Infracțiunea de omor [621466]

Infracțiuni contra vieții persoanei Obiective tema 1 Noțiuni generale despre infracțiunile contra vieții Omorul Omorul calificat Uciderea la cererea victimei Uciderea din culpă Determinarea sau înlesnirea sinuciderii Autoevaluare tema 1 Bibliografie tema 1 Obiective: – familiarizarea cu noțiunea infracțiuni contra vieții persoanei – cunoașterea infracțiunilor;
Infracțiunea de omor
Definiție legală : „Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi” art. 188 C.pen.
Obiectul juridic este constituit din relațiile sociale privitoare la protecția juridică a dreptului la viață. Viața are ca moment de început expulzarea copilului din corpul mamei și începerea vieții extrauterine iar momentul final al vieții este încetarea activității cerebrale.
Obiectul material al infracțiunii este corpul persoanei în viață asupra cereia se exercită acțiunea de ucidere.
Subiecții § Subiectul activ poate fi orice persoană
TEMA 1

Omorul poate fi comis de către o singură persoană sau sau de mai multe împreună, în oricare din formele participației penale(coautorat, instigare, complicitate). § Subiectul pasiv Subiectul pasiv poate fi orice persoană, indiferent de starea sa de sănătate, vârstă important este ca acesta sa fie în viață.
Latura Obiectivă § Elementul material Infracțiunea poate fi comisă atât printr-o acțiune cât și printr-o inacțiune. Acțiunea de ucidere poate fi săvârșită prin energia proprie a autorului sau prin intermediul unei alte forțe puse în mișcare de autor(mașină, armă de foc, incendiu, animale). Inacțiunea constituie o modalitate de realizare numai atunci când făptuitorului îi incumbă o obligație legală de a acționa pentru împiedicarea morții. § Urmarea imediată Constă în producerea morții victimei fiind o infracțiune de rezultat. Decesul se poate produce instantaneu (contemporan cu acțiunea faptuitorului) sau progresiv după un anumit interval de timp.
Latura subiectivă Infracțiunea de omor se caracterizează prin intenția de a ucide, și nu cu intenția generală de a cauza o suferință fizică victimei. Intenția de a ucide poate fi directă sau indirectă. Intenție directă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei și urmărește producerea sa. Intenția indirectă

atunci când prevede rezultatul faptei sale, dar, deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii sale. Elementul volitiv care diferențiază cele două forme de vinovăție se deduce din următoarele împrejurări:
Zona vizată de acțiunea vătămătoare
Intensitatea loviturilor
Repetarea loviturilor
Instrumentul folosit
Consumarea infracțiunii Omorul se consumă în momentul în care s-a instalat moartea bilogică în organismul victimei. Tentativa este posibilă și se pedepsește.
Infracțiunea de omor calificat Conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat include, pe lângă elementele constitutive ale infracțiunii de omor, unele circumstanțieri obiective sau subiective care conferă un grad sporit de pericol social faptei. Sens pentru care putem susține că infracțiunea de omor calificat este o formă agravantă a infracțiunii de omor. Obiectul juridic este constituit din relațiile sociale privitoare la protecția juridică a dreptului la viață.
Obiectul material al infracțiunii este corpul persoanei în viață asupra cereia se exercită acțiunea de ucidere.

Este omor calificat omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) cu premeditare; b) din interes material; c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse; d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni; e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor; f) asupra a două sau mai multor persoane; g) asupra unei femei gravide; h) prin cruzimi. § cu premeditare Prin premeditare se înțelege o anumită intensitate a actului de gândire și măsuri concrete care să justifice distincția și modalitatea acțiunii care se va inteprinde. § din interes material – implică, în principiu, orice folos, avantaj sau beneficiu de orice natura patrimonială urmărit prin săvârșirea infracțiunii. § pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse cerințe : -să fie pusă în mișcare o procedură de urmărire, arestare, executare a pedepsei -făptuitorul să realizeze uciderea persoanei în scopul zădărnicirii procedurilor judiciare indiferent de obținerea finalității § pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni condiții : – să existe o infracțiune săvârșită(care se dorește a fi ascunsă) sau care urmeazăsă fie săvârșită(care se dorește a fi înlesnită)

