INFRACȚIUNEA DE LOVIRI SAU VĂTĂMĂRI CAUZATOARE DE [615015]

UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ
INFRACȚIUNEA DE LOVIRI SAU VĂTĂMĂRI CAUZATOARE DE
MOARTE
(art. 195 Cod penal)

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. Dr. Elena Ana Iancu

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

CUPRINS

REZUMAT ……………………………………………………………………………. 1
INTRODUCERE ……………………………………………….. …………………… .2
1.Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ……………………… …3
2. Evolutia reglementarilor ………………………………………………………………………. 5
CONȚINUT ………………………………………. ……………………………………6
1. Continutul legal al infractiunii ……………………………………………………………… 6
2. Obiect juridic. Obiect material ………………………………………………………….. …6
3. Subiecții infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte :…………. 7
A.Subiectul activ. Participația penală; ………………………………………….. 7
B.Subiectul pasiv; …………………………………………………… ………………… .8
4. Latura obiectivă ………………………………………………………………………………… 8
5. Latura subiectivă ……………………………………………………………………………… 11
6. Sancțiune ………………………………………………………………………………………… 14
7.Relația cu alte infracțiuni ……………………………………………………………………. 15
8. Aspecte procesuale ;……… ………………………………………………………………….. 17
9. Jurisprudență ………………………………………………………………………………….. 18
CONCLUZII …………………………………………….. ………………………….32
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………34

1
REZUMAT
Pentru ca o faptă să atragă răspunderea penal ă a persoanei care a săvârșit -o, aceasta
trebuie să corespundă modelului ab stract prevăzut de norma de incriminare, adică să fie tipică.
Tipicitatea unei fapte se examinează prin raportare la: obiect, subiec t și latura obiectivă.
Elementele de natură subiectivă sunt analizate prin prisma trăsăturii generale a vinovăției.
Prezent a lucrare reprezintă o analiză a tuturor elementelor care fac posibilă încadrarea
unei fapte concrete , săvârșite de o persoană, în prevederile articolului 195 Cod penal. Astfel,
în”Introducere ”,au fost tratate aspecte generale, precum: poziția infracțiunii în cadrul Părții
speciale a Codului penal , respectiv istoricul acesteia și precedente legislative .
”Conținut ul” a fost divizat în mai multe subcapitole. În cadrul acestui capitol a fost
analizată atât valoarea socială lezată sau pusă în pericol prin săvâ rșirea infracțiunii, cât și
ființa pus ă în pericol /lezată prin comiterea acesteia. Subcapitolul intitulat ” Latura obiectivă”
cuprinde trei elemente esențiale: acțiunea/inacțiunea, urmarea imediată și legătura de
cauzalitate. În continuare, a fost analizată forma de vinovăție cu care se comite această
infracțiune. Într-un alt subcapitol au fost tratate formele infracțiuni i, respectiv actele de
pregătire, tentativa și a fost trecută în revistă opinia doctrinei cu privire la momentul
consumării/epuizării acest ei infracțiuni .
Pe de altă parte, în ceea ce privește partea practică a lucrării, au fost redate și analizate
următoarele hotărâri:
– Sentință penală 14/P/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț ;
– Decizia penală nr. 748 din 23.06.2016 pronunțată de Curte a de Apel Galați;

2
INTRODUCERE

1.Infracțiunea de loviri sau v ătămări cauzatoare de moarte
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este prevăzută de Cod ul
penal, Partea specială, Tilul I Infracțiuni contra persoanei, Capitolul II – Infracțiuni contra
integrității corporale sau sănătății ,la articolul 195. Infracțiunile contra integrității corporale
sau a sănătății persoanei constituie o subgrupă a infracțiunilor contra perso anei și înglobează
faptele prin care se cauzează o suferință fi zică sau o vătămare a integrității corporale ori a
sănătății.
Dreptul la integritatea fizică este garantat și de alte acte normative, precum:
1.Constituția României, care prevede la art.22 faptul că: ”(1) Dreptul la viață, precum
și dreptul la integritat e fizică și psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi
supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant. ”1
2.Convenția europeană a drepturilor omulu i, care menționează la art. 3 că: ” nimeni
nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante .”2
O scurtă caracterizare a infracțiunilor contra integrității corporale sau sănătății persoanei :
a. Obiectul juridic constituie, în general, valoarea socială și relațiile sociale format e
în jurul acestei valori, protejate prin norma de incriminare, cărora li se aduce atinger e prin
comiterea infracțiunii. Nu există infracțiune fără obiect juridic. Obiectul juridic comun al
infracțiunilor care alcătuiesc acest capitol reprezintă totalitat ea valorilor sociale privitoare la
integritatea c orporală și sănătatea persoanei .
b. Obiectul material este ființa sau lucrul pus(ă) în pericol/vătămat(ă) nemijlocit prin
infracțiune. Nu toate infracțiunile au obiect material. Obiectul material al acestor in fracțiuni
este corpul unei persoane în viață. În legătură cu obiectul material specific acestui capitol , în
literatura de specialitate a fost exprimată opinia, conform căreia : ”Condiția ca persoana să fie
în viață la momentul exercitării actelor de violen ță nu este superfluă, atâta vreme cât lovirea
sau violențele exercitate asupra unui cadavru pot să reprezinte fie o faptă putativă, fie,

1 Constituția României;
2Convenția europeană a drepturilor omului ;

3
eventual, infracțiunea de profanar e de cadavre sau morminte (prevăzută de articolul 383 Cod
penal) – în varianta profan ării unui cadavru, dar nu pot fi încadrate în vreuna dintre
infracț iunile ce aparțin capitolului referitor la infracțiuni contra integrității corporale sau
sănătății.”3
c. Subiectul activ este, de regulă, persoana fizică sau juridică care a săvârșit în mod
nemijlocit sau a participat la comiterea unei infracțiuni. Astfel, va fi subiect activ al
infracțiunii nu numai autorul, ci și coautorii, instigatorii sau complicii. La aceste infracțiuni
subiectul activ este unul general , putând fi, în principiu, oric e pers oană fizică sau juridică.
Prin excepție, în cazul infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului (articolul 197 Cod
penal) , subiectul activ poate fi doar părintele sau persoana în grija căreia se află minorul. O
altă derogare întâlnim în privința infrac țiunii de vătămare corporală din culpă.
d. Subiectul pasiv , în linii mari, este titularul valorii sociale ocrotite de norma penală,
împotriva căreia a fost îndreptată infracțiunea și asupra căreia se răsfrânge rezultatul
socialmente periculos. Nu există infr acțiune fără subiect pasiv! În cazul acestor infracțiuni
subiectul pasiv este persoană fizică în viață.
Având în vedere împrejurarea că infracțiunile incluse în Capitolul II al P ărții speciale
sunt îndreptate împotriva persoanelor , în cazul plural ității de subiecți pasivi, vor exista tot
atâtea infracțiuni câte ”victime ” sunt, cu excepția infracțiunii de vătămare corporală din culpă,
în cazul căreia dacă urmările s -au produs față de două sau mai multe persoane, va exista o
unitate legală de infracțiuni, u rmând a fi reținut alin. (4) al art. 196 Cod penal.
e. Latura obiecti vă: Elementul material poate consta într-o acțiune sau omisiune.
Acțiunea poate consta într -unul sau mai multe acte de executare, iar omisiunea poate constitui
element material al infracțiu nii exclusiv în situația în care există obligația legală sau
convențională, generală sau specială de a acționa. Legătura d e cauzalitate semnifică raportul
cauză -efect c e există între, pe de o parte, activitatea infracțională, iar pe de altă parte, urmarea
imediată. În ceea ce privește infracțiunile incluse în acest capitol, raportul cauzal trebuie
dovedit . O derogare constituie infracțiunea de loviri sau alte acte de violență, prevăzut de art.
193 Cod penal , în cazul căreia dacă fapta este săvârșită prin l ovire, legătura de cauzalitate
rezultă din materialitatea faptei, iar în situația în care fapta este comisă pri n alte acte de
violență, raportul cauzal trebuie dov edit.

3Valerian Cioclei, ” Drept penal. Partea specială I ”, Ediția 2, Editura C. H. Beck , București, 2017, p. 57;

4
Urmarea imediată , în linii mari, reprezintă urmarea acțiunii sau inacțiunii
infracțional e. Aceasta poate consta fie într -o stare de pericol pentru valoarea protejată de lege
(în cazul infracțiunilor de pericol), fie într -o schimbare fizică a realității (în ipoteza
infracțiunilor de rezultat). În ceea ce privește capitolul analizat, urmarea im ediată constă în
lezarea integrității fizice sau a sănătății.
f. Latura subiectivă – în general, aceste infracțiuni se comit cu intenție directă sau
indirectă. Însă, unele dintre acestea pot fi comise și cu alte forme de vinovăție, precum,
praeterintenție ( loviri sau vătămări cauzatoare d e moarte) sau culpă ( vătămarea corporală din
culpă).
g. Consumarea infracțiunii reprezintă momentul la care fapta comisă corespunde
modelului tip – abastract din norma de incriminare (altfel spus, momentul întrunirii
elementelo r constitutive). De regulă, aceasta este”momentul producerii rezultatului vătămător
al fiecărei infracțiuni ”.4
Am ales această infracțiune drept temă a prezentei lucrări, deoarece mi s -a părut
extrem de interesantă și , totodată , dificilă sarcina organelor judiciare, de a stabili încadrarea
juridică corectă a unei fapte – lovirea unei persoane . Lovirea unei persoane, datorită
împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, poate crea dificultăți în stabilirea încadrării
juridice. Astfel, este posibil ca o simplă lovitură, de pildă, cu un pahar de sticlă în cap, să
genereze dificultăți în încadrarea în textele legale cuprinse în Codul penal.
Este posibil ca în urma loviturii aplicate de făptuitor, perso ana vătămată să aibă nevoie
de în grijri medicale de 2 -3 zile, situație în care organul de urmărire penală va încadra fapta în
infracțiunea de lov ire sau alte acte de violență (art. 193 alin. (2) Cod penal). Poate că în urma
loviturii , victima se dezechilibrează, cade de pe balconul lipsit de balustradă și dece dează ,
situație care impune reținerea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Sau
este posibil ca în timp ce făptuitorul se apro pie de victimă și o lovește cu paharul în cap,
întrebând -o pe un ton amenințător dacă preferă să fie lovită î n cap și peste față pân ă când va fi
desfigurată sau preferă să moară , victima să se arunce de la etajul trei , urmând a fi reținută
infracțiunea de omor prin acțiunea victimei.

4Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban , ”Drept penal. Partea specială ” , Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 95;

5
2. Evolutia reglementarilor
În Codul penal din 1864, infracțiunea de loviri sa u vătămări cauzatoare era
prevăzută de art. 241, care avea următorul conținut: ”dacă rănirile sau loviturile voluntare au
cauzat moartea, culpabilul se va pedepsi cu recluziunea. ”5 Conform DEX, recluziunea
semnifică pedeapsă criminală care constă în închi dere într -un penitenciar și supunere la
diferite munci.
Potrivit art. 475 din Codul penal din 1936, ”când vreunul din faptele prevăzute în
prezenta secțiune (l ovirea și vătămarea integrității corporale și a sănătății) a cauzat moartea
victimei, pedeapsa e ste închisoarea corecțională dela 3 la 10 ani și amenda dela 6.000 la
12.000 lei. ”6
În Codul penal din 1968 infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte a
fost reglementat ă de art. 183: ”dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180 -182 (lov iri sau
alte acte de violență, vătămarea corporală, vătămarea corporală gravă) a avut ca urmare
moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.”7
În acest context, se poate afirma faptul că, de-a lungul timpului, infracțiunea de loviri
sau vă tămări corporale nu a suferit modificări din punct de vedere al conținutul. Aparent,
singura deosebi re apare la nivelul speciilor și al limitelor de pedeapsă cu care legiutorul a
înțeles să sancționeze această infracțiune.

5Codul penal din 1864;
6Codul penal din 1936;
7Codul penal din 1968;

6
CONȚINUT

1. Continutul le gal al infractiunii
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este prevăzută de art icolul
195 Cod penal : ”dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 (n.n. lovirea sau alte acte de
violență) și art. 194 (n.n. vătămare a corporală) a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 6 la 12 ani.”8 În ceea ce privește succesiunea celor 3 infracțiuni –
lovirea sau alte acte de violență (art. 193 Cod penal), vătămare a corporală (art. 194 Cod
penal) și loviri le sau vătămări le cauzatoare de moarte ( art. 195 Cod penal), se pare că
legiutorul a avut în vedere sporirea graduală a gravității efectelor produse prin comiterea
acestor infracțiuni asupra inte grității corporale și sănătății.
În același sens, în literatura de specialitate , a fost exprimată opinia potrivit căreia:
”Conceptual, această infracțiune este o formă agravată a celorlalte infracțiuni contra
integrității corporale, având la bază un act intenționat , de lezare a integrității corporale a
victimei, rezultat imputabil au torului cu titlu de culpă.”9
Concluzia ce se desprinde din această aserțiune este aceea că, conținutul constitutiv al
infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte , include conținutul constitutiv al celor
două infracțiuni (lovirea sau alte acte de violență și vătămarea corporală) , la care se adaugă
elementul circumsta nțial, adică moartea victimei. Alți autori opinează că infracțiunea
analizată ar trebui să se regăsească în rândul infracțiunilor contra vieții :”întrucât prin această
incriminare se ocrotește atât dreptul la viață , cât și la integritate corporală și sănătate, în
mod justificat s -a afirmat în doctrină, că locul acestei infracțiuni ar fi trebuit să fie în
capitolul consacrat infracțiunilor contra vieții”10.

2. Obiect juridic . Obiect mat erial
Obiectul juridic al infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte constituie
integritatea fizică și sănătatea persoanei , precum și relațiile sociale în legătură cu acestea.

8 Codul penal ;
9 Sergiu Bogdan, Doris Al ina Șerban , ”Drept penal. Partea specială” , Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 109 ;
10http://www.roger -univ.ro/studenti/avizier -virtual /note -de-curs/drept -penal -partea -speciala.pdf rap. la ”Drept
penal special. Sinteză de teorie și practică judiciară” , Vol. I, Gheorghiță Mateuț, Editura Lumina Lex,
București, 1999 , p. 169;

7
În literatura de specialitate au fost exprimate și păreri contrare , în sensul că : ”obiectul
juridic al acestei infracțiuni este identic cu obiectul juridic al omuciderii, constâ nd în relațiile
sociale referitoare la dreptul la viață…”11, respectiv : ”(…) deoarece fapta are ca rezultat
decesul unei persoane, se poate sp une că , pe lângă obiectul juridic comun al capitolului,
respectiv integritatea și sănătatea persoanei, există și un obiect juridic special, identic cu cel
al infracțiunilor contra vieții.”12
Obiectul material constă în corpul unei persoane în viață.

3. Subiecții infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
A. Subiectul activ
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte poate fi comisă de orice persoană
fizică sau juridică , subiectul activ nefiind unul circumstanțiat . Este subiectiv acti v persoana
juridică, de pildă, atunci când ”un partid politic angajează persoane pentru a agresa
militanții partidului advers. Dacă, drept urmare a violențelor, se produce moartea unei
persoane, se poate reține infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoar e de moarte în sarcina
persoanei juridice ”13.
Prin exc epție de la caracterul general al subiectului activ, în cazul unor infracțiuni
complexe care absorb infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, acesta poate fi
și unul calificat, spre exemp lu, în ipoteza în care fapta este comisă față de nou – născut imediat
după naștere sau în primele 24 de ore de la naștere de mama aflată într -o stare de tulburare,
împrejurare care va determina reține rea infracțiunii de ucidere sau vătămare a nou -născutului
de către mamă (art. 200 Cod penal) . O altă derogare constituie infracțiunea de v iolență în
familie prevăzut ă de art. 199 Cod penal, a cărei subiect activ trebuie să aibă o calitate
specială, respectiv să fie membru de familie cu victima infracțiunii.
Participația penală reprezintă o formă a pl uralității de infractori, constând în
comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de mai multe persoane decât ar fi fost necesar
față de natura infracțiunii, persoane care acționează cu voință comună în calitate d e autori,
coautori, complici sau instigatori.

11Radu Bodea , ”Drept penal. Partea specială ”, Editura Hamangiu, 2008 , p. 132 ;
12Octavian Loghin, Avram Filipaș,” Drept penal. Partea specială ”, Editura didactică ș i pedagogică, București,
1983, p. 53;
13 Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban,” Drept penal. Partea specială” , Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 109 ;

8
În ceea ce privește infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
participația penală este posibilă în toate formele: coautorat, complicitate sau instigare. Astfel,
”legătura subiectivă dintre parti cipanți există cu privire la actul de executare și rezultatul
intenționat. Rezultatul mai grav, din culpă, este imputabil în aceeași măsură tuturor
participanților (…). Ni se pare injust ca cel care imobilizează victima pentru a înlesni lovirea
ei să răsp undă doar pentru complicitate la infracțiunea de loviri sau alte acte de violență, iar
autorul să răspundă pentru loviri cauzatoare de moarte, dacă, drept urmare a loviturilor, din
culpă, se produce și moartea victimei.14 În același sens, ” se va reține coau toratul și atunci
când acțiunile violente ale făptuitorilor privite indivizibil au condus împreună la moartea
praeterintenținată a victimei.”15
B. Subiectul pasiv
Subiectul pasiv al acestei infracțiuni poate f i, exclusiv , o persoană fizică în viață. Această
infracțiune poate intra în conținutul constitutiv al mai multor infracțiuni complexe, ale căror
subiecți pasivi sunt speciali (au o anumită calitate).
Prin urmare , în ceea ce privește infracțiun ea de violență în familie (prevăzută de art. 199
Cod penal), sub iectul pasiv nu poate fi decât un membru de familie. În privința infracțiunilor
de ultraj (art. 257 Cod penal) și ultraj judiciar (art. 279 Cod penal) subiectul pasiv va fi
funcționarul public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității d e stat, aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții sau
funcționar ul public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul aut orității de stat ori un
membr u de familie al funcționarului …și, respectiv, judecătorul sau procurorul aflat în
exercitarea atribuțiilor de serviciu sau dacă fapta este comisă față de un judecător, procuror
sau față de un membru de familie al acestuia … sau avocatul, la fel, în anumite împrejurări .
Fiind o infr acțiune contra per soanei, plural itatea de subiecți pasivi va dete rmina reținerea unei
pluralități de infracțiuni, adică tot atâtea infracțiuni câți subiecți pasivi vor exista .
4.Latura obiectivă
A. Elementul material
Elementul material al infracțiunii loviri sau vătămări ca uzatoare de moarte poate consta
fie într-o acțiune directă/indirectă (lovirea cu corpuri dure, tăioase sau cu pumnul, etc.) , fie

14Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban,” Drept penal. Partea specială” , Editura Uni versul Juridic, București,
2017 , p. 111 ;
15Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.”, Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 53 ;

9
într-o omisiune. Din perspectiva elementului material, această infracțiune apare ca o
”variantă” mai grav ă a unei infracțiuni c ontra integrității corporale sau a sănătății. Pe de altă
parte, aceasta se distinge de celelalte infracțiuni c ontra integrității corporale sau a sănătății ,
prin rezultatul specific, respectiv decesul victimei. Prin urmare, raportat strict la rezul tatul
specific ,se înfățișează ca o infracțiune contra vieții.
B. Urmarea imediată
Urmarea imediată – moartea victimei – poate surveni fie de îndată , fie după trecerea
unui anumit interval de timp. Această infracțiune este unul de rezultat. Potrivit unei opinii
exprima te în literatura de specialitate, ”elementul circumstanțial al acestei infracțiuni este dat
tocmai de urmarea imediat ă, moartea victimei”.16
În ipoteza în care se produce un alt rezultat decât decesul victimei, atunci fapta va
constitui infracțiunea de lovi ri sau alte acte de violență sau, după caz, infracțiunea de
vătămare corporală.
C. Legătura de cauzalitate
În cazul infracțiunii analizate, e ste esențial a stabili dacă acțiunea/inacțiunea
vătămătoare a produs decesul victimei. În literatura de specialitate s-a apreciat că, în privința
infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, există o legătură de cauzalitate
complexă, în sensul că, odată cu săvârșirea infracțiunii ,”se produce un efect necesar pentru
existența infracțiunilor prevăzute de art. 1 93 și art. 194 Cod pena l, iar pe de altă parte, un
efect necesar pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 195 Cod penal”.17
Referitor la raportul cauzal, în doctrină a fost exprimată opinia potrivit căreia: ”legătura
de cauzalitate nu este întreruptă dacă la activitatea făptuitorului se adaugă și alți factori
contributivi, anteriori, concomitenți sau posteriori, câtă vreme se stabilește că, fără
activitatea făptuitorului, rezultatul nu s -ar fi produs ”.18
Starea de ebrietat e sau acțiunea/inacțiunea victi mei, nesiguranța în mișcări ori sustragerea
acesteia de la tratamentul medical necesar pentru sal varea vieții, pot constitui, de pildă,
factori contributivi.

