Infractiunea DE Furt DIN Proprietatea Privata

=== Furt avut privat5 ===

CAPITOLUL I

CONSIDERA}II INTRODUCTIVE REFERITOARE LA PROPRIETATE. IMPORTAN}A ECONOMICO-SOCIAL|. ROLUL DREPTULUI PENAL ~N PROTEJAREA EI

Sec]iunea I. Considera]ii introductive

Rela]iile sociale de ordin patrimonial constituie unul din domeniile importante ale structurii sociat\]ii, având un rol important `n procesul complex al evolu]iei oric\rui tip de orânduire social\.

Proprietatea, potrivit art. 480 din Codul civil, este "dreptul ce are cineva de a se bucura [i a dispune de un lucru `n mod exclusiv [i absolut, `ns\ `n limitele stabilite de lege".

Cadrul constitu]ional al sistemului propriet\]ii `n România este reglementat de art. 135 din Constitu]ie unde se arat\ c\ tipologia de baz\ a sistemului propriet\]ii este dat\ de proprietatea public\ [i proprietatea privat\. Caracteristicile acestor dou\ tipuri de proprietate sunt legate de titularul propriet\]ii, de obiectul [i de regimul lor juridic diferit.

Proprietatea public\ apar]ine, potrivit art. 135 alin. 2 din Constitu]ie, statului sau unit\]ilor administrativ-teritoriale, astfel cum sunt definite `n alin. 3 al aceluia[i articol. Proprietatea privat\, tocmai orin faptul c\ titularul s\u nu e prev\zut `n Constitu]ie, poate apar]ine oric\rui subiect de drept.

Bunurile asupra c\rora se constituie proprietatea public\ sunt expres prev\zute de alin. 4 al articolului 135 din Constitu]ie, ca expresie a caracterului public al propriet\]ii. Proprietatea privat\ poate avea ca obiect orice bun, cu excluderea celor ce nu pot fi decât `n proprietate public\.

Sub aspectul regimului juridic, alin. 5 al articolului mai sus men]ionat prevede c\ bunurile proprietate public\ sunt inalienabile, deci sunt scoase din circuitul civil, ele neputând fi `nstr\inate prin actul de voin]\ al celui care le de]ine sau al statului [i, deci, nici urm\rite de creditori.

Bunurile obiect al propriet\]ii private fac parte din circuitul civil, ele putând fi `nstr\inate prin actul de dispozi]ie al proprietarului [i pot forma obiectul urm\ririi silite a creditorilor.

Ultimul alineat al art. 135 din Constitu]ie prevede c\ proprietatea privat\ este, `n condi]iile legii, inviolabil\, dar nu cu caracter absolut, `n sensul c\ exerci]iul acestui drept este afectat de sarcini ce revin proprietarului pentru protec]ia mediului, asigurarea bunei vecin\t\]i. Inviolabilitatea propriet\]ii publice rezult\ atât din caracterul s\u exclusiv, cât [i din caracterul s\u inalienabil, consecin]\ a acestei exclusivit\]i.

Integrarea `n circuitul economic al bunurilor proprietate privat\ se realizeaz\ `n temeiul libert\]ii comer]ului [i industriei prev\zute de art. 134 alin. 2 lit. a din Constitu]ie. De aceea, proprietatea privat\ st\ la baza economiei de pia]\, fiind expresia economic\ a libert\]ii individului. Din acest punct de vedere art. 41 din Constitu]ie `i consacr\ un regim special de protec]ie.

Protec]ia propriet\]ii private const\ `n garantarea [i ocrotirea ei. ~ntinderea garan]iei prev\zute de art. 41 alin. 1 din Constitu]ie prive[te orice fel de proprietate: mobiliar\, imobiliar\ sai industrial\. Efectele garan]iei se r\sfrâng [i asupra dezmembr\mintelor propriet\]ii – uzul, uzufructul, abita]ia – sau asupra altui drept real, deoarece, `n ultim\ instan]\, toate drepturile reale presupun, ca o condi]ie esen]ial\, dreptul de proprietate.

Principalele aspecte privind ocrotirea constitu]ional\ a propriet\]ii private constau `n: instituirea regimului propriet\]ii numai prin lege, obligativitatea instituirii unui regim egal de ocrotire, indiferent de titular, interdic]ia confisc\rii averii dobândite licit [i prezum]ia caracterului licit al dobândirii, interdic]ia cet\]enilor str\ini [i a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

Ocrotirea propriet\]ii private se realizeaz\ [i prin garan]iile constitu]ionale ale drepturilor `n general, `ndeosebi ca urmare a liberului acces la justi]ie – art. 21 din Constitu]ie – [i a controlului constitu]ionalit\]ii legilor – art. 140 din Constitu]ie [i urm\toarele privind Curtea Constitu]ional\.

Ocrotirea patrimoniului, care apare cu o sfer\ mai larg\ decât no]iunea de proprietate, incluzând pe lâng\ proprietate [i toate drepturile [i obliga]iile cu valoare economic\, se face `n primul rând printr-un `ntreg ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civle [i de alt\ natur\. ~mpotriva faptelor care prezint\ un grad mai ridicat de pericol social, patrimoniul este ocrotit prin mijloace energice ale legii penale. Aceast\ ocrotire, ca [i `n cazul altor valori sociale de mare `nsemn\tate, se realizeaz\ prin incriminarea faptelor care `i aduc atingere.

Dreptul penal, ca instrument al politicii penale, are ca scop ap\rarea `mpotriva infrac]iunilor a valorilor sociale prev\zute `n art. 1 din Codul penal: statul român, persoana [i drepturile acesteia, proprietatea [i `ntreaga ordine de drept.

Realizarea scopului legii penale trebuie s\ aib\ loc, `n principal, pe calea prevenirii faptelor precizate de legea penal\, ca rezultat al cunoa[terii [i respect\rii legii. Prevenirea faptelor prev\zute de legea penal\ apare astfel ca un principiu potrivit c\ruia `ntreaga reglementare juridico-penal\ trebuie s\ asigure, pe de o parte, realizarea func]iilor preventive generale a legii penale, iar pe de alt\ parte, prevenirea s\vâr[irii de noi infrac]iuni prev\zute de legea penal\, ca rezultat al aplic\rii sanc]iunilor de drept penal.

Protejarea raporturilor interumane, de natur\ patrimonial\, apare astfel ca o contribu]ie a dreptului penal la progresul general al societ\]ii, având `n acest sens un rol formativ pe care natura sa juridic\ `l presupune cu necesitate.

Sec]iunea a II-a. Aspecte juridice de drept material [i procesual penal

1. Aspecte juridice de drept material

Faptele care aduc atingere patrimoniului constituie infrac]iuni contra patrimoniului [i sunt prev\zute `n titlul al III-lea al p\r]ii speciale a Codului penal.

Cunoscut din cele mai vechi timpuri, furtul constituie [i `n prezent cea mai tipic\ [i frecvent\ `nc\lcare a patrimoniului. ~mprejur\rile `n care se poate s\vâr[i furtul sunt diferite, dar unele sunt de natur\ s\ ridice periculozitatea social\ a faptei. Astfel, reglementarea dat\ furtului prive[te forma simpl\ [i forma calificat\.

Furtul simplu const\, potrivit art. 208 Cod penal, `n:

"Luarea unui bun mobil din posesia sau deten]ia altuia, f\r\ consim]\mântul acestuia, `n scopul de a [i-l `nsu[i pe nedrept (…).

Se consider\ bunuri mobile [i orice energie care are o valoare economic\, precum [i `nscrisurile.

Fapta constituie furt chiar dac\ bunul apar]ine `n `ntregime sau `n parte f\ptuitorului, dar `n momentul s\vâr[irii acel bun se g\sea `n posesia sau deten]ia legitim\ a altei persoane.

De asemenea constituie furt luarea `n condi]iile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept".

Infrac]iunea de furt are ca obiect juridic special rela]iile sociale care, pentru normala lor evolu]ie, presupun respectarea posesiei sau deten]iei bunurilor mobile aflate `n patrimoniul unei persoane fizice sau juridice.

Art. 208 din Codul penal constituie un mijloc de drept penal pentru ocrotirea posesiei, indiferent de natura sa, licit\ sau ilicit\, care este aplicabil numai `n cazul atingerilor aduse patrimoniului prin sustragerea unor bunuri.

A[adar, ocrotirea dreptului de proprietate se realizeaz\ independent de ocrotirea posesiei, `n cazul `n care posesia unui bun mobil se exercit\ de c\tre o alt\ persoan\ decât de proprietar. Posesia exercitat\ de alt\ persoan\ poate fi legitim\ sau nelegitim\. Posesia legitim\ este ap\rat\ `mpotriva oricui, chiar [i a proprietarului care se face [i el vinovat de furt, a[a cum este prev\zut `n alin. 3 al art. 208 C. pen. Posesia nelegitim\ este [i ea ap\rat\ [i este situa]ia `n care un bun furat poate constitui, la rândul s\u, obiectul material al altui furt. Posesia nelegitim\ nu este ocrotit\ [i `mpotriva proprietarului, deoarece, potrivit alin. 3 art. 208 C. pen. acel bun trebuie s\ se g\seasc\ `n posesia legitim\ a altei persoane.

Obiectul material. Infrac]iunea de furt are ca obiect material un bun mobil, aflat `n posesia sau deten]ia altuia, asupra c\ruia se exercit\ ac]iunea de luare.

Prin bun mobil trebuie s\ se `n]eleag\ bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc `n altul, f\r\ a-[i modifica valoarea. Bunul mobil poate fi animatsau neanimat, `ns\ nu intereseaz\ dac\ bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile.

Din cerin]a legii ca un bun s\ fie mobil rezult\ c\ un bun imobil nu poate forma obiectul material al furtului. Dac\ un bun imobil nu poate fi furat, atunci p\r]ile lui componente, devenite mobile prin deta[are, pot constitui obiectul material al infrac]iunii de furt.

Legea asimileaz\ bunurilor mobile [i orice energie care are valoare economic\ (art. 208 alin. 2 C. pen.), adic\ care trebuie s\ fie susceptibil\ de captare [i folosire pentru satisfacerea unei trebuin]e a omului.

De asemenea, legea asimileaz\ bunurilor mobile [i `nscrisurile, prin care, `n lipsa unei prevederi legale, trebuie s\ se `n]eleag\ nu numai acele acte, care au valoare probant\, ci orice alte `nscrisuri care, având o valoare material\ independent\, fac parte din patrimoniul unei persoane: manuscrisele, memoriile, jurnalele etc.

~n cazul furtului, legea pune posesia [i deten]ia pe acela[i plan sub raportul ocrotirii, cerin]a la aflarea bunului `n posesia sau deten]ia altei persoane fiind `ndeplinit\, dac\ `n momentul s\vâr[irii faptei, bunul s-a aflat `n st\pânirea de fapt a altei persoane decât proprietarul. St\pânirea de fapt nu trebuie confundat\ cu simplul contact material pe care o persoan\ `l are cu un bun, un asemenea contact neconfirmândpersoanei nici posesia, nici deten]ia bunului. ~n acest sens, comite infrac]iunea de furt cel care, fiind rugat de p\guba[ `n sala de a[teptare a unei g\ri s\ aib\ grij\ pentru scurt\ vreme de o valiz\, [i-o `nsu[e[te fugind cu ea.

Dimpotriv\, `ntreruperea temporar\ a contactului material cu un bun nu `nseamn\ pierderea posesiei acelui bun. Deci, s\vâr[e[te tot infrac]iunea de furt cel care `[i `nsu[e[te un animal g\sit, cu toate c\ [i-a dat seama c\ acesta nu era pierdut, ci numai de dep\rtase de locuin]a proprietarului.

Subiectul. Infrac]iunea de furtpoate fi s\vâr[it\ de orice persoan\, legea necerând f\ptuitorului o calitate special\.

Furtul poate fi s\vâr[it de o singur\ persoan\ sau de mai multe persoane `mpreun\. Dac\ fapta e s\vâr[it\ de dou\ sau mai multe persoane `mpreun\, furtul este calificat, potrivit art. 209 lit. a C. pen.

Latura obiectiv\. Infrac]iunea de furt se realizeaz\ din punct de vedere obiectiv prin ac]iunea de luare a unui bun mobil din posesia sau deten]ia altei persoane, f\r\ consim]\mântul acesteia.

Luarea ca form\ a sustragerii const\ `n scoaterea fizic\ din sfera de st\pânire a posesorului sau detentorului [i trecerea acestuia, a bunului, `n sfera de st\pânire a f\ptuitorului. De regul\, aceste acte swe succed `n a[afel `ncât este destul de greu s\ fie delimitate. Stabilirea dac\ a avut loc primul sau cel de-al doilea act este de `nsemn\tate, deoarece `n raport cu aceasta se poate face distinc]ia dintre tentativ\ [i infrac]iunea consumat\ de furt.

Luarea unui autovehicul `n scopul de a-l folosi pe nedrept constituie, de regul\, un furt `n forma continuat\. ~ntr-un asemenea caz, acela care, dup\ s\vâr[irea faptei de c\tre autor, la un moment dat, c\l\tore[te [i el cu respectivul autovehicul, [tiind c\ este furat, devine t\inuitor `n condi]iile art. 221 C. pen.

Furtul se poate s\vâr[i prin ridicarea bunului, deplasarea acestuia sau chiar prin l\sarea sa `n locul `n care se afl\, dar `n a[a fel `ncât bunul s\ ias\ din sfera de st\pânire a posesorului sau detentorului [i s\ intre `n sfera de st\pânire a f\ptuitorului, `n func]ie de natura bunului.

Nu intereseaz\ `ns\ nici modul, nici mijloaceloe de s\vâr[ire a furtului. Mijloacele de folosire pot fi oricare, dar cu excep]ia violen]eisau amenin]\rii, caz `n care fapta constituie tâlh\rie, potrivit art. 211 C. pen., precum [i cu excep]ia acelor mijloace care calific\ fapta, potrivit art. 209 C. pen.

Nu intereseaz\, de asemenea, nici locul sau timpul s\vâr[irii infrac]iunii de furt, afar\ de cazul `n care s\vâr[irea `n anume condi]ii de loc sau de timp calific\ furtul: `ntr-un loc public, `n timpul nop]ii.

Luarea bunului trebuie s\ se fac\ f\r\ consim]\mânt. Consim]\mântul trebuie s\ intervin\ inainte sau `n timpul s\vâr[irii faptei.

Latura subiectiv\. Infrac]iunea de furt se s\vâr[e[te cu inten]ie direct\, dar `n literatura de specialitate s-a stabilit c\, `n mod excep]ional, poate exista [i o inten]ie indirect\, [i anume cazul `n care bunul furat ar con]ine `n el un alt bun, a c\rui eventual\ rezen]\ f\ptuitorul a putut-o prevedea, acceptând rezultatul final al faptei sale.

Inten]ia direct\ se reflect\ prin accea c\ f\ptuitorul `[i d\ seama c\ ia bunul din posesia sau deten]ia altuia, f\r\ consim]\mântul acestuia, [i vrea s\ s\vâr[easc\ fapta, punând posesorul sau detentorul bunului `n imposibilitatea de a-[i exercita drepturile asupra acelui bun, cauzându-i astfel o pagub\.

~n afara inten]iei, latura subiectiv\ include [i cerin]a unui drept special – `nsu[irea pe nedrept a bunului, iar `n cazul prev\zut de art. 208 alin. 4 C. pen. [i scopul folosirii pe nedrept.

Tentativa [i consumarea. Tentativa e pedepsit\ potrivit art. 222 c. pen.

Delimitarea tentativei de forma consumat\ `n cazul furtului ridic\ anumite dificult\]i, ceea ce explic\ [i num\rul ridicat de teorii referitoare la consumarea furtului. Dintre aceste teorii enun]\m:

– teoria potrivit c\reia furtul se consum\ `n momentul `n care f\ptuitorul apuc\ cu mâna sau cu instrumentul pe care-l folose[te bunul pe care urm\re[te s\ [i-l `nsu[easc\ pe nedrept, indiferent dac\ a reu[it s\-l ia sau s\-l p\streze;

– teoria potrivit c\reia furtul se consum\ `n momentul `n care f\[tuitorul ridic\ bunul din locul `n care se afl\, deplasându-l `n alt loc;

– teoria potrivit c\reia consumarea furtului este determinat\ de ridicarea [i transportarea bunului `n locul unde f\ptuitorul a avut inten]ia de a-l depune;

– teoria potrivit c\reia furtul se consum\ `n momentul lu\rii bunului `n st\pânirea de fapt a f\ptuitorului;

– teoria potrivit c\reia furtul se consum\ `n momentul când f\ptuitorul ajunge `n situa]ia de a-[i asigura st\pânirea asupra lucrului.

De cea mai mare r\spândire se bucur\ teoria aproba]iunii care e `mp\rt\[it\ atât de literatura de specialitate, cât [i de practica juridic\. Conform acestei teorii, o fapt\ concret\ constituie tentativ\ sau furt consumat, dup\ cum `nceperea ac]iunii de luare sau nu urmat\ de realizartea actului de imposedare, adic\ de intrarea f\ptuitorului `n st\pânirea de fapt a bunului.. Dac\ executarea ac]iunii de luare a fost `ntrerupt\, neducând la imposedare, fapta constituie tentativ\, iar dac\ fapta a fost dus\ pân\ la cap\t, fapta constituie furt consumat.

Orice activitate anterioar\ `nceperii de luare constituie acte de preg\tire, iar orice activitate posterioar\ momentului când bunul a intrat `n sfera de st\pânire a f\ptuitorului (restituirea bunului) nu are nici o influen]\ asupra existen]ei infrac]iunii de furt.

Sanc]iune. Prin modificarea adus\ Codului penal prin Legea nr. 140/1996 (publicat\ `n M.Of. nr. 289/14.11.1996), infrac]iunea de furt `n forma simpl\ se pedepse[te cu `nchisoare de la 1 – 12 ani, iar forma calificat\ se pedepse[te cu `nchisoare de la 3 – 15 ani, pentru alin. 1 lit. a-i [i alin. 2 lit. a-c, iar pentru alin. 3 se pedepse[te cu `nchisoare de la 10 – 20 de ani [i interzicerea unor drepturi.

Furtul calificat const\, potrivit alin. 1 din art. 209 C. pen., `n luarea unui bun mobil s\vâr[it\ `n una din urm\toarele condi]ii:

a) de dou\ sau mai multe persoane `mpreun\;

b) de o persoan\ având asupra sa o arm\ sau substan]\ narcotic\;

c) de c\tre o persoan\ mascat\, deghizat\ sau travestit\;

d) asupra unei persoane aflate `n imposibilitate de a-[i exprima voin]a sau de a se ap\ra;

e) `ntr-un loc public;

f) `ntr-un mijloc de transport `n comun;

g) `n timpul nop]ii;

h) `n timpul unei calamit\]i;

i) prin efrac]ie, escaladare sau prin folosirea f\r\ drept a unei chei adev\rate sau mincinoase, [i `n condi]iile prev\zute de alin. 2 al art. 209 C. pen. pentru furtul de:

a) produse petroliere [i gaze naturale din conducte, depozite ori cisterne;

b) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

c) un act care serve[te pentru dovedirea st\rii civile, legitimare sau identificare.

