Infractiunea de Contrabanda

MINISTERUL EDUCAȚIEI DIN REPUBLICA MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA: DREPT

CATEDRA: DREPT PENAL ȘI CRIMINOLOGIE

NEGREI ALINA

INFRACȚIUNEA DE CONTRABANDĂ

Teză de An

Conducător științific: Gurev Dorina, magistru în drept, lector universitar 

Autorul: Negrei Alina, studenta anului III, grupa 307

CHIȘINĂU-2015

CUPRINS

Lista abrevierilor……………………………………………………………………………………..3

INTRODUCERE……………………..………………………………………………..……………4

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNEA DE CONTRABANDĂ…………………………………………………………………………………………………………..6

EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII VAMALE ÎN LUPTA CU CONTRABANDA……………………..6

CONCEPTUL ȘI CARACTERIZAREA INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ……………7

CAPITOLUL II. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRECȚIUNII DE CONTRABANDĂ…………………………………………………………………………………………………………10

2.1 ELEMENTELE OBIECTIVE………………………………………………………………………………….10

2.2 ELEMENTELE SUBIECTIVE………………………………………………………………………………..17

2.3 CONTRABANDA ÎN LEGISLAȚIA ALTOR STATE EUROPENE……………………………..20

CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………..32

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………..33

Lista abrevierilor

art. – articol

alin. – alineat

CP – Codul penal

CP al RM – Codul Penal al Republicii Moldova

Ed. – editura

lit. – litera

M. Of. – Monitorul Oficial

op. cit. – operă citită

pag. – pagină

pct.- punctul

ș.a. – și altele

vol. – volum

CV – Codul Vamal

INTRODUCERE

Combaterea contrabandei într-adevăr constituie o sarcină de o importanță deosebită. La etapa actuală starea dezastruoasă a economiei naționale nu permite nici o eludare a cetățenilor de la achitarea diferitor taxe și impozite, aceasta constituind principalul mijloc de venituri statale. Achitarea accizelor vamale este o obligație constituțională (art.58 Constituției RM), precum și un comportament normal a cetățenilor în cadrul țărilor dezvoltate – o conduită ce trebuie să se obișnuiască și în Republica Moldova. Însă, din păcate, actualmente nu se poate afirmat că conduita persoanelor ce trec frontierele RM se caracterizează cu o respectare întrutotul a regulilor vamale. Actualitatea temei investigate și gradul de studiere a acesteia: În condițiile perioadei de tranzacție și a tendințelor permanente de avansare, reforme atît pe plan social, cît și pe plan politic, economic, juridic etc. RM înregistrează statistici destul de sumbre și la capitolul contrabandă.

În prezent, în contextul tendinței de integrare europeană, țara noastră a implementat în practică o serie de reforme, în vederea îndeplinirii priorităților listate în planul de aderare. Aceste reforme s-au manifestat și în contextul prevenirii și combaterii contrabandei în plan intern, prin adoptarea unor legi, implementarea unor strategii, cum ar fi de exemplu: Legea RM nr.108-XIII din 17.V.94 cu privire la frontiera de stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.12 din 03.XI.94); Legea RM nr.110-XIII din 18.V.94 privind controlul asupra armelor individuale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.4 din 08.IX.94).

La elaborarea prezentei lucrări am urmărit scopul reliefării importanței măsurilor de prevenire și a măsurilor de combatere a contrabandei în RM, existente la moment. Pentru realizarea scopului s-a propus îndeplinirea următoarelor obiective strategice:

Prezentarea evoluției istorice începînd de la cele mai îndepărtate origini a fenomenului de contrabandă;

Definirea conceptului de contrabandă în viziune națională și în plan internațional;

Descrierea formelor de prevenire a contrabandei și a manifestărilor recente de prevenire care au fost observate pe plan intern și internațional;

Analiza stării, structurii, dinamicii contrabandei în RM;

Baza metodologică a cercetării este alcătuită începînd cu aplicarea metodei istorice la descrierea originilor evolutive ale contrabandei, metoda analitică la abordarea ponderii actuale a acestui fenomen în Moldova și a impactului contrabandei asupra idealului de stat de drept, deasemenea s-a utilizat această metodă și la determinarea factorilor generatori, cauzalității contrabandei cît și a metodelor de prevenire, combatere, contracarare a contrabandei.

La elaborarea prezentei lucrări s-au utilizat materiele didactico-științifice de la Biblioteca Națională, Biblioteca Publică de Drept, Biblioteca Facultății de Drept a USM, deasemenea mai multe surse web.

Lucrarea este alcătuită din 2 capitole, fiecare din acestea conținînd cîte 2 paragrafe.

Capitolul I se întitulează „CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA INFRACȚIUNEA DE CONTRABANDĂ” Capitolul I se divizează în 2 subcapitole în care se studiază evoluția activității vamale în lupta cu contrabanda și conceptul și caracterizarea infracțiunii de contrabandă.

Capitolul II întitulat ”ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRECȚIUNII DE CONTRABANDĂ” este divizat în 3 paragrafe în care se face o analiză a elementelor obiective și subiective ale infracțiunii de contrabandă, a situației existente în ultimii ani pe plan intern, adică a stării, structurii, dinamicii contrabandei. Tot în acest capitol ne-am propus să facem o analiză a infracțiunii de contrabandă în legislația altor state europene, a Franței, Italiei și a Regatului Unit al Marii Britanii.

CAPITOLUL I. CONCEPTUL ȘI CARACTERIZAREA INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ

Evoluția activității vamale în lupta cu contrabanda

Prin ,,contrabandă'' se întelege – trecerea mărfurilor peste frontiera Ucrainei și Moldovei prin eschivarea de la controlul vamal sau pe lîngă punctele de control vamal, săvîrșită în proporții mari, cît și trecerea ilegală peste frontiera de stat a valorilor culturale si istorice, a substantelor otravitoare, radioactive sau explozive, a armamentului, munitiilor (cu exceptia armei de vinatoare), precum si contrabanda materiei prime strategice, interzisa de catre legislatie, pentru care sint stabilite norme speciale de trecere peste frontiera. Contrabanda prezinta un pericol social sporit, ca infractiune contra statului, care consta nu numai in incalcarea normelor stabilite pentru trecerea peste frontiera, dar si trecerea peste frontiera a bunurilor si a altor marfuri, scoase din libera circulatie. În majoritatea cazurilor contrabanda este insotita de cumul de infractiuni: incalcarea regulilor de operatiuni valutare, trensportare si realizarea ilegala a substantelor narcotice, armament, munitii si altele, în legatură cu care obiectul infractiunii se stabileste a fi securitatea pupolatiei, viata si sanatatea cetatenilor, interesele economice și politice ale statului.

Una din particularitatile luptei cu contrabanda, precum și cu încalcarea normelor vamale, la etapa actuală este faptul că contrabanda a devenit una din principalele surse de venit a unei insemnate parti a populatiei, element al bazei economice a organizațiilor criminale. Activitatea economică externa a unui mare numar de întreprinderi, cu diferite forme de organizare juridică de asemenea fiind sub controlul organizatiilor criminale. În acest domeniu circula mari resurse financiare și materiale. La dispozitia infractorilor este pusa cea mai moderna tehnologie, mijloace de comuiare, iar în caz de necesitate, ei sînt aparați de avocati calificati.

Contrabanda modernă se caracterizează printr-un nivel înalt de organizare fiind asigurata cu mijloace tehnice, relații internaționale. De aceea, lupta impotriva contrabandei nu poate fi efectiva, fară o conlucrare strinsă cu alte state. Din pacate necătînd la caracterul internațional, pînă în prezent nu exista un acord multistatal, unde ar fi reflectate toate problemele ce țin de lupta cu contrabanda.

În organele vamale a fost creată o direcție, ce are drept scop lupta cu contrabanda și încălcarea normelor vamale, unde au fost atrați colaboratorii cu experiență, prioritatea avînd juristii în activitatea de urmarire operativa.