Excepții : acestă infracțiune nu poate fi de omor situație în care se face aplicarea agravantei privind pluralitatea de infracțiuni de omor sau de tâlhărie și piraterie situație în care încadrarea juridică va fi de omor deosebit de grav -scopul înlesnirii sau ascunderii să fie determinat adică să se stableascăo legătură subiectivă între cele 2 infracțiuni § prin cruzimi -ferocitatea sau sadismul făptuitorului implică procedee cauzatore de suferințe prelungite și de maximă intensitate, având ca rezultat chinuirea morală sau fizică a persoanei – provocarea unui sentiment de oroare sau groază însoțit de reflecții asupra josniciei și neomeniei faptuitorului § asupra a două sau mai multor persoane § asupra unei femei însărcinată starea de graviditate a victimei trebuie să fie cunoscută de către autor sau să fie vizibilă
Uciderea la cererea victimei Noțiune: infracțiunea constă în uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat. Subiectul activ poate fi orice persoană Subiect pasiv este persoana care suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat. Latura obiectivă. Elementul material poate consta într-o acțiune sau o inacțiune de ucidere a victimei. Acestea se pot realiza prin variate modalități faptice.

Cerința esențială a elementului material constă în existența unei cereri a victimei de i se curma viața. Cererea trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie explicită (fără echivoc ori dubiu), serioasă (să nu fie făcută în glumă), conștientă (victima să aibă discernământ și să fie aptă să aprecieze semnificația cererii) și repetată (este nevoie de cel puțin două astfel de cereri pentru a fi întrunită condiția repetabilității). Urmarea imediată a faptei constă în moartea victimei. Latura subiectivă. Infracțiunea se comite cu intenție directă sau indirectă Tentativa nu se pedepsește
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii Noțiune: Încercarea de sinucidere nu este pedepsită în dreptul nostru penal întrucât nu constituie o încălcare a dreptului la viață al altei persoane, dar se consideră că a determina sau a ajuta pe un altul să se sinucidă aduce atingere dreptului acelei persoane la viață, astfel că o asemenea faptă este pedepsită Subiect activ al infracțiunii poate să fie orice persoană Latura obiectivă. Elementul material constă în acțiunea de determinare sau în cea de înlesnire a sinuciderii unei persoane. Prin determinare se înțelege încurajarea, îndemnarea sau orice altă acțiune prin care o persoană convinge pe o alta să-și ia viața. Mijloacele de determinare pot fi variate Înlesnirea presupune o acțiune de sprijinire a victimei în punerea în executare a hotărârii ei de a-și lua viața (spre exemplu, procurarea armei, a otrăvii, întărirea convingerii, etc.).
Uciderea din culpă (art. 192) Noțiune : Infracțiunea constă în uciderea unei persoane din culpă și este cunoscută și sub denumirea de omor prin neglijență Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană La fel ca și omorul, uciderea din culpă se realizează printr-o activitate de ucidere, care poate consta dintr-o acțiune sau dintr-o inacțiune.

Latura subiectivă. Forma de vinovăție cu care se săvârșește infracțiunea este culpa sub ambele ei forme: culpa cu previziune (ușurința) și culpa simplă (neglijența) Circumstențe agravante :
când se datorează nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru desfășurarea unei anumite activități.
când prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane. Test autoevaluare: 1. Omorul săvârșit din interes material : a. se poate reține indiferent dacă făptuitorul a obținut sau nu satisfacerea interesului urmărit b. se poate reține și când mobilul omorului a fost gelozia dacă în urma infracțiunii făptuitorul realizează un avantaj patrimonial c. nu se poate reține dacă interesul material urmărit este legitim 2. Care va fi încadrarea juridică, în cazul în care făptuitorul a încuiat și abandonat victima într-o cameră frigorifică, cu scopul de a o împiedica să participe la o întâlnire, iar victima a decedat: a. lipsire de libertate care a avut ca urmare moartea victimei b. ucidere din culpă c. omor în concurs cu lipsire de libertate 3. Aruncarea unui borcan cu dulceață de caise primit de la soacră de la fereastra unui bloc ce dă spre un trotuar intens circulat și rănirea unui pieton care a suferit multiple traumatisme ce au necesitat 59 de zile de îngrijiri medicale reprezintă: a. infracțiunea de vătămare corporală

b. infracțiunea de vătămare corporală din culpă c. infracțiunea de tentativă de omor

Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății Obiective tema 2 Noțiuni generale despre infracțiunile contra integrității Lovirea sau alte violențe Vătămarea corporală Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte Vătămarea corporală din culpă Relele tratamente aplicate minorului Încăierarea Bibliografie tema 2 Obiective: – familiarizarea cu noțiunea infracțiuni contra integrității și sănătății persoanei – cunoașterea infracțiunilor; Aceste infracțiuni se regăsesc în secțiunea a doua a primului capitol din titlul al II-lea consacrat infracțiunilor contra persoanei și cuprinde articolele 193 – 198. Obiectul juridic comun al acestor infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la dreptul oricărei persoane la integritate corporală și sănătate. La fel ca și dreptul la viață, acest drept este ocrotit de legislația penală împotriva atingerilor aduse de alte persoane. Obiectul material este corpul persoanei în viață, alta decât făptuitorul. Subiect activ al acestor infracțiuni poate fi orice persoană. Uneori, legea cere subiectului activ o anumită calitate: membru de familie, persoană care exercită o profesie sau meserie ori persoană minoră.
Lovirea sau alte violențe Definiție: În forma simplă descrisă la alin. 1, infracțiunea constă în lovire sau orice alte acte violente care provoacă unei persoane suferințe fizice. Alineatul al 2-lea cuprinde o formă agravată, caracterizată de orice faptă prin care se produc leziuni traumatice sau se afectează sănătatea unei persoane împrejurare ce necesită pentru vindecare, cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material al variantei simple din alin. 1 îl reprezintă acțiunea de lovire sau orice alt act violent.
TEMA 2

Mijloacele de comitere a faptei sunt foarte diverse. Lovirea sau actul de violență se poate datora propriei energii a făptuitorului (izbire, pălmuire, îmbrâncire, înțepare, tragere de păr, etc.), sau altei energii (de ex. asmuțirea unui animal care doboară victima). Acțiunea se poate efectua direct asupra victimei sau indirect (de ex. se trage scaunul pe care aceasta dorește să se așeze). Lovirea sau actul de violență trebuie să producă victimei suferințe fizice. Dacă acel act a produs doar suferințe psihice sau morale, fapta nu va constitui infracțiune. Potrivit alineatului al 2-lea, fapta care a produs leziuni vindecabile în cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale este mai gravă și se pedepsește mai sever. 25 Elementul material este același, dar urmarea imediată trebuie să constea în vătămări care necesită îngrijiri medicale de una până la 90 de zile, inclusiv. Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. Nu constituie infracțiune:
Lovirea sau actul violent din culpă care produce doar suferințe fizice nu constituie infracțiune.
La fel, lovirea săvârșită cu consimțământul persoanei nu este infracțiune.
Lovirea sau vătămarea produsă în cadrul unor activități îngăduite ori reglementate de lege: intervenții chirurgicale, tratamente medicale, jocuri sportive
Vătămarea corporală Definiție: Infracțiunea constă în fapta prin care s-a cauzat integrității corporale sau sănătății, o vătămare care necesită pentru vindecare peste 90 de zile de îngrijiri medicale sau vreuna dintre următoarele consecințe: o infirmitate; un prejudiciu Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material constă într-o faptă care pricinuiește o vătămare, iar fapta poate fi o acțiune violentă (lovire, îmbrâncire, tăiere), o acțiune neviolentă (punerea de substanțe toxice în băutură sau în mâncare) sau o inacțiune. Urmarea acțiunii sau inacțiunii trebuie să fie: • a) o infirmitate, • b) o vătămare care necesită pentru vindecare peste 90 de zile de îngrijiri medicale, • c) un prejudiciu estetic grav și permanent, • d) avortul, • e) punerea în primejdie a vieții persoanei.

