o necesitatete esențială concretizată prin acțiuni împotriva infractoriilor care trebuie opriți din a legitimiza rezultatele activităților lor criminale prin transformarea fondurilor din „murdare” în fonduri „curate”.

În lucrarea de față am încercat să sintetizez și să prezint, într-o susccesiune logică aspectele legate de combaterea spălării banilor, plecând de la definirea fenomenelor și până la impactul pe care aceste fenomene îl au asupra mediului economic și financiar precum și modalitățile concrete de luptă împotriva acestui fenomen.

Am încercat să prezint elementele teoretice studiate de specialiști din organismele interne și internaționale antrenate în această luptă împotriva celor care încearcă să transforme originea ilicită a unor fonduri în investiții legale.

Consider că, este foarte important cunoașterea elementelor toretice: etapele spălării banilor, metodele folosite, trăsăturile și tehnicile de disimulare prezentate de mine în capitolul I sunt foarte importante în această luptă deoarece permit identificarea acelor tranzacții sau operații care ies din tiparele obișnuite și care pot conduce la fenomenul de spălare a banilor.

De asemenea am prezentat reglementările interne și internaționale ca o imagine de ansamblu asupra cadrului normativ și a instituțiilor financiare și non-financiare care reglementează activitatea, la nivel mondial, de prevenire și combatere a spălării banilor care reglementează acest fenomen atât din punct de vedere al faptelor ilicite, din punct de vedere al obligațiilor cât și din punctul de vedere al sancțiunilor ce decurg din nerespectarea acestor obligații.

Legislația internațională și cea din România este capabilă să creeze instalarea unui sistem financiar sănătos numai dacă această aliniere a legislației se aplică tuturor țărilor. Acest lucru este necesar deoarece infractorii folosesc acele țări care au legislație mai tolerantă pentru plasarea și stratificarea banilor și integrează acești bani în restul țărilor unde nu se mai poate urmări proveniența acestora.

Totodată, sunt de părere că legislația în domeniul spălării banilor trebuie să fie adusă la cunoștință tuturor cetățenilor prin mijloace de publicitate, mass media, pliante. Acest lucru este necesar pentru că de cele mai multe ori persoane cinstite sunt folosite în procesul de spălare a banilor fără ca aceștia să știe la ce se expun. Exemplu: patronii folosesc angajații ca un paravan pentru ascunderea provenienței ilicite a banilor lor.

Totodată consider că procesul de armonizare a legislației naționale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării actelor de terorism cu aquis-ul comunitar este un proces îndelungat care necesită, depunerea unor eforturi susținute de către autoritățile competente, în sensul participării active la grupurile de lucru înființate pentru întocmirea proiectelor de acte normative, dar și pentru adoptarea unei inițiative permanente, în sensul modificării și completării cadrului legislativ existent. Implicarea societăților civile care să vină cu soluții și propuneri la legislația existentă sau înainte de implementare, consider că ar avea un efect pozitiv.

În capitolul IV am prezentat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor precum și colaborarea acesteia cu toate instituțiile implicate în această acțiune, organisme interne și internaționale, respectiv autorități de supraveghere prudențială și control financiar, agenții de aplicare a legii, reprezentanți ai asociațiilor profesionale în domeniu și ai societății civile .

Consider că este necesar ca toate autoritățile de supraveghere să își concentreze și să suplimenteze resursele financiare alocate în vederea tehnologizării activității de prevenire și combatere a spălării banilor prin sisteme IT performante și softuri specializate, pentru a se materializa un timp de răspuns mai operativ. De asemenea, nu trebuie neglijată necesitatea alocării unor resurse umane suplimentare, precum și specializarea celor deja existente.

România a înregistrat în ultimii ani un progres important în ceea ce privește prevenirea și combaterea spălării banilor, însă mai e nevoie de implementarea unor noi proiecte, de eficientizarea și de îmbunătățirea operativității acțiunilor demarate de autoritățile responsabile, precum și de suplimentarea fondurilor și a personalului implicat în domeniu.

Cazurile care ajung la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sunt cele primite de la organismele raportoare sau cele de control.

Dar faptul că aceste cazuri ajung la Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nu este suficient, consider că îmbunătățirea capacității analiștilor financiari ai ONPCSB de investigare, în procesarea și analizarea rapoartelor de tranzacții suspecte este absolut necesară.

Din studiul lucrărilor de specialitate destul de puține în domeniu, existente atât pe plan intern, cât și internațional, am remarcat tratarea acestora de către autori fie de pe o poziție preponderent teoretică și abstractă fie de pe o poziție brută, fără o analiză reală a traseului cauză-efect.

De aceea în lucrarea de față voi încerca să combin atât partea teoretică cât și cea practică, dar și legislația în vigoare existentă cu privire la combaterea spălării banilor. În aceste condiții, lucrarea de față are rolul de a analiza și concluziona asupra cazurilor identificate.

Introducere

“Globalizarea a favorizat creșterea neîncetată a volumului capitalurilor obținute în urma activităților specifice crimei organizate și a determinat o creștere a necesității legalizării acestor fonduri astfel încât s-a ajuns la situația îngrijorătoare că liderii grupărilor infracționale organizate și operatorii implicați în spălare de bani să poată controla și influența, în unele țări ale lumii, sectoare importante din economie, finanțe, politică și administrație.”

Charles Intiago, editor la “Money Laundering Alert” a afirmat că “spălarea banilor este a doua cea mai veche meserie din lume” chiar dacă această activitate se pierde în negura vremurilor, spălarea banilor a apărut în anii 1920, când Al. Capone și Bugsy Moran au deschis spălătorii în Chicago pentru a spăla banii murdări, termenul fiind apoi utilizat în literatură Americii, generată de dispoziția dată de Richard Nixon în anul 1973 pentru spălarea unor fonduri având că scop finanțarea realegeri sale. Într-un cadru juridic, expresia spălarea banilor a fost utilizată pentru prima dată în anul 1982 în Statele Unite ale Americii, în legătură cu confiscarea unor fonduri provenite din comerțul cu cocaină din Columbia.

În anii 90 FMI estimează că acest fenomen de spălare a banilor reprezintă sume cuprinse între 590 milioane USD și 1,5 miliarde USD, anual, la nivel planetar. Raportul Strategiei Internaționale de Control a Narcoticelor din 1997 înregistrează sume între 300-500 milioane USD ca fiind bani spălați la nivel mondial.

În anul 2005, au fost identificați de către autoritățile americane (DEA) infractori care au spălat peste un miliard de dolari .

Un raport relativ recent menționa că suma de bani spălată la nivel mondial se situază între 800-2.000 miliarde USD .

Sursele de bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni, la fel că și posibilitățiile de legalizare a acestora, s-au extins și astfel importante venituri provenind în principal din activități componente ale economiei subterane sunt infiltrate prin diverse metode sau tehnici în economia reală.

Pentru a se proteja de brațul legii, grupurile specializate și-au angajat specialiști (avocați, contabili, ingineri etc) care, pe fondul lipsei unei practici unitare și a unor proceduri clare în materie de spălare a banilor, au făcut extrem de dificilă demonstrarea ilegalităților.

Strădaniile autorităților de a controla și diminua fenomenul au condus la elaborarea unor reglementări stricte asupra reciclării sumelor obținute în mod fabulos prin intermediul instituțiilor bancare, prima măsură luată fiind impunerea de standarde referitoare la cunoașterea clientului și obligativitatea efectuării unor rapoarte.

Astfel spălarea banilor reprezintă un proces complex prin care veniturile acumulate în urmă unor operațiuni ilegale sunt mutate în alte conturi cu scopul de a ascunde proveniența sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective.

În diferite legislații se pune problema răspunderii acestora ca autori ai infracțiunii de spălare de bani, complici ori tăinuitori ai infracțiunilor premisă generatoare de bunuri supuse legalizării. De asemenea se mai pune problema răspunderii pentru faptele de spălare de bani săvârșite din culpă sau cu intenție indirectă. Nu în ultimul rând se analizează răspunderea persoanei autor al infracțiunii premisă care a generat bunurile supuse spălării, și pentru faptele de spălare de bani sau numai pentru infracțiunea premisă.

Unul dintre cele mai dăunătoare efecte ale spălării banilor îl constituie prejudiciul enorm pe care îl poate provoca sistemului m de dificilă demonstrarea ilegalităților.

Strădaniile autorităților de a controla și diminua fenomenul au condus la elaborarea unor reglementări stricte asupra reciclării sumelor obținute în mod fabulos prin intermediul instituțiilor bancare, prima măsură luată fiind impunerea de standarde referitoare la cunoașterea clientului și obligativitatea efectuării unor rapoarte.

Astfel spălarea banilor reprezintă un proces complex prin care veniturile acumulate în urmă unor operațiuni ilegale sunt mutate în alte conturi cu scopul de a ascunde proveniența sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective.

În diferite legislații se pune problema răspunderii acestora ca autori ai infracțiunii de spălare de bani, complici ori tăinuitori ai infracțiunilor premisă generatoare de bunuri supuse legalizării. De asemenea se mai pune problema răspunderii pentru faptele de spălare de bani săvârșite din culpă sau cu intenție indirectă. Nu în ultimul rând se analizează răspunderea persoanei autor al infracțiunii premisă care a generat bunurile supuse spălării, și pentru faptele de spălare de bani sau numai pentru infracțiunea premisă.

Unul dintre cele mai dăunătoare efecte ale spălării banilor îl constituie prejudiciul enorm pe care îl poate provoca sistemului concurenței libere. Acei producători, care acționează în cadrul pieței libere, supusă întotdeauna exigențelor cererii și ofertei, sunt obligați să coexiste cu alți agenți care își pot permite luxul de a acționa pe piață fără constrângerile raționalității economice, ceea ce afectează grav autonomia, activitățiile și interesele companiilor oneste. Prin urmare, costul fondurilor disponibile în mod ilegal este, din perspectivă strict monetară, mult mai scăzut decât pentru cele obținute în mod legal din această cauză, reintroducerea acestor bunuri provenite din infracțiuni, în canalele obișnuite ale economiei, creează distorsiuni în randamentul normal al piețelor, adică anomalii care pot duce la suprimarea treptată a concurenței. Altfel spus, spălarea banilor proveniți din infracțiuni afectează în mod direct liberul acces la investiții, piața muncii legale, desfacere, consumul, dar și producția propriu-zisă.

Definirea noțiunii de spălare a banilor și delimitarea acesteia în structura de ansamblu a criminalității au constituit și constituie subiectul de studiu al specialiștilor în domeniu, fiind justificate de necesitatea cunoașterii și implicațiile fenomenului în societate și pe această bază să se poată stabili acțiunile și măsurile cele mai eficiente de prevenire, control și combatere. Atât legislațiile, cât și literatura de specialitate folosesc termeni că : spălarea banilor, spălarea bunurilor, spălarea capitalurilor sau spălarea produselor infracțiunii.

Chiar dacă nu se cunoaște cu exactitate când a început practica ascunderii banilor sau a valorilor de autoritățile statale, izvoarele istorice relevă faptul că în China, cu 2000 de ani înainte de Cristos, comercianții identificaseră modalități prin care își protejau averile acumulate de conducători care prin mijloace brutale încercau să le confiște, sub diferite pretexte. Astfel s-a ajuns că sumele obținute din negoțul mărfurilor să fie utilizate în provincii din afara hotarelor.

Comercianții greci foloseau, în fapt, paradisurile fiscale încă de acum 4000 de ani, când vânzătorii și cumpărătorii se întâlneau într-un anumit punct convenit pe coastă Mediteranei, în scopul transbordării mărfurilor, evitând porturile în care ar fi plătit taxele portuare existente. Primele zone libere oficiale au apărut în jurul Mării Mediterane Orientale la începutul erei noastre (Insulă Delos). Primele orașe libere, delimitate spațial, au fost create în Evul Mediu și beneficiau de extrateritorialitate comercială și fiscală. Primul Târg Liber a apărut în secolul al VII-lea la Saint Denis, el fiind înființat de regele Dagobert. Începând cu secolul al XVI-lea, în jurul caselor de comerț coloniale s-au dezvoltat activități bancare de tip off-shore.

Fenomenul a ajuns la apogeu la începutul secolului XX, atunci când prohibiția și interzicerea jocurilor de noroc au condus în SUA la obținerea unor sume fabuloase în numerar pentru cei ce încercau să încalce embargoul.

După 1920 au apărut paradisuri fiscale în sens modern, precum Bahamas, Elveția, Luxemburg, reprezentative prin legislații permisive din punct de vedere fiscal, ceea ce a atras capitalurile oamenilor de afaceri din țările cu fiscalitate excesivă. După cel de-al doilea război mondial, au apărut bănci care acordau protecție deosebită informațiilor legate de clienți. Odată cu dezvoltarea europiețelor și cu abundența petrodolarilor în anii '60, acest tip de activitate a cunoscut o creștere considerabilă prin diversificarea și specializarea piețelor financiare mondiale.

Noțiunea de spălare de bani este localizată de către specialiști în timpul lui Al Capone în anul 1931, în perioada prohibiției, în SUA. În timp ce Al Capone era condamnat pentru evaziune fiscală, Meyer Lanski transfera în Elveția fonduri ilegale, printr-un sistem complex de companii fantomă, holdinguri și conturi off-shore. După anul 1934, Elveția a creat principiile secretului bancar.

Dar, termenul de spălare de bani a fost folosit pentru prima dată în mod oficial în afacerea WATERGATE, în anul 1972, când Comitetul pentru realegerea președintelui Nixon a transferat banii obținuți ilegal pentru fondurile de campanie în Mexic, apoi i-a transferat înapoi prin intermediul unor companii din Miami. Termenul a fost folosit de cotidianul englez Guardian, referindu-se la proces ca fiind o spălare. Infracțiunea de spălare a banilor a fost introdusă și sancționată că atare în SUA prin Money Laundering Control Act din 1986.

În Europa, prima țară care a incriminat actele de spălare de bani a fost Italia, în anul 1978, prin Decretul-Lege nr.59 din 21 martie cu referire la unele dintre infracțiunile grave : tâlhăria, înșelăciunea și răpirea. În 1990 legislația cu privire la spălarea banilor a fost extinsă și la infracțiunea de trafic de droguri, ca parte a luptei antimafia. Marea Britanie a incriminat splărea banilor proveniți din trafic de droguri în anul 1986, prin Drug Trafficking Offence Act, iar Franța în anul 1987 și 1988, în Codul Sănătății publice, art. 627, și respectiv Codul vamal, art. 41. Elveția a introdus infracțiunea de spălare a banilor în Codul penal în anul 1990, în art. 305 bis și 305 ter.

În China, infracțiunea de spălare a banilor a fost introdusă în Codul penal din anul 1997, în art. 191, deși ratificase Convenția de la Viena în anul 1990.

Prin complexitatea majorității operațiunilor sale, spălarea banilor este o activitate infracțională ce intră în portofoliul oamenilor cu un nivel ridicat de inteligență și o poziție socială înaltă, așa-zisele “gulere albe” (termen folosit la începutul anilor '30 de către Edwin Sutherland) și se dezvoltă în legătură cu paradisurile fiscale.

Infracțiunea de spălare de bani este una dintre infracțiunile caracteristice din sfera criminalității organizate și afectează ordinea socioeconomică și sistemul democratic, amenințând suveranitatea statelor și stabilitatea sistemelor financiare, inclusiv pe cele supranaționale. Globalizarea și diversificarea formelor de criminalitate organizată sunt atuuri pentru grupările infracționale, care sunt abile în a folosi în mod eficient instrumentele financiare de investiții, apelând la operațiuni specifice spălării de ban.

Consiliul Europei a definit fenomenul spălării banilor că fiind “transformarea fondurilor ilicite în bani liciți prin reinvestirea în sectoare legale sau folosirea lor în scopuri personale”. Potrivit dicționarului Le Petit Robert, “spălarea banilor este o operațiune care rezidă în atribuirea existenței legale unor fonduri ce au origine frauduloasă sau ilicită”. Le Petit Larousse definește spălarea banilor că fiind “acțiunea prin care diverse fonduri sunt supuse la operațiuni în urma cărora proveniența frauduloasă poate fi disimulată”. Articolul 223-38 din Codul Penal Francez definește spălarea banilor că fiind “faptă prin care se facilitează, prin mijloace frauduloase, justificarea nereală a originii unor resurse sau a unor bunuri provenite din infracțiuni, ori de a ajuta, cu știință, la orice operațiune de plasament, de disimulare sau de conversie a unor astfel de produse”.

În opinia Grupului de acțiune Financiară Internațională (G.A.F.I./F.A.T.F), operațiunile de spălare a banilor constau în reconversia produselor de origine criminală pentru mascarea originii lor ilegale. Spălarea banilor este o activitate eminamente ilegală, caracterizată prin obținerea de beneficii substanțiale din activități ilegale și disimularea adevăratei origini prin diverse procedee. Potrivit lui Eric Vernier, spălarea banilor este călcâiul lui Ahile al activității criminale. Potrivit unor estimări, producția și distribuția de droguri reprezintă 10% din comerțul mondial. De asemenea, profitul traficului de femei în scop de prostituție se ridică la 5 miliarde USD.

În acord cu opinia exprimată în literatura de specialitate, apreciem că incriminarea faptelor de spălare de bani, alături de confiscarea produselor infracțiunii, poate fi considerată ca un nou instrument sau chiar o nouă strategie în lupta crimei organizate, care lovește direct în motorul dezvoltării crimei organizate : banii sau bunurile de care se folosesc membrii grupărilor de crimă organizată, obținute din infracțiuni sau chiar și cele obținute în mod legal (în cazul confiscării prin echivalent). Grupurile criminale organizate depind de bani și bunuri la fel cum, în contrapartidă, au nevoie și întreprinderile legale . De aceea , numai prin urmărirea produselor infracțiunii adevăratul scop al comiterii activitățiilor infracționale poate fi descoperit, iar gruparea infracțională poate fi distrusă.

Altfel spus, pentru a contracara fenomenul de spălare a banilor, o țară trebuie să dețină o infrastructura legală, financiară și autorități de aplicare a legii.

Termenul “spălare” , utilizat în legislația românească, are drept corespondent în celelalte țări în principal termenul de “albire”: “blanchiment” în Franța, “blanchissage” în Elveția, “laundering” în Statele Unite, “Geld-wäsche” în Germania, “blancheo” în Spania, “lavado” în America de Sud. Doar în Italia se folosește termenul de “reciclaggio”.

Relația crimă organizată – spălarea de bani

Destul de bântuită de mafie este și Rusia. Potrivit unor estimari, mafia rusă controlează 40% din economia Rusiei, iar amploarea activitățiilor acesteia este din ce în ce mai mare.

Investigarea mafiei rusești a fost însă întotdeauna o acțiune periculoasă. Se spune că pentru un reporter, șeful Mafiei Roșii din Budapesta, Semion Moghilevici, a pus un preț de 100.000 USD.

Ceea ce este însă mult mai îngrijorător este fenomenul mondializării activității acestei grupări. Întinzându-se din Malaezia până în Marea Britanie, mafioții ruși operează în prezent în mai mult de 50 țări. Fac contrabandă cu heroină din sud-estul Asiei, trafic de arme pe întreg mapamondul și par a se da în vânt după estorcarea pe scară largă. Mafia rusească a secătuit mine de aur și diamante, a construit cazinouri fabuloase, a șifonat miliarde de dolari prin împrumuturile și programele de ajutor guvernamentale occidentale, contribuind decisiv la criza financiară mondială care a dus la istoricul crah al Bursei din New York în august 1998.

Spre sfârșitul erei Brejnev, sectorul ilegal al comerțului la negru contribuia cu 50% la asigurarea venitului personal al muncitorilor sovietici. Însă, cei care profitau cel mai mult erau funcționarii de partid și comercianții la negru care locuiau în palate somptuoase și în vile de vacanță, își făceau cumpărăturile în magazine speciale ticsite cu produse japoneze și călătoreau în străinătate.

Majoritatea stațiunilor de lux din lume sunt luate cu asalt de cetățeni ruși. De altfel, toți comercianții din aceste zone cunosc limbă rusă, poate mai bine decât engleză sau germană, pentru a putea comunica lesne cu aceste “mașini de tocat bani”.