Aceste circumstan]e, enumerate limitativ de c\tre legiuitor, imprim\ furtului un caracter calificat, agravant.

a) Furtul s\vâr[it de dou\ sau mai multe persoane `mpreun\. Periculozitatea social\ a furtului este determinat\, `n acest caz, de `ns\[i pluralitatea f\ptuitorilor, care d\ acestora o mai mare for]\ de ac]iune, le creaz\ mai multe posibilit\]i de s\vâr[ire [i ascundere a infrac]iunii, `i face s\ ac]ioneze cu mai mult\ siguran]\ [i `ndr\zneal\.

Referindu-se la fapt\ [i nu la participan]i, agravanta prev\zut\ la lit. a se r\sfrânge, potrivit art. 28 alin. 2 C. pen., asupra tuturor participan]ilor care au cunoscut-o.

b) Furtul s\vâr[it de o persoan\ având asupra sa o arm\ sau substan]\ narcotic\.

Prin arm\ de foc se `n]elege instrumentul, piesa sau dispozitivul astfel stabilit prin art. 3 din Legea nr. 17/1996.

Prin substan]\ narcotic\ se `n]elege orice substan]\ care, prin ac]iune asupra centrilor nervo[i, provoac\ pierderea cuno[tin]ei, diminuarea sensibilit\]ii [i a reflexelor (morfin\, eterul etc.). Intr\ `n aceast\ categorie [i orice substan]\ care, prin agresivitatea sa, anihileaz\ rezisten]a persoanei (gazele lacrimogene).

O condi]ie esen]ial\ este ca arma sau substan]a narcotic\ s\ nu fi fost folosite de c\tre f\ptuitor.

c) Furtul s\vâr[it de c\tre o persoan\ mascat\, deghizat\ sau travestit\. Mascarea reprezint\ prezentarea fe]ei sau numai a unei p\r]i a ei `n alt mod decât este `n realitate.

Deghizarea are o referin]\ mai mare decât mascarea. Ea poate privi `ntregul corp sau numai o parte a acestuia.

Travestirea con]ine, `n esen]\, inten]ia f\ptuitorului de a trece drept altcineva decât este.

Mascarea, deghizarea sau travestirea trebuie s\ fie apte s\ induc\ `n eroare victima, `n caz contrar circumstan]a neavând inciden]\.

d) Furtul s\vâr[it asupra unei persoane aflate `n imposibilitate de a-[i exprima voin]a sau de a se ap\ra. Este vorba, `n acest caz, de starea de incon[tien]\, de somn, de aliena]ie mintal\, dar [i de starea de surmenaj sau oboseal\. Poate fi incident\ circumstan]a [i `n situa]ia `n care victima nu are discern\mânt sau are discern\mântul afectat din orice cauz\.

e) Furtul s\vâr[it `ntr-un loc public. Prin "loc public", `n accep]ia art. 209 lit. 2 C. pen. se `n]elege un sector determinat de spa]iu `n care publicul are acces permanent sau temporar.

f) Furtul s\vâr[it `ntr-un mijloc de transport `n comun. Prin mijloc de transport `n comun se `n]elege orice vehicul destinat transportului mai multor persoane `mpreun\. intereseaz\ ca vehiculul s\ fi avut acest\ destina]ie la momentul s\vâr[irii faptei. Agravanta se aplic\ chiar dac\ `n vehicul nu se afl\ decât f\ptuitorul sau dac\ vehiculul sta]ioneaz\. Este suficient faptul ca vehiculul s\ fie folosit `n acel moment transportului `n comun.

g) Furtul s\vâr[it `n timpul nop]ii. Fapta este considerat\ mai grav\ `n acest caz, deoarece cresc posibilit\]ile f\ptuitorului de a-[i realiza infrac]iunea.

Prin "timpul nop]ii" se `n]elege timpul când `ntunericul este pe deplin instalat. Aceasta este o chestiune de fapt ce se apreciaz\ judiciar `n func]ie de particularit\]ile vremii [i ale locului unde fapta se s\vâr[e[te.

h) Furtul s\vâr[it `n timpul unei calamit\]i. Prin no]iunea de "calamitate" se `n]elege un dezastru, o catastrof\, un flagel care love[te o colectivitate uman\: incendiu, inunda]ii, cutremure etc. Prin "timp de calamitate" se `n]elege perioada de timp `n care efectiv se desf\[oar\ calamitatea.

i) Furtul s\vâr[it prin efrac]ie, escaladare, prin folosirea f\r\ drept a unei chei adev\rate sau mincinoase. Prin "efrac]ie" se `n]elege `nl\turarea violent\ a oric\ror obiecte, dispozitive ce se interpun `ntre f\ptuitor [i bunul pe care acesta inten]ioneaz\ s\-l sustrag\.

Prin "escaladare" se `n]elege dep\[irea unui obstacol care se interpune `ntre f\ptuitor [i bunul mobil a c\rui sustragere se urm\re[te pe alt\ cale decât cea normal\ [i care necesit\ un efort.

"Cheia adev\rat\" este cheia care sluje[te `n mod normal la deschiderea dispozitivului de c\tre cel `ndrept\]it s\ o foloseasc\. F\ptuitorul posed\ cheia fie f\r\ drept, fie `n mod legitim pentru a face un duplicat dup\ ea, spre exemplu.

"Cheia mincinoas\" este orice dispozitiv folosit ca o cheie adev\rat\.

Alin. 2 al art. 209 C. pen. mai prevede `nc\ trei agravante distincte:

a) Furtul de produse petroliere sau gaze naturale din conducte, cisterne sau depozite. Prin produse petroliere se `n]eleg nu numai produsele rezultate din prelucrarea ]i]eiului, ci [i acesta din urm\ `n m\sura `n care este sustras.

b) Furtul unui obiect care face parte din patrimoniul cultural. ~n prezent, regimul juridic la bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural este prev\zut de ordonan]a Guvernului nr. 27/1992 cum a fost modificat\ prin Legea nr. 11/1994 [i pri Ordonan]a Guvernului nr. 68/1994, modificat\ [i ea prin Legea nr. 41/1995.

c) Furtul unui act care serve[te pentru dovedirea st\rii civile, pentru legitimare sau identificare. Agravanta se justific\ datorit\ faptului c\ sustr\gândastfel de acte, f\ptuitorul le poate folosi pentru a s\vâr[i alte infrac]iuni.

Alin. 3 al art. 209 C. pen. se refer\ [i la o alt\ agravant\ care prive[te producerea unor consecin]e deosebit de grave. Prin urmarea prev\zut\ se `n]elege ceea ce art. 146 C. pen. prevede, adic\ producerea unor pagube mai mari de 50.000.000 de lei sau o perturbare deosebit de grav\ a activit\]ii autorit\]ii publice ori a oric\reia din unit\]ile prev\zute de art. 145 C. pen. sau a altei persoane fizice sau juridice.

2. Aspecte de drept procesual penal

S\vâr[irea unei infrac]iuni duce la na[terea raportului juridic de drept penal `n virtutea c\ruia apare dreptul statului de a trage la r\spundere penal\ pe f\ptuitor [i obliga]ia acestuia de a suporta consecin]ele faptei sale.

Pentru ca tragerea la r\spundere s\ se materializeze `n sanc]iunea prev\zut\ de lege pentru acea infrac]iune, este nevoie atât de o activitate statal\, cât [i de un organism specializat. Acest organism specializat cu autoritate judec\toreasc\ are o sarcin\ fundamental\ [i anume `nf\ptuirea justi]iei.

Autoritatea judec\toreasc\ este evocat\ `n norme care sunt `nscrise `n Constitu]ie [i care fac referire la aspectul organizatoric [i func]ional al justi]iei. Astfel, `n art. 125 alin. 1 se precizeaz\ c\ justi]ia se realizeaz\ prin Curtea Suprem\ de Justi]ie [i prin celelalte instan]e judec\tore[ti stabilite de lege. De asemenea, `n art. 123 alin. 1 se prevede c\ justi]ia se `nf\ptuie[te `n numele legii, iar art. 130 subliniaz\ c\ Ministerul Public reprezint\ interesele generale ale societ\]ii.

Instan]ele judec\tore[ti vor solu]iona astfel toate procesele privind raporturile juridice civile, comerciale, de munc\, de familie, administrative, penale, cât [i alte cauze pentru care legea nu stabile[te o alt\ competen]\.

S\vâr[irea infrac]iunii, chiar când este descoperit\ [i pus\ prin probe `n seama unui f\ptuitor, nu atrage aplicarea autonom\ a pedepsei. Pentru a ajunge la sanc]ionarea f\ptuitorului este necesar\ interven]ia justi]iei penale, `n sensul condamn\rii acestuia de c\tre instan]a competent\ pe baza unei judec\]i.

Sistemul actual al Codului de procedur\ penal\ reflect\ `mp\r]irea obiectiv\ a procesului penal `n trei mari faze ale sale: urm\rirea penal\, judecata [i punerea `n executare a hot\rârilor judec\tore[ti.

Urm\rirea penal\ reprezint\ prima faz\ a procesului penal [i se situeaz\ `ntre `nceputul urm\ririi penale [i trimiterea `n judecat\ a inculpatului pe baza rechizitoriului procurorului.

~n conformitate cu art. 200 C. proc. pen., urm\rirea are ac obiect strângerea probelor necesare cu privire la existen]a infrac]iunii, la identificarea f\ptuitorilor [i la stabilirea r\spunderii acestora, pentru a se constata dac\ este sau nu cazul s\ se dispun\ trimiterea `n judecat\.

Urm\rirea penal\ se efectueaz\ de procuror [i organele de cercetare penal\, a[a cum este prev\zut `n art. 210 C. proc. pen., cu precizarea c\ procurorul, `n principal, este organ de supraveghere a urm\ririi penale, [i numai `n anumite condi]ii are calitatea de organ de urm\rire penal\.

Principala sarcin\ a procurorului `n timpul urm\ririi penale este supravegherea desf\[ur\rii acestei activit\]i. Normele referitoare la supravegherea urm\ririi penale sunt `nscrise `n art. 216-220 C. proc. pen. la care se adaug\ [i dispozi]iile cuprinse `n Titlul III al Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judec\toreasc\, modificat\ prin Legea nr. 142/24.07.1997.

Procurorul vegheaz\ astfel ca orice infrac]iune s\ fie descoperit\, orice infractor s\ fie tras la r\spundere penal\ [i nici o persoan\ s\ nu fie urm\rit\ penal f\r\ s\ existe indicii temeinice c\ a s\vâr[it o fapt\ penal\. Art. 218 C. proc. pen. agaug\ obliga]ia pentru procuror de a veghea ca actele de urm\rire penal\ s\ fie efectuate cu respectarea dispozi]iilor legale. ~n realizarea acestei sarcini, legea acord\ o aten]ie deosebit\ modului `n care se `nf\ptuiesc m\surile de preven]ie privind libertatea, `nscriind pentru procuror `ndatorirea de a veghea ca nici o persoan\ s\ nu fie re]inut\ sau arestat\ decât `n cazurile prev\zute de lege (art. 216 alin.2 C. proc. pen.)

Aceea[i arie de obliga]ii se `nscrie pentru procuror [i `n Legea nr. 92/1992, modificat\ prin Legea nr. 142/1997, care `n art. 31 lit. g Atribuie Ministerului Public verificarea respect\rii legii la locurile de deten]ie preventiv\.

Declan[area activit\]ii de urm\rire penal\ presupune ca organele de urm\rire penal\ s\ aib\ cuno[tin]\ de s\vâr[irea unei infrac]iuni. Investirea organelor de urm\rire penal\ [i `nceperea cercet\rii nu se poate face `n lipsa sesiz\rii, carte constituie temeiul [i punctul de plecare al desf\[ur\rii procesului penal. Codul de procedur\ penal\ prevede astfel `n art. 221 principalele modalit\]i de sesizare: plângerea, denun]ul, sesizarea din oficiu.

Desf\[urarea urm\ririi penale constituie partea central\ a acestei faze, `nsemnând cel mai mare [i mai complex volum de activit\]i. Aceast\ activitate presupune efectuarea tuturor actelor procesuale [i procedurale necesare pentru realizarea obiectului urm\ririi, motiv pentru care majoritatea activit\]ilor se concentreaz\ `n jurul strângerii [i administr\rii probelor referitoare la existen]a infrac]iunii, la identificarea f\ptuitorului [i la stabilirea r\spunderii acestuia, astfel `ncât s\ se stabileasc\ dac\ e cazul sau nu s\ se procedeze la trimiterea lui `n judecat\.

~nainte de trimiterea `n judecat\, procurorul apreciaz\, dac\ este cazul, asupra necesit\]ii prezent\rii materialului probator de urm\rire penal\ c\tre invinuit. Prezentarea este facultativ\, a[a cum prevede art. 257 C. proc. pen., realizându-se numai dac\ procurorul socote[te c\ este necesar.

Trimiterea `n judecat\ se `nscrie `n ultimul moment al fazei de urm\rire penal\. Prin `naintarea dosarului la instan]\, organele de urm\rire penal\ se dezinvestesc, `ncepând astfel faza judec\]ii.

~n faza judec\]ii conducerea activit\]ii procesuale revine instan]ei, care este subiectul dominant al procesului penal, prezent `n toate raporturile procesuale din cadrul acestei faze. ~n afara instan]ei, dintre organele judiciare mai particip\ la judecat\ [i procurorul. Pozi]ia procesual\ a procurorului este `ns\ diferit\ de cea pe care acesta a avut-o `n cadrul urm\ririi penale, unde se manifest\ ca organ dominant.

~n sistemul procesului penal român, judecata se `nf\ptuie[te `n mai multe grade de jurisdic]ie, cauza penal\ judecându-se astfel `n prim\ instan]\, cu posibilitatea judec\]ii `n apel [i, respectiv, `n recurs. Gradele de jurisdic]ie f\când parte din sistemul jurisdic]ional, sunt dovada realiz\rii controlului jurisdic]ional.

Parcurgarea tuturor gradelor de jurisdic]ie nu este `ns\ necesar\ [i obligatorie, dac\ hot\rârea pronun]at\ `n prim\ instan]\ este legal\, temeinic\ [i `ntrune[te consensul celor care sunt `n m\sur\ a o critica [i supune controlului jurisdic]ional prin declan[area unei c\i de atac.

Punearea `n executare a hot\rârilor judec\tore[ti constituie ultima faz\ cuprinzând `ntreaga procedur\ prin care hot\rârea penal\ definitiv\ se pune `n aplicare, pân\ `n momentul `n care este sesizat organul de executare.

Faza procesual\ a punerii `n executare potrivit art. 419 C. proc. pen. debuteaz\ prin primele activit\]i judiciare pe care le `ntreprinde la instan]a de executare judec\torul delegat cu efectuarea punerii `n executare.

Limita ultim\ a acestei faze se epuizeaz\ odat\ cu `nceperea execut\rii efective a sanc]iunilor sau dispozi]iilor cuprinse `n hot\râre. Executarea propriu-zis\ nu apar]ine procesului penal, `n mod just deosebindu-se `n literatura de specialitate executarea pedepsei de punerea `n executare.

CAPITOLUL II

PRIMELE M|SURI LUATE ~N VEDEREA INVESTIG|RII FURTULUI

Sec]iunea I. Cercetarea infrac]iunii flagrante

Codul român de procedur\ penal\ concepe procedurile speciale `ntr-o dubl\ accep]iune. ~ntr-un prim sens, procedurile speciale sunt acelea `n care procesul penal nu se desf\[oar\ dup\ normele comune [i obi[nuite ori cuprind reguli derogatorii `n leg\tur\ cu realizarea diferitelor institu]ii procesuale. Acestea sunt procedurile speciale propriu-zise. ~ntr-un al doilea sens, no]iunea se refer\ la diversele proceduri judiciare, care, f\r\ a realiza sarcinile fundamentale ale procesului penal, rezolv\ pe cale jurisdic]ional\ anumite probleme adiacente raportului juridic procesual principal.

Procedurile speciale reprezint\ un complex de norme particulare, care p\streaz\ `ntotdeauna un caracter complementar [i derogator. Aceasta `nseamn\ c\, `n cazul aplic\rii unei proceduri speciale, toate aspectele nereglementate `n mod deosebit se vor rezolva conform prevederilor obi[nuite.

S\vâr[irea infrac]iunilor `n condi]ii de flagran]\ justific\ necesitatea unei reglement\ri speciale a urm\ririi [i judec\]ii acestora. Regulile obi[nuite de procedur\ trebuie `nlocuite `n scopul efectu\rii imediate a constat\rii [i strângerii ne`ntârziate a probelor care ulterior ar putea dispare.

Procedur\ special\ nu se aplic\ tuturor infrac]iunilor flagrante, modul flagrant de s\vâr[ire nefiind singura condi]ie pentru realizarea acestei proceduri. Dar, chiar `n ipoteza desf\[ur\rii procesului penal dup\ procedura de drept comun, `mprejurarea flagran]ei faptei penal atrage inciden]a unor dispozi]ii cuprinse `n partea general\ sau special\ a codului, care trebuie avute `n vedere. De exemplu, efectuarea perchezi]iei domiciliare de c\tre organul de cercetare devine posibil\ `n caz de infrac]iune flagrant\ f\r\ autorizarea procurorului (art. 101); m\sura arest\rii preventive a inculpatului poate fi luat\ `n cazul unei infrac]iuni flagrante, dac\ legea prevede o pedeaps\ mai mare de trei luni (art. 148 lit. a)

Infrac]iunea flagrant\ este definit\ [i determinat\ `n tr\s\turile ei prin art. 465 C. proc. pen. Astfel, este flagrant\ infrac]iunea descoperit\ `n momentul s\vâr[irii sau imediat dup\ s\vâr[ire. Poate fi considerat\ flagrant\ [i infrac]iunea al c\rui f\ptuitor imediat dup\ s\vâr[ire este urm\rit de persoana v\t\mat\, martori oculari sau de strig\tul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infrac]iunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natur\ a-l presupune participant la infrac]iune.

~n conceptul legii noastre, al\turi de flagran]a propriu-zis\, care se poate referi strict la situa]ia s\vâr[irii infrac]iunii [i a prinderii infractorului asupra s\vâr[irii faptei, se admite c\ exist\ [i o a[a-numit\ quasi-flagran]\ referitoare la situa]iile prev\zute limitativ de lege ca putând fi asimilate flagran]ei.

Potrivit art. 465 alin. 3 C. proc. pen., `n cazul s\vâr[irii unei infrac]iuni flagrante orice persoan\ are dreptul s\ prind\ pe f\ptuitor [i s\-l conduc\ `naintea autorit\]ii.

Pentru aplicarea procedurii speciale `n cazul unei infrac]iuni flagrante, art. 466 C. proc. pen. prevede trei condi]ii care trebuie `ndeplinite cumulativ:

a) infrac]iunea s\ fie flagrant\;

b) infrac]iunea s\ fie pedepsit\ de lege cu `nchisoare mai mare de trei luni [i cel mult 5 ani;

c) infrac]iunea trebuie s\vâr[it\ `n municipii sau ora[e, `n mijloeca de transport `n comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau g\ri, precum [i `n orice loc aglomerat.