Producerea unei infirmități. Infirmitatea înseamnă o stare anormală a organismului din punct de vedere al integrității corporale și a sănătății, care face ca persoana să fie pusă într-o stare de inferioritate fizică sau psihică, în raport cu alte persoane. Pentru a constitui o consecință în sensul art. 194, infirmitatea trebuie să fie permanentă și ireversibilă, astfel că evaluarea ei ca atare se poate face numai după vindecare. Cauzarea unei vătămări care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale peste 90 de zile. Orice faptă care atrage îngrijiri medicale care dureză peste 90 de zile va fi caracterizată drept infracțiune de vătămare corporală. Latura subiectivă. Vătămarea corporală se săvârșește cu intenție directă, indirectă sau cu preterintenție Forme agravate. În alineatul al doilea este incriminată forma agravată a infracțiunii descrise în alineatul 1, constând în săvârșirea faptei în scopul producerii uneia dintre următoarele consecințe: o infirmitate, o vătămare care necesită pentru vindecare peste 90 de zile de îngrijiri medicale sau un prejudiciu estetic grav și permanent. Forma de vinovăție pentru varianta agravată este numai intenția directă.
Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte Noțiune: Infracțiunea reprezintă o formă agravată a faptelor prevăzute în articolele 193 și 194, comise cu intenție, dar care produc moartea victimei, iar acest rezultat mai grav se datorează culpei făptuitorului Latura subiectivă. Infracțiunea se săvârșește cu intenție depășită (preterintenție), adică acțiunea/inacțiunea (lovirea, actul violent sau neviolent ) se comite cu intenție, dar consecința mai gravă, moartea victimei, se datorează culpei făptuitorului care nu prevede acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă Forme agravante: comiterea faptei asupra unui membru al familiei
Vătămarea corporală din culpă Noțiune: producerea de leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane care necesită pentru vindecare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale, sau cauzarea unei vătămări care necesită pentru vindecare peste 90 de zile de îngrijiri medicale, o infirmitate, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul ori punerea în primejdie a persoanei se pedepsesc în anumite condiții și în situația săvârșirii din culpă, fiind incriminate sub denumirea de vătămare corporală din culpă Subiectul active este orice persoană

– Forma tip de la alin. 1 constă în fapta prevăzută în art. 193 alin. 2 care a pricinuit pentru vindecare cel mult de 90 zile de îngrijiri medicale, comisă de subiectul activ calificat menționat mai sus. – Forma agravată de la alin. al 2-lea constă în vătămarea corporală descrisă de art. 194, alin. 1. – Forma specială este prevăzută în alineatul 3 al art. 196 și constă în forma agravată așa cum este descrisă în alin. 2 (vătămarea corporală), dar care a fost săvârșită ca urmare a încălcării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități. – Forma calificată de la alin. 4 se referă la ipoteza în care urmările acestor fapte se produc față de două sau mai multe persoane Latura subiectivă. Faptele se comit din culpă, în ambele ei forme: culpa cu previziune și culpa simplă.
Relele tratamente aplicate minorului Noțiune: Infracțiunea constă în punerea în primejdie gravă, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, prin măsuri sau tratamente de orice fel, aplicate de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul Subiectul activ este calificat și poate fi numai părintele sau persoana în grija căreia se află minorul Elementul material constă în orice măsuri sau tratamente aplicate minorului. Cerința esențială a elementului material constă în aceea ca măsurile sau tratamentele să pericliteze dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului. Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenție directă sau indirectă.
Încăierarea Noțiune: Infracțiunea constă în participarea la o încăierare între mai multe persoane Subiectul activ al infracțiunii îl constituie o pluralitate naturală de făptuitori, constituiți în cel puțin două grupuri de cel puțin două persoane fiecare, care se confruntă reciproc Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii îl constituie acțiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane, adică o situație în care mai mulți făptuitori își aplică reciproc lovituri, astfel încât este dificilă stabilirea contribuției infracționale a fiecăruia dintre ei. Latura subiectivă. Infracțiunea se comite cu intenție directă sau indirectă sau cu intenție depășită (preterintenție).

Test autoevaluare: 1. La infracțiunea de ucidere a nou-născutului săvârșită de către mamă: a. tentativa este posibilă, dar nu se pedepsește b. tentativa este posibilă și se pedepsește c. tentativa nu este posibilă 2. Lovirea intenționată de către făptuitor, cu aceeași ocazie, a două persoane constituie: a. o infracțiune de lovire și alte violențe b. două infracțiuni de lovire aflate în concurs c. o infracțiune de lovire sau alte violențe în formă continuată 3. Infracțiunea de vătămare corporală se poate comite cu forma de vinovăție a: a. intenției directe b. intenției indirecte c. intenției depășite 4. Dacă în urma unui accident rutier victima necesită pentru vindecare o zi de îngrijiri medicale, fapta: a. nu este infracțiune b. este infracțiunea de lovire sau alte violențe c. este infracțiunea de vătămare corporală din culpă 5. Sunt agravante incriminate de legiuitor în cazul infracțiunii de ucidere din culpă: a. săvârșirea faptei față de un minor