Fondurile exorbitante ale unor persoane din grupurile criminale proveneau din contrabandă, trafic de arme și carne vie, extorcare, înșelăciune. La sfârșitul anului 1975, când o serie de evrei ruși au imigrat în SUA și s-au stabilit în Brigton Beach, s-au pus bazele unei organizații criminale apropiate de Cosa Nostra, dar mult mai dure. Evsei Argon conducea un aprig cartel al speculei și cametei, care teroriza comunitatea emigranților ruși, cerându-le comercianților sume între 5.000 și 50.000 USD sau chiar obligându-i să-i vândă afacerea. Cu trecerea timpului, cartelul, condus de această dată de Marat Balagula, a intrat în afaceri cu petrol, cumpărând o aripă a grupului Texaco. În 1991, această aripă, Getty, devenea prima mare coporație petrolieră din epoca modernă acționată în justiție pentru contrabandă cu benzină.

Deși departamentele specializate trăgeau alarma asupra acestui flagel, banii obținuți din contrabandă erau ușor absorbiți în fluxul financiar dincolo de comerțul cu benzină. Oficialii federali din New York se temeau că erau folosiți pentru a corupe politicieni, sindicate și chiar ofițeri de poliție.

Însă nu numai benzina își atrăsese pe mafioții ruși. În Sierra Leone, țara bogată în diamante, aceștia își stabiliseră un centru global de contrabandă și de spălare de bani. Diamantele din Sierra Leone erau transportate în Thailanda, unde erau schimbate cu heroină, aceasta fiind apoi distribuită în Europa.

Pe plan internațional, inclusiv în organismele specializate ale Organizației Națiunilor Unite, se exprimă tot mai des teama că asistăm la o neputință a organismelor regionale și internaționale în contractarea acestor fenomene, propagate cu rafinament, subtilitate și violență de către organizațiile criminale.

Lumea, aflată într-o dinamică și intercondiționare nemaicunoscută până acum, oferă imaginea unui nesfârșit teritoriu în care acțiunea brutală a structurilor crimei organizate este în măsură să ucidă inițiativele și măsurile ce se dovedesc salvatoare pentru economia multor state.

În contextul gravelor degradări sociale prezente în quasitotalitatea statelor lumii, care își găsesc adesea originea în fuziunea deosebit de periculoasă dintre delicvența organizată și puterea politică locală, apăr și se consolidează veritabile organizații de tip criminal, implicate în exercitarea unui control direct asupra fondurilor publice destinate soluționării unor acute probleme privind aprovizionarea populației cu bunuri de strictă necesitate, în contractarea efectelor unor evenimente deosebite (secetă, inundații, curemure), în estomparea efectelor unor fenomene negative (șomaj, deficiență gravă în asigurarea asistenței sociale), precum și direct în administrarea fondurilor de ajutoare a țărilor cuprinse în programele elaborate de comunitatea internațională sau europeană.

Este evident faptul că asemenea structuri criminale dispun de o reală capacitate de intervenție în afacerile publice, fiind menținute de o puternică forță financiară subterană.

În mod firesc, structurile crimei organizate sau modalitățiile de acțiune utilizate de acestea au constituit un permanent obiect de studiu și analiză din partea autorităților judiciare din țările în care acest fenomen cunoaște o amploare deosebită.

Într-un studiu elaborat de către secția “crimă organizată” din Divizia Cercetări Penale, Washington, SUA, crimă organizată se definește ca fiind “orice grupare structurată în ideea înfăptuirii unei activități infracționale conspirate și constituie, având ca principal scop obținerea unui profit”, “crimă organizată este cancerul perfid care vlăguiește puterea societății americane, amenință integritatea guvernului, determină creșterea taxelor și periclitează siguranța personală a cetățenilor”.

Lumea contemporană se confruntă, pe lângă problemele cotidiene deosebit de complexe ale asigurării unui loc de muncă și a unui nivel de trăi decent, cu gravele consecințe ale criminalității organizate ce cuprinde noi forme de manifestare, cum sunt cele de reciclarea capitalurilor, narcotraficul, traficul de opere de artă și fenomenul de spălare a banilor murdari.

Pe plan internațional, inclusiv în trusturile specializate ale ONU, se exprimă din ce în ce mai des teama că organismele naționale, regionale și internaționale create pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen de crminalitate organizată sunt din ce în ce mai neputincioase, în primul rând din cauza sumelor exorbitante provenite din activități ilegale, de care dispun aceste adevărate sindicate ale crimei fără frontiere. În plus, operațiunile de spălare a banilor sunt favorizate de tehnologiile moderne din domeniul mijloacelor de comunicație și de globalizarea sistemelor financiare, care permit, transferarea, de îndată, a milioane de dolari sau euro dintr-o țară în alta cu ajutorul calculatorului și a antenelor parabolice.

O analiză reală a modalităților practice de spălare a banilor, se impune dacă avem în vedere, în primul rând, că, potrivit unor estimări ale Grupului de Acțiune financiară asupra Spălării Banilor (G.A.F.I./F.A.T.F.), cifra de afaceri a activităților grupurilor mafiote depășeșete 1.500 miliarde USD pe an.

La nivelul anului 2000, Philippe Broyer a clasificat capitalurile ce se impuneau a fi albite în patru categorii:

rezultate din încălcarea prevederilor legale referitoare la controlul schimbului;

rezultate din sustragerea de la plata impozitelor naționale;

rezultate din activități criminale.

Un alt analist, Jerez, a redus această clasificare astfel:

capitaluri murdare, rezultate din activități legale, dar nedeclarate.

capitaluri negre, provenite din activități ilegale și criminale.

În măsura în care suma de 1500 miliarde USD constituie în mod real cifra de afaceri a grupurilor criminale, atunci activitatea criminală ar putea fi clasificată că fiind a 8-a putere economică, făcând parte de G8. Aceasta deoarece produsul criminal brut (P.C.B.) este mai mare decât produsul național brut al Spaniei (1.100 miliarde USD) și al Canadei (1.050 miliarde USD), fiind comparabil cu cel al Italiei (1.725 miliarde USD).

Un raport al Casei Albe realizat în anul 2000 împărțea profiturile criminale pe următoarele categorii:

Contrafacerile comerciale-500 miliarde USD;

Pirateria informatică-200 miliarde USD;

Contrafacerea medicamentelor-80 miliarde USD (7% din piață mondială de profil);

Activități criminale legate de mediul înconjurător-31 miliarde USD;

Migrația clandestină (peste 4 milioane de persoane)-7 miliarde USD.

Principalele activități criminale care crează bani ce urmează a fi spălați sunt: traficul de stupefiante, traficul de carne vie și de organe umane, traficul de animale, contrabanda și frauda fiscală.

După unele estimări, în Uniunea Europeană lucrează 600.000 de prostituate, iar deturnarea fondurilor europene se ridică anual la 10 miliarde de euro.

Evaluările au arătat că frauda fiscală a devenit un veritabil sport național în majoritatea țărilor dezvoltate. Frauda în materie de T.V.A. este considerată ca una dintre principalele surse de bani murdari la nivel european ( analizele Unității de Informații Financiare din România arată că 40% din lucrările în exploatare au că obiect sume tranzacționate în activități comerciale și fier vechi). Cea mai mare parte a fondurilor provin din rambursarea TVA rezultat din tranzacțiile intracomunitare.

Potrivit Sindicatului Național Unificat asupra Impozitelor din Franța, rambursările ilegale de T.V.A. în această țară se ridică anual, la 5 miliarde de euro. Tot în Franța, potrivit statisticelor Consiliului de Prelevări Obligatorii, frauda fiscală a atins 40 miliarde euro, ceea ce reprezintă peste 2% din P.I.B., valoare care cuprinde fraudele în materie de TVA, fraudele în legătură cu celelalte impozite și fraudele sociale (în special muncă la negru).

Se apreciază că valoarea evaziunii fiscale ( în sens larg) pe plan mondial se situează între 300 și 500 miliarde USD pe an, bani care iau drumul paradisurilor fiscale.

Un loc important îl ocupă în clasament munca la negru, care se situează în centrul preocupărilor instituțiilor statale și comunitare. În majoritatea țărilor europene, activitățile de tip casnic ( grădinăritul, menajeria etc.) se desfășoară cu personal neangajat cu forme legale.

Potrivit lui Eric Vernier, o mare parte a banilor murdari provin din coruperea funcționarilor în cadrul unor contracte de lucrări publice, în special din industria de apărare și din industria petrolieră. Țările cele mai afectate sunt Rusia, China, Taiwan, Coreea de Sud, și Italia. Un studiu elaborat de Price Waterhause Coopers situează România pe locul 3, după Rusia și Indonezia. De asemenea potrivit organizației nonguvernamentale Transparency Internațional, volumul comisioanelor acordate la semnarea și derularea unor contracte publice internaționale reprezintă 300 miliarde USD, adică 10% din piață mondială de profil.

Un alt domeniu care participă pregnant la constituirea fondurilor negre este contrafacerea. După unele estimări, contrafacerile reprezintă circa 10% din piață mondială, atingând valoarea de 500 miliarde USD. China (60% din piață mondială) fiind urmată de Taiwan și Maroc dețin supremația activităților legate de contrafacere. La vama Franceză din Nisa, într-o singură zi a anului 2004, au fost identificate 600.000 genți Louis Vuiton contrafăcute. Se apreciază că Franța pierde anual peste 6 miliarde euro doar din cauza contrafacerilor. În cadrul unor cercetări Judiciare din România, s-a stabilit că un grup infracțional, aducea piese de Dacia contrafăcute din Turcia pe care le distribuia la service-urile de profil, cu ajutorul unor funcționari ai firmelor de asigurări. La fel de gravă este problema medicamentelor. Produsele contrafăcute, pe lângă faptul că nu au eficiența scontată, mai ridică și riscul mortalității.

Legislația comunitară și instituțiile abilitate din domeniul spălării banilor

O zonă caracterizată de libertate, siguranță și justiție nu se poate realiza fără asigurarea combaterii spălării banilor. Estimând faptul că spălarea de bani se află în centrul crimei organizate, șefii de State și Guverne și-au exprimat, în cadrul concluziilor Reuniunii Consiliului European de la Tampere (15-16 octombrie 1999), voința de a o eradica. Constituind o prioritate, s-au luat o serie de măsuri menite să combată acest fenomen, principală fiind înghețarea (urmărirea, sechestrarea și confiscarea) oricăror fonduri care rezultă dintr-o infracțiune. Combaterea spălării de bani s-a aflat în centrul atenției după atacurile de la 11 septembrie 2001, dat fiind că astfel de operațiuni sunt adeseori desfășurate de organizații teroriste. Astfel, Uniunea a inclus combaterea spălării de bani în strategia sa privind combaterea terorismului internațional și, în special, în “Planul de acțiune al Uniunii Europene privind lupta împotriva terorismului”.

La data de 15 decembrie 2005, a intrat în vigoare directiva 2005/60/EC a Parlamentului European (Directiva a III-a) care interzice spălarea banilor și finanțarea terorismului, fiind aplicabilă atât sectorului financiar, cât și avocaților, notarilor, contabililor, agenților imobiliari, cazinourilor, furnizorilor de servicii sau de mărfuri (când se efectuează plăți în numerar mai mari de 15.000 de Euro). Cei care fac obiectul acestei directive sunt obligați să coopereze în combaterea spălării de bani, luând diverse măsuri în vederea stabilirii identității clienților, a raportării suspiciunilor și înființării de sisteme prevenire în cadrul organizațiilor lor.

Cea de-a Treia Directivă împotriva Spălării de Bani se bazează pe legislația existentă la nivelul Uniunii Europene și încorporează revizuirea celor 40 de Recomandări ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI/FATF) din iunie 2003, acesta fiind organismul care stabilește standardele internaționale privind combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului.

GAFI este un organism inter-guvernamental, condus de un președinte cu rang de înalt funcționar (mandatul este de un an), constituit cu ocazia Summit-ului G7 de la Paris din anul 1989, care include în prezent 32 de state membre și 2 organizații regionale (Comisia Europeană și Consiliul de Cooperare în zona Golfului). Acțiunea GAFI este esențial axată pe cooperare între guvernele membre, să înființeze o Unitate de Informații Financiare (F.I.U.) care să servească drept centru național pentru primirea, solicitarea, analizarea și difuzarea rapoartelor de tranzacții suspecte (RTS-uri) privind eventualele cazuri de spălare a banilor.

Pe plan mondial, GAFI colaborează cu următoarele organisme:

GAP (Grupul Asia Pacific asupra spălării banilor);

GAFIC (Grupul de acțiune financiară din Caraibe);

Comitetul MONEYVAL al Consiliului Europei;

GABAOA (Grupul antispălare din Africa Orientală și Australia);

GAFISUD (Grupul de acțiune financiară din Africa de Sud);

OGBS (Grupul autorităților de control bancar din centrele extrateritoriale).

În cadrul reuniunii de la Washington, care a avut loc în perioada 20-29 octombrie 2001, GAFI/FATF a adoptat un set de 8 Recomandări Speciale privind finanțarea terorismului. Ulterior la 22 octombrie 2004, s-a adoptat “Recomandarea Specială IX” privind transportul de numerar prin curieri. Tot în anul 2004 s-a emis o metodologie de evaluare ce a fost modificată în anul 2009 și care se dorește a fi Ghidul de interpretare a aplicării celor 40+9 Recomandări Speciale.

Cei care fac obiectul Directivei a III-a sunt obligați:

să identifice și să verifice identitatea clientului și a uzufructarului, precum și să monitorizeze relația de afaceri cu clientul;

să raporteze suspiciunile privind posibile activități de spălare de bani sau finanțarea a terorismului unității naționale de informații financiare (FIU);

să ia măsuri de asigurare a unei instruiri corespunzătoare a personalului și de stabilire a unor politici și proceduri preventive interne adecvate.

Directiva introduce cerințe și garanții suplimentare pentru situații cu un grad ridicat de risc (de exemplu, afacerile cu bănci corespondente din afara UE).

Grupul Egmont (116 membri), despre care am amintit și cu altă ocazie, este o organizație profesională internațională a Unitățiilor de Informații Financiare, creată în anul 1995 la palatul Egmond-Arenberg, din Bruxelles, care eficientizează, prin asigurarea unui forum, cooperarea privind schimbul de informații, instruire, schimb de experiență și de know-how în domeniu. Rețeaua securizată a Grupului Egmont (ESW) permite membrilor solicitarea sau furnizarea, printr-un e-mail securizat, a informațiilor financiare, publicarea de informații folositoare privind tipologiile, instrumentele analitice și evoluțiile tehnice.

Cooperarea între Grupul EGMOND și Grupul de Acțiune Financiară GAFI, respectiv între cele două grupuri și autoritățile statale se realizează prin INTERPOL, organizație internațională de poliție criminală (OIPC) creată la nivelul anilor 1920, cu sediul la Lyon și care are aproape 180 de țări membre. În cadrul INTERPOL s-a creat în 1983 o celulă specializată în combaterea spălării banilor, grupul FOPAC (fonduri provenind din activități criminale). Ulterior s-a înființat PROSTAR, având ca obiectiv activitatea triadelor chinezești în Europa și PROBALKAN, privind traficul ilegal pe rută balcanică.

În anul 1997 a fost înființat Comitetul Experților pentru Evaluarea Măsurilor de Prevenire a Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului, denumit MONEYVAL, organism regional de specialitate de tip FATF, care elaborează studii de specialitate sau tipologii de identificare și deleagă experți pentru studiile derulate de FATF. Moneyval este membru asociat și observator în cadrul FATF și are în componență 28 de membri permanenți și 2 membri temporari. Statele membre aleg pe o perioadă de 2 ani (posibil încă 2) un Birou format din președinte, vicepreședinte și alți 3 membri. Biroul este ajutat de un secretariat asigurat de Consiliul Europei.

Rapoartele de evaluare ale Moneyval evidențează sistemul Country Profile și sunt importante față de identificarea riscului investițional, reputațional și tranzacțional. Dacă se constată un grad de neconformare cu standardele de referință din domeniul CSB/CFT, Moneyval poate solicita statelor membre raportate de conformare, putând chiar impune măsuri de restricționare. Rapoartele de evaluare ale Comitetului Moneyval sunt făcute publice, fiind transpuse în activitatea organismelor de emitere ale rating-urilor generale de țară sau de către organizațiile de evaluare generală a riscurilor, cum este FMI.

Prin Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, adoptată la 16 mai 2005 la Varșovia și ratificată de România prin Legea 420/2006, se stabilește obligația unei Unități de Informații Financiare (FIU) de a iniția rapid acțiuni, la cererea unei Unități de Informații Financiare străine, pentru amânarea, suspendarea sau neacordarea acceptului pentru derularea unei tranzacții pe perioadele și în condițiile prevăzute de legislația internă.

Actul normativ de ratificare desemnează ca autorități competente să aplice prevederile tratatului:

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

Ministerul Justiției;

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

Ministerul Administrației și Internelor;

Ministerul Finanțelor Publice.

La nivel european, schimbul securizat de informații între Unitățile de Informații Financiare din statele membre se realizează prin Rețeaua FIU.NET, organism similar Grupului Egmont, dar la o scară mai mică.

Grupul Wolfsberg este o asociație formată din 12 instituții de credit ce are ca scop principal dezvoltarea standardelor pentru serviciile financiare, a standardelor de cunoaștere a clientelei și a politicilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. Grupul a emis “Ghidul privind abordarea pe bază de risc în vederea gestionarii riscurilor de spălare a banilor și Ghidul de combatere a spălării banilor pentru fondurile mutuale și alte societăți de investiții”.

Consiliul European a adoptat la 29.06.1998 o acțiune comună privind crearea unei Rețele Judiciare Europene (R.J.E) care a fost oficializată la 25.09.1998. Membrii rețelei furnizează autorităților informații judiciare. La 28.02.2002, cele 15 state membre U.E. au creat Unitatea de Cooperare Judiciară EUROJUST, cu personalitate juridică și sediu situat la Haga, ce urmă să țină piept tuturor formelor de criminalitate organizată. Această unitate de cooperare judiciară este compusă din procurori, magistrați sau ofițeri de poliție din statele membre.

Obiectivele EUROJUST sunt, în principal:

dezvoltarea coordonării acțiunilor autorităților competente din statele membre angrenate în anchete specifice;

îmbunătățirea cooperării între autorități în scopul facilității sprijinului judiciar internațional și al executării cererilor de extrădare;

susținerea autorităților naționale în scopul creșterii eficacității anchetelor pe care le au în derulare.

Un alt organism european creat pentru susținerea luptei împotriva criminalității și a fraudei a fost Oficiul European de Poliție EUROPOL, care și-a început activitatea de la 01.07.1999. Scopul organismului este schimbul de date, întocmirea de analize și rapoarte, acordarea de asistență tehnică. În acest sens și-a introdus sistemul informatic EUROPOL denumit TECS, care permite accesul la date și analize.

Scurtă prezentare a legislației românești și combaterea spălării banilor

Guvernul României a legiferat în ultimii ani o serie de instrumente juridice importante în domeniul prevenirii și combaterii spălării de bani.

Principala lege din acest domeniu este Legea nr.656/2002 privind prevenirea și pedepsirea activităților de spălare de bani (publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12 decembrie 2002), care a fost elaborată cu scopul de a reflecta pe deplin legislația comunitară existentă în domeniu. Legea reglementează procedura specială ce trebuie urmată de către entitățile cu obligații de raportare care identifică unele potențiale tranzacții suspecte. Practic, principala măsură ce poate fi luată pentru a împiedica activitățile de spălare de bani să dea naștere unor efecte negative este aceea de a suspenda operațiunea.

Entitățile raportoare includ instituțiile de credit, instituțiile financiare, administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu și pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenții de marketing autotizați sau avizați în sistemul pensiilor private, cazinourilor, auditorii, persoanele fizice și juridice care acordă consultanță fiscală sau contabilă, notarii publici, avocații și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor, alți furnizori de servicii privind societăți comerciale sau alte entități, persoanele cu atribuții în procesul de privatizare, agenții imobiliare, asociațiile și fundațiile, alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri și/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operațiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele.

La rândul sau, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor adună și prelucrează informațiile referitoare la astfel de tranzacții și în cazul în care suspectează că există activități de spălare de bani, va notifica imediat Parchetul General.

Principala regulă care trebuie urmată de către entitățile raportoare reprezintă identificarea clientului pentru care se desfășoară o activitate financiară/bancară sau alte activități.