În același timp exista multe lacune, în ceea ce privește baza legală, ce reglementează relațiile în acest domeniu, cu acest fapt sînt de acord toți specialistii-juristi, atît teoreticieni cît și practicienii. Trecerea mărfurilor sau a altor obiecte de preț peste frontiera vamală, se considera ilegală, dacă se infaptuiește prin eschivarea de la controlul vamal, fară permisiune legală, sau prin tăinuire de controlul vamal. Acesta poate fi neprezentarea organului vamal a informației cu privire la obiectele, ce trebuie supuse controlului obligatoriu conform legislației în viguare.

1.2 Conceptul și caracterizarea infracțiunii de contrabandă

Acceptînd ca prin contrabandă se întelege o încălcare cu vinovăție a legii în scopul eludării taxelor vamale impuse la trecerea mărfurilor peste frontiere, a prohibițiilor și cotelor comerciale de import – export, observăm că existența acesteia presupune ca premisă un regim juridic vamal. Cu alte cuvinte, dupa expresia unor autori, regimul juridic vamal "constituie un dat pentru intervenția dreptului penal" în vederea sancționării contrabandei. Inexistența unui asemenea regim juridic ar face inutilă orice discuție în legatură cu infracțiunea de care ne ocupăm. Fară instituirea unor reguli la trecerea mărfurilor peste frontiere, contrabanda, ca acțiune de înfrîngere a legii nu ar fi existat niciodată. În esența ea este o fraudă care afectează grav raporturile sociale din domeniul regimului vamal sau care interesează acest regim. Este o faptă de rea-credintă și de inducere în eroare a autorităților vamale în legătură cu situația unor bunuri, generînd nesigurantă și dezordine în sfera trecerii mărfurilor peste frontiera, într-un cuvînt creează pericol social.

Prin regim juridic vamal întelegem ansamblul dispozițiilor cuprinse în Codul vamal, în Regulamentul de aplicare a acestuia, precum și în alte acte normative interne și internaționale ratificate de statul nostru și care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal. Aceste dispoziții reglementează controlul vamal al mărfurilor și mijloacelor de transport, impunerea vamală prin aplicarea tarifului vamal și alte operațiuni specifice activității de vămuire. Regimul juridic vamal nu se confundă cu regimul vamal, între cele două noțiuni existînd raporturi ca de la gen la specie, primul constituind noțiunea generală, iar al doilea, noțiunea specială.

Regimurile juridice vamale au avut o evoluție istorică strans legată de evoluția principalelor instituții ale statului și a sistemelor juridice. Cu siguranța că apariția lor a fost determinată de interesul statului de a impune taxe si restricții la frontiere. Primele reglementări în acest domeniu, cunoscute în antichitate se caracterizau printr-o diversitate a autorităților care le instituiau, dar și a formelor de aducere la îndeplinire. Aceasta situație s-a perpetuat de-a lungul întregului evul mediu în ciuda tendințelor de centralizare a puterii statale manifestate în anumite perioade. Explicația se gaseste în aceea ca interesul statului se consideră satisfăcut prin încasarea unor sume de pe urma vămilor, indiferent dacă aceasta încasare se realiză în nume propriu ori prin intermediari, iar pe de altă parte – prin inexistența unui personal calificat în acest domeniu.

Fiind vorba de un interes financiar se întelege că orice încălcare a normelor vamale era sanctionată cu fermitate. Cu toate acestea, reglementări riguroase și sistematizate în aceasta direcție nu au apărut decît în epoca modernă. Tot de atunci datează și conceptul de contrabandă.

Din analiza primelor texte de incriminare a acestei infracțiuni rezultă ca înțelesul termenului de contrabandă a fost determinat, inițial, de reglementarea legală. Adică, încărcătură semantică a cuvantului era data de conținutul infracțiunii definit de textul de lege. Cu timpul, deși semnificația cuvantului s-a păstrat aproape nealterată, în plan legislativ conținutul infrațiunii desemnată prin aceasta vocabula s-a schimbat substanțial.

In fond esenta notiunii de contrabanda este sustragerea de la plata obligatiilor vamale (taxe – in general), eludarea lor. Cautand sa stavileasca asemenea fapte daunatoare intereselor economice ale statului, legiuitorii au inclus in textele de incriminare toate actiunile prin care s-ar fi putut realiza aceasta frauda. Insa, conditiile care influenteaza faurirea legilor se modifica de la o etapa la alta, ceea ce antreneaza, desigur, schimbari in domeniul reglementarilor incriminatorii.

Asa s-a ajuns ca astazi, infractiunea de contrabanda sa aiba o arie de cuprindere mult mai redusa decat cuvantul care o desemneaza. Prin contrabanda se întelege trecerea peste frontiera prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal de marfuri sau bunuri, ori trecerea peste frontiera fara autorizatie a marfurilor prohibite, supuse autorizarii sau altor conditii cum ar fi: armele, munitiile, materialele explozive, radioactive, stupefiantele etc. Celelalte încălcări ale regimului juridic vamal de genul: folosirea documentelor ce se refera la alte marfuri, a documentelor falsificate, sustragerea de la vamuire etc, nu sunt incluse de lege in categoria contrabandei, ele constituind alte infractiuni sau chiar contraventii.

Dintotdeauna incriminarea contrabandei s-a facut prin legi exterioare Codului penal pastrandu-se denumirea consacrata in plan juridic si lingvistic. Trecerea timpului a alterat aceasta regula in sensul ca unele actiuni specifice contrabandei au fost incriminate in Codul penal sub numele de "nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export". Asa cum am aratat, importul si exportul constituie regimuri vamale si potrivit traditiei legislative, precum si practicii internationale in materie, incalcarea lor ar fi trebuit incriminata sub denumirea de contrabanda.

În ciuda acestor transformari inregistrate de tehnica legislativa, limbajul comun, cel folosit curent in comunicarea cotidiană a pastrat pentru asemenea încălcări ale legii vamale aceeași denumire: contrabanda. Fie numai și pentru aceste considerente se impune ca o necesitate cunoasterea exacta a evolutiei incriminarilor contrabandei, a conditiilor (în special economice) care le-au influentat și a textelor legale actuale. Totodată, cele enumerate constituie premise ale aplicarii corecte a legii si temeiuri ale previziunilor ce s-ar putea avansa în materie.

CAPITOLUL II. ANALIZA JURIDICO – PENALĂ A INFRECȚIUNII DE CONTRABANDĂ

2.1 Elementele obiective

Contrabanda este incriminată într-o variantă-tip, trei variante speciale și o variantă agravată. Potrivit alin. (1) al art. 248 din CP al RM, varianta-tip constă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și altor valori în proporții mari, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Prima variantă specială a contrabandei, prevăzută la alin. (2) al art. 248 din CP al RM, constă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Conform alin. (3) al art. 248 din CP al RM, cea de-a doua variantă specială a contrabandei se exprimă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Cea de-a treia variantă specială a contrabandei, prevăzută la alin. (4) al art. 248 din CP al RM, consistă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie.

Obiectul juridic special al infracțiunii este constituit din relațiile sociale privitoare la securitatea vamală a Republicii Moldova. În cazul variantelor speciale ale contrabandei, această infracțiune lezează, în plan secundar, relațiile sociale referitoare la circulația legală a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive sau explozive ori a deșeurilor nocive, a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor sau a valorilor culturale. Obiectul material al contrabandei trebuie cercetat în funcție de varianta concretă a acestei infracțiuni. Astfel, la varianta-tip, obiectul material îl reprezintă mărfurile, obiectele sau alte valori (cu excepția celor menționate la alin. (2)-(4) ale art. 248 din CP al RM), dacă valoarea acestora se exprimă în proporții mari. Dacă valoarea acestor mărfuri, obiecte sau altor valori nu atinge proporțiile mari, atunci cele comise sunt pasibile de calificare potrivit alin. (10) sau (12) al art. 193 din Codul cu privire la contravențiile administrative.