Prima activitate `n urm\rirea penal\ a infrac]iunilor flagrante supuse procedurii speciale este constatarea acestora, care se face prin `ntocmirea unui proces verbal `n care se consemneaz\ fapta s\vâr[it\, declara]iile `nvinuitului, ale celorlalte persoane ascultate (art. 467 C. proc. pen.). Dac\ este necesar, organul de urm\rire penal\ strânge [i alte probe: ridicarea unor corpuri delicte, dispun efectuarea unor constat\ri tehnico-[tiin]ifice sau medico-legale.

Procesul verbal `ntocmit, mai precis consemn\rile sale pot `nlocui declara]iile scrise ale `nvinuitului, celorlalte p\r]i sau martorilor. De aceea, dup\ `ntocmire, procesul verbal se cite[te `nvinuitului [i persoanelor ascultate, acestea putând completa declara]iile date sau face obiec]ii cu privire la modul `n care s-a f\cut constatarea.

Spre deosebire de procedura obi[nuit\, unde m\sura re]inerii nu e obligatorie, aplicarea acesteia r\mânând la aprecierea organului competent, `n cadrul procedurii speciale, `nvinuitul este totdeauna re]inut.

Dac\ cercetarea se poate termina `n 24 de ore, `nvinuitul re]inut este `naintat procurorului `mpreun\ cu dosarul, `n vederea trimiterii `n judecat\.

Procurorul, prin aprecierea ca suficient\ a dovezilor pentru punerea `n mi[care a ac]iunii penale, d\ rechizitoriul prin care pune `n mi[care ac]iunea penal\ [i dispune trimiterea `n judecat\, emi]ând totodat\ mandatul de arestare pentru inculpat.

Când situa]ia a impus o perioad\ mai mare de 24 de ore de cercetare, procurorul poate emite mandat de arestare la sesizarea organului de urm\rire sau din oficiu. ~n acest caz, organul instrumentar este obligat a `ncheia cercetarea `n cel mult 3 zile de la arestare.

~n cazul procedurii speciale, privitor la verificarea dosarului, procurorul este obligat a se pronun]a asupra dosarului `ntr-un termen de 2 zile de la primire. Solu]iile pronun]ate de procuror sunt `n mare cele de la procedura obi[nuit\, respectiv: trimiterea `n judecat\, scoaterea de sub urm\rire, `ncetarea urm\ririi sau trimiterea cazului potrivit art. 265 C. proc. pen. la organul care a efectuat cercetarea ori altui organ de urm\rire pentru completarea sau refacerea urm\ririi. Exist\ `ns\, fa]\ de solu]iile adoptate de procuror `n conformitate cu art. 262 C. proc. pen [i unele deosebiri date de natura infrac]iunii cercetate sau de natura procedurii aplicate, [i anume imposibilitatea ca procurorul s\ dea `n procedur\ special\ ordonan]a de clasare, suspendarea urm\ririi penale. Dac\ totu[i suspendarea va fi necesar\, ea va fi dat\ prin ordonan]\ de procuror, caz `n care cauza va trece sub inciden]a procedurii obi[nuite.

~ntocmirea rechizitoriului de c\tre procuror se face concomitent cu emiterea unui mandat de arestare, deoarece `n cazul procedurii speciale, trimiterea `n judecat\ a inculpatului se face numai `n stare de arest.

Judecarea infrac]iunilor flagrante nu atrage o competen]\ deosebit\ reglementat\, aplicându-se regulile comune. Art. 471 alin. 2 C. proc. pen. aduce o foarte u[oar\ limitare, precizându-se c\ `n municipiile `mp\r]ite pe sectoare, Ministerul Justi]iei poate desemna una sau mai multe instan]e, judec\torii care s\ judece astfel de cauze.

Instan]a este obligat\ s\ verifice dac\ sunt `ndeplinite toate condi]iile pentru judecarea cauzei potrivit procedurii speciale. ~n m\surile premerg\toare judec\]ii, instan]a are `n vedere unele dispozi]ii diferite de procedura obi[nuit\. Astfel, `n fixarea termenului de judecat\, acesta nu trebuie s\ dep\[easc\ 5 zile de la primirea dosarului. Instan]a nu va emite cita]ii, legea prev\zând expres c\ p\r]ile nu se citeaz\, iar martorii se aduc cu mandat.

~n privin]a pronun]\rii hot\rârii, `n procedura special\ nu este incident\ dispozi]ia art. 306 C. proc. pen., care permite ca, prin motive temeinice, pronun]area s\ poat\ fi amânat\ pân\ la 15 zile. Instan]a e obligat\ s\ se pronun]e asupra cauzei, `n ziua `n care s-au `ncheiat dezbaterile sau cel mai târziu `n urm\toarele 2 zile.

~n materia apelului [i recursului apar de asemenea unele dispozi]ii speciale referitoare la termenul comun de apel [i de recurs care este redus la trei zile, ce curge, potrivit art. 277 C. proc. pen., de la pronun]area hot\rârii.

Exist\ `n cadrul Codului de procedur\ penal\ [i dou\ cazuri de neaplicare a procedurii speciale prev\zute de art. 479 C. proc. pen. ~n aceste dou\ situa]ii, infrac]iunea, de[i flagrant\ [i `ntrunind condi]iile prev\zute de art. 466 al codului, nu se urm\ri sau judeca sub procedura special\. Art. 479 al aceluia[i cod face astfel referire la cazul `n care infrac]iunea este s\vâr[it\ de minori [i la cazul `n care infrac]iunea este dintre cele prev\zute expres de art. 279 lit. a pentru care plângerea prealabil\ se introduce nemijlocit la instan]\.

n afara cazurilor generale de neaplicare a procedurii urgente prev\zute `n cod, apar `n materie [i norme procedurale speciale cum sunt cele `nscrise `n Decretul nr. 23/1974 `n art. 10 privitoare la urm\rirea [i juedcarea unor infrac]iuni flagrante, care nu se apli faptelor penale care intr\ `n competen]a de judecat\ a instan]elor maritime [i fluviale din Constan]a [i Gala]i.

Sec]iunea a II-a. Cercetarea la fa]a locului

~n func]ie de natura infrac]iunii s\vâr[ite [i a `mprejur\rilorce urmeaz\ a fi stabilite, uneori cercetarea la fa]a locului dobânde[te caracterul unei activit\]i complexe, deoarece dep\[ind limitel;e unui contact cu locul unde s-a s\vâr[it infrac]iunea, presupune [i efectuarea unor alte acte, proceduri, cum ar fi: ascultarea martorilor oculari, a `nvinuitului, a p\r]ii v\t\mate, efectuarea unor experimente, dispunerea unor constat\ri tehnico-[tiin]ifice sau medico-legale.

Cercetarea la fa]a locului se poate efectua `n orice faz\ a procesului penal. Ea debuteaz\ `n momentul `n care organul de urm\rire penal\ a luat cuno[tin]\ de s\vâr[irea unei infrac]iuni, `n raport cu care cunoa[terea nemijlocit\ a `mprejur\rii comiterii faptei devine o activitate necesar\.

~n cursul urm\ririi penale, cercetarea la fa]a locului are caracterul unui act ini]ial [i imediat, se efectueaz\ `ntr-un moment `n care natura faptei s\vâr[ite [i identitatea f\ptuitorului nu sunt cunoscute [i se `nscrie `n ac]iunea de strângere a probelor pentru dovedirea `mprejur\rilor s\vâr[irii infrac]iunii [i stabilirea identit\]ii f\ptuitorului.

Cercetarea la fa]a locului constituie una din cele mai complexe [i importante activit\]i ale c\rei rezultate condi]ioneaz\ de cele mai multe ori nu numai direc]ia, ci `ns\[i finalitatea investiga]iilor ce se efectueaz\ `n cauza dat\.

Locul unde f\ptuitorul [i-a desf\[urat activitatea infrac]ional\, locul unde s-au produs consecin]ele infrac]iunii sau care, `n orice mod, conserv\ date, urme legate de s\vâr[irea faptei constituie suma celor mai simple [i mai fidele informa]ii.

Printre alte sarcini, cercetarea la fa]a locului este chemat\ s\ rezolve natura faptei s\vâr[ite [i precizarea `mprejur\rilor `n care aceasta s-a s\vâr[it.

Natura urmelor [i mijloacelor materiale de prob\ descoperite, modul de amplasare al acestora, pot indica natura faptei s\vâr[ite (sertarul dulapului spart, lipsa unei valori importante), coroborate [i cu alte `mprejur\ri conduc la concluzia c\ bunurile lips\ au f\cut obiectul unei infrac]iuni de furt.

Dac\ e efectuat\ ne`ntârziat, dac\ s-au valorificat toate datele, toate elementele de informare pe care le conserv\ locul faptei, dac\ au fost corect interpretate, cercetarea la fa]a locului ofer\, dac\ nu posibilitatea preciz\rii naturii faptei, cel pu]in posibilitatea catalog\rii celor mai relevante aspecte legate de factorii sau condi]iile infrac]iunii (obiect [i subiect), precum [i a celor legate de elementele infrac]iunii (latura obiectiv\ [i latura subiectiv\).

Valorificarea informa]iilor ob]inute cu ocazia cercet\rii la fa]a locului poate contribui la limitarea sferei de persoane din rândul c\rora se recruteaz\ subiectul infrac]iunii sau la identificarea acestuia. Astfel, o serie de elemente materiale (urme, mijloace materiale de prob\) cum ar fi: urmele de picioare pot indica talia f\ptuitorului, sexul; dimensiunea [i cantitatea bunurilor sustrase pot furniza indicii cu privire la for]a fizic\ a f\ptuitorului, la num\rul participan]ilor la infrac]iune.

Cercetarea la fa]a locului asigur\ de cele mai multe ori posibilitatea preciz\rii celor mai semnificative aspecte legate de latura obiectiv\ a infrac]iunii, adic\ de modul de realizare a activit\]ii prin care se vat\m\ valoarea ap\rat\ de legea penal\.

Cele mai multe informa]ii le furnizeaz\ obiectul material al infrac]iunii, natura, caracterul [i modul de dispunere a urmelor. Examinarea obiectului material al infrac]iunii, precum [i a urmelor aflate pe acesta [i pe alte obiecte, `ng\duie s\ se precizeze modul `n care a ac]ionat f\ptuitorul, procedeele folosite, precum [i mijloacele utilizate.

Latura subiectiv\, adic\ forma de vinov\]ie cu care a ac]ionat f\ptuitorul, manifestat\ fie sub forma inten]iei, fie sub forma culpei, sub diversele lor modalit\]i, poate fi evaluat\ cu ocazia cercet\rii la fa]a locului din materialitatea faptei, deoarece pozi]ia psihic\ a f\ptuitorului nu poate fi izolat\ de elementul material, de activitatea prin mijlocul c\reia se realizeaz\. Astfel, un anumit scop urm\rit de f\ptuitor, cel al `nsu[irii pe nedrept a bunului a[a cum acesta se desprinde din materialitatea faptei, indic\ f\r\ echivoc vinov\]ia sub forma inten]iei.

~n fine, cercetarea la fa]a locului permite cunoa[terea [i a altor `mprejur\ri mai pu]in importante legate de s\vâr[irea infrac]iunii. Astfel, urmele [i mijloacele materiale de prob\ descoperite cu aceast\ ocazie `ng\duie precizarea limitelor teritoriale a suprafe]elor de teren sau ale `nc\perii `n care s-a realizat activitatea material\, s-au produs consecin]ele fa]tei, precum [i orice alt mijloc legat `ntr-un fel sau altul de s\vâr[irea infrac]iunii (locul unde au fost abandonate lucruri ori mijloace de s\vâr[ire a infrac]iunii).

Tot prin mijloacele acestei activit\]i se pot preciza timpul s\vâr[irii infrac]iunii, durata de timp a activit\]ii materiale prin care s-a realizat infrac]iunea [i durata de timp petrecut\ de f\ptuitor la locul s\vâr[irii infrac]iunii.

Cercetarea la fa]a locului presupune deci luarea unor m\suri atât la fa]a locului, cât [i la sediul organului judicar: efectuarea propriu-zis\ a cercet\rii, interpretarea urmelor, fixarea cu ajutorul mijloacelor procedurale prev\zute de lege a constat\rilor f\cute cu ocazia efectu\rii acestei activit\]i.

Primele sosite la fa]a locului sunt, de regul\, organele de cercetare ale poli]iei din apropierea locului unde s-a s\vâr[it fapta, care, dac\ sunt competente dup\ materie, calitatea persoanei [i din punct de vedere teritorial, procedeaz\ de `ndat\ la efectuarea cercet\rii la fa]a locului. Dac\ nu sunt competente, pân\ la sosirea organului judiciar `n c\derea c\ruia e dat\ cercetarea la fa]a locului, acestea sunt obligate s\ efectueze alte activit\]i impuse de necesitatea conserv\rii locului faptei, deoarece potrivit art. 213 C. proc. pen. luarea de asemenea m\suri se `ncadreaz\ `n categoria celor care trebuie efectuate de urgen]\ [i care, de aceea, pot fi efectuate [i de c\tre alte organe chiar dac\ privesc o cauz\ ce nu este de competen]a lor.

~n func]ie de valoarea social\ amenin]at\ sau periclitatea de interese aflate `n joc, practica efectu\rii activit\]ii de cercetare la fa]a locului stabile[te anumite priorit\]i, o anumit\ ordine `n care aceste m\suri trebuie efectuate. Astfel, fa]\ de celelalte interese, salvarea vie]ii victimelor precum [i `nl\turarea sau limitarea acelor efecte ale infrac]iunii ce ar putea primejdui via]a, integritatea, s\n\tatea sau avutul persoanei, au caracterul unei activit\]i ce trebuie efectuat\`naintea celorlalte. Dup\ realizarea acestor activit\]i, urmeaz\ a fi efectuate [i altele menite a p\stra aspectul ini]ial al locului faptei sau menite a asigura sursele de informa]ii.

~n ordinea priorit\]ilor organele judiciare sosite la fa]a locului vor lua m\suri de paz\ a locului, de protejare [i conservare a urmelor [i mijloacelor materiale de prob\.

Datorit\ unor factori surveni]i `ntre momentul p\r\sirii de c\tre f\ptuitor a locului unde s-a s\vâr[it fapta [i momentul sosirii organului judiciar, locul faptei poate fi supus unor alter\ri provocate de diver[i factori [i care au drept consecin]\ o modificare a aspectului s\u ini]ial.

Modific\rile aduse configura]iei locului faptei se datoreaz\ interven]iei a dou\ categorii de factori: atmosferici (obiectivi) [i p\trunderea `n acel loc a unor persoane (subiectivi). ~n ce prive[te factorii subiectivi se impune izolarea locului ce conserv\ urme ale s\vâr[irii faptei, `ndep\rtarea tuturor celor a c\ror prezen]\ nu e justificat\ de interese la cercetare. Limitarea accesului la locul infrac]iunii prive[te nu numai persoanele ce nu au nici o leg\tur\ cu cauza cercetat\, dar [i persoanele care exercit\ atribu]ii ale organelor judec\tore[ti, altele decât organele judiciare [i speciali[ti ce alc\tuiesc echipa de cercetare la fa]a locului.

Protejarea urmelor formate `n locuri deschise expuse degrad\rii datorit\ factorilor atmosferici se realizeaz\ prin fotografiere, m\sur\ ce poate fi urmat\ de acoperirea locului cu anumite obiecte.

Efectuarea propriu-zis\ a cercet\rii la fa]a locului. Conven]ional, `n desf\[urarea cercet\rii la fa]a locului se face distinc]ie `ntre dou\ faze:

– static\;

– dinamic\.

Activitatea ce se desf\[oar\ `n faza static\ urm\re[te determinarea limitelor teritoriale asupra c\rora se va extinde cercetarea [i fixarea aspectului general al locului unde s-a s\vâr[it infrac]iunea, a pozi]iei urmelor, a mijloacelor materiale de prob\ `n starea `n care au fost g\site.

Faza dinamic\ are drept obiect examinarea cu ajutorul unor mijloace tehnico-[tiin]ifice adecvate a urmelor [i mijloacelor materiale de prob\ ce constituie o consecin]\ a infrac]iunii sau care se afl\ `n anumite raporturi cu fapta s\vâr[it\.

Faza static\. ~n aceast\ faz\ activitatea se `ndreapt\ spre precizarea limitelor teritoriale asupra c\rora se va extinde cercetarea.

Determinarea perimetrului supus examin\rii se realizeaz\ `n urma orient\rii de ansamblu asupra locului aflat `n anumite raporturi cu infrac]iunea s\vâr[it\.

Scopul determin\rii suprafe]ei expuseexamin\rii `l constituie demascarea acelor por]iuni `n limitele c\rora s-au produs modific\ri ce constituie o consecin]\ a infrac]iunii s\vâr[ite, `n vederea descoperirii ridic\rii, fix\rii [i valoroc\rii lor.

~nceperea cercet\rilor dintr-un loc sau altul depinde de `ntinderea [i configura]ia terenului, de caracteristica [i num\rul urmelor [i mijloacelor materiale de prob\, de natura faptei s\vâr[ite.

~n cazul cl\dirilor, determinarea limitelor se va face, pe de o parte, `n func]ie de mediul (urban sau rural) `n care sunt situate. Astfel, dac\ infrac]iunea de furt s\vâr[it `ntr-o `nc\pere a unei cl\diri locuite de mai multe familii, cercetarea la fa]a locului se va extinde [i asupra celorlalte `nc\peri ale apartamentului, precum [i asupra dependin]elor [i locurilor folosite `n comun (holuri, sc\ri, cur]i). Tot astfel, `n cazul unei cl\diri locuite de o singur\ familie, cercetarea trebuie s\ se extind\ asupra tuturor `nc\perilor [i dependin]elor.

Când cercetarea se efectueaz\ `n `nc\peri, ordineaexamin\rii mijloacelor materialede prob\ este urm\toarea: `ntâi se cerceteaz\ locul unde sunt concentrate urmele infrac]iunii (dulapul ce poart\ urme de for]are), dup\ care, urmând direc]ia indicat\ de acele ceasornicului sau vice-versa, se examineaz\ pere]ii, u[ile, ferestrele, du[umeaua[i obiectele aflate `n `nc\pere

Toate cercet\rile f\cute `n cursul cercet\rii statice se noteaz\ provizoriu, iar datele astfel consemnate vor servi la `ntocmirea actului procedural ce constituie mijlocul de prob\ (procesul-verbal de cercetare la fa]a locului), care se `ncheie la sfâr[itul acestei cercet\ri.

Imaginea de ansamblu a locului faptei mai `nainte de a fi suferit vreo schimbare, precum [i pozi]ia urmelor [i mijloacelor materiale de prob\ se ob]in cu ajutorul urm\toarelor genuri de fotografii [i filme judiciare: fotografia [i filmarea de orientare, fotografia [i filmarea schi]\, fotografia [i filmarea obiectelor principale.

Faza dinamic\. Aceast\ faz\, denumit\ [i stadiul cercet\rii detaliate, presupune examinarea minu]ioas\ `n aceea[i ordine a tuturor obiectelor, mijloacelor materiale de prob\ aflate `n anumite raporturi cu infrac]iunea s\vâr[it\, precum [i urmele ce constituie o consecin]\ a faptei comise.