Entitățile raportoare vor desemna, sub sancțiune contravențională, un reprezentant care să se ocupe de aceste cerințe de raportare către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și a cărui numire va fi comunicată acestui organism. Acești angajați sunt obligați să raporteze imediat în scris orice tranzacție suspectă. Ei beneficiază de programe de instruire organizate de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor pentru a le spori profesionalismul și capacitatea de a depista operațiuni suspecte și de a depista operațiuni și de a reacționa prompt acestea.

În ceea ce privește problema confidențialității, legea prevede că în cazul infracțiunilor legate de spălarea de bani și terorism, secretul bancar și secretul profesional nu pot fi invocate pentru a se opune autorităților de investigare penală sau instanței. În acest sens, art. 6 *din Legea 656/2002 prevede că, în cazul infracțiunilor de spălare de bani, precum și în cazul infracțiunii de finanțare a actelor de terorism, secretul bancar și secretul profesional nu sunt opozabile organelor de urmărire penală și nici instanțelor de judecată. Datele și informațiile necesare se transmit la solicitarea scrisă a procurorului sau a organelor de cercetare penală , dacă cererea acestora a fost autorizata de procuror, ori a instanțelor de judecată.

Legea prevede de asemenea înființarea și funcționarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și stabilește pedepse penale ce se aplică în cazul săvârșirii de activități de spălare de bani.

Date fiind schimbările rapide de legislație la nivelul UE, principalele reglementări românești din domeniul combaterii spălării de bani, după cum au fost descrise mai sus, au fost supuse unui proces de adaptare, ceea ce se reflectă în Legea nr.39/2003, Legea nr.230/2005,O.U.G. nr.135/2005, Legea nr.36/2006, Legea nr.405/2006,Legea nr.306/2007,O.U.G. Nr*./2008, Legea nr.330/2009 și O.U.G. nr.26/2010.

Aceste amendamente sunt menite a asigura o transpunere exactă în legislația internă a prevederilor directivelor europene și a celor 49 de recomandări ale FATF și constau în principal în:

Inserarea conceptelor de “tranzacție suspectă”, “operațiuni ce ar avea o legătură între ele”, “transferuri externe”;

mărirea duratei de suspendare a operațiunilor suspecte de la * la 72 ore și a perioadei de prelungire a suspendării operațiunilor suspecte de spălare a banilor de la 3 zile la 4 zile lucrătoare.

extinderea categoriilor de entități raportoare;

stabilirea atribuțiilor ofițerilor de conformitate în aplicarea prevederilor legale de combatere a spălării banilor;

majorarea pragului sancțiunilor contravenționale cu rata inflației;

configurarea sistemului procedurar de confiscare specială a metodelor de investigație folosite de organele judiciare cu tehnici de interceptare a sistemelor de comunicații, livrarea controlată, supravegherea conturilor bancare, comunicarea actelor legale financiar-contabile și a documentelor bancare, folosirea agenților sub acoperire.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor i s-a confirmat și rolul de a disemina informațiile privind tranzacțiile suspecte către autoritățile raportoare, creându-se astfel un mecanism prin care să se ofere feed-back între aceste entități.

Prin O.U.G. nr. 135/2005 au fost scutiți auditorii, consultanții fiscali și financiari, contabilii, notarii publici, avocații și celelalte persoane care exercită profesiuni liberale de obligația de a raporta către Oficiu informațiile pe care le primesc sau le obțin de la unul din clienții lor în cursul determinării situației juridice a acestuia sau al apărării ori reprezentării în cadrul sau în legătură cu unele proceduri judiciare.

De asemenea, ca normă imperativă, este legiferată obligația persoanelor prevăzute la art.8 din lege de a stabili identitatea clienților la inițierea unor relații de afaceri, în cazul unor îndoieli, de a lua toate măsurile pentru identificarea persoanei în numele căreia s-a acționat.

Una dintre responsabilitățile cele mai semnificative ce le revin băncilor, în conformitate cu Norma nr.3 a B.N.R., o reprezintă obligația de a elabora proiectul unui program specific prin care să ajungă să își cunoască clientela, care ar trebui adaptat la riscurile potențiale ale mai multor categorii de clienți și care ar trebui să fie pe măsura naturii, complexității și gamei activităților sale bancare.

Astfel de programe trebuie să conțină o politică privind acceptarea de clienți, proceduri ce vizează identificarea clientului și plasarea acestuia în categoria potrivită de clientelă, monitorizarea operațiunilor desfășurate prin conturile bancare în vederea depistării tranzacțiilor suspecte, modalități de abordare a unor asemenea tranzacții ce au impact în alte jurisdicții în care reglementările privind combaterea spălării de bani nu sunt adecvate, proceduri și sisteme de verificare a implementării programelor, programe de instruire a personalului.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a emis Decizia nr.657/2002 (Monitorul Oficial nr.2 din 7 ianuarie 2003), care prevede un format obligatoriu al raportărilor. De asemenea, în același sens al stabilirii de formate pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor de raportare și a altor asemenea responsabilități, Oficiul a emis Ordinul nr. 28/2005 privind abaterea formatului “Raportului de constatare privind sancționarea contravenției” (Monitorul Oficial nr.151 din 21 februarie 2005).

Nevoia de a asigura conformarea pe deplin a reglementărilor privind tranzacțiile de pe piața de capital la “acquis-ul” comunitar din domeniul combaterii spălării de bani a determinat Comisia Națională a Valoriilor Mobiliare să emită în continuare și alte reglementări specifice în concordanță cu cerințele UE.

Practic reglementările în vigoare au rolul de a recunoaște Comisia Națională pentru Valori Mobiliare ca fiind o entitate cheie în lupta împotriva spălării banilor, deoarece este investită cu autoritate deplină de a controla și monitoriza activitățiile instituțiilor aflate sub supravegherea sa, în ceea ce privește activitățile de combatere a spălării de bani.

Agenția Națională Antidrog s-a constituit ca autoritate implicată în combaterea activităților de spălare a banilor, operațiunile acesteia fiind guvernate de dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 1489/2002 (Monitorul Oficial nr.956 din 27 decembrie 2002). Principalul rol al acesteia este acela de a schița, monitoriza, aproba și ordona programele naționale de luptă împotriva producerii ilegale și traficul ilegal de droguri și împotriva spălării de bani ce rezultă din aceste activități.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, unitate specializată în cadrul Ministerului Public, înființată prin Legea nr. 508/2004 (Monitorul Oficial nr. 1089 din 23 noiembrie 2004) a fost de asemenea investită cu autoritatea de a investiga infracțiunile legate de spălarea banilor.

Legea nr.161/2003 privind anumite măsuri necesare în vederea asigurării transparenței în exercitarea demnitățiilor publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri stipulează că persoanele care comit infracțiuni de spălare a banilor nu sunt eligibile pentru a deține poziții de administrator, auditor, fondator al unui grup economic.

Dacă există suspiciuni în privința derulării unei acțiuni de spălare a banilor și dacă a fost demarată o anchetă penală oficială cu privire la un investitor, acestui investitor, chiar dacă ar fi îndreptățit să primească compensații de la Fondul de Compensare a Investitorilor, nu îi va fi acordată o astfel de compensație până la pronunțarea unei decizii a instanței cu privire la infracțiunile privind spălarea banilor ( Legea nr.297/2004 referitoare la piață de capital).

După cum spuneam și mai sus datorită legilor apărute care obligau anumite entități să raporteze Oficiului pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor toate tranzacțiile cu numerar mai mari de 10.000 Euro (15.000 Euro), transferurile externe mai mari de 10.000 Euro (15.000 Euro) dar mai ales a tranzacțiilor suspecte.

Aceste informații sunt uterior analizate de Oficiul pentru prevenirea și combaterea spălării banilor care în colaborare cu alte instituții (SRI, Ministerul de Interne, de Justiție) stabilesc dacă aceste tranzacții se încadrează în spălarea banilor și se predau organelor penale.

Creșterea raportărilor de tranzacții în numerar peste 10.000 Euro(15.000 Euro) precum și îmbunătățirea calității acestor raportări de la an la an a semnificat o luptă câștigată în cadrul acestui război împotriva spălării banilor.

Tabel 1 Situația retragerilor-depunerilor de numerar mai mari de 10.000 Euro

Sursă: Rapoarte anuale 2005-2008 -ONCPSB

Figură 1 Situația retragerilor-depunerilor de numerar mai mari de 10.000 Euro

Sursă: Rapoarte anuale 2005-2008 -ONCPSB

Din fig nr. 1. rezultă că evoluția sumelor incluse în Rapoartele de tranzacții cu numerar mai mari de 15.000 euro, respectiv 10.000 euro primite la Oficiu în perioada 2000-2008, arată că numărul acestor rapoarte a crescut de la an la an începând cu 2000 și până în 2007. Anul 2008 a însemnat o reducere a numărului de rapoarte privind depuneri de numerar față de anul 2007 datorită faptului că s-a mărit limita de raportare începând din aprilie 2008 de la 10.000 Euro la 15.000 Euro.

Raportarea transferurilor din/în România a sumelor mai mari de 10.000 Euro (15.000 Euro) a constituit o bază solidă pentru analiza cazurilor de spălare de bani și transferul acestora organelor de urmărire penală.

Tabel 2 Situația comparativă a numărului de Rapoarte de transferuri externe > 10.000 Euro

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Figură 2 Graficul valoriilor cuprinse în Rapoartele de transferuri externe > 10.000 Euro

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Potrivit figurii nr. 2 cele mai mari valori raportate la O.P.C.S.B. au fost în anul 2006. Dacă în urma analizelor retragerilor/depunerilor de numerar și a transferurilor externe din/în România procentul de depistare a cazurilor de spălare de bani este foarte redus în cazul tranzacțiilor înscrise în raportul de tranzacții suspecte primite de Oficiul de Prevenire și Combatere a spălării banilor, acestea în urma analizelor se transferă organelor competente de urmărire penală în proporție de 80%.

Tabel 3 Evoluția Rapoartelor de tranzacții suspecte primite de Oficiu, în perioada 2000-2008

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Figură 3 Evoluția Rapoartelor de tranzacții suspecte primite de Oficiu, în perioada 2000-2008

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Raportarea tranzacțiilor suspecte a fost conștientizată de entitățile raportoare dat fiind faptul sancțiunilor incluse în Legea nr 656/2002 cu modificările ulterioare dar și implicațiilor pe care le creează sprijinirea acestor fapte conduce la scăderea reputației și a încrederii în structura respectivă.

Din analiza rapoartelor primite la ONPCSB s-a constatat că entitățile raportoare sesizează tranzacțiile suspecte în proporție de peste 90% . Aceasta se datorează constrângerilor impuse de lege și asocierea neraportării acestora cu infracțiunile.

Cel mai mare volum de tranzacții suspecte au fost raportate în anul 2006 datorită legislației care a fost din ce în ce mai bine aprofundată ca urmare a numeroaselor cursuri de perfecționare (traininguri) organizate de ONPCSB.

Scăderea volumului de tranzacții suspecte sesizate atât de către organele raportoare cât și de instituțiile de control s-a datorat conștientizării persoanelor fizice și juridice de riscurile la care se expun făcând fapte de ascundere a provenienței ilicite a unor sume de bani .

În cadrul entităților rapoartoare rolul principal l-a deținut băncile urmat de notari , societăți de intermediere financiară, societate de transmitere de bani.

Numărul mare de tranzacții raportate de instituțiile bancare s-a datorat faptului că băncile au devenit conștiente că pentru asigurarea încrederii pe termen lung a clienților sunt necesare și altfel de acțiuni în afara celor care urmăresc obținerea profitului.

Figură 4 Structura entităților raportoare de tranzacții suspecte în anul 2008

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Creșterea numărului de rapoarte transmise s-a datorat întăririi legislației în acest domeniu. Faptul că instituțiile bancare se detașează substanțial în privința acestor rapoarte se datorează faptului că în condițiile unei acerbe concurențe, reputația acestora joacă un rol imprtant .

Figură 5 Tipuri de tranzacții suspecte în 2007

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Figură 6 Tipuri de tranzacții suspecte în 2008

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Potrivit graficului nr 6 și 7 tranzacțiile suspecte care s-au înaintat organelor de cercetare penală, principala infracțiune generatoare de bani murdari a fost evaziunea fiscală, care a fost identificată în 74 % în anul 2007 și de 66,41 % în anul 2008 din cazurile în care au fost relevate indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor. În alte 9,50% din cazuri infracțiunea generatoare de bani murdari a fost înșelăciunea în anul 2007 și de 5,47% în anul 2008. Cazurile în s-au identificat infracțiuni la Legea 31/1990 au fost în proporție de 5,30% în anul 2007 și de 7,81% în anul 2008.

Din sesizările transmise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care au avut la bază indicii de operațiuni de spălare de bani,finanțare acte de terorism, a rezultat o sumă de peste 200 milioane euro în anul 2007 și o sumă de aproximativ 400 mil. euro în anul 2008, fiind implicate în tranzacții analizate având la bază suspiciuni de spălare de bani și finanțare a actelor de terorism aproximativ 1.500 persoane fizice.

Cetățenia persoanelor suspecte de a fi săvârșit infracțiunea de spălare a banilor și care au fost semnalate PICCJ sau SRI, 58% din cetățenii suspecți sunt cetățeni români, 30% sunt cetățeni asiatici și 9% cetățeni din alte state europene. Cetățenii din America de Nord, Africa și Australia sunt reprezentați în procente mai mici de 2% și respectiv 0,1%.

Analizând sursele de proveniență a sumelor supuse reciclării, constatate în analizele financiare finalizate în anul 2008, rezultă că domeniile de activitate cele mai vulnerabile sunt „comerț interior”, „comerț exterior”, „servicii” și domeniul „imobiliar”.

Figură 7 Domenii de activitate vulnerabile

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

În categoria „Altele” sunt cuprinse domeniile Industrie, Bursa de valori, Jocuri de noroc, Adopții, Investiții, Leasing, Schimb valutar.

În cursul anului 2008 au fost expediate796 de cazuri organelor competente, astfel:

către PICCJ au fost transmise 709 sesizări cu privire la indicii de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor;

către PICCJ și SRI au fost transmise 10 sesizări cu privire la suspiciuni de finanțare a actelor de terorism;

către organul competent au fost transmise 77 sesizări în care s-a constatat existența unor indicii de săvârșire a altor infracțiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism.

Figură 8 Situația cazurilor trimise spre soluționare organelor competente 2006-2008

Sursa: Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Un rol important în lupta împotriva fenomenului de spălare de bani este controlul efectuat de organele competente pentru depistarea cazurilor care privesc această infracțiune. Aceste controale au fost efectuate de Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Banca Națională, Ministerul de Finanțe, Garda Financiară, Ministerul de Interne.

Astfel, Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor în anul 2008 a aplicat supravegherea off-site față de 7.295F11F entități raportoare, respectiv: 1.329 agenți economici care desfășoară activități de jocuri de noroc, 990 agenții imobiliare, 3.338 fundații, 1.638 societăți comerciale cu obiect principal de activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal. Ca urmare a supravegherii off-site, în virtutea bunei relații de cooperare cu autoritățile cu atribuții de control financiar, Oficiul a solicitat Comisariatului General și Secțiilor județene ale Gărzii Financiare să efectueze inspecții on-site de specialitate, pe linia prevenirii și combaterii spălării banilor și a actelor de terorism, la 531 entități raportoare, din care 249 societăți comerciale ce au ca obiect de activitate jocuri de noroc, 153 fundații, 127 agenții imobiliare, 2 societăți comerciale ce au ca activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal. În funcție de gradul de vulnerabilitate identificat în cadrul supravegherii off-site, Oficiul a efectuat în anul 2008 inspecții on-site (acțiuni control la sediul entității raportoare) la un număr de 246 de entități raportoare (instituții financiare din afara sistemului bancar, societăți comerciale care desfășoară jocuri de noroc, societăți comerciale ce au ca activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal, fundații, agenții imobiliare). În baza prevederilor legale în materie, urmare acestor inspecții on-site, în cursul anului 2008, au fost aplicate sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării actelor de terorism, în cuantum total de 275.000 RON (aproximativ 76.000 Euro). De asemenea, au mai fost aplicate 128 avertismente.

Totodată, în anul 2008 s-a intensificat supravegherea on-site a agenților imobiliari, un alt sector vulnerabil față de riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului, entități raportoare în conformitate cu dispozițiile art. 8 lit. i) din Legea nr. 656/2002 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în cursul anului de referință, au fost organizate inspecții on-site la 88 de agenții imobiliare, față de 56 de entități controlate în cursul anului 2007.

O atenție sporită a fost acordată și persoanelor fizice și juridice care acordă consultanță fiscală sau contabilă, entități raportoare conform dispozițiilor art. 8 lit. e) din legea specială, astfel încât în cursul anului 2008 au fost organizate inspecții on-site la 76 de societăți care au ca obiect de activitate contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal, comparativ cu 8 entități controlate în anul 2007.

Etapele spălării banilor

Prin natura sa, spălarea banilor reprezintă o activitate, de obicei, secretă, complexă și cu o acoperire geografică foarte largă. Spălătorii de bani profesioniști utilizează variate țări pentru a ascunde produsul obținut în mod ilegal, profitând de avantajele oferite de legislațiile facile ale unor state cu privire la combaterea spălării banilor. De altfel, mișcarea transjurisdicțională a banilor constituie componența centrală a majorității schemelor de spălare a banilor, deoarece sunt mult mai dificil de urmărit de autoritățile naționale de aplicare a legii, fiind necesare folosirea căilor de asistență judiciară internațională, care sunt deosebit de birocratice.

Produsul infracțiunii poate fi “spălat” în numeroase moduri plecând de la tehnici simple ca depozite mici în numerar, urmate de transferarea lor, sau cumpărarea și revânzarea ori închirierea unor bunuri de valoare cum ar fi: imobile, automobile, antichități, pietre prețioase, bijuterii etc. până la utilizarea unor tehnici sofisticate care diferă de la țară la țară, în funcție de mai mulți factori ca: economia și complexitatea pieței financiare, regimul legal de combatere a spălării banilor, efortul autorităților implicate și cooperarea internațională.

Deși metodele de spălare a banilor sunt variate, în literatura de specialitate se admite că procesul de spălare se realizează în trei etape, care pot cuprinde numeroase tranzacții efectuate de spălătorii de bani, tranzacții de natură să alerteze instituțiile financiare asupra activitățiilor infracționale, respectiv: plasarea (placement), stratificarea (layering), integrarea (integration). Aceste etape pot constitui faze separate și distincte, însă pot apărea simultan sau se pot chiar suprapune. În cazul în care tranzacțiile nu au loc prin intermediul băncilor, ci prin transferul fizic de numerar peste granița unei țări, schimbarea valutei în monedă locală și investirea în bunuri imobile, nu mai avem etapa a doua a stratificării, ci doar prima și ultima etapă .

Plasarea

Plasarea este prima fază și reprezintă deplasarea fizică a veniturilor obținute din infracțiuni pentru separarea de masa infracțională care ar putea fi supravegheată de organele de aplicare a legii. Activitățile din această etapă constau în împărțirea fondurilor ilicite și plasarea lor în instituții de natura celor prevăzute în art.10 din Legea nr.656/2002: bănci, societăți de asigurare, fonduri de investiții etc. Această fază este cea mai vulnerabilă pentru infractori, iar băncile și celelalte instituții depozitare au fost și continuă să fie prima linie în apărarea contra intrării în circuit a bunurilor obținute din infracțiuni.

De asemenea, aparțin tot acestei faze și următoarele activități: schimbarea banilor dintr-o valută într-altă, schimbarea bancnotelor din bancnote mici în bancnote mari sau viceversa, sau a bancnotelor în instrumente financiare ca cecuri sau bilete la ordin, ori cambii, cumpărarea unor imobile pe numele altei persoane, plasarea banilor în conturile altor persoane fizice sau juridice, dacă aceste persoane au

o activitate cu folosirea intensivă a numeralului, transportul numerar peste graniță, transmiterea banilor prin poșta expresă, în colete sau folosirea sistemelor alternative de transmitere a fondurilor, de tip hawalla, etc.

Stratificare

Stratificarea reprezintă a 2-a etapă a procesului. În această etapă, autorul întreprinde o serie de mutări ale banilor între diferite conturi pentru a le ascunde originea, calea cea mai utilizată este cea a transferurilor electronice în alte conturi din diverse bănci din întreaga lume.