În baza prevederilor art. 1 al Codului vamal, prin “mărfuri, obiecte sau alte valori” trebuie de înțeles orice bunuri mobile (inclusiv: valuta străină și moneda națională în numerar; documentele de plată sau valorile mobiliare exprimate în valută străină sau monedă națională; mijloacele de transport. De asemenea, noțiunea “mărfuri, obiecte sau alte valori” include: gazele naturale; energia electrică; energia termică. Dată fiind natura incorporală a energiei electrice și a energiei termice, este oportun să afirmăm în raport cu ele calitatea de obiect imaterial.

La prima variantă specială, obiectul material este format în mod alternativ din: a) substanțe narcotice; b) substanțe psihotrope; c) substanțe cu efect puternic; d) substanțe toxice; e) substanțe otrăvitoare; f) substanțe radioactive; g) substanțe explozive; h) deșeuri nocive. La calificare, nu contează valoarea, exprimată în bani, a acestora.

În ce privește noțiunea “substanțe cu efecte puternice”, prin aceasta se au în vedere mijloacele medicamentoase și alte mijloace, a căror utilizare, fără prescripția medicului sau cu încălcarea normelor de dozare, poate cauza daune grave organis mu lui omului (criteriul medical), și care sunt prevăzute exhaustiv în Lista nr. 2 a Tabelului nr. 5, aprobată prin hotărârea Comitetului permanent de control asupra drogurilor (CPCD) (procesul-verbal nr. 7 din 1.12.1988) (criteriul juridic). Ca exemple de substanțe cu efecte puternice pot fi aduse: clofelina, cloroformul, diazepamul, eterul pentru narcoză, spirtul etilic sintetic etc.

Prin “substanțe toxice” se au în vedere substanțele a căror utilizare de către o persoană, chiar și în condițiile unei neînsemnate depășiri a dozei, poate provoca moartea acesteia (criteriul medical), și care sunt nominalizate exhaustiv în Lista nr. 1 din Tabelul nr. 5 al CPCD (criteriul juridic). Ca exemple de substanțe toxice pot fi prezentate: cianura de potasiu, fenolul, spirtul metilic, sarinul, veninul de albină purificat, veninul de șarpe purificat etc.).

Prin “substanțe otrăvitoare” se înțelege varietatea armelor de distrugere în masă, care reprezintă combinații chimice de înaltă toxicitate, prevăzute pentru vulnerarea forței vii în timpul acțiunilor militare (de exemplu, iperita, luizita, fosgenul etc.)

Prin “substanțe radioactive” se au în vedere substanțele care conțin radionuclizi în concentrații superioare limitelor admise (de exemplu, 210Pb, 210Po, 232U, 226Ra etc.).

Prin “substanțe explozive” se înțeleg combinațiile chimice sau amestecurile de substanțe, capabile să declanșeze o reacție chimică rapidă, care este însoțită de degajarea unei mari cantități de energie termică și de formarea de gaze (de exemplu, trinitrotoluen (trotil), tetril, hexogen, nitroglicerină etc.).

Prin “deșeuri nocive” se au în vedere substanțele, materialele, obiectele, resturile de materii prime, provenite din activități economice, menajere și de consum, care și-au pierdut integral sau parțial valoarea inițială de întrebuințare, dintre care unele sunt utilizabile după prelucrare, și care, venind în contact cu organismele vii, le pot cauza prejudicii.

La cea de-a doua variantă specială a contrabandei, obiectul material este constituit în mod alternativ din: a) armament; b) dispozitive explozive; c) muniții. La calificare, nu contează valoarea, exprimată în bani, a acestora.

Noțiunea “armament” desemnează denumirea generică pentru toate tipurile de arme, tehnică militară și utilaj militar.

Prin “dispozitive explozive” se înțeleg mijloacele tehnice destinate efectuării exploziei sau dirijării ei în scopuri militare, industriale, hidrologice etc.

Noțiunea “muniții” desemnează denumirea generică dată: cartușelor pentru armamentul de infanterie, încărcăturilor pentru aruncătoarele de grenade și mortiere, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc.

La cea de-a treia variantă specială a contrabandei, obiectul material îl reprezintă, în mod alternativ: a) valorile culturale trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova, indiferent de valoarea, exprimată în bani, a acestora, b) valorile culturale nereturnate pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, anterior scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie, indiferent de valoarea, exprimată în bani, a acestora.

Prin “valori culturale” se au în vedere valorile cu caracter religios sau laic, pe care fiecare stat le consideră ca prezentînd interes pentru arheologie, perioada preistorică, istorie, literatură, artă și știință (de exemplu, colecțiile rare și mostre ale florei și faunei, mineralogiei, anatomiei, precum și obiectele care prezintă interes pentru paleontologie; comorile arheologice și descoperirile arheologice; incunabulele și manuscrisele rare, cărțile, documentele străvechi și publicațiile care prezintă un interes deosebit; arhivele, inclusiv arhivele de fonograme, de cinema și de fotografii etc. Conform art. 133 din CP al RM, valorile culturale sunt indicate în Convenția UNESCO din 14.11.1970 privind măsurile îndreptate spre interzicerea și prevenirea introducerii, scoaterii și transmiterii ilicite a drepturilor de proprietate asupra valorilor culturale.

Latura obiectivă a contrabandei are o structură diferită, în funcție de varianta concretă a acestei infracțiuni. Astfel, în cazul variantelor de la alin. (1)-(3) ale art. 248 din CP al RM, latura obiectivă include: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiune, care se exprimă în trecerea entităților ce formează obiectul material al contrabandei peste frontiera vamală a Republicii Moldova; 2) locul săvîrșirii infracțiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova; 3) metodele infracțiunii: a) eludarea controlului vamal; b) tăinuirea de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop; c) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală; d) nedeclararea; e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

În cazul variantei de la alin. (4) al art. 248 din CP al RM, latura obiectivă presupune existența a două versiuni alternative:

versiunea A: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiune, care constă în trecerea valorilor culturale peste frontiera vamală a Republicii Moldova; 2) locul săvîrșirii infracțiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova; 3) metodele infracțiunii: a) eludarea controlului vamal; b) tăinuirea de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop;

versiunea B: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în inacțiune, care constă în nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie; 2) locul săvîrșirii infracțiunii – în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Referindu-ne în continuare la fapta prejudiciabilă în contextul variantelor contrabandei de la alin. (1)-(3) ale art. 248 din CP al RM, specificăm că prin “trecerea frontierei vamale a Republicii Moldova” se înțelege introducerea pe și scoaterea de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de mărfuri, obiecte, alte valori etc., inclusiv prin expedieri poștale internaționale, prin conducte sau prin linii de transport electric.

În ce privește noțiunea “frontiera vamală a Republicii Moldova”, în conformitate cu alin. (3) al art. 4 din Codul vamal, aceasta este definită ca fiind frontiera de stat a Republicii Moldova, perimetrul zonelor libere și al depozitelor vamale libere.

Provoacă reticență includerea noțiunii “perimetrul depozitelor vamale libere” în noțiunea “frontiera vamală a Republicii Moldova”. Or, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 462-III din 24.01.2002 privind abrogarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 28 din 28.01.199448, s-a abrogat Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 28 din 28.01.1994 cu privire la crearea depozitelor vamale libere.

În vederea compatibilizării restului legislației cu prevederile decretului sus-menționat, au fost operate modificări inclusiv în Codul vamal al Republicii Moldova. Însă, prin Legea Republicii Moldova pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 8.11.200249, care conține modificările respective la Codul vamal, expresia “depozitele vamale libere”, din cauze confuze, nu a fost exclusă din toate normele care o cuprindeau. Ca urmare, textul art.4 al Codului vamal mai conține această expresie, în timp ce art. 185 și 230 din același act legislativ nu o mai conțin. În concluzie, luînd în considerație desființarea, ca regim vamal distinct, a depozitelor vamale libere, noțiunea “frontiera vamală a Republicii Moldova” trebuie interpretată ca necuprinzînd noțiunea “perimetrul depozitelor vamale libere”.

