Informatie Si Comunicare. Aplicatia Internet Explorer 8 Si Microsoft Outlook 2007

„ INFORMAȚIE ȘI COMUNICARE;

APLICAȚIA INTERNET EXPLORER 8 SI MICROSOFT OUTLOOK 2007”

7.1. Internetul

Internetul este o rețea globală de calculatoare interconectate care permite comunicarea între milioane de utilizatori din întreaga lume. Internetul își are originea în rețeaua numită ARPAnet (Advanced Research Projects Agency), inițiată în 1968 de Departamentul Apărării al S.U.A. Ulterior, multe colegii, universități, centre de cercetare și companii private s-au conectat cu apariția instrumentelor de navigare în rețea (browser web), s-a dezvoltat Internetul comercial. Cu timpul, Internetul a devenit cea mai mare rețea mondială de calculatoare, conectând în 2006 aproximativ 700 de milioane de utilizatori.

Conectarea la rețeaua Internet se realizează fizic prin una din următoarele metode:

Dial-Up – prin intermediul unui modem și a unei linii telefonice

Network – prin cablu coaxial TV

CATV (CAble TeleVision System) – prin intermediul rețelelor de fibră optică și cablu coaxial

ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line) – prin intermediul rețelelor de fibră optică de mare viteză

Wireless – prin intermediul comunicațiilor mobile prin satelit, radio, etc.

Cea mai populară aplicație a Internetului este World Wide Web (WWW), o multitudine de documente păstrate pe calculatoare speciale, numite servere și care permite utilizatorului accesul nu numai la informații de tip text, ci și la informații audio, video, etc. Documentul de bază al WWW este pagina Web care se elaborează cu ajutorul unui limbaj specific, numit Hypertext Markup Language (HTML).

Serviciile oferite de Internet sunt bazate pe modelul Client/Server, model care utilizează un protocol de tip cerere-răspuns. Calculatoarele client efectuează cereri către server și utilizează serviciile oferite de server. Server-ul primește cererile de la client, le execută și transmite rezultatul.

Uniform Resource Locator (URL) este o adresă a unei resurse existentă pe Internet ce oferă legături între două documente din WWW. Fiecare resursă existentă pe Internet are propria ei adresă de identificare (URL) care specifică serverului unde anume să găsească adresa respectivă.

Fiecare URL este format din două părți:

numele protocolului – http, ftp, etc.

numele domeniului

Un protocol este un sistem de reguli și proceduri ce guvernează comunicația dintre două dispozitive. Există o mulțime de protocoale dar nu toate sunt compatibile, dar, atâta timp cât cele două dispozitive folosesc același protocol, ele pot schimba date. Anumite protocoale afectează legăturile hardware, în timp ce alte protocoale afectează transmisiile de date inclusiv parametrii și semnalele folosite în transmisiile asincrone (în general modemul). Pe scurt, protocoalele reprezintă de fapt o modalitate prin intermediul căreia diferite modele de calculatoare pot comunica între ele.

Există mai multe tipuri de protocoale:

Protocoalele de aplicații – oferă schimbul de date între aplicațiile existente într-o rețea, ca de exemplu File Transfer Protocol (FTP) sau Simple Mail Transfer Protocol (SMTP). File Transfer Protocol (FTP) este un proces ce permite schimbul de fișiere între două calculatoare. Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) este un protocol folosit la transmiterea mesajelor electronice.

Protocoalele de transport – ca de exemplu Transmission Control Protocol (TCP) – controlează modul de transmitere a datelor și asigură transmiterea corectă a datelor între utilizatori

Protocoalele de rețea – ca de exemplu Internet Protocol (IP) – cel mai simplu protocol de comunicare între calculatoare ce asigură transmiterea informațiilor sub forma unor pachete (un pachet este o informație logică ce cuprinde informații atât despre localizarea datelor cât și despre datele utilizatorului).

Transmission Control Protocol/Internet Protocol (TCP/IP) este protocolul standard folosit pentru a comunica de-a lungul Internetului.

Hypertext Transfer Protocol (HTTP) este o metodă prin care paginile WWW sunt transferate prin rețea. HTTP este un protocol simplu care descrie cererile recepționate de la clienți și răspunsurile primite de la servere.

Hypertext Transfer Protocol Secure (HTTPS) reprezintă o combinație a protocoalelor HTTP și SSL/TLS care permite criptarea datelor schimbate cu un server web și autentificarea acestuia, prin intermediul certificatelor digitale emise de autorități de certificare (de exemplu VeriSign, Thawte Consulting). Se pot consulta informații despre identitatea server-ului prin click pe butonul cu un lacăt ce apare în bara de adrese sau de stare a browser-ului utilizat.

Conexiunile HTTPS protejează de instruși transferul datelor și sunt folosite în mare parte în operațiuni de plată pe World Wide Web și operațiuni importante în cadrul sistemelor informaționale corporative.

Hyperlink (folosit mai des sub numele de link) este o adresă cu ajutorul căreia se pot face legături spre alte pagini web. Trecerea de la un document web la altul se realizează printr-un simplu click pe legătura paginii respective. Poziționând cursorul mouse-ului pe legătura respectivă, acesta se transformă din săgeată într-o mânuță. De asemenea, și unele imagini dintr-o pagină web pot conține hyperlink-uri. Dacă cursorul mouse-ului, plasat pe imagine, își schimbă forma într-o mână, acest lucru înseamnă că imaginea respectivă conține o legătură către altă pagină web.

ISP (Internet Service Provider): este o firmă care oferă servicii de acces

Orice calculator aflat în rețea are o anumită adresă (adresa IP) ce îi permite să fie identificat în mod unic în cadrul rețelei.

Adresa IP este formată din adresa de rețea și adresa calculatorului care primește mesajul. Ea reprezintă un număr pozitiv reprezentat pe 32 de biți. Structura generală a unei astfel de adrese este formatã din trei părți: o parte care indicã tipul adresei, o parte care identificã rețeaua la care este conectat sistemul și o alta care identificã conexiunea prin care sistemul se leagã la rețea. Adresa IP este formată din clasă.rețea.gazdă.

Clasa adresei – În funcție de clasa cãreia îi aparține adresa, numãrul de biți rezervați pentru celelalte câmpuri va fi diferit. În prezent existã patru clase de adrese: clasa A, clasa B, clasa C și clasa D.

Adresele din clasa A utilizeazã primii 8 biți pentru identificarea rețelei, iar urmãtorii 24 de biți pentru identificarea gazdelor. Adresele din aceastã clasã au în prima poziție bitul 0; urmãtorii 7 biți ai primului octet identificã rețeaua fizicã (deci pot exista pânã la 128 de adrese disponibile), iar urmãtorii 24 de biți identificã calculatorul (host-ul) conectat la rețea. O rețea din aceastã clasã poate avea practic un numãr nelimitat de calculatoare (16.777.214). Această clasă este destinată adresării rețelelor de dimensiuni foarte mari (la nivel mondial).

Adresele din clasa B utilizeazã primii 16 biți pentru identificarea rețelei, iar urmãtorii 16 de biți pentru identificarea gazdelor. Aceste adrese au în primele douã poziții biții 1 și 0; urmãtorii 14 biți identificã rețeaua fizicã, iar ultimii 16 biți identificã calculatorul conectat la rețea (65.534). Această clasă este destinată adresării rețelelor de dimensiuni medii (universități, centre de cercetare).

Adresele din clasa C prezintã în primele trei poziții biții 1, 1, și 0; urmãtorii 21 de biți identificã rețeaua – deci pot exista pânã la 2.097.151 rețele cu aceastã adresã – iar urmãtorii 8 biți identificã calculatorul conectat la rețea. Prin această clasă sunt adresate rețelele de dimensiuni mici.

Adresele din clasa D sunt deocamdatã neutilizate și încep cu grupul 1110 în primele patru poziții, iar restul de 28 de biți sunt rezervați. În prezent sunt utilizate aceste adrese pentru difuzarea mesajelor de la un sistem cãtre un grup de sisteme din rețeaua globalã.

Asemănător trimiterii unei scrisori, trebuie în primul rând să cunoașteți numele străzii (la noi adresa de rețea) și apoi numărul unde trimiteți scrisoarea (la noi adresa calculatorului care primește mesajul) .

De exemplu în adresa:192.168.0.7 numerele 192.168 corespund adresei de rețea și numerele 0.7 corespund adresei calculatorului care primește mesajul.

Odată cu lărgirea Internetului, era tot mai greu de realizat o evidență a numelor tuturor calculatoarelor gazdă, astfel că a apărut necesitatea utilizării unei forme mai convenabile de adresare și denumire. Astfel, a fost creat un sistem de denumire numit DNS (Domain Name System), care structurează sistemul de nume din Internet pe domenii și subdomenii. Un nume de calculator este constituit în cadrul rețelei Internet din mai multe domenii separate de punct. Punctul reprezintă legătura cu nivelul superior, domeniul cel mai din stânga fiind domeniul de nivel inferior, iar domeniul cel mai din dreapta reprezintă nivelul cel mai înalt.

De exemplu în cadrul adresei google.ro, google reprezintă un subdomeniu în cadrul domeniului ro.

Practic rețeaua Internet se împarte în sute de domenii de nivel superior care fiecare la rândul său se împarte în subdomenii și așa mai departe. Numărul total de domenii nu se cunoaște dinainte, ci depinde de sistemul de organizare adoptat.

Practic cele mai cunoscute domenii sunt cele:

generice – care indică în general un domeniu organizațional

de țară – reprezintă un cod cu ajutorul căruia se identifică țara de apartenență a domeniului.

Dintre cele mai cunoscute domenii generice putem enumera:

Domeniile de țară în general sunt formate din două litere și corespund codului internațional al mașinilor.

Browser Web este o aplicație cu ajutorul căreia putem face schimburi de date cu diferite calculatoare din rețea prin intermediul unor pagini ce sunt afișate pe monitor. Atunci când se realizează o anumită cerere, aplicația va verifica daca ea ajunge unde trebuie și abia apoi va deschide pagina respectivă. Exemple de browsere web: Internet Explorer, Opera, Netscape Navigator.