16Dongoroz Vintilă,” Explicații teore tice ale Codului penal român”, Ed. All Beck, Ediția a II -a, Ed. Academiei
Române, vol. III, București, 2003, p. 228 ;
17Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.” , Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 54 ;
18 ”Probleme de drept din practi ca Tribunalului Suprem, Colegiul penal” în R.R.D. nr. 12/1967, p. 99 ;

10
Practica judiciară a reținut ca loviri sau vătămări cauzatoare de moarte :
– ”fapta inculpatului ca re a lovit victima cu palma în zona mandibulară, cu
consecința dezechilibrării acesteia, căderii la sol și lovirii la cap cu consecința încetării din
viață; ”19, ”fapta inculpatului care a lovit victima cu consecința unor contuzii cranio –
cerebrale , care ulterior audeclanșat o meningită acută, survenită la un organism cu grave
alterări hepato -renale și miocardice, cu urmarea morții victimei. ”20
– ”fapta de a -i aplica victimei numeroase lovituri, cauzându -i echimoze și fractură
de col femural nu constituie infr acțiunea de omor dacă decesul survine după o lună, ca
urmare a unei bronhopneumonii, complicație apărutăîn evoluția fracturii de femur. Întrucât
victima nu a fost dusă la spital, așa cum a recomandat medicul, fiind necorespunzătoare
îngrijită, cauzalitatea indirectă dintre agresiune și deces nu constituie temei pentru a se
reține săvârșirea infracțiunii de omor, ci pe aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte . ”21
Unele instanțe au apreciat că stările patologice preexistente ale victimei, influențeaz ă,
uneori, evoluția spre deces, cu toate că violențele exercitate de făptuitor prezintă o gravitate
redusă. În asemenea cazuri, concluziile expe rtizei medicale sunt deosebit de importante, căci
permit constatarea existenței/ inexistenței raportului de cauza litate dintre activitatea
infracțională și rezultatul produs.
Astfel, î ntr-o speță, instanța a decis că :”dacă raportul de cauzalitate subzistă, fapta va
întruni elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
chiar dac ă actele de violență exercitate asupra victimei au fost de mică intensitate, iar starea
de sănătate a acesteia era deja deteriorată. Astfel, victima, în vârstă de 69 de ani, prezenta o
arterioscleroză cerebrală severă veche, cu insuficiență circulatorie ce rebrală avansată și
leziuni cardiace; rupturile vasculare cerebrale – care au dus la hemiplegie, cu imbolizare,
urmată de complicații septice bronhice și moarte – au fost provocate însă de traumatismul
facial datorat activității inculpatului, evoluția g ravă fiind favorizată de leziuni vasculare
masive preexistente. Există deci raport de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul
victimei ”.22

19C.S.J., Secția penală, Decizia nr. 456/1999 în R.D.P. nr. 4/1999, p. 147 ;
20 C.S.J., Secția penală, Decizia nr. 1173/2002 în R.D.P. nr. 3/2003, p. 120 ;
21 C.S.J., Secția penală, Decizia nr. 1305/2003, pe www.legalis.ro ;
22 Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 209/1977, în Repertoriul nr. 82, p. 244;

11
În ceea ce pr ivește raportul cauzal, în doctrină există opinii, confom cărora, în cazul
infracțiunii de loviri s au vătămări cauzatoare de moarte, un element esențial, alături de
raportul cauzal, îl constituie și latura subiectivă.
Astfel, conform acestor păreri: ”apare discutabilă, atât tendința de a se evidenția
numai existența legăturii cauzale în infracțiunile pr in care se aduce atingere vieții și
integrității corporale ale persoanei – nesocotindu -se faptul că numai pe această bază nu se
pot delimita feluritele forme sub care se înfățișează aceste atingeri și că este necesar să se
examineze și poziția psihică cu ca re a acționat inculpatul – ca și tendința, în cazul
infracțiunilorpraeterintenționate de a considera că răspunderea pentru rezultatul mai grav ar
putea fi bazată pe prezumția legală de culpă.”23
Așadar, potrivit acestui autor, ”(…), dacă inculpatul, aplic ând violențele, ar fi
cunoscut acțiunea acestor cauze concurente (n.n. factori contributivi, anteriori, concomitenți
sau posteriori) , susceptibile să completeze acțiunea sa și le -ar fi asociat, conștient, acțiunii
sale violente, rezultatul i -ar fi imputabil ca fiind intenționat (intenție directă sau eventuală);
însă, dacă nu a cun oscut inter venția cauzelor menționate, deși trebuia și putea să le prevadă
față de vârsta victimei, de datele pe care le avea asupra sănătății acesteia sau din alte
împrejurări cuno scute , în acest caz rezultatul mai g rav îi va fi imputabil ca fiind produs din
culpă.
În ipoteza în care inculpatul nu ar fi putut și nu trebuia să prevadă acțiunea acestor
cauze concurente și, ca atare, posibilitatea morții victimei, ca urmare a violențel or exercitate
asupra sa, acest rezultat, mai grav, nu îi va fi imputabil. ”24

5.Latura subiectivă
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite doar cu
praeterintenție. Potrivit art. 16 alin.(5) Cod penal, există intenție depășită când fapta constând
într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav, care se datorează
culpei făptuitorului.
În ceea ce privește această formă de vinovăție, în literatura de specialitate a fost
exprimată opinia potrivit căreia :”peste ac țiunea/inacțiunea făptuitorului , care produce un

23Gh. Ivan, Mari -Claudia Ivan, ”Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal”, Editura C.H.Beck,
București, 2017 , p. 79 -80;
24 Ibidem, p.79;

12
rezultat mai grav, se poate suprapune doar culpa fără prevedere ”.25 Alți autori au afirmat
că:”este indiferent tipul culpei care se suprapune peste acțiunea/inacțiunea intenționată ”.26
Au existat opinii contr are și în ceea ce privește caracterul prezumat al culpei, ca
element al laturii subiective. Astfel, unii autori au opinat că această culpă este una prezumată.
Mai p recis, aceștia au considerat că, legea prevede explicit că, cel ca re va comite infracțiunil e
prevăzute de art. 193 și 194 Cod penal, va răspunde si pentru rezultatul mai grav (în sensul că ,
odată ce făptuitorul comite infracțiunea de loviri sau alte acte de violență sau pe cea de
vătămare corporală, prevede că este posibil să se producă moartea victimei). Raportat la
această aserțiune, se apreciază că această infracțiune reprezintă ”una dintre puținele ipoteze de
prezumție de culpă existente în legislațiile penale .”27
Dimpotrivă, alți autori au considerat că, culpa ce se suprapune peste fapta int enționată
săvârșită , trebuie dovedită de organele judiciare. Astfel, ”dacă nu se poate dovedi culpa față
de rezultatul mai grav produs, atunci se va reț ine o infracțiune intenționată – infracțiunea de
loviri sau alte acte de violență sau pe cea de vătămare corporală. ”28 .Tot astfel, ” (…) o atare
prezumție (n.n. prezumție de culpă) nu poate fi admisă în legislația noastră, instanțele fiind
obligate să stabilească de fiecare dată, în ce a constat culpa făptuitorului în producerea
consecințelor mai grave ale f aptei sale. ”29Pe de altă parte, poziția subiectivă a făpt uitorului –
intenția de a lovi/ vătăma corporal ori intenția de a ucide (animus necandi) -trebuie stabilit de
la caz la caz, pornind de la următoarele criterii : instrument folosit, numărul loviturilor, zona în
care au fost aplicate loviturile, intensitatea acestora, precum și celelalte împrejurări concrete
ale faptei.
Într-o cauză , instanța a decis că:”nu se poate reține existența intenției inculpatului de a
ucide, în cazul în care acesta a aplicat vict imei cu o coadă de mătură numeroase lovituri,
fără mare intensitate, întrucât nu au produs fracturi sau lezarea unor organe, ci numai
echimoze și excoriații în diferite regiuni ale corpului, în special în regiunea fesieră și a
gambelor (ceea ce înseamnă că nu a urmărit lovirea victimei într -o regiune unde se află
organe vitale). Moartea victimei constituie, în aceste împrejurări, un rezultat neprevăzut de

25 M. Basarab, Pașca V., Miheș C., Mirișan V., ” Codul penal comentat. Volumul II. Partea specială”, Editura
Hamangiu, București, 2008, p. 190 ;
26V. Dongoroz, ”Drept penal ”, Reeditarea ediției din 1939, Editura Asociația Română de Științe penale,
București, 2000, p. 204;
27 C. Rătescu, ”Codul penal Carolal II -lea adnotat. Partea specială. Volumul III”,Editura Librăriei SOCEC &
CO S.A., București, 1937, p. 120 ;
28Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială.” , Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 55;
29Gh. Ivan, ”Răspunderea penală subiectivă din perspectivă comunitară ”, DREPTUL nr. 7/2008, p.259 ;

13
inculpat, dar pe care acesta – față de constituția firavă a victimei și starea de ebrietate în
care se găsea, în raport de pregătirea lui,putea și trebuia să -l prevadă .”30
În practică au existat dificultăți în a distinge, din punct de vedere al laturii subiective,
între infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și cea de ucidere din culpă. Au
existat soluții ale instanței supreme în sensul că :”la uciderea din culpă și violențele trebuie să
aibă ca sursă nepriceperea sau nedibăcia făptuitorului, adică culpa acestuia. ”31 În literatura
de specialitate a fost exprimată opinia potrivit căreia, ”dacă făptuitorul care conduce un
autovehicul agresează un pasager în timp ce conduce și apoi pierde controlul volanului și
produce și moartea celui care pe care îl agresase, va răspunde pentru un concurs de
infracțiuni între infracțiunea de loviri sau alte acte de violență și cea de ucidere din culpă,
deoarece culpa sa în producerea rezultatului nu este suprapusă peste intenția inițială de
lovire a victimei, suprapunere specifică infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte ”.32
În doctrină se apreciaz ă că, în numeroase situații, faptele comise cu intenție depășită
au la bază o glumă. Astfel, un simplu act de violență, comis în glumă, va intra în structura
praeterintenției, atunci când a cauzat un rezultat mai grav. De p ildă, într-o cauză instanța a
reținut că:”inculpatul, împreună cu mai mulți prieteni, vrând să facă o glumă, a legat capătul
unui lanț cu care era priponit un cal ce pășea pe marginea drumului, de unul dintre
picioarele victimei, iar apoi a speriat calul. Animalul a început să alerge, târ ând victima
aprox. 1 km pe asfalt și provocându -i moartea. În acest caz, urmarea dorită e ra trântirea
victimei la pământ (ar. 193 Cod penal), dar s -a produs un rezultat mai grav, pe care autorul
nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să îl prevadă .”33
Pe de altă parte, c onform unei opinii exprimate în literatura de specialitate, ” (…) nu
trebuie înțeles însă că întotdeauna un act comis cu titlu de glumă este caracterizat de
praeterintenție. În situația în care rezultatul mai grav apare ca probabil sau chia r sigur, nu
se poate reține praeterineția , fapta trebuind să fie considerat comisă cu intenție, chiar dacă la
baza acțiunii inițiale s -a aflat ideea de glumă. Astfel, trebuie r eținută infracțiunea de omor
șinu cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moart e în sarcina celui care, vrând să facă o

30 Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 986/1980 în ”Noul Cod penal comentat”, Sergiu Bogd an, Doris
Alina Șerban, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 404;
31 Tribunalul Supre m, Decizia nr. 986/1980, în Repertoriul 82, p. 242 ;
32 Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban,” Drept penal. Partea specială ”, Editura Universul Juridic, București,
2017, p. 111 ;
33Tribunalul Suprem, Deciziapenală nr. 1982/1981 în Repertoriu l III, p. 184 -185;

14
glumă, a conectat clanța ușii la rețeaua electrică, victima decedând în urma atingerii
clanței.”34

