Informațiile Contabile DIN Situațiile Financiare Privind Fluxurile DE Trezorerie

UNIVERSITATEA ,,GEORGE BARIȚIU’’ BRAȘOV

FACULTATEA DE FINANȚE BĂNCI DIN PLOIEȘTI

SPECIALIZAREA : FINANȚE ȘI BĂNCI

LUCRARE DE LICENȚĂ

INFORMAȚIILE CONTABILE DIN SITUAȚIILE FINANCIARE PRIVIND FLUXURILE DE TREZORERIE

ÎNDRUMĂTOR :

LECT.UNIV.DR.:BOBOCEA MARIANA

ABSOLVENT:

COSTACHE (ȘOIMĂREANU)

ELENA GABRIELA

Ploiești,

2016

CUPRINS:

ABREVIERI

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A TREZORERIEI și REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE.

1.1 Definiția și rolul trezoreriei

1.2 Reglementări privind situațiile financiare

1.3 Rolul și importantă situațiilor financiare

1.4 Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare

1.4.1 Bilanț contabil

1.4.2 Contul de profit și pierdere

1.4.3 Situația modificărilor capitalului propriu

1.4.4 Situația fluxurilor de trezorerie

1.4.5 Norme privind întocmirea situațiilor financiare

CAPITOLUL 2. TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE.

2.1 Definiție și descriere

2.2 Diagnosticul financiar

2.3 Tabloul de finanțare și Tabloul fluxurilor de trezorerie

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ : SC METRO CASH & CARRY ROMÂNIA SRL.

3.1 Prezentare generală

3.2 Calculul indicatorilor economico – financiari pe bază bilanțului contabil

3.3 Monografie contabila

CAPITOLUL 4. CONCLUZII SI PROPUNERI.

ABREVIERI

IFRS -Standarde Internaționale de Contabilitate emise dupa anul 2001.

IASC -Consiliul Internațional Accouting Standards Committee.

IAS -Standarde Internaționale de Contabilitate emise intre anii 1973-2001.

OUG -Ordonanța Guvernamentală de Urgență.

FRNG -Fond de rulment net global.

ET – Excedent de trezorerie.

ETOG -Excedent de trezorerie al operațiunilor de gestiune.

ETE – Excedent de trezorerie al exploatării.

NFR -Necesarul de fond de rulment.

ETOIF -Excedent de trezorerie degajat de operațiunile de investiții și finanțare.

EBIT -Profitul brut- câștiguri înainte de dobânzi și impozite.

BAD- DEBTS – Debite proaste .

CAF – Cifra de afaceri

FR – Fondul de rulment

INTRODUCERE:

Ȋn prezenta lucrare ne propunem ca tema: ,, Informațiile contabile din situațiile financiare privind fluxurile de trezorerie’’.Tema abordează noțiuni despre: rolul trezoreriei ȋntr-o societate comercială, rolul și importanța situațiilor financiare, noțiuni despre ȋntocmirea situațiilor financiare, situația fluxurilor de trezorerie.

Ȋntr-o perioadă ȋn care se vehiculează tot mai mult termenul de criză financiară, analiza impactului acesteia și consecințele impactului au devenit obiectivele majore al oricărei entităti. Informația economică reprezintă un element indisponibil al progresului fiind prezentă ȋn toate domeniile de activitate.

Ȋn contextul dezvoltării economiei de piată și al sporirii gradului de complexitate al acesteia, informația economică trebuie să se dezvolte corespunzător, astfel ȋncat să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact situația patrimonială a societăților comerciale și rezultatele activității economico-financiare.

Valorificarea eficientă a informației economice se poate realiza doar ȋn cadrul unui sistem informațional economic ȋn care contabilitatea este o componenta de bază.

Activitatea contabilă are o contribuție importantă ȋn economie furnizând un sistem de informații corelat și verificat.

Cea mai puțin costisitoare și cea mai raspândită metodă de comunicare managerială o constituie situațiile financiare, care de fapt reprezintă nucleul sintezelor contabilității. Utilizatorii informației din situațiile financiare caută să aprecieze rentabilitatea societății comerciale, ȋn general, dar și riscul de nelichiditate al acesteia.

Ȋn contextul reformei și al tranziției la economia de piața, fiecare agent economic, indiferent de dimensiune, sector de activitate sau formă de proprietate, se confruntă cu o serie de probleme privind cerințele mediului ȋn care ȋsi desfasoară activitatea, ȋmbunătățirea performanțelor economico- financiare și capacitatea concurențială ȋn raport cu alte intreprinderi. Analiza economico-financiară are un rol important ȋn realizarea acestor obiective, contribuind, prin metodele și tehnicile utilizate, la cunoașterea stării diferitelor fenomene, identificarea factorilor și cauzelor care provoacă anumite disfuncționalitati și luarea măsurilor corespunzătoare pentru reglarea și optimizarea rezultatelor economico- financiare ale fiecărei societăți comerciale.

Referitor la fluxurile de trezorerie : Standardele Internaționale de Contabilitate definesc fluxurile de trezorerie (denumite și fluxuri de numerar sau cash-flow) drept intrări și iesiri de numerar și echivalente de numerar.

Cadrul general pentru ȋntocmirea și prezentarea situațiilor financiare din cadrul cărora face parte și “situația fluxurilor de trezorerie’’ stipulează că obiectivul acestora de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările pozitiei financiare a ȋntreprindere, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori ȋn luarea deciziilor economice.

Capitolul l.

CARACTERIZAREA GENERALĂ A TREZORERIEI și REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE

1.1 Definiția și rolul trezoreriei :

Prin trezorerie se înțelege ansamblul operațiilor bănești și financiare pe care le efectuează o unitate patrimoniala în scopul asigurării mijloacelor bănești necesare desfășurării normale a activității sale.

Noțiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate dispune pentru a face față plăților cum sunt: numerarul aflat în casieria unității și prin disponibilitățile aflate în conturi la bănci atât în lei cât și în valută.

Fluxurile de trezorerie ( de lichidități, cash-flow-uri) reprezintă suma fluxurilor de lichidități degajate într-o anumită perioadă și se calculează ca și diferență între încasările și plățile perioadei. Ele trebuie să reprezinte pentru orice manager, o știință permanentă în vederea adoptării unei strategii financiare care să mențină firma în afaceri.

O componentă importantă a analizei situației patrimoniale o constituie cercetarea fluxului de disponibilități deoarece în practica economică se consideră că orice activitate trebuie să ,, degaje” bani, să rezulte un surplus de capital față de cel investit în afacere.

La organizarea sistemului informațional al trezoreriei și al operațiilor de trezorerie trebuie avute în vedere, îndeosebi, documentele primare utilizate, evidența operativă a unor elemente patrimoniale, contabilitatea analitică, dar mai ales cea sintetică a acestora.

Informațiile ce vizează fluxurile de trezorerie ale unei societăți sunt folositoare utilizatorilor situațiilor financiare pentru că oferă acestora o bază de evaluare a capacității întreprinderii de a genera elemente de trezorerie, cât și nevoile de utilizare a acestora.

Reglemantări privind situațiile financiare

Societățile comerciale, companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare- dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale.

Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind asfel calitatea de document justificativ. Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și de regulă coincide cu anul calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni. Exercițiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic .

Obiectivul situațiilor financiare anuale este de a oferi o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea grupului, potrivit reglemantarilor contabile aplicate.

Acestea cuprind bilanțul contabil, contul de profit și pierdere consolidat, precum și celelalte componente, respectiv informații referitoare la activitatea grupului, politici contabile și note explicative la situațiile financiare anuale consolidate.

Ordinul 3055/2009 actualizat în 2011 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, prevede că persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime:

– total active: 3 650 000 Euro

– cifră de afaceri netă : 7 300 000 Euro

-număr mediu de salariați în cursul exercițiului : 50

vor întocmi situații financiare anuale care cuprind:

– bilanț

– cont de profit și pierdere

– situația modificării capitalului propriu

– situația fluxurilor de trezorerie note explicative la situațiile financiare anuale .

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: bilanțul prescurtat, contul de profit și pierdere, note explicative la situațiile anuale simplificate.

Rolul și importanța situațiilor financiare

Toate societățile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situații financiare consolidate în conformitate cu IFRS.

IFRS sunt considerate a fi un set de standarde ,, bazate pe principii’’ întrucât stabilesc reguli generale , dar impun și anumite tratamente contabile specifice.

IFRS sunt standarde Internaționale de Contabilitate , emise după anul 2001 de Consiliul Internațional Accouting Standards Committee (IASC) și se folosesc în paralel cu standardele Internaționale de Contabilitate emise între 1973 -2001 (IAS).

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare , performanței, modificării capitalurilor proprii și fluxurilor de trezorerie ale intrprinderii pentru respectivul exercițiu financiar. Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziției financiare a unei societăți și a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performanță și fluxurile de numerar ale unei societăți, utile pentru o gamă largă de utilizatori și luarea deciziilor economice.

1.4 Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare :

Situațiile financiare anuale se întocmesc în mod clar și în concordanță cu prevederile reglementărilor contabile actuale, oferind o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii entității.

Termenele pentru întocmirea situațiilor financiare sunt următoarele :

a) pentru societățile comerciale, societățile / companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare – dezvoltare, 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar.

b) pentru celelalte persoane juridice, 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar.

Termenele pentru depunerea situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor sunt :

1) 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar, pentru persoanele prevăzute la lit.a);

2) 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar, pentru persoanele prevăzute la lit.b).

Persoanele care de la constituire nu au desfășurat activitate, cu excepția societăților comerciale, precum și cele aflate în lichidare, potrivit legii, vor depune o declarație în acest sens, în termen de 60 de zile de la ȋncheierea exercițiului financiar, la unitățile teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor.

Potrivit Legii Contabilității , situațiile financiare anuale trebuie ȋnsoțite de o declarație scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru ȋntocmirea situațiilor financiare ȋn conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a Comunitatilor Economice Europene.

1.4.1. Bilanț contabil

Pentru realizarea funcțiilor contabilității: de informare, decizie și control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informațiile generate de conturi și calculele contabile, în documente de sinteză expresiv și relevante, accesibile nu numai specialiștilor ci și celor interesați de gestiunea unității patrimoniale, în calitate de : investitor, administrator, bancă, creditor, fiscalitate și alte organisme economice și sociale. Aceste documente de sinteză constituie obiectivul de bază al contabilității financiare, deoarece redau o imagine fidelă asupra situației patrimoniale, rezultatelor și situației financiare. Potrivit Legii 152/2015 privind societățile comerciale și a Legii Contabilității nr.82/1991, Republicată și Actualizată în 2016 prin Legea 121/2015 și prin OUG 57/2015, toți agenții economici sunt obligați să întocmească bilanț contabil.

Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale. Bilanțul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială, care presupune :

– respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

– respectarea principiilor: prudenței, permanenței metodelor, continuitatea activității bilanțului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensarii;

– posturile înscrise în bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilității și bază informațională fundamentală, bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică și în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale , sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul unui agent economic la un moment dat. Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și celelalte situații prevăzute de Legea Contabilității. Structura bilanțului nu poate fi modificată de la un exercițiu financiar la altul, iar pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilanț valoarea corespunzătoare pentru exercițiul financiar precedent se prezintă într-o coloană separată.În situația în care valorile corespunzătoare exercițiului financiar curent și precedent ȋnscrise ȋn bilanț și ȋn contul de profit și pierdere nu sunt comparabile, cele aferente exercitiului financiar precedent pot fi recalculate și prezentate corespunzator ȋn notele explicative.

Importanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le ȋndeplineste:

funcția de generalizare a datelor contabile – prin centralizarea informațiilor de la nivelul diverselor trepte organizatorice pana la nivelul economiei naționale;

funcția de informare – prin cunoașterea și aprecierea modului de desfășurare a intregii activități a unității respective pe perioada la care se referă bilanțul ;

funcția de analiză – are ca rezultantă conducerea previzibilă, pe baza cunoașterii fenomenelor din trecut, fiind o continuitate și o adâncire a funcției de informare, prin apelarea la diferiți algoritmi de calcul, care duc la reliefarea diverselor funcții de informare ale contabilității.

Ȋn practică se cunosc doua scheme de bilanț, una sub formă de tablou cu două părți: partea stângă, ACTIVUL și partea dreaptă, PASIVUL, numită și schema orizontală de bilanț și modelul sub forma listei verticale, sau schema bilantului vertical.

Bunurile economice constituie Activul, iar sursele de finanțare, Pasivul bilanțului.

Ȋntr-o optică economică , activul este definit prin structurile de capital fix și capital circulant, iar pasivul, prin structurile de capital propriu și capital străin.

Formatul bilanțului contabil este urmatorul:

Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

Active circulante

I. Stocuri

II. Creante

III. Investiții pe termen scurt

IV. Casa și conturi la banci

C. Cheltuieli ȋn avans

D. Datorii: sumele ce trebuie plătite ȋntr-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/ datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii : sumele ce trebuie platite ȋntr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri ȋn avans

J. Capital și rezerve

I.Capital subscris(prezentâdu-se separat capitalul vărsat și capitalul nevărsat)

II.Prime de capital

III.Rezerve din reevaluare

IV.Rezerve

V.Profitul sau pierderea raportată

VI.Profitul sau pierdera exercițiului financiar

Contul de profit și pierdere:

Contul de profit și pierdere are rolul de a asigura o analiză a modului ȋn care s-a ajuns la rezultatul exercițiului ȋncheiat.

Contul de profit și pierdere sintetizează fluxurile economice respectiv veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune. Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de ȋmbogățire a agentului economic legate sau nu de activitatea sa normala și curenta. Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri realizată de agent ȋn cursul exercițiului. Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de societatea comercială ȋn cursul exercițiului. Dacă bilanțul contabil permite o cunoaștere a poziției financiare a agentului economic, contul de profit și pierdere oferă informații asupra activității ȋntreprindere, a modului cum aceasta ȋsi gestionează afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează.

Conform Directivelor europene privind documentele contabile de sinteza ale societăților de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit și pierdere.

Contul de profit și pierdere este structurat astfel:

Cifra de afaceri netă.