Motor de căutare: este un program disponibil pe Internet cu ajutorul căruia se pot căuta diferite pagini cu informații referitoare la un subiect anume. Această căutare se realizează după un anumit cuvânt sau o anumită combinație de cuvinte, având ca rezultate afișarea adreselor paginilor ce conțin cuvântul respectiv. Exemple de motoare de căutare: Google, Bing, Yahoo, Altavista etc.

RSS (Really Simple Syndication) este o metodă folosită pentru distribuția știrilor și articolelor publicate pe Internet. Un document RSS este numit „canal” sau „feed”. Aveți nevoie de un program numit client RSS sau browser web, care să se conecteze la serverul web pentru a afișa titlul, sumarul si legătura (link-ul) către întreaga știre sau articol. Pentru a fi la curent cu ultimele știri și articole e necesară abonarea pe site-urile ce oferă această facilitate, pagini ce afișează o imagine pe fundal portocaliu cu două linii curbe. Exemple de clienți RSS: Google Reader, FeedDemon, NewzCrawler etc. Aceste programe oferă instrumente de actualizare automată, gestiune, sincronizare și etichetare a conținutului RSS.

Un Podcast reprezintă o altă modalitate de a furniza conținut, cum ar fi programe radio, fișiere audio sau video, care pot fi ușor descărcate și ascultate ulterior pe un PC sau dispozitiv mobil (player multimedia). Termenul „podcast” este o combinație a cuvintelor „iPod” și „cast” (difuzare). Multe site-uri vă permit să descărcați manual conținut podcast și pot fi identificate printr-o imagine asemănătoare cu cea de RSS la care se adaugă o pereche de căști sau o imagine cu litera i și linii curbe.

Dacă doriți ca acest conținut sa fie actualizat si descărcat automat, atunci folosiți un program (client) de podcasting. Exemple de clienți podcast: HappyFish, Doppler, iTunes etc.

Cookie este informația pe care un site web o păstrează pe hard disk-ul vizitatorului de site, astfel încât să-și poată aminti identitatea utilizatorului și preferințele acestuia pentru vizitările ulterioare ale site-ului respectiv. De asemenea, atunci când același utilizator va accesa aceeași pagină web, acesta va fi încărcată mai repede. Este de preferat să păstrați aceste informații pe calculator, dar ele pot fi șterse fără a afecta cu nimic funcționarea sistemului de operare. Aceste fișiere se găsesc în directorul Temporary Internet Files.

Cache este locul unde se păstrează temporar informații, ca de exemplu pagina de start a Internet Explorerului, ultimele pagini vizitate, etc. În momentul accesării unui site, calculatorul nu mai accesează legătura la internet, ci ia informațiile din memoria cache a hard disk-ului.

7.1.1. Securitate

Unele site-uri oferă posibilitatea păstrării confidențialității datelor dumneavoastră. De aceea pentru a avea acces la date va trebui să aveți creat un cont și anume va trebui să aveți un nume de utilizator (username) și o parolă (password). Cu acest nume de utilizator și cu parola puteți avea acces la datele din contul dumneavoastră. Exemplu de site web protejat este orice site de e-mail (poștă electronică).

Criptarea sau codificarea datelor este procesul cu ajutorul căruia informația este greu de descifrat sau de citit. Scopul criptării este acela de a nu permite accesul persoanelor neautorizate la anumite date în timpul transmiterii lor sau atunci când sunt păstrate pe diferite suporturi magnetice. Pentru a decodifica datele este necesară o cheie de decodificare. Au apărut diferite tipuri de codificări imposibil de spart ce au condus la discuții foarte mari deoarece aceste coduri pot fi folosite de organizațiile teroriste pentru comunicare.

O dată cu dezvoltarea rețelei Internet, a apărut necesitatea autentificării unor documente în format electronic transmise în rețea. Dezvoltarea sistemelor de plată non-cash, a comerțului electronic, a telefoniei mobile și în general a tuturor mijloacelor de transmisie de date care necesită criptare sau autentificare a condus la crearea unei noi situații juridice.

O semnătură digitală reprezintă o informație care îl identifică pe expeditorul unui document. Semnătura digitală este creată prin criptarea conținutului documentului, folosind cheia criptografica a expeditorului. Aceasta face ca semnătura să fie unică atât pentru fișier, cât și pentru deținătorul cheii. Orice modificări aduse documentului afectează semnătura, oferindu-se astfel atât integritate, cât și autentificare. Semnăturile digitale utilizează criptarea asimetrică, în care se folosește o cheie pentru a crea semnătura și o altă cheie, legată de prima, pentru a o verifica. Într-un sistem de securitate a cheii publice, toți participanții au nevoie de propria cheie de semnare, sau cheie privată. Certificatele sunt emise de terți de încredere, cunoscuți sub numele de autorități de certificare (AC), care își asumă responsabilitatea pentru identificarea utilizatorilor și pentru acordarea cheilor. AC-urile sunt deseori administrate de companii care sunt în măsură să garanteze pentru dreptul de desfășurare a afacerii. În mod asemănător, companiile mari pot folosi AC-uri interne organizaționale pentru a identifica personalul și funcția fiecăruia, în scopul autentificării tranzacțiilor de comerț electronic. Orice persoană care dorește să obțină un certificat digital se adresează mai întâi unei autorități de certificare autorizată. Orice autoritate de certificare solicită utilizatorului informații minime privind identitatea acestuia, înainte de a-i elibera acest certificat. După furnizarea acestor informații și verificarea lor, autoritatea de certificare respectivă aprobă sau respinge, după caz, cererea formulată de către acea persoană.

Cele mai folosite certificate se bazează pe standardul ITU-T X. 509. Aceasta este o tehnologie fundamentală folosită în Windows 2000 PKI (Public Key Infrastructure). Trebuie însă reținut că acesta nu este singurul mod de certificare.

Termenul malware identifică o categorie de programe de calculator create intenționat pentru a deteriora sau a se infiltra întru-un computer sau rețea de computere, fără consimțământul proprietarului / utilizatorului. Este folosit ca termen general pentru a desemna orice formă intruzivă, supărătoare de cod de program.

Termenul de virus este folosit uneori pentru a identifica toate formele de malware, inclusiv virușii de calculator.

În prezent există un număr foarte mare de viruși. Printre cei mai importanți, amintim:

vierme (worm) – nu solicită un program „gazdă”, fiind greu de descoperit. El se reproduce prin autocopierea de la un calculator la altul prin intermediul rețelei. Obiectivul principal constă în blocarea calculatoarelor și rețelelor. Spre deosebire de viruși, viermii nu infectează fișierele.

virus – sunt programe de calculator proiectate să infecteze fișiere. Se găsesc în codurile programelor infectate și acționează când aceste programe sunt rulate. Pot fi programați să se activeze când sunt îndeplinite anumite condiții (o anumită dată calendaristică, o anumită acțiune a utilizatorului etc). Aceste mici programe distrug informațiile aflate pe calculator și împiedică funcționarea aplicațiilor.

cal troian (trojan) – nu are nevoie de „gazdă” și nu proliferează. Un „cal troian” se va ascunde într-un program cunoscut permițând accesul și controlul deplin la calculatorul infectat. La instalare, nu creează suspiciuni utilizatorului și nici nu atrage atenția. Acest tip de virus atacă și distruge datele de pe hard-disk.

programe spion (spyware) – aplicații ce colectează informații despre o persoană sau organizație fără știința și consimțământul acestora. Aceste programe fură date ce sunt folosite în scopuri publicitare sau financiare. Tipul de informații furate variază de la nume si parole de utilizatori, adrese IP și DNS până la date utilizate în operațiuni de plată folosind servicii de online banking si magazine virtuale.

păcăleli (hoax) – sunt mesaje trimise prin e-mail care conțin avertizări false despre un virus existent și care cer să fie avertizate toate persoanele cunoscute. Uneori, aceste avertizări conțin și fișiere atașate menite, chipurile, să stopeze sau să elimine virusul. Retrimiterea mesajului la alte destinații face ca virusul să se multiplice.

macro – se va folosi de facilitatea de a crea macrocomenzi oferită de unele programe cum ar fi Microsoft Office și Lotus Ami Pro. Dacă utilizatorul va folosi facilitățile oferite prin crearea de comenzi macro pentru a-și ușura munca, virusul va folosi această facilitate pentru a se răspândi și a-și îndeplini scopul distructiv. Virușii de macro infectează fișierele de tip document și se răspândesc cu ajutorul documentelor transmise între utilizatori.

Astfel că atunci când copiați anumite fișiere pe calculator de pe Internet există pericolul ca aceste fișiere să conțină diferiți viruși care să ducă la funcționarea necorespunzătoare a sistemului de operare. De aceea trebuie ca atunci când copiați ceva de pe Internet să verificați fișierul respectiv cu ajutorul unui program antivirus.

Nu este tocmai recomandat să utilizați cărțile de credit pentru a cumpăra diferite produse de pe Internet, deoarece există pericolul de a fi făcut public contul dumneavoastră de card și atunci altcineva ar putea folosi banii din contul dumneavoastră.

Firewall-ul este un sistem de securitate, de obicei format dintr-o combinație de hardware și software, cu scopul de a proteja o rețea împotriva amenințărilor ce vin din partea altor rețele, ca de exemplu Internetul. Firewall-urile împiedică comunicarea directă cu calculatoarele externe rețelei și vice versa. În locul comunicării directe, toate informațiile sunt filtrate de un proxy server. Firewall-ul înregistrează atât volumul de informații schimbat cu celelalte calculatoare, cât și încercările persoanelor neautorizate de a căpăta acces la date.

Proxy server este o componentă a unui firewall care organizează traficul pe internet de la o rețea LAN, cât și către o rețea LAN. El decide dacă lasă diferite mesaje să treacă prin rețea, oferă acces la rețea și filtrează diferitele cereri venite din partea utilizatorilor pentru a evita accesul persoanelor neautorizate.