Toate obiectele presupuse a se afla `ntr-o anumit\ leg\tur\ cu infrac]iunea s\vâr[it\ `n m\sura `n care este necesar, sunt mi[cate, deplasate din pozi]ia lor ini]ial\ pentru a se asigura condi]iile propice `n vederea descoperirii, fix\rii [i ridic\rii urmelor.

Prin utilizarea celor mai adecvate mijloace tehnico-[tiin]ifice urmele descoperite sunt supuse opera]iei de relevare, fixare, iar `n raport de dimensiunile obiectelor purt\toare de urme, `n raport de natura [i modul de formare a urmelor, acestea sunt ridicate `n vederea examin\rii lor la fa]a locului sau, dac\ examinarea reclam\ timp `ndelungat sau mijloace ori tehnici de un anumit grad de complexitate, se dispune trimiterea lor la laboratorul de specialitate.

Toate cercet\rile f\cute cu prilejul examin\rii de sine-st\t\toare a obiectelor [i urmelor se consemneaz\ provizoriu pentru a servi la `ntocmirea procesului-verbal de cercetare la fa]a locului.

Tot acum, pentru fixarea caracteristicilor individuale ale obiectelor sau urmelor se execut\ fotografierea [i filmarea de detalii.

Reluarea [i repetarea cercet\rii la fa]a locului. Cercetarea la fa]a locului trebuie s\ constituie o activitate continu\, `n sensul c\, odat\ `nceput\, cursul acesteia nu trebuie `ntrerupt, ci trebuie dus pân\ la cap\t. Dar preexisten]a sau survenirea unor cauze mai presus de voin]a celor ce efectueaz\ cercetarea la fa]a locului poate determina `ntreruperea cercet\rilor, aceast\ activitate neputând fi reluat\ decât dup\ dispari]ia cauzei care a provocat-o. Aceste cauze pot fi: fenomene naturale sau existen]a sau survenirea unor cauze ce constituie surs\ de pericol pentru via]a, s\n\tatea ori avutul persoanei.

Reluarea cercet\rii la fa]a locului trebuie f\cut\ dup\ urm\toarele reguli:

– luarea m\surilor de protejare a por]iunii de teren r\mas\ necercetat\;

– cercetarea la fa]a locului trebuie continuat\ de cei care au efectuat-o la momentul `ntreruperii;

– `n procesul-verbal de cercetare la fa]a locului se va men]iona `ntinderea perioadei de `ntrerupere [i cauzele care au provocat-o.

Mijloacele de fixare a cercet\rii la fa]a locului. Pentru a dobândi valoare de prob\, constatarea organelor judiciare f\cut\ cu ocazia cercet\rii la fa]a locului trebuie s\ fie consemnat\ `n mijloacele de prob\ prev\zute de lege.

Principalul mijloc de fixare a rezultatului cercet\rii la fa]a locului `l constituie procesul-verbal ce se `ncheie cu aceast\ ocezie, iar mijloacele secundare, care nu au valoare probant\ prin ele `nsele, ci numai ca urmare a anex\rii lor la procesul-verbal. Acestea sunt: schi]ele, fotografiile, fonograma, filmul [i video-fonograma judiciar\.

Procesul verbal de cercetare la fa]a locului trebuie s\ reprezinte o reproducere fidel\ a tuturor urmelor [i mijloacelor materiale de prob\ descoperite cu aceast\ ocazie, `ntr-un cuvânt trebuie s\ se consemneze cu cea mai mare exactitate toate constat\rile f\cute de organul judiciar.

Procesul-verbal de cercetare la fa]a locului trebuie:

– s\ fie obiectiv, `n sensul c\ trebuie s\ reprezinte o fidel\ descriere a locului infrac]iunii a[a cum se prezint\ `n momentul `n care organul judiciar vine `n contact cu acesta;

– s\ reflecte numai realitatea nu [i supozi]iile deductibile desprinse din experien]a organului judiciar;

– s\ fie complet, adic\ s\ cuprind\ toate constat\rile organului judiciar considerate importante pentru solu]ionarea cauzei;

– s\ fie precis [i clar; precizia presupune consemnarea exact\ a constat\rilor organului judiciar, iar claritatea reclam\ utilizarea unui limbaj adecvat care s\ fac\ accesibil\ lectura, ceea ce implic\ evitarea unor termeni ambigui, a termenilor de strict\ specialitate sau neologisme.

– s\ fie succint, adic\ s\ redea `ntr-o form\ concentrat\ constatarea organului judiciar.

Potrivit art. 131 [i art. 91 C. proc. pen., procesul-verbal de cercetare la fa]a locului are o structur\ tripartit\: partea introductiv\, partea descriptiv\ [i partea final\.

Partea introductiv\ consemneaz\ acele date ce atribuie caracter oficial acestui act procedural, date referitoare la participan]ii la efectuarea cercet\rii la fa]a locului, date referitoare la locul [i timpul cercet\rii la fa]a locului etc., cum sunt:

– locul [i data efectu\rii cercet\rii la fa]a locului;

– numele, prenumele, calitatea celor care particip\ la efectuarea cercet\rii la fa]a locului cu precizarea organului de urm\rire penal\ care este `ndrept\]it s\ o fac\.

– numele, calitatea exper]ilor, specializare;

– numele, prenumele, celelalte date de identificare a martorilor asisten]i, cu indicarea adresei;

– temeiul de fapt [i de drept (art. 129 C. proc. pen.);

– ora `nceperii cercet\rii la fa]a locului;

– precizarea dac\ p\r]ile au fost citate [i dac\ sunt prezente;

– men]iuni dac\ `nvinuitul este sau nu prezent (reprezentat [i de cine anume).

Partea descriptiv\ consemneaz\ activit\]ile `ntreprinse `n ordinea efectu\rii lor, toate urmele [i mijloacele materiale de prob\ `n ordinea descoperirii acestora.

Partea final\ cuprinde:

– care urme [i obiecte g\site la locul faptei au fost ridicate, de ce s-a dispus ridicarea lor, ce mijloace [i metode s-au utilizat pentru ridicarea lor;

– ce m\suri s-au luat cu privire la victima infrac]iunii, la autor etc.:

– ce genuri de fotografii, filme s-au realizat;

– dac\ s-au `ntocmit schi]e la fa]a locului;

– dac\ s-au f\cut experimente judiciare, `n ce scop [i rezultatul ob]inut;

– ora termin\rii cercet\rii la fa]a locului.

Procesul-verbal de cercetare la fa]a locului se semneaz\ pe fiecare pagin\ [i la sfâr[it de to]i cei care `n diverse calit\]i au luat parte la efectuarea acestei activit\]i, organul judiciar, martori, exper]i, speciali[ti, `nvinuit, inculpat, ap\r\torul acestuia.

Sec]iunea a III-a. Ascultarea persoanei v\t\mate

La aplicarea procedeelor tactice cu a c\ror observare trebuie efectuat\ ascultarea celui v\t\mat prin infrac]iune nu se poate face abstrac]ie de psihologia sa particular\, dup\ cum aceste procedee nu pot fi desprinse de situa]ia de parte a c\rui participare `n proces e legat\ de ideea ap\r\rii unor interese proprii izvorâte din infrac]iune, iar atunci când cel v\t\mat renun]\ la calitatea de parte, `n]elege s\ fie ascultat ca martor nu poate fi asimilat din punct de vedere psihologic martorului propriu-zis.

A[a cum este firesc, cu ocazia ascult\rii victimei infrac]iunii, un loc important `n relatarea acestuia `l ocup\ descrierea v\t\m\rilor suferite, precum [i a agen]ilor vulneran]i cu care au fost provocate.

La elaborarea regulilor tactice de ascultare a p\r]ii v\t\mate intereseaz\ mecanismul de producere a senza]iilor tactile. Senza]iile tactile sunt determinate de deformarea pielii ca efect al presiunii Prin experien]a de fiecare zi se [tie c\ dac\ se exercit\ o anumit\ presiune asupra `nveli[ului cutant, nu dup\ mult timp se `nceteaz\ a mai `ncerca senza]ia de atingere, datorit\ adapt\rii sim]ului tactil la presiune. Mai cu seam\ `n stare de nemi[care zonele de contact ale corpului cu diferite obiecte (`mbr\c\minte, ceas etc.) se adapteaz\ `n asemenea m\sur\ `ncât nu mai exist\ senza]ia de atingere cu asemenea obiecte.

Din acest punct de vedere, infractorii cu experien]\ caut\ s\ profite de consecin]ele adapt\rii sim]ului tactil la presiune, reu[ind s\-[i `nsu[easc\ bunuri aflate `n direct contact cu unele zone ale corpului, f\r\ ca cei deposeda]i de acestea s\ remarce de `ndat\ lipsa acestora. ~n acest scop sunt alese locuri populate (mijloace de transport, pie]e, g\ri), unele datorit\ aglomera]iei, oamenii se afl\ `n contact fizic `ntre ei sau cu diferite obiecte.

Datorit\ excintan]ilor puternici, cel v\t\mat nu percepe, de regul\, manevrele abile ale infractorului care taie sau deschide cu exactitate cureaua ceasului, po[etei etc. Aceasta explic\ de ce partyea v\t\mat\ nu poate indica cu exactitate locul [i nici momentul `n care s-a sustras un anumit bun aflat asupra sa.

Necunoa[terea de c\tre organul judiciar a acestei particularit\]i a percep]iei ar putea conduce la etichetarea de rea-credin]\ a p\r]ii v\t\mate.

Pentru precizarea `mprejur\rilor `n care s-a s\vâr[it fapta, din punct de vedere tactic se recomand\ reconstituirea itinerariului urmat de cel care reclam\ dispari]ia unor bunuri care s-au aflat asupra sa.

Faptele deseori confuze [i fragmentar percepute sunt supuse, nu o dat\, unor alter\ri ulterioare `n urm\toarea etap\ a procesului de formare a declara]iilor p\r]ii v\t\mate (stocarea memorial\ a declara]iilor) care se `ntinde de-a lungul intervalului cuprins `ntre momentul percep]iei [i cel al reproducerii faptelor `n fa]a organului judiciar.

Dar memorarea faptelor [i `mprejur\rilor de fapt are un mai pronun]at caracter activ, dinamic decât `n cazul celorlal]i participan]i. Memoria se datoreaz\ st\rilor de interes emo]ionale din momentul s\vâr[irii infrac]iunii, de pozi]ia fa]\ de fapt\, de resentimentul fa]\ de cel care s\vâr[e[te infrac]iunea.

Momentul de actualizare a acestor etape se materializeaz\ `n reproducerea faptelor `n fa]a organului judiciar. ~n acest moment al form\rii declara]iilor de c\tre partea v\t\mat\, datorit\ recrudescen]ei sentimentului de furie, mânie, indignare pot surveni cele mai nea[teptate cauze de distorsionare a faptelor.

Indica]iile tactice de care trebuie s\ ]in\ seama organul judiciar la ascultarea p\r]ii v\t\mate sunt:

– atitudinea de pruden]\ fa]\ de declara]iile p\r]ii v\t\mate, datorit\ multitudinii de cauze de alterare involuntar\ a faptelor;

– verificarea realit\]ii declara]iilor p\r]ii v\t\mate prin mijlocirea de probe.

Ascultarea celui v\t\mat prin infrac]iune se plasea\ fie `n momentul imediat urm\tor s\vâr[irii infrac]iunii, fie `ntr-un moment dep\[it de cel al s\vâr[irii faptei de un anumit interval de timp. ~n ambele situa]ii se poate apela la repetarea ascult\rii.

Astfel, `n prima dintre situa]ii, partea v\t\mat\ ascultat\ de `ndat\ dup\ s\vâr[irea infrac]iunii, cu implica]ii imediate asupra deric]iei [i reu[itei cercet\rii (posibilitatea identific\rii [i prinderii f\ptuitorului), de pot produce repercursiuni defavorabile asupra plenitudinii [i fidelit\]ii depozi]iilor celui v\t\mat.

Declara]iile celor de o emotivitate sporit\ sunt de regul\ incoerente, incomplete [i imprecise. Din acest punct de vedere se consider\ c\ cea de-a doua ascultare – `ntr-un moment dep\[it – se va petrece `n condi]ii mai propice, ob]inându-se astfel declara]ii mai ample [i mai exacte.

Audierea repetat\ a p\r]ii v\t\mate poate fi impus\ de necesitatea `nl\tur\rii unor contradic]ii existente `ntre declara]iile f\cute ini]ial [i probele administrate ulterior `n cauz\.

~n ambele situa]ii, pentru a se ob]ine declara]ii complete [i fidele, prin mijlocirea interogatoriului, organul judiciar trebuie s\ st\ruie asupra acelor episoade ce au fost omise sau au fost confuz prezentate cu ocazia primei ascult\ri, asupra acelor `mprejur\ri incomplete [i imprecise, precum [i asupra contradic]iilor existente `ntre declara]iile ini]iale [i mijloacele de prob\ administrate ulterior ascult\rii celui v\t\mat.

Uneori, considerente de ordin tactic impun necesitatea ascult\rii repetate a celui v\t\mat, `n condi]ii diferite fa]\ de modul `n care s-a petrecut ascultarea ini]ial\, adic\ la locul s\vâr[irii faptei, cu ocazia efectu\rii unor activit\]i de cercetare. E indicat a se proceda astfel atunci când cel v\t\mat, cu ocazia primei ascult\ri, a f\cut declara]ii contradictorii, iar imprecizia, caracterul vag al declara]iilor sunt puse pe seama uit\rii vremelnice a faptelor sau pe seama incapacit\]ii acestuia de a expune coerent faptele `n absen]a percep]iei nemijlocite a locului infrac]iunii, a persoanelor [i obiectelor care s-au aflat `n anumite raporturi cu infrac]iunea s\vâr[it\.

Se presupune deci c\, ascultat din nou, de aceast\ dat\ nu la sediul organului judiciar, ci la locul unde s-a s\vâr[it infrac]iunea, cu ocazia unor activit\]i de cercetare, cum ar fi reconstituirea `n `ntregime a faptei sau numai a acelor secven]e care impun preciz\ri sau cu ocazia efectu\rii cercet\rii la fa]a locului, se vor ob]ine informa]ii mai ample [i mai fidele.

Prin ascultarea celui v\t\mat la locul unde s-a s\vâr[it activitatea infrac]ional\ se mizeaz\ pe efectul stimulilor asupra memoriei p\r]ii v\t\mate, fie al reproducerii pe cale experimental\ a principalelor momente legate de s\vâr[irea infrac]iunii, fie al locului, precum [i al persoanelor aflate `n anumite raporturi cu infrac]iunea s\vâr[it\.

Sec]iunea a IV-a. Audierea martorilor

Declara]iile martorilor reprezint\ un mijloc de prob\ foarte vechi [i frecvent `n procesul penal. ~n doctrin\ s-a ar\tat c\ martorii sunt "ochii [i urechile justi]iei".

Conform art. 78 C. proc. pen., martorul este persoana care are cuno[tin]\ de vreo fapt\ sau `mprejurare de natur\ s\ serveasc\ la aflarea adev\rului `n procesul penal.

Reu[ita ascult\rii martorilor impune o preg\tire prealabil\ minu]ioas\, menit\ a asigura cele mai propice condi]ii de efectuare a acestei activit\]i.

Preg\tirea `n vederea ascult\rii martorului impune celui chemat s\ o efectueze o sum\ de obliga]ii, [i anume:

– studierea materialului cauzei;

– identificarea [i precizarea cercului de persoane care urmeaz\ a fi ascultate `n calitate de martori, ordinea chem\rii etc.;

– culegerea de informa]ii cu privire la martorii esen]iali;

– elaborarea planului de ascultare a martorilor principali.

Efectuarea acestei activit\]i, mai cu seam\ `n cursul urm\ririi penale trebuie f\cut\ cu mare aten]ie, deoarece nerespectarea ei poate avea repercursiuni defavorabile atât asupra cauzei cercetate, cât [i asupra pesoanelor ascultate.

Momentul reproducerii, aduce martorul `n contact nemijlocit cu organul judiciar, cu mediul `n care va avea loc audierea. Aceast\ `mprejurare explic\ posibilitatea intervenirii unor factori ce se pot repercuta defavorabil asupra capacit\]ilor de comunicare a faptelor.

Momentul reproducerii e puternic marcat de emotivitatea martorului, care, de cele mai multe ori, se repercuteaz\ inhibator asupra capacit\]ii sale verbale.

A[adar, ob]inerea unor declara]ii complete [i fidele este condi]ionat\ de condi]iile `n care se desf\[oar\ audierea, precum [i de atitudinea organului judiciar fa]\ de cel ascultat.

Evocarea faptelor reprezint\ momentul final al proceselor memoriale [i const\ `n actualizarea leg\turilor nervoase temporare sub forma celor dou\ activit\]i de comunicare a experien]iei: reproducerea [i recunoa[terea.

Ascultarea martorilor sub forma reproducerii orale parcurge `n desf\[urarea sa, de regul\, trei momente: momentul ini]ial care debuteaz\ cu stabilirea identit\]ii martorului, continuând cu precizarea raporturilor acestuia cu victima, inculpatul [i fapta, cu depunerea jur\mântului, urmând , `n cele din urm\, momentul relat\rii libere a faptelor succedat de `ntreb\rile adresate de organul judiciar.

~n literatura criminalistic\ [i procesual-penal\ se face distinc]ia `ntre `ntreb\rile adresate martorului, [i anume: `ntreb\ri de completare, de reamintire, de precizare, de control.

M\rturia ob]inut\ pe calea relat\rii libere prezint\ un procent de fidelitate sporit fa]\ de m\rturia ob]inut\ prin mijlocirea interogatoriului. De aceea, `n practic\, sunt interzise `ntreb\rile sugestive [i tendin]a sugestiv\. Sugestia conduce la acceptarea f\r\ examen critic a ideilor altei persoane, martorul aflat `n aceast\ ipostaz\ afirmând nu ceea ce `n mod real a perceput, ci ceea ce i s-a sugerat.

Procedeele tactice care `[i g\sesc aplicare `n ascultarea martorilor difer\ `n func]ie de o seam\ de elemente, dintre care mai importante sunt: natura cauzei cercetate, personalitatea [i pozi]ia pe care se situeaz\ martorul, raportul `n care acesta se afl\ pe de o parte cu pricina, iar pe de alt\ parte cu p\r]ile interesate `n solu]ionarea cauzei.

Evaluarea judec\toreasc\ a declara]iilor martorului este una din cele mai dificile probleme ale practicii judec\tore[ti, ]inând seama de numeroasele implica]ii pe care cercetarea psihologic\ modern\ le eviden]iaz\ `n domeniul respectiv.

Existen]a unor diferen]ieri `ntre depozi]iile martorilor, chiar de bun\-credin]\, `n fa]a aceleia[i realit\]i se explic\ prin faptul c\ declara]iile reprezint\ o reflectare a realit\]ii prin prisma subiectivit\]ii celui audiat, iar `ntre realitatea obiectiv\ [i reflectarea ei subiectiv\ exist\ un unghi de deviere.