6. Sanctiune
I. Acte preparatorii si tentativa
Actele preparatorii sunt acele acte materiale sau intelectuale, lici te sau ilicite, prin care
se pregătește executarea hotărârii de a comite o infracțiune intenționată sau
praeterintenționată. Actele preparatorii sunt posibile în cazul infracțiunii de loviri sau
vătămă ri cauzatoare de moarte, însă nu sunt incriminate.
Potrivit art. 32 Cod penal, tentativa constă în punerea în executare a intenției de a
săvârși infracțiunea , executare care a fost întreruptă sau nu și -a produs efectul. Datorită laturii
subiective, t entativa nu est e posibilă la infracțiunea de loviri sa u vătăm ări cauzatoare de
moarte
II.Consumare
În literatura de specialitate , datorită c aracterului progresiv al infracțiuni i analizate , au
fost exprimate opinii diferite cu privire la mom entul consumări i.Unii autori susțin că această
infracțiune se consumă ”în mom entul comiterii activității (acț iunii/inacțiunii)
infracționale. ”35Alți autori, dimpotrivă, opinează că infracțiunea ”se consumă la momentul
producerii rezultatului, adică al decesulu i, indiferent dacă acesta survine imediat sau după
trecerea unui anumit in terval de timp. ”36
Într-o decizie, instanța supremă a statuat că:”în cazul infracțiunilor a căror existență
este condiționată de producerea unui anumit rezultat, data executării de către făptuitor a
actelor materiale ce caracterizează latura obiectivă nu co incide întotdeauna cu data
producerii rezultatului, deci cu consumarea infracțiunii”.37

34Florin Streteanu, Daniel Nițu, ”Drept penal. Partea generală ”, Editura Universul juridic, București, 2014, p.
343-344;
35Mihail Udroiu, ”Drept penal. Partea specială. ”, Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 56 ;
36 V. Cioclei, ”Drept penal. Partea specială I”., Ediția 2, Editura C.H.Beck, București, 2017, p. 81 ;
37 Tribunalul Suprem, Decizia de îndrumare nr. 1/1987, în R.R.D. nr. 8/1987, p. 45 ;

15
III .Epuizare
Epuizarea unei infracțiuni are loc du pă consumare a acesteia , atunci când, datorită
continuării activității infracționale ori a augmentării rezultatului inițial, se produc ultimele
urmări. Potrivit unei opinii, ”infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se
epuizează la data producerii urmării periculoase, adică a decesului victimei (infracțiune cu
durată de consumare) ”.38
IV..Sancțiune
Potri vit art. 195 Cod penal, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se
pedepsește cu închisoare de la 6 la 12 ani.
Conform art. 153 alin. (2) Cod penal, răspunderea penală este imprescriptibilă.

7. Relația cu alte infracțiuni
I. Delimitarea de infracțiunea de omor
În cazul în care survine moartea victimei, organ ele judiciare trebuie să distingă între
infracțiunea de omor, pe de o parte, și infracțiunea de loviri sau vătă mări cauzatoare de
moarte, pe de altă parte.
Doctrina a reținut următoarele criterii dinstinctive :
– Acțiunea/inacțiunea infracțională – în cazul infracțiunii de omor, activitatea
infracțională este aptă, în mod obișnuit, să provoace decesul, pe când în caz ul infracțiunii de
loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, această activitate nu produce, de regulă, moartea
persoanei;
– Raportul de cauzalitate – în ceea ce privește prima infracțiune, procesul cauzal este,
de obicei, liniar, în sensul că,există o l egătură directă între cauză și efect.
La cea de a doua infracțiuneacest proces nu este unul liniar, fiind prezenți și alți factori care
pot fi anteriori, concomitenți sau posteriori activității infracționale.
– Latura subiectivă – infracțiunea de omor se c omite cu intenție directă sau indirectă,

38 Mihail Ud roiu, ”Drept penal. Partea specială.”, Ediția a III -a, Editura C.H.Beck, București, 2016, p. 56;

16
iar cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte cu praeterintenție.
În plus, la infracțiunea de omor, făptuitorul acționează cu intenția de a ucide –
ANIMUS NECANDI. Potrivit opiniilor exprimate în literatura d e specialitate, i ntenția de a
ucide se poate deduce di n următoarele împrejurări :
”- folosirea unui instrument apt de a produce moartea (ținând seama de felul instrumentului,
dimensiuni, soliditate, greutate);
-locul sau regiunea corporală unde s -au aplica t loviturile, asup ra cărora s -a acționat;
-numărul și intensitatea loviturilor ;
-alte împrejurări preexistent e, concomitente sau subsecvente .”39
Într-o cauză, instanța a decis că: ”Dacă victima l -a lovit pe inculpat cu o cârjă peste spate
și încercând să îl lovească din nou, inculpatul a prins cârja și apoi i -a dat drumul, victima
dezechilibrându -se și căzând pe spate în stradă, iar în timp ce victima în vârstă de 73 de ani
se afla căzută în stradă, inculpatul i -a aplicat cu putere, cu picioarele, multiple l ovituri în
zone vitale, fapta se încadrează în infracțiu nea de omor calificat, săvârșită în condițiile
circumstanței atenuante a provocării, iar nu infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoarede
moarte, întrucât, aplicând victimei cu putere, cu picioarel e, multiple lovituri în zone vitale și
având în vede re vârsta și starea de sănătate a acesteia care se deplasa cu ajutorul unei cârje,
inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei, și chiar dacă nu a
urmărit -o, a acceptat -o, existân d intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea
intenției indirecte.”40
II. În ceea ce privește delimitarea de infracțiunea de ucidere din culpă, Curtea de Apel
București a statuat, într -o decizie, că sunt utilizate aceleași raționamente și criterii dinstinctive
atât cu privire la delimitarea infracțiunii care face obiectul prezentei lucrări față de
infracțiunea de omor, cât și pentru dinstincția față de uciderea din culpă.
Astfel, ”fapta inculpatului care aplicând victimei un pumn în zona feței, a de terminat astfel
căderea, lovirea acesteia cu capul de dunga unei servante din lemn, și în cele din urmă,
decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte, iar nu pe cele ale infracțiunii de u cidere din culpă. Spre deosebire de

39Gh. Mateuț, ”Drept penal special. Sinteză de teorie și pract ică judiciară”, Vol. I, Editura Lumina Lex,
București, 1999, p. 66 ;
40 I.C.C.J., Secția penală, Dec izia nr. 292/2011, pe www.scj.ro ;

17
aceasta din urmă infracțiune, în cazul căreia culpa privește atât lovirea victimei, cât și
rezultatul letal produs, în privința infracțiunii prevăzut e de art. 195 Cod penal, făptuit orul
acționează cu praeterintenție, cee a ce înseamnă că numai rezultatul letal al faptei sale, mai
grav decât cel urmărit sau acceptat, se produce din culpă.”41
Din punct de vedere al laturii subiective, într -o cauză , instanțaa statuat că : ”dacă se stabilește
că făptuitorul este în culpă în ceea ce privește moartea victimei, dar că această culpă nu se
suprapune pe intenția sa inițială de a o lovi sau de a -i produce numai o vătămare a
integrtiății corporale, fapta constituie infracțiunea de ucidere din culpă.”42

III. Delimitarea de infracțiunile de lov iri sau alte acte de violență și vătămare
corporală Există două deosebiri între infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
pe de o parte și infracțiunile de loviri sau alte acte de violență, respectiv vătămarea corporală,
pe de altă parte:
– rezultatul specific, respectiv moartea victimei;
– latura subiectivă – praeterintenția.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este absorbită de infracțiunea
de violență în familie, ultraj, ultraj judiciar , uciderea sau vătămarea nou -născutului de către
mamă. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte poate absorbi infracțiunea de
lovire sau alte acte de violență, vătămare corporală și lipsire de libertate, etc. Această
infracțiune poate fi reținută în concurs cu infracți unea de rele tratamente aplicate minorului,
tulburararea ordinii publice , ultraj contra bunelor moravuri, ucidere din culpă, etc.

8.Aspecte procesuale
În cazul săvârșirii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, acțiunea
penală se pune în mișcare și se exercită din oficiu. Potrivit art. 56 alin. (3) lit. c) Cod procedură
penală, urmărirea penală se efectu ează în mod obligatoriu de procuror, iar potrivit art. 36 alin.
(1) lit. b) Cod procedură penală, competența d e judecare în primă instanță aparține
tribunalului.

41 C.A.B., 2000, Decizia nr. 105/2000 Curtea de Apel București, Secția a II -a penală, p. 99 ;
42Decizia penală nr. 487/1987 în R.R.D nr. 9 – 12/1989, p. 124 în ” Drept penal. Partea specială ”, Volumul I,
Ilie Pascu,Petre Bunenci, Editura Hamangiu, București, 2017 p. 75 .

18
Răspunderea penală și executarea pedepsei sunt imprescriptibil e, această infracțiune
regăsindu -se în enumararea limitativă prevăzută de art. 153 Cod pena l, respectiv art. 161 Cod
penal. În ceea ce privește aplicarea legii penale în timp, legea aplicabilă se determină , potrivit
doctrinei, prin raportare la ”data săvâșirii acțiunii/inacțiunii infracționale care formează
latura obiectivă, iar nu la data epuizării, prin producerea rezultatului (moartea victimei) .
Seraportează la data con sumării infracțiunii și alte efecte ale legii penale, precum:
minoritatea, prescripția răspunderii penale, grațierea, etc.”43

9. Jurisprudență
I. Schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor in infractiunea de loviri
sau vatamari cauzatoare de moarte (Sentință penală 14/P/ 11.02.2015 )

”Prin S entința penală nr.14/P/11.02.2015, în baza art. 386 Cod procedură penală, s -a dispus
schimba rea încadr ării juridic e a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.C., din
infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal , cu ref. la art. 199 al. 1 Cod penal în
infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte , infracțiune prevăzută la art. 195 Cod penal cu ref . la
art. 199 al. 1 Cod penal. Inculpatul P.C., a fost condamnat la pedeapsa de 7 (șapt e) ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte , infracțiune prevăzută la art. 195 Cod
penal cu ref . la art. 199 al. 1 Cod penal.
Cu privire la această soluție, instanța de judecată a reținut următoarele aspecte :
Inculpat ul P.C., trăiește într-o relație de concubinaj cu martora Ț,E.C. Din ancheta socială
efectuată la domiciliul martorei, a rezult at că aceasta are dintr -o relație de concubinaj anterioară, un
copil în vârstă de 8 ani care are un handicap grav, având nevoie în acest sens de îngrijire și însoțitor
permanent, iar din actuala relați e a inculpatul ui a rezultat minora P.I., în vârstă de 3 ani, care de
asemenea este încadrată într -un grad de handicap accentuat, ambii cop ii aflându -se în întreținerea
mamei.
După dec esul tatălui său, inculpatul P.C., obișnuia să o ia iarna la domiciliul concubinei sale
și pe mama sa, victima P.C., care era în vârstă și avea probleme de sănătate, locuind cu ei până la
începutul sezonului de primăvar ă. La începutul lunii martie a anului 2014 , starea de sănătate a
victimei s -a înrăutățit considerabil , aceasta deplas ându -se foarte greu și, de cele mai multe, ori

43 Mihail Udroiu,” Drept penal. Partea specială”, Ediția a 4 -a revizuită și adăugită, Editura C.H.Beck, București,
2017, p. 68;