Un cont utilizator este un set de informații ce comunică sistemului de operare ce resurse (fișiere, directoare, aplicații, dispozitive periferice și de stocare) puteți să accesați, ce permisiuni de modificări aveți și care sunt preferințele personale, cum ar fi fundalul pentru desktop și alte setări. Conturile utilizator permit partajarea resurselor cu alți utilizatori, dar în același timp să aveți fișiere și setări proprii. Fiecare persoană accesează computerul cu un nume de utilizator și o parolă, astfel încât doar utilizatorii autorizați să aibă acces.

Programele de Control Parental ajută la gestionarea modului în care copii utilizează computerul. Aveți posibilitatea să setați următoarele opțiuni:

Limite de timp – permite folosirea computerului în anumite intervale de timp; se pot stabili diferite ore pentru fiecare zi a săptămânii; dacă sunteți conectați și timpul expiră, copii vor fi deconectați automat.

Jocuri – controlați accesul la jocuri, alegeți un nivel de evaluare, tipurile de conținut ce vor fi blocate;

Blocarea anumitor programe – stabiliți ce programe vor fi blocate să ruleze;

Interzicerea accesului la anumite site-uri web;

Monitorizarea lucrului cu computerul.

7.1.2. Aplicarea procedurilor de calitate

ISO 27001:2005 Sistemul de Management al Securității Informaționale

În conjunctura actuală, când informațiile sunt privite ca resurse esențiale pentru continua existență și desfășurarea activităților unei organizații, necesitatea de a securiza aceste informații este imperativă. Atâta timp cât o companie intenționează să intre în diverse parteneriate sau să rămână în afacere, este necesar să implementeze un Sistem de Management al Securității Informaționale pentru a preîntâmpina riscurile potențiale. Astăzi, ISO 27001:2005 este standardul în materie de protejare și securizare a informațiilor.

Standardul poate fi utilizat de numeroase tipuri de organizații, din domenii variate: financiar, asigurări, telecomunicații, utilități, comerț, servicii, transporturi și multe altele. Standardul precizează procesele care permit unei organizații să implementeze, monitorizeze și să administreze un Sistem de Management al Securității Informaționale.

Implementarea Sistemul de Management al Securității Informaționale ajută la identificarea și reducerea riscurilor critice de securitate și la concentrarea eforturilor în sensul protejării informațiilor sensibile. Securitatea informațiilor reprezintă mai mult decât tehnologia informației. Scopul sistemului de management al securității informațiilor este să asigure dezvoltarea afacerii și să reducă eventualele pagube prin prevenirea și minimizarea impactului incidentelor de securitate.

Ce este ISO 27001:2005 ?

ISO 27001:2005 este un standard care stabilește cerințele pentru un Sistemul de Management al Securității Informaționale. Ajută la identificarea, managementul și minimizarea amenințărilor care afectează de obicei informația.

ISO 27001:2005 reprezintă instrumentul care oferă unei organizații mijloace și metode de diminuare a riscurilor de management la adresa informațiilor sale prin stabilirea unei „bune practici” ce constă în implementarea unui Sistem de Management al Securității Informaționale. Prin cele 127 de masuri și controale grupate în 36 de obiective, oferă garanția unui sistem de securitate adecvat documentat, implementat și menținut la toate nivelele, având în vedere următoarele: securitatea fizică, securitatea personalului, securitatea operațională, manipularea, procesarea și transmiterea informațiilor (pe orice suport sau mijloc), planificarea, modificarea, acceptanta, reutilizarea și scoaterea din funcțiune a sistemelor informaționale, protecția anti-virus, anti-interceptare, anti-intruziune etc.

ISO 27001:2005 oferă premisele stabilirii, implementării, menținerii și îmbunătățirii unui Sistem de Management al Securității Informaționale certificabil, ceea ce conferă managementului de vârf garanția unui proces-mecanism autoreglabil de securitate, toate acestea ducând la un flux informațional sporit ce se reflectă în mecanisme decizionale rapide și, implicit, în creșterea vitezei de procesare a mai multor informații în siguranță, atrăgând după sine mărirea oportunităților de afaceri.

ISO 27001:2005 reprezintă un instrument de protecție și control pentru a se asigura că integritatea, confidențialitatea și disponibilitatea informațiilor este păstrată. Acest standard conferă baza pentru un Sistem de Management al Securității (ISMS) și este aplicabil tuturor organizațiilor indiferent de mărime și de sectorul de activitate.

Informatiile reprezinta un important aport adus dezvoltarii unei activitati, de cele mai multe ori ele aflandu-se la baza ofertarii, perfectarii unor contracte, stabilirii unor conditii de parteneriat, iar pierderea, divulgarea sau indisponibilitatea lor ducand la reducerea cash flow-ului , la cheltuieli de recuperare impresionante (de cele mai multe ori mai mari decat cele necesare protejarii), la nerealizarea partiala sau totala a unor obiective, la pierderea increderii unor parteneri, la deteriorarea imaginii etc.

Deficientele din cadrul unei companii care pot fi înlăturate prin implementarea a Sistemul de Management al Calității conform ISO 27001:2005 sunt:

Caderi de tensiune;

Configuratii defectuoase ale echipamentelor sau aplicatiilor;

Politici neadecvate de salvare a datelor;

Planificarea eronata a capacitatilor de stocare;

Procesare si transmitere a datelor;

Arhivarea necorespunzatoare a documentelor;

Lipsa unor reguli de transmitere a informatiilor (prin posta clasica, fax, radio, posta electronica etc);

Amenintari datorate unor locatii improprii si multe altele.

Avantajele obtinute in urma implementarii sistemuluii ISO 27001:2005 sunt:

Conștientizarea si controlul riscurilor informatice/informaționale și a altor tipuri de riscuri;

Dovada securității sistemului informatic al unei organizații față de terți (autorități, clienți, parteneri);

Evaluarea proceselor din organizație din punctul de vedere al securității acestora;

Managementul continuității afacerii;

Reducerea costurilor prin structuri transparente și optimizate;

Securitatea ca parte componenta a proceselor de afaceri;

Documentarea structurilor și proceselor pe baza unui standard recunoscut internațional;

Posibilitatea scăderii primelor de asigurare;

Integrarea facila a ISO 27001:2005 cu sistemul de management al calității (ISO 9001).

7.2. Lucrul cu un browser Web

În exemplul nostru vom folosi ca browser Web programul Internet Explorer care se instalează automat cu sistemul de operare.

Pentru a deschide această aplicație puteți alege una din următoarele trei posibilități, în funcție de preferințele dumneavoastră:

Din meniul Start-Programs-Internet Explorer

Prin dublu click pe pictograma existentă pe desktop

Apăsați imaginea corespunzătoare în bara din josul ecranului (Taskbar)

Acum pe ecran va apărea următoarea fereastră:

Elementele componente ale acestei ferestre sunt:

bara de titlu afișează numele ferestrei deschise

bara de meniu în cadrul căreia găsim instrucțiunile pe care programul le poate executa.

bara de instrumente cu ajutorul căreia putem executa unele operațiuni uzuale fără a mai apela la bara de meniu, printr-un simplu click pe pictograma respectivă.

bara de adrese unde se tastează adresa paginii pe care dorim să o vizualizăm (în limbaj științific URL-ul paginii).

bara de stare – afișează mesaje despre starea paginii Web și indică stadiul de încărcare al paginii

Pentru a închide aplicația apăsați butonul existent pe bara de titlu a ferestrei sau apelați funcția Close din meniul File al ferestrei.

Atunci când aveți deschisă aplicația Internet Explorer și doriți să mai deschideți o nouă fereastră a programului puteți alege opțiunea New Window din meniul File. Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Ctrl+N duce la deschiderea unei ferestre noi a aplicației.

Dacă doriți să deschideți o pagină nouă în aceeași fereastră a aplicației alegeți comanda New Tab din meniul File sau butonul New Tab . Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Ctrl+T duce la deschiderea unei pagini noi în aplicație.

Pentru a accesa o pagină web trebuie să scrieți în bara de adrese adresa paginii respective. De obicei o adresă de web începe cu www (ca de exemplu www.google.ro). După introducerea adresei în bara de adrese, se apasă tasta Enter sau butonul Go . Va începe încărcarea paginii web și adresa web afișată în bara de adrese se va modifica în: http://www.ecdl.org.ro/ http://www.google.ro/ Orice adresă accesată anterior este memorată și poate fi afișată cu ajutorul unui click pe săgeata din dreapta barei de adrese.

Într-o pagină web există numeroase legături la alte pagini (denumite și link-uri), ce apar de obicei scrise cu culoarea albastru și subliniate. Pentru a activa o legătură, va trebui să dați un simplu click pe aceasta. După activarea unei legături, culoarea acesteia se va schimba. Cel mai bun exemplu de pagină cu legături este motorul de căutare, care afișează rezultatele sub forma unor legături. Pentru a putea accesa o pagină web, din pagina motorului de căutare, va trebui să dați un simplu click pe legătura respectivă.

Pentru a naviga între paginile vizitate se pot folosi butoanele Back și Forward existente pe bara de instrumente.

Butonul Back realizează revenirea la pagina anterior vizitată. Dacă ați vizitat mai multe pagini și doriți revenirea la o anumită pagină vizitată anterior, puteți apăsa pe săgetuța neagră din partea dreaptă a butonului Back și puteți alege adresa dorită din lista afișată. Odată ce ați ajuns la adresa de la care ați plecat, butonul devine inactiv (nu mai poate fi folosit).

Funcția opusă butonului Back este oferită de butonul Forward. Dacă, după ce ați apăsat butonul Back, doriți să vă deplasați înainte câte o pagină, puteți apăsa butonul Forward. Vă puteți deplasa înainte până în momentul în care ajungeți la ultima pagină accesată, butonul Forward devenind inactiv.