{tiin]a psihologic\ cere organului judiciar s\ nu aib\ o concep]ie static\ asupra rolului probei prin `nl\turarea viziunii excesive, dup\ care martorul ar trebuie s\ furnizeze `n procesul penal informa]ii cu exactitatea imaginii fotografice a faptului la producerea c\ruia a asistat.

La anumite pricini penale declara]iile unor martori au un rol decisiv, constituind fie unicul material probator, fie de]inând o `nsemnat\ pondere `n ansamblul probelor existente `n cauz\. ~n astfel de situa]ii `ns\[i solu]ia ce se va pronun]a depinde `n mare m\sur\ de modul de ob]inere a declara]iilor, de modul `n care vor fi apreciate, precum [i de sinceritatea martorului. De aceea, cunoa[terea personalit\]ii celui de la care eman\ m\rturia, sub raportul condi]iei sale morale, se dovede[te indispensabil\.

Dar, indiferent de num\rul martorilor participan]i `ntr-un proces, conform opiniei n\scute `n literatura juridic\, obliga]iile martorilor sunt concentrate `n urm\toarele aspecte:

– obliga]ia de a se prezenta la chemare (`n caz de lips\ se va aplica o amend\ judiciar\ conform art. 199.C. proc. pen.);

– obliga]ia de a depune m\rturie neavând drept s\ refuze darea declara]iei decât `n cazurile strict prev\zute de lege;

– obliga]ia relat\rii adev\rului.

Dac\ aceste obliga]ii vor fi respectate, precum [i dac\ se vor respecta toate regulile tactice de ascultare a m\rturiei prezentate de martor, ne vom afla cu siguran]\ pe calea rezolv\rii, din acest punct de vedere, a cauzei pe care o avem `n vedere.

Sec]iunea a V-a. Efectuarea de perchezi]ii

Art. 27 din Constitu]ie prevede c\ domiciliul [i re[edin]a oric\rei persoane sunt inviolabile [i, pe baza prevederii enun]ate, nimeni nu poate p\trunde sau r\mâne `n locuin]a cuiva f\r\ `ncuviin]area acestuia.

Garantarea inviolabilit\]ii domiciliului are [i o implica]ie judiciar\. Astfel, art. 27 alin. 2 din Constitu]ie permite p\trunderea `n domiciliul sau re[edin]a `n vederea execut\rii unui mandat de arestare sau a unei hot\râri judec\tore[ti.

Cele mai numeroase implica]ii ale acestei inviolabilit\]i au `n vedere activitatea de perchezi]ionare pe care Codul de procedur\ penal\ o reglementeaz\ `n detaliu atât `n ce prive[te perchezi]ia domiciliar\, cât [i cea corporal\.

~n art. 27 alin. 3 [i 4 din Constitu]ie sunt prev\zute cu privire la perchezi]ia domiciliar\ urm\toarele norme fundamentale:

– perchezi]ia poate fi ordonat\ exclusiv de magistrat [i se efectueaz\ numai `n formele prev\zute de lege;

– perchezi]ia `n timpul nop]ii este interzis\, afar\ de cazul delictului flagrant.

No]iunea de perchezi]ie domiciliar\ nu acoper\ exclusiv activitatea desf\[urat\ la domiciliul persoanei. Se poate face perchezi]ie la domiciliu [i la locul de munc\, `n camera de hotel ocupat\ de respectiva persoan\.

Art. 102 din Codul de procedur\ penal\ prevede c\ instan]a poate proceda la efectuarea de perchezi]ii numai cu ocazia unei cercet\ri locale, `n alte cazuri, dispozi]iile ei se comunic\ procurorului.

Perchezi]ia domiciliar\, când este efectuat\ de organele de cercetare penal\, poate avea loc numai cu autorizarea procurorului. ~n cazul infrac]iunii flagrante perchezi]ia se poate efectua f\r\ o prealabil\ aprobare din partea procurorului.

Perchezi]ia domiciliului se efectueaz\ `n timpul zilei, legal fiind intervalul `ntre orele 6.00 [i 20.00. Activitatea `nceput\ `n timpul legal se poate continua [i dup\ ora 20.00, neadmi]ându-se `ntreruperea [i reluarea ei a doua zi.

~nainte de `nceperea perchezi]iei, organul e obligat s\ se legitimeze [i s\ prezinte `n cazurile prev\zute de lege, autoriza]ia dat\ de procuror.

Perchezi]ia domiciliar\ are loc `n prezen]a persoanei la care se efectueaz\ perchezi]ia, iar `n lipsa ei `n prezen]a unui reprezentant, al unui membru al familiei sau a unui vecin cu capacitate de exerci]iu. Când persoana la care se face perchezi]ia este re]inut\ sau arestat\, ea se va aduce la locul efectu\rii perchezi]iei. Dac\ aducerea nu este posibil\, perchezi]ia se va efectua `n prezen]a unei persoane ar\tate mai sus.

Organul va solicita punerea la dispozi]ie a `nc\perilor sau mijloacelor de p\strare a obiectelor sau `nscrisurilor c\utate. ~n caz de refuz, are dreptul s\ procedeze la deschiderea acestora.

Perchezi]ia se termin\ când este cazul prin ridicarea de obiecte sau `nscrisuri care constituie mijloacele materiale de prob\ `n cauz\. Obiectele a c\ror de]inere sau circula]ie este interzis\ se ridic\ `ntotdeauna.

~n cazul ridic\rii de obiecte `n cadrul perchezi]iei domiciliare, se va `ntocmi un proces-verbal.

Perchezi]ia corporal\ const\ `n inspectarea `mbr\c\min]ii [i ridicarea acelor lucruri aflate asupra celui perchezi]ionat care con]in indicii referitoare la fa[ta s\vâr[it\ sau dezv\luie existen]a vinov\]iei.

Uneori, perchezi]ia se extinde [i asupra corpului persoanei pentru a se vedea dac\ nu exist\ urme de violen]\ sau obiecte mici ascunse `n cavit\]ile naturale ale corpului sau alte ascunz\tori (p\r, coroane dentare, unghii aplicate etc.)

Perchezi]ia corporal\ se efectueaz\ de organul de urm\rire penal\ care a dispus-o sau de alt\ persoan\ desemnat\ de acest organ. Cel care face perchezi]ia trebuie s\ fie de acela[i sex cu perchezi]ionatul (art. 106 alin. 2 C. proc. pen.).

~nainte de `nceperea perchezi]iei, organul se legitimeaz\ [i `n cazurile prev\zute de lege prezint\ autoriza]ia det\ de procuror, iar dup\ efectuarea perchezi]iei se va `ntocmi un proces-verbal.

Sec]iunea a VI-a. Identificarea [i prinderea f\ptuitorilor

Stabilirea adev\rului `n justi]ie se realizeaz\ prin intermediul probelor. Potrivit art. 63 C. proc. pen., constituie prob\ orice element de fapt, care serve[te la contatarea existen]ei sau inexisten]iei unei infrac]iuni, la identificarea persoanei care a s\vr[it-o [i la cunoa[terea `mprejur\rilor necesare pentru o just\ solu]ionare. Obiectul proba]iunii (thema probantum) este deci ceea ce trebuie dovedit (factum probantum): fapte, `mprejur\ri, st\ri sau situa]ii legate de existen]a faptului prohibit de lege [i de participarea la comiterea infrac]iunii.

Identificarea criminalistic\ prezint\ numai unul din mijloacele de proba]iune alese de lege, una dintre laturile procesului de stabilire a `mprejur\rilor de fapt.

Con]inutul principal la proba]iunii cu ajutorul iden]ific\rii criminalistice const\ `n deta[area obiectului sau a persoanei implicate `n fapta cercetat\ dintr-un ansamblu nedetrminat de obiecte sau persoane posibile. Scopul final `l constituie individualizarea persoanei (infractor, victim\, martor, t\inuitor etc.) fie direct dup\ urmele l\sate de p\r]i ale corpului, fie indirect, prin intermediul obiectelor.

Genurile identific\rii criminalistice sunt:

– identificarea dup\ imaginea fixat\ material;

– identificarea dup\ imaginea fixat\ `n memorie.

Primul reprezint\modalitatea cea mai des `ntâlnit\ [i se ob]ine `n principal, prin compararea urmelor cu obiecte presupuse a le fi creat sau cu reflect\rile acestora.

Al doilea gen de identificare se bazeaz\ pe puterea de memorizare a subiectului, care, `n anumite condi]ii speciale [i temporale, a perceput caracteristicile unui obiect, fiin]e sau fenomen. De[i imaginile mentale nu reprezint\ urme, ele permit identificarea `n urm\toarele dou\ situa]ii:

– când obiectul de identificat este descris de subiect: `nvinuitul, victima, martorul relateaz\ cu privire la persoanele v\zute la locul faptei, la obiecte disp\rute (victima unei infrac]iuni de furt), la zgomotele [i luminile percepute (de un anumit tip, frecven]a [i intensitatea);

– când subiectului i se descriu tr\s\turile obiectului de identificare de c\tre anchetator sau alt\ persoan\.

~n ambele cazuri, dup\ audierea subiectului, se poate proceda la recunoa[terea obiectului sau fiin]ei, fie direct, fie dup\ imaginea sa: identificarea f\ptuitorului dintr-un grup de persoane constituit `n acest sens, identificarea dup\ fotografiile din albumul cu recidivi[ti, confirmarea, infirmarea sau corectarea "portretului robot", indicarea obiectului c\utat dintre mai multe lucruri.

La identificarea dup\ reflect\rile materiale se ajunge prin cercetarea [tiin]ific\ efectuat\ de speciali[ti, iar constat\rile se materializeaz\ `ntr-un raport de expertiz\ (art. 122 C. proc. pen.) sau de constatare tehnico-[tiin]ific\ (art. 115 C. proc. pen.).

Identificarea prin descriere [i recunoa[tere se realizeaz\ prin activit\]i de anchet\ `n conformitate cu normele procesuale [i cu recomand\rile tacticii criminalistice (audieri, confrunt\ri, reconstituiri), iar rezutatele se consemneaz\ `n diverse acte (declara]ii, procese-verbale, plan[e fotografice).

Identifecarea criminalistic\ se realizeaz\ treptat de la general la particular. Tr\s\turile caracteristice ale obiectelor, fiin]elor sunt selectate prin determinarea genului, speciei, grupei, subgrupei, tipului, modelului etc. pân\ se ajunge la individualizare, scopul final al oric\rei cercet\ri criminalistice. Corespunz\tor acestor treceri gradate, procesul de individualizare, identificare parcurge dou\ mari etape: determinarea apari]iei generice [i identificarea individual\. Ambele trebuie privite ca p\r]i componente ale procesului unic de identificare criminalistic\, prima constituind premisa logic\ a celei de a doua.

Determinarea apari]iei generice `n cazul unui rezultat pozitiv, adic\ atunci când se constat\ c\ obiectele comparate prezint\ acelea[i caracteristici generale se continu\ examinarea pân\ la determinartea identit\]ii. Concluzia de apartenen]\ generic\ e formulat\ de expert fie prin compararea urmei cu unul sau mai multe obiecte suspecte, fie (`n lipsa acestora) prin aprecieri bazate pe experien]a sa [i pe colec]iile de referin]\. Tot ca stabilire a apartenen]ei generice se consider\ definirea unui obiect necunoscut prin date cum ar fi destina]ia uzual\, modul de confec]ionare, natura materialului, culoarea, dimensiunile etc.

Etapa final\ a identific\rii criminalistice o constituie identificarea exemplarului concret, al obiectului sau fiin]ei c\utate. Identificarea obiectului individual se `ntemeiaz\ pe complexul tuturor caracteristicilor care, luate separat, pot fi `ntâlnite [i la alte obiecte.

Necesitatea individualiz\rii prealabile a urmelor [i obiectelor este impus\ de necesitatea ob]inerii datelor, inform]iilor ce urmeaz\ a fi comparate, realizându-se sarcina cercet\rii de identificare: trecerea de la grupe mai largi de obiecte, fiin]e la grupe tot mai `nguste, pân\ la descoperirea obiectului, fiin]ei concrete creatoare de urme. Astfel, la o urm\ de m\nu[\, caracteristicile generale sunt date de aspectul materialului (model `mpletit, textura tricotului, cus\turile de `mbinare ale buc\]ilor de piele etc.) ceea ce contribuie la identificarea generic\, `n timp ce individualitatea se bazeaz\ pe caracteristicile rezultate din uzur\ sau deterior\ri accidentale (ros\turi, t\ieturi, rupturi), precum [i din opera]ia de remediere a acestora (cârpituri, peticiri etc.).

~n ce prive[te prinderea f\ptuitorului, exist\ cel pu]in dou\ situa]ii: atunci când `n rândul persoanelor prezente, `n etapa cercet\rii la fa]a locului, se afl\ [i f\ptuitorul care a fost imobilizat sau re]inut de martori oculari ori de alte persoane. ~n acest caz, este lesne de `n]eles sarcina organului judiciar care se refer\ la identificarea f\ptuitorului [i la re]inerea acestuia. A doua situa]ie se refer\ la cazul `n care f\ptuitorul, pentru a se sustrage de la urm\rire p\r\se[te locul faptei, nu `ns\ `nainte de a fi fost identificat de victim\ sau martori oculari ai infrac]iunii. ~n aceast\ situa]ie, se va organiza ne`ntârziat urm\rirea acestui.

Fie c\ f\ptuitorul a fost re]inut la fa]a locului, fie c\ a fost re]inut `n urma opera]iei de urm\rire, corpul [i `mbr\c\mintea acestuia trebuie supuse unei perchezi]ii minu]ioase, deoarece acestea pot fi purt\toare de urme ce ar putea fi distruse sau abandonate (bunuri sustrase, instrumente folosite la s\vâr[irea infrac]iunii etc.).

CAPITOLUL III

ALTE ACTIVIT|}I DE URM|RIRE PENAL| EFECTUATE ~N ANCHETAREA FURTULUI

Sec]iunea I. Ascultarea `nvinuitului sau inculpatului

Ancheta penal\ ca faz\ de urm\rire penal\ sau cercetare judec\toreasc\, constituie un ansamblu de activit\]i stipulate cu exactitate `n prevederile procesual penale. ~n cadrul acestor activit\]i se desprinde ascultarea `nvinuitului sau inculpatului, care presupune incontestabil `ntâlnirea `ntre dou\ persoane, pe de o parte anchetatorul (ofi]erul de poli]ie judiciar\, procurorul, judec\torul de instruc]ie sau judec\torul cauzei) [i, pe de alt\ parte, auroul unui fapt incriminat de legea penal\.

Raporturile care se creaz\ cu prilejul desf\]ur\rii acestei activit\]i sunt precis reglementate prin prevederile legale.

~n ]ara noastr\, prevederile legale `n materie au fost completate de Legea nr. 32/1990 privind modificarea [i completarea unor dispozi]ii ale Codului de procedur\ penal\, promulgat\ `n 16 noiembrie 1990, precum [i de Legea nr. 141/1996 pentru modificarea [i completarea Codului de procedur\ penal\.

Potrivit art. 5 alin.1 C. proc. pen., "orice persoan\ care se afl\ `n curs de urm\rire penal\ sau de judecat\, trebuie tratat\ cu respectarea demnit\]ii umane. Supunerea la tortur\ sau la tratamente de cruzime, inumane sau degradante este pedepsit\ prin lege"

Pe lâng\ respectarea demnit\]ii umane, `n art. 6 C. pro. pen este garantat [i dreptul la ap\rare: "Dreptul la ap\rare este garantat individului, inculpatului [i celorlalte persoane `n tot cursul procesului penal".

Ascultarea `nvinuitului sau inculpatului este o activitate procesual-penal\, a c\rui regim juridic e stabilit prin prevederile titlului al III-lea, capitolul al II-lea (Mijloace de prob\) `n sec]ia I, `n art. 69 – 74 ale Codului de procedur\ penal\.

Prevederile respective se aplic\ `n contextul unor principii constitu]ionale.

~n conformitate cu prevederile legale, `nvinuitul, conform art. 229 C. proc. pen., este persoana fa]\ de care se efectueaz\ urm\rirea penal\, cât timp nu a fost pus\ `n mi[care ac]iunea penal\, iar inculpatul este persoana `mpotriva c\reia s-a pus `n mi[care ac]iunea penal\ [i este parte `n procesul penal (art. 230 C. proc. pen.).

Declara]iile date de `nvinuit sau inculpat (art. 64 C. proc. pen) ori procesul-verbal de ascultare a acestuia constituie mijloace de prob\ [i pot servi la aflarea adev\rului, numai `n m\sura `n care sunt coroborate cu fapte [i `mprejur\ri ce rezult\ din ansamblul probelor existente (art. 69 C. proc. pen.).

Preg\tirea `n vederea ascult\rii reprezint\ o regul\ de tactic\ criminalistic\, care impune organului de urm\rire penal\ anumite obliga]ii principale:

a) studierea minu]ioas\ a materialului cauzei;

b) strângerea datelor despre persoana care urmeaz\ a fi ascultat\;

c) elaborarea unui plan de ascultare.

a) Aceast\ activitate presupune examinarea de c\tre organul de urm\rire penal\ a probelor existente la dosarul cauzei: plângerea ori denun]ul p\r]ii v\t\mate, declara]ia p\r]ii v\t\mate, procesul-verbal de cercetare la fa]a locului, procesul-verbal de perchezi]ie domiciliar\, declara]iile martorilor, examinarea corpurilor delicte.

b) Cunoa[terea tr\s\turilor psihice ale persoanei care urmeaz\ a fi ascultat\ (sincer, sociabil, corect sau, dimpotriv\, egoist, crud, flegmatic) [i ca rezultat al acesteia organul de urm\rire penal\ `[i pote preg\ti:

c) modul de abordare [i modul `n care va conduce ascultarea persoanei adus\ `n fa]a sa.

Relatarea liber\ a `nvinuitului sau inculpatului `n leg\tur\ cu `nvinuirea ce i se aduce, cu obiectul cauzei.

Referitor la modul de ascultare, `n aceast\ etap\ Codul de procedur\ penal\ con]ine `n art. 171 o serie de reguli tactice obliga]orii pentru organul de urm\rire penal\:

– fiecare `nvinuit sau inculpat e ascultat separat;

– `nvinuitul sau inculpatul a l\sat s\ declare liber tot ce [tie `n leg\tur\ cu cauza, f\r\ a fi `ntrerupt prin tulburarea cu `ntreb\ri sau darea de replici; numai `n situa]ia `n care cel ascultat se va abate de la subiect, i se va pune `n vedere s\ revin\ la fondul problemei;

– ascultarea nu poate `ncepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declara]ii date anterior;

– `nvinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declara]ie scris\ mai `nainte, dar se poate servi de `nsemn\ri asupra unor am\nunte;

– `n cazul `n care `nvinuirea se refer\ la anumite episoade, atunci [i `nvinuitul sau inculpatul trebuie ascultat `n leg\tur\ cu fiecare episod; la terminarea relat\rii libere `n leg\tur\ cu un episod, trebuie s\ se treac\ la formularea `ntreb\rilor `n leg\tur\ cu acel episod; numai dup\ l\murirea complet\ a tuturor `mprejur\rilor se poate trece la ascultarea relat\rii libere a `nvinuitului sau inculpatului cu privire la episodul urm\tor;

– este interzis s\ se ob]in\ cu orice pre] recunoa[terea de c\tre `nvinuit sau inculpat a s\vâr[irii infrac]iunii.