Variația stocurilor de produse finite și a producției ȋn curs de execuție.

Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată.

Alte venituri din exploatare.

a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile ;

b) Alte cheltuieli externe.

Cheltuieli cu personalul:

Salarii și indemnizații.

Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea a celor referitoare la pensii.

a) Ajustari de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale;

b) ajustări de valoare privind activele circulante, ȋn cazul ȋn care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale ȋn entitateaȋin cauză.

8. Alte cheltuieli de exploatare.

9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distincta a celor obținute de la entitățile afiliate.

10. Venituri din alte investiții și ȋmprumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obtinute de la entitățile afiliate.

11. Alte dobânzi de ȋncasat și venituri similare cu indicarea distincă a celor obținute de la entitățile afiliate.

12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante.

13. Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile afiliate.

14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta.

15. Venituri extraordinare.

16. Cheltuieli extraordinare.

17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară.

18. Impozitul pe profit.

19. Alte impozite nereprezentate la elementele de mai sus.

20. Profitul sau pierderea exercițiului financiar.

Situația modificarilor capitalului propriu:

Analiza variației capitalurilor se regăseste in interpretarea structurii, situației câștigurilor acumulate și reținute. Această situație ilustrează o relație cheie ȋntre bilanț și contul de profit și pierdere.

Organismul internațional de normalizare contabilă a preluat uzantele anglo-saxone, ȋn materie de raportare a variației capitalurilor proprii, iar norma IAS 1 cuprinde ȋntr-o variant exhaustivă :

beneficiul net sau pierderea neta a exercițiului.

pierderile și câștigurile , cheltuielile și veniturile care au fost direct afectate capitalurilor proprii, ȋn virtutea unei norme speciale, cât și totalul acestor elemente.

efectul cumulat al schimbărilor de metode contabile și corectari de erori fundamentale, conform metodei de referintă prevazute prin norma IAS 8.

operații ce afectează capitalul, efectuate cu proprietarii societății (investițiile proprietarilor și rambursările de capital) și distribuirile de dividende ȋn favoarea acestora.

rezultatele nedistribuite , la deschiderea și inchiderea exercitiului, cât și explicarea fluxurilor reprezentand variațiile.

reconciliere ȋntre soldurile inițiale și finale ale fiecărui post de capitaluri proprii precum: capitalul, primele de emisiune, rezervele, cu precizarea separată a fiecarei mișcări.

1.4.4 Situația fluxurilor de trezorerie

Utilizatorii informațiilor contabile nu se multumesc numai cu informatiile pe care le furnizează bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, pentru că pe de o parte interesează și evoluția poziției financiare fața de situația de la ȋnceputul anului, iar pe de altă parte, pentru că utilizarea contabilității de angajamente generează dimensiunea performanțelor agentului economic. Situația fluxului de numerar furnizează informații utile despre capacitatea intreprinderilor de a genera numerar, echivalente de numerar și utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de numerar.

Termenii asociați cash-flow-ului sunt: flux de numerar, fluxuri de disponibilități nete și fluxuri de trezorerie. Ȋn evaluare, cea mai potrivită definire a cash-flow-ului este cea de venituri viitoare. Ȋn evaluare, veniturile viitoare sunt reprezentate de sumele ce remunerează factorul capital, respectiv profitul net și amortizarea imobilizărilor corporale și acorporale.

Indiferent de modul de definire a cash-flow-ului, el reprezinta, practic diferența dintre intrarile (ȋncasarile) și iesirile (plătile) efectuate de o societate comercială ȋntr-o perioadă de timp.

Disponibilitățile bănești nete de la sfârsitul anului rezultă din :

disponibilitățile de la ȋnceputul anului (soldul inițial);

ȋncasarile;

plățile;

Ȋntrarile pot fi reprezentate de :

aport suplimentar de capital al acționarilor;

ȋmprumuturi primite pe termen lung;

ȋncasări din vânzarea unor imobilizări corporale și necorporale;

ȋncasari din vânzări;

Iesirile pot fi reprezentate de :

cumpărări pentru consum sau vânzare;

rate plătite pentru credite pe termen lung;

investiții pe termen lung și dezvoltare;

alte plăti incluse ȋin cheltuieli;

impozit pe profit;

Conceptul de cash-flow se regăsește ȋn legislația financiară românească unde este reprezentată structura tabloului fluxului de numerar (cash-flow), flux care se descompune astfel:

disponibilul la ȋnceputul perioadei;

profit net (pierdere);

rezerve și provizioane;

creșteri de capital;

ȋmprumuturi pe termen mediu și lung;

creșteri de active fixe;

creșteri de active financiare;

variația capitalului de lucru;

disponibil la sfârsitul perioadei;

Termenul de cash-flow, de origine anglo- saxonă, este definit de către analiștii români prin :

flux de diponibilități care degaja un surplus de capital fața de cel investit ȋn afacere;

flux de ȋncasări al unei investiții;

excedent de trezorerie;

flux monetar net;

metoda de actualizare a veniturilor viitoare;

flux de disponibilități nete;

surplus de numerar;

flux de lichidități;

flux de trezorerie;

Ȋn opinia analiștilor străini , prin cash-flow se ȋntelege:

diferența dintre incasari și plăți;

venitul net impreuna cu amortizarea;

procesinvestițional generator de fonduri suplimentare;

momente ale evaluării contabile;

problema centrală a suprviețuirii unei companii;

ciclu continuu de transformare a banilor;

flux de bani lichizi;

Din aceste două mari grupe de opinii se desprind următoarele concluzii:

ȋn primul rând cash-flow-ul este un procesinvestițional continuu ȋntr-o afacere, care are ca țintă obținerea unui surplus monetar;

ȋn al doilea rând, cash-flow-ul este o stare financiară a firmei care reflecta atât formarea resurselor banești, cât și utilizarea lor;

ȋn al treilea rand, prin cash-flow se evaluează caștigurile monetare pe care le poate obține un ȋntreprinzator ȋntr-o afacere.

Ȋn abordarea fluxurilor de trezorerie trebuie analizate urmatoarele aspecte :

a) circuitul fondurilor bănești;

b) sursele și destinațiile fondurilor bănești;

Activitatea unei firme se structurează pe cele trei componente ale sale: de exploatare, de investiții și financiară.

Fluxurile de trezorerie sunt componente ale circuitului fondurilor, evidențiind pe de o parte sursele de constituire ale fondurilor bănești și anume: capital social, credite bancare, dobânzile bancare la depozitele constituite, ȋncasarile din vânzări, active fixe, acțiuni și obligațiuni, dividendele primite de la terți, iar pe de altă parte destinația fondurilor pentru finanțarea cheltuielilor productive, de investiții financiare, rambursarea creditelor, achitarea dobânzilor, impozitelor, taxelor și a dividendelor către terți.

Constructia fluxurilor de trezorerie se face prin reconstituirea mișcărilor monetare ale perioadei pe baza bilantului contabil, a contului de profi, pierdere și a anexelor la bilanț.

Analiza fluxurilor de trezorerie include analiza rezultatelor, a utilizării resurselor și a variației trezoreriei.

Se obțin astfel informații privind solvabilitatea agentului economic ca legatură periodică ȋntre ȋncasări și plăți.