19
trebuia în permanență ajutată. Cu toate acestea, victima încerca totuși să meargă singură, nu de
puține ori întâmplându -se ca ace asta să cadă din pat frecvent și să se lovească.
Ca urmare a acestor întâmplări , a împrejurării că și copilul inculpatului și cel al concubinei
aveau probleme de sănătate deosebit de grave , precum și pe fondul consumului de băuturi alcoolice al
inculpatulu i, între mamă (victimă) și fiu l său au început să aibă loc tot felul de discuții contradictorii,
certuri și chiar violențe exercitate de inculpat împotriva mamei sale P.C., , fapt care a dus la
deteriorarea gravă și accentuată a relațiilor dintre aceștia.
În data de 27 aprilie 2014, victima, inculpatul P.C. și concubina acestuia se aflau în domiciliu
comun , împreună cu cei doi minori. Inculpatul P.C., tocmai se pregătea să facă un grătar în curtea
casei însă în momentul în care a intrat în locuință, a văzut -o pe victim a P.C., căzută jos, lângă pat.
Intrigat de faptul că victima P.C., nu îl ascultă niciodată, victima a vrut din nou să se dea jos singură
din pat , fiind nevoit ca fiul său să o ridice de fiecare dată și să o așeze înapoi în pat.
Inculpatul a lov it-o pe victimă de mai multe ori cu picioarele în zona abdomenului. După ce i –
a aplicat aceste lovituri deosebit de grave , inculpatul a ridicat victima pe pat și i -a mai aplicat în
continuare câteva lovituri cu pumnii în zona spatelui, după care a p ărăsit încăperea . Ulterior,
concubina inculpatul ui a mers și a hrănit -o pe victimă și i -a făcut toaleta zilnică.
În data de 28 aprilie 2014, mai exact a doua zi dimineață, în jurul orelor 7 .00, inculpatul a
plecat la domiciliul său și al mamei sale, unde a desfă șurat mai multe activități gospodărești, până în
data de 30 aprilie 2014. În lipsa acestuia, concubina sa a avut grijă de victimă în tot acest timp.
Aceasta a constat at că mama inculpatului P.C. nu se simte prea bine deoarece mânca foarte puțin, iar
aceast a vorbea extrem de greu și nu putea rosti o propoziție până la capăt.
Îngrijorată de toate aceste evenimente, concubina inculpatului P.C., a purtat discuții
telefonice cu inculpatul P.C., iar aceasta a menționat în declarații că acesta se interesa în perma nență
de starea de sănătate a mamei sale, sfătuind -o pe concubina sa să cheme ambulanța, lucru care a fost
refuzat de victimă de nenumărate ori.
În data de 30 aprilie 2014, în jurul orelor 11 .00 victima a decedat, moment în care a fost
apelat serviciul de urgență 112 care a sosit la fața locului și nu a mai putut face nimic decât să
constat e decesul victimei P.C.
Din raportul de expertiză medico -legală necropsie al S .J.M. Neamț a rezultat că moartea
victimei P.C. a fost una violentă, cauza medicală a morț ii fiind șocul traumatic și hemoragic la o
politraumatizată cu multiple contuzii ale membrelor, fractură de piramidă nazală, fractură costală și
ruptură de splină, leziuni care au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloace, corpuri și de
corpuri con tondente. S -a stabilit în același raport de ex pertiză medico -legaltă faptul că leziunile
provocate victimei P.C. au vechimi diferite, unele fiind recente, iar altele cu o vechime de 3 -5 zile.

20
În același sens s -a stabilit că leziunile traumatice s -au produs prin lovire activă cu corp dur.
Chiar dacă în ceea ce privește ruptura de splină s-a menționat că aceasta se putea produce atât
printr -un mecanism de lovire activă cu corp dur, cât și printr -un mecanism de lovire de corp sau
suprafață dură, raportat la probele administrate și la planșele foto aflate la dosar, instanța a
constatat că ipote za producerii prin lovire de corp dur este exclusă.
Așadar , din declarațiile inculpatului P.C. și a martorei Ț.E.C. rezultă că de multe ori, victima
încerca singură să se dea jos din pat și, nemaiputând să -și țină echilibru, cădea destul de frecvent .
Din toate planșele foto aflate la d osarul cauzei a rezult at că în apropierea patului nu era amplasat
niciun obiect de mică înălțime de care victima să se lovească în zona anatomică în care se află splina,
astfel că, o cădere din pat direct pe podea nu era capabilă a produce o asemenea ruptură de splină.
Cu certitudine instanța a sublin iat faptul că , ruptura de splină a fost produsă de inculpat în mod direct
și nemijlocit , ca urmare a multiplelor loviturilor aplicate victimei cu piciorul, în zona abdominală.
Raportat la probele administrate, instanța a constatat că fapta inculpatului de a lovi pe
victima P .C., mama sa,, cu pumnii și picioare le în ziua de 27 aprilie 2014, c auzându -i leziuni acesteia
care au produs decesul acesteia în data de 30 aprilie 2014, întrunește toate elementele constitutive ale
infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, infracțiune prevăzută la art. 195 Cod penal cu ref . la art.
199 al. 1 C od penal și nu a infracțiunii de omor , infracțiune prevăzută la art. 188 Cod penal raportat
la art. 199 al. 1 Cod penal cum s -a reținut inițial în actul de sesizare al instanței.
Așadar , în ceea ce privește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și infracțiunea de
omor deosebirea constă în faptul că , deși la ambele infracțiuni, loviturile sunt comise cu intenție, în
cazul primei infracțiuni moartea victimei se produce din culpă, inculpatul neprevăzând acest rezultat,
deși trebuia și putea să -l prevadă, iar în cazul celei de a doua infracțiuni rezultatul letal a fost
prevăzut iar inculpatul, chiar l -a dorit sau cu toate că nu l -a dorit, l -a acceptat în mod conștient. În
consecință, pentru delimitarea celor două infracțiuni, trebuie analizată poziția subiectivă a
inculpatului, intenți a cu care acesta a acționat.
În cauză, având în vedere că inculpatul nu a folosit un obiect apt a produce moartea, că nu a
lovit victima într -o zonă vitală a corpului, că decesul s -a produs la 3 zile de la data aplicării
loviturilor, fiind favorizat și de fondul patologic preexistent, se apreciază că nu a existat în intenția
autorului, uciderea victimei. Faptul că acesta a avut și anterior comiterii faptei o atitudine violentă
față de victimă, pe fondul certurilor determinate de starea de boală a acesteia și de existența în
domiciliu a încă două persoane bolnave și care necesitau atenție deosebită, nu induce concluzia că
inculpatul urmărea uciderea victimei, în condițiile în care nu s -a făcut dovada aplicării unor lovituri
de mare intensitate, care să impun ă îngrijiri medicale.
Mai mult decât atât, din declarația martorului F.I. rezultă că inculpatul o aducea în fiecare
an, în perioada iernii, pe mama sa la domiciliul concubinei, tocmai pentru a avea grijă de ea, fapt ce
denotă, odată în plus, lipsa intenți ei de ucide. Aceeași lipsă a intenției denotă și din comportamentul

21
inculpatului din zilele ulterioare lovirii victimei, având în vedere că, din declarațiile martorelor
Ț.E.C. și P.E., rezultă deși acesta era plecat din localitate, se interesa zilnic de s tarea de sănătate
mamei sale, solicitându -i chiar concubinei să o ducă pe victimă la spital.
În consecință, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea
juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 188 Cod penal raportat la art. 199 al. 1 Cod penal
în infracțiunea prevăzută de art. 195 Cod penal cu referire la art. 199 al. 1 Cod penal ”.44

Apreciez că soluția instanței, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea
de omor prev. de art. 188 Cod penal cu referi re la art. 199 alin. (1) Cod penal în infracțiunea
de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal raportat la art. 199
alin. (1) Cod penal este corectă. Opinez că inculpatul nu a acționat cu intenția de a o ucide pe
mama sa . Lipsa a cestei intenți i rezultă din modul în care inculpat ul P.C. a acționat. Astfel,
activitatea vătămătoare a fost realizată de acesta , în opinia me a, cu intenție directă, căci,
intrigat de faptul că victima nu îl ascultă și a vrut din nou să se dea jos singură, fiind nevoit să
o ridice de fiecare dată și să o așeze pe pat, inculpatul a lovit -o de mai multe ori cu picioarele
în zona abdomenului. După ce i -a aplicat loviturile, inculpatul a ridicat victima pe pat și i -a
mai aplicat câteva lovituri cu pumnii în zon a spatelui, după care a plecat din cameră.
Apoi, din raportul de expertiză medico -legală rezultă că moartea victimei a fost
violentă, cauza medicală a morții fiind șocul traumatic și hemoragic la o politraumatizată cu
multiple contuzii ale membrelor, fract ură de piramidă nazală, fractură costală și ruptură de
splină, leziuni care au putut fi produse prin loviri repetate cu mijloace, corpuri și de corpuri
contondente. S -a stabilit că leziunile au vechimi diferite, unele fiind recente, iar altele cu
vechime d e 3-5 zile.
Dacă victima ar fi supraviețuit, fapta ar fi fost încadrată, probabil, la infracțiunea de
loviri sau alte acte de violență în formă agravată (adică art. 193 alin. (2) Cod penal), rap. la
art. 199 Cod penal , deoarece victima a fost mama sa incul patului . Rezultatul mai grav,
moartea victimei, s -a produs din culpă. Achiesez la opinia exprimată de unii autori , care
afirmă, astfel cum am precizat anterior, că această culpă este prezumată.
Având în vedere împrejurările concrete ale cauzei, respectiv s ituația în care se afla
victima, care, începând din luna martie 2014, nu se mai putea deplasa decât foarte greu și, de
cele m ai multe, ori trebuia ajutată și încerca să meargă singură, de multe ori întâmplându -se să
cadă din pat și să se lovească, cred că în prezenta cauză culpa este cu prevedere.

44http://www.legal -land.ro/codul -penal -adnotat/ar t-195-lovirile -sau-vatamarile -cauzatoare -de-moarte/

22
Pe de altă parte, am în vedere criteriile utilizate în practică pentru a deosebi
infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
– acțiunea/inacțiunea infracțională – inculpatul a lovit victima de mai multe ori cu
picioarele în zona abdomenului. După ce i -a aplicat loviturile, a ridicat victima pe pat și i -a
mai aplicat câteva lovituri cu pumnii în zona spatelui , după care a plecat din cameră;
– raportul de cauzalitate –procesul c auzal nu este unul liniar, fiind prezenți și alți factori, care
sunt anter iori activității infracționale, adică problemele grave de sănătate alevictimei;
– latura subiectivă – nu există animus necandi, inculpa tul acționând cu intenția de a vătăma
corporal ;
– folosirea unui instrument apt de a produce moartea – inculpatul nu a folosit, în opinia mea,
un astfel de instrument. Acesta a lovit victima cu pumnii și picioarele;
– locul sau regiunea corporală unde s -au aplicat loviturile – abdomenul și spatele vict imei.