După ce ați început să încărcați o pagină web, dacă doriți să întrerupeți procesul de încărcare al paginii, puteți apăsa butonul existent pe bara de instrumente a aplicației sau puteți alege opțiunea Stop din meniul View. Acest buton oprește orice operație curentă din Internet Explorer. Dacă apăsați acest buton înainte de a se încărca pagina în întregime, browserul va afișa numai ceea ce a reușit să încarce până la acel moment. Dacă apăsați butonul Stop după ce a fost încărcată complet pagina, iar aceasta nu are animații sau filmulețe care să fie oprite, nu se va întâmpla nimic. Se observă că și apăsarea tastei Esc duce la oprirea încărcării paginii.

După ce ați încărcat o pagină web, dacă nu au fost afișate toate datele, puteți alege reîncărcarea paginii apăsând butonul existent pe bara de instrumente a aplicației sau puteți alege opțiunea Refresh din meniul View.

Este foarte util dacă pagina pe care o vizitați își schimbă conținutul la intervale mici (de exemplu, paginile agențiilor de știri). Țineți minte că o pagină este copiată pe calculatorul vostru într-un director temporar iar browser-ul o afișează de aici și nu de pe server-ul pe care ea este găzduită. Dacă încărcați o pagină, iar transferul a fost întrerupt, puteți reîncărca întreaga pagină apăsând acest buton. Se observă că și apăsarea tastei F5 duce la reîncărcarea paginii web.

7.2.1. Schimbarea paginii de start a aplicației Internet Explorer

Atunci când porniți aplicația Internet Explorer acesta încarcă o pagină de start. Pagina implicită este: http://www.msn.com, dar ea poate fi schimbată după dorințele fiecărui utilizator.

Schimbarea acestei pagini se face apelând funcția Internet Options din meniul Tools. Această funcție va deschide următoarea fereastră:

Se observă că în cadrul acestui meniu aveți trei butoane, fiecare având diferite funcții astfel:

apăsarea butonului Use Current realizează înscrierea ca pagină de start a aplicației pagina deschisă în momentul respectiv.

apăsarea butonului Use Default realizează înscrierea ca pagină de start a aplicației adresa implicită stabilită de cel care a realizat programul.

apăsarea butonului Use blank realizează înscrierea ca pagină de start a aplicației o pagină albă (Blank Page).

După stabilirea unei pagini de start, aceasta poate fi accesată apăsând butonul din bara de instrumente.

Atunci când vă aflați în impas și nu știți să folosiți anumite opțiuni ale aplicației, puteți apela funcția Contents and Index din meniul Help. Se observă că și apăsarea tastei F1 duce la deschiderea funcției Help.

Apelarea acestei funcții deschide următoarea fereastră:

Puteți căuta informații referitoare la un anumit cuvânt cu ajutorul meniului Search. De exemplu dacă vreți să căutați informații referitoare la cuvântul Internet, scrieți acest cuvânt în câmpul numit Type in the keyword to find, și apoi apăsați butonul List topics.

Pentru a vizualiza informațiile găsite selectați un rezultat și apoi apăsați butonul Display.

7.2.2. Navigarea pe Web

Barele de instrumente sunt diferite imagini grafice care permit realizarea unor acțiuni printr-o simplă apăsare pe acestea. Barele de instrumente se găsesc în meniul View-Toolbars.

Există cinci tipuri de bare de instrumente: bara de adrese, bara de meniuri, bara de legături, bara de comenzi și bara de stare.

La deschiderea unei pagini web, imaginile grafice apar mai târziu decât textul. Pentru a încărca mai repede pagina web puteți renunța la aceste imagini, mai ales dacă aveți un calculator care lucrează mai lent. Această opțiune o găsiți în meniul Tools – Internet Options.

În fereastra Internet Options alegeți meniul Advanced.

Dacă această opțiune este selectată, atunci când veți încărca o pagină web, ea va arăta ca în imaginea de mai jos:

Aceeași pagină cu opțiunea de afișare a pozelor dezactivată va arăta:

Cu ajutorul unui click pe săgeata din dreapta barei de adrese puteți vizualiza toate adresele vizitate până în momentul respectiv. Pentru a revizualiza o pagină este suficient să selectați din listă adresa dorită.

Toate paginile accesate sunt păstrate în lista de adrese și poartă numele de History. Dacă doriți să ștergeți lista tuturor adreselor vizitate în ultima perioadă, se utilizează meniul Tools- Internet Options – Delete.

Dacă nu vreți să ștergeți toate adresele, ci doar anumite adrese vizitate într-o zi atunci apăsați butonul Favorites , apoi butonul History existent pe bara de instrumente.

În partea stângă a ferestrei va apărea o mică listă cu toate adresele vizitate.

7.2.3. Folosirea Bookmarks

Paginile favorite (Favorites), cunoscute sub denumirea de bookmark în aplicația Netscape Navigator, reprezintă o modalitate foarte bună de a organiza și de a realiza legături către paginile pe care le vizitați frecvent. Astfel, vă puteți crea directoare cu paginile preferate, pe care apoi le puteți accesa foarte ușor cu opțiunea Favorites.

Accesarea opțiunii Favorites se realizează apăsând butonul Favorites de pe bara de instrumente. La apăsarea acestui buton se va deschide în partea stângă a paginii fereastra Favorites:

Atunci când doriți ca o anumită pagină să devină pagină preferată va trebui să apelați funcția Add to favorites din meniul Favorites.

Această opțiune va deschide fereastra Add a Favorite în care vă puteți alege diferite setări:

Pentru a adăuga această pagină în directorul Favorites va trebui să apăsați butonul Add, iar pentru a renunța apăsați butonul Cancel.

Acum în fereastra Favorites va apărea o nouă legătură ce arată noua pagină creată:

Același lucru îl obțineți și dacă apăsați butonul Add to Favorites aflat în fereastra Favorites.

După ce ați creat pagina de web ca pagină favorită și doriți să o afișați pe ecran, va trebui să dați un simplu click pe numele acesteia în fereastra Favorites și pagina respectivă va fi afișată în partea dreaptă a ferestrei.

Pentru a vă gestiona mai bine paginile favorite, vă puteți crea propriile directoare, apăsând butonul New Folder existent în fereastra Add a Favorite. Acesta va deschide fereastra Create a Folder.

Pentru a vă organiza directoarele create, a le redenumi sau șterge, apelați funcția Organize Favorites din meniul Favorites

Adăugarea unei pagini de web într-un director bookmark se realizează apăsând butonul Move ce se află în fereastra Organize Favorites. Pentru a muta pagina de web trebuie ca acesta să fie selectată.

Ștergerea unei pagini de web se realizează apăsând butonul Delete ce se află în fereastra Organize Favorites. Pentru a șterge o pagină web aceasta trebuie ca să fie selectată.

7.2.4. Motor de căutare

Motor de căutare: este un program disponibil pe Internet cu ajutorul căruia se pot căuta diferite pagini cu informații referitoare la un subiect anume. Această căutare se realizează după un anumit cuvânt sau o anumită combinație de cuvinte, având ca rezultat afișarea adreselor paginilor ce conțin cuvântul respectiv.

Există foarte multe motoare de căutare, dar cele mai cunoscute și folosite sunt

Vă puteți alege motorul de căutare pe care îl veți folosi în funcție de propriile dumneavoastră preferințe.

Pentru a căuta diferite informații va trebui să introduceți în câmpul de căutare un cuvânt cheie. Acest cuvânt trebuie să fie cât mai reprezentativ, deoarece motorul de căutare va căuta adresele paginilor ce conțin cuvântul respectiv.

Dacă doriți să căutați diferite imagini pe Internet, va trebui să scrieți în câmpul de căutare cuvântul pictures. Apoi va trebui să apăsați butonul Search (Caută) existent de obicei în partea dreaptă a câmpului de căutare.

O altă variantă ar fi să accesați secțiunea Pictures (Imagini) a ferestrei de căutare și să scrieți în câmpul de căutare cuvântul dorit.

Pentru exemplificare vom folosi motorul de căutare Google.

De obicei orice motor de căutare oferă diferite opțiuni de căutare. Aceste opțiuni se obțin apăsând pe hiperlink-ul Advanced Search (Căutare avansată) localizat în partea dreaptă a câmpului de căutare. Se va deschide o fereastră cu opțiuni:

referitoare la textul căutat – puteți căuta doar acele pagini care conțin toate cuvintele pe care le-ați introdus în câmpul de căutare sau paginile care conțin oricare dintre cuvintele pe care le-ați introdus în câmpul de căutare

referitoare la numărul de rezultate afișate:

referitoare la tipul documentului căutat

referitoare la limba în care să fie textul:

Atunci când doriți să copiați o adresă, o imagine sau un text dintr-o pagină web într-un document Word, puteți realiza acest lucru cu ajutorul comenzilor Copy și Paste.

Pentru a copia un text în alt document alegeți opțiunea Copy din meniul Edit sau folosiți combinația de taste Ctrl+C.

Pentru a putea alege opțiunea Copy va trebui ca textul ce trebuie copiat să fie selectat, în caz contrar această opțiune va fi inactivă.

După copierea adresei, imaginii sau a textului dorit, pentru a putea fi afișate în documentul Word, va trebui să poziționați cursorul în locul dorit și apoi să alegeți opțiunea Paste din meniul Edit sau să apăsați combinația de taste Ctrl+V.

Pentru salvarea unei pagini web în diverse formate, se apelează funcția Save As din meniul File

După alegerea acestei opțiuni pe ecran apare caseta de dialog Save Web Page în care se stabilește tipul documentului, calea unde se dorește a se salva și eventual noua denumire.

Cele mai importante formate în care poate fi salvată o pagină web sunt:

web page, complete (*.htm, *.html) – pagina va fi salvată integral într-un fișier HTML, obținând astfel o copie fidelă a paginii web

web page, HTML only (*.htm, *.html) – pagina va fi salvată într-un fișier cu extensia htm, cu păstrarea tehnoredactării originale, oferind posibilitatea editării ulterioare a fișierului în Word sau vizualizarea lui cu programul Internet Explorer

text file (*.txt) – pagina va fi salvată într-un fișier cu extensia txt și va conține numai textul din pagina web, fără imagini. Se recomandă pentru paginile web care nu conțin imagini, de exemplu articole de ziar.

