Informatica Medicala Si Biostatistica

Universitatea din Oradea

Facultatea de medicina si farmacie

Specializare: Tehnica dentara

Informatica medicala si biostatistica

Oradea, 2016

Universitatea din Oradea

Facultatea de medicina si farmacie

Specializare: Tehnica dentara

Detresa respiratorie acuta la adult

Coordonator: Sef lucr. Dr. Prof. Todor V. Meda Student: Popescu Vanessa-Mendy

Program de studii: Licenta

Grupa 2, an I

Oradea, 2016

Cuprins

Introducere

Sindromul de detresa respiratorie acuta este apare la nivelul plamanilor si este caracterizata printr-un nivelul scazut al oxigenului din sange. Acest sindrom poate pune in pericol viata unei persoane daca nu este tratat din timp si este una dintre cele mai severe manifestari aparute in urma unor rani la nivelul plamanilor. Sindromul se mai numea inainte si sindrom de plaman alb, insuficienta pulmonara la adult, sindrom hemoragic pulmonar, sindromul plamanului rigid, plamanul umed (Wet lung), intoxicatie de oxigen in plaman, sindrom de suferinta pulmonara, plaman de stres sau sindrom de suferinta respiratorie a adultului ( Adult Respiratory Ditress Syndrome- ARDS).

Aceasta conditie pulmonara este cauzata de faptul ca organele corpului au nevoie in permanenta de sange bogat in oxigen care ajuta la buna functionare a lor, cum ar fi rinichii si creierul, unele dintre cele mai importante organe. Sindromul de detresa respiratorie acuta apare, de obicei, la persoanele care deja sunt foarte bolnave, ele deja fiind spitalizate cand dezvolta acest sindrom de detresa acuta.

Cu totii stim faptul ca un om nu poate supravietui fara aer. Aerul este un amestec de gaze care alcatuiesc atmosfera Pamantului, care contine in mare parte azot (N2), oxigen(O2), argon(Ar) si dioxid de carbon(CO2). Aerul trece prin nas, gura, apoi trahee ajungand in final in alveolele pulmonare. In jurul acestor alveole pulmonare se afla o bogata retea de capilare care impreuna cu peretii alveolelor formeaza asa-numita membrana alveolo-capilara, unde la nivelul ei are loc schimbul de gaze dintre alveole si sange. Respiratia reprezinta schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre organism si mediul inconjurator. Oxigenul din mediu ajunge la nivelul capilarelor alveolare, unde sangele il preia ajungand in fluxul sanguin. Sangele cu oxigen ajunge in toare partile corpului, inclusiv la organe ajutand organele sa functioneze corect.

Aerul Nas Gura Trahee Alveole pulmonare

Sangele cu oxigen Toate partile corpului si organe

Sindromul de detresa respiratorie acuta (SDRA) a adultului apare odata ce membrana alveolo-capilara este alterata fiind indusa de o agresiune cum ar fi infectiile, leziunile sau alte conditii directe, determinand scurgerea din capilarele pulmonare in saculetii cu aer a unei cantitati mari de lichid, plamanii nemaiputandu-se umple cu aer. Fara oxigen organele nu mai pot functiona corect.

Sindromul poate aparea din mai multe cauze cum ar fi: pneumonie, sangerari grave la nivelul corpului, traumatisme in zona capului sau toracica, inspirarea de vapori sau fum nociv. De putine ori cei care nu se prezinta la spital in urma unor simptome, sufera de alte boli grave de sanatate care provoaca aparitia sindromului . Important este ca fiecare persoana care are probleme cu respiratia sa se prezinte cat se poate de urgent la o unitate spitaliceasca pentru a se documenta din timp daca prezinta sau nu vreo boala respiratorie. De obicei, pacientii cu sindrom de detresa respira mult mai rapid decat o persoana normala, pentru a obtine cat mai mult oxigen, respiratia fiind una grea plamanii rigidizanduse. Este nevoie de ingrijire si tratament medical pentru a trata sindromul, acestea facandu-se in cadrul sectiilor de terapie intensiva. Oamenii dezvolta acest sindrom cand plamanii sunt raniti ca urmare a infectiilor, traumatismelor, aspiratiei accidentae de alimente sau alte obiecte, soc septic, soc hemoragic, soc anafilactic sau boli cronice.

Semnele si simptomele sindromului de detresa respiratorie acuta se pot observa destul de ursor privind respiratia individului. Ele pot fi : respiratie rapida, insuficienta aerului, nivelul scazut de oxigen din sange si trahicardie, adica accelerarea batailor inimii. Daca se prezinta aceste simptome la un individ este recomandat sa se faca investigatii pentru