Importanța fluxurilor de numerar rezultă cel putin din urmatoarele motive:

cash-flow-ul atunci când este utilizat impreuna cu celelalte situații financiare, permite utilizatorilor să evalueze schimbările activului net al firmei;

cash-flow-ul permite utilizatorilor să evalueze structura financiară, lichiditatea și solvabilitatea firmei;

cash-flow-ul permite evaluarea capacității unei firme de a modifica valorile și scadentarul fluxurilor de trezorerie pentru a se adapta schimbărilor de circumstanțe și oportunități;

cash-flow-ul este utilizat și pentru analiza corelațiilor dintre rentabilitate și fluxurile de trezorerie nete, cât și efectul schimbărilor de prețuri.

Note explicative la situțiile financire anuale

Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor ȋn ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele explicative trebuie prezentate ȋntr-o manieră sistematică. Fiecare element semnificativ trebuie să fie ȋnsoțit de o trimitere la nota contabilă care cuprinde informații legate de acel element.

Urmatoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor ȋnțelegere:

numele societății care face raportarea;

faptul că situațiile financiare sunt proprii ȋntreprindere și nu grupului;

data la care s-au ȋncheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare;

moneda ȋn care sunt ȋntocmite situațiile financiare;

exprimarea cifrelor incluse ȋn raportare;

Pentru elementele menționate ȋn notele explicative se va prezenta, de regula și suma corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta.

Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de societate pentru a determina valorile elementelor de bilanț, ale profitului sau pierderii aferente fiecărui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificărilor capitalului propriu.

Ȋn acest sens se vor menționa urmatoarele :

daca imobilizările sunt incluse ȋn situațiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluată sau la valoarea ajustată de inflație, determinată potrivit IAS 29.

politicile contabile specifice adoptate, trebuie să fie adecvate pentru a permite o corectă ȋnțelegere a situațiilor financiare.

Pentru fiecare element semnificativ din bilanț și din contul de profit și pierdere trebuie să existe informații aferente ȋn notele explicative.

Notele explicative sunt grupate ȋn zece formulare , care se refera la :

active imobilizate;

provizioane;

repartizarea profitului;

analiza rezultatului din exploatare;

situația creanțelor și datoriilor;

principii, politici și metode contabile;

participanții și surse de finanțare;

informații privind salariații, administratorii și directorii;

calculul și analiza principalilor indicatori economico-financiari ;

alte informații .

Capitolul 2.

TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE

2.1 Definiție și descriere

Tabloul Fluxurilor de Trezorerie este situația ce permite urmărirea și interpretarea evoluției poziței financiare a societății comerciale. Este singurul care permite prezentarea provenienței resurselor ȋntreprindere și utilizarea lor.

Tabloul Fluxurilor de Trezorerie este un document de sinteză de sine stătător care explică variația trezoreriei așa cum contul de profit și pierdere explică formarea rezultatului.

Tabloul Fluxurilor de Trezorerie caracterizează situația financiară a agentului economic sub aspectul solvabilității și a riscului de faliment. El s-a dezvoltat ca teorie și ca practică ȋn ultimul deceniu, crescând ca și importanță, impunându-se ȋn fața tablourilor bazate pe fluxuri de fonduri, datorită neajunsurilor acestora din urma și a schimbării conjuncturii economice care a facut mai complexe cererile utilizatorilor situațiilor financiare, mai ales ale analiștilor financiari.

Standadul Internațional de Contabilitate : IAS 7 ,, Tabloul fluxurilor de trezorerie” impune furnizarea unei informări asupra istoricului evoluțiilor trezoreriei și echivalențelor de trezorerie ale unei intrprinderi prin intermediul unui tablou al fluxurilor de trezorerie.

Informațiile ce vizează fluxurile de trezorerie ale unei intreprinderi sunt folositoare utilizatorilor situațiilor financiare , deoarece ele oferă acestora o baza de evaluare a capacității ȋntreprindere, de a genera elemente de trezorerie și echivalente de trezorerie, cât și nevoile de utilizare a acestor elemente de către ȋntreprindere. Deciziile economice pe care le pot lua utilizatorii impun evaluarea acestor capacități cât și cunoașterea scadențelor și asigurarea concretizării elementelor de trezorerie.

O societate comercială trebuie să ȋntocmească un tablou al fluxurilor de trezorerie, ȋn conformitate cu dispozițiile definite de Standardul Internațional de Contabilitate IAS 7 și trebuie să-l prezinte ca o parte integrantă a situațiilor sale financiare, pentru fiecare exercițiu ce ,, solicită” prezentarea situațiilor financiare.

Intreprinderile au nevoie de elemente de trezorerie, ȋn mod esențial pentru aceleasi motive, indiferent care este obiectul de activitate care generează venituri.

Ele au nevoie de aceste elemente, pentru a-si conduce activitățile, a achita obligațiile lor și a asigura o rentabilitate pentru investitorii lor.

Un tablou al fluxurilor de trezorerie, furnizează informații ce permit utilizatorilor saă evalueze schimbările activului net al unei intreprinderi, ȋn structura sa financiara ( inclusiv lichiditatea și solvabilitatea sa ) și capacitatea sa de a modifica valorile și scadentarul fluxurilor de trezorerie, pentru a se adapta schimbărilor de circumstanțe și oportunități.

Informarea privind istoricul fluxurilor de trezorerie este utilizată adesea, ca un indicator util al valorilor, scadențelor și al gradului de certitudine privind fluxurile de trezorerie viitoare.

Un tablou al fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor situațiilor financiare, urmatoarele:

să evalueze capacitatea ȋntreprinderii de a degaja lichidități;

să determine necesitățile de lichidități;

să prevadă scadențele și riscul ȋncasărilor viitoare;

să compare rezultatele ȋntreprindere, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile pentru aceleasi operații și evenimente.

Organizarea și funcționarea contabilității trezoreriei ocupă o arie vastă de aplicabilitate, sens ȋn care se poate face referire și la alte norme ale standardelor internaționale, referitoare la acest subiect, respectiv : IAS 1 ,, prezentarea situațiilor financiare “, IAS 8 ,, beneficiul sau piederea netă a perioadei, erorile fundamentale și schimbările de metode contabile ‘ etc.

Analiza financiară constă ȋntr-un ansamblu de instrumente și metode ce permit dirijarea aprecierii pe situația financiară, performanțele și riscurile ȋntreprinderii. Analiza financiară, ne oferă informațiile referitoare la performanțele trecute și estimează viitorul probabil al societății. Indiferent de poziția analistului financiar ( analiza pe plan intern sau extern), obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidențierea rentabilității și a riscului.

Analistul poate utiliza ȋn munca sa diferite instrumente traditionale, precum :

bilantul la ȋnchiderea exercițiului cotabil;

soldurile intermediare de gestiune;

tabloul de finanțare;

tabloul de fluxuri;

tabloul de rulaje;

contul de rezultat funcțional;

ratele.