Atunci când dorim să salvăm o aplicație sau imagine de pe Internet, aceasta va trebui salvată (descărcată) în calculator pentru a fi accesată și atunci când calculatorul nu este conectat

Acest lucru se realizează prin selectarea opțiunii Save target As sau Save Pictures As, opțiune ce se găsește în meniul afișat atunci când executați un click dreapta pe imaginea respectivă sau pe fișierul pe care doriți să îl salvați.

Se va deschide fereastra File Download în care puteți alege dacă salvați fișierul pe calculator sau dacă deschideți fișierul respectiv de unde este el localizat.

După apăsarea butonului Save va apărea fereastra Save As în care va trebui să introduceți locul unde va fi salvat fișierul și respectiv numele acestuia (dacă doriți).

După apăsarea butonului Save va apărea fereastra File Download în care se poate observa evoluția procesului de salvare a fișierului.

Pentru descărcarea diverselor aplicații de pe Internet, trebuie avute în vedere cele două categorii de soft-uri:

Shareware – reprezintă acel tip de licență a unui program pentru calculator caracterizat prin următoarele:

deținătorul dreptului de autor acordă utilizatorului dreptul de folosire gratuită a programului pentru calculator, pentru o anumită perioadă de timp în scop de probe și/sau evaluare;

la expirarea perioadei, utilizatorul trebuie să opteze între a cumpăra licența (drepturile) de folosire nelimitată a programului sau returnarea și/sau "ștergerea" copiei acestuia.

Un exemplu de program shareware ar fi AcdSee, un program de prelucrare imagini ce poate fi descărcat gratuit de pe Internet și folosit pentru o perioadă de 30 zile.

Freeware – programe protejate de dreptul de autor (copyright) care pot fi totuși difuzate gratis de către autor, care își păstrează drepturile de autor. Așadar, programele pot fi folosite, dar nu pot fi vândute fără acordul autorului. Un exemplu de program freeware este Adobe Reader, un program ce permite accesarea fișierelor în format pdf, care poate fi descărcat gratuit de pe Internet și folosit pentru o perioadă nelimitată de timp.

Atunci când doriți să imprimați o anumită pagină va trebui să verificați formatul paginii. Acesta se realizează apelând funcția Page Setup din meniul File al aplicației Internet Explorer.

Această opțiune va deschide fereastra Page Setup:

Dacă doriți imprimarea paginii de internet atunci va trebui să alegeți dimensiunea foii A4. Acest lucru se realizează din meniul Size din pagina Page Setup.

După ce am stabilit toate opțiunile referitoare la tipul și dimensiunea paginii, putem trece la imprimarea acesteia. Pentru a imprima pagina va trebui să apelați funcția Print existentă în meniul File.

Această funcție va deschide fereastra Print:

În eticheta Options a ferestrei Print, există următoarele opțiuni:

Dacă doriți imprimarea paginii cu opțiunile implicite puteți apăsa butonul existent pe bara de instrumente.

7.3. Poșta electronică

Poșta electronică (electronic mail) desemnează pe scurt trimiterea și primirea de mesaje electronice. În ultima perioadă, a devenit o modalitate foarte utilizată de comunicare și trimitere a mesajelor datorită:

Costului redus – este mult mai ieftin trimiterea unui mesaj cu ajutorul poștei electronice decât modalitatea clasică de corespondență.

Transmiterea și primirea mesajelor se realizează cu viteze foarte mari.

Puteți trimite și primi mesaje oriunde vă aflați dacă aveți un calculator cu o conexiune

Puteți transmite și primi orice tip de informație (text, grafică, audio, video)

Mesajele pot fi trimise unui grup de persoane în simultan, fără a fi necesară trimiterea informațiilor fiecărui destinatar în parte

Adresa de poștă electronică are aceeași funcționalitate ca și adresa de livrare a poștei clasice. Pentru a putea trimite un mesaj de poștă electronică este necesară cunoașterea unei adrese unde să fie livrat acesta pentru a putea fi citit de destinatar și numai de el. Forma acestei adrese este următoarea: nume_utilizator@server_mail.

Nume_utilizator poate fi orice combinație de litere și cifre aleasă de persoana care a creat acel cont. Server_mail este compusă dintr-un nume și un domeniu, separate prin punct și identifică adresa calculatorului pe care a fost creat acel cont. De exemplu, în cadrul adresei [anonimizat], ionescu reprezintă numele utilizatorului, iar gmail.ro numele serverului de mail.

Lucrul pe e-mail înseamnă lucru în rețea, adică într-un sistem în care, chiar fără să vrei, influențezi activitatea tuturor celorlalți. De aceea există anumite reguli care caută să stabilească un climat de bună înțelegere și de utilizare eficientă a rețelei, reguli ce alcătuiesc eticheta lucrului în rețea. Termenul frecvent folosit pe web este Net-Etiquette sau prescurtarea Netiquette.

De fapt, nu este vorba de un cod de legi sau de un standard oficial cu reguli, ci de o serie de reguli de bun-simț care îi îndeamnă pe utilizatori să respecte limitele tehnice ale rețelei și dreptul tuturor utilizatorilor de Internet de a se folosi de posibilitățile rețelei, fără a se incomoda între ei.

În cazul încălcării acestor reguli, chiar dacă nu există vreun for sau vreo autoritate care să aibă dreptul sau obligația să ia măsuri legale, există totuși organizații care acționează voluntar pentru a-i instrui pe utilizatorii începători ca să respecte normele lucrului în rețea și pentru a-i sancționa pe aceia care le încalcă în mod intenționat. De fapt, singurii care pot lua masuri efective în astfel de cazuri (dacă nu sunt de competența poliției și justiției) sunt administratorii de servere, care pot lua oricând măsura tehnică de a bloca accesul la rețea pentru un utilizator care afectează lucrul în rețea al altor utilizatori.

Iată câteva norme de bază care trebuie respectate când lucrezi prin E-mail:

Limitează-ți mesajele la strictul necesar. Unii utilizatori au acces lent și scump și mesajele mari îi pot costa mult. Construiește-ti frazele cât mai concis și clar. Dacă vrei să trimiți imagini în mesaje, caută să le comprimi la o dimensiune rezonabilă.

Nu abuza trimițând mesaje mari. Chiar dacă destinatarul poate primi ușor mesaje mari, acestea pot provoca dificultăți atunci când trec prin servere mai aglomerate sau cu performanțe mai slabe. Caută să comprimi cât mai mult fișierele pe care le trimiți prin E-mail, iar dacă este cazul caută să împarți fișierele prea mari în bucăți pe care să le trimiți atașate la mesaje separate.

Evită să trimiți mesaje nesolicitate. Fenomenul mesajelor nesolicitate trimise în scopuri de reclamă la persoane necunoscute se numește SPAM. În alte țări este chiar sancționat prin lege, și, în curând, va fi sancționat și în România. În general, este un fenomen iritant pentru destinatari, iar expeditorul poate avea surpriza că îi este interzis accesul în rețea, total sau parțial, că mesajele trimise spre anumite adrese îi sunt respinse, sau că este el însuși agresat în rețea prin e-mail sau prin alte forme, de către cei care se simt lezați de practica lui.

Evită reacțiile agresive la mesaje nesolicitate. Dacă ți se întâmplă să primești mesaje nesolicitate, cu reclame pe care nu le-ai cerut tu, citește atent textul mesajului – majoritatea acestor mesaje conțin instrucțiuni prin care poți cere să nu ți se mai trimită astfel de mesaje. Urmează acele instrucțiuni, și în nici un caz nu reacționa agresiv la mesaj, deoarece în majoritatea cazurilor răspunsul tău nu va fi citit de un om, ci va fi tratat automat de către un program de computer.

Evită conversațiile agresive, mai ales cu persoane necunoscute. Mai ales când lucrezi pe liste de discuții prin E-mail, poți intra în dialog cu tot felul de persoane. Evită discuțiile în contradictoriu dacă scapă de sub control, întrucât acestea sunt dezagreabile pentru ceilalți participanți la discuții.

Trimite mesajul potrivit la adresa potrivită. Înainte de a trimite un mesaj, alege cu atenție adresa de destinație. Nu trimite la adrese colective (care includ mai mulți destinatari) mesaje destinate unuia singur dintre ei, ci scrie-i pe adresa lui personală. De asemenea, dacă scrii la o instituție care are mai multe adrese de contact publice, asigură-te că adresa la care trimiți un mesaj este cea mai indicată pentru problema pe care o ridici în mesaj, dintre adresele de e-mail ale instituției respective.

Evită să scrii tot textul numai cu majuscule. Pe Internet, scrierea unui cuvânt numai cu litere mari este interpretată ca o scoatere în evidență a cuvântului, dar dacă scrii un text cu majuscule, are un efect foarte incisiv.

Întotdeauna scrie subiectul mesajelor tale. Atunci când trimiți un mesaj este de preferat ca subiectul acestuia să fie cât mai reprezentativ pentru conținutul mesajului, pentru ca destinatarul să înțeleagă conținutul mesajului încă din subiect. De asemenea, începe fiecare mesaj cu o formulă de salut și încheie cu o semnătură.

Verifică ortografic mesajele trimise. Atunci când trimiți mesajul este bine ca acesta să nu conțină greșeli gramaticale, pentru a putea fi ușor de citit și înțeles.

Puteți folosi funcția Spelling (Corectare ortografică și gramaticală) existentă în meniul Tools (Instrumente), sau puteți apăsa tasta F7.