~n aceste momente ale relat\rii libere, organul de urm\rire penal\ va urm\ri reac]iile persoanei ascultate `n diferite momente pe care le parcurge depozi]ia sa. Comunicarea non-verbal\, conduita individului `n aceste momente, poate constitui o prob\ indirect\ `n leg\tur\ cu fapta de care e `nvinuit.

~n esen]\, pozi]ia unui `nvinuit sau inculpat adus\ poate consta `n:

– recunoa[tere sincer\ [i complet\ a faptelor [i a `nvinuirii aduse;

– respingerea `nvinuirii [i probarea lipsei de temeinicie;

– disimularea adev\rului prin recunoa[tere de fapte, unele cu caracter penal, `ns\ minore, având sau nu leg\tur\ cu cauza cercetat\;

– refuzul de a face declara]ii, respingerea acestora sau prezentarea de probe [i alibiuri false.

Relatarea liber\, `ntr-o opinie a profesorului Emilian Stancu, fie [i `n ipoteza declara]iilor nesincere sau incomplete, prezint\ urm\toarele avantaje:

– este posibil\ cunoa[terea sau verificarea cu exactitate a modului `n care s-a s\vâr[it infrac]iunea `n ipoteza unor declara]ii sincere [i complete;

– pot fi ob]inute date noi despre faptele [i `mprejur\rile cauzei, despre participan]i, date pe care organul de urm\rire penal\ nu le de]inea;

– `n ipoteza unor declara]ii nesincere ori incomplete, exist\ posibilitatea studierii [i cunoa[terii `nvinuitului, a pozi]iei acestuia fa]\ de fapta comis\.

Formularea de `ntreb\ri din partea anchetatorului

Pe plan procesual-penal, activitatea e prev\zut\ `n art. 72 C. proc. pen., `n care se arat\ c\, dup\ ce `nvinuitul sau inculpatul a f\cut declara]ie, i se pot pune `ntreb\ri cu privire la fapta care formeaz\ obiectul cauzei [i la `nvinuirea ce i se aduce, precum [i la probele pe care `n]elege s\ le propun\.

Scopul acestei activit\]i const\ `n:

– ob]inerea unor explica]ii complete asupra faptelor ce se pun `n sarcina `nvinuitului sau inculpatului, a cunoa[terii [i verific\rii tuturor argumentelor pe care le invoc\ `n ap\rare;

– ob]inerea unor date noi `n leg\tur\ cu `mprejur\rile esen]iale pentru cauz\;

– l\murirea complet\ a explica]iilor `nvinuitului sau inculpatului astfel `ncât s\ nu mai r\mân\ aspecte neclare ale cauzei;

– restabilirea `n memoria `nvinuitului sau inculpatului a faptelor sau `mprejur\rilor care au importan]\ `n ap\rarea acestuia;

– ob]inerea de la `nvinuit sau inculpat de date, `n special detalii cu privire la anumite fapte necesare pentru a verifica veridicitatea declara]iilor `nvinuitului sau inculpatului;

– demascarea declara]iilor mincinoase.

Ca reguli tactice generale pentru ascultarea `nvinuitului sau inculpatului, organul de urm\rire penal\ va avea `n vedere urm\toarele:

– `treb\rile trebuie s\ fie concrete, formulate clar, s\ nu aib\ dou\ `n]elesuri sau s\ fie sugestive;

– `ntreb\rile se ordoneaz\ `n a[a fel `ncât s\ fie noutate pentru `nvinuit;

– `ntreb\rile s\ fie de a[a natur\ `ncât prin ele s\ nu se eviden]ieze problemele care intereseaz\ `n mod deosebit;

– `ntreb\rile care ]in de esen]a cauzei s\ fie puse printre cele de importan]\ minor\;

– pentru verificare, dup\ fiecare r\spuns se pot pune `ntreb\ri de control;

– `n cazul unor contradic]ii se pot prezenta probe de la dosar.

Con]inutul acestor `ntreb\ri se subordoneaz\ formulei celor 7 `ntreb\ri, cunoscute sub denumirea de "distihul lui Doius", dintre care amintim:

1. ce fapt\ s-a comis, care este natura ei?

2. unde s-a comis fapta?

3. când a fost s\vâr[it\?

4. cine este autorul ei?

5. cu ajutorul cui [i cu ce anume instrument?

6. `n ce scop a fost comis\?

precum [i celor 4 `ntreb\riprin care se delimiteaz\ clar con]inutul infrac]iunii [i serve[te la elucidarea tuturor aspectelor:

1. care este obiectul infrac]iunii?

2. care este latura obiectiv\?

3. care este subiectul activ al infrac]iunii, participan]ii [i subiectul pasiv?

4. care este latura subiectiv\?.

Consemnarea declara]iilor persoanelor ascultate `n calitate de `nvinuit sau inculpat. ~n conformitate cu prevederile art. 70 C. proc. pen., organul de urm\rire penal\ `nainte de a-l asculta pe `nvinuit sau inculpat, cere acestuia s\ dea o declara]ie scris\ personal, cu privire la `nvinuirea ce i se aduce. ~n acest\ situa]ie exist\ dou\ posibilit\]i:

1. s\ prezinte declara]ia scris\ personal, caz `n care exist\ urm\toarele variante:

– s\ recunoasc\ vinov\]ia sa (total sau par]ial) [i s\ declare `n mod real modul `n care s-au desf\[urat faptele;

– s\ nu recunoasc\ vinov\]ia care i se atribuie [i s\ fac\ declara]ii aderate, deoarece este `ntr-adev\r nevinovat;

– `nvinuitul recunoa[te c\ poart\ `n `ntregime sau `n parte vina, face `ns\ declara]ii neadev\rate, fie luând asupra sa vina altuia, fie ascunzând `mprejur\rile cele mai grave ale infrac]iunii sau ascunzându-[i complicii, sau prezentându-se pe sine sau faptele intr-o situa]ie mai favorabil\;

2. s\ nu prezinte o declara]ia scris\ personal:

– fie c\ nu poate s\ scrie;

fie c\ refuz\ s\ prezinte aceast\ declara]ie motivat sau nemotivat.

Consemnarea declara]iilor `nvinuitului sau inculpatului. Conform art. 73 c. proc. pen., "declara]iile `nvinuitului sau inculpatului se consemneaz\ `n scris". Consemnarea se ve face f\r\ ad\ugiri de la sine, f\r\ a amplifica sau minimiza formul\rile, f\r\ a grupa faptele `n mod artificial, f\r\ a `nl\tura detaliile acestor declara]ii pe motivul c\ "nu se refer\ la cauz\".

Organul de urm\rire penal\ nu va `ncerca niciodat\ s\ "fug\" de argumentele `nvinuitului sau inculpatului, ci le va consemna pe toate. Dac\ aceste argumente sunt false sau ne`ntemeiate, este la `ndemâna anchetatorului de a le combate prin administrarea probelor. Dac\ aceste argumente sunt `ns\ `ntemeiate, organul de urm\rire penal\ este nevoit s\ ]in\ seama de ele `n faza de urm\rire penal\.

Prin urmare, declara]ia `nvinuitului sau inculpatului cuprinde aspecte a c\ror importan]\ este incontestabil\ `n solu]ionarea procesului. ~n plus, declara]ia celui `n cauz\ reprezint\ primul element prin care acesta `[i exercit\ persoanl dreptul la ap\rare, aducând la cuno[tin]a organului juridic faptele [i `mprejur\rile de natur\ a-l dezvinov\]i sau de a-i reduce din vinov\]ie.

~nvinuitul sau inculpatul trebuie ascultat `ntotdeauna, cu excep]ia cazului când se sustrage de la desf\[urarea procesului penal. Nerespectarea obliga]iei constituie un motiv de nulitate a hot\rârii, deoarece prin aceasta inculpatul sau `nvinuitul a fost lipsit de posibilitatea de a-[i exercita dreptul la ap\rare.

~nvinuitul sau inculpatul nu este obligat s\ relateze faptele pentru c\ darea declara]iei e un drept al s\u [i nu o obliga]ie (nemo tenetur, edere contra se).

Doctrina modern\ se refer\ la folosin]a `n practic\ a unor mijloace tehnice de a proceda `n cazul declara]iilor. De exemplu, tehnicile criminalistice de cercetare occidental\ pun mare accent pe anumite probe psihometrice (se m\soar\ ritmul respira]iei, a pulsului, presiunea arterial\ `n timp ce se pun inculpatului o serie de `ntreb\ri).

Pentru `nregistrare se folosesc aparate cum sunt: cardio-pneo-psihograf, poligraf, Keller, detectorul de minciuni.

Literatura român\ de specialitate este unanim\ `n aprecierea testelor sincerit\]ii declara]iilor cu ajutorul unor tehnici de depistare a factorilor fiziologici ai emo]iei, dar care nu poate produce `nc\ efecte juridice concludente [i nici nu poate fi folosit decât cel mult ca mijlod de investigare extrajudiciar\, f\r\ a fi considerat mijloc de prob\ sau procedeu probatoriu admis de lege.

Sec]iunea a II-a. Efectuarea prezent\rilor pentru recunoa[tere [i reconstituire

Prezentarea pentru recunoa[tere (de persoane [i de obiecte) se face atât `n vederea identific\rii f\ptuitorului de c\tre martorii oculari sau de c\tre persoana v\t\mat\, cât [i pentru identificarea bunurilor [i valorilor ce au constituit obiectul furtului. Procedeul tactic al prezent\rii pentru recunoa[tere poate servi [i la identificarea altor participan]i la s\vâr[irea faptei.

Prezentarea pentru recunoa[tere presupune ca [i `n cazul celorlalte acte de urm\rire penal\ o preg\tire atent\ care s\ asigure reu[ita acestui procedeu tactic de identificare.

Astfel, studierea materialului cauzei vizeaz\ stabilirea cu exactitate a obiectului pentru recunoa[tere (persoane, obiecte). Totodat\, prin studierea materialului cauzei vor fi stabili]i subiec]ii procesuali care vor fi chema]i s\ fac\ recunoa[terea, aces[tia fiind `n exclusivitate persoane care au perceput direct subiec]ii prezent\rii pentru recunoa[tere.

Din acest punct de veder se va avea `n vedere determinarea condi]iilor `n care a avut loc percep]ia, de ele urmând s\ se ]in\ seama `n momentul prezent\rii pentru recunoa[tere.

Prin ascultarea prealabil\ care face recunoa[terea sunt vizate mai multe obiective:

– cunoa[terea real\ a posibilit\]ii reale de percep]ie, fixare [i redare a persoanei respective;

– determinarea condi]iilor de loc, timp [i mod de percep]ie;

– stabilirea valorii de date referitoare la caracteristicile de identificare pe care persoana le-a perceput [i memorat.

Organizarea prezent\rii pentru recunoa[tere are `n vedere atât prezentarea persoanelor pentru recunoa[tere, cât [i obiectele care au format obiectul infrac]iunii de furt.

1. Persoanele care vor fi prezentate pentru recunoa[tere trebuie s\ fie `mbr\cate `n acelea[i haine `n care au fost observate de c\tre martor sau partea v\t\mat\.

Alegerea persoanelor care vor alc\tui grupul `n care va fi introdus\ persoana de recunoscut se va efectua cu respectarea unor criterii de asem\nare privind vârsta, talia, semnalmentele exterioare, `mbr\c\mintea.

~n ipoteza `n care recunoa[terea se face dup\ mers sau vorbire, alegerea grupului se va face din persoane dinamice sau de voce asem\n\toare.

Dac\ recunoa[terea urmeaz\ s\ se fac\ dup\ fotografii, se va c\uta o fotografie care s\ redea cât mai exact imaginea persoanei de identificat. Aceast\ fotografie se va introduce `ntr-un grup de 3-4 executate `n condi]ii grafice [i tehnice cât mai apropiate, ale unor persoane cât mai asem\n\toare.

2. Prezentarea obiectelor pentru recunoa[tere necesit\ solu]ionarea unui grup de obiecte asem\n\toare cu obiectul de identificat.

Dac\ este necesar s\ se recunoasc\ un casetofon furat, el va trebui intradus `ntr-un grup de casetofoane de aceea[i mas\, tip, serie, an de fabrica]ie.

Locul `n care se care se efectueaz\ przentarea pentru recunoa[tere e, `n majoritatea cazurilor sediul poli]iei sau parchetului, dac\ recunoa[terea se face dup\ fotografii. Sunt `ns\ [i `mprejur\ri `n care recunoa[terea se poate face `n locul `n care martorul a perceput persoana sau obiectul ori locuri cu caracteristici asem\n\toare, p\strându-se anumite limite.

Fixarea rezultatului prezent\rii pentru recunoa[tere se face printr-un proces-verbal unde vor fi f\cute men]iuni cu privire la motivele care au impus efectuarea prezent\rii pentru recunoa[tere [i la persoanele sau obiectele care au fost prezentate `n vederea identific\rii. De asemenea, sunt indicate persoanele care au alc\tuit grupul [i datele de identificat.

Men]iunile referitoare la recunoa[terea persoanelor din procesul-verbal vor fi `nso]ite de declara]iile acesteia `n leg\tur\ cu recunoa[terea.

Dac\ se identific\ obiecte se procedeaz\ prin descrierea exact\ a acestora, ca [i a celor care sunt incuse `n grupul de prezentare.

Obiec]iile eventuale ale p\r]ii recunoscute sunt prezentate cu exactitate `n procesul-verbal.

Fixarea prin fotografii este absolut necesar\ `n cazul recunoa[terii de persoane [i obiecte. ~n fotografie va fi redat\ atât imaginea `ntregului grup, cât [i a persoanei sau obiectului recunoscut, pe care martorul `l indic\ cu mâna.

~nregistrarea pe band\ video-magnetic\ constituie o modalitate superioar\de fixare a rezultatului prezent\rii pentru recunoa[tere, deoarece imaginea poate fi `nso]it\ de declara]ie.

Efectuarea de reconstituiri este de asemenea un act de nare utilitate `n verificarea declara]iilor.

~n ceea ce `l prive[te pe `nvinuit sau inculpat, reconstituirea are drept scop verificarea posibilit\]ii de s\vâr[ire a unor ac]iuni `n anumite condi]ii. De exemplu, se verific\ posibilitatea escalad\rii unui gard, intrarea pe o fereastr\ situat\ la `n\l]ime, transportarea unor obiecte grele, spargerea unei case de bani.

Prin reconstituirea `n care sunt antrena]i [i martorii se verifec\ `n special posibilitatea de percep]ie `n condi]iile date, ale anumitor episoade sau ale `ntregii fapte, `nclusiv ale victimei furtului. Prin aceasta este posibil s\ se determine pe lâng\ veridicitatea declara]iilor [i eventuala `nscenare a infrac]iunii `n scopul ascunderii unei alte fapte penale, aspect ce are `n vedere [i stabilirea sincerit\]ii declara]iilor.

Reconstituirea este o activitate ce se desf\[oar\ la fa]a locului [i const\ `n verificarea [i precizarea modului [i a condi]iilor `n care s-a s\vâr[it fapta. Poate fi reconstituit\ fapta `n `ntreg sau numai `n parte, dup\ cum se simte nevoia unei preciz\ri.

Pe calea reconstituirii se poate dobândi `nt\rirea sau, dimpotriv\, eliminarea unor ipoteze cu privire la comiterea infrac]iunii. Reconstituirea trebuie f\cut\ discret.

Reconstituirea `ncercând s\ respecte cât mai fidel `mprejur\rile, trebuie s\ se desf\[oare `n acelea[i condi]ii ca [i fapta real\.

De[i legea nu prevede, este evident c\ reconstituirea trebuie astfel conceput\ [i realizat\, `ncât cu ocazia ei s\ nu se comit\ o nou\ infrac]iune [i `n general s\ se efectueze f\r\ a crea o stare de pericol, f\r\ a v\t\ma moralitatea public\ ori leza drepturile [i intresele legale ale unei persoane.

Reconstituirea se va realiza `n prezen]a `nvinuitului sau inculpatului cu respectarea dispozi]iile privind prezen]a p\r]ilor [i a martorilor asisten]i `n cazul cercet\rii la fa]a locului (art. 129 alin. 2 C. proc. pen.).

Rezultatului reconstituirii nu i se atribuie o valoare probant\ deosebit\. ~n practic\ s-a `nvederat [i faptul c\ uneori reconstituirea se confund\ cu experimentul judiciar.

Desf\[urarea reconstituirii se consemneaz\ `n procesul-verbal redactat asem\n\tor cu procesul-verbal de cercetare la fa]a locului. Dac\ reconstituirea are loc `mpreun\ cu cercetarea la fa]a locului, nu se redacteaz\ un act separat, rezultatul reconstituirii consemnându-se `n procesul-verbal de cercetare la fa]a locului.

CAPITOLUL IV

PARTICULARIT|}I ALE INVESTIG|RII FURTULUI S|VÂR{IT ~N PAGUBA PROPRIET|}II PRIVATE

Sec]iunea I. Furtul din locuin]e

Anchetarea furtului din locuin]e prezint\ o serie de particularit\]i determinate `ndeosebi de faptul c\ infractorul poate fi necunoscut atât p\r]ii v\t\mate, cât [i martorilor, iar `n majoritatea cazurilor nu se cunosc nici semnalmentele pe baza c\rora ho]ul poate fi urm\rit.

~n cadrul cercet\rii furtului din locuin]e, sarcina anchetei const\ `n stabilirea [i rezolvarea urm\toarelor probleme:

– când [i `n ce mod s-a s\vâr[it furtul;

– ce anume bunuri s-au furat [i cui apar]in acestea;

– cine a s\vâr[it furtul;

– unde se afl\ bunurile furate.

Furtul din locuin]e se comite de una sau mai multe persoane prin folosirea de chei potrivite ori for]ând `ncuietorile cu ajutorul unor instrumente ce nu produc zgomote sau uneori prin spargerea geamurilor, scoaterea u[ior din balamale etc.

Din locuin]e aflate `n imobile mai mari, cu mai multe apartamente, furturile se comit de obicei ziua.

Cel mai frecvent temei de pornire a procesului-verbal `n cauzele de furturi de acest gen`l constituie reclama]iile f\cute de c\tre p\r]ile v\t\mate sau de c\tre persoanelecare au constatat deteriorarea `ncuietorilor locuintelor unor persoane oarecare, geamurile [i u[ile deschise sau alte `mprejur\ri care permit s\ se presupun\ c\ `n locuin]\ s-a p\truns `n scopul furtului.

Activitatea anchetei ini]iale ce se efectueaz\ `n cauzele din aceast\ categorie sunt: cercetarea locului faptei [i audierea persoanei v\t\mate, a persoanei care a descoperit fapta, continuând cu perchezi]ia la domiciliul persoanelor suspecte, urm\rirea bunurilor etc.

Locul faptei trebuie cercetat imediat dup\ primirea sesiz\rii. La cercetare se recomand\ s\ participe [i victima, care poate s\ dea explica]ii `n leg\tur\ cu modific\rile intervenite `n locuin]\, bunurile furate [i obiectele ce nu-i apar]in descoperite la locul faptei.