b. încălcarea măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei meserii c. săvârșirea faptei față de o femeie însărcinată 6. Infracțiunea de vătămare corporală se comite cu forma de vinovăție a: a. intenției directe b. intenției indirecte c. intenției depășite 7. Care afirmație este corectă: a. dacă în cursul încăierării s-a cauzat moartea unei persoane încadrarea juridică a faptei este concurs de infracțiuni între omor calificat și încăierare b. dacă în cursul încăierării s-a cauzat moartea mai multor persoane încadrarea juridică a faptei este încăierare cu aplicarea agravantei legale incriminate de legiuitor în cadrul infracțiunii de încăierare c. dacă în cursul încăierării s-a cauzat moartea unei persoane încadrarea juridică a faptei este încăierare cu aplicarea agravantei legale incriminate de legiuitor în cadrul infracțiunii de încăierare
TEMA 3

Infracțiuni contra libertății persoanei Obiective tema 3 Noțiuni generale despre infracțiunile contra libertății persoanei Lipsirea de libertate în mod ilegal Amenințarea Șantajul Hărțuirea Bibliografie tema 3 Obiective: – familiarizarea cu noțiunea infracțiuni contra libertății persoanei – cunoașterea infracțiunilor; Libertatea persoanei, considerată drept valoare fundamentală pentru ființa umană este ocrotită și în dreptul penal deoarece în lipsa libertății, omul nu-și va putea dezvolta propria personalitate. Însăși Constituția României proclamă libertatea individuală și siguranța persoanei, așa după cum Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a corespondenței, reputației și onoarei. Codul penal incriminează în articolele 205-208, faptele săvârșite împotriva libertății persoanei și anume: lipsirea de libertate în mod ilegal, amenințarrea, șantajul și hărțuirea. Obiectul juridic comun tuturor infracțiunilor din acest capitol îl constituie dreptul la libertate. Acest drept este însă un drept complex, al cărui conținut este dat de toate aspectele care îl conturează: libertatea fizică, de mișcare, libertatea psihică. Subiectul activ poate fi orice persoană. Participația penală este posibilă sub toate formele. Latura obiectivă. Infracțiunile contra libertății sunt infracțiuni comisive și se pot comite atât prin acțiune. cât și prin inacțiune. Urmarea imediată constă într-o atingere adusă dreptului la libertate al persoanei. Legătura de cauzalitate este evidentă și stabilirea ei nu comportă dificultăți. Latura subiectivă. Infracțiunile contra libertății persoanei se săvârșesc cu intenție directă sau indirectă.
Lipsirea de libertate în mod ilegal

Noțiune: Infracțiunea constă, potrivit alin. 1 care incriminează forma ei simplă, în fapta persoanei care fără a avea vreun temei legal, lipsește de libertate o altă persoană. Alineatul al 2-lea cuprinde o formă agravată, caracterizată de orice faptă prin care se produc leziuni traumatice sau se afectează sănătatea unei persoane împrejurare ce necesită pentru vindecare, cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material al faptei constă într-o acțiune sau inacțiune1 care are ca efect lipsirea persoanei de libertatea de mișcare: legarea ei, închiderea într-o încăpere, imobilizarea, neeliberarea ei după încetarea temeiului legal al reținerii sau arestării, împiedicarea persoanei de a se deplasa într-un anume loc, etc. Potrivit alin. 2 al art. 205, este asimilată lipsirii de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința ori de a se apăra (de ex. un copil mic, o persoană lipsită de discernământ, o persoană imobilizată din cauza bolii, etc.). Cerința esențială a acțiunii sau inacțiunii ce formează elementul material este ca lipsirea de libertate să aibă caracter ilegal, adică să nu aibă vreo justificare legitimă Urmarea imediată constă într-o atingere adusă libertății de mișcare a persoanei. Latura subiectivă. Fapta se săvârșește cu intenție, directă sau indirectă. Forme calificate – de către o persoană înarmată. Termenul „persoană înarmată” se definește prin raportare la articolul 179 din Codul penal, astfel că o asemenea persoană are asupra sa o armă special confecționată pentru atac sau apărare ori a folosit orice dispozitiv sau obiect, considerat armă prin asimilare. Nu prezintă importanță dacă arma aflată asupra făptuitorului este sau nu în loc vizibil. Dacă arma este folosită, se vor aplica regulile concursului de infracțiuni1. – asupra unui minor. Cauza agravării rezidă în calitatea victimei de persoană sub 18 ani și pentru care o asemenea faptă poate avea urmări dintre cele mai grave. Eroarea asupra vârstei victimei va conduce la reținerea infracțiunii în forma simplă. – punând în pericol viața sau sănătatea victimei.. Această agravantă se va aplica ori de câte ori regimul la care este supusă victima îi va pune acesteia viața sau sănătatea în primejdie, chiar dacă nu îi produce suferințe (victima este ținută în condiții insalubre, în pericol de contaminare cu anumite boli sau maladii, ori dacă este drogată, etc.). – dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei. Existența acestei forme calificate este justificată de urmarea mai gravă a lipsirii de libertate și anume moartea victimei. Acest rezultat mai grav îi este imputat autorului din culpă, astfel că infracțiunea se comite în această modalitate cu forma de vinovăție a intenției depășite (preterintenție).