Prin “eludarea controlului vamal” se are în vedere intrarea în sau ieșirea din Republica Moldova, prin alte locuri decît cele destinate pentru aceasta, sau în afara orelor de lucru al birourilor vamale sau posturilor vamale.

Prin “tăinuirea de controlul vamal” se înțelege neprezentarea pentru controlul vamal a bunurilor ce se trec peste frontiera vamală a Republicii Moldova, pe o cale ce împiedică examinarea și constatarea lor, adică cu folosirea locurilor special pregătite sau adaptate în acest scop (locurilor ascunse ale corpului, hainelor, obiectelor personale, locurilor reutilate sau acomodate în mijloacele de transport drept ascunzișuri etc.).

Prin “folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală” se are în vedere utilizarea, în calitate de mijloace (instrumente) de săvîrșire a contrabandei, a: 1) documentelor false (inclusiv a documentelor care conțin date neautentice); 2) documentelor nule; 3) documentelor obținute pe cale ilegală; 4) documentelor care se referă la alte bunuri decît cele care sunt în realitate însoțite de asemenea documente; 5) mijloacelor de identificare vamală false; 6) mijloacelor de identificare vamală autentice, dar care se referă la alte bunuri decît cele care au fost în realitate identificate cu mijloacele date.

Prin “documente” trebuie de înțeles documentele vamale sau alte documente de trecere a frontierei, care însoțesc bunurile trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova (de exemplu, declarația vamală; alte documente necesare efectuării controlului vamal, a căror listă este stabilită de Departamentul Vamal; certificatele referitor la operațiunile și conturile persoanelor care trec bunuri peste frontiera vamală a Republicii Moldova, ale brokerilor vamali sau ale altor persoane care desfășoară activități aflate sub supraveghere vamală etc.).

Prin “mijloace de identificare vamală” se au în vedere oricare surse de infor mație despre bunurile trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova, despre însușirile lor calitative și cantitative (cu excepția documentelor): sigilii, ștampile; mar cajul textual, cifric sau de alt gen, semnele de identificare; probe și mostre ale bunurilor; descrierea bunurilor; schițe, imagini, fotografii, ilustrații etc. ale bunurilor.

Prin “nedeclarare” se înțelege neincluderea în declarația vamală a informației despre bunurile care trebuiau declarate în mod obligatoriu. Conform prevederilor Codului vamal, bunurile trecute peste frontiera vamală sunt declarate organului vamal (art. 173); forma și procedura de declarare sunt stabilite de Departamentul Vamal (art. 174). Prin “declarare neautentică” se înțelege introducerea în declarația vamală a unor informații vădit false.

Referindu-ne la fapta prejudiciabilă în contextul variantei de contrabandă de la alin. (4) al art. 248 din CP al RM, consemnăm că prin “nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie” se are în vedere neîntreprinderea de către făptuitor a măsurilor de întoarcere a valorilor culturale scoase din țară, dacă el putea și trebuia să le întoarcă; aceste valori culturale au fost scoase, de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, în mod legal (de exemplu, pentru a putea fi prezentate în cadrul unei expoziții internaționale sau în cadrul schimbului de exponate cu alte muzee etc.).

Prin “teritoriu vamal al Republicii Moldova” se înțelege teritoriul unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale și spațiul aerian deasupra acestora. În conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 27.07.200150, zonele economice libere (zonele antreprenoriatului liber) sunt părți ale teritoriului vamal al Republicii Moldova. 50 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 108-109, 2001.

Infracțiunea de contrabandă este o infracțiune formală. Interpretând prevederile de la pct. 5) din art. 1 al Codului vamal, putem menționa că infracțiunea de la art. 248 din CP al RM se consideră consumată:

a) din momentul trecerii de facto a frontierei vamale a Republicii Moldova (în cazul introducerii de bunuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau în cazul introducerii lor pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova de pe teritoriul zonelor economice libere);

b) din momentul depunerii declarației vamale sau al efectuării altor operațiuni vamale care denotă intenția de a introduce sau scoate bunuri (în cazul scoaterii de bunuri de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau în cazul introducerii lor pe teritoriul zonelor economice libere de pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova).

Totodată, în cazul nereturnării pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie, contrabanda se consideră consumată din momentul expirării termenului de întoarcere a valorilor culturale, stabilit în documentele însoțitoare. Continutul infractiunii are caracter formal, infractiunea considerîndu-se consumată din momentul trecerii de facto a frontierei vamale.

2.2 Elementele subiective

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 248 din CP al RM se caracterizează prin intenție directă. Motivele contrabandei constau, de regulă, în interesul material. Scopul si motivul infractiunii pot fi diferite si nu influenteaza incadrarea juridica a infractiunii, care are de cele mai multe ori caracter de profit. Subiectul infracțiunii este: 1) persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridică care desfășoară activitatea de întreprinzător.

Referitor la contrabandă prevazută de art.248 alin.(2) si (3) CP, din punctul de vedere al laturii obiective, sunt prevăzute aceleași reglementări precum cele interpretate anterior. Deosebirea se refera doar la categoria bunurilor ce formeaza obiecrul material, neinteresînd sub aspectul acestor forme de incriminare proporția mare a bunurilor de contrabandă, precum în cazul art.248 alin.(1) CP. Continutul normativ prevăzut în art.248 alin.(4) CP se deosebeste de variantele incriminate în art.248 alin. (1)-(3) CP inclusiv sub aspectul laturii obiective, elementul material luînd atît forma comisiva (trecerea peste frontiera vamală a RM a valorilor culturale), cît și cea omisiva (nereturnarea pe teritoriul vamal al RM a valorilor culturale scoase din țara, în cazul în care intoarcerea lor este obligatorie).

Conform art.20 alin.(1)-(2) CV, anumite mărfuri și mijloace de transport sunt prohibite de leghislație de a fi introduse sau scoase din RM din considerente de securitate a statului, de asigurare a ordinii publice și morale, de protecție a mediului, a obiectelor de arta, obiectelor de valoare istorică si arhiologică, de aparare a dreptului la proprietate intelectuală, de protecție a pieței interne, de aparare a altor interese ale RM.

Prin valori culturale cu caracter religios sau laic, în consens cu art.133 CP, se înteleg valorile indicate in Conventia Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educație, Știința si Cultura din 14 noiembrie 1970 privind masurile indreptate și prevenirea introducerii, scoaterii si transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale. Valori culturale se considera valorile cu caracter religios sau laic pe care fiecare stat le considera ca prezentind interes pentru arheolegie, perioada preistorica, istorie, literatura, arta și știinta și care sunt raportate la:

a) colecții rare si mostre ale florei si faunei, mineralogiei, anatomiei și obiecte care prezinta intares pentru paleontologie;

b) valori ce se refera la istorie, inclusiv la istoria științei si tehnicii, istoria razboaielor si societatilor, cît și cele referitoare la viata personalitatilor nationale de vaza, oamenilor de cultura, savantilor si artistilor și la evenimentele nationale remercabile;

c) comorile arhiologice (inclusiv obisnuite și secrete) și descoperirile arheologice;

d) partile componente demontate ale monumentelor de arta și istorie și locurilor arheologice;

e) obiectele cu o vechime de peste 100 de ani, cum ar fi inscriptiile, monedele și stampilele imprimate;

Varianta agravată a contrabandei, prevăzută la alin. (5) al art. 248 din CP al RM, presupune săvârșirea acestei infracțiuni în următoarele circumstanțe:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) de o persoană cu funcție de răspundere cu folosirea situației de serviciu;

d) în proporții deosebit de mari.