Pentru `nceput, se stabilesc c\ile de acces `n locuin]\, drumul parcurs de f\ptuitor `n interiorul `nc\perii, opera]iile desf\[urate, metode [i instrumente folosite, dac\ a fost unul sau mai mul]i infractori. Totodat\, se mai apreciaz\ dup\ urmele create deprinderile profesionale ale infractorului (urmele instrumentelor de spargere, modul de a opera care contribuie uneori la identificarea infractorilor `n colaborare cu alte date).

La locul faptei mai prezint\ importan]\ [i a[a-numitele "`mprejur\ri controversate", ca de pild\ lipsa urmelor de for]are a u[ilor, ferestrelor, dulapurilor din care s-au furat obiecte de valoare, a urmelor de picioare [i mâini pe pervazul ferestrei sparte, acoperit de praf, care pot conduce la presupunerea c\ este vorba de simularea unui furt.

Audierea p\r]ii v\t\mate va permite s\ se stabileasc\ o serie de `mprejur\ri ce vor contribui la descoperirea infrac]iunii. ~n primul rând, cu prilejul audierii trebuie s\ se determine dac\ exist\ persoane pe care cel prejudiciat le b\nuie[te de s\vâr[irea furtului. ~n aceste cazuri, nu se mai a[teapt\ terminarea audierii, dispunându-se efectuarea verific\rii pe cale operativ\ pentru a se stabili `n ce m\sur\ aceste b\nuieli sunt `ntemeiate.

Dup\ aceea, cu ajutorul p\r]ii v\t\mate tebuie s\ se stabileasc\ `n ce `mprejur\ri [i când a constatat c\ a fost victima unui furt, ce anume bunuri i s-au furat, care sunt caracteristicile bunurilor furate, dac\ `n buzunarele bunurilor furate se afla vreun obiect sau `nscris. Descrierea bunurilor furate `n procesul-verbal de audiere trebuie s\ se fac\ cât mai am\nun]it. Acest lucru va contribui nu numai la `nlesnirea activit\]ii de urm\rire, ci [i la u[urarea activit\]ii de recunoa[tere, dup\ ce ele vor fi g\site [i prezentate p\r]ii v\t\mate.

De asemenea, este deosebit de indicat ca, `n func]ie de diferitele `mprejur\ri `n cursul audierii s\ se stabileasc\ urm\toarele:

– unde era p\strat lucrul furat; `n cazul `n care era ascuns, cine putea cunoa[te locul ascunz\torii;

– dac\ p\r]ii v\t\mate i-au mai disp\rut [i anterior lucruri, care a fost persoana b\nuit\ de furt, pentru ce motive, precum [i dac\ `n leg\tur\ cu acesta a sesizat organul judec\toresc;

– dac\ `n locuin]a persoanei v\t\mate s-au efectuat lucr\ri de repara]ii a `nc\perii, instala]iei electrice, a imobilului etc., cine a efectuat aceste lucr\ri [i dac\ comportamentul acestor persoane a atras aten]ia;

– dac\ partea v\t\mat\ a inten]ionat s\ `nchirieze unei anumite persoane o camer\ [i dac\ a refuzat, care au fost motivele refuzului;

– dac\ partea v\t\mat\ a inten]ionat s\ vând\ anumite bunuri [i dac\ s-au prezentat cump\r\tori pentru ele;

– dac\ printre cunoscu]i sau rudele apropiate ale p\r]ii v\t\mate exist\ persoane condamnate anterior pentru furt [i dac\ aceste persoane `[i frecventau casa.

Ca martori sunt asculta]i vecinii, rudele [i prietenii victimei, precum [i persoanele care au v\zut bunuri asem\n\toare cu cele furate la persoane suspecte.

Martorii sunt invita]i s\ descrie obiectele sau dac\ au v\zut la victim\ `n vizit\ persoane necunoscute, cum au aflat despre s\vâr[irea furtului, cum a reac]ionat victima când a aflat de furt.

Persoanele suspecte sunt `ntrebate dac\ cunosc sau nu partea v\t\mat\, de când [i `n ce raporturi se afl\ cu ea, dac\ au fost la ea `n vizit\, când [i cu ce ocazie, dac\ [tiu despre comiterea furtului, unde se aflau `n momentul respectiv [i cu cine. Când aceste persoane pretind c\ s-au aflat `n afara localit\]ii, li se cere s\ prezinte detaliat unde anume au fost, cu cine s-au `ntâlnit, ce anume au discutat (elemente necesare pentru verificarea alibiurilor).

Perchezi]iile se fac când organul de urm\rire penal\ are suficiente date `n leg\tur\ cu persoana infractorului [i cu bunurile furate. Dac\ e cazul, perchezi]ia se face [i la rudele [i prietenii p\r]ii v\t\mate sau infractorului, precum [i la locul de munc\. ~n func]ie de persoana infractorului, de natura [i calitatea bunurilor furate, când sunt vizate mai multe locuri de perchezi]ionat, aceasta se face concomitent sau succesiv, dup\ cum cere situa]ia concret\.

Uneori, se mai poate recurge [i la perchezi]ii repetate `n acelea[i locuri, mai ales `n situa]iile de nereu[it\ ale primei perchezi]ii. Dup\ efectuarea primei perchezi]ii, persoana perchezi]ionat\ se `ntâmpl\ s\ aduc\ obiectele c\utate, bunurile furate [i s\ le ascund\ `n locurile deja perchezi]ionate, tr\ind convingerea c\ organul judiciar nu va mai repeta aceea[i activitate tactic\.

Expertizele dispuse pentru infrac]iunea de furt sunt cele de identificare de persoane dup\ urmele de mâini, de picioare sau cele trasologice, pentru identificarea instrumentelor utilizate. Când situa]ia concret\ o cere, al\turi de activit\]ile tactice amintite, se mai fac prezent\ri pentru recunoa[terea persoanei sau pentru recunoa[terea bunurilor disp\rute. Atât unele, cât [i celelalte se prezint\ `n grup de trei care trebuie s\ aib\ tr\s\turi asem\n\toare. Persoana care urmeaz\ s\ fac\ identificarea pe aceast\ cale trebuie s\ arate `n prealabil ce anume elemente caracteristice le-ar putea recunoa[te.

Sec]iunea a II-a. Furtul din buzunare

Acest tip de furt se comite, de regul\, `n locuri aglomerate (g\ri, s\li de spectacole, magazine comerciale, mijloace de transport `n comun).

Procedeele aplicate de infractori sunt foarte variate. Unii ac]ioneaz\ singuri, "pe cont propriu", iar al]ii `n grup. Dup\ un anumit timp ho]ii se specializeaz\ `n furturi din buzunare interioare sau exterioare, al]ii `n furturi de po[ete, saco[e, serviste. Deseori sunt folosite instrumente de t\iat, minuscule, bine mascate `ntre degete.

Când se ac]ionea z\ `n grup, cel care a "operat" transmite obiectul sustras mai departe. Dac\ eventual treze[te b\nuieli, cere s\ fie perchezi]ionat cu exces de corectitudine, dând astfel celuilat posibilitatea s\ dispar\.

Cercetarea furtului din buzunare `ncepe odat\ cu prinderea f\ptuitorului `n flagrant delict sau la sesizarea victimei.

Când e prins `n flagrant delict, infractorul este perchezi]ionat pentru a descoperi [i alte obiecte furate sau arme de atac. De asemenea, se cerceteaz\ [i locul `n care a fost prins [i `mprejur\rile sale pentru a vedea dac\ nu a aruncat sau ascuns obiecte ori arme avute asupra sa. Se iau datele personale ale martorilor oculari, iar f\ptuitorul este condus la sediul organului de poli]ie.

Cu ocazia ascult\rii infractorului se precizeaz\ datele personale, antecedente penale, profesiunea [i locul de munc\, `n ce loc, când, cine l-a ajutat, ce obiecte a mai furat, unde sunt ascunse sau dac\ le-a vândut, unde, când, cui [i cu ce pre].

Martorilor oculari [i victimelor li se cere s\ relateze dac\ cunosc pe infractor, unde l-au v\zut, cum, unde [i cui au sesizat comiterea infrac]iunii, ce obiecte a furat, cine a mai v\zut.

~n situa]iile când exist\ persoane suspecte se pot face perchezi]ii domiciliare [i, când e cazul, la locul de munc\, se urm\resc bunurile furate, se ordon\ expertize [i se fac prezent\ri pentru recunoa[terea persoanelor sau obiectelor.

Sec]iunea a III-a. Furtul din [i de autoturisme

Investiga]iile `ntreprinse de organele judiciare `ncep de obicei la sesiz\rile victimelor. Metodele [i mijloacele aplicate sunt determinate de faprul c\ furtul s-a comis prin sustragere de bunuri materiale sau valori din autoturisme ori prin sustragerea nemijlocit\ a automobilelor respective.

Investiga]ia furtului din autoturisme `ncepe cu ascultarea victimei [i a persoanelor care cunosc date utile `n leg\tur\ cu fapta comis\, continu\ cu examinarea automobilului `n cauz\, a locului [i `mprejur\rilor `n care se afl\ sau s-a aflat `n timpul s\vâr[irii infrac]iunii. Afar\ de aceste activit\]i tactice, se recurge la efectuarea de perchezi]ii [i reconstituiri, la ordonarea de expertize, prezentare pentru recunoa[tere.

P\r]ii v\t\mate i se cere s\ arate cu precizie când i s-au furat bunurile dinautoturism, caracteristicile lor, destina]ia, valoarea [i gradul de uzur\, unde se g\seau ele `n autoturism. De asemenea, victimei i se cere s\ precizeze dac\ autoturismul a fost for]at ori infractorul a utilizat chei potrivite, cine mai [tie despre furtul respectiv, din ce surse, dac\ suspecteaz\ pe cineva.

Martorilor li se cere s\ arate când [i cum au aflat despre s\vâr[irea furtului din autoturism, dac\ au v\zut autoturismul cum se prezint\ dup\ incidentul infrac]ional, ce fel de distrugeri au sesizat.

Automobilul din care s-au furat bunurile materiale se cerceteaz\ `ntâi, `n general, re]inându-se pozi]ia [i starea `n care se afla, locul [i `mprejurimile acestuia.

Dup\ examenul general, se cerceteaz\ cu mai mult\ aten]ie portierele, clan]ele, ferestrele, parbrizele, oglinzile retrovizoare, tavanul, bordul, scaunele [i bancheta `n vederea descoperirii urmelor de for]are, urmelor reliefului papilar sau chiar a celor de sânge, firelor de p\r sau obiectelor pierdute de infractor. ~n jurul autoturismului se caut\ urme de picioare, ale mijloacelor de trnasport sau diferite ascunzi[uri sau obiecte abandonate.

Furturile din automobile sunt investigate atât pin metode tactice aplicabile la cercetarea oric\rui fel de furt, cât [i prin metode oarecum deosebite.

{i `n cazul furtului de autoturisme organele judiciare audiaz\ persoane, cerceteaz\ locul din care s-a furat autoturismul `n cauz\, ordon\ expertize, efectueaz\ reconstituiri [i perchezi]ii. ~ns\ ca metode specifice avem `n vedere urm\rirea autovehicului furat pe traseele de circula]ie, `n locurile de parcare, ateliere de repara]ii, `n cele mai variate ascunzi[uri, examinarea autovehicului descoperit.

Victimei acestui tip de furt i se cere s\ precizeze locul din care i s-a furat autiturismul, num\rul de `nmatriculare, când a sesizat lipsa lui, caracteristicile generale [i individuale, gradul de uzur\, piese schimbate, obiecte din interiorul s\u, precum [i dac\ suspecteaz\ pe cineva.

Martorii oculari `n astfel de situa]ii sunt persoanele aflate pe traseele de circula]ie, care sunt ruga]i s\ arate dac\ au v\zut vehicole asem\n\toare care au caracteristicile celui care a disp\rut, `n ce zon\, num\rul de persoane aflate `n el, tr\s\turile generale ale conduc\torului.

~n perimetrului locului unde a fost furat autoturismul se caut\ `n special urme de picioare, de anvelope, prin care, uneori, se determin\ direc]ia `n care a fost condus autovehiculul sustras.

Pe traseele de circula]ie se cerceteaz\ locurile de parcare, de refugiu, drumurile l\turalnice, secundare, care conduc spre posibile ascunzi[uri.

Autoturismul odat\ descoperit, de obicei abandonat, avariat pe traseul de fug\, se studiaz\ pentru `nceput `n general, apoi `n vederea descoperirii urmelor se examineaz\ fiecare urm\, pies\, portierele, clan]ele, aripile [i capota, f\r\ a neglija anvelopele [i osia sau interiorul s\u.

Dup\ descoperirea infractorului, organul judiciar poate organiza dac\ socote[te potrivit perchezi]ii `n vederea descoperirii bunurilor sustrase, reconstituirii, pentru stabilirea unor `mprejur\ri [i a modului de s\vâr[ire a infrac]iunii.

Sec]iunea a IV-a. Alte forme de furt

Furtul de bagaje [i de obiecte de `mbr\c\minte din g\ri, trenuri, aeroporturi etc. se poate comite `ntr-un mod simplu profitând de neaten]ia victimei sau se poate recurge la procedee mai speciale (substituirea lucrului cu un obiect asem\n\tor).

Furtul de la persoanele adormite sau `n stare de ebrietate, care se `ntâlnesc `n mijloacele de transport `n comun, `n baruri sau restaurant este o modalitate des `ntâlnit\ `n realitatea de zi cu zi.

Furtul s\vâr[it de la garderobele s\lilor de teatru, spectacol `n general, care are ca obiect `mbr\c\mintea sau gen]ile persoanelor aflate `n sala de spectacol [i care au apelat la serviciul de la garderob\.

Furtul obiectelor de la persoanele aflate pe plaj\ sau din standuri, de unde `n general sunt sustrase casetofoane, bani, bijuterii.

Furtul din hoteluri se realizeaz\ cu preponderen]\ `n localit\]ile sau sta]iunile turistice mari, `n perioade de aglomera]ie [i, de regul\, cu complicitatea personalului de serviciu.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Dup\ revolu]ia din 1989, `n societatea româneasc\ schimbarea raportului dintre proprietatea public\ [i cea privat\ `n favoarea acesteia din urm\ a avut nu numai efecte benefice, ci [i negative. Unul dintre aceste efecte negative este reprezentat de cre[terea infrac]ionalit\]ii care are ca obiect proprietatea privat\, fie c\ aceasta apar]ine simplilor particulari sau persoanelor juridice de drept privat. Astfel, din punct de vedere statistic s-au `nmul]it faptele care fac obiectul diverselor infrac]iuni din acest domeniu – `n[el\ciune, gestiunea frauduloas\, distrugerea `n paguba avutului public etc., dar mai ales a crescut num\rul infrac]iunilor de furt din proprietatea privat\.

Nu este vorba `ns\ numai de cre[tere numeric\ a acestui tip de infrac]iuni, ci [i de o perfec]ionare a mijloacelor folosite pentru s\vâr[irea lor, aceasta ca urmare a p\trunderii pe pia]a româneasc\ a diferitelor obiecte care pot servi la s\vâr[irea infrac]iunii de furt `n mod direct sau mijlocit. Se constat\ de asemenea o perfec]ionare a tehnicii `n ceea ce prive[te s\vâr[irea acestei infrac]iuni

Fa]\ de aceast\ situa]ie de fapt organele chemate s\ contracareze fenomenul infrac]ionalit\]ii `n aceste domeniu, au luat diferite m\suri. Astfel, `n plan legislativ, legiuitorul a m\rit cuantumul pedepsei la infrac]iunea de furt (art. 208 C. pen. ) de la 1 la 12 ani, iar pedeapsa la infrac]iunea de furt calificat a fost m\rit\ [i ea (de la 1 la 15 ani); de asemenea, la art. 209 C. pen. (furtul calificat) au fost incluse noi dispozi]ii (alin. 1 lit c [i d precum [i un nou alineat – 2) prin care se sanc]ioneaz\ modalit\]i de s\vâr[ire a infrac]iunii de furt neprev\zute anterior ( Legea nr. 140/1996).

Numai legiuitorul `ns\ a fost preocupat de perfec]ionarea m\surilor ce trebuie luate `n aceast\ materie, ci [i organele chemate s\ aplice legea. Astfel, `n ceea ce prive[te organele de urm\rire penal\ acestea sunt preocupate [i depun eforturi pentru a preveni `n primul rând, iar `n al doilea rând, pentru a descoperi infrac]iunile de furt [i a trimite `n judecat\ pe f\ptuitori.

~n cuprinsul lucr\rii de fa]\ ne-am str\duit s\ relev\m atât aspectele penale [i de ordin procesual penal, cât [i aspectele specifice ale anchetei pe care o desf\[oar\ organele `n drept. Am relevat de asemenea metodele [i mijloacele folosite pentru a proba furtul din proprietatea privat\.

~n sfâr[it am considerat necesar s\ nuan]\m câteva particularit\]i ale investig\rii furtului (furtul din locuin]e, din buzunare, din autoturisme etc.).

Consider\m c\ `n stadiul actual al legisla]iei noastre pentru aplicare `n condi]ii optime a prevederilor legale este necesar\ interven]ia organelor `n drept pentru o dotare corespunz\toare a organelor chemate s\ aplice legea, deoarece este cunoscut faptul c\ din punct de vedere numeric aceste organe nu pot face fa]\ `n mod eficient problemelor ridicate; nici din punct de vedere tehnic nu exist\ o dotarea corespunz\toare, esen]ial este ca toate eforturile s\ fi depuse `n vederea prevenirii infrac]iunilor de furt din avutul privat.

CUPRINS

Capitolul I. Considera]ii introductive referitoare la proprietate. Importan]a economico-social\. Rolul dreptului penal [i protejarea propriet\]ii

Sec]iunea I. Considera]ii introductive

Sec]iunea a II-a. Aspecte juridice de drept material [i procesual-penal

1. Aspecte juridice de drept material

2. Aspecte juridice de drept procesual-penal

Capitolul II. Primele m\suri luate `n investigarea furtului

Sec]iunea I. Cercetarea infrac]iunii flagrante

Sec]iunea a II-a. Cercetarea la fa]a locului

Sec]iunea a III-a. Ascultarea persoanei v\t\mate

Sec]iunea a IV-a. Audierea martorilor

Sec]iunea a V-a. Efectuarea de perchezi]ii

Sec]iunea a VI. Identificarea [i prinderea f\ptuitorului

Capitolul III. Alte activit\]i de urm\rire penal\ efectuate `n anchetarea furtului

Sec]iunea I. Ascultarea `nvinuitului sau inculpatului

Sec]iunea aII-a. Efectuartea prezent\rilor pentru recunoa[tere [i reconstituire

Capitolul IV. Particularit\]i ale investig\rii furtului s\vâr[it `n paguba propriet\]ii private

Sec]iunea I. Furtul din locuin]e

Sec]iunea a II-a. Furtul din buzunare

Sec]iunea a III-a. Furtul din [i de autoturisme

Sec]iunea a IV-a. Alte forme de furt

Capitolul V. Concluzii

Aspecte practice

Biliografie selectiv\

bibliografie selectiv|

1. Antoniu G., Volonciu N., Zaharia N., Dic]ionar de procedur\ penal\, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1988.