SMS reprezintă un serviciu de transmitere a mesajelor text scurte – maxim 160 de caractere (litere, numere și simboluri din alfabetul latin) – între telefoane mobile sau de la calculatoare personale către telefoane mobile. Este unul dintre serviciile de comunicații de date cu cea mai mare răspândire, cu următoarele avantaje:

redactarea și trimiterea unui sms necesită mai puțin timp în comparație cu un apel telefonic sau email.

se poate trimite același mesaj mai multor persoane folosind o listă de contacte.

este utilizat cu ușurință de persoanele cu probleme auditive.

permite abonarea la diferite servicii de alertă: informații meteo, ultimele știri și evenimente etc.

Ca dezavantaje, menționăm:

este un serviciu pentru care se plătește.

trimite doar mesaje de tip text; nu transmite imagini, fișiere audio, video.

viteza de trimitere nu este garantată; în perioadele de trafic ridicat poate dura minute sau ore până să fie recepționat.

VoIP (Voice Over Internet Protocol) este tehnologia ce vă permite prin intermediul internetului să vorbiți cu alte persoane ce folosesc acest serviciu, spre deosebire de apelurile telefonice ce folosesc rețeaua de telefonie. Astfel puteți vorbi fără costuri suplimentare sau chiar apela numere de telefoane reale la un cost mult mai redus decât în mod normal.

Puteți utiliza VoIP doar prin instalarea unui microfon și cască, sau puteți achiziționa un telefon special compatibil VoIP prin intermediul căruia vă conectați la un port USB de la calculator. Un binecunoscut furnizor de produse VoIP este Skype, ce produce și o gamă de telefoane excelente.

Mesageria instantanee este serviciul ce permite schimbul instant de mesaje de tip text între mai multe calculatoare conectate necesară utilizarea unui program numit client IM care se conectează la un server de mesagerie instantanee.

Spre deosebire de poșta electronică, conversațiile au loc instantaneu (în timp real). În ziua de azi, majoritatea aplicațiilor oferă facilități ca:

video – trimiteți și primiți fișiere video, vedeți persoana cu care discutați folosind o cameră web.

voce – vorbiți cu prietenii cu ajutorul unui microfon.

imagini – puteți vizualiza pozele aflate pe calculatorul interlocutorului.

legături web – partajați legături la site-urile favorite.

fișiere – transferați documente și aplicații.

chat – creați camere de discuții cu prietenii și colegii de serviciu.

Cele mai populare programe de „chat” sunt: Yahoo Messanger, Skype, Google Talk, Windows Live Messenger, AIM, ICQ etc.

O rețea socială virtuală reprezintă un serviciu disponibil pe internet, creat cu principalul scop de a conecta utilizatori cu aceleași interese, activități, hobby-uri. Pe baza unui cont creat pe aceste site-uri aceștia pot completa profiluri cu informații personale, despre domeniile de interes, educație, locul de muncă, date de contact. Au la dispoziție instrumente de mesagerie (chat), de adăugare și comentarii a fotografiilor și conținutului video, diferite jocuri online și sisteme de votare și recomandări.

Se creează astfel comunități de utilizatori cu interese specifice:

Rețele sociale de afaceri: LinkedIn, Talkbiynow;

Rețele sociale de prietenii: hi5, Facebook, twitter;

Rețele sociale de partajare de fotografii: Flickr;

Comunități pentru ecologiști: Care2;

Comunități de blogging: Blogster;

Comunități de pasionați ai jocurilor online: Avatars United, GamerDNS.

Datorită interactivității acestui serviciu putem enumera câteva avantaje:

puteți căuta in aceste rețele prieteni, cunoștințe, colegi de școală;

sunteți la curent cu ultimele știri, evenimente, noutăți;

puteți comenta, vota și recomanda mesajele text, pozele, videoclipurile adăugate de ceilalți utilizatori;

puteți partaja conținut audio-video.

Există și câteva dezavantaje:

informațiile personale pot deveni publice dacă nu se optează pentru un profil privat;

există riscul de dependență față de aceste rețele;

puteți fi urmăriți, hărțuiți si păcăliți de utilizatori ai acestor rețele;

Puteți folosi aceste servicii – blog, podcast, rețele sociale virtuale – pentru a partaja și distribui mesaje text, poze, fișiere audio-video.

Datorită costului redus și a transmiterii rapide a mesajelor multe firme își fac reclamă prin intermediul mesajelor. De aceea este recomandat să nu faceți cunoscută adresa dumneavoastră de mail decât persoanelor de încredere, deoarece în caz contrar puteți primi diferite mesaje fără a cunoaște cine este expeditorul acestora.

Phishing-ul se referă la o formă de activitate frauduloasă care constă în obținerea unor date confidențiale, cum ar fi datele folosite în aplicații bancare (online banking) sau informații referitoare la cardurile de credit.

Un atac de tip phishing constă în trimiterea de către atacator a unui mesaj electronic în care utilizatorul este sfătuit să divulge date confidențiale pentru a câștiga anumite premii, sau este informat că sunt necesare din cauza unor defecțiuni tehnice ce au dus la pierderea datelor originale.

În mesajul electronic primit, utilizatorul este direcționat pe un site clonă (un site ce pare identic cu site-ul unei instituției bancare, de trading, licitații online etc) unde este invitat să completeze un formular cu datele confidențiale.

O modalitate de transmitere a virușilor este prin intermediul serviciului de poștă electronică. Puteți primi mesaje de la persoane necunoscute având atașate diferite documente. Aceste documente pot conține viruși. De preferat este să ștergeți aceste mailuri imediat cum le-ați primit sau să scanați împotriva virușilor fișierele atașate. În caz contrar există pericolul infectării calculatorului cu viruși. Acest lucru va conduce la funcționarea necorespunzătoare a aplicațiilor și a sistemului de operare, cât și la pierderea datelor existente pe calculator.

Semnătura digitală este cel mai important instrument de securitate electronică, folosit pentru a stabili identitatea semnatarului. Trebuie subliniat că semnătura digitală nu este o semnătură scanată sau o hologramă, ci reprezintă datele autentice în format electronic (un cod special, o amprentă digitală) ale unui utilizator.

Semnătura digitală extinsă îndeplinește următoarele condiții:

identifică în mod unic semnatarul;

este creată cu mijloace aflate sub controlul exclusiv al semnatarului;

identifică în mod unic documentul ce conține informațiile autentificate;

este legată de informațiile pe care le autentifică în așa fel încât orice modificare a acestora este detectabilă.

7.3.1. MICROSOFT OUTLOOK

Pentru a deschide aplicația de poștă electronică există mai multe posibilități:

Din meniul Start – All Programs – Microsoft Outlook

Dacă există o pictogramă pe ecran sub care scrie Microsoft Outlook se poate porni aplicația printr-un dublu click pe această pictogramă.

În acest moment pe ecranul monitorului apare fereastra specifică acestui program.

În partea stângă a ferestrei programului Microsoft Outlook găsiți o fereastră îngustă cu numele All Folders (Toate folderele) care conține arborele de dosare pentru mesaje. Rădăcina acestui arbore de dosare poartă numele Personal Folders și include următoarele dosare standard:

Inbox – dosarul în care intră toate mesajele noi

Outbox – dosarul în care un mesaj scris și trimis va rămâne în caz că nu a putut fi expediat

Sent Items – dosarul care conține toate copiile mesajelor trimise cu succes

Draft – dosarul de așteptare care conține mesajele neterminate sau mesajele care nu se doresc încă expediate.

Pentru a închide aplicația se va alege opțiunea Exit (Ieșire) din meniul File (Fișier) sau se va executa un click pe butonul din dreapta sus a ferestrei.

După ce aplicația a fost pornită, pentru a vedea mesajele noi primite, va trebui să deschideți directorul Inbox. Acest lucru se realizează alegând una din următoarele posibilități:

Apăsați link-ul Inbox existent în fereastra din partea stângă.

Apăsați legătura din partea dreaptă a ferestrei Microsoft Outlook

Mesajele existente în directorul Inbox se pot deschide:

Printr-un dublu click pe mesajul respectiv după ce acesta a fost selectat.

Prin apelarea funcției Open-Selected Items (Deschidere – Elemente selectate) din meniul File(Fișier). Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Ctrl+O duce la deschiderea mesajului, acesta trebuind selectat în prealabil.

Pentru a deschide mai multe mesaje va trebui să aplicați de mai multe ori una din metodele de mai sus.

Există posibilitatea de a avea mai multe mesaje deschise simultan. Procedeul de deschidere este același, ca și cel descris în secțiunea anterioară, ele fiind suprapuse pe ecran (asemănător unor foi suprapuse) și semnalate în bara de jos (Taskbar).

Pentru a schimba de pe un mesaj pe altul va trebui să dați un click în bara de jos pe mesajul pe care doriți să-l vizualizați.

Pentru a închide un mesaj lăsând aplicația de poștă electronică deschisă pentru utilizări ulterioare se utilizează următoarea comandă:

File – Close (Fișier – Închidere) din meniul aferent mesajului . Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Alt+F4 realizează închiderea mesajului

sau prin apăsarea butonului din colțul dreapta sus

Dacă doriți să închideți toate mesajele simultan, apelați funcția Close All Items (Închiderea tuturor elementelor) din meniul File (Fișier) al aplicației de poștă electronică.

Dacă nu știți să folosiți toate funcțiile programului, Microsoft Outlook 2007 vă pune la dispoziție funcția Help care vă ajută în diverse situații. Această funcție se poate activa din meniul Help – Microsoft Office Outlook Help (Ajutor – Ajutor pentru Microsoft Office Outlook) sau prin apăsarea butonului din bara de instrumente

Pe ecran va apărea fereastra Outlook Help (Ajutor Outlook). Introduceți ceea ce doriți să căutați în cadrul câmpului Search for (Căutare pentru) și, pentru a începe căutarea, apăsați butonul Search (Pornire căutare).

O altă metodă de activare a asistentului este și prin apăsarea tastei F1 dacă aveți activă fereastra de poștă electronică.

Având deschisă fereastra Microsoft Outlook în directorul Inbox, dați un click dreapta pe oricare dintre antetele existente (conținând câmpurile From, Subject, Received). Din meniul apărut alegeți funcția Customize Current View (Particularizare Vizualizare Curentă).