Așa cum s-a precizat, tranzacțiile efectuate în această etapă nu sunt conduse de principiile piețelor normale și nu au că obiect producerea profitului, ci de a da o legitimitate bunurilor obținute din săvârșirea de infracțiuni, iar de cele mai multe ori, parte din valoarea bunurilor obținute din infracțiune este pierdută, ca preț al “investiției”.

În acest stadiu spălătorii de bani pot folosi diverse tehnici de stratificare. Aceaste tehnici includ folosirea mai multor bănci și conturi, folosirea unor profesioniști care să acționeze ca intermediari, precum și folosirea unor corporații și entități de tip trust.

Exemple de tehnici de stratificare:

Transferuri electronice de fonduri

Bănci offshore

Corporații de tip shell

Conturi mobile

Intermediari

Transferuri electronice de fonduri. Se intenționează crearea mai multor straturi prin mutarea banilor prin transferuri electronice către și dinspre bănci onshore și offshore aparținând unor persoane fictive sau companii de tip shell. Din cauza informațiilor limitate furnizate cu privire la aceste transferuri devine dificilă diferențierea dintre transferurile unor sume legale sau a unora ilicite.

Bănci offshore, sunt acele bănci care acceptă depozite de la persoane fizice sau juridice nerezidente, multe jurisdicții având reguli de AML(ANTI-MONEY LAUNDERING) destul de relaxate, iar în anumite jurisdicții acestea se combină cu reguli foarte stricte referitoare la confidențialitatea bancară. De aceea, băncile offshore reprezintă una dintre tehnicile cele mai populare de structurare, mai ales printre evazioniștii fiscali sau politicienii corupți și datorită faptului ca băncile nu dezvăluie detalii despre activitatea clienților, nici chiar autorităților.

Corporațiile de tip shell, reprezintă entități care în mod formal sunt constituite ca o companie, dar care nu derulează în mod concret nici o afacere. Ele sunt angajate în tranzacții fictive sau în deținerea de fonduri care să ascundă adevărata proprietate asupra acestora.

Structurile sofisticate de spălare de bani utilizează o rețea complexă de corporații shell în diverse țări. Banii sunt transferați între aceste corporații. Pentru a evita să atragă atenția, acestor companii li se creează o „istorie” a afacerii, așa încât să pară că sunt active în domeniul lor de mult timp.

Conturi mobile, „ Walking Account”, este un cont pentru care titularul a transmis standing instruction ca toate fondurile să fie transferate imediat ce sunt primite în unul sau mai multe conturi. Prin crearea unei astfel de structuri de astfel de conturi, se pot crea automat câteva straturi de transfer imediat ce intervine un incoming de fonduri. Această tehnică este foarte utilizată pentru că este dificil de detectat – banii se mută foarte repede prin conturi din toată lumea.

Intermediari. Avocații, contabilii și alți profesioniști pot fi folosiți ca intermediari, mijlocitori între fondurile ilegale și infractori. Profesioniștii se angajează în anumite tranzacții în numele clienților lor, care rămân anonimi. Aceste tranzacții pot include folosirea corporațiilor de tip shell, înregistrări fictive și documentări aparente complexe.

Infractorii folosesc intremediari pentru ca aceștia conferă credibilitate și reduc suspiciunile. În plus, acești profesioniști au în general obligații de confidențialitate față de clienții lor.

În consecință, multe țări au inclus recent în legislația lor de AML cerințe pentru profesioniștii din domeniul non-financiar.

Subliniem că fiecare tranzacție în plus efectuată în scopul spălării banilor trebuie verificată de către autoritățile de aplicare a legii și cu cât sunt efectuate mai multe asemenea tranzacții, cu atât mai mult se penetrează mai adânc în sistemul financiar și astfel este tot mai greu de identificat originea infracțională a bunurilor supuse spălării. De aceea, unele legislații au venit în ajutorul autorităților de aplicare a legii și au acordat acestora posibilitatea de a dovedi infracțiunea de spălare a banilor, fără a dovedi în concret infracțiunea permisă, ci doar anumite circumstanțe obiective din care să rezulte intenția directă a infractorilor.

Între anii 1999-2004, în România a funcționat o puternica grupare infracțională organizată și specializată în săvârșirea criminalității economice, în special pe operațiuni privind rambursarea de TVA Aceștia realizau exporturi fictive cu bunuri supraevaluate sau utilizând firmele fantomă numai cu țelul de a obține TVA nu si ca operațiuni comerciale.

Sumele de bani astfel obținute erau apoi transferate prin conturile mai multor societăți de tip fantomă, în baza unor facturi false în scopul ascunderii adevăratei origini, după care erau transferate în conturi din afară României, în bază unor documente vamale false. Grupul a fost destructurat în urma unor acțiuni ale unităților specializate în combaterea crimei organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Inspectoratul General al Poliției Române, sprijiniți de ofițerii de informații din cadrul Serviciului Român de Informații.

Menționăm că aceste tipuri de infracțiuni scot în evidență unele particularități : simularea unor exporturi; majorarea semnificativă a valorilor mărfurilor exportate; trecerea scriptică a operațiunilor prin mai multe firme; modul comun de organizare a acțiunilor frauduloase prin implicarea mai multor societăți dispersate în teritoriu, aparent fără nici o legătură între ele; întocmirea de documente care îndeplinesc formal cerințele legale, urmate de transferuri bancare prin care se simulează stingerea obligațiilor fictive dintre parteneri; disponibilitățile bănești produse ca urmare a acestor tipuri de tranzacții se colectează și se blochează în fapt la o societate de tip fantomă, care nu va achita la stat suma de TVA colectată pentru livrările efectuate de firmele reale.

Precizăm că, într-un caz, la export s-au încărcat în lădițe de 10 bucăți de izolatori pentru linii de înaltă tensiune, doar 4 bucăți, care erau și de calitate slabă, iar prețul unui izolator a fost supraevaluat de 1.000.000 de ori, iar într-un alt caz, s-a "exportat” butoaie cu esențe alimentare, în fapt 5% esențe și 95% apă.

Integrarea

Integrarea reprezintă revenirea bunurilor spălate la dispoziția infractorilor, introducerea lor în economia legală, cu aparența provenienței lor din activități licite. Această fază presupune numeroase proceduri cum ar fi : plăți simulate, imobiliare, contabilitate falsificată, împrumuturi fictive cu bani transferați în numerar peste graniță, investirea în entități economice susceptibile la rândul lor să devină mașini de spălat bani, cum ar fi : cazinouri, hoteluri, restaurant sau societăți comerciale în care folosesc foarte mult operațiunile în numerar și în care banii murdari pot fi ușor amestecați cu cei proveniți din activități licite, etc.

Latura subiectivă a spălării banilor

Latura subiectivă a infracțiunii de spălare de bani în formă prevăzută la art.29 alin (1) lit.a) din Legea nr.656/2002, constă, în dreptul român, în vinovăția sub forma intenției directe, calificate prin scop: “ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunurilor; sau de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.”

Pentru existența laturii subiective a infracțiunii de spălare a banilor sub forma intenției indirecte este necesar ca făptuitorul să prevadă rezultatul faptei, să nu îl urmărească, dar să accepte posibilitatea procedurii lui.

Art.29 alin (4) din Legea nr. 656/2002, republicată, prevede: cunoașterea, intenția sau scopul, ca elemente ale faptelor de spălare a banilor, pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective.

Cu privire la acest text de lege, Curtea Constituțională a României a decis că aceste dispoziții stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite, în legătură cu bunurile sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune, iar termenul folosit de legiuitor “în incriminarea faptei, respectiv dobândirea, deținerea sau folosirea de bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de "infracțiuni”, este generic, pentru a acoperi multitudinea de infracțiuni de bază (permisă sau predicat) din care pot proveni bunurile” .

În practica judiciară s-a decis că, în lipsă unor probe certe, simpla constatare că la data săvârșirii faptelor săvârșite de inculpat, denunțătorul fiind cercetat pentru infracțiunea de evaziune fiscală și spălare a banilor, nu poate justifica concluzia că banii primiți de acesta sunt dintre cei obținuți prin infracțiunile pretinse a fi săvârșite de către denunțător. Nici cunoașterea de către inculpat a împrejurării că denunțătorul era în curs de cercetare penală pentru infracțiunile menționate nu este de natură a justifica reținerea în sarcina acestuia a intenției de a primi pentru traficul de influență sume de bani dintre cele obținute de denunțător din infracțiunile pretinse a fi fost sărvârșite de acesta.

Menționăm că elementul intențional calificat îl regăsim și în legislația italiană.

În legislația altor state, infracțiunea de spălare de bani poate fi săvârșită și cu intenție indirectă sau din culpă. Însăși Convenția de la Varșovia din 16 mai 2005 lasă la latitudinea statelor care o ratifică posibilitatea de a incrimina săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, cu intenție indirectă.

În practica juridică engleză, infracțiunea de spălare a banilor poate fi reținută în sarcina unei persoane, dacă se dovedește că ea a cunoscut ori a suspectat sau a avut motive rezonabile pentru a cunoaște sau a suspecta că o altă persoană este angajată în spălarea banilor. Probarea legăturii dintre infracțiunea permisă și proveniența infracțională a bunurilor se face prin relaționarea probelor circustanțiale cum ar fi: schimbarea banilor obținuți din infracțiuni la birourile de schimb, interferența dintre sursa sumei ilicite cu mărimea sumei în numerar, spre exemplu cu lipsa unei relații comerciale pentru tranzacțiile în cauză, folosirea unor documente false pentru efectuarea tranzacțiilor, contaminarea sumei cu urme de droguri etc. Este însă necesar ca probele circumstanțiale care sunt folosite pentru acuzare să nu fie completate de alte probe circumstanțiale care să ducă la slăbirea valorii probante a probelor circumstanțiale folosite în acuzare .

Aceleași elemente de probare a elementului subiectiv, le regăsim și în practica judiciară specificată din Africa de Sud, cu precizarea că infracțiunea de spălare a banilor este incriminată inclusiv dacă se săvârșește din culpă (neglijență).

În legislația spaniolă, spălarea banilor este incriminată in art.301 C.pen. și pentru a delimita intenția directă de celelalte forme ale vinovăției se folosește conceptul indiferență vointă. În practica judiciară se susține că elementul intențional se va deduce din circumstanțele obiective ale cazului. Subiectul trebuie să cunoască proveniența ilegală a bunurilor, acest fapt rezultând din prevederea că acționează cu bună știință, dar demonstrarea acestei intenții se face prin intermediul probei pe bază de indicii, deoarece în astfel de situații este imposibilă procurarea probei directe, mai cu seamă în cazurile de crimă organizată. În timp ce proba directă verifică imediat elementele constitutive ale infracțiunii, proba indirectă verifică existența unor multiple fapte certe și în concordanță, care permite judecătorului să stabilească indirect elementele constitutive ale infracțiunii și să stabilească în acest fel vinovăția acuzatului.

Practica judiciară franceză a statuat că o probă certă de comitere a infracțiunii de spălare a banilor o constituie faptul că inculpații, cetățeni chinezi, au plătit pentru transferarea, în China, prin intermediul unei case de schimb valutar, care nu avea că obiect de activitate și transferul de bani, un comision mult mai mare decât comisionul bancar. Sumele transferate aveau ca sursă infracțională contrabandă cu produse textile și de marochinărie.

Subliniem că și în practica judiciară română elementul subiectiv al infracțiunii de spălare de bani a fost dedus, într-un caz din circumstanțe faptice obiective. Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul Y.A. era una dintre persoanele de contact ale unei rețele organizată la nivel internațional (Siria, Iordania, Irak, Turcia, Arabia Saudită, Liban) și efectua, în mod organizat, prin intermediul rețelei infracționale, schimburi valutare ilegale (deoarece acesta nu avea calitatea de asociat sau administrator al unei societăți comerciale cu obiect de activitate schimb valutar) de sume de bani provenite din infracțiunea de evaziune fiscală și contrabandă, urmate de transferarea acestora în conturile solicitate de clienții săi.

Formele infracțiunii de spălare a banilor

Infracțiunea de spălare a banilor este susceptibilă a fi săvârșită în forma actelor pregătitoare sau a tentativei, dar numai tentativa se pedepsește.

În cazul în care autorul este specializat în săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, activitatea sa fiind realizată cu privire la o multitudine de bunuri sau valori supuse operațiunilor de spălare de bani, aparținând aceleiași persoane sau mai multor persoane, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în sarcina acestuia se poate reține săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.

Considerăm că infracțiunea de spălare a banilor nu este o infracțiune simplă, instantanee, ci este o formă nouă de unitate de infracțiune (denumită în literatură de specialitate infracțiune fapt epuizat), asemănătoare cu infracțiunea continuă sau cu infracțiunea continuată, dar diferită de acestea, care se consumă la primul act de realizare al elementului material (schimbare, transfer, ascundere, disimulare) și se epuizează în momentul realizării ultimului act prin care se reintroduc bunurile în circuitul civil.

În schimb, dacă bunurile sunt folosite mai departe la săvârșirea altor infracțiuni, infracțiunea de spălare a banilor, deși s-a consumat la primul act, prin care participantul la “comiterea infracțiunii premisă este ajutat să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, nu se epuizează până când bunul nu este reintrodus în circuitul civil.”

Dacă bunurile obținute din infracțiuni sunt supuse proceselor de spălare și apoi sunt folosite la finanțarea terorismului, atunci se aplică regulile de la concursul de infracțiuni, respectiv vom avea infracțiunea de spălare a banilor în concurs cu infracțiunea de finanțare a terorismului.

Investigarea spălarii banilor

Unitățiile de Informații Financiare

Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului este esențială pentru integritatea sistemului financiar, dar pentru ca acest efort să aibă succes, metodele tradiționale ale agenților de aplicare a legii trebuie sprijinite prin contribuția însăși a sistemului financiar.

In fiecare zi, milioane de tranzacții financiare traversează sistemul bancar financiar, iar când persoanele scriu cecuri, depun numerar , folosesc bancomatele, tranzacțiile lor se înregistrază.

Unitățile de informații financiare (FIU-Financial Intelligence Unit) au apărutca agenții specializate în analiza informațiilor financiare și problematica spălării banilor, care să acționeze ca un filtru pentru informațiile primite de la instituțiile financiar-bancare și de la alte entități care intermediază operațiuni patrimoniale, în vederea transmiterii la autoritățiile de aplicare a legii numai a cazurilor în care indicii temeinice că se urmărește o spălare de bani.

În 1995 agențiile guvernamentale internaționale au format Grupul Egmont, ca un organism care să ajute agențiile să coopereze și să schimbe informațiile în domeniul spălării banilor și ulterior finanțării terorismului.

În anul 1996 Grupul Edmont a aprobat definiția Unității de Informații Financiare (FIU), iar 2004 amendat această definiție prin atribuirea FIU a unui rol important în combaterea finanțării terorismului.

Astfel, FIU a fost definit ca “Agentie națională centrală responsabilă pentru recepționarea (și dacă permite solicitarea), analizarea și transmiterea informațiilor către autoritățiile competente, a informațiilor financiare comunicate cu privire la bunurile suspectate a fi produse criminale sau sunt solicitate la legislațiile sau reglementările naționale”. Prin Decizia 2000/642/JAI a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare între unitățiile de informații financiare ale statelor membre sunt constituite dintr-o singură unitate centralizată în scopul primirii sau transmiterii informațiilor spre/sau provenind de la organisme descentralizate.

Informațiile se transmit către FIU-ul statului membru pe al cărui teritoriu este situată instituția sau persoana care transmite informațiile.

Unitățiile de informare financiară nu sunt numai baze de date, pentru solicitările efectuate de agențiile de aplicare a legii, ci acestea au ca funcție și solicitarea de la autoritățile naționale, inclusiv de la autoritățiile de aplicare a legii, de date și informații legate de o analiză a unor tranzacții financiare suspecte de spălare a banilor, având acces online cu multe dintre instituțiile importante ale statului.

Informațiile procesate de către FIU au un caracter confidențial. Secretul activitățiilor desfășurate de către FIU are ca scop atât protecția împotriva abuzurilor privind protecția vieții private a persoanelor investigate în conformitate cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului, cât și stabilirea unei relații de încredere între unitățiile raportoare și FIU.

Modelul administrativ

Unitatea financiară de informații de tip administrativ este, de obicei, plasată sub supravegherea sau coordonarea unei agenții sau autorități, alta decât cea de aplicare a legii (law enforcement), iar în unele cazuri chiar există un FIU independent (de exemplu,Bergia). Cele mai multe FIU-uri sunt plasate sub autoritatea Ministerului de Justiție (Israel) , Ministrul Finanțelor (de exemplu Polonia), Băncii Centrale (de exemplu, Italia) sau sunt agenții regulate.

Ca avantaje ale acestui tip FIU putem menționa următoarele:

FIU este o interfață între sectorul financiar și alte tipuri de sectoare de care aparțin celelalte unități raportoare și autoritățile de aplicare a legii,

instituțiile financiare sunt mai încrezătoare în a furniza informații FIU, cunoscând că diseminarea informațiilor vor fi limitate strict la cazurile de spălare de bani,

FIU este un interlocutor "neutru”, tehnic și specializat pentru unitățile raportoare, iar dacă este plasat într-o agenție regulată este un interlocutor natural pentru instituțiile financiare,

informațiile pot fi ușor schimbate între toate tipurile de FIU.

Ca dezavantaje ale acestui tip FIU putem menționa următoarele:

întârzieri în aplicarea unor măsuri ale agențiilor de aplicare a legii, cum ar fi sechestrarea tranzacțiilor suspecte, arestarea inculpatului etc.

Modelul polițienesc

În cele mai multe state, activitatea de spălare de bani nu este investigată de unități de poliție convenționale ci de agenții specializate în combaterea criminalității organizate, inclusiv a spălării de bani. În era globalizării, când activitățile de spălare de bani se desfășoară în afara granițelor unei singure țări, strategiile de cooperare între agențiile naționale specializate ale poliției trebuie adaptate în acest scop.

De aceea modelul polițienesc adoptat de FIU este atașat în cadrul unei structuri a poliției naționale, de obicei unitatea care investighează infracțiunile economice, și are ca principale avantaje:

este construit pe o infrastructură deja existentă, nefiind necesar înființarea unei noi agenții.

informațiile pot fi folosite folosindu-se mai multe canale de comunicare, inclusiv cel al INTERPOL-ului, EURO-polului.

accesul relativ ușor la informațiile comunității în ansamblu, cum ar fi: cazier judiciar, înmatriculări auto, evidența persoanelor, etc.

acest tip de FIU va avea în mod normal și puterile pe care le au agențiile de poliție, fără a fi nevoie de noi reglementări legislative, cum ar fi puterea de a sechestra fondurile suspecte sau bunurile supuse operațiunilor de spălare.

Ca dezavantaje ale acestui tip de FIU pot fi enumerate:

activitatea FIU va fi orientată mai mult pe investigare decât pe prevenție,

instituțiile raportoare pot avea o reținere pentru a transmite informațiile solicitate, întrucât există posibilitatea ca informațiile furnizate să fie folosite în alte cazuri decât cele de spălare de bani sau de finanțare a terorismului. Acest dezavantaj poate fi eliminat, dacă se dezvoltă relații între agenții foarte bune astfel încât și unitățiile bancare să cunoască despre activitatea autorităților de aplicare a legii și să accepte valoarea muncii acestora;

întrucât agențiile de poliție nu sunt un interlocutor natural pentru unitățile raportoare, îndeosebi pentru instituțiile financiare, trebuie stabilită o încredere mutuală, ceea ce presupune un anumit timp de conlucrare, în această perioadă, de stabilire a încrederii mutuale, agențiile de poliție nu vor beneficia de expertiză financiară a unităților raportoare.

Modelul judiciar

Acest tip de FIU este atașat de obicei ca o structură în cadrul parchetului, în țările cu tradiție în dreptul continental, în care parchetul este parte a autorității judiciare, având autoritate asupra agențiilor de investigare și supraveghează direct activitățile de investigare a infracțiunilor.

Modelul judiciar al FIU are ca principal avantaj faptul că poate fi cel mai eficient, întrucât, cel puțin din punct de vedere teoretic, ar trebui să fie în afara interferenței cu factorii politici. De asemenea, tot din punct de vedere teoretic, ar trebui să fie eficient și pentru faptul că legătura dintre unitățile raportoare și urmărirea penală este foarte scurtă, ceea ce face ca secretul bancar să fie puternic.