Amenințarea Noțiune: Infracțiunea constă în amenințarea adresată unei persoane, cu săvârșirea împotriva ei ori împotriva unei alte persoane, a unei infracțiuni sau fapte păgubitoare, dacă este de natură să-i producă o stare de temere. Subiectul activ poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acțiune de amenințare care trebuie să îndeplinească anumite condiții: – să aibă ca obiect săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare nejustificate; – acțiunea de amenințare trebuie să fie îndreptată împotriva persoanei amenințate ori împotriva unei alte persoane; – această acțiune să fie serioasă, de natură să alarmeze victima, adică să-i poată produce acesteia o temere reală, chiar dacă victima n-a fost alarmată. Aptitudinea de alarmare va fi stabilită în concret, de la caz la caz, în funcție de profilul psihic al victimei, modalitatea concretă de comitere a faptei. Acțiunea de amenințare se poate realiza prin orice mijloace: oral, în scris, prin gesturi, prin comunicare directă sau indirectă. Nu există această infracțiune atunci când amenințarea vizează utilizarea unei căi legale (acțiune în justiție, plângere penală, realizarea unui drept). Urmarea imediată a faptei constă în atingerea adusă libertății psihice a victimei, iar între acțiune și urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate.
Șantajul Noțiune. Așa cum este descrisă fapta în forma simplă din alin. 1, șantajul constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul pentru a obține în mod injust, un folos nepatrimonial, pentru sine sau pentru altul. În alineatul 2 este descrisă o formă asimilată care constă în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia. Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material al formei simple descrise în alin. 1 constă în acțiunea de constrângere exercitată asupra victimei prin care se urmărește determinarea persoanei să dea, să facă să nu facă sau să sufere ceva. A constrânge înseamnă a obliga, a impune cuiva o anumită conduită (să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva), împotriva voinței sale. Constrângerea se poate realiza prin violență fizică (în sensul art. 193, lovire sau alte violențe) sau violență psihică (amenințare – art. 206). De fiecare dată, indiferent că șantajul se comite

prin violență fizică sau prin violență psihică, el devine o infracțiune complexă deoarece absoarbe infracțiunea de lovire sau alte violențe ori infracțiunea de amenințare. Pentru forma asimilată din alin. 2, elementul material constă în acțiunea de amenințare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată sau un membru al familiei sale. Acțiunea presupune așadar numai violența psihică – amenințare. Cerința esențială a elementului material presupune ca amenințarea să se refere la darea în vileag a unei fapte 44 reale ori nereale, care ar compromite victima sau un membru de familie al acesteia. Nu prezintă importanță pentru existența infracțiunii dacă victima a rezistat constrângerii sau nu. Urmarea imediată constă în știrbirea libertății victimei care nu mai poate acționa conform propriei voințe. Forma calificată
fapta este mai gravă atunci când ea se comite în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul
Hărțuirea Noțiune. Infracțiunea de hărțuire constă în fapta de a urmări în mod repetat și nejustificat, o persoană ori de a-i supraveghea locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către ea, cauzându-i-se astfel o stare de temere. Subiectul activ poate fi orice persoană. Participația penală este posibilă. Latura obiectivă. Elementul material constă în acțiunea de urmărire a persoanei sau de supraveghere a locuinței, locului de muncă sau a altor locuri frecventate de ea. Cerințele esențiale ale elementului material presupun ca fapta să se comită în mod repetat (de cel puțin două ori) și fără drept ori fără interes legitim (adică în mod nejustificat). Datorită cerinței de repetabilitate a acțiunii ce formează 45 elementul material, hărțuirea este o infracțiune de obicei, astfel încât pentru consumarea faptei este ncesar ca acțiunea să se comită de un număr suficient de ori. Urmarea imediată a faptei constă în starea de temere indusă victimei, iar între acțiune și urmarea imediată trebuie să existe legătură de cauzalitate. Latura subiectivă. Fapta se poate comite numai cu intenție directă.
TEMA 4

Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private Obiective tema 4 Noțiuni generale despre infracțiunile contra libertății Violarea de domiciliu Violarea sediului profesional Violarea vieții private Divulgarea secretului profesional Bibliografie tema 4 Obiective: – familiarizarea cu noțiunea infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private – cunoașterea infracțiunilor;
Violarea de domiciliu Noțiune. Infracțiunea constă în pătrunderea unei persoane fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără consimțământul persoanei care o utilizează, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia. Subiectul activ poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material al infracțiunii constă în una din următoarele acțiuni: – pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta. Pătrunderea presupune că făptuitorul își introduce tot corpul în acea locuință. Prin locuință se înțelege locul unde o persoană își duce existența permanent sau temporar, încăperea este o parte din locuință, iar dependințele pot fi bucătăria, boxa, șopronul, podul, debaraua, pivnița, cămara, etc., după cum locul împrejmuit ținând de aceasta poate fi curtea sau grădina. Locuința sau încăperea nu înseamnă doar imobilele construite anume (case, apartamente, blocuri), ci și orice altă construcție amenajată în acest scop: cort, cabană, barcă, baracă, colibă, garaj, etc. De asemenea, nu prezintă importanță dacă locuința este ocupată permanent sau numai temporar: cameră de hotel, cabina vagonului de dormit, locuința de vacanță, camera unui cămin de studenți sau elevi.

Cerințele esențiale ale elementului material presupun ca pătrunderea să se realizeze fără drept, adică nejustificat, fără îndreptățire legitimă și fără consimțământul celui care folosește locuința, adică fără învoirea ei. – refuzul de a părăsi domiciliul unei persoane la cererea sa. Această modalitate de comitere presupune cererea expresă a celui care folosește domiciliul adresată făptuitorului de a părăsi locuința. Urmarea imediată constă în atingerea adusă libertății persoanei. Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenție directă sau indirectă. Forme agravante – dacă fapta se săvârșește de o persoană înarmată. Expresia „persoană înarmată” denumește persoana care are asupra sa o armă în sensul legii penale (art. 179 din Codul penal). – dacă fapta se săvârșește în timpul nopții. Durata nopții se apreciază în funcție de anotimp și zonă geografică. – dacă fapta se săvârșește prin folosire de calități mincinoase. Noțiunea de calități mincinoase este foarte largă și se referă la orice calități pe care făptuitorul nu le posedă
Violarea sediului profesional Noțiune. Infracțiunea constă în pătrunderea fără drept în orice mod, în vreunul dintre sediile în care o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesională, precum și în refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptățite. Subiectul activ poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material al faptei este format din oricare dintre următoarele acțiuni: – pătrunderea fără drept în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea. Sediul reprezintă unul dintre atributele de identificare ale unei persoane juridice. Acesta se stabilește potrivit actului de constituire a societății respective și pot exista și sedii secundare pentru sucursale, reprezentanțele teritoriale sau punctele de lucru. – refuzul de a părăsi sediul unei persoane la cererea îndreptățită a acesteia. Această modalitate de comitere presupune cererea expresă și îndreptățită a celui care poate dispune cu privire la accesul în sediu, adresată făptuitorului de a părăsi locuința. Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenție directă sau indirectă. Forme calificate – dacă fapta se săvârșește de o persoană înarmată. Expresia „persoană înarmată” denumește persoana care are asupra sa o armă în sensul legii penale (art. 179 din Codul penal). – dacă fapta se săvârșește în timpul nopții. Durata nopții se apreciază în funcție de anotimp și zonă geografică.