II .Deosebiri intre infractiunea de omor si infractiunea de loviri sau vatamari
cauzatoare de moarte (Decizia penală nr. 748 din 23.06.2016 )
”Prin sentința penală nr. 57/31.03.2016, Tribunalul Vrancea în baza dispozițiilor art.
386 Cod procedură pe nală a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice
din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal
în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod penal formulată de părțile civile C.L. și
C.M.I., precum și cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal în infracțiunea de vătămare
corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal formulată de inculpații N.C. și T.B.A.
În baza dispozițiilor art. 195 Cod penal a fost condamnat inculpatul C.N., la 5 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.În baza
art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s -a menținut arestarea pr eventivă a inculpatului C. N .
În baza dispozițiilor art. 195 Cod penal a fost c ondamnat inculpatul T.B.A., la 7 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
prevăzută de art. 195 Cod penal.
(…)
Pentru a pronun ța această hotărâre, prima instanț ă a avut în vedere următoarele:

23
Inculpații C.N. și T.B.A. locuiesc în comuna U., sat U., jud. V., aceștia fiind în relații
apropiate, consătenii cunoscând că sunt ”naș și fin”.Pe aceeași uliță cu imobilul inculpatului
C.N. se află și proprietatea victimei C.C . Inculpatul C.N. și victima C.C. au fost în relații de
prietenie până în urmă cu aproximativ doi ani când, potrivit susținerilor inculpatului C.N.,
victima C.C. i -ar fi solicitat să dea o declarație într -un dosar în ca re era cercetat, fiind
refuzată. După acest moment au apărut frecvent discuții în contradictoriu și jigniri în
principal între inculpatul C.N. și victima C.C., în aceste scandaluri fiind implicate ocazional
și soția victimei, C.L., prec um și soacra inculpa tului, V.I.
În după -amiaza zilei de 22.07.2014, inculpații s -au întâlnit la locuința lui C.N. în jurul
orei 16:30, unde au consumat băuturi alcoolice și au stat de vorbă, programând să petreacă
împreună o parte a concediului din vară. Tot aici s -au aflat ș i fiul lui C.N., C.F., soția și
soacra aceluiași inculpat, C.C. și respectiv V.I.În jurul orei 18:30, martora V.I., soacra
inculpatului, a plecat la un magazin din centrul satului pentru a face cumpărături, iar pentru
aceasta, a fost nevoită să treacă prin dreptul casei victimei C.C. , care tocmai d eschidea
porțile de acces auto. Pe fondul tensiunilor dintre cele două familii, martora și victima și -au
adresat reciproc cuvinte jignitoare și injurii, martora continuându -și drumul spre magazin.
La revenirea spr e casă a mai existat un schimb scurt de cuvinte cu victima în aceeași termeni
jignitori.
Când a ajuns acasă, martora V.I. a povestit cele întâmplate. Deranjat de faptul că
soacra ”nașului” său a fost jignită de C.C., cu care el însuși avusese în trecut une le
schimburi de replici jignitoare, inculpatul T.B.A. a luat inițiativa de a suna victima pentru a -i
cere socoteală cu privire la atitudinea sa.
Astfel, în intervalul orar 1 9:15-19:42 au existat 4 apeluri. În legătură cu acest aspect
martora C.L. susține c ă au existat circa 7 apeluri primite de soțul său, ocazie cu care a
recunoscut vocile celor doi inculpați care îl chemau să se bată, să rezolve problemele dintre
ei ”ca bărbații”. Deși într -o primă fază, victima a luat în glumă îndemnurile inculpaților,
insistența acestora au determinat -o până la urmă să dea curs acestor chemări, în drumul spre
locuința luiC.N. fiind văzut vorbind la telefon de martorul B.N. La întrebarea acestuia,
victima a răspuns că se ceartă cu ”C.”, dar nu a dat ascultare nici îndemnur ilor martorului
de a se liniști, pentru că nu m erită să se certe cu familia C.
(…)
După întâlnirea cu martorul B.N., victima C.C., despre care inculpații au susținut că
era sub influența băuturilor alcoolice, s -a deplasat la locuința inculpatului C.N. și aici

24
inculpații susțin că un timp au discutat cu acesta civilizat și chiar a fost invitată să bea un
pahar de vin cu ei la masa amplasată în curtea a doua, sub un măr.
Starea de ebrietate a victimei a fost confirmată de mențiunile din foaia de observație
nr. 35964 a Spitalului de Urgență Județean ”Sf. P.” Focșani. Inculpații susțin că în momentul
în care prin curte a trecut martora V.I., victima a început din nou să o înjure, ceea ce l -a
deranjat pe inculpatul C.N. care i -a aplicat o lovitură cu palma pest e față, determinând -o
astfel să cadă la pământ.
În continuare, inculpații s -au apropiat de victima căzută la pământ și au început să o
lovească cu pumnii și picioarele peste cap și în abdomen.Deoarece victima a rămas
inconștientă, la un moment dat a fost s tropită cu apă de C.F., lucru observat ulterior și de
soția și fiica victimei. La apelurile insistente ale soției sale, C.C. a reușit să răspundă,
confirmându -i că a fost bătut. Victim a a fost scoasă la poartă de C.N . și de V.I., iar de aici a
fost preluată de soția și fiica sa, care au sprijinit -o să meargă acasă.
Starea gravă a victimei care se plângea de dureri puternice în abdomen a impus
apelul de urgență 112, la fața locului deplasându -se un echipaj de ambulanță care i -a
acordat îngrijiri medicale pent ru stabilizare, după care victima a fost transportată la Spitalul
de Urgență Județean ”Sf . Pantelimon” , unde s -a intervenit chirurgical în data de 23.07.2014.
Pe fondul complicațiilor postoperatorii, victima a decedat la data de 31.07.2014.
Victima a fost internată în secția Chirurgie ATI a Spitalului de Urgență Județean ”Sf.
P.” F., în perioada 23.07 -31.07.2014 cu diagnosticul ”Politrumatism prin
agresiune.Abdomen acut chirurgical mixt (hemoragic peritonitic). Ruptură duoden. Contuzii
unghi colic drept cu dilacerare și efracția peretelui colic. Peritonită fecalodiă. Hemoragie
internă prin ruptură de mezenter. Hematom retroperitoneal drept. Traumatism toracic drept
cu echimoză lateral. TCC acut închis. Șoc traumatic. Sepsis sever cu MSOF. Stare de
ebrietate” .
(…)
În cursul urmăririi penale a fost întocmit un prim raport de necropsie medico -legală
nr. …/A/2014 din 22.01.2015, constatându -se că moartea victimei C.C. a fost violentă, iar
cauza medicală a decesului a fost șocul septic (cu bronhopneumonie genera lizată și
insuficiență multiplă de organ), complicație terminal survenită în statusul postoperator al
unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, peritonită secundară și contuzii la nivelul
colonului drept (pentru care s -au efectuat duodenorafie și hem icolectomie dreaptă). S -a mai

25
menționat în raportul de expertiză că leziunile la nivelul extremității cefalice constatate cu
ocazia autopsierii au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri dure (posibil mijloace
specifice omului) la nivelul peretelui a bdominal anterior, toate putând data din 22.07.2014.
Victima a fost lovită din față (în ortostatism), precum și în poziția culcat (decubit dorsal).
Prin același act medical s -a făcut precizarea că nu s -au constatat omisiuni sau greșeli
în acordarea asisten ței medicale pe parcursul internării victimei, evoluția nefavorabilă a
leziunilor traumatice suferite datorându -se complicațiilor redutabile (atât cele de natura și
localizarea leziunilor, cât și cele de natură infecțioasă).Între leziunile traumatice const atate
la autopsia medico -legală și deces există legătură de cauzalitate in directă (predominant
violentă).
La momentul efectuării în UPU în 22.07.2014, ora 22:10, ecografia abdominală a
evidențiat lichid liber intraperitoneal și starea generală a victimei a impus monitorizare
activă și reevaluare în dinamică. Elementele semiologioce de abdomen acut chirurgical s -au
confirmat în 23.07.2014 ora 06:25 atunci când reexaminarea ecografică certifică prezența
lichidului liber în cavitatea peritoneală. Se stabilește diagnosticul pneumoperitoneu
posttraumatic, traumatism toraco -abdominal, traumatism cranio -facial și la ora 08:40
pacientul este transferat la clinica chirurgie -ATI. Intervenția chirurgicală a început la ora
09:45. Pacientul a fost stabil în cursul nopții și a intrat în operație stabil hemodinamic. Din
momentul în care s -a diagnosticat sindromul de abdomen acut perforat cu pneumoperitoneu,
pregătirile pentru gestul chirurgical au durat aproximativ o oră și 45 de minute (incluzând
diagnosticul radiologic și transportul pacientului) ceea ce este în limitele de timp acceptate.
S-a mai precizat în expertiză că sindromul de abdomen acut cu pneumoperitoneu a
impus efectuarea intervenției chirurgicale care nu a fost întârziată, fiind efectuată după ce s –
a confirma t diagnosticul de abdomen acut chirurgical și în timp util (timpul de o oră și 45 de
minute fiind necesar pentru transportul pacientului, pregătirea preoperatorie a pacientului și
echipei chirurgicale). Monitorizarea pacientului a fost corectă. Antibiotera pia a fost corect
manageriată efectuându -se inițial empiric conform protocoalelor, iar după antibiogramă a
fost adaptată prin introducerea de colistin pentru pseudomonas aeruginosa. În contextul
traumatic al victimei starea de sepsis nu putea fi prevenită prin gesturi sau acțiuni medicale,
arătându -se că flora microbiană pusă în evidență prin examenul microbiologic face parte din
categoria infecțiilor instraspitalicești.
Nici expertul consilier, propus de inculpatul C.N., nu a reținut cu certitudine ruperea
lanțului cauzal între leziunile traumatice și deces, chiar dacă a apreciat că au existat

26
deficiențe în acordarea asistenței medicale, deficiențe care au constituit un factor
determinant al decesului, diminuând șansele de supraviețuire.
(…)
Situația de f apt reținută rezultă din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi
penale, cât și al cercetării judecătorești, și anume: plângerea victimei, procesele verbale de
intervenție la eveniment, procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto,
declarațiile martorilor, actele medicale, rapoartele de expertiză medico -legală și opinia
expertului parte, coroborate și cu declarațiile inculpaților care au recunoscut că au lovit
victima.
Raportat la acest probatoriu, instanța constată că în drept, fapt ele inculpaților C.N. și
T.B.A. constând în aceea că, împreună au lovit, în mod repetat și cu forță deosebită, cu
pumnii și picioarele, în zona capului și abdomenului, pe consăteanul lor C.C. în seara zilei de
22.07.2014, provocându -i un politraumatism pri n agresiune cu abdomen acut chirurgical
mixt (hemoragic și peritonic), ruptură de duoden, contuzii unghi colic drept cu dilacerare și
efracția peretelui colic, peritonită fecalidă, hemoragie internă prin ruptură de mezenter,
hematom retroperitoneal drept, traumatism toracic drept cu echimoză laterală și TCC acut
deschis care au condus la deces în data de 31.07.2014, întrunesc pentru fiecare dintre
inculpați elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
prevăzută de art . 195 Cod penal, fiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii.
Referitor la cererile de schimbare a încadrării juridice, instanța constată că părțile
civile C.L. și C.M.I., prin reprezentant legal, au solicitat schimbarea încadrării ju ridice în
infracțiunea de omor.
Instanța a constatat că, ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de
moarte de infracțiunea de omor este împrejurarea că, deși la ambele infracțiuni, loviturile
sunt aplicate cu intenție, în cazul primei infracțiuni moartea victimei se produce din culpă,
inculpatul fie a prevăzut rezultatul faptei lui, dar a crezut că nu se va produce, fie nu a
prevăzut acest rezultat, deși trebuia și putea să -l prevadă. În cazul celei de a doua infracțiuni
rezultatul letal a fost pre văzut, iar inculpatul, chiar l -a dorit sau cu toate că nu l -a dorit, l -a
acceptat în mod conștient. În consecință, pentru delimitarea celor două infracțiuni, trebuie
analizată poziția subiectivă a inculpatului, intenția cu care acesta a acționat.
În speță, având în vedere că inculpații nu au folosit în comiterea infracțiunii un obiect
apt a produce moartea, nu au lovit victima vizând conștient o zonă vitală a corpului, că
decesul s -a produs la 9 zile de la data aplicării loviturilor, fiind favorizat și de u n fond