Un alt avantaj ar putea fi faptul că informațiile parvin în mod direct agenției însărcinate să investigheze sau să urmărească infracțiunile.

Nu în ultimul rând, un avantaj ar fi că nu există întârzieri în aplicarea unor măsuri specifice agențiilor de aplicare a legii, cum ar fi sechestrarea tranzacțiilor suspecte, arestarea suspectului, etc. Subliniem că acest avantaj ar putea fi fructificat și în ceea ce privește desemnarea unei instituții ca fiind Agenție de Recuperare a Creanțelor pentru a efectua schimb de informații cu celelalte agenții.

La fel ca și în cazul FIU polițienesc, și în cazul modelului judiciar dezavantajul ar consta în aceea că activitatea FIU va fi orientată mai mult pe investigare decât pe prevenție, precum și faptul că instituțiile raportoare pot avea o reținere pentru a transmite informațiile solicitate.

De asemenea, un alt avantaj ar fi potențiala dificultate de a schimba informații cu instituții similare care sunt non judiciare, precum și faptul că nu se pot utiliza canalele polițienești.

Modul hybrid

Modelul hibrid combină în mod diferit avantajele celor trei modele descrise anterior, cum ar fi: combinarea puterilor autorității vamale cu cele ale poliției sau combinarea avantajelor modelului administrativ cu modelul agențiilor de aplicare a legii.

Efectele spălării banilor

Consecințele în sectorul financiar

Fragmentarea și impactul asupra instituțiilor financiare

Sistemul financiar-bancar internațional reprezintă, în prezent ansamblul coerent de bănci și alte instituții financiare supuse unor reguli unitare și care utilizează, în desfășurarea activității lor, tehnici și instrumente specifice. Dar dintre miile de bănci numai câteva sute au o particularitate semnificativă: acestea se remarcă printr-o activitate susținută în cadrul sistemelor financiare naționale.

În sectorul financiar, spălarea banilor poate avea loc prin investirea banilor obținuți din infracțiuni în instrumente pe piață de capital (acțiuni), tranzacții bancare (depozite, împrumuturi, cecuri, transferuri) ori pe piața asigurărilor.

Experții au identificat următoarele căi prin care se erodează instituțiile financiare ca urmare a spălării banilor:

a) creșterea probabilității ca un client individual să fie fraudat de către un funcționar corupt din interiroul instituției sau creșterea probabilității ca instituția singură să devină coruptă sau chiar sub controlul unor persoane cu interese infracționale împotriva clientului care este fraudat;

Spălarea banilor promovează corupția nu numai în cazul funcționarilor de stat, ci și în rândul funcționarilor din alte domenii și sectoare ale economiei, inclusiv în sectorul financiar, precum și în rândul avocaților și al notarilor publici. Aceste instituții vor deveni, în urma infiltrărilor crimei organizate, parte din rețea și vor reprezenta un varitabil "bulgăre de zăpadă” asupra responsabililor oficiali cu regulile pieței financiare. Odată ce un manager de instituție financiară sau un supervizor bancar a fost corupt, comportamentul din afara regulilor sistemului financiar este introdus în interiorul instituției și este folosit pentru spălarea banilor proveniți din infracțiuni , creându-se astfel riscul pentru siguranța și încrederea instituției financiare contaminate.

Comportamentul economic al spălătorilor de bani este mai puțin predictibil decât al investitorilor convenționali, astfel că instituțiile financiare ori grupurile unor astfel de instituții pot lua decizii greșite cu privire la politicile ce vor fi aplicate asupra lichidităților, putând ajunge chiar la colaps. Nu de puține ori falimentul unor bănci este asociat cu activități infracționale, cum ar fi spălarea banilor și corupția.

b) creșterea riscului operațional care poate duce la creșterea riscului reputațional, ca urmare a fraudării instituției. Prin infuzia de capital ilegal se crește volumul creditărilor, chiar și pentru afacerile oneste.

Prin creșterea riscului reputațional se pierde încrederea investitorilor în instituția financiară, cu efect nu numai asupra instituției în cauză, ci și asupra întregului sistem financiar național.

O bancă implicată în operațiuni de spălare a banilor va avea în mod cert costuri suplimentare de imagine, întrucât banca și directorii băncii sunt supuși riscului urmăririi penale pentru spălare de bani, indiferent dacă au cunoscut că fondurile au o origine infracțională sau nu. Iar presiunea asupra directorilor băncii pentru creșterea profitului este mare. Mai mult, faptul că se descoperă că are loc o investgație penală asupra unei bănci, cu privire la acte de spălare a banilor săvârșite de către o grupare infracțională organizată, va genera în mod cert o publicitate negativă pentru banca menționată, ceea ce duce la pierderea încrederii de către clienții onești cu efect imediat : pierderea clienților onești.

Efectele asupra creșterii economice

Legătura dintre puterea dezvoltării instituțiilor financiare a țărilor în curs de dezvoltare și creșterea economiei este dată de următorii factori:

dezvoltarea puternică a instituțiilor financiare în țările în curs de dezvoltare este critică pentru creșterea economică;

încrederea și reputația joacă un rol esențial în dezvoltarea economiei și sistemului financiar. Dacă este pierdută reputația financiară a unei țări este foarte greu redobândirea ei, fiind necesare alocarea unor importante resurse guvernamentale.

De aceea, preluarea controlului economiei de către grupările infracționale organizate și injectarea în economie a unor mari cantități de bani proveniți din infracțiuni pot duce la situația în care crima organizată va prelua și controlul politic și se va asigura că guvernanții nu vor adopta reguli stricte de control a spălării banilor.

Acest control se poate prelua, de obicei, prin folosirea unor societăți comerciale de fațadă, care în mod aparent apar ca legitime și sunt angajate în activități legale, dar în fapt sunt controlate de membrii grupărilor infracționale organizate.

Costurile impuse de politicile contra spălării banilor

Spălarea banilor se resimte din punct de vedere microeconomic și în sectorul privat legitim, unde spălătorii de bani folosesc, pentru a ascunde originea infracțională a sumelor spălate, societăți comerciale de tip fantomă.

Impactul legislației contra spălării banilor este deopotrivă același atât pentru instituțiile financiare, instituții non financiare, cât și pentru asociațiile profesiilor liberale.

În scopul implementării regulilor și obligațiilor sus-menționate, entitățile raportoare sunt obligate la costuri suplimentare pentru:

Identificarea și dezvoltarea unor proceduri pentru deschiderea conturilor, stabilirea relațiilor privind creditele și a altor operațiuni sau tranzacții. Aceasta, deoarece banca sau instituția financiară ori o altă unitate raportoare trebuie să cunoască adevărată identitate a clientului sau adevăratul beneficiar al tranzacției ori sursa fondurilor.

pregătirea personalului și achiziționarea programelor IT necesare monitorizării și raportării tranzacțiilor suspecte, precum și arhivării acestora pentru termenul prevăzut. Subliniem că datorită numărului mare de tranzacții, banca nu poate urmări toate tranzacțiile desfășurate, de aceea trebuie să identifice riscul în parametrii privind: tipul de cont, arii geografice specifice, tipuri specifice de tranzacții.

De asemenea, personalul trebuie instruit pentru a revizui tehnicile de spălare a banilor, procedurile de prevenire și combatere a spălării banilor, modificările legislative survenite, precum și procedurile de investigare a conturilor pentru care sunt necesare autorizații speciale, cum ar fi ordonanța procurorului în cazul punerii sub supraveghere a conturilor sau autorizația instanței pentru accesul la sistemele informatice;

de asemenea unui departament independent format din personal calificat, care să fie responsabil cu legătura dintre unitatea raportatoare și Oficiul Național de Prevenire Combatere a Spălării Banilor (Financial Intelligence Unit (FIU)) sau autoritățile de aplicare a legii și securizarea canalelor de comunicare.

Deși au trecut mai mult de 20 ani de la implementarea primelor măsuri de spălare a banilor, rezultatele sunt dezamăgitoare (crimă organizată). Băncile consideră că este foarte important ca regulamentele bancare să fie conforme cu regulile internaționale de combatere de spălare a banilorA¹. Este adevărat, neimplementarea regulilor contra spălării banilor impuse de legislația internațională poate duce la sancționarea entităților raportoare de către autoritatea de supraveghere, mergându-se până la pierderea licenței.

Întrucât costurile pentru implementarea regulilor contra spălării banilor nu sunt statice, ci într-o continuă dezvoltare în conformitate cu evoluția regulilor internaționale adoptate, acestea sunt foarte mari, în special pentru băncile mici (sub 100 funcționari), care sunt de duble, față de costurile băncilor mari.

De multe ori pentru a elimina de pe piață, băncile mari promovează reguli mai puternice în domeniul spălării banilor a căror implementare, din partea băncilor mici ar duce la costuri foarte mari. Băncile mari, cu mulți clienți și cu semnificative bunuri în administrare își pot permite refuzarea clienților care pot fi suspectați de spălare a banilor, pe când băncile mici, doborâte de regulile concurenței, sunt înclinate înspre a accepta și tipul de clienți supuși unor suspiciuni de folosire a bunurilor obținute din infracțiuni.

Impactul fenomenului spălării banilor asupra bunurilor și serviciilor

Diminuarea investiților și a productivității

Fluxul fondurilor care sunt supuse procesului de spălare, trec în mod diferit prin economie decât fondurile obținute în mod legal : banii spălați prin canale, altele decât instituțiile financiare, sunt plasați în așa-numitele “investiții sterile”, cum ar fi proprietăți imobiliare, obiecte de artă, bunuri de lux, care nu generează o productivitate adițională pentru economia largă.

Organizațiile infracționale pot transforma o interprindere productivă într-o “investiție sterilă”, întrucât scopul spălării banilor este mai mult în sensul de a scăpa de controlul și detectarea banilor obținuți din infracțiuni, decât acela de a efectua o investiție din care să se obțină maximum de profit.

Datorită scopului spălării, pe piața imobiliară prețurile sunt create în mod artificial, astfel că pentru o proprietate se poate plăti unui particular o sumă mult mai mare decât valoarea proprietății, iar revânzarea proprietății prin intermediul pieței legale are loc tot la un preț artificial.

Crețterea instabilității macroeconomice

Am arătat în partea introductivă că unele dintre fazele spălării banilor se pot desfășura în economia subterană, astfel că acest tip de tranzacții nu apare în statisticile oficiale. Lipsa unor asemenea statistici are consecință asupra politicilor de piață în tentativa de a gestiona variabilele, cum ar fi nivelul monetar, rata inflației, rata de schimb, precum și asupra eforturilor de a colecta taxele fiscale.

Având la dispoziție o mare sumă de bani ce trebuie spălată și având în vedere scopul spălării, spălătorii de bani se vor orienta intodeauna către bunuri și valori care conduc la crearea unei mari aparențe de legalitate și a unei suspiciuni cât mai mici asupra provenienței fondurilor, astfel că nu vor omite de a cumpăra mari cantități de asemenea bunuri în detrimentul cumpărătorilor onești.

Efectul spălării banilor la nivel internațional

La nivel internațional – globalizarea faciliteaza mișcările capitalurilor ilegale

Dacă banii sunt transferați din țara în care a avut loc activitatea infracțională în țara în care are loc procesul de spălare, aceasta din urmă nu va prelua și efectele negative ale infracțiunilor premise. Beneficiul infracțiunilor va fi peste tot la dispoziția grupării infracționale.

Cazul de mai sus este specific țărilor cu un sistem slab de reguli contra spălării banilor, deoarece această situație are efect pozitiv cu privire la atragerea de capital. Reversul este adevărat de asemenea, mai mult țara va avea o capacitate negativă de a atrage capital ilegal. Legislația privind spălarea banilor poate lua contramăsuri împotriva unei țări care nu a luat măsuri pentru a remedia deficiențele privind regulile contra spălării banilor.

La nivel național – influența asupra investițiilor străine

Investițiile străine au implicații pozitive la nivel macroeconomic asupra : susținerii creșterii economice, stimuării investițiilor interne, sprijinirii restructurării și privatizării, susținerii creșterii investițiilor de capital, balanței comerciale, susținerea creșterii veniturilor la bugetul statului, creșterea importurilor.

Odată ce sistemul comercial și financiar al unei țări este sub influența grupărilor infracționale organizate, acestuia îi poate fi compromisă reputația, care are ca efect nedeterminarea încrederii investitorilor străini. De aceea, instituțiile financiare străine pot decide să limiteze tranzacțiile cu instituțiile din țările în care spălarea banilor este un fenomen.

Chiar și afacerile întreprinderilor legale din aceste țări pot suferi, fie prin reducerea accesului la piață mondială fie prin creșterea costurilor pentru a accede la această piață.

Efectul asupra balanței naționale și asupra prețului

Spălarea banilor poate distorsiona exporturile și importurile unor țări, întrucât spălătorii de bani tind să se angajeze în consumul de lux, cu consecințe negative asupra balanțelor de plăți. Acest tip de import nu generează o activitate economică națională și poate crea artificial prețurile, reducând profitabilitatea interprinderilor naționale. Acestea, deoarece una dintre cele mai utilizate tehnici de spălare a banilor în acest domeniu este aceea de a face o înțelegere cu exportatorul pentru a emite o factură la un preț mai mic cu 30% iar diferența se plătește în numerar, utilizându-se de obicei facturi emise de firme de tip fantomă.

Subliniem că în practica judiciară s-au identificat cazuri în care, efectuându-se urmărirea penală cu privire la infracțiunea de spălare a banilor proveniți din infracțiuni la Codul vamal, la perchiziții s-au identificat swift-uri prin care s-au transferat în China, în perioada 2009-2010, prin firme-fantomă din România, peste 2.000.000 USD. Societățile comerciale care au efectuat exporturi în România au declarat autorităților vamale și fiscale din România doar 700.000 USD. Ca urmare a intervenției autoritățiilor de urmărire penală, valoarea declarată a unui container de marfă importată din China a crescut de la 16.000 USD în 2006, la 29.990 euro în 2010, valori la care se plăteau taxele vamale, taxele fiscale, iar diferența de 70% se transfera fie prin sistemul hawalla, fie prin sistemul bancar, dar folosind firmele-fantomă.

Studiu de caz – Falsificarea băuturilor alcolice și spălarea banilor

RECHIZITORIU POLIȚIEI, DOSAR nr. 2524/91/2008

Menționez că aceste studii de caz reprezintă o analiză a unui dosarului penal nr. 2524/91/2008 extras din rechizitoriul Poliției Economice Române.

Dosarul acestei cauze a fost înaintat către Tribunalul Vrancea pentru soluționare. Sentința acestuia a fost pronunțată în 20011.

Pentru protejarea datelor cu caracter personal am folosit doar inițialele numelor atât la personaje cât și la numele societăților, prezentând totuși cazul real.

Pentru alte detalii legate de acest caz, sunt informații disponibile pe paginile http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2011/decizia-3385-2011 sau http://www.mpublic.ro/presa/2008/c_25_03_2008.htm

Examinând dosarul penal cu numărul de mai sus, privind pe inculpații:

S.R., T.N., M.E., C.L., sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune ficală, constituirea/apartenență la un grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni, infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prevăzut de articolul 297 raportat la articolul 313 al Codului Penal cu aplicarea articolului 41 al. 2) al Codului Penal și spălare de bani prevăzuită de articolul 9 lit. a). din Legea nr. 241din 2005, articolul 7 din Legea nr. 39 din 2003, articolul 57 lit.b). din Legea nr. 244 din 2002 corob. cu articolul 297 al. I al Codului Penal și articolul 23 lit. a) din Legea nr. 656 din 2002, și învinuiții:

S.T, B.N., T.N., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, constituirea/apartenență la un grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni, infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prevăzut de articolul 297 raportat la articolul 313 al Codului Penal, cu aplicare articoluli 41 al. II-lea al Codului Penal și spălare de bani prevăzut de articolul 9 lit. a) din Legea nr. 241 din 2005 articolul 7 din Legea nr. 39 din 2003, articolul 57 lit. b). din Legea nr. 244 din 2002 corob. cu articolul 297 al.I cp și articolul 23 lit.a). din Legea nr. 656 din 2002, și învinuiții:

D.D., P.U., R.N., M.L., M.A., P.I., D.O., B.U., T.R., C.A., C.L., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, constituirea/apartenență la un grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani, prevăzut de articolul 9 lit.a). din Legea nr. 241 din 2005, articolul 7 din Legea nr. 39 din 2003 și articolul 23 lit.a). din Legea nr. 656 din 2002.

SE EXPUN URMATOARELE:

În perioada 2004-2007, pe teritoriul României, mai multe grupări alcătuite din persoane fizice și societăți comerciale au desfășurat un complex de activități cu caracter infracțional, realizat în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, evaziune fiscală și falsuri.

S-a constatat că, prin utilizarea de către anumite societăți comerciale a unor înregistrări ce aveau la bază facturi fiscale ce conțineau date false, vizând achiziții și vânzări, mărfurile erau introduse în circuitul comercial legal, reușindu-se de către făptuitori nu numai valorificarea nelegala a lor, dar și ascunderea sursei impozabile și diminuarea bazei de calcul pentru obligațiile fiscale pe care le datorau bugetului de stat, respectiv diminuarea venitului net, a TVA-ului și a accizei.

Într-un mare număr de cazuri, această modalitate de săvârșire a evaziunii fiscale a fost constatată în domeniul producției și comercializării băuturilor alcoolice, intermediare și a vinului.

În acest sens, organele de control au identificat situații în care, în mod constant, la nivelul anumitor societăți comerciale, se înregistrau aprovizionări cu produse, circumscrise domeniului menționat mai sus, sau aprovizionării cu marfă de proveniența ilicita (băuturi alcoolice falsificate, vin falsificat), operațiuni realizate în scopul introducerii în gestiune a produselor falsificate.

Aceste operațiuni erau realizate pentru că societatea beneficiară, ce funcționa cu aparență de legalitate, să poată interpune în lanțul de comercializare, în calitate de furnizori/beneficiari, unele societăți comerciale care, deși atestate prin certificat de înmatriculare și cod fiscal că existând și funcționând în piață, erau asimilate, ca mod de comportament, așa-numitelor firme fantoma.

Este vorba de acele societăți care nu funcționau la sediul declarat, a căror activitate se derula pe o perioadă scurtă și determinată de timp, ai căror administratori ulterior se sustrăgeau cercetărilor și a căror evidență contabilă nu putea fi reconstituită, deoarece nu se depuneau documentele justificative și bilanțurile contabile la organele fiscale.

Sumele de bani obținute prin aceste procedee neimpozitate, aparent intrate în posesia “firmelor fantomă”, erau ulterior împărțite de persoanele aflate în spatele acestor societăți, persoane care de altfel le controlau în mod indirect prin interpuși,ce apăreau în documentele oficiale în calitate de administratori sau asociați.

În acest context se situează și prezenta cauză, în legătură cu care, raportat la probele administrate, s-a stabilit următoarea stare:

Din probele administrate a rezultat faptul că pentru a se reuși crearea unor rețele de valorificare a produselor alcoolice și a vinurilor contrafăcute, fără plată taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, și pentru a crea o aparență de legalitate și realitate a operațiunilor comerciale desfășurate în perioada 2006-2007, inculpatul S.T., sprijinit de mai mulți cetățeni români și moldoveni, în calitate de persoană de decizie și coordonator al SC. A. SRL. și SC. N. SRL a dispus achiziționarea mai multor societăți comerciale, care să aibă comportamentul unor “firme fantomă”, cu obiect de activitate circumscris domeniului producerii și comercializării băuturilor alcoolice și vinurilor.

S-a dorit acest lucru deoarece, prin intermediul lor, urma să se realizeze partea scriptică de vânzare a mărfurilor, ilicit obținute, astfel încât să se justifice cu documente ce atestau date false, băuturile alcoolice și vinurile falsificate, producție realizată cu caracter ilicit de societățile controlate de inculpat, respectiv SC. A. SRL. și SC. N. SRL.

De asemenea, aceleași societăți comerciale au fost folosite în vederea efectuării de operațiuni bancare, ce au avut un dublu rol:

pe de o parte, de a crea aparența unor plăți, aferente tranzacțiilor comerciale care s-ar fi derulat, și pentru care se emiteau scriptic facturi fiscale;

pe de altă parte, de a crea posibilitatea “spălării” unor importante sume de bani, care sub aparența retragerilor de numerar sau a girării successive a biletelor la ordin, emise cu titlu de plată, au fost reintroduse în patrimoniul societăților controlate sau în patrimoniul inculpaților.