2. Basarab M., Moldoveanu L., Suciu V., Drept penal. Partea special\, Editura Univ. "Babe[ Bolyoi", Cluj, 1985.

3. Basarab M., Criminalistic\, Univ. "Babe[ Bolyoi", Cluj, 1968.

4. Bodo[ L., Procedee [i tehnici de lucru la perchezi]ionarea urmelor digitale fixate prin fotografiere, `n "Probleme de criminologie [i criminalistic\", nr. 4/1981.

5. B\loi P. C., Unele probleme privind cercetarea locului faptei, `n "Probleme de medicin\ judiciar\ [i de criminalistic\", vol. Iv, Bucure[ti, 1965.

6. Colectiv, Tratat de metodic\ criminalistic\, Editura Carpa]i, Craiova, 1994.

7. * * * Constitu]ia României – comenat\ [i adnotat\, Bucure[ti, 1992.

8. Dongoroz V., Explica]ii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Editura Academiei Române, Bucure[ti, 1971.

9. Filipa[ A., Loghin I., Drept penal. Partea special\, Bucure[ti, 1993.

10. Grigorescu I., Dic]ionar de criminalistic\, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1984.

11. Golunski S. A., Criminalistic\, Editura {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1961.

12. Ionescu N. (coord.), Tratat practic de criminalistic\, Bucure[ti, 1976.

13. Ionescu L., Sandu D., Identificarea crimnalistic\, Editura {tiin]ific\, Bucure[ti, 1990.

14. Mircea I., Criminalistic\, Univ. "Babe[ Bolyoi", Cluj, 1992.

15. Mircea I., Despre tactica audierii primare a martorului, Univ. "Babe[ Bolyoi", Cluj, 1973.

16. Mircea I., ~mprejur\rile controversate de la locul s\vâr[irii unor infrac]iuni de furt, Univ. "Babe[ Bolyoi", Cluj, 1987.

17. O'Hara C. E., Principii de baz\ ale cercet\rii penale, Editura C. Thomas, S.U.A., 1976.

18. Ratinov A. R., Perchezi]ia [i ridicarea de obiecte, Editura pentru literatur\ juridic\, Moscova, !961.

19. Stancu E., Criminalistic\, vol I-II, Editura Actami, Bucure[ti, 1995.

20. Stancu E., Investigarea [tiin]ific\ a infrac]iunilor, Univ. Bucure[ti, 1986.

21. Stoica O. E., Drept penal. Partea special\, Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1976.

22. Volonciu N., Tratat de procedur\ penal\, vol. I, Editura Paideia, Bucure[ti, 1993.

23. Volonciu N., Tratat de procedur\ penal\, vol. II, Editura Paideia, Bucure[ti, 1994.

24. Wilhelm G. J., Introducere `n practic\ criminalistic\, Stuttgart, 1954.

25. Ursu I., Cristescu D., Elemente de anchet\ penal\, Editura Helicon, Timi[oara, 1993.

26. * * * Codul penal al României (M. Of. nr. 65/16.04.1997).

27. * * * Codul de procedur\ penal\ ( M. Of. nr. 78/30.04.1997)

28. * * * Legea nr. 32/1990 (M. Of. nr. 128/17.11.1990)

29 * * * Legea nr. 92/1992 (M.Of. nr.197/13.08.1992)

30. * * * Legea nr. 140/1996 (M. Of. nr. 289/14.11.1996)

31. * * * Legea nr. 141/1996 (M. Of. nr. 289/14.11.1996)

32. * * * Legea nr. 142/1997 (M.Of. nr. 170/25.07.1997)

PROCES-VERBAL

de reconstituire

Anul……………, luna ……………………., ziua ……………, `n ………………………………………, ………………………………………………………… din………………………. .

Având `n vedere cercet\rile efectuate `n dosarul de urm\rire penal\ nr………./……………. [i constatând c\ pentru……………………………. ………………………………………………………………………………………………….

Ast\zi, data de mai sus, `n temeiul art. 130 C. pr. pen. ne-am deplasat `n str. ……………., nr………., jude]ul(sector)………………, impreun\ cu `nv.(inc)……………………[i martorii existen]i: 1)…………… ……………………………………………..`n vârst\ de ………ani, de profesie………………….., loc de munc\………………., posesor al B.I. seria ………….., nr………………., eliberat de ……………………, la data de …………………., domiciliat `n ……………………., str………………., nr…………, bl……., sc………, et……., ap………, jude]ul(sector)………………., [i 2)…………………………………………………………………..`n vârst\ de ………ani, de profesie………………….., loc de munc\………………., posesor al B.I. seria ………….., nr………………., eliberat de ……………………, la data de …………………., domiciliat `n ……………………., str………………., nr…………, bl……., sc………, et……., ap………, jude]ul(sector)……………………. .

La adresa men]ionat\ am g\sit pe ………………………….. `n calitate de …………………… .

Anterior deplas\rii la locul reconstituirii, acesta a fost reamenajat, `n sensul c\ ……………………………………………………………………………… .

Organ de Martori Parte Ap\r\tor ~nvinuit Al]i

cercetare asisten]i v\t\mat\ Inculpat participan]i

penal\

……….. ……….. ………… ………….. ………… ……………..

……….. ……….. ………… ………….. ………… ……………..

~n prezen]a martorilor asisten]i, a ……………………. [i a celorlal]i participan]i `nv.(inc)………………… a fost `ntrebat dac\ locul se va efectua reconstituirea este acela[i cu cel `n care a comis infrac]iunea de……………. din ………………………………………. .

~nv.(inc)………………………….. declar\ c\…………………………………… ……………………………………………………………………………………………… .

~n continuare i-am solicitat `nv.(inc.)………………… s\ declare [i s\ execute toate activit\]ile pe care le-a desf\[urat `n data de………………….. cu ocazia s\vâr[irii infrac]iunii de…………….., `n paguba……………………. .

Inc.(`nv.)………………….. ne-a condus `n…………………….. precizând c\ aceasta este calea de acces pe care a folosit-o pentru a p\trunde `n locul infrac]iunii. Apoi a declarat [i a demonstrat cum a procedat pentru a se introduce `n ………………… [i a comite fapta, respectiv…………………… ……………………………………………………………………………………………….. .

La solicitarea noastr\, `nv.(inc.) a repetat de ………. ori activitatea de …………………., de fiecare dat\ executând cu…………………… activit\]ile ce i-au fost cerute. Dup\ aceasta, inc.(`nv.) ne-a condus `n ……………… indicând traseul parcurs [i locurile de unde a sustras obiectele (valorile), astfel:………………………………………………………………………………………. .

~n final, `nv.(inc.) a declarat [i a demonstrat modul `n care a transportat bunurile (valorile) produs al infrac]iunii [i modul `n care a p\r\sit locul faptei, respectiv…………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………….. .

Pe timpul efectu\rii reconstituirii s-au efectuat fotografii judiciare reprezentând………………………………………………………………………………. .

Organ de Martori Parte Ap\r\tor ~nvinuit Al]i

cercetare asisten]i v\t\mat\ Inculpat participan]i

…………… ……….. …………. …………… …………. ……………..

…………… ……….. …………. …………… …………. ……………..

urmând a fi `ntocmit\ o plan[\ fotografic\ [i anexat\ la procesul-verbal.

Reconstituirea a `nceput la ora……… [i s-a terminat la ora…….., efectuându-se `n urm\toarele condi]ii atmosferice [i de vizibilitate: ……………………………………………………………………………………………….. .

Cu ocazia efectu\rii reconstituirii nu s-au distrus bunuri sau alte valori. De asemenea, nu s-au ridicat nici un fel de bunuri, valori s-au `nscrisuri.

Martorii asisten]i, persoana v\t\mat\ [i ceilal]i participan]i nu au avut de f\cut observa]ii, iar `nv.(inc.)………………….. nu are de f\cut obiec]ii nici cu privire la modul `n care s-a efectuat reconstituirea [i nic cu privire la cele consemnate `n procesul-verbal.

Pentru care am `ncheiat prezentul proces-verbal `ntr-un singur exemplar.

Organ de Martori Parte Ap\r\tor ~nvinuit Al]i

cercetare asisten]i v\t\mat\ Inculpat participan]i

…………… ……….. …………. …………… …………. ……………..

…………… ……….. …………. …………… …………. ……………..

PROCES-VERBAL

de cercetare la fa]a locului

~ntocmit azi………………….., ora……., `n…………………………………… ………………………………………………………………………………………………. …………………………………………… `n calitate de organ de cercetare penal\.

La data de ……………………….. ora ……… am fost sesizat(]i)……………. …………………………………………………………………………………………………. de c\tre …………………………………………………………….cu privire la faptul c\……………………………………………………………………………………………….

~n temeiul sesiz\rii potrivit art. ………. C. pr. pen. m-am (ne-am) deplasat la fa]a locului `nso]it(]i) de specialistul criminalist…………………. …………………………………………………………………………………………………. [i de ………………………………………………………………………………………….. conduc\torul cu câinele de urm\rire ……………………., procesul-verbal de conducere [i schi]a anexându-se la prezentul proces-verbal.

Cercetarea locului s\vâr[irii infrac]iunii s-a f\cut `n prezen]a martorilor asisten]i………………………………………………………………………… a `nvinuitului, inculpatului (reprezentantul acestuia)…………………………… …………………………………………………………………………………………………

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

[i a p\r]ii civile (p\r]ii responsabile civilmente)………………………….. ………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………

Pân\ la sosirea echipei de cercetare, locul faptei (nu) a suferit modific\ri…………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………

De asemenea, s-au luat m\suri de conservare a locului faptei de c\tre………………………………………………………………………………………….. care constau `n ……………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………….

Autovehiculul cercetat este marca……………………………………………… având num\rul de `nmatriculare………………………………………………………. de culoare…………………………………….., fiind g\sit `n urm\toarea situa]ie de fapt………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….

La fa]a locului am descoperit, fixat [i ambalat urm\toarele categorii de urme [i mijloace materiale de prob\:

– …………………….urme papilare descoperite pe ………………………….. ………………………………………………………………………………………………….. care au fost relevate cu ………………………………………………………… fixate prin fotografiere cu etalon la m\rime natural\ ridicate pe pelicul\ adeziv\ tip folio de culoare………………………………. [i ambalate `n plicul nr. …………. sigilat cu sigiliul M.I. nr………. .

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

– ……………………………. urme de `nc\l]\minte sau de picior descoperite pe ……………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………. având dimensiunile de ………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………. fixate prin fotografiere metric\ [i ridicate prin…………………………………… ambalate `n pachetul nr…….. sigilat cu sigiliul M.I. nr…………

– ……………………………………….. c\r\ri de urme descoperite `n ……… …………………………………………………………………………………………………. având urm\toarele elemente caracteristice…………………………………………. …………………………………………………………………………………………………. fixate prin fotografiere metric\ [i ridicate prin…………………………………… …………………………………………………………………………………………………

– ………………………………………………urme cu aspect de sânge descoperite pe……………………………………………………………………………… fixate pri fotografiere metric\, recoltate prin……………………………………… ambalate `n plicul nr………., sigilat cu sigiliul M.I. nr…………… .

– ……………………… urme ale instrumentelor de spargere descoperite pe……………………………………………………………………………………………….. fixate prin fotografiere metric\ ridicate [i ambalate `n pachetul nr……….. sigilate cu sigiliul M. I. nr…………….

– ………………………….instrumente de spargere constând `n…………… ………………………………………………………………………………………………… fixate prin fotografiere metric\ ridicate [i ambalate `n pachetul nr. ……… sigilate cu sigiliul M.I. nr……….

– ………………………resturi de ]igar\ ………………………………………….. descoperite pe ……………………………………………………………………………….. care au fost fotografiate, ridicate cu penseta [i ambalate plicurile nr…….. sigilate cu sigiliul M.I. nr…………..

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

– …………………………. alte urme, microurme [i mijloace de prob\ …………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………. fixate prin fotografiere, ridicate prin………………………………………………… ambalate `n plicurile nr………. sigilete cu sigiliul M.I. nr…………………..

Urmele [i mijloacele materiale de prob\ descrise au ridicate de la fa]a locului `n prezen]a martorilor asisten]i `n vederea continu\rii cercet\rilor.

Cercetarea la fa]a locului a `nceput la ora ………………… efectuându-se………………………………………………………..

Fotografiile judiciare au fost executate cu aparatul……………………… folosindu-se film……………………………………………… cu sensibilitatea ……………………………………… `n condi]ii de lumin\……………………………

S-a executat schi]a faptei la scara de…………………………………………..

S-a executat filmarea locului s\vâr[irii infrac]iunii cu aparatul ………………………………….., film de 16 mm având sensibilitatea de …………………………………….. care dup\ developare se anexeaz\.

S-a executat videofilmarea cu videomagnetofonul portabil …………………………………… care se p\streaz\ `n video fonotec\ la dispozi]ia organelor judiciare.

Plan[ele cu fotografiile judiciare executate la fa]a locului [i schi]a locului faptei se anexeaz\ la prezentul proces-verbal.

Observa]iile martorilor asisten]i …………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….

Obiec]iile [i explica]iile p\r]ilor care au participat la efectuarea cercet\rii la fa]a locului…………………………………………………………………..

Prezentul proces-verbal a fost `ntocmit `n ………. exemplare.

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

SCHI}|

Vizat,

Organ de cercetare penal\

Executat\ de,

PROCES-VERBAL

de cercetare la fa]a locului

~ntocmit azi…………………………., ora……….., `n…………………………… …………………………………………………………………………………………………. de c\tre………………………………………………………………`n calitate de organ de cercetare penal\.

La data de …………………. ora………………….. am fost sesizat(]i)….. …………………………………………………………………………………………………. de c\tre ………………………………………………………………………………………. cu privire la faptul c\…………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………..

~n temeiul sesiz\rii, potrivit art. ……….. C. pr. pen., m-am (ne-am) deplasat la fa]a locului `nso]it(]i) de specialistul criminalist …………………………………………………………………………………………………… [i de …………………………………………………………………………………………….. conduc\torul cu câinele de urm\rire…………………………………………………. procesul-verbal de conducere [i schi]a anexându-se la prezentul proces-verbal.

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

Cercetarea locului s\vâr[irii infrac]iunii s-a f\cut `n prezen]a martorilor asisten]i ………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………… a `nvinuitului, inculpatului (reprezentantul acestuia)…………………………… …………………………………………………………………………………………………… [i a p\r]ii civile (p\r]ii responsabile civilmente) ………………………………… ……………………………………………………………………………………………………..

Pân\ la sosirea echipei de cercetare, locul faptei (nu) a suferit urm\toarele modific\ri: …………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………….

De asemenea, s-au luat m\suri de conservare a locului faptei de c\tre …………………………………………………………………………………………… care constau `n …………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….

Constat\rile la fa]a locului:

Locuin]a (magazinul) este situat(\) `n ……………………………………….. ………………………… [i se compune din …………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………. dispuse dup\ cum urmeaz\:…………………………………………………………….

Pentru situarea locului faptei `n contextul terenului, ne-am folosit de urm\toarele puncte fixe:……………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………….

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

Situa]ia de fapt constatat\ la fa]a locului este urm\toarea:……………. …………………………………………………………………………………………………

La fa]a locului am descoperit urm\toarele categorii de urme [i mijloace materiale de prob\:

– …………………………………. urme papilare descoperite ………………… …………………………………………………………………………………………………. care au fost relevate cu …………………………………………………………………… fixate prin fotografiere cu etalon a m\rime natural\ ridicate pe pelicul\ adeziv\ tip folio de culoare……………………………………………………………… [i ambalate `n plicul nr. …… sigilat cu sigiliul M.I. nr. ………………………..

– ……………………urme de `nc\l]\minte sau de picior descoperite pe …………………………………………………………………………………………………. având dimensiunile de …………………………………………………………………… fixate pri fotografiere metric\ [i ridicate prin ……………………………………. ambalate `n pachetul nr. ………. sigilat cu sigiliul M. I. nr………..

– …………………………………….. c\r\ri de urme descoperite `n…………. ………………………………………………………………………………………………….. având urm\toarele elemente caracteristice…………………………………………. …………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………. fixate prin fotografiere metric\ [i ridicate prin ………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….

– ……………………….urme cu aspect de sânge descoperite pe …………. …………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………. fixate prin fotografiere metric\ recoltate prin…………………………………….

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

ambalate `n plicul nr. …. sigilat cu sigiliul M.I. nr. ……………………..

– ……………………. fire de p\r de culoare având lungimea …………….. descoperite pe ……………………………………………………………………………… fixate prin fotografiere, ridicate [i ambalate `n plicul nr. ………. sigilat cu sigiliul M.I. nr……………

– ………………………….resturi de ]igar\ ……………………………………….. care au fost fotografiate, ridicate [i ambalate `n plicul nr. ………., sigilat cu sigiliul M.I. nr…………….

– ………………………………urme ale instrumentelor de spargere descoperite pe………………………………………………………………………………. fixate pri fotografiere metric\, ridicate prin……………………………………….. ambalate `n pachetul nr………. sigilat cu sigiliul M.I. nr. …………………….;

– ……………………………. urme ale mijloacelor de transport …………… …………………………………………………………………………………………………. descoperite pe……………………………………………………………………………… fixate prin fotografiere metric\, ridicate prin …………………………………….. ambalate `n pachetul nr. ………… sigilat cu sigiliul M.I. nr………………

– ………………alte urme, microurme [i mijloace materiale de prob\… ………………………………………………………………………………………………… fixate prin fotografiere [i ridicate prin ……………………………………………… …………………………………………………………………………………………………. ambalate `n plicurile nr………………………………….. [i sigilate cu sigiliile M.I. nr…………………..

Urmele [i mijloacele materiale de prob\ descrise au fost ridicate de la fa]a locului `n prezen]a martorilor asisten]i, `n vederea continu\rii cercet\rii.

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….

Cercetarea la fa]a locului a `nceput la ora ………. [i s-a terminat la ora ……………..efectuându-se ………………………………………………………….

Fotografiile judiciare au fost executate cu aparatul……………………… folosindu-se film……………………………………………… cu sensibilitatea ……………………………………… `n condi]ii de lumin\……………………………

S-a executat schi]a faptei la scara de…………………………………………..

S-a executat filmarea locului s\vâr[irii infrac]iunii cu aparatul ………………………………….., film de 16 mm având sensibilitatea de …………………………………….. care dup\ developare se anexeaz\.

S-a executat videofilmarea cu videomagnetofonul portabil …………………………………… care se p\streaz\ `n video fonotec\ la dispozi]ia organelor judiciare.

Plan[ele cu fotografiile judiciare executate la fa]a locului [i schi]a locului faptei se anexeaz\ la prezentul proces-verbal.

Observa]iile martorilor asisten]i …………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………….

Obiec]iile [i explica]iile p\r]ilor care au participat la efectuarea cercet\rii la fa]a locului…………………………………………………………………..

Prezentul proces-verbal a fost `ntocmit `n ………. exemplare.

Organ de cercetare Martori Specialist P\r]ile prezente

penal\ asisten]i criminalist la fa]a locului

…………………….. …………… ……………. ………………….

…………………….. …………… ……………. ………………….