2.2 Diagnosticul financiar

Diagnosticul financiar poate fi alcătuit din diagnosticul rentabilității ȋntreprindere, compus din analiza rentabilității capacităților proprii, cu efectul de levier financiar, care va determina calculul ratei de contractare de datorii și rentabilitatea economică, cu analiza rotației capitalurilor investite și diagnosticul riscului, respectiv riscul de faliment sau absența lichidității, analizat prin bilanțul patrimonial al riscului, cu o analiză a exigibilitații și lichidității, calculul fondului de rulment patrimonial și calculul ratelor.

Ȋn cazul ȋn care diagnosticul este orientat spre decizia de gestiune, analiza se va orienta ȋntr-un cadru intern, având două obiective majore :

previziune pentru un plan de finanțare și pentru decizii bugetare;

diagnosticul controlului intern, ca diferență ȋntre realizare și previziune, utilizând ca instrumente pentru primul obiectiv, planul de investiții, tabloul de finanțare, previziunile bugetare, iar pentru al doilea obiectv, utilizând tabloul de bord și previziunile.

Ȋntr-un cadru extern, decizia va releva partenerilor externi ai ȋntreprinderii, printre care putem aminti : băncile – pentru cererile de credit, putera politică reprezentată de stat – pentru solicitările de subvenții, decizii de fuziune sau absorbție.

Analiza financiară poate fi efectuată și pentru simplul scop informativ, care alaturi de diagnosticul intern, vor fi indreptate spre informația financiar- contabilă și relațiile sociale ȋn cadrul ȋntreprinderii.

Putem considra diagnosticul și analiza financiara, ca fiind aprecierea inevitabilă a fenomenelor economico- financiare și șansele pentru viitor a societății respective. Aceasta apreciere trebuie să analizeze centrele de activitate ale entității, de la domeniul financiar, printr-o preocupare a asigurării echilibrului financiar și de creștere a rentabilității, la sectorul comercial prezent, de producția de comercializat și de piață, la sectorul tehnic al producției reprezentate de gestiunea stocurilor și optimizarea acestora, alături de controlul calității și la sectorul uman și social, acest lucru realizându-se prin luarea ȋn considerare a climatului social.

Putem afirma pe buna dreptate, că situația financiară a unei societăți comerciale, la un moment dat, este confirmarea unei strategii trecute.

Ȋn acest caz , diagnosticul financiar, va permite efectuarea de previziuni și stabilirea unui plan strategic, cu ajutorul unui plan de finanțare și pe aceasta baza, estimarea evoluției ȋntreprinderii ȋntr-o perspectivă de viitor.

Scopul diagnosticului financiar este acela de a analiza minuțios situațiile de dezechilibru și de a pune ȋn evidență, factorii explicativi ai acestui dezechilibru.

Diagnosticul financiar presupune un diagnostic de strategie, deoarece diagnosticul financiar, singur stabilit, pornind de la documentele financiare, nu este considerat a fi suficient pentru a face o analiză a ȋntreprinderii, la un moment dat.

Obiectivele diagnosticului financiar, printre care amintim aici, rentabilitatea economică a ȋntreprinderii și echilibrul sau financiar, sunt fixate ȋn funcție de utilizatori sau destinatari. Dacă e sa facem referire la utilizatorii analizei financiare, putem spune că principalii sunt : acționarii societății, conducătorii societății și creantierii, scopul urmărit de fiecare, fiind diferit fața de al celuilalt.

Acționarii vor să știe dacă titlurile lor sunt rentabile, deci ei solicită un diagnostic financiar fondat pe rentabilitatea bancară a indicatorilor ȋntreprinderii, respectiv indicatorii de rentabilitate a fondurilor proprii, indicatori de risc financiar.

Managerii doresc maximizarea valorii ȋntreprinderii, ei solicitând ȋn acest caz, un diagnostic complet și complex și vor să cunoască cauzele unui eventual dezechilibru financiar. Ei urmăresc ȋn aceiasi măsură problemele de flexibilitate financiară și de creditare.

Creanțierii sunt preocupați la randul lor de solvabilitatea ȋntreprinderii debitoare, ei trebuind să verifice dacă fluxurile de trezorerie vor fi suficiente pentru a asigura rambursarea datoriilor și daca bunul mers al ȋntreprinderii este asigurat. Ei vor trebui, ca și piețele financiare să trateze datele contabile pentru a stabili tablouri de fluxuri istorice și previzionale și adesea recurg la metode statistice precum cea a scorurilor, pentru a evalua corect riscul de faliment al ȋntreprinderii.

Pentru a analiza riscul de faliment al ȋntreprinderii, indicatorii analizati se fac prin analiza statică a patrimoniului, completată printr-o analiză dinamică bazata pe fluxuri. Diagnosticul va aprecia lichiditatea activelor și exigibilitatea datoriilor. Diagnosticul face apel la noțiunea de levier financiar.

Diagnosticul financiar analizează trei tipuri de risc:

riscul falimentului sau absența lichidității, care va fi analizat prin bilanțul patrimonial și funcțional;

riscul economic, care va fi tratat cu ajutorul levierului de exploatare;

riscul financiar, care recurge la diagnosticul rentabilitații.

Informația folosită ȋn diagnosticul financiar este din surse contabile. Analiza financiară trebuie să utilizeze toate sursele de informații susceptibile, să clarifice caracteristicele financiare ale ȋntreprinderii. Materialele estimate utilizate ȋn diagnosticul financiar sunt furnizate de contabilitate.

Sursa cea mai sistematică și cea mai elaborată ȋn analiza financiara este contabilitatea generală alcatuită din trei rațiuni :

ținerea contabilității este o obligație legala și necesară pentru toate ȋntreprinderile;

informația contabilă este relativ omogenă ȋn sensul că terminologia și prezentarea este identică prin documentele de sinteză, care permit analizei financiare să efectueze comparații ȋntre ȋntreprinderi ;

contabilitatea generală presupune o reprezentare generală a ȋntreprinderii, prin documente de sinteză, puse la dispoziția analistului, cum ar fi : bilanțul contabil și anexele la bilanț și contul de rezultate.

Tabloul de finanțare și tabloul fluxurilor de trezorerie

Tabloul de finanțare furnizează informații privind evoluția globală a trezoreriei, ca rezultantă a echilibrului financiar, fară a evidenția aportul fluxurilor financiare legate de exploatare, de finanțare sau de elemente excepționale.

Aceste explicații sunt oferite de tabloul fluxurilor financiare, care evidențiază trezoreria la nivel economic, financiar și excepțional , cât și tabloul explicativ al variației trezoreriei, care analizează fluxurile de trezorerie rezultate din activitatea curentă de investiții și finanțare.

Tabloul de utilizări și resurse are ca obiect prezentarea fluxurilor financiare, ȋn timp ce fluxurile monetare, luate separat, fac obiectul tabloului fluxurilor de trezorerie.

Tabloul de finanțare cuprinde două părți: o parte ȋn care se analizează modul de realizare a echilibrului structural ȋntre elementele stabile ale bilanțului funcțional, adică variația fondului de rulment net global. Acesta parte este rezultatul politicii de finanțare, promovată de ȋntreprindere ȋn decursul perioadei analizate.