S-a constatat astfel că, prin fraudarea bugetului de stat cu suma de aproximativ 6 milioane RON (60 miliarde lei vechi), urmare a influenței masei impozabile și a introducerii în circuitul comercial a unor mărfuri cu caracter ilicit, a existat necesitatea “reciclării” fondurilor nelegal obținute.

Referitor la persoanele implicate și cercetate în prezenta cauză, constatăm următoarele aspecte:

Inculpatul S.T. a avut până în prezent mai multe tentative de a reuși săvârșirea “ infracțiunii perfecte” din punct de vedere economico-financiar, tentative nereușite, motiv pentru care alături de fratele sau, învinuitul S.T a fost trimis în judecată prin rechizitoriile din 04 Decembie 2001 și din 11 Noiembrie 2003.

Se poate constata că, începând cu anul 2001, acesta a deținut direct sau indirect, mai multe societăți pe care le-a utilizat în desfășurarea unor tranzacții comerciale nelegale, pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriile mai sus menționate.

Cu o pregatire profesională similară este identificat și pe inculpatul T.N, care s-a facut remarcat prin multitudinea de societăți comerciale, în numele cărora a acționat ca administrator de fapt, în acest sens fiind constituite mai multe dosare penale aflate în curs de cercetare, parte conexate la prezenta cauză, parte aflate în curs de investigare la unitățile de parchet din teritoriu.

Învinuitul B.P. este vărul inculpatului T.C și “se bucură” de calitatea de persoană de încredere ce ar fi putut fi folosită în săvârșirea anumitor fapte de natură penală.

Învinuitul S.I. este tatăl inculpatului S.T și al învinuitului S.N., fiind prezent, așa cum vom arăta în continuare, alături de aceștia, la desfașurarea tuturor activităților infracționale, aducându-și nemijlocit contribuția în obținerea rezultatului urmărit de învinuiți și inculpați.

Inculpatul M.G și P.C. au fost inițial simpli angajați ai SC. A. SRL., însă ulterior au achiesat prin atitudine și comportament la rețeaua de crimă organizată constituită și “ dezvoltată” de inculpatul S.T, acceptând să desfășoare activități infracționale, manifestate în acte de complicitate la nivelul SC. N. SRL și SC.G. SRL.

Putem deci constata că inculpatul S.T. era conștient de împrejurarea că nu va putea acționa în mod direct și singular pentru punerea în executare a activității,infracționale planificate, motiv pentru care acesta a fost ajutat în raport de SC. A. SR.L., de către învinuitul B.P., în calitate de administrator și asociat al societății, inculpatul T.C., în calitate de director comercial, învinuitul S.N., în calitate de administrator de fapt și coordonator al activității de producere a băuturilor falsificate și învinuitul S.I., în calitate de distribuitor și colector al sumelor de bani ilicit obținute, iar prin participație inproprie de inculpatul N.G., inculpatul P., în legătură cu aceasta societate, inculpatul S.T., a fost ajutat în prima instanță inculpatul T.C., ce a fost imputernicit să dispună discterionar de societate, iar în al doilea rând, a fost ajutat în mod direct de inculpatul M.G., și inculpatul P.C., care au conștientizat de această dată, faptul că au de a face cu o activitate comercială ilicită de producere și comercializare a unor băuturi falsificate C., și angajații acestei societăți care, fără să cunoască la acea dată împrejurările legate de modul de valorificare a mărfurilor produse de societate, au fost folosiți de inculpați și învinuiți pentru producerea și transportul acestora, către diverse societăți beneficiare;

În raport de SC. N. SRL, situația este oarecum diferită, în sensul că, achiesând în a deține poziții de coordonare și de a săvârși acte de complicitate la infracțiunile ce au fost săvârșite, inculpații M.G. și P.C au avut participație activă. Astfel, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, rezultă că inculpatulM.G prelua, în numele SC. N. SRL., comenzi de la diverși beneficiari, cunoștea împrejurarea legată de faptul că vinul produs avea probleme de calitate, deoarece de multe ori acesta era restituit din acest considerent și trebuia schimbat, că vinul era produs din drojdie, coloranți, arome și alte substanțe neacceptate de lege. De asemenea, inculpatul P.C., era persoana ce se ocupa de producerea efectivă a acestuia, acceptând în situația în care era returnat sau nu putea fi vândut, datorită unei calități evident necorespunzătoare, să îl arunce la canal din dispoziția inculpatului M.G., care în prealabil aducea la cunoștință acest lucru inculpatul S.T..

Cei doi inculpati aveau cunoștință că, deși vinul în discuție era produs la punctul de lucru de la Mărășești, aparținând SC. N. SRL, pe pet-urile cu vin erau aplicate etichete ce consemnau ca distribuitor o altă societate, SC. G. SRL, și, ca atare, au achiesat să desfășoare activități de evaziune fiscală prin ascunderea sursei impozabile la această societate, în sensul că, deși știau că ea nu funcționează la Mărășești și nu produce vinul respectiv, au acceptat să participe la producerea și distribuirea lor.

De asemenea, se mai constată faptul că cei doi inculpați aveau cunoștință despre faptul că “trebuie să se ferească de autorități atunci când muncitorii erau transportați la fabrica și că trebuiau încuiați în hală, în momentul în care se anunțau verificări ale anumitor autorități ale statului, reprezentații acestora urmând să fie conduși într-o locație alăturată celei în care se producea vinul falsificat și astfel sursa impozabilă să rămână ascunsă”.

Referitor la ceilalți angajați transferați de la SA A. SRL la SC. N. SRL, aceștia în continuare și-au limitat contribuția doar la a desfășura activitățile de producere a băuturilor respective, în sensul că îl ajutau pe inculpatul P.C la obținerea cantităților dorite, iar pe inculpatul M.G și învinuitul S.I la încărcarea acestora în vederea transportului, din declarațiile lor rezultând că au considerat doar că s-a schimbat locația, deoarece persoanele pentru care au desfășurat activități lucrative au ramas aceleași, și ca atare și societatea a ramas aceeași.

Practic, inculpații și învinuiții menționati mai sus, au fost de acord să participe la producerea și comercilaizarea băuturilor alcoolice și a vinurilor falsificate, să complecteze și să emită facturi false, să emită instrumente financiare aferente acestor tranzacții, să nu întocmească evidențe contabile sau să le întocmească într-o manieră incompletă, să desfășoare activități de ascundere a sursei impozabile, toate aceste operațiuni avînd drept urmare atât fraudarea bugetului de stat, prin neplata taxelor și impozitelor datorate, cât și crearea permiselor necesare constituirii unor circuite financiare de reciclare a sumelor de bani rezultate din săvârșirea infracțiunilor asimilate infracțiuni de spălare a banilor.

În concluzie, prin maniera de “dezvoltare” și acțiune, gruparea infracțională a avut două “direcții de încercare de obținere a resurselor financiare ilicite”, respectiv prin producerea și distribuirea de băuturi alcoolice și vinuri falsificate utilizându-se, în acest sens, firme fantomă sau prin ascunderea sursei impozabile, fiind organizată în următoarea manieră:

inculpatul S.T a fost cel care inițiat și coodonat întreaga activitate, fiind cel cu care se sfătuiau toți inculpații în legătura cu toate operațiunile și deciziile ce aveau de-a face cu tranzacțiile economice și financiare vizând firmele cercetate;

atât inculpatul T.C., cât și învinuiții S.N și S.I au fost persoanele de încredere care l-au ajutat pe acesta și care au luat parte în mod activ la săvârșirea infracțiunii, fiind deasemenea oamenii de legatură cu angajații firmelor, care desfășurau activitățiile de producere și comercializare a mărfurilor ilegale;

palierul imediat urmator a fost alcatuit din inculpații M.G., P.C și învinuitul B.P, persoane pe care inculpatul S.T le-a folosit pentru producerea și comercializarea băuturilor falsificate, crearea aparenței de legalitate cu privire la societățile ce au obținut inițial autorizațiile prevăzute de lege, care colectau resursele financiare obținute din vânzarea acestor bunuri etc;

al patrulea palier a fost alcătuit din persoanele, cetățeni români și moldoveni, pe care inculpatul S.T le-a folosit în vederea achiziționării societăților cu comportament de tip fantomă, respectiv M.V., P.V și C.S;

palierul numărul cinci este alcătuit din angajații ce au fost folosiți pentru producerea băuturilor alcoolice și a vinurilor falsificate la SC. N. SRL și SC.A. SRL, respectiv martorii (30 martori).

Putem, deci, constata că avem de-a face cu o grupare infracțională bine constituită, în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, cunoscându-și locul și “atribuțiile” cu privire la modul de producere și distribuire a produselor falsificate, toti inculpații și învinuiții având un singur scop, acela de obținere a resurselor financiare ilicite.

Acest lucru rezultă atât din declarațiile inculpaților audiați în cauză, cât și din interceptările convorbirilor telefonice purtate de aceștia, care confirmă legăturile existente între ei, acțiunile coordonate de producerea și punerea în circulație a băuturilor falsificate, faptul că în mod repetat s-a încercat realizarea acestui lucru, și că persoanele cercetate căutau să mențină secret faptul că la nivel SC .A. SRL si SC. N. SRL., se produceau băuturile respective.

Documentarea activității infracționale desfășurate de inculpați și învinuiți s-a realizat cu dificultate, deoarece inculpatul S.T a conceput săvârșirea infracțiunilor de asemenea manieră, încât societățile comerciale mai sus enuntate au funcționat în mod alternativ, pe o perioadă relativ scurtă de timp 8 luni – 1 an, evidențele contabile nu au fost ținute sau găsite, iar reconstituirea tranzacțiilor comerciale s-a putut face doar prin analizarea rulajelor de cont, vizând debitările și creditările operate pe acestea.

În mod concret, SC. D. SRL, SC. G. SRL și SC. DI. SRL nu au funcționat niciodată la sediile sau punctele de lucru declarate, administratorii și asociații acestora nu au avut preocupări de dezvoltare a unor activități comerciale reale și legale, întreaga lor activitate infracțională culminând cu faptul că sumele de bani ajunse în conturile colectoare a societăților, erau retrase în numerar și predate inc S.T., sau girate în favoarea societăților controlate direct de acesta, respectiv SC. N. SRL și SC. A. SRL

Un exemplu în acest sens îl constituie contul bancar al SC. DI. SRL, deschis la banca Transilvania, în care din rulajul de cont rezultă că în perioada 17 Ianuarie – 25 Aprilie 2006 acesta a fost creditat cu suma de 3.220.260 RON, fiind debitat în aceeași perioada cu suma de 3.211.224 RON, din care făptuitorul M.V. a retras numerar suma de 1.509.400 RON, utilizând drept justificare pentru efectuarea operațiunii financiare “plata de salarii și alte operațiuni”.

Din verificările ce au fost efectuate a rezultat că această societate nu a funcționat la sediul declarat, nu a depus documentele justificative aferente tranzacțiilor comerciale realizate și nu a avut persoane angajate, aspect ce vine și confirmă cele menționate de noi până în prezent.

Această împrejurare prezintă importanță sub aspectul stabilirii rolului pe care făptuitorul M.V. l-a avut în desfășurarea activității infracționale, acela de a asigura legătura inculpatului S.T. cu resursele financiare ilicite obținute de firma fantomă, în condițiile în care aceste tranzacții au fost derulate în realitate de inculpatul S.T, inculpatul T.C., învinuitul S.N și învinuitul S.I.

Raportat la această situație, se poate lesne observa că perioada în care M.V. a acționat pe teritoriul României este una relativ redusă, respectiv din ianuarie până în aprilie 2006, părăsind teritoriul țării imediat după realizarea transferurilor financiare rezultate din tranzacțiile comerciale nereale evidențiate scriptic prin facturi, respectiv la data de 2.05.2006, când s-a constatat nu mai avea motive să rămână, deoarece “misiunea sa se încheiase.”

În această situație, organul de urmărire penală a procedat la refacerea tranzacțiilor comerciale derulate de SC. DI. SRL, pe baza documentelor justificative identitate la sediul SC. A. SRL, sau puse la dispoziție de societățile beneficiare, ce au alimentat conturile furnizorului cu suma de 3.211.224 RON, din care făptuitorul M.V a retras în numerar suma de 1.509.400 RON, utilizând drept justificare pentru efectuarea operațiunii financiare “plata de salarii și alte operațiuni”.

Din verificările ce au fost efectuate a rezultat că această societate nu a funcționat la sediul declarat, nu a depus documentele justificative aferente tranzacțiilor comerciale realizate și nu a avut persoane angajate, aspect ce confirmă cele menționate mai sus.

Această împrejurare prezintă importanță, sub aspectul stabilirii rolului pe care făptuitorul M.V. l-a avut în desfășurarea activității infracționale, acela de a asigura legatura inculpatului S.T. cu resursele financiare ilicite obținute de firma fantomă, în condițiile în care aceste tranzacții au fost derulate în realitate de inculpatul S.T., inculpatul T.C., învinuitul S.N și învinuitul S.I.

Astfel, deși la prima vedere avem de-a face cu societăți comerciale legal constituite și înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, în realitate, din probele administrate în cauză, a rezultat că trei dintre acestea se asimilează ca și comportament categoriei de firme denumite “fantomă” fiind controlate indirect de inculpatul S.T., ajutat de inculpatul T.C și învinuitul S.N.

Agenția Națională de Administrare Fiscală consemnează următoarele aspecte, în raport cu faptele prezentate:

sunt societăți care au depus sporadic la organele fiscale documentele contabile prevăzute de lege, precum și raportările semestriale și anuale;

nu mai funcționează la sediul declarat;

sunt societăți pentru care nu s-a întocmit și ținut evidența contabilă așa cum prevede Legea nr. 82 din 1991;

au funcționat o perioadă relativ scurtă de timp;

aceste societăți, deși au înscrise în actele constitutive comunicate la Oficiul Registrului Comerțului anumite persoane ca deținând calitatea de administratori și asociați, în realitate erau coordonate indirect de alte persoane, care s-au folosit de acestea pentru realizarea activității și scopurilor infracționale.

La rândul lor, SC. A. SRL, și SC. N. SRL, apar în toată această construcție infracțională ca fiind societățile care au funcționat cu “aparență de legalitate”, înregistrând în contabilitate relațiile comerciale pe care le-ar fi derulat, inclusiv facturile fiscale emise de/către societățile cu comportament tip “fantomă”.

Ceea ce dobândește caracter penal, în toată această stare de fapt și construcție expusă mai sus, este împrejurarea că S.C. și SC. N. SRL se situează ca puncte centrale ale unei rețele infracționale, alcătuită din mai multe societăți comerciale, constituită cu scopul de a crea aparența scriptică a unor tranzacții comerciale ce în realitate nu s-au derulat și pentru a oferi documentele justifiative necesare pentru realizarea transferurilor financiare.

Din punct de vedere al inculpaților și învinuiților cercetați în cauză, implicarea firmelor fantomă a fost necesară pentru SC. A. SRL și SC. N. SRL, deoarece, așa cum am arătat până în prezent, aceste societăți erau cele care produceau băuturile falsificate și dispuneau de o mare cantitate de marfă pentru care nu existau documente de proveniență.

Din acest motiv, aceștia au considerat că primind doar facturile fiscale ce dovedesc existența scriptică a mărfurilor, reușesc să creeze “mecanismul perfect” care să le permită să justifice cantitățile ilicite de băuturi falsificate pe care le-au produs și care în alte condiții nu puteau fi livrate; pe de altă parte, aceste documente erau necesare pentru a atesta tranzacții comerciale și implicit permiteau obținerea fondurilor financiare ilicite.

Desigur că inculpații au încercat să tranzacționeze marfa ilicit obținută, însă nu au reușit, așa cum, de altfel, rezultă din adresa emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Garda Financiară – Secția Județeană Vrancea, în care se consemnează că autovehiculul aparținând SC. A.S.R.L a fost identificat în timp ce transporta băuturi alcoolice fără documente justificative, sens în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție.

Din aceeași adresă mai rezultă faptul că, deși autovehiculul a fost încredințat în custodie prin ordonanță președințială inculpatului T.C., căruia i s-a pus în vedere să nu înstrăineze bunul până la soluționarea cauzei, acesta a ignorat decizia instanței și la data de 29 August 2006, cu rea-credință, a înstrăinat acest autovehicul către inculpatul M.G., fiind ulterior identificat în incinta punctului de lucru de la Mărășești ce aparține SC. N. SRL

Constatăm faptul că avem două etape distincte în derularea activității infracționale: perioada SC. A. SRL și perioada SC. N SRL unite între ele prin identitatea de persoane ce au coordonat și executat activitatea infracțională, cu forma de participație și vinovăție specifică fiecăreia în parte.

SC. A. SRL, și relațiile comerciale ilicite săvârșite de inculpați și învinuiți în raport cu această societate.

Pentru a putea deveni antrepozit fiscal, SC. A. SRL, avea nevoie de utilaje și de o locație propice desfășurării activității de prelucrare a alcoolului și vinului, astfel că inculpatul S.T și inculpatul T.C au procedat la achiziționarea de fișe de magazie și formulare cu regim special, substanțe necesare producției de alcool, a unui program de contabilitate, a unei mașini de îmbuteliat și a mai multor motopompe și compresoare, așa cum rezultă din facturi, aceștia fiind consemnați alături de inculpatul M.G și învinuitul S.I ca delegați pentru societate.

Toate aceste bunuri au fost achitate în numerar sau cu ordin de plată, semnate de învinuitul B.P și completate de inculpatul T.C ca atare, la data de 16 Noiembrie 2005, SC. A. SRL, prin învinuitul B.P, a depus cererea privind autorizarea ca antrepozit fiscal, înregistrată la DGFP, iar prin procesul-verbal de control al Direcției Generale a Finanțelor Publice, aceasta a fost admisă, pe considerentul că societatea îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi autorizată, respectiv avea evidența contabilă valorică computerizată realizată la sediul societății, o evidență cantitativă a produselor finite accizabile, iar construcția și instalațiile cu care urma să-și desfășoare activitatea erau proprietatea societății.

După autorizare, SC. A. SRL a obținut trei licențe de fabricație.

Prin efectuarea acestor demersuri legale, inculpații S.T și T.C au reușit să creeze aparența de legalitate cu privire la SC. A. SRL, deoarece au obținut de la autoritățile statului licențele necesare pentru desfășurarea unei activități comerciale în condiții speciale. Astfel, din declarațiile martorilor, a rezultat faptul că au fost angajați, activitatea pentru societate desfășurând-o ulterior în trei localități.

Acest aspect este un prim argument ce dovedește că în afară de punctul de lucru declarat autorităților statului, în legătură cu SC. A. SRL se produceau băuturi alcoolice intermediare și vin în alte două localități, această activitate circumscriindu-se laturii obiective – elementul material a infracțiunii de evaziune fiscală în varianta ascunderii sursei impozabile. Martorii au mai declarat că la SC A/ SRL au lucrat pentru inculpatul S.T, acesta fiind patronul societății,iar referitor la băuturile care erau produse și îmbuteliate, acestea erau intitulate “TAVERNA” , ”CRÂȘMĂRIȚA” , ”VADUL MOLDOVEI” , ”FIII TROTUȘULUI”.

Dat fiind faptul că se produceau importante cantități de mărfuri ilicite, inculpatul S.T. și inculpatul T.C. trebuiau să găsească o metodă prin care proveniența ilicită a acestora să se transforme într-una ilicită, iar taxele și impozitele aferente tranzacțiilor să fie lăsate în seama altor societăți comerciale. Din acest considerent, în activitatea infracțională “își găsesc rațiunea de a fi” SC. DI. și SC. G. SRL.

Cu privire la aceste două societății comerciale, din actele constitutive rezultă că au fost achiziționate prin cesionare, de doi cetățeni moldoveni, M.V. și P.V., însă așa cum rezultă din procesul-verbal de efectuare a percheziției, la domiciliul inculpatul T.C. au fost identificate mai multe facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii și bilete la ordin, în alb, semnate și ștampilate de aceștia, împrejurare ce vine să confirme afirmațiile noastre cum că facturile fiscale emise de aceste societați în raport cu diverși beneficiari, inclusiv SC. A. SRL, sunt false și nu atestă tranzacții comerciale.