Prin “folosirea situației de serviciu” se are în vedere situația cînd subiectul special – persoana cu funcție de răspundere – trebuie să acționeze în limitele atribuțiilor sale de serviciu, însă nu respectă obligațiile care formează competența sa de serviciu, competență care este determinată prin actele normative corespunzătoare (Codul vamal, actele normative ale Departamentului Vamal, actele cu vocație internațională în domeniul vamal etc.).

Din rîndul persoanelor cu funcții de răspundere, pasibile a fi trase la răspundere conform lit. c) din alin. (5) al art. 248 din CP al RM, fac parte:

1) persoanele care exercită funcții de control la frontiera vamală a Republicii Moldova;

2) persoanele care au dreptul de a se afla în zona de supraveghere vamală;

3) persoanele care exercită funcțiile de reprezentant al puterii de stat la trecerea frontierei vamale;

4) persoanele responsabile pentru transportarea peste frontiera vamală a bunurilor susceptibile pentru controlul vamal;

5) persoanele care se bucură de facilități vamale în baza legislației în vigoare.

2.3 Contrabanda în legislația altor state europene

Codul Vamilor din Franța este structurat pe titluri, capitole, sectiuni, paragrafe si articole. Cap. VI din tit. XII se întitulează „Dispozitii represive" si contine reglementari cu privire la contrabanda și la alte infracțiuni vamale. Potrivit art. 408 CV. fr, exista 5 clase de contraventii vamale si 3 clase de delicte vamale.

Contrabanda este un delict vamal deci este definit de art. 417 alin. 1 Codul Vamal francez ca fiind – un import sau export efectuat in afara birourilor vamale, ca si orice violare a dispozitiilor legate sau reglementare referitoare la detinerea si transportul marfurilor in interiorul spatiului vamal. Un delict vamal de clasa I are ca obiect marfuri prohibite sau pentru care sunt prevazute taxe mari. El se sanctioneaza cu inchisoare de maximum 3 ani, confiscarea obiectului fraudei, confiscarea mijloacelor de transport, confiscarea obiectelor care au servit la ascunderea (mascarea) fraudei si cu o amenda cuprinsa intre o data si de doua ori valoarea obiectului fraudei.

Potrivit alin. 2 al art, 417 CV. fr. pot constitui, in particular, acte de contrabanda:

debarcarea sau imbarcarea frauduloasa de marfuri in incinta porturilor sau in afara acestora (pe coaste);

sustragerea sau substituirea în timpul transportului a mărfurilor expediate sub regim suspensiv, nerespectarea fara un motiv legitim a itinerariilor si orarelor fixate, manevrele avand ca scop sau ca rezultat falsificarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a sigiliilor, mijloacelor de siguranta sau de identificare a marfurilor si, in general;

orice frauda vamală referitoare la transportul marfurilor in regim suspensiv;

importurile sau exporturile fara declaratie cînd marfurile sunt trecute printr-un birou vamal si sustrase de la control (sau de la "vizita" serviciului vamilor) prin ascundere in ascunzatori special amenajate sau in spatii goale care nu sunt in mod normal destinate depozitarii marfurilor.

Sunt considerate a fi introduse prin contrabandă marfurile prohibite sau supuse unor taxe mari la intrare, precum si unor taxe de consum interior daca:

au fost găsite în zona vamală fara a fi însotite de o chitanță de plata, permis de trecere sau alt act valabil pentru drumul pe care acestea il parcurg si pentru timpul in care se face transportul;

au depasit biroul vamal la care trebuia efectuat controlul chiar daca sunt insotite de documentele necesare (art. 418 CV fr.).

Sunt, de asemenea, considerate a fi importate prin contrabanda marfurile neinsotite de documente care sa le justifice originea ori daca aceste documente sunt false, inexacte, incomplete sau neaplicabile (art. 419CV fr.).

Tot delict vamal de clasa I este importul sau exportul fara declaratie de marfuri prohibite sau pentru care se prevad taxe mari. Potrivit art, 423 CV fr, aceasta infractiune consta in:

importurile sau exporturile prin birourile vamale fara declaratie in detaliu sau cu o declaratie in detaliu privind alte marfuri (neaplicabila marfurilor prezentate);

sustragerea de la vamuire prin substituirea marfurilor;

nedepunerea in termenul acordat a declaratiei complementare în cadrul procedurii vamale simplificate.

Fac obiectul unui import fara declaratie urmatoarele:

marfurile declarate pentru export temporar sau pentru obtinerea unui permis de circulatie in zona, in caz de neprezentare sau de prezentare a altor marfuri decat cele declarate;

obiectele interzise sau cu taxa mare la intrare sau pasibile de taxe interne, descoperite la bordul navelor aflate in limitele porturilor si radelor de comert in afara marfurilor care compun incarcatura si proviziile de bord pentru care exista forme legale;

marfurile special desemnate prin hotararea ministrului economiei si finantelor, descoperite la bordul navelor de mai putin de 100 t. neto sau 500 t. bruto navigand sau gasindu-se la ancora in zona maritima a regiunii vamale (art. 424 CV .fr.).

Sunt considerate ca fiind importate sau exportate fara declaratie coletele depasind numarul declarat (art. 425 CV fr.).

Legea vamala franceza considera, de asemenea, infractiune de import sau export fara declaratie si urmatoarele activitati:

vanzarea, imprumutul sau cesiunea unei licente, precum si obtinerea sau incercarea de a obtine eliberarea unei licente prin mijloace frauduloase;

orice declaratie falsa avand ca scop eludarea masurilor de precautie;

declaratii false referitoare la natura, valoarea sau originea marfurilor, la destinatarii si expeditorii reali, atunci cand delictul s-a comis cu ajutorul facturilor, certificatelor sau a oricaror alte documente false, inexacte, incomplete sau privind alte bunuri;

declaratii false ori manopere frauduloase avand ca scop sau ca efect a obtine, in tot sau in parte, o rambursare, o exonerare, o reducere sau un avantaj legat de import sau export;

procurarea, ajutorul dat la procurarea unei facturi, certificat sau orice alt document fals. utilizarea lui in scopul obtinerii unui regim preferential in favoarea marfurilor care intra sau ies din teritoriul francez;

declaratiile false, manoperele frauduloase, in general orice act avand ca scop eludarea sau compromiterea perceperii taxelor (art, 426 CV fr.)

Sunt considerate infractiuni de import sau export fara declaratie a marfurilor interzise urmatoarele fapte:

debarcarea frauduloasa a marfurilor interzise la intrare sau la iesire;

nedepunerea in termenul acordat a declaratiei referitoare Ia reparatia navelor franceze in afara teritoriului vamal francez;

francizarea frauduloasa a navelor precum si faptul de a se acoperi cu documente de bord sau de nationalitate false, falsificate, neaplicabile in apele teritoriale, rade sau porturi pentru navele de orice tonaj si in zona maritima a regiunii vamale pentru nave mai putin de 100 t. neto sau de 5001. bruto;

inmatricularea fara indeplinirea prealabila a formalitatilor vamale, a automobilelor, motocicletelor sau aeronavelor;

deturnarea marfurilor prohibite de la destinatia lor privilegiata;

deturnarea produselor petroliere de la o destinatie privilegiata din punct de vedere fiscal si mai ales utilizarea carburantilor agricoli in alte scopuri decat cele prevazute de lege (art. 427 CV fr.).

Tot in sfera infractiunii de import sau export fara declaratie intra orice incalcare a dispozitiilor legale referitoare la interzicerea exportului sau reexportului ori supunand exportul sau reexportul la plata taxelor sau la indeplinirea unor formalitati deosebite. De asemenea se include incalcarea regulilor de control a destinatiei finale a marfurilor ca in cazul reexportului prin derogare la o interzicere de iesire avand ca destinatie o tara determinata cand marfurile, dupa sosirea in acea tara sunt reexpediate într-o țara terța. Exportatorul este susceptibil in acest caz a fi sanctionat pentru export fara declarate daca aceasta reexpediere a fost efectuata pe baza dispozitiilor sale, cu complicitatea ori la instigarea sa (art. 428C.vam.fr.).