27
patologic preexistent, precum și de alte cauze medicale intervenite ulterior, instanța
apreciază că inculpații nu au av ut intenția de a ucide victima. Este adevărat că acțiunea
violentă a inculpaților a fost concomitentă, dar acest lucru nu este suf icient pentru a putea
reține existența intenției acestora de a ucide victima, având în vedere faptul că, inculpații și
victima au discutat civilizat chiar înainte de momentul lovirii, victima avea o vârstă relativ
tânără (43 de ani), ceea ce permite o pres upunere generală că persoanele de această vârstă
pot avea o rezistență fizică mai mare, precum și faptul că nu se poate reține cu certitudine
aplicarea unor lovituri de mare intensitate, potrivit concluziilor din primul raport de
expertiză leziunile pledea ză pentru lovire cu intensitate medie spre mare. Chiar dacă în urma
loviturilor s -a produs ruperea unor organe interne (duoden, mezenter), ceea ce evident
presupune o forță mai mare în aplicarea loviturilor, decesul a intervenit și urmare altor
cauze ulter ioare, după cum s -a arătat mai sus, situație în care există un dubiu privind
aplicarea de lovituri cu o intensitate atât de mare încât să permită univoc reținerea intenți ei
de a suprima viața victimei.
Lipsa intenției denotă și din comportamentul inculpați lor care s -au oprit din lovirea
victimei când aceasta a devenit inconștientă și au încercat, împreună cu membrii familiei
inculpatului C.N., să dea un prim ajutor victimei.Nici invitarea telefonică a victimei pentru a
rezolva problemele ”ca bărbații” nu in dică altă intenție a inculpaților decât cel mult de a o
bate pe victimă.
Pentru considerentele arătate instanța a apreciat că nu există elemente care să
permită reținerea în cauză a intenției directe sau indirecte de a ucide victima, inculpații
lovind vict ima cu intenție, fiind însă în culpă în raport cu moartea acesteia, astfel că, în baza
dispozițiilor art. 386 Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea de schimbare
încadrare juridică din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte p revăzută de
art. 195 Cod penal în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 Cod pe nal formulată de
părțile civile. Astfel, fiecare dintre inculpați a săvârșit infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 Cod penal, fapta acestora, așa cum a fost
reținută mai sus, fiind prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege
și anume praeterintenția, este nejustificată și imputabilă fiecăruia dintre ei.
Jignirea soacrei inculpatului C.N. ar fi putut constitu i o situație provocatorie, însă
doar pentru acest inculpat și cel mult în raport cu prima palmă aplicată victimei, nu și pentru
ceea ce a urmat.
(…)

28
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Vrancea, inculpații C.N. ș i T.B. și părțile civilă C.L. și C.M.I. Parchetul de pe lângă
Tribunalul Vrancea apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală sub aspectul
greșitei soluționări a laturii civile prin respingerea cererii de obligare a inculpaților la plata
unei p restații periodice pentru minora C.I. începând cu data producerii prejudiciului și nu cu
data pronunțării hotărârii apelate.De asemenea, apreciază că și pedepsele aplicate celor doi
inculpați sunt prea mici, solicitând majorarea acestora.
Inculpații apreci ază hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală sub
aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte,
motivat de faptul că nu au intenționat să suprime viața părții victimei C.C., precum și faptul
că din concluziile rapoartelor expertizelor medicale efectuate în cauză rezultă că decesul
victimei s -a datorat nu loviturilor aplicate, ci datorită unei infecții intraspitalicești.În
subsidiar, inculpații solicită ca în cazul condamnării lor pentru faptele deduse judecății să se
țină cont că în fața judecătoriei de fond au solicitat judecarea pe baza procedurii
simplificate, cerere respinsă în mod gr eșit de către instanța de fond.
Partea civilă C.L., în nume propriu și în calitate de reprezentant a l minorei C.M.I. a
apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, atât sub aspectul laturii
penale, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei. Solicită schimbarea încadrării juridice a
faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte în
infracțiunea de omor, precum și obligarea celor doi inculpați în solidar la plata unei obligații
lunare de întreținere în favoarea minorei C.M.I., de la data săvârșirii infracțiunii și până la
majoratul ace steia în afară de pensia de urmaș pe care aceasta o primește.
La termenul de ju decată din 31.05.2016, instanța, având în vedere motivele invocate,
a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților
C.N. și T.B.A. din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 195 Cod penal
în infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal. Analizând cauza prin prisma
motivelor de apel invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reți ne
următoarele:
În mod judicios instanța de fond, având în vedere probele administrate în cauză a
constatat săvârșirea faptelor cu vinovăție de către inculpații C.N. și T.B.A., dar nu a dat
încadrarea juridică corespunzătoare situației de fapt și a probel or administrate în cauză.
Victima a fost internată în secția Chirurgie ATI a Spitalului de Urgență Județean ”Sf. P.” F.,
în perioada 23.07 -31.07.2014 cu diagnosticul ”Politrumatism prin agresiune. Abdomen acut

29
chirurgical mixt (hemoragic peritonitic). Rupt ură duoden. Contuzii unghi colic drept cu
dilacerare și efracția peretelui colic. Peritonită fecalodiă. Hemoragie internă prin ruptură de
mezenter. Hematom retroperitoneal drept. Traumatism toracic drept cu echimoză lateral.
TCC acut închis. Șoc traumatic. Sepsis sever cu MSOF. Stare de ebrietate”.
În cursul urmăririi penale a fost întocmit un prim raport de necropsie medico -legală
nr. 160/A/2014 din 22.01.2015, constatându -se că moartea victimei C.C. a fost violentă, iar
cauza medicală a decesului a fost ș ocul septic (cu bronhopneumonie generalizată și
insuficiență multiplă de organ), complicație terminal survenită în statusul postoperator al
unui traumatism abdominal cu ruptură duodenală, peritonită secundară și contuzii la nivelul
colonului drept (pentru care s -au efectuat duodenorafie și hemicolectomie dreaptă). S -a mai
menționat în raportul de expertiză că leziunile la nivelul extremității cefalice constatate cu
ocazia autopsierii au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri dure (posibil mijloace
specifice omului) la nivelul peretelui abdominal anterior, toate putând data din 22.07.2014.
Victima a fost lovită din față (în ortostatism), precum și în poziția culcat (decubit dorsal).
Prin același act medical s -a făcut precizarea că nu s -au constatat omi siuni sau greșeli
în acordarea asistenței medicale pe parcursul internării victimei, evoluția nefavorabilă a
leziunilor traumatice suferite datorându -se complicațiilor redutabile (atât cele de natura și
localizarea leziunilor, cât și cele de natură infecți oasă). Între leziunile traumatice constatate
la autopsia medico -legală și deces există legătură de cauzalitate indirectă (predominant
violentă).
În cursul judecății, la solicitarea inculpaților, a fost efectuată o nouă expertiză
medico -legală, prin care s -a concluzionat că moartea lui C.C. a fost violentă, din
documentația medicală rezultând că s -a datorat unui traumatism abdominal cu ruptură
duodenală, contuzii colon drept și peritonită secundară pentru care s -a intervenit chirurgical
și care s -a complicat în evoluție cu șoc septic, între leziunile traumatice și deces existând
legătură de cauzalitate indirectă.
Din probele administrate în cauză rezultă că cei doi inculpați au acționat împreună în
cadrul unei activități infracționale indivizibile pentru lo virea victimei C.C.Inculpații au
aplicat victimei lovituri de mare intensitate în zone anatomice vitale, lovituri care au
provocat leziuni grave în special la nivelul abdomenului care au dus la ruptură de duoden,
ruptură de mezenter, precum și contuzie col on drept.
Loviturile aplicate de cei doi inculpați au fost multiple și au vizat zone vitale ale
corpului, respectiv abdomen, torace și cap.Multitudinea loviturilor aplicate concomitent de

30
ambii inculpați, chiar și după căderea acesteia la pământ, lovituri de mare intensitate,
aplicate cu pumnii și picioarele duc la concluzia că inculpații chiar dacă nu au urmărit, au
acceptat ca loviturile aplicate asupra victimei să aibă consecințe grave asupra acesteia,
inclusiv să ducă la deces.
În concret, Curtea con stată că inculpații au aplicat împreună lovituri multiple
victimei cu pumnii și picioarele, lovituri de mare intensitate în zone vitale care au dus la
deces, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu are infracțiunii de
lovituri ca uzatoare de moarte.
Din rapoartele de expertiză medico -legale efectuate în cauză, inclusiv expertiza
efectuată la cererea inculpaților , rezultă că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu
sau de corpuri dure și că au pus în p rimejdie viața victimei.
În aceste condiții pe latură subiectivă, Curtea constată că nu este incidentă
preterintenția specifică infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte , în sensul că , decesul
victimei nu s -a datorat loviturilor aplicate de către inculpați, ci ca u rmare a unor
împrejurări exterioare ce nu au fost avute în vedere de inculpați și au dus la producerea
unui rezultat periculos neurmărit și neacceptat de către aceștia.În acest context, se
constată că în mod judicios instanța de fond nu a reținut existența unei legături de
cauzalitate între decesul victimei C.C. și apariția unei infecții intraspitalicești care a dus la
deces.
Această concluzie rezultă atât din conținutul expertizelor medico -legale din care
rezultă că între leziunile traumatice c onstatate la autopsia medico -legală și deces există
legătură de cauzalitate predominat ind irectă (predominant violentă). Analizând lanțul
cauzal ce a dus la decesul victimei se constată că acesta se datorează activității inculpaților
care în urma lovit urilor aplicate au determinat internarea în spital a numitului C.C. cu
leziuni multiple din care unele susceptibile de a pune în primejdie viața acesteia.Dacă
inculpații nu ar fi agresat victima, cauzându -i leziuni grave aceasta nu ar mai fi fost
internat ă în spital și nu ar fi fost infestată cu o infecție intraspitalicească care a dus la
deces.
În speță, intervenția chirurgicală a fost generată de traumatismele suferite de victimă
ca urmare a loviturilor aplicate de inculpați, infectarea acesteia cu un virus intraspitalicesc
fiind suprapusă pe cauzele inițiale ce au dus la decesul victimei. Față de aceste
considerente, Curtea apreciază că inculpații au săvârșit infracțiunea de omor prevăzută de