De asemenea, la domiciliul acestuia a mai fost identificată și ștampila aparținând SC. DI. SRL, ce se află într-un plic alături de ștampila SC. A. SRL, numele celor două societăți fiind consemnate pe acesta.

Din verificarea actelor contabile identificate în prezenta cauză, referitor la SC. A. SRL rezultă că această societate în perioada 8 Mai 2006 – 17 Iulie 2006 s-a aprovizionat în total cu cantitatea de 187.000 litri alcool etilic rafinat, în concentrație de 96%, aprovizionarea realizându-se în regim suspensiv de accize.

Analizând toate probele menționate mai sus, concluzia firească ar fi fost că, scriptic aferent facturilor fiscale atașate, SC. A. SRL, conform normelor legale, ar fi trebuit să producă o cantitate stabilită științific de produse derivate din acesta.

Lucrurile însa nu au stat așa, deoarece expertiza financiar-contabilă efectuată în cauză și constatarea tehnico-științifică arată că, în perioada 8 Mai 2006 – 17 Iulie 2006 SC. A SRL a livrat, conform datelor din facturi “recuperate” de organul de urmărire penală de la beneficiari “băuturi intermediare” și “slab alcoolizate” în valoare totală de 4.752.977 RON, din care TVA în valoare totală de 758.809 RON după cum urmează:

în perioada 12 Mai – 29 Iunie 2006 a livrat către SC C. SRL băuturi intermediare în valoare totală de 118.960 RON, din care TVA 18.920 RON

în perioada 14 Mai – 9 Iulie 2006 a livrat către SC V. SRL băuturi intermediare în valoare totală de 338,282 RON, din care TVA 54.005 RON;

în perioada 28 Mai – 27 Iunie 2006 a livrat către SC P. SRL băuturi intermediare în valoare totală de 111.567RON, din care TVA 17.817 RON;

în perioada 01 Iunie – 06 Iunie 2006 a livrat către SC DI. SRL băuturi intermediare în valoare totală de 31.092 RON, din care TVA 4.964 RON;

în perioada 07 Iunie – 09 Iulie 2006 a livrat către SC C. SRL băuturi intermediare în valoare totală de 47.932 RON, din care TVA 7.652 RON;

la data de 27 Iunie 2006 a livrat către SA. SCP SRL bauturi intermediare în valoare totală de 37.700 RON, din care TVA 5.700 RON;

în perioada 07 Iunie – 06 Iulie 2006 a livrat către SC SERV SRL băuturi intermediare și băutura pe baza de vin în valoare totala de 29.988 RON, din care TVA 4.788 RON.

în perioada 1 Iunie 2006 – 16 Iulie 2006, a livrat către SC. COM SRL băuturi intermediare și băuturi slab alcoolizate în valoare totală fr 4.022.854 RON, din care TVA 642.304 RON.

Inspectorii fiscali au procedat la verificarea beneficiarilor, ocazie cu care s-a constatat că parte din aceștia au comportamentul unor societăți de tip fantomă, iar o altă parte comercializaseră deja marfa vândută, astfel încât nu s-au mai putut efectua constatări.

În perioada de referință SC A. SRL s-a aprovizionat cu 275.000 banderole de marcaj pentru băuturi alcoolice intermediare.

Conform rapoartelor de producție identificate, aferente lunii mai 2006, s-au produs 67.210 sticle de băuturi alcoolice intermediare, din care, conform situației de vânzări, au fost vândute 52.602 sticle.

Din evidența “utilizării și returnării marcajelor pe luna iunie 2006” înregistrată de SC A SRL la Direcția Finanțelor Publice, rezultă că în cursul lunii iunie 2006 au fost aprovizionate 80.000 de banderole și utilizate 111.521 bucăți.

Această evidență nu este una corectă deoarece, printr-o simplă comparație a informațiilor conținute de facturile emise de CN IMPRIMERIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ cu datele comunicate de SC A. SRL se constată că în contabilitatea acestei societăți nu au fost înregistrate 50.000 bucăți banderole de marcaj, însă să se poată oferi vreo explicație în legătură cu această situație.

Din evidența pe stoc a societății rezultă că la data de 30.06.2006 ar fi rămas un număr de 5.977 bucați banderole de marcaj.

Această este evidență scriptică, prezentată de societate autorităților fiscale, care însă a fost infirmată de rezultatele inspecției efectuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea, care la data de 3 Iulie 2006 au efectuat un control la SC A. SRL ocazie cu care s-a constatat că între stocul scriptic există o diferență semnificativă.

Referitor la facturile fiscale cu regim special ridicate de inculpatul ST, inculpatul TC și învinuitul BP pentru SC A. SRL de la CN IMPRIMERIA ROMÂNĂ, ca urmare a verificărilor efectuate a rezultat faptul că din totalul de 250 de bucăți ridicate, a fost identificat un numar de 107 bucăți ce fac parte din 5 carnete a câte 50 de bucăți facturi fiecare, iar un număr de 143 facturi nu au putut fi găsite.

Din analizarea celor 107 facturi fiscale, afirmativ emise de SC A SRL către diverse societăți comerciale, a rezultat că a mai fost livrată în plus, față de tranzacțiile comerciale expuse anterior, cantitatea de 1.894.655 litri de băuturi intermediare.

La data de 3.03.2006, inspectorii Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor împreună cu inspectorii Gărzii Financiare și ai Poliției au efectuat un control la punctul de lucru al SC A SRL de la Garoafa, ocazie cu care inculpatul T.C. și-a declinat în fața acestora calitatea de asociat la societate și a participat în această calitate la verificările efectuate.

Cu ocazia controlului s-a constatat că între stocul faptic de vin și stocul scriptic există o diferență, au fost identificate mai multe substanțe folosite pentru fabricarea vinului și mai multe tipuri de etichete, precum și buletinele de analiză nr. 1205/16.02.2006 și 126/17.02.2006 în copie, și de asemenea s-au prelevat probe după vinul găsit în stoc. Urmare a analizarii probelor de vin ridicate de la punctul de lucru SC A. SRL a rezultat că acesta era falsificat, așa cum arată buletinele de analiză nr.168,169,170 și 171 din data de 6.03.2006.

În concluzie analizând toate tranzacțiile comerciale de achiziție și livrare expuse în cuprinsul prezentului rechizitoriu, a rezultat următoarea situație :

SC A. SRL a produs 197.093 bucăți pet-uri băuturi intermediare cu o capacitate de 0,5 litri, din care a vândut, conform facturilor, 186.000 bucăți. Diferența de 11.093 bucăți nu a putut fi identificată în stocul societății, rezultând că a fost valorificată fără acte, iar venitul nu a fost evidențiat în contabilitate.

SC A. SRL a produs 32.273 bucăți pet-uri băuturi intermediare cu o capacitate de 1 litru, din care a vândut, conform facturilor, 27.021 bucăți. Diferența de 5.252 bucăți nu a putut fi identificată în stocul societății, rezultând că a fost valorificată fără acte, iar venitul nu a fost evidențiat în contabilitate.

SC A. SRL a produs 22.437 bucăți pet-uri băuturi intermediare cu o capacitate de 2 litri, din care a vândut, conform facturilor, 22.812 bucăți. Este surprinzătoare această supraproducție înregistrată de SC A. SRL deoarece rezultă că societatea a comercializat produse intermediare fără banderole de marcaj, împrejurare ce dovedește aspectele afirmate de noi în prezentul rechizitoriu cum că au existat locații în care s-au produs asemenea băuturi și care nu au fost declarate autoritățiile fiscale.

Diferența dintre cantitatea de pet-uri de 2 litri aprovizionată, respectiv 226.340 bucăți și vânzările de produse, respectiv de 27.021 bucăți/producția realizată, respectiv 22.437 bucăți, este de 200.000 bucăți pet-uri de 2 litri care nu s-au regăsit în stoc și care, raportat la aspectele menționate mai sus, ne conduce la o singură concluzie, și anume că acestea au fost valorificate fără documente.

SC A. SRL a produs 22.728 bucăți pet-uri băuturi intermediare cu o capacitate de 2 litri, din care a vândut, conform facturilor, 24.204 bucăți, în condițiile în care nu pot fi justificate 5.800 bucăți de banderole pentru băuturile intermediare de 5 litri.

prejudiciul cauzat de inculpații S.T., T.C. și învinuitul S.N., S.I., și B.P. Bugetului de stat, prin săvârșirea activitățiilor infracționale menționate mai sus, a fost de 4.240.862 RON.

SC. N. SRL și relațiile comerciale ilicite săvârșite de inculpați și învinuiți în raport cu această societate.

Intervenția autorităților statului în legătură cu activitățile infracționale desfășurate legat de SC. A. SRL, precum și disensiunile apărute între făptuitori, i-a pus în situația de a hotărî mutarea activității infracționale de la această societate la SC. N. SRL , societate înființată în anul 2005 în numele martorei R.L. (soacra inculpatul S.T.).

Aceasta împrejurare rezultă și din declarațiile învinuitul B.P. care a precizat la audiere faptul că, urmare a datoriilor pe care SC A. SRL le-a acumulat la bugetul de stat și care nu au fost plătite, nu a mai dorit să continue să apară consemnat în actele constitutive ale societății ca fiind asociatul și administratorul acesteia, moment în care a început să fie amenințat de inculpatul S.T. și care hotărât să plece în Italia.

Aceleași aspecte le regăsim povestite investigatorului sub acoperire de învinuitul B.P. și de foștii salariați ai SC. A. SRL care au aratat că acesta a acceptat să iasă în față cu societatea comercială și a fost dus de nas, fiind patron numai pe “hârtie”, în momentul în care s-a reîntors din Italia s-a trezit direct cu dosar penal, iar când a încercat să se retragă niște moldoveni cefalosi i-au sugerat să semneze mai multe documente pentru ca societatea să-și înceteze activitatea.

Vinul produs de inculpați era marca “TAVERNA”, CRÂȘMĂRIȚA” și “GRECEANCA” iar pe etichetele ce se aplicau pe pet-uri era consemnat ca importator și distribuitor SC. G SRL.

Aceste mențiuni sunt false deoarece, așa cum arată adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, în urma verificărilor efectuate a rezultat că SC. G. SRL nu are înregistrate declarații vamale de import-export aferent perioadei 1 Ianuarie 2006 – 23 Septembrie 2007, împrejurare ce confirmă că aspectele consemnate de inculpați pe etichetele aplicate conțin împrejurări de natură să inducă în eroare autoritățile fiscale și consumatorii cu privire la adevăratul producător al vinului și pentru a ascunde sursa impozabilă.

Din verificările efectuate a mai rezultat că această societate nu funcționează la sediul declarat, iar administratorii și asociații acesteia, MV și PV, nu au mai putut fi identificați deoarece au părăsit teritororiul României încă din anul 2006, sens în care constatăm că avem de-a face cu o societate cu comportament de “tip fantomă”.

Așa cum rezultă și din expertiza contabilă efectuată în cauză, o relație aparte legată de activitatea SC N. SRL o reprezintă tranzacțiile efectuate de această societate cu SC MA SRL în sensul că în lunile septembrie și octombrie 2006, din actele contabile existente la dosar rezultă că SC N. SRL a achiziționat de la această societate cantitatea de 3.207.759 kg. struguri, în valoare totală de 2.126.274 RON , pe care a vândut-o către SC. V. SRL, pentru prețul de 2.161.875 RON.

Din verificările care au fost efectuate în legătură cu SC. MA. SRL, rezultă că această societate nu funcționează la sediul declarat, are un comportament de firmă fantomă, iar din datele comunicate de Oficiul Registrului Comerțului se constată că “are sediul expirat și nu a depus bilanț contabil pe anul 2006”.

In drept, faptele reținute în sarcina inculpaților și învinuiților întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

• Inculpații S.T, T.C., S.N., S.I.

evaziune fiscală, prevăzut de articolul 9 lit.a) și b) din Legea nr. 241 din 2005 cu aplicare la articolul 41 al. 2) al Codului Penal (2 infracțiuni cu 4 acte materiale pentru litera a și 2 acte materiale pentru litera b), constând în aceea că, în perioada 2006-2007, în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al SC. A. SRL, SC. DI. SRL, SC. G. SRL, și SC. N. SRL, a coordonat și determinat activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv nu au evidențiat în documentele contabile veniturile realizate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.825.226 RON.

constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată, prev.articolul 7 din Legea nr. 39 din 2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inculpații P.C., M.G., T.C., învinuitul B.P., S.I. și S.N și cu toate persoanele menționate anterior, învinuiți sau martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și a vinurilor falsificate, din activitatea infracționala expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoană de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.

înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prevăzută de articolul 297 raportat la articolul 313 al Codului Penalcu aplicare articolul 41 al. 2) al Codului Penal, constând în aceea că în calitate de conducător al grupului de crimă organizată a determinat și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății;

spălare de bani cu prevedere la articolul 23 lit., a) din Legea nr. 656 din 2002, constând în aceea că, urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a inițiat și derulat, împreună cu inculpatul P.C., inculpatul M.G., inculpatul T.C., învinuitul B.P., învinuitul S.I., și inv S.N a determinat și derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, având ca rezultat transferarea acestor resurse financiare și reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparența de legalitate.

În cauză sunt incidente dispozițiile articolul 33 lit.a) al Codului Penal deoarece toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs real.

Invinuitul B.P., complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de articolul 26 raportat la articolul 9 lit. a) din Legea nr. 241 din 2005 cu aplicare la articolul 41 al. 2 al Codului Penal (2 acte materiale), constând în aceea că în perioada 2006-2007, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de drept al SC. A. SRL și persoană ce a acționat pentru SC. DI. SRL, a ajutat la realizarea activităților de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au efectuat în zone ce nu au fost declarate autorităților, adică nu au evidențiate în documentele contabile veniturile realizate, astfel realizând un prejudiciu la bugetului statului de 7.105.166 RON.

constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată, prevăzut de articolul 7 din Legea nr. 39 din 2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către învinuit, împreună cu P.C., inculpații M.G., T.C., S.T., și învinuiții S.I , S.N și cu toate aceste personae menționate anterior, învinuiți sau martori, a fost realizată în vederea obținerii ilegale de fonduri financiare, prin încercările repetate de a pune pe piață băuturile alcoolice și vinurilile falsificate, din infracțiunea expusă în rândurile de mai sus rezultă că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul repezentând un factor de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punerea pe piață a acestor mărfuri.

înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prevăzută de articolul 297 raportat la articolul 313 din Codul Penal, cu apliccare la articolul 41 aliniatul 2) al Codului Penal, constând în aceea că, în calitate de membru al grupului infracțional a determinat contrafacerea și a participat la vânzarea și punerea pe piață a unor băuturi alcoolice și vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare, au devenit vătămătoare sănătății;

spălare de bani, prevăzută de articolul 23 lit. a) din Legea nr. 656 din 2002, constând în aceea că, urmare a operațiunilor comerciale nelegale, datorate infracțiunilor mai sus amintite, pe care le-a inițiat și derulat împreună cu ceilalți inculpați și învinuiți, a provocat și derulat operațiuni financiare ce vizau eschivarea veniturilor de la impozitare sau ascunderea adevăratei surse impozabile, având drept urmare transferul acestor sume, rezultate din săvârșirea infracțiunilor economice de evaziune fiscală și a determinat reintroducerea lor pe piața financiară cu aparența de legalitate.

În cauză sunt incidente dispozițiile articolul 33 lit.a) din Codul Penal, deoarece toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs real.

Sistemele electronice de transfer rapid al banilor – mijloc de îngreunare a identificării circuitelor financiare

Verificările efectuate de către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor într-un caz de trafic de droguri au condus la concluzia că banii proveniți din activitățile ilegale menționate mai sus au fost transferați prin intermediul unui sistem de transfer electronic al banilor, gestionat de Serviciul Financiar Western Union din cadrul unei bănci din București, de unde cetățeanul român a retras banii în numerar.

Transferurile au fost efectuate fragmentar, după cum urmează:

10.000 dolari SUA au provenit de la un cetățean din Dubai;

34.080 dolari SUA au fost transferați de la bănci din Marea Britanie;

19.400 dolari SUA au fost transferați de la o banca din Abu-Dhabi.

Pentru a camufla traseul banilor murdari, cetățeanul din Dubai a transferat cetățeanului român suma de 44.600 dolari, utilizând o bancă intermediară din Turkmenistan. În scopul îngreunării activității de identificare a membrilor grupului de traficanți, a fost corupt un oficial al băncii din România, în calitate de agent al Western Union, în numele căruia au fost efectuate alte transferuri atingând cuantumul de 19.400 dolari SUA- bani ce au fost ulterior retrași de către acesta. Astfel, grupul internațional de trafic de droguri a reușit să spele suma totală de 127.480 dolari SUA, bani proveniți din traficul de droguri.

Concluzii

Lucrarea se structureaza în nouă capitole, fiecare încercand să sintetizeze și să prezinte, într-o susccesiune logică aspectele legate de combaterea spălării banilor, plecând de la definirea fenomenelor de economie subterană și spălarea banilor dar și impactul pe care aceste fenomene îl au asupra mediului economic și financiar precum și modalitățile concrete de luptă împotriva acestui fenomen.

Spălarea banilor este un proces complex de acțiuni prin care infractorii încearcă și uneori reușesc să ascundă originea și posesia reală a veniturilor ce provin din activitățile lor ilegale.

Spălătorii de bani încearcând să își mute fondurile și operațiunile din țări cu legislație completă în centre offshore și în țări cu economie incipientă, care nu numai că nu au de loc sau au o legislație mai slab dezvoltată în privința combaterii spălării banilor în anumite sectoare, cum ar fi valorile mobiliare sau asigurarile, permițând plasarea relativ facilă a fondurilor murdare, dar au în mod obișnuit rate înalte de creștere economică de care spălătorii de bani pot profita. Mai mult, aceste economii fac mari eforturi să atragă investiții străine, iar spălătorii de bani pot obține profilul respectabil al investitorilor internaționali și chiar pot beneficia de facilități economice.

Într-o economie în care tehnologia avansată și globalizarea permit transferul rapid de fonduri, lipsa de control asupra spălării de sume mari de bani poate submina stabilitătea financiară. Mai mult, într-o țară cu o situatie financiară precară, scoaterea a milioane și chiar miliarde de dolari anual din procesul normal de creștere economică reprezintă un real pericol.

Globalizarea economică, sprijinită de gradul puternic de dezvoltare a sistemelor informațice, are ca efect unificarea progresivă a piețelor financiare naționale rezultând un sistem financiar-monetar de dimensiuni mondiale, capabil să asigure circulația aproape instantanee a unui volum substanțial de capitaluri. Posibilitatea derulării de tranzacții rapide pe distanțe mari, în afara beneficiilor aduse dezoltării economice mondiale, oferă un mediu propice pentru spălarea banilor proveniți din ariile tot mai diversificate ale crimei organizate. Asistăm astfel la o internaționalizare accentuată a crimei financiar-bancare și a spălării banilor, plasarea capitalurilor ilicite fiind realizată cel mai adesea prin intermediul instituțiilor financiare prestigioase.

Transferurile repetate ale acestor capitaluri pe seama facilităților oferite de sistemele internaționale de plăți permit reintegrarea lor ulterioară în circuitul afacerilor legale. Ca urmare, sistemul financiar-monetar mondial susținut de practica secretului bancar și de centrele financiare offshore se recomandă a fi cea mai facilă și sigură modalitate de propagare a fenomenului spălării banilor, acesta depășind cu usurință limitele granițelor naționale și ale regelementărilor legale în vigoare. Chiar dacă este imposibil de determinat volumul exact al fondurilor ce fac anual obiectul crimei financiare și al spălării banilor aceste fenomene au un caracter amplu și afectează toate statele lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare economică și de sistemul politic existent.

În ultimii ani a procesul de luptă împotriva spălării banilor a devenit o necesitatete esențială concretizată prin acțiuni împotriva infractoriilor care trebuie opriți din a legitimiza rezultatele activităților lor criminale prin transformarea fondurilor din „murdare” în fonduri „curate”.

Vânzarile ilegale de arme, contrabanda și activitățile crimei organizate, traficul de droguri, rețelele de prostituție, delapidarea, mita, corupția și alte scheme de fraudă pot genera sume uriașe și pot produce mari profituri și crea facilități în ceea ce privește legitimarea câștigurilor murdare obținute prin spălarea banilor.