Această funcție va deschide fereastra Customize View: Message (Particularizare vizualizare). În această fereastră apăsați butonul Fields (Câmpuri), ce va deschide o fereastră în care alegeți diferite opțiuni.

Microsoft Outlook oferă mult mai multe instrumente decât sunt prezente inițial în ecranul aplicației. Barele de instrumente ale programului conțin butoane pe care utilizatorul le poate folosi pentru a lansa comenzi frecvent folosite. Pentru majoritatea utilizatorilor, efectuarea unui click pe butoanele din bara de instrumente este mai simplă decât accesarea comenzilor din meniurile derulante.

Aceste butoane se pot adăuga sau șterge din bara de instrumente după preferințele fiecărui utilizator. Afișarea sau ascunderea barelor de instrumente se obține prin deschiderea meniului View – Toolbars (Vizualizare – Bare de instrumente). Toate barele active la un anumit moment sunt marcate (cu o bifă). Astfel, pentru a ascunde sau a afișa o bară de instrumente, este suficient să selectați numele barei din lista derulantă a meniului View – Toolbars (Vizualizare – Bare de instrumente). Același lucru se poate realiza executând un click dreapta oriunde în zona gri din dreapta sus a ferestrei și alegând bara dorită.

Un mesaj nou se poate crea prin opțiunea New – Mail Message (Nou – Mesaj corespondență) din meniul File (Fișier) sau prin click pe simbolul din bara de instrumente Se observă că și apăsarea tastelor Ctrl+N duce la crearea unui mesaj nou.

Acum pe ecran va apărea fereastra specifică de trimitere a unui mesaj:

În câmpul To (Către) introduceți adresa celui căruia îi trimiteți mesajul. În câmpul To (Către) puteți introduce mai multe adrese, separate prin punct și virgulă.

Adresa poate fi aleasă și dintr-o listă de adrese, executându-se click pe butonul To din dreptul câmpului To (Către). Se va deschide fereastra Select Names (Selectare nume) din care se alege numele destinatarului și se apasă butonul To (Către).

Cc (carbon copy) este o abreviere pentru a trimite o copie a mesajului și altor persoane. Dacă adăugați mai multe adrese în acest câmp, atunci o copie a mesajului va fi trimisă tuturor persoanelor, cu precizarea că adresa din acest câmp va fi vizibilă tuturor persoanelor care primesc mesajul.

Bcc (blind carbon copy) realizează același lucru ca funcția Cc, diferența constând în faptul că adresa din acest câmp nu va fi vizibilă celorlaltor persoane care primesc mesajul.

Dacă câmpul Bcc nu este vizibil atunci când creați un mesaj nou, îl puteți adăuga. Acest lucru îl faceți alegând opțiunea Bcc din meniul afișat după apăsarea săgeții din partea dreaptă a butonului Options (Opțiuni).

Este de preferat ca fiecărui mesaj să îi atașați un titlu semnificativ, astfel încât persoana care primește mesajul să înțeleagă despre ce este vorba. Titlul mesajului se introduce în câmpul Subject (Subiect).

Există posibilitatea ca împreună cu mesajul să trimiteți și un fișier sau mai multe. Aceste fișiere ce însoțesc mesajele se numesc fișiere atașate (în engleză attachment).

Atașarea unui fișier se realizează apăsând butonul Attach (Inserare fișier) existent pe bara de instrumente a mesajului.

Apăsarea acestui buton va deschide fereastra Insert File (Inserare fișier) din care veți alege fișierul pe care doriți să îl atașați.

Toate fișierele atașate mesajului vor apărea în fereastră în câmpul Attach (Atașare) separate prin punct și virgulă.

Unele mesaje sunt mai importante decât altele și de aceea acestea trebuie evidențiate. Evidențierea lor se realizează adăugând mesajului diferite priorități.

Marcajele de prioritate au menirea doar de a atrage atenția destinatarului asupra importanței mesajului.

Adăugarea diferitelor priorități se realizează apăsând butoanele corespunzătoare de pe bara de meniuri.

Acest semn va apărea sub simbolul existent pe bara de stare.

Prioritatea mesajelor se mai poate stabili și din fereastra Message Options (Opțiuni pentru mesaj) ce se deschide prin apăsarea butonului Options (Opțiuni) existent pe bara de instrumente a mesajului și alegerea comenzii Options (Opțiuni).

După completarea tuturor câmpurilor și scrierea textului mesajului, acesta se trimite prin apăsarea butonului Send (Trimitere) din bara de butoane.

Când lucrați la un mesaj electronic și doriți să-l transmiteți la un moment ulterior, îl puteți salva în directorul Drafts (schițe) din lista cu directoare a aplicației.

Mesajul se salvează prin închiderea ferestrei mesajului. Apare fereastra de dialog în care validați salvarea mesajului. Numărul de mesaje salvate este afișat în dreapta directorului Drafts.

Răspunderea la mesaje

După ce ați deschis și citit un mesaj, pentru a răspunde acestuia, va trebui să apăsați butonul Reply (Răspuns) existent în bara de butoane a aplicației.

Va apare o fereastră de creare a unui mesaj în care este trecută automat adresa destinatarului, iar în caseta Subject (Subiect) va apare textul Re: înainte subiectului mesajului.

Dacă mesajul primit conține mai multe persoane în câmpul To (Către) sau Cc, pentru a răspunde tuturor persoanelor va trebui să apăsați butonul Reply to All (Răspuns tuturor) , existent pe bara de instrumente a aplicației.

Atunci când răspundeți unui mesaj, puteți păstra sau nu textul inițial.

Dacă doriți să păstrați textul inițial, introduceți mesajul de răspuns și apoi apăsați butonul Send (Se trimite). În mesajul afișat mai jos a fost trimis răspunsul dumneavoastră cu textul inițial inclus.

Dacă nu doriți să păstrați textul inițial al mesajului, atunci, după ce ați apăsat butonul Reply (Răspuns), puteți selecta întregul text al mesajului inițial și apoi îl puteți ștergeți.

Dacă doriți să setați automat programul Microsoft Outlook să nu păstreze textul inițial în momentul în care răspundeți la un mesaj, apelați meniul Tools – Options (Instrumente – Opțiuni). În fereastra Options (Opțiuni), în secțiunea Email (Poștă electronică), se apasă butonul Email Options (Opțiuni poștă electronică). La secțiunea When replying to a message (Când se răspunde la un mesaj), se alege varianta Do not include original message (Nu se include mesajul original).

Pentru a trimite un mesaj mai departe altor persoane, va trebui să apăsați butonul Forward (Redirecționare) existent pe bara de instrumente a aplicației. După ce ați introdus toate adresele dorite în câmpurile To, Cc, Bcc apăsați butonul Send (Se trimite).

Puteți marca un mesaj pentru a vă reaminti anumite lucruri sau puteți marca un mesaj trimis către altcineva cu scopul de a ruga persoana respectivă să realizeze un anumit lucru. Atunci când un mesaj este marcat, în dreptul său va apărea unul din următoarele semne: sau .

Pentru a marca un fișier puteți alege una dintre următoarele posibilități:

Apelați funcția Follow Up (Urmărire) existentă în meniul Actions (Acțiuni)

Executați click dreapta pe mesajul care doriți să îl marcați și apelați funcția Follow Up (Urmarire).

Apăsați butonul corespunzător existent în bara de instrumente a mesajului.

Apelarea funcției Actions – Follow Up – Add reminder (Acțiuni – Urmărire – Adăugare memento) deschide fereastra Flag for Follow Up (Semnalizare pentru urmărire).

Există diferite simboluri ce arată dacă mesajul a fost citit sau nu, dacă a fost trimis mai departe sau dacă s-a dat un răspuns la acel mesaj.

Aceste simboluri sunt:

Puteți schimba aceste simboluri, adică puteți transforma modul de vizualizare, făcând ca un mesaj citit să arate ca fiind necitit. Acest lucru se realizează prin click dreapta pe mesajul respectiv și alegerea funcției Mark as Unread (Marcare ca necitit).

Pentru ca un mesaj necitit să apară ca fiind citit alegeți funcția Mark as Read (Marcare ca citit) apărut în același meniu.

Apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Q realizează marcarea mesajului ca fiind citit, iar apăsarea simultană a tastelor Ctrl + U marchează mesajul ca fiind necitit.

Aceste funcții le puteți găsi și în meniul Edit (Editare).

Dacă doriți să marcați toate mesajele ca fiind citite, selectați opțiunea Mark All as Read (Marcare toate ca citite) existentă în meniul Edit (Editare).

Fișierele atașate apar în câmpul Attach (Atașare) existent sub câmpul Subject (Subiect).

Pentru a salva aceste fișiere va trebui să:

dați dublu click pe fișierul atașat

dați click dreapta pe fișierul atașat și să alegeți funcția Save as (Salvare ca) din meniul apărut.

Pe ecran va apărea fereastra Opening Mail Attachement (Salvare atașare) în care va trebui să alegeți opțiunea Save (Salvare).

După selectarea opțiunii de salvare apăsați butonul OK pentru a deschide fereastra Save As (Salvare ca ) în care veți stabili locul unde va fi salvat fișierul și numele acestuia.

Copierea și mutarea textului în diferite părți ale mesajului sau chiar în mesaje diferite este posibilă datorită existenței Clipboard–ului. Clipboardul este o memorie temporară folosită la păstrarea pe termen scurt a cuvintelor, imaginilor sau diagramelor mutate sau copiate.