A doua parte a tabloului, explică variația fondului de rulment net global, pe baza elementelor din partea de jos a bilanțului funcțional, evidențiind aspectele conjuncturale ale activității și incidentele lor asupra trezoreriei. Acesta parte analizează modul cum s-a utilizat FRNG pentru acoperirea nevoii de fond de rulment ȋn asigurarea echilibrului funcțional ȋntre elementele ciclice ale bilanțului și al echilibrului monetar, ȋntre ȋncasari și plați.

Toate operațiunile pe care ȋntreprinderea le realizează, se regăsesc imediat și la termen, sub forma fluxurilor de trezorerie. Menținerea echilibrului fluxurilor de trezorerie este o condiție necesară pentru asigurarea perenității ȋntreprindere, ȋntreprindere care poate fi considerată ca fiind viabilă, dacă activitatea sa degaja ȋn mod curent, trezorerie.

Trezoreria constituie gajul flexibilității, iar trezorierul trebuie să fie preocupat ȋn permanentă de plasarea eficientă a excedentului global de trezorerie pe termen scurt, ȋn condiții de rentabilitate și lichiditate, maxime și de risc redus, ȋnainte ca acesta să fie angajat de ȋntreprindere, ȋn deciziile strategice pe termen lung.

Ȋn cursul unui exercițiu financiar, excedentul global de trezorerie se stabilește ca diferența ȋntre ȋncasarile și plățile generate de intreaga activitate a societății. Acest excedent global provine din :

operații de gestiune, in principal operații de exploatare dar și alte operații de gestiune ; această categorie degaja excedentul de trezorerie ( ET) al operatiilor de gestiune ( ETOG) și excedentul de trezorerie al exploatarii ( ETE) ;

operații de investiții și de finanțare , care generează excedentul de trezorerie al operațiilor de investiție și finanțare (ETOIF).

Excedentul de trezorerie al exploatării poate fi calculat astfel ;

ETE = Ȋncasări din exploatare – Plăți pentru exploatare

Ȋn care :

Ȋncasările din exploatare = Cifra de afaceri – Creșterea creditelor clienți;

Plățile pentru exploatare = Cheltuieli pentru exploatare – Creștera datoriilor către furnizori – Creșterea altor datorii de exploatare.

Excedentul trezoreriei degajat de ansamblul operațiunilor de gestiune (ETOG), mai poate fi numit și ,, Excedentul de trezorerie al operațiilor curente” sau ,, Partea lichida a capacității de autofinanțare” și se poate deduce astfel :

ETOG = CAF – ^ NFR – Producția imobilizata

Excedentul de trezorerie degajat de operatiunile de investire și finanțare (ETOIF), se poate determina astfel :

ETOIF = ^ FR – CAF

Aceasta relație este valabila ȋn cazul ȋn care nu există producție imobilizată.

TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE

Funcționarea unei societăți într-o economie de piață presupune o disociere a gestiunii fluxurilor de angajare patrimonială (adică a creanțelor și a datoriilor care generează venituri și respectiv cheltuieli), de gestiunea fluxurilor de trezorerie (încasarea creanțelor și plata datoriilor).

În trezorerie se include toate operațiile financiare din întregul an, indiferent dacă se referă la investițiile pe termen lung sau la activitatea curentă de exploatare.

Importanța trezoreriei a crescut în ultima perioadă datorită modificărilor intervenite în viață economică, cum ar fi :

-evoluția rapidă și contradictorie a selectării dobânzii ratei cursul de schimb valutar ;

-înzestrarea unităților economice cu și tehnică moderna de calcul.

Lipsa unei trezorerii pozitive si deci încapacitatea de plata este sanctionata prin cheltuieli cu dobânzile si sconturile de decontare care penalizează rezultatul , consecințe ce pot duce chiar la lichidarea agentului economic.

Iesirea din blocaj financiar se face prin determină disciplină (respectarea termenelor de financiară, utilizarea efectelor comerciale pentru eliminarea creditului comercial de plată ,, salbatic’’, fundamentarea politicii de trezorerie pe tip datelor furnizate bază de tabloul fluxurilor de trezorerie) și asigurarea rentabilității firmei.

Capitolul 3 .

STUDIU DE CAZ : METRO CASH & CARRY ROMÂNIA S.R.L.

3.1. Prezentare generală:

Metro Cash & Carry România rămâne al treilea cel mai puternic comerciant de pe piața locală, deși în timpul crizei afacerile companiei au scăzut treptat până la 906 milioane Euro anul trecut. În anii de ascensiune compania obținea în România cifra de afaceri de 1,6-1,7 mld. Euro cu un număr mai mic de magazine. Declinul businessului se datorează închiderii câtorva zeci de mii de mici comercianți, clienții magazinelor Metro Cash & Carry. Micii comercianți au fost forțați să tragă obloanele din cauza scăderii consumului și din cauza agresivității retailerilor străini care au început să parieze pe formate mici de magazine. În acest context, germanii au pus pauză pentru moment procesului de expansiune, anul acesta nefiind deschis niciun magazin, la fel și anul trecut. Rețeaua are 31 de unități dintre care 26 clasice ( pe format mare ) și 5 unități Punct ( 2000-3000 mp ).Totusi , Metro Cash & Carry a creat în primăvara anului 2012 franciza La Doi Pași. Această rețea a atins aproximativ 500 de magazine în franciza deschise sub sigla ,, La Doi Pași’’, în timp ce alte unități sunt în proces de amenajare, acesta fiind cel mai mare pariu al companiei germane din perioadă crizei. Programul inițiat de Metro Cash & Carry încearcă să creeze una dintre cele mai extinse rețele de comerț local , care le-ar putea asigură germanilor un portofoliu constant de clienți .

Compania Metro Cash & Carry a intrat pe piața din România în anul 1996, acesta fiind totodată anul în care a început să se scrie istoria comerțului modern local . Compania germană a fost primul jucător din comerțul modern care si-a făcut curaj să intre pe piață locală , lanțul de cash & carry fiind adus de grupul german Metro în parteneriat cu omul de afaceri Ion Țiriac.

Structura acționariatului este după cum urmează :

Acționari Procent

Metro Cash & Carry Internațional Holding B.V. 60%

Metro AG 20%

Zareba Holding Limited 15 %

Tipul de activitate conform clasificării CAEN din 2014 : Comerț cu ridicată nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun.

Agent comercial înregistrat ca plătitor de impozit pe profit înregistrat la data de

01 ianuarie 2003.

Este plătitoare de accize începând cu data de 25 martie 1998.

Este plătitoare de TVA începând cu data de 15 februarie 1996.

Plata contribuției de asigurări sociale plătite începând cu data de 31 ianuarie 2004.

Plata contribuției de asigurări pentru șomaj plătite începând cu data de 31 ianuarie 2004.

Plata contribuției angajatorilor pentru Fondul de garantare pentru plată creanțelor sociale începând cu data de 31 ianuarie 2007.

Plata contribuției pentru asigurări de sănătate începând cu data de 31. ianuarie 2014.

Plata contribuției pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice începând cu data de 01 ianuarie 2007.

Plata pentru impozitul pe venitul din salarii asimilate salariilor începând cu data de 01 ianuarie 2003.

Număr mediu de salariat pentru anul 2014/2015 angajați.

Plata impozitului pe profit începând cu data de 01 ianuarie 2003.