Convenția ONU din 1998 a fost cea care reprezintă instrumentul global de luptă împotriva spălării banilor. Națiunile Unite au făcut un apel generalizat statelor pentru întărirea mecanismelor și instrumentelor naționale și regionale de luptă împotriva acestor probleme.

Cel mai proeminent exemplu este FATF – Financial Action Task Force – care a început în 1989 ca o inițiativă regională, dar a ajuns să aibă influențe globale. El monitorizează progresele membrilor în stabilirea unor politici eficiente de combatere AML; analizează tehnicile de spălare a banilor și face recomandări cu privire la măsurile adecvate ce trebuie adoptate.

Totuși consider că, legislația internațională cât și cea Română este capabilă să creeze instalarea unui sistem financiar sănătos numai dacă această aliniere a legislației se aplică tuturor țărilor. Acest lucru este necesar deoarece infactorii folosesc acele țări care au legislație mai tolerantă pentru plasarea și stratificarea banilor și integrează acești bani în restul țărilor unde nu se mai poate urmări proveniența acestora.

Totodata, sunt de părere că legislația în domeniul spălării banilor trebuie să fie adusă la cunoștința tuturor cetățenilor prin mijloace de publicitate, mass media, pliante. Acest lucru este necesar pentru că de cele mai multe ori persoane cinstite sunt folosite în procesul de spălarea a banilor fără ca aceștia să știe la ce se expun. Exemplu: patronii folosesc angajații ca un paravan pentru ascunderea provenienței ilicite a banilor lor.

Putem să ne mândrim cu faptul că în ultimii ani Româna a înregistrat un real proges în ceea ce privește combaterea spălării banilor, însa pentru o eficiență și mai mare consider că e nevoie de suplimentarea personalului de specialitate și a fondurilor alocate acestor acțiuni pentru îmbunătățirea operativității.

Cazurile care ajung la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor sunt cele primite de la organismele raportoare sau cele de control.

Dar faptul că aceste cazuri ajung la Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor nu este suficient, consider că îmbunătățirea capacității analiștilor financiari ai ONPCSB de investigare, în procesarea și analizarea rapoartelor de tranzacții suspecte este absolut necesară.

Cât despre legislația acutală aș aminti faptul că inițială suma limită care trebuia raportată de bănci era de 10.000 de dolari, astăzi ea a fost ridicată prin noua legislație la 15.000 de euro și timpul de raportare de la 24 de ore la 10 zile. Având în vedere mijloacele tehnice de care dispun băncile și sistemul globalizat, sunt de părere că, 10 zile reprezintă un timp prea mare. Cred că autoritățile române trebuie să revină la raportarea în 24 de ore la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Ca o concluzie finala ar trebui să reținem că spălarea banilor reprezintă procesul prin care se dă o aparență de legalitate unor profituri obținute ilegal de către infractori care, fără a fi compromiși, beneficiază ulterior de sumele obținute.

Bibliografie

Cărți:

A.T. Vitale, US Banking, "an industry's view on money, in Economic Prespective”, vol.6, nr.2/2001.

Austin Lawrence, “The underground economy a strategic sac of the justice enviorment” Departament of Justice, Canada, 1998.

Blanco Cordero, Isidro, “El delito del blanqueo de capitals”, Arazandi, 1997.

Buehn Andreas, Friedrich Schneider, “Shadow Economies Around the World: Novel Insights, Accepted Knowledge, and New Estimates, International Tax and Public Finance”, 2012.

Caño Tamaño, Xavier; “Blanqueo de dinero e hipocresía económica”, Centro de

Caparrós, Fabián, “El delito de blanqueo de capitals”, Colet, Madrid, 1998.

Carcoach,S.Haris, N. Jensen,C.Mesheeske, M.Michell, L.Ndikumana, J.Saravanasamy, F. Schneider, H.Tollan, B.Unge5rK.Wong, “Estimating illicit financial flows resulting from drug trafficking and other transnational organized crimes”, Vienna, Octombrie 2011.

Comisia Europeana, “Raport: Europe in 2020 – Shadow Economy”, 2013.

Coșea Mircea, “România subterană” , ed. Tribuna Economică, Bucuresti, 2004.

D.Rece, “Finantele si stabilitatea economica in contextul crizei financiare”, Timisoara, 11-12.12.2009.

Danaiata Irina, “From Socialism to Capitalism – Transition Economies: Romania”,Miami, 2009.

Debare Marc, “Les milliards de l’ombre de l’economie souterraine”, Hatier, Paris, 1992.

Drăcea Raluca, “Interacțiunea și competiția fiscală în UE 25”, Craiova, 2008.

Friedrich Schneider; Enste H. Dominik, “Shadow Economies: Size, Causes, and Consequences”,2000.

Gabriel Goicea, Mihaela-Cristina Goicea, Alexandru Marius Olteanu Durate, “Evaziune fiscală între abuz și rațiune economică”, editura Național, București, 2011.

Goicea Gabriel “Analiza și perfecționarea metodelor de prevenire și combatere a evaziunii fiscale” ASE, Bucuresti, 2009.

Hartman William J., “Globalization And Asymmetrical Warfare, Air Command And Staff College”, Alabama, 2002.

Hernando De Soto, “The other path”, New York, 1987.

Joseph, L.M, “suivre l'argent pour le blanchiment des capitaux”, Travaux des Comités, Canada, 2013.

Lăcătuș, „Economia subterană rămâne unul din motoarele UE”, Revista Capital, nr 29-15.07.2004.

Lippert and Walker, „The underground economy: Global evidence of its size and impact”, 1997.

Paul Lăcătuș, „Economia subterană rămâne unul din motoarele UE”, Revista Capital, nr 29-15.07.2004.

Price Waterhouse Coopers, “The Global Economic Crime Survey”, 2009.

Remus Jurj-Tudoran, Dan Drosu Șaguna,”Spalarea banilor”, ed. C.H. Beck, București, 2013

S.L. Peterson, “Achieving a sustained response to Money laundering in Economic Perspective”, vol.6, nr.2/2001.

Schneider Friedrich, "Size and development of the Shadow Economy from 2003 2012: some new facts", 2011.

Stancu I., Rece D., Maftei M., Balu O., Radut R., Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare, 2008.

T. Mrejeru, Dumitru Andreiu, P.Florescu, D.Safta, M.Safta, „Evaziunea fiscala”, Tribuna Economică, București, 2000.

Zidoumi Hamid, “Les activites economiques informell ont pris”, Algerie, 2003.

Alte documente și rapoarte:

Asociația de geopolitică Ioan Conea, “Revista de Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie, nr 1” București, 2003.

DCC nr.524/2006 (M.Of. nr. 764 din 7 septembrie 2006).

JOCE nr.L271 din 24 octombrie 2000.

Lege nr.656 din 7 decembrie 2002

Official Journal, L 185 , 17.07.2007.

P.Williams, “Money laundering”, IASOC Magazine, vol.10 nr.4/1997.

Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Rechizitoriul nr.357/DP/2007 al Directiei de Investigare a Criminalitatii Organizate si Terorism, nepublicat.

Rodica Mihaela Stănoiu,“Revista de criminologiede, de criminalistic si de penology, nr. 1-2/2012”, Ed. Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Bucuresti, 2012.

Stancu I., Rece D., Maftei M., Balu O., Radut R., Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare, 2008.

Vass Andreea, "Economia subterana are si consecinte pozitive?", revista "Tribuna Economica", nr. 51-52, decembrie 2000.

Pagini web/Linkuri:

AllExperts, accesat pe data de 20.03.2014: http://en.allexperts.com/sitesearch.htm?terms=+monez+laundering&sdn=en

B.L. Barlet, “The negative effects of money laudering on economic development, raport pentru The Asian Development Bank”, 2002; accesat pe data de 12.04.2014: www.abd.org/Documents/Others/OCG-Toolkits/Anti_Money-Laundering/documents/money_laundering_neg_effects.pdf

Banca Mondiala, Reference Guide to Anti-Money Laundering and Combating the Financing of Terrorism, Capitolul II, p.4, accesat pe data de 20.04.2014: www.worldbank.org/finance/html/amlcft/docs/Ref_guide_EN/V2-Ch2_EN_V2.pdf.

Billy's Money Laundering Home Page, accesat pe data: 11.04.2014: http://www.laundryman.u-net.com/

C.A.Paris, Camera a-9-a,decizia din 24 ianuarie 2008, accesat pe data de 22.04. 2014: www.easy-droit.fr

Camera Deputaților, accesat pe data de 02.03.2-14: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=42939

Camera Deputaților, accesat pe data: 14.04.2014: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=40736.

Consiliu Legislaiv al Romaniei, accesat pe data de: 24.04.2014: http://www.clr.ro/rep_htm/L656_2002.htm

Drug Enforcement Administration, accesat pe data de 29.03.2014: www.dea.gov/pubs/pressrel/pr012306.html.

Financial Crimes Enforcement Network (FinEN), accesat pe data de 12.04.2014: http://www.fincen.gov/

FIU din Polonia este denumit Inspectoratul General de informatii Financiare, accesat pe data 11.04.2014: www.mofnet.gov.pl

G. Dragan, Grupul Edmont, Cooperarea internationala pentru combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, accesat pe data de 12.04.2014, www.pna.ro/text_doctrinajsp?id=16.

I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 3615/2007; www.scj.ro

information paper on Financial Intelligence Units and the Egmont Group, september 2004; accesat pe data 11.04.2014: www.egmontgroup.org.

International Compliance Association, accesat pe data de 20.04.2014: http://www.int-comp.org/

International Monetary Fund-World Bank, Financial Intelligence Units: An overview, accesat pe data 11.04.2014: www.imf.org

International Money Laundering Information Network (IMoLIN), accesat pe data de 24.04.2014: http://www.imolin.org/.

Israel Money Loundering and Terrorist Financing Prohibition Authority, accesat pe data 11.04.2014: www.justice.gov.il

J. Fisher, “Criminal property? Prove It”; accesat pe data de 22.04. 2014: www.mcgrigors.com/pdfdecs/criminal-property.pdf

J.F. Thony, “Money laundering and terrorism financing: an overview” accesat pe data de 12.04. 2014 www.imf.org/external/np/leg/sem/2002/cdmfl/eng/thouny.pdf

M.E. De Boyre, S.J.Pak, J.S. Zdanowioz, “The impact of Switzerland and Money Laundering Law on capital flow through abnormal pricing in international trade” accesat pe data de 20.04.2014: (http://papers.ssrn.com/abstract = 268444

Money Laundering Information Site, accesat pe data de 24.04.2014: http://www.moneylaundering.com/.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, accesat pe data de 24.04.2014: http://www.onpcsb.ro/html/rapoarte.php.

Orice informatie online, accesat la data de: 02.03.2014: http://orice.info/economie/reflectarea-economiei-subterane-in-rezultatele-macroeconomice-posibilitati-de-masurare/.

The State Department of USA, accesat pe data de 29.03.2014: www.state.gov/www/global/narcotics_law/1997_narc_report/money.html .

Transnational Institute, accesat la data de 11.04.2014: http://www.tni.org/es/search/apachesolr_search/money%20laundering

Ufficio Italiano dei Cambi pana in anul 2008, Unita di Informazione ligence Units, accesat pe data 11.04.2014: An overview, www.imf.org .

University of Laval (Canada), accesat pe data de 11.04.2014: www.fsa.ulaval.ca/personnel/VernaG/EH/F/noir/blanc.html.

Y.Guiying, “The offence of money laundering and its constitutive characteristics in China”, accesat pe data 15.04.2014: www.penal.org/IMG/YuMLChina.pdf.

Bibliografie

Cărți:

A.T. Vitale, US Banking, "an industry's view on money, in Economic Prespective”, vol.6, nr.2/2001.

Austin Lawrence, “The underground economy a strategic sac of the justice enviorment” Departament of Justice, Canada, 1998.

Blanco Cordero, Isidro, “El delito del blanqueo de capitals”, Arazandi, 1997.

Buehn Andreas, Friedrich Schneider, “Shadow Economies Around the World: Novel Insights, Accepted Knowledge, and New Estimates, International Tax and Public Finance”, 2012.

Caño Tamaño, Xavier; “Blanqueo de dinero e hipocresía económica”, Centro de

Caparrós, Fabián, “El delito de blanqueo de capitals”, Colet, Madrid, 1998.

Carcoach,S.Haris, N. Jensen,C.Mesheeske, M.Michell, L.Ndikumana, J.Saravanasamy, F. Schneider, H.Tollan, B.Unge5rK.Wong, “Estimating illicit financial flows resulting from drug trafficking and other transnational organized crimes”, Vienna, Octombrie 2011.

Comisia Europeana, “Raport: Europe in 2020 – Shadow Economy”, 2013.

Coșea Mircea, “România subterană” , ed. Tribuna Economică, Bucuresti, 2004.

D.Rece, “Finantele si stabilitatea economica in contextul crizei financiare”, Timisoara, 11-12.12.2009.

Danaiata Irina, “From Socialism to Capitalism – Transition Economies: Romania”,Miami, 2009.

Debare Marc, “Les milliards de l’ombre de l’economie souterraine”, Hatier, Paris, 1992.

Drăcea Raluca, “Interacțiunea și competiția fiscală în UE 25”, Craiova, 2008.

Friedrich Schneider; Enste H. Dominik, “Shadow Economies: Size, Causes, and Consequences”,2000.

Gabriel Goicea, Mihaela-Cristina Goicea, Alexandru Marius Olteanu Durate, “Evaziune fiscală între abuz și rațiune economică”, editura Național, București, 2011.

Goicea Gabriel “Analiza și perfecționarea metodelor de prevenire și combatere a evaziunii fiscale” ASE, Bucuresti, 2009.

Hartman William J., “Globalization And Asymmetrical Warfare, Air Command And Staff College”, Alabama, 2002.

Hernando De Soto, “The other path”, New York, 1987.

Joseph, L.M, “suivre l'argent pour le blanchiment des capitaux”, Travaux des Comités, Canada, 2013.

Lăcătuș, „Economia subterană rămâne unul din motoarele UE”, Revista Capital, nr 29-15.07.2004.

Lippert and Walker, „The underground economy: Global evidence of its size and impact”, 1997.

Paul Lăcătuș, „Economia subterană rămâne unul din motoarele UE”, Revista Capital, nr 29-15.07.2004.

Price Waterhouse Coopers, “The Global Economic Crime Survey”, 2009.

Remus Jurj-Tudoran, Dan Drosu Șaguna,”Spalarea banilor”, ed. C.H. Beck, București, 2013

S.L. Peterson, “Achieving a sustained response to Money laundering in Economic Perspective”, vol.6, nr.2/2001.

Schneider Friedrich, "Size and development of the Shadow Economy from 2003 2012: some new facts", 2011.

Stancu I., Rece D., Maftei M., Balu O., Radut R., Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare, 2008.

T. Mrejeru, Dumitru Andreiu, P.Florescu, D.Safta, M.Safta, „Evaziunea fiscala”, Tribuna Economică, București, 2000.

Zidoumi Hamid, “Les activites economiques informell ont pris”, Algerie, 2003.

Alte documente și rapoarte:

Asociația de geopolitică Ioan Conea, “Revista de Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie, nr 1” București, 2003.

DCC nr.524/2006 (M.Of. nr. 764 din 7 septembrie 2006).

JOCE nr.L271 din 24 octombrie 2000.

Lege nr.656 din 7 decembrie 2002

Official Journal, L 185 , 17.07.2007.

P.Williams, “Money laundering”, IASOC Magazine, vol.10 nr.4/1997.

Rapoarte anuale 2005-2008 – ONCPSB

Rechizitoriul nr.357/DP/2007 al Directiei de Investigare a Criminalitatii Organizate si Terorism, nepublicat.

Rodica Mihaela Stănoiu,“Revista de criminologiede, de criminalistic si de penology, nr. 1-2/2012”, Ed. Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Bucuresti, 2012.

Stancu I., Rece D., Maftei M., Balu O., Radut R., Crima Financiară și Combaterea Spălării Banilor, Raport de cercetare, 2008.

Vass Andreea, "Economia subterana are si consecinte pozitive?", revista "Tribuna Economica", nr. 51-52, decembrie 2000.

Pagini web/Linkuri:

AllExperts, accesat pe data de 20.03.2014: http://en.allexperts.com/sitesearch.htm?terms=+monez+laundering&sdn=en

B.L. Barlet, “The negative effects of money laudering on economic development, raport pentru The Asian Development Bank”, 2002; accesat pe data de 12.04.2014: www.abd.org/Documents/Others/OCG-Toolkits/Anti_Money-Laundering/documents/money_laundering_neg_effects.pdf

Banca Mondiala, Reference Guide to Anti-Money Laundering and Combating the Financing of Terrorism, Capitolul II, p.4, accesat pe data de 20.04.2014: www.worldbank.org/finance/html/amlcft/docs/Ref_guide_EN/V2-Ch2_EN_V2.pdf.

Billy's Money Laundering Home Page, accesat pe data: 11.04.2014: http://www.laundryman.u-net.com/

C.A.Paris, Camera a-9-a,decizia din 24 ianuarie 2008, accesat pe data de 22.04. 2014: www.easy-droit.fr

Camera Deputaților, accesat pe data de 02.03.2-14: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=42939

Camera Deputaților, accesat pe data: 14.04.2014: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=40736.

Consiliu Legislaiv al Romaniei, accesat pe data de: 24.04.2014: http://www.clr.ro/rep_htm/L656_2002.htm

Drug Enforcement Administration, accesat pe data de 29.03.2014: www.dea.gov/pubs/pressrel/pr012306.html.

Financial Crimes Enforcement Network (FinEN), accesat pe data de 12.04.2014: http://www.fincen.gov/

FIU din Polonia este denumit Inspectoratul General de informatii Financiare, accesat pe data 11.04.2014: www.mofnet.gov.pl

G. Dragan, Grupul Edmont, Cooperarea internationala pentru combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului, accesat pe data de 12.04.2014, www.pna.ro/text_doctrinajsp?id=16.

I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 3615/2007; www.scj.ro

information paper on Financial Intelligence Units and the Egmont Group, september 2004; accesat pe data 11.04.2014: www.egmontgroup.org.

International Compliance Association, accesat pe data de 20.04.2014: http://www.int-comp.org/

International Monetary Fund-World Bank, Financial Intelligence Units: An overview, accesat pe data 11.04.2014: www.imf.org

International Money Laundering Information Network (IMoLIN), accesat pe data de 24.04.2014: http://www.imolin.org/.

Israel Money Loundering and Terrorist Financing Prohibition Authority, accesat pe data 11.04.2014: www.justice.gov.il

J. Fisher, “Criminal property? Prove It”; accesat pe data de 22.04. 2014: www.mcgrigors.com/pdfdecs/criminal-property.pdf

J.F. Thony, “Money laundering and terrorism financing: an overview” accesat pe data de 12.04. 2014 www.imf.org/external/np/leg/sem/2002/cdmfl/eng/thouny.pdf

M.E. De Boyre, S.J.Pak, J.S. Zdanowioz, “The impact of Switzerland and Money Laundering Law on capital flow through abnormal pricing in international trade” accesat pe data de 20.04.2014: (http://papers.ssrn.com/abstract = 268444

Money Laundering Information Site, accesat pe data de 24.04.2014: http://www.moneylaundering.com/.

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, accesat pe data de 24.04.2014: http://www.onpcsb.ro/html/rapoarte.php.

Orice informatie online, accesat la data de: 02.03.2014: http://orice.info/economie/reflectarea-economiei-subterane-in-rezultatele-macroeconomice-posibilitati-de-masurare/.

The State Department of USA, accesat pe data de 29.03.2014: www.state.gov/www/global/narcotics_law/1997_narc_report/money.html .

Transnational Institute, accesat la data de 11.04.2014: http://www.tni.org/es/search/apachesolr_search/money%20laundering

Ufficio Italiano dei Cambi pana in anul 2008, Unita di Informazione ligence Units, accesat pe data 11.04.2014: An overview, www.imf.org .

University of Laval (Canada), accesat pe data de 11.04.2014: www.fsa.ulaval.ca/personnel/VernaG/EH/F/noir/blanc.html.

Y.Guiying, “The offence of money laundering and its constitutive characteristics in China”, accesat pe data 15.04.2014: www.penal.org/IMG/YuMLChina.pdf.