În temeiul art. 415 CV fr. un delict de clasa a ll-a (sanctionat mai sever) consta in incercarea sau recurgerea prin export, import, transfer sau compensatie, la o operatiune financiara intre Franta si strainatate referitoare la fonduri despre care se stie ca provin, direct sau indirect, dintr-un delict prevazut in Codul vamilor sau dintr-o infractiune la legislatia substantelor sau plantelor otravitoare considerate stupefiante. Acest delict se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani, confiscarea sumelor provenite din infractiune sau a unei sume echivalente cand acestea nu se mai gasesc si cu amenda intre o data si de cinci ori suma la care s-a ridicat infractiunea sau tentativa de infractiune.

Delictul de clasa a lll-a este contrabanda calificata care consta in savarsirea delictului vamal de catre mai mult de 6 persoane ori de 3 sau mai multe persoane daca au intrebuintat un vehicul, o nava sau orice ambarcatiune maritima sau fluviala.

În privinta contraventiilor vamale care in sistemul dreptului penal francez sunt infractiuni, se impun urmatoarele observatii:

exista 5 clase de contraventii vamale reglementate de art. 410 -413 bis. CV fr.;

contraventiile de clasa a IV-a, prevazute la art. 413, au fost abrogate prin L. nr. 87 — 502 din 8 iulie 1987;

contraventiile vamale sunt sanctionate, in raport de gravitatea lor, fie numai cu amenda, fie cu amenda si inchisoare de la 10 zile la o luna, la care se adauga confiscarea marfurilor.

Exemplificam cateva contraventii incriminate de Codul vamilor din Franta:

Contraventii din prima clasa (art. 410 CV fr.):

orice omisiune sau inexactitate referitoare la una din indicatiile pe care declaratiile vamale trebuie sa le contina daca neregula nu are nici o influenta asupra aplicarii taxelor sau prohibitiilor;

orice infractiune la regulile de calitate sau de ambalare impuse la import sau la export cand aceasta nu are ca scop sau ca efect obtinerea unei rambursari, unei exonerari, unei taxe reduse sau unui avantaj financiar.

Sanctiunea este amenda de la 300 la 3000 euro.

Contraventii din a doua clasa (art. 411 C. vam. fr.):

deficitele (lipsurile, diferentele) la numarul de colete declarate sau transportate cu permis de libera trecere sau document doveditor;

deficite referitoare la calitatea marfurilor aflate sub regim suspensiv, in magazii si arii de vamuire sau de export;

prezentarea la destinatie cu sigiliul rupt sau falsificat a marfurilor expediate cu sigilii de plumb sau alte sigilii de vama;

surplusul de greutate, numar si masura declarate.

Conditia existentei acestor contraventii este aceea ca ele sa se refere la marfuri pasibile de impozite si taxe. Sanctiunea pentru infractiunile din categoriile celor enumerate este amenda echivalenta cu o data sau de doua ori suma totala a impozitelor si taxelor eludate. Contraventii din a treia clasa (art. 412 CV fr.):

orice declaratie falsa despre felul, valoarea sau originea marfurilor importate, exportate sau aflate sub un regim suspensiv cand un impozit de vama sau o taxa oarecare este eludata sau diminuata;

orice declaratie falsa despre desemnarea destinatarului real sau a expeditorului real;

orice declaratie falsa vizand obtinerea pe nedrept a beneficiului dispozitiilor prevazute prin reglementarea comunitara in materie de scutire de taxe;

orice deturnare de marfuri neprohibite de la destinatia lor privilegiata;

absenta listei vamale sau neprezentarea originalului listei; orice omisiune de marfuri pe liste sau in declaratii; orice diferenta privitoare la natura marfurilor inscrise pe liste sau declarate sumar.

Faptele din aceasta categorie sunt sanctionate cu amenda de 150 la 1500 euro si confiscarea marfurilor litigioase.Contraventii din a cincea clasa (art. 413):

nedeclararea banilor sau a operatiunilor efectuate;

fapta persoanei careia i s-a retras aprobarea sau autorizatia de vamuire si care continua fie sa indeplineasca pentru altcineva, direct sau indirect, formalitatile de vama privind declararea detaliata a marfurilor, fie sa beneficieze, direct sau indirect, de tot sau de o parte, din remuneratiile prevazute in lege.

Sanctiunea pentru aceste infractiuni este inchisoarea de o luna de zile si amenda cuprinsa intre 90 si 450 euro.

Mai trebuie mentionat ca in temeiul art. 600 raportat la art. 369 C.V. fr. se prezuma ca au fost introduse in Franta prin frauda, obiectele si marfurile aflate in zona de supraveghere vamala fara un titlu de circulatie valabil. Persoanele acuzate de comiterea vreunui delict sau contraventie vamala vor trebui sa dovedeasca un fapt precis de forta majora pentru a inlatura aceasta prezumtie legala.

În dreptul penal Italian contrabanda este incriminata de Textul Unic al Legilor Vamale (TULD) aprobat prin Decretul Presedintelui Republicii (D.P.R.) nr. 43. din 23 ianuarie 1973. Acest T.U.LD. este o reluare a Legii vamale din 1940 adaptata noilor conditii economice.

Potrivit art. 282 din T.U.L.D. contrabanda este un delict care constata in sustragerea marfurilor introduse sau scoase din tara, de la plata taxelor vamele si de la efectuarea controlului vamal. Tentativa se pedepseste ca si in dreptul francez, cu aceeasi sanctiune prevazuta pentru infractiunea consumata. Pe langa pedeapsa, legea prevede obligarea faptuitorilor la plata taxelor vamale si masura confiscarii in totalitate a marfii. Tot de inspiratie franceza este si prevederea referitoare la prezumtia de vinovatie asupra marfurilor aflate in zona de vigilenta vamala. Potrivit acesteia faptuitorii sunt obligati sa faca dovada provenientei licite a marfurilor cu inscrisuri precum si a operatiilor efectuate cu acestea. Deși, Constituția Italiei consacră prezumtia de nevinovație, practica judiciară italiana în materie a considerat prezumtia de vinovație asupra marfurilor din zona de vigilenta vamala ca fiind constitutionala.

De altfel, jurisprudenta italiana s-a pronuntat constant asupra unor aspecte legate de contrabanda. Astfel, cu privire la momentul consumarii contrabandei s-a apreciat ca aceasta, fiind o infractiune instantanee, se consuma in momentul trecerii frontierei care constituie si linia vamala". Tot in acel moment se naste si dreptul administratiei financiare de a incasa taxa ori taxele de rigoare, asadar acest criteriu al liniei de frontiera si al liniei vamale se aplica în egala masura si atunci cand prin contrabanda se urmareste eludarea masurilor fiscale. Pentru existenta contrabandei este indiferent daca prin fapta de introducere sau de scoatere frauduloasa a marfurilor din tara s-a eludat o taxa vamala sau numai controlul vamal.

Cu privire la participatie, jurisprudenta a considerat ca raspunderea celor implicati intr-un fel sau altul trebuie sa fie identica, adica sa se aplice autorilor, complicilor si instigatorilor acelasi tratament sanctionator.

În asemenea context s-a decis ca raspund pentru infractiunea de contrabanda fara nici o distinctie, achizitorii de origine cat si cei succesivi.

Daca fapta este conceputa si pregatita de mai multi participanti, acestia vor fi supusi raspunderii penale chiar daca actiunea a fost dusa la capat in concret numai prin contributia unui singur coparticipant.