Plata impozitului pe venitul microintreprinderilor începând cu data de 01 ianuarie 2003.

S C Metro Cash & Carry România SRL

Date economice publice

3.2 Calculul indicatorilor economico-financiari pe baza bilanțului contabil

Indicatorii reprezintă o modalitate utilă de a exprima o cantitate în relație cu alta , de obicei sub forma unui coeficient. În practică , indicatorii sunt folosiți pentru a comunica valoarea companiilor. Un indicator financiar prezintă un aspect legat de performanța unei companii , indicând ce s-a întâmplat, dar nu și de ce s-a întâmplat.

Valoarea pe care o aduce utilizarea indicatorilor într-o analiză constă în faptul că permit analistului să evalueze performanțele din trecut, să evalueze situația financiară actuală a societății și să obțină perspective utile pentru estimarea rezultatelor viitoare.

Sunt analizate conexiunile dintre venituri și cheltuieli, dintre activele firmei și sursele de finanțare proprii și împrumutate, dintre profitul și disponibilitățile bănești ale firmei.

Cu ajutorul indicatorilor economico-financiari se poate evalua diagnosticul financiar al firmei care reprezintă ,, starea de sănătate financiară “ a afacerii , pe baza căreia se pot elabora strategii pe termen mediu și lung și se pot stabili priorități pe termen scurt ale afacerii.

Indicatorii economico-financiari se calculează după diverse formule standard – stabilite de instituțiile financiare sau reglementate de instituțiile publice – astfel încât să existe un etalon comun pentru compararea performanțelor între diverse firme din acelasi domeniu de activitate.

Principalii indicatori economico-financiari :

1. Indicatorii de lichiditate : măsoară capacitatea societăților de a-si onora obligațiile pe termen scurt, pentru realizarea calculelor fiind utilizate activele circulante (cele mai lichide) și datoriile cu o scadență mai mică de un an. Datele necesare se regăsesc în bilanțul contabil.

– lichiditatea generală = Active circulante / Datorii curente

-lichiditatea imediată = Active circulante-stocuri / Datorii curente

2. Indicatori de activitate (gestiune) : măsoară eficiența unei companii în efectuarea sarcinilor zilnice precum colectarea creanțelor și managementul inventarului. Acești indicatori reflectă cât de eficientă este gestiunea capitalului și a activelor pe termen lung.

– rotația activelor imobilizate = Cifră de afaceri / Active imobilizate

– rotația activelor circulante = Cifră de afaceri / Active circulante

– rotația activului total = Cifră de afaceri / Activul total

3. Indicatori de profitabilitate : oferă o imagine legată de capacitatea unei companii de a genera profituri din capitalul investit și a valorii titlurilor pe care le emite. De asemenea , reflectă cât de competitivă este compania pe piață și calitatea managementului sau.

-marjă de profit brut = Profitul brut / Cifra de afaceri

-marjă profitului net ( operațional) = EBIT / Cifra de afaceri

EBIT = profitul înainte de dobânzi și impozite

EBIT = Profitul brut + Cheltuiala cu dobândă

– rentabilitatea capitalului propriu înainte de impozitare = Profit net / Active totale

(rentabilitatea economică)

– rentabilitatea capitalului propriu după impozitare = Profit net / Capitaluri proprii

( rentabilitatea financiară)

4. Indicatori de risc : arată ce procent din capitalurile proprii reprezintă creditele peste un an și posibilitatea acoperirii acestora din rezerve și capitalul social. Riscul nu trebuie să se ridice la mai mult de 30%.

– rată de îndatorare globală = Datorii totale / Active totale

S C Metro Cash & Carry România SRL

Date economice 2014

Cifra de afaceri : 4,488,622,059 lei

Profitul brut : 0 lei

Pierdere net : 1,257,546 lei

Profit brut : 20,480 , 000 lei

Pierdere brut : 0 lei

Salariați : 5,120

Datorii totale : 755,300,000 lei

Cheltuieli totale : 4,489,000,000 lei

Venituri totale : 4,509,000,000 lei

Active imobilizate Total : 631,000,000 lei

Stocuri : 305,000,000 lei

Casa și conturi la banci /

Disponibilitati banești : 18,740,000 lei

Creanțe : 143,800,000 lei

Cheltuieli ȋn avans : 2,085,000 lei

Venituri ȋn avans : 6,392,000 lei

Capitaluri : 734,200,000 lei

Patrimoniul regiei : 0 lei

Patrimoniul public : 0 lei

Provizioane pentru riscuri și

cheltuieli : 57,140,000 lei

Capital social subscris și vărsat : 13,530,000 lei

Monografie contabilă :

Principalele puncte de lucru ale S.C. Metro Cash & Carry sunt magazinele de tip A,B,C, din marile orașe, care aduc companiei cele mai mari vânzări. La nivelul unui punct de lucru putem reda câteva modele de înregistrari contabile:

Achiziție de mărfuri de la diverși furnizori cu plata facturii prin bancă:

a) înregistrarea achiziției:

[ % = 401 ] ,, furnizori’’

,,mărfuri ‘’ 371

,,TVA deductibila’’ 4426

b) plata datoriei:

,, furnizori’’ [ 401 = 5121] ,, conturi la bancă in lei

Vânzări de mărfuri către clienți cu încasarea creanței în contul bancar:

a) înregistrarea vânzării mărfurilor:

,, clienți’’ [ 411 = %]

707 ,, venituri din vânzarea mărfurilor’’

4427 ,, TVA colectată’’

b) încasarea creanței :

,, conturi la bancă in lei’’ [5121 = 4111] ,,clienți’’

Vânzări de mărfuri și produse către clienți, cu plată prin filă de CEC:

vânzarea produselor :

,, clienți’’[ 4111 = %]

701 ,, venituri din vânzare produse finite’’

4427 ,, TVA colectată

b) primirea CEC –ului de la client:

,, cecuri de încasat’’ [5112 = 4111] ,,clienți’’

c) descărcarea gestiunii de produse finite la preț de înregistrare :

,, variația stocurilor’’ [711 = 345 ] ,, produse finite’’

d) încasarea cecului :

,, conturi la bănci in lei ‘’[5121 = 5112] ,, cecuri de încasat ‘’

Se primesc de la furnizor pe bază de aviz de însoțire , mărfuri la preț fără TVA.Ulterior se primește factura furnizorului care se achită cu numerar:

primirea mărfurilor pe bază de aviz de insoțire a mărfii:

[ % = 408] ,, furnizori facturi nesosite’’

,, mărfuri’’ 371

,,TVA neexigibilă’’ 4428

primirea facturii furnizorului și achitarea cu numerar :

,, furnizori facturi nesosite’’ [408 =401] ,, furnizori’’

,, TVA deductibilă’’ [4426 = 4428] ,, TVA neexigibilă’’

,, furnizori’’ [401 = 5311] ,, casa in lei’’

Se achiziționează timbre poștale, bilete de tratament și odihnă pentru salariați, tichete de călătorie:

[ % = 401] ,, furnizori’’

,, timbre fiscale si poștale’’ 5321

,, bilete de tratament si odihnă’’ 5322

,, tichete si bilete de călătorie’’ 5323

,, TVA deductibilă’’ 4426

se dau în consum timbrele poștale și tichetele de călătorie:

,, cheltuieli poștale

și taxe de comunicații’’ [626 = 5321] ,, timbre poștale’’

,, cheltuieli cu transportul

de bunuri și personal’’ [624 = 5323] ,, tichete și bilete de odihnă’’

se distribuie biletele de tratament si odihnă salariaților :

,, alte creanțe in legatură

cu personalul’’ [428 = 7588] ,, alte venituri din exploatare’’

trecere pe cheltuieli a contravalorii biletelor de tratament și odihnă:

,, alte cheltuieli de exploatare’’ [6588 = 5322] ,, bilete de tratament’’

Se acordă în numerar un avans de trezorerie în vederea unei deplasării în interes de serviciu :

acordarea avansului spre decontare:

,, avansuri de trezorerie’’ [542 = 5311] ,, casa in lei’’

justificarea avansului ridicat :

[ % = 542 ] ,, avansuri de trezorerie ‘’

,, cheltuieli cu deplasări, detasări si

transferări’’ 625

,, TVA deductibilă’’ 4426

,, casa in lei ‘’ 5311

7. Conform registrului de casă se fac încasări de numerar astfel:

de la clienti,

de la asociați,

de la debitori,

din vânzarea mărfurilor.

,, casa in lei ‘’ [ 5311 = % ]

4111 ,, clienți’’

4551 ,, asociați conturi curente’’

461 ,, diverși debitori ‘’

707 ,, venituri din vânzarea mărfurilor’’

4427 ,, TVA colectată’’

8. Se înregistrează pe baza documentelor justificative plățile cu numerar astfel:

plata furnizori,

plata în avans a unui furnizor,

avansuri din salariu acordate personalului,

depunere de numerar la bancă,

sume restituite asociaților.

[ % = 5311] ,, casa in lei’’

,, furnizori’’ 401

,,furnizori debitori’’ 409

,,avansuri acordate personalului’’ 425

,,viramente interne’’ 581

,,asociați conturi curente’’ 455

9. Plata salariaților se face în conturi bancare individuale. După înregistrarea reținerilor din veniturile salariale ale angajaților, adică :

,, personal salarii datorate’’ [421 = % ]

425 ,, avansuri acordate personalului’’

444 ,, impozitul pe salarii’’

4312 ,, contribuția personalului la asigurări sociale’’

4372 ,, contribuția personalului la fondul de șomaj’’

4314 ,, contribuția angajaților pentru

asigurări sociale de sănătate’’

427 ,, rețineri din salarii în favoarea terților’’

4282 ,, alte creanțe în legătură cu personalul’’

se trece la înregistrarea viramentelor privind contribuțiile datorate de unitate și a reținerilor din salariile cuvenite angajaților, respectiv:

[ % = 5121] ,, conturi la bănci in lei’’

,, impozitul pe salarii’ 444

,,contribuția unității

la asigurari sociale’’ 4311

,,contribuția unității

la asigurari sociale de sănătate’’ 4313

,,contribuția unității la

fondul de șomaj’’ 4371

,,contribuția personalului

la asigurări sociale’’ 4312

,,contribuția angajaților

la asigurări sociale de sănătate’’ 4314

,,contribuția angajaților

la fondul de șomaj’’ 4372

,,rețineri din salarii datorate terților’’ 427

10. Zilnic, toate încasarile efectuate prin casieria unității se depun la bancă în contul curent:

,, conturi curente banca in lei’’ [5121 = 581] ,, viramente interne’’

Tot la nivel de Punct de Lucru se încheie contractele de prestări servicii cu diverși furnizori de servicii precum:

servicii de curățenie;

servicii de pază;

servicii de utilități;

contracte de mentenanță;

închiriere spații;

publicitate;

de ridicare a deșeurilor;

de distrugere a deșeurilor de origine animală;

de reciclare a deșeurilor.

Capitolul 4.

Concluzii si propuneri :

O analiză strictă a cheltuielilor:

micșorarea cheltuielilor cu energia prin investiții în utilaje frigorifice performante, de cea mai înaltă clasă.

anularea decontărilor de transport personal.

renegocierea contractelor cu toate firmele de prestări servicii și unde se poate , scăderea valorilor de plată cu 5% față de anul anterior.

Reducerea pierderilor din expirarea si deteriorarea mărfurilor:

o gestionare corectă a stocurilor de marfă și balansarea acestora în funcție de vânzări.

diminuarea furturilor prin:

– asigurarea produselor scumpe cu elemente de siguranță.

-achiziția unui sistem video performant.

– recepția cu amănuntul a produselor.

Eficientizarea stocurilor: – fața de anul trecut stocul a scăzut cu 10%, astfel rotația mărfurilor a crescut , pe lună rezultând profit din rulajul acestora.

Crearea unui plan de acțiune , de dezvoltare a vânzării produselor cu marjă mai mare si pe de altă parte cresterea vânzărilor către clienții profitabili (HORECA).

Diminuarea bonusurilor către clienți. Începând din acest an au fost excluse articolele din catalogul promoțional, de la bonusare.

Renegocierea contractelor de plată de la furnizori, de la 30 zile la 45 zile si în acelasi timp renegocierea condițiilor comerciale.

Micsorarea programului de funcționare a magazinului. La închidere programul se va micsora cu o oră , iar micsorarea programului duce la micsorarea cheltuielilor cu plata orelor de noapte, cu consumul de energie electrică.

Investiții în angajații companiei prin traininguri profesionale despre :

cunoasterea produselor;

abordarea clientului;

abilitați de vânzare;

finalizarea vânzării;

cunoasterea competiției.

Toate acestea duc la un rezultat pozitiv in vânzări, pe o perioada indelungată.

Diminuarea stocurilor vechi de la 3( trei) la 6 (sase) luni, soluție care duce la anularea provizioanelor de riscuri si cheltuieli.

Incasarea BAD – DEBTS (debite proaste) de la clienți.

Prin recuperarea debitelor restante de la clienți se elimină provizioanele de riscuri de neîncasare a banilor, lucru care duce la creșterea profitului.

Bibliografie:

Adriana Popa – Finanțele Întreprinderii-Editura OMNIA UNI SAST – Brașov

Bistriceanu Ghe.- Lexicon de finanțe, bănci, asigurări,vol.I.II.III.-Editura Economica București.

Bojian O. – Contabilitate generala- Editura Eficient București.

Bojian O. – Contabilitatea financiară a întreprinderii-Editura Universitară București.

Dutescu A. – Ghid pentru întelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate, Editia a-II-a revizuita-Editura CECCAR București.

Nae C. si Plesea D.- Noua contabilitate a întreprinderilor mici si mijlocii, editia a II a revizuita,-Editura Ecran Magazin – Brasov.

Plesea Doru- Contabilitate financiară –Editura OMNIA UNI SAST – Brașov.

Ristea M.-Contabilitatea întreprinderii, vol.I- Editura Mărgăritar- București.

Salagean Liana- Analiza Economico-Financiară-Editura OMNIA UNI SAST-Brașov.

Legea 152/2015 – privind sociețătile comerciale.

Legea 121/2015 – care actualizează Legea Contabilității.

WWW.METRO.RO

WWW.ANAF.RO