– dacă fapta se săvârșește prin folosire de calități mincinoase. Noțiunea de calități mincinoase este foarte largă și se referă la orice calități pe care făptuitorul nu le posedă
Violarea vieții private Noțiune. Infracțiunea constă în atingerea adusă vieții private fără drept prin fotografiere, captare sau înregistrare de imagini, ascultare cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință, încăpere sau dependință ținând de aceasta ori a unei convorbiri private. Subiectul activ poate fi orice persoană Latura obiectivă. Elementul material al formei tip îl reprezintă atingerea adusă vieții private prin oricare dintre următoarele modalități: fotografiere, captare sau înregistrare de imagini, ascultare cu mijloace tehnice, înregistrare audio a unei persoane, ori a unei convorbiri private. Cerința esențială a elementului material presupune ca atingerea adusă vieții private să se realizeze fără drept, nejustificat, fără vreo îndreptățire legitimă. De asemenea, mai este necesar ca persoana fotografiată, înregistrată ascultată să se afle într-o locuință, încăpere ori dependință care ține de acea locuință. Prin urmare, nu intră în sfera de incriminare asemenea acțiuni desfășurate în afara locuinței, în spații publice în care oricine are acces. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru libertatea persoanei de a avea o viață privată netulburată. Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenție directă sau indirectă. Forme agravate. – fapta este mai gravă dacă sunetele, convorbirile ori imaginile captate sunt divulgate, difuzate, prezentate sau transmise fără drept către o altă persoană sau către public. -plasarea fără drept de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video în scopul săvârșirii faptelor descrise în alineatele 1 și 2 se sancționează cu închisoare de la 1 la 5 ani. Cauze care înlătură existența infracțunii. – de către acela care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, în măsura în care făptuitorul justifică un interes legitim (de ex. soția care se întâlnește cu amanta soțului ei pentru a-i cere să pună capăt relației extraconjugale); – dacă persoana vătămată a acționat explicit cu intenția de a fi auzită sau văzută de făptuitor (de ex. cel care se lasă anume fotografiat, înregistrat în fața geamului larg deschis sau pe terasa locuinței); – dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni (de ex. persoana care suprinde imagini/sunete din

locuința vecinului care comite acte sexuale cu minori pe care îi ademenește în locuința sa); – dacă făptuitorul surprinde fapte de interes public care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate (de ex. autorul surpinde imagini ori sunete cu un magistrat care are întâlniri cu rudele unui inculpat, înainte de pronunțarea hotărârii).
Divulgarea secretului profesional Noțiune. Această infracțiune constă în divulgarea fără drept a datelor și informațiilor privind viața privată a unei persoane, de natură să prejudicieze acea persoană, de către acela care a luat cunoștință despre acele date în virtutea profesiei sau funcției sale și care are obligația de păstrare a confidențialității. Subiectul activ este calificat, adică trebuie să fie o persoană care exercită o anumită funcție (magistrat, polițist, notar, etc.) sau profesie, din domeniul public sau privat (medic, avocat, farmacist, etc.) și care are obligația de păstrare a secretului profesional. Latura obiectivă. Elementul material constă în acțiunea de divulgare a secretului profesional, adică aducerea la cunoștința altor persoane, a unor date secrete privind viața privată a unei persoane, de către făptuitorul căruia i-au fost încredințate sau de care a luat cunoștință prin natura profesiei sau funcției. Acțiunea de divulgare trebuie să aibă loc fără drept, adică fără consimțământul acelei persoane pe care o privesc. Uneori, deși divulgarea datelor secrete are loc fără consimțământul persoanei, ea este licită dacă aducerea la cunoștință este impusă de lege (nedenunțarea unor infracțiuni grave sau neaducerea la cunoștința organelor judiciare a anumitor împrejurări care dacă ar fi cunoscute ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecată, arestată sau condamnată pe nedrept). De asemenea, acțiunea de divulgare trebuie să fie de natură să aducă prejudicii patrimoniale sau nepatrimoniale unei persoane. Nu este necesar ca aceste prejudicii să se producă efectiv, fiind suficient că s-a creat pericolul producerii lor. Latura subiectivă. Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.