În art. 295 din T.U.L.D. sunt prevazute urmatoarele forme agravate al contrabandei:

folosirea unor mijloace de transport apartinand altor persoane decat faptuitorii; se are in vedere descurajarea infractorilor de a folosi mijloace de transport ale altor persoane pentru a evita confiscarea lor; nu are importanta daca faptuitorul cunostea proprietarul mijlocului de transport si nici daca acesta si-a dat consimtamantul pentru a i se utiliza vehiculul.

savarsirea infractiunii de catre o persoana inarmata; doctrina a considerat ca expresia „persoana inarmata" se refera la faptul ca infractorii poarta armele in mod vizibil pentru a intimida;

savarsirea infractiunii de trei sau mai multe persoane între care a existat o întelegere fie tacita sau expresa;

savarsirea contrabandei in concurs cu un alt delict cum ar fi acela de fals ori de coruptie.

Mai trebuie precizat faptul ca în legislatia italiana pe langa contrabanda vamala care reprezinta notiunea generala, mai exista si alte delicte de contrabanda considerate specii ale celei dintai. Astfel exista contrabanda de monopol, referitoare la incalcarea monopolului asupra tutunului, asupra zaharului, brichetelor automate, sare, chinina, chibrituri etc, un asemenea delict este considerat de natura fiscala, in timp ce primul are o natura vamala.

Legea vamală a Regatului Unit al Marii Britanii nr. 55/1987 a intrat in vigoare la 1 septembrie 1987 si a fost modificata de 17 ori, ultima modificare operandu-se prin L. nr. 82/1998 care amendeaza diferite legi, inclusiv legea vamala. Cele mai multe modificari (6 in total) au avut loc în anul 1991. Cap. XIV din lege cuprinde prevederi relative la faptele care constituie infractiuni, pedepsele si celelalte masuri cum ar fi confiscarea marfurilor. Trebuie remarcat de la inceput faptul ca legea vamala britanica nu foloseste notiunea de contrabanda pentru nici una din infractiunile vamale prevazute la art. 123 – 135. Totusi, avandu-se in vedere continutul textelor de incriminare se poate aprecia ca exista o similitudine intre ceea ce considera contrabanda legislatiile neolatine si infractiunile vamale din legea britanica. Astfel, la art. 123 din L. nr. 55/1987 a R.U.M.B. este prevazuta infractiunea de import ilegal care consta in:

aducerea marfurilor din strainatate sau dintr-o zona libera fara anuntarea autoritatilor vamale in conditiile prevazute de lege;

folosirea sau mutarea marfurilor din depozite fara permisiunea autoritatilor vamale;

descarcarea de pe nave fara permisiunea autoritatilor vamale sau prin orice mijloace de eludare a controlului, a marfurilor nedeclarate, a celor incarcate initial pentru export sau a celor admise la export prin compensare sau scutire de taxe;

încarcarea pe nave a marfurilor fara a fi mentionate in manifestul incarcaturii (cargo manifest) si fara a fi declarate la autoritatea vamala; daca marfurile au fost descoperite inaintea plecarii navei din port, fapta se considera incercare de efectuare a unui import ilegal (tentativa); daca nu se descopera posesorul marfurilor, responsabilitatea pentru aceasta marfa revine comandantului navei.

De asemenea, se vor pedepsi cu amenda, conform legii, comandantul sau alti ofiteri din echipaj care nu depun toate eforturile pentru a preveni importul ilegal cu vasul lor sau neglijeaza sa efectueze controalele necesare in acest sens.

Potrivit art. 124, importul ilegal se pedepseste cu amenda sau cu inchisoare pana la doi ani, daca nu este prevazuta o pedeapsa mai mare in alte legi. Cuantumul amenzii este stabilit prin art. 187 "a" din L. nr. 82/1998 care modifica diferite legi, inclusiv legea vamala.

Aceeasi pedeapsa este aplicabila si persoanei care vinde sau livreaza, cumpara sau primeste marfuri cunoscand ca acestea au fost introduse prin import ilegal.

Tentativa de import ilegal se pedepseste ca si infractiunea consumata, in acest sens legea britanica aliniindu-se celei franceze si italiene. În privinta participatiei se aplica prevederile Codului penal. Daca pentru infractiunea de import ilegal sunt prevazute pedepse mai aspre in alte legi, se vor aplica acele prevederi. Folosirea de profituri obtinute prin savarsirea infractiunilor incriminate de legea vamala se pedepseste conform prevederilor art. 264 din C. pen. (art. 125 din L. nr. 55/1987 a R.U.M.B.)

Potrivit art. 126 din legea vamala britanica, persoana care in mod premeditat, sau din neglijenta ori repetat ofera informatii incorecte sau eronate privind tipul, cantitatea sau valoarea incarcaturii sau a marfurilor ori nu ofera documentatia prevazuta de lege se pedepseste cu amenda cuprinsa intre dublul valorii taxelor vamale si de zece ori aceste taxe. Daca fapta a fost comisa cu intentia de a eluda taxele vamale sau pentru a obtine privilegii vamale, ori este grava sau repetata, pe langa amenda se poate aplica si pedeapsa inchisorii pana la 6 ani.

Oferirea sau incercarea de oferire de documente sau certificate incorecte in aspecte importante privind originea produselor de export islandeze sau alti factori care ar asigura ca produsele primesc regim preferential la importul intr-o alta tara, sau sunt considerate a fi bune pentru o zona de tarif preferential in virtutea acordurilor internationale se pedepseste cu amenda si cu inchisoare pana la 2 ani. Cand nu se poate stabili cine a semnat documentele sau certificatele incorecte, responsabilitatea penala va reveni persoanei autorizate sau directorului executiv al companiei ori institutiei competente sa emita inscrisurile in discutie.

Prin art 138 din L. nr. 69/1996 de amendare a legii vamale, s-a introdus la art. 126 din nr. 55/1987 dispozitia conform careia o persoana juridica sau conducatorul ei poate fi facuta responsabila si obligata la plata unei amenzi chiar daca nu s-a dovedit o incalcare a regulilor vamale de catre angajatii sai, dar s-a dovedit ca incalcarea s-a facut in beneficiul persoanei juridice.

Constituie infractiune potrivit art. 127 din legea vamala britanica si se pedepseste cu amenda sau cu inchisoare pana la 2 ani, daruirea, vanzarea sau livrarea intr-un alt mod ori mutarea bunurilor aflate in regim de duty-free de la bordul navelor, fara a se plati in prealabil taxele de import, daca nu cumva alte prevederi legale privind importul au fost indeplinite.

Violarea sau indepartarea unui sigiliu vamal sau altor simboluri ale vamii atrage pedeapsa cu amenda sau inchisoare pana la 6 luni. Aceeasi sanctiune se aplica si persoanei care accede la marfurile aflate sub sigiliul vamal fara a-l viola ori deteriora (art. 128).

Se pedepseste cu amenda sau inchisoare pana la 2 ani vanzarea sau livrarea prin alte mijloace a marfurilor transportate in regim duty-free in tara conform L. nr. 110/1951 de legalizare a acordului de aparare dintre Islanda si S.U.A. si de statutul legal al fortelor S.U.A. si posesiunilor lor, cand destinatarul nu beneficiaza de privilegii vamale in concordanta cu aceasta lege. Aceeasi pedeapsa se aplica si pentru primirea unor asemenea marfuri, precum si pentru incercarea de a ie vinde fara a se fi platit taxele de import ori sa se fi indeplinit alte conditii privind importul (art. 129).

Folosirea abuziva a autorizatiilor, scutirilor sau privilegiilor vamale obtinute in mod legal, daca s-au produs violari grave ale prevederilor legii, se pedepseste cu amenda si cu inchisoare pana la 2 ani (art. 130).

Potrivit art. 132, comandantul, armatorul sau operatorul unui vas va putea fi amendat daca documentele si certificatele prescrise de lege nu se afla la bord, nu contin informatiile cerute despre toate marfurile sau nu sunt mentionate asa cum stipuleaza legea, regulamentele sau alte instructiuni ce ar putea fi emise, sau daca a neglijat sa le prezinte la controlul unui agent vamal.