Pentru a copia un text în altă parte a mesajului sau între mesaje diferite, se selectează textul care se dorește copiat, după care se optează pentru una din următoarele variante:

se alege opțiunea Copy (Copiere) din meniul Edit (Editare)

se folosește combinația de taste Ctrl+C

se execută click pe pictograma aflată în bara de instrumente

se execută click dreapta mouse și din meniul contextual se alege comanda Copy (Copiere)

În acest moment, textul este copiat în Clipboard, rămânând în continuare și pe ecran. Apoi, se poziționează punctul de inserție unde se dorește a fi copiat textul, după care se alege una din variantele de mai jos:

se alege opțiunea Paste (Lipire) din meniul Edit (Editare)

se folosește combinația de taste Ctrl+V.

se execută click pe pictograma aflată în bara de instrumente

se execută click dreapta mouse și din meniul contextual se alege comanda Paste (Lipire)

În acest moment, textul este readus din Clipboard în mesaj în poziția curentă a punctului de inserție

Pentru a muta un text în altă parte a mesajului sau între mesaje diferite, se selectează textul care se dorește mutat, după care se optează pentru una din următoarele variante:

se alege opțiunea Cut (Decupare) din meniul Edit (Editare)

se folosește combinația de taste Ctrl+X

se execută click pe pictograma aflată în bara de instrumente

se execută click dreapta mouse și din meniul contextual se alege comanda Cut (Decupare)

În acest moment, textul selectat dispare de pe ecran, fiind transferat în Clipboard. Apoi, se poziționează mouse-ul în locul unde se dorește mutat textul și se alege comanda Paste (Lipire), folosind una din variantele prezentate mai sus, textul fiind readus din Clipboard în mesaj.

Ștergerea textului se realizează prin apăsarea tastei Backspace (ștergerea făcându-se în direcția ) sau tastei Delete (ștergerea făcându-se în direcția )

Dacă doriți să ștergeți fișierele atașate unui mesaj,

executați click pe fișierul atașat și apăsați tasta Delete

executați click dreapta pe fișierul respectiv și alegeți opțiunea Remove (Golire) din meniul afișat.

Pentru a lucra mai ușor cu mesajele, va trebui să realizați organizarea lor. Astfel aplicația de poștă electronică vă oferă posibilitatea de a vă crea propriile directoare, de a șterge mesajele nedorite și mai ales vă oferă posibilitatea utilizării listelor de adrese.

O listă de distribuție este o colecție de adrese de mail a diferitelor persoane. Oferă o modalitate ușoară de a trimite mesaje diferitelor grupuri de persoane. De exemplu, dacă trimiteți foarte des mesaje echipei de marketing, atunci puteți crea o listă de distribuție numită Echipa, listă ce va conține numele tuturor persoanelor din echipă. Un mesaj trimis acestei liste de distribuție ajunge la toate persoanele existente în acea listă.

Crearea unei noi liste de distribuție se realizează apelând funcția New Distribution List (Nou – Listă de distribuire) existentă în meniul File (Fișier). Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Shift+L duce la crearea unei noi liste de distribuție.

Apelarea acestei funcții va deschide fereastra Distribution List (Listă de distribuire)

Apăsarea butonului Select Members (Selectare membri) va deschide fereastra Select Members (Selectare membri) din care veți alege adresele persoanelor ce vor face parte din această listă de distribuție.

Apăsarea butonului Add New (Adăugare nou) va deschide fereastra Add New Member (Adăugare membru nou) în care veți introduce numele și adresa de mail a persoanei pe care o creați.

Același lucru îl puteți realiza și cu ajutorul funcției Address Book (Agendă) ce se află în meniul Tools (Instrumente). Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Shift+B deschide fereastra Address Book (Agendă).

Pentru a adăuga o adresă existentă într-o listă de distribuție va trebui să deschideți fereastra Address Book (Agendă), apoi în această fereastră selectați lista de distribuție dorită.

În această fereastră dați dublu click pe lista dorită sau alegeți opțiunea Properties (Proprietăți) din meniul apărut după ce ați dat click dreapta pe listă.

Această opțiune va deschide fereastra de proprietăți a listei selectate.

Ștergerea unei adrese dintr-o listă se realizează apăsând butonul Remove (Ștergere), după ce această adresă a fost selectată.

Dacă ați primit un mesaj și doriți să adăugați adresa expeditorului în lista de adrese va trebui să dați click dreapta pe câmpul From și din meniul apărut alegeți opțiunea Add to Outlook Contacts (Adăugare la persoane de contact).

Uneori puteți avea nevoie de un anumit mesaj, iar dacă aveți foarte multe mesaje atunci localizarea mesajului poate fi dificilă. De aceea Microsoft Outlook 2003 ne pune la dispoziție funcția Advanced Find (Criterii complexe de găsire). Ea se apelează din meniul Tools – Instant Search (Instrumente – Găsire), sau prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Shift+F.

Se va deschide următoarea fereastră de dialog:

În eticheta Messages (Mesaje) puteți căuta mesajele după diverse criterii. În câmpul Search for the words (Se caută cuvintele) introduceți cuvântul pe care doriți să îl găsiți. În câmpul In (În) va trebui să specificați unde se va realiza căutarea cuvântului respectiv (doar în subiectul mesajului sau atât în subiect, cât și în conținutul mesajului).

Dacă doriți să căutați un mesaj după expeditorul său, atunci în câmpul From (De la) introduceți adresa dorită. Dacă doriți să căutați un mesaj în funcție de destinatarul său, atunci în câmpul Sent To (Către) introduceți adresa dorită.

Pentru a realiza o organizare mai bună a mesajelor primite va trebui să le sortați. Pentru aceasta vă puteți crea propriile directoare.

Crearea unui director nou se realizează cu ajutorul comenzii New – Folder (Nou – Folder) din meniul File (Fișier) sau comanda New Folder (Folder Nou) existentă în același meniu File – Folder (Fișier – Folder). Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Shift+E duce la crearea unui director nou.

Apelarea acestei funcții va duce la deschiderea ferestrei Create New Folder (Creare folder).

După crearea directoarelor, puteți începe organizarea mesajelor. Pentru a muta un mesaj într-un director va trebui să selectați mesajul pe care doriți să îl mutați și să apelați funcția Move to Folder (Mutare în folder) din meniul Edit (Editare) al aplicației de poștă electronică.

Această funcție va deschide fereastra Move Items (Mutare folder), în care veți specifica directorul în care doriți să mutați fișierul.

Pentru a fi mai ușor de găsit și de lucrat cu mesajele, implicit acestea sunt sortate după data primirii lor, dar puteți sorta mesajele și după alte caracteristici.

Sortarea mesajelor în funcție de diferite caracteristici se poate realiza în fereastra Microsoft Outlook.

Executând click pe From (De la), lista mesajelor primite va fi ordonată în ordine alfabetică (de la Z). Un alt click pe acest cuvânt va ordona lista de mesaje în ordine alfabetică inversă (de la A). Astfel, pot fi grupate toate mesajele primite de la un o anumită persoană.

Pentru a ordona mesajele după subiect în ordine alfabetică, se execută un click pe Subject (Subiect). Pe acest buton va apărea un semn micuț ce va sublinia faptul că mesajele sunt sortate după subiectul lor.

Un alt click pe acest cuvânt va ordona lista de mesaje în ordine alfabetică inversă (de la A). Astfel, pot fi grupate toate mesajele primite care au același subiect.

Pentru a ordona în ordine cronologică mesajele primite, în funcție de data primirii, se execută click pe câmpul Received (Recepționat). Un alt click va inversa ordinea cronologică. Astfel pot fi afișate mesajele primite într-o anumită zi.

Aceasta se poate realiza apelând funcția Delete (Ștergere) existentă în meniul Edit (Editare) al aplicației, sau prin apăsarea tastei Delete (Ștergere) de pe tastatură. Ștergerea mesajului se va realiza doar dacă acesta este selectat. Se observă că și apăsarea simultană a tastelor Ctrl+D va realiza ștergerea mesajului selectat.

Dacă ați șters din greșeală un mesaj de care mai aveți nevoie, aplicația de poștă electronică vă oferă posibilitatea de a recupera mesajul șters.

Pentru a recupera un mesaj din Deleted Items va trebui să selectați mesajul pe care doriți să îl recuperați și apoi ținând apăsat butonul stânga al mouse-ului, să trageți mesajul în directorul în care era mesajul înainte de ștergere.

Dacă se dorește ștergerea completă a mesajului, fără a-l transfera în Deleted Items, atunci el se selectează si se apasă combinația de taste Shift + Delete.

Ca orice coș în care depozitați mesajele de care nu mai aveți nevoie, Deleted Items se umple și de aceea din când în când el trebuie golit, eliberat de mesajele componente, pentru ca și alte mesaje pe care le ștergeți să poată fi depozitate aici.

Atunci când alegeți să goliți Deleted Items trebuie să fiți foarte siguri că nu mai aveți nevoie de mesajele la care renunțați, deoarece, odată șterse, mesajele din Deleted Items ele nu mai pot fi recuperate.

Golirea Coșului se realizează prin apăsarea butonului dreapta al mouse-ului pe iconița aflată pe bara de scurtături și alegerea opțiunii Empty Deleted Items Folder (Golire folder „Deleted Items”) din meniul apărut.

Pe ecran va apărea o casetă de dialog ce vă cere să confirmați ștergerea definitivă a mesajelor.

Pentru a șterge mesajele definitiv apăsați butonul Yes (Da).

Imprimarea mesajelor

Pentru a edita (lista pe hârtie) un mesaj, folosiți opțiunea Print (Imprimare) din meniul File (Fișier) al mesajului. Înainte de aceasta ar fi bine să fie vizualizat întregul document, operațiune ce se realizează cu Print Preview (Examinare înaintea imprimării) din meniul File (Fișier) sau cu un click pe imaginea corespunzătoare în bara de instrumente .

Se va deschide o fereastră în care se va vedea cum arată mesajul.

Acum puteți trece la imprimarea efectivă a mesajului. Pentru aceasta va trebui să apelați funcția Print (Imprimare) din meniul File (Fișier) sau combinația de taste Ctrl+P.

Această comandă va deschide o fereastră din care vă puteți alege dacă imprimarea se va face pe hârtie sau în fișier și câte copii doriți și mai ales imprimanta care va fi folosită.

Fereastra corespunzătoare opțiunii File – Print (Fișier – Imprimare) este următoarea:

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????

+ despre yahoo mail si messenger.