31
art. 188 Cod penal și nu infracțiunea de lovituri cauzat oare de moarte prev. de art. 195 Cod
penal așa cum a reținut instanța de fond.
Va dispune condamnarea inculpaților C.N. și T.B.A. la pedeapsa principală a
închisorii pentru infracțiunea de omor prev. de art. 188 Cod penal, pedepse orientate spre
minimu l special prevăzut de lege, având în vedere faptul că inculpații sunt la primul impact
cu legea penală, au conștientizat și regretat urmările faptelor săvârșite (…)”.45

Opinez a fi legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de control judicia r, în
sensul reținerii infracțiunii de omor, deoarece, apreciez că, activitatea infracțională a
inculpaților depășește intenția de a vătăma corporal victima.
Această aserțiune este susținută de :
– activitatea infracțională – inculpații s -au apropiat de victi ma căzută la pământ și –
au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și în abdomen până ce aceasta a
ajuns în stare de inconștiență;
– latura subiectivă – cred că inculpații au acționat cu intenție indirectă, au prevăzut
posibilitatea ca victima să decedeze, având în vedere numărul și intensitatea loviturilor și
zonele în care acestea au fost aplicate, și deși nu au urmărit moartea acesteia, au acceptat
posibilitatea producerii decesului;
– regiunile corporale unde s -au aplicat loviturile – zone vitale: cap, torace și
abdomen;
– numărul și intensitatea loviturilor – din starea de fa pt reținută de prima instanță
reiese faptul că cei doi inculpați au continuat să lovească cu pumnii și picioarele victima
căzutăla pământ, cauzându -i, printre a ltele, un traumatism abdominal cu ruptură duodenală,
peritonită secundară și contuzii unghi colic drept cu dilacerare și efracția peretelui colic.
Peritonită fecalodiă. Hemoragie internă prin ruptură de mezenter. Hematom retroperitoneal
drept. Traumatism t oracic drept cu echimoză lateral. TCC acut închis.

45https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta -nse467g/

32

CONCLUZII

Consider că dreptul la integritatea corporală și sănătate, alături de dreptul la viață și
dreptul la libertate, reprezintă un drept fundamental al persoanei. Mă raliez opiniei exprimat e
în literatura de specialitate de unii autori, în sensul că, infracțiunea de loviri sau vătămări
cauzatoare de moarte , ca rezultat al intenției de a vătăma corporalși al culpei cu prevedere, ar
trebui inclusă în rândul infracțiunilor contra vieții , ca o f ormă atenuată a infracțiunii de omor –
asemănător infracțiunii de ucidere la cererea victimei – relevant fiind, în acest sens, rezultatul
specific raportat la latura subiectivă.
Nu sunt de acord cu forma de vinovăție cu care se comite infracțiunea de lovir i sau
vătămări cauzatoare de moarte. În cadrul laturii subiective (praeterintenția) se rețin atât
intenția de a vătăma, cât și culpa față de decesul victimei. În doctrină se apreciază că
rezultatul mai grav îi poate fi imputabil autorului cu titlu de culpă , cu sau fără prevedere.
Încadrarea juridică a unei fapte concrete, de pildă, lovirea unei persoane cu o carteîn
cap, determinând căderea și lovirea cu capul de dunga unei servante din lemn, urmată de
deces, trebuie stabilită având în vedere toate împrejur ările în care a fost comisă.
Opinez că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ar trebui reținută
doar atunci când rezultatul specific – moartea victimei – se datorează culpei fără prevedere.
De pildă, în si tuația de fapt redată anterior – făptuitorul lovește victima cu cartea în cap în
apropierea unei servante – apreciez că, încadrarea juridică trebuie să reprezinte rezultatul
examinării atente a tuturor împrejurărilor cauzei, respectiv: pe rsonalitatea făptuitorului, rel ația
acestuia cu v ictima, experiența de viață, vârsta, împrejurarea în care a fost săvârșită fapta,
mijloacele folosite, atitudinea psihică a făptuitorului în timpul și ulterior comiterii faptei, etc.

33
Nu se poate pune semnul egalității înt re un adolescent de 15 ani care î și lovește fratele
cu o carte în cap, agitat fiind din cauza faptului că acesta i -a luat telefonul și , de pild ă, un
medic, care î și lovește soția în ace leași împrejurări . În prima situație este cert că va fi reținută
infracțiunea de loviri sau vătămări cau zatoare de moarte, deoarece adolescentul a avut intenția
de a-i aplica fratelui o corecție fizică , rezultatul mai grav producându -se (având în vedere
vârsta sa, dinamica evenimentelor, experiența de viață, împrejurarea în care fapta a fost
comisă) din culp ă fără prevedere.
Însă, în cea de a doua situație, cred că făptuitorul, având în vedere personalitatea sa, a
prevăzut posibilitatea că odată lovită în cap, victima s -ar putea dezechilibra și lovi de
marginea servantei , considerând fără un temei suficient c ă aceasta nu se poate produce în
concret. Apreciez că odată ce făptuitorul deși nu acceptă rezultatul faptei sale, considerând
fără temei că acesta nu se va produce, prevede acest rezultat, nu se mai poate vorbi despre
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Această abordare a doctrinei și a practicii judiciare consider că, conduc, în unele
situații la soluții eronate.
Nu se poate pune semnul egalității între adolescentul făptuitor (din stare a de fapt redată
anterior) și făptuitor ul medic careprofitând că în încăpere nu se mai află nimeni, își loveș te
victima, care stătea cu spatele la el, în cap, fiind sigur , având în vedere locul comiterii faptei,
că odată ce o lovește în cap, victima se va dezechilibra și va cădea peste servantă, se va lovi la
cap, cu consecința decesului , reușește să ”mascheze” animus necandi, organele judiciare
reținând culpa cu prevedere, cu consecința încadrării faptei în infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte.
Consider că ar fi extrem de dificil, s au chiar imposibil, ca organele judiciare să poată
demonstra că medicul a acționat cu intenția de a ucide victima, pe baza mijloacelor de probă
pe care le -ar putea administra: cercetare la fața locului, fotografii, declarația inculpatului, care
evident nu ar recunoaște că a acționat cu intenție, raportul de expertiză întocmit în cauză, din
care ar reieși legătura de cauzalitate între faptă și rezultat, respectiv mijlocul folosit – o carte. ..
Prin urmare, cred că o analiză mai atentă a laturii subiective a a cestei infracțiuni,
urmată de modificarea dispozițiilor art. 195 Cod penal, în sensul precizării, că fapta de lovire
sau alte acte de violență ori vătămarea corporală care a cauzat moartea victimei, constituie
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, exclusiv în situația în ca re rezultatul

34
mai grav îi este imputabil făptuitorului din culpă fără prevedere, ar reprezenta un obstacol în
pronunțarea unor soluții eronate.

BIBLIOGRAFIE

1. Basarab M. , Pașca V., Bă dilă M., Miheș C., Mirișan V., ”Codul penal comentat . Volumul
II. Partea specială”, Editura Hamangiu, București, 2008;
2. Bodea R .,”Drept penal. Partea specială ”, vol. I, Editura Impremeriei de Vest, Oradea,
1999;
3. Bodea R .,”Drept penal. Partea specială”, Editura Hamangiu, Bucureș ti, 2008 ;
4.Bogdan S., Șerban D.A.,”Drept penal. Partea specială ”, Editura Universul Juridic,
București, 2017 ;
5. Bogdan S., Șerban D.A., ”Noul Cod penal comentat ”, Editura Universul Juridic, București,
2014;
6. Bulai C., Filipaș A., Mitrache C .,”Instituți i de drept penal. Partea generală. Curs selectiv
pentru examenul de licență” – Editura TR EI, București, 2006;
7. Cioclei V., ”Drept penal. Partea specială I .”, Ediția 2, Edi tura C.H. Beck, București, 2017 ;
8.Dongoroz V., ”Drept penal” , Reeditarea ediției din 1939, Editura Asociația Română de
Științe penale, București, 2000 ;
9.Dongoroz V., ”Explicații teoretice ale Codului penal român ”, Ed. All Beck, Ediția a II -a
Ed. Academiei Române, vol. III, București, 2003;
10. Ivan Gh., ”Răspunderea penală subiectivă din perspectivă comunitară ”, DREPTUL nr.
7/2008 ;
11. Ivan Gh., Ivan M. -C.,”Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal” , Editura
C.H.Beck, București, 2017;

35
12. Mateuț Gh. ,”Drept penal special. Sinteză de teorie și practcă judiciară ”, Vol. I, Edi tura
Lumina Lex, București, 1999 ;
13. Loghin O., Filipaș A., ”Drept penal. Partea specială .”, Editura didactică ș i pedagogică,
București, 1983
14. Pascu I., Bunenci P., ”Drept penal. Partea specială ”, Volumul I, Editura Hamangiu,
București, 2017;
15. Rătesc u C., Pop T., Dongoroz, V., Papadopolu M. , ”Codul penal Carol al II -lea adnotat.
Partea specială. Volumul III ”, Editura Librăriei SOCEC & CO S.A., București, 1937,;
16. Streteanu F., Nițu D., ”Drept penal. Partea generală” , Editura Universul J uridic,
Bucur ești, 2014;
17. Udroiu M., ”Drept penal. Partea specială .”, Ediția a 3 -a, Editura C.H.Beck, București,
2016 ;
18. Udroiu M., ”Drept penal. Partea specială ” Ediția a 4 -a revizuită și adăugită, Ed itura
C.H.Beck, București, 2017
18. Constituția României;
19. Convenția europeană a drepturilor omului;
20. Codul penal 1864;
21. Codul penal 1968;
22. Codul penal din 1936;
23. Noul Cod penal;
24.https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/spe ta-nse467g/ accesat la data de 24.02.2018;
25.http://www.legal -land.ro/codul -penal -adnotat/art -195-lovirile -sau-vatamarile -cauzatoare –
de-moart e/accesat la data de 04.03.2018 ;
26.http://www.roger -univ.ro/studenti/avizier -virtual/note -de-curs/drept -penal -partea –
speciala.pdf accesat la 10. 02.2018;
27. www.scj.ro accesat la 13.03.2018, 05.01.2018, 05.04.2018;
28. www.legalis.ro accesat la 05.04.2018, 20.03.2018, 17.02.2018;
29. R.R.D și R.D.P: ”Probleme de drept din practi ca Tribunalului Suprem, Colegiul penal ”
în R.R.D. nr. 12/1967, p. 99 ; R.D.P. nr. 4/1999, p. 147; R.D.P. nr. 3/2003, p. 120 ; R.R.D. nr.
8/1987 ;
30. Tribunalul Suprem, Secția penală, Decizia nr. 209/1977, în Repertoriul nr. 82, p. 244 ;Trib.
Suprem, Decizia nr . 986/1980, în Rep ertoriul nr . 82, p. 242 ; Trib. Suprem, Dec. pen. nr.
1982/1981 în Repertoriu III,.

36