Cînd datorită neglijentei armatorului sau operatorului este necesara o investigatie sau un control al marfii de pe nava ce impune descarcarea, acestia vor suporta costurile operatiunilor.

Comandantul vasului va fi amendat daca bunurile incarcate pe nava conform declaratiei intocmite de autoritatile vamale din strainatate unde a oprit vasul, nu sunt declarate la sosirea in Marea Britanie, nu sunt gasite pe vas sau nu sunt declarate corespunzator. in aceasta privinta legea britanica a creat o prezumtie legala conform careia capitanul vasului "stia sau ar fi trebuit sa stie" despre situatia tuturor marfurilor luate la bord.

Aceleasi masuri se aplica si proviziilor care conform listei bunurilor sub sigiliu au fost depozitate printre proviziile sub sigiliul vamii, daca aceste provizii depasesc in mod substantial necesarul normal de provizii ale vasului. Acei membri ai echipajului care au semnat chitante sau liste de bunuri sub sigiliu pentru asemenea marfuri ar putea fi supusi acelorasi.

Conform art. 133 fapta comandantului unui vas sau a angajatului la un antrepozit de a elibera marfuri nedeclarate fara permisiunea directorului vamii ori a agentului sau, constituie infractiune si se pedepseste cu amenda sau inchisoare pana la 6 ani.

Art. 135 din L. nr. 55/1987 a R.U.M.B. contine o dispozitie care nu se intalneste in legislatia franceza ori italiana si cu atat mai putin in cea romaneasca. Potrivit acestui text, alte incalcari ale legii, regulamentelor sau instructiunilor emise in conformitate cu aceasta, se vor pedepsi cu amenda si cu inchisoare pana la 2 ani in cazuri grave si repetate, Dispozitia a fost introdusa prin art. 187 din L. nr. 82/1998, formularea fiind atat de generala incat intruneste toate trasaturile unui "cec in alb". Legiuitorul a lasat pe seama agentilor constatatori si a justitiei stabilirea faptelor concrete care constituie "alte incalcari".

În afara pedepselor cu amenda si inchisoare, prevazute de legea britanica pentru infractiunile vamale, aceasta contine si dispozitii cu privire la confiscarea marfurilor ce au facut obiectul faptelor incriminate, precum si a mijloacelor folosite la incalcarea normelor legale.

Astfel, art. 136 dispune ca bunurile importate ilegal, introduse in tara prin incercare de import ilegal sau pe alte cai ilicite, indiferent de proprietar sau de restrictii care ar putea fi impuse asupra lor, se pot confisca. Cand bunurile supuse confiscarii nu prezinta interes (sunt deteriorate, alterate, au termenul de valabilitate expirat etc.) sau confiscarea se dovedeste a fi imposibila (bunurile au disparut), faptuitorii pot fi obligati la plata valorii bunurilor, a taxelor si altor impuneri legate de ele.

În caz de incalcare grava, mijlocul de transport care a fost utilizat la savarsirea infractiunii poate ft confiscat. Confiscarea este permisa chiar daca mijlocul de transport nu apartine faptuitorului, in situatia cand exista

motive de a suspecta proprietarul ca a stiut sau ar fi trebuit sa stie in ce scop a fost utilizat vehiculul sau nava sa. In locul mijloacelor de transport se poate confisca valoarea acestora. Confiscarea acestor mijloace se poate dispune chiar daca nu s-a pronuntat o pedeapsa penala.Cînd identitatea infractorului nu poate fi stabilita in 30 zile de la efectuarea importului ilegal sau de la descoperirea bunurilor importate nelegal, acestea se predau trezoreriei de stat fara vreo decizie judecatoreasca ori a altei autoritati publice.

În conformitate cu prevederile art. 137, mijloacele de transport utilizate la savarsirea infractiunilor vamale, inclusiv in forma tentativei, pe teritoriul Marii Britanii sau in interiorul teritoriului vamal al Islandei, se pun sub sechestru pentru a garanta plata taxelor, a amenzilor si costurilor pe care operatorii, echipajele sau alti angajati sunt obligati sa le plateasca.

CONCLUZII

Potrivit atestarilor documentare, reglementarile vamale si-au facut aparitia pe teritoriile locuite de noi odata cu impunerea administratiei romane si impreuna cu ele, dispozitiile de incriminare a faptelor de incalcare a regulilor de trecere a marfurilor peste frontiere. Cu siguranta ca asemenea reglementari au existat si mai inainte.

În perioada evului mediu cînd taxele vamale constituiau ponderea în cadrul surselor de venituri la visteria țarii, uneori singura, erau de asteptat reglementari cît se poate de riguroase, amanuntite și drastice. Datorită vicisitudinilor vremii nu au existat asemenea legi. În schimb încalcarea regulilor impuse prin diferite acte domnesti era reprimata cu toata asprimea. Regulile, cîte au fost erau, în general de inspiratie bizantina și urmăreau asigurarea circulației mărfurilor fără de care nu s-ar fi putut concepe ideea încasării taxelor vamale. De aceea unii voievozi români au acordat privilegii negustorilor din anumite centre cum erau Brasov si Sibiu.

Ingerintele imperiilor otoman, austriac si tarist, mai ales cele de natura economica, au frînat dezvoltarea comertului autohton și, implicit, apariția unui sistem de drept vamal românesc.

Abia la constituirea statului român modern (24 ianuarie 1959) s-a putut pune problema unor reglementari vamale care sa raspunda exigentelor timpului. Chestiunea era atat de importanta incat a constituit o prioritate a momentului. S-a elaborat Proiectul pentru administrarea vămilor Principatelor Unite Moldova si Țara Românească, publicat în Monitorul Oficial nr. 2 din 4 ianuarie 1860. La acea dată, demersul guvernanților țarii avea și o mare încărcătură politică deoarece prin acesta noul stat român se manifesta suveran și independent numai ca circumstantele politice n-au permis proiectului sa devina lege.
În referatul respectiv s-a încercat a fi examinate toate, după posibilități, aspecte teoretice a unei componențe de infracțiuni complexe cum este contrabanda, pentru aceasta arătîndu-se interpretările doctrinale în domeniul, inclusiv în contextul internațional și a unor infracțiuni și contravenții asemănătoare. Astfel, s-au examinat toate elementele componenței, adică în accepțiunea clasică – obiectul, subiectul, latura obiectivă și cea subiectivă.

BIBLIOGRAFIE

1. Constituția Republicii Moldova

2. Codul Penal al Republicii Moldova din 2002, actualizat

3. Codul Vamal al Republicii Moldova, actualizat

4. Codul Penal al Republicii Moldova. COMENTARIU, 2009

5. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 178-181, 2002; Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 17-18, 2002

6. Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vitalie Stati, Ion Țurcanu, Vladimir Grosu DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ Ediția a II-a, iunie 2005

7. Alexandru Borodac. ,, Manual de Drept Penal Partea Specială,, Chișinău 2004

8. Igor Zaporojan, Lupta cu contrabanda în istoria problemelor vamale a Moldovei, Ukrainei și Rusiei, Chișinău 2002

9. Gh. Diaconescu, Infracțiunile în legi speciale și legi extrapenale, Edit. AII,București, 1996

10. C. Voicu, Drept penal al afacerilor, Editura Rosetti, București 2002

11. F. Sandu, “Contrabanda – componenta a crimei organizate” Editura “ALL,” 1997

12. I. Macari, “Dreptul penal al RM. Partea specială. Ciclu de prelegeri ” Chișinău, 1998

13. Curier Legislativ. Legislație vamală și valutară. Editura “Forum”, București, nr.16/1997.

14. G. Ciubuc “Combaterea contrabandei – o sarcină de o importanță deosebită”, Legea și Viața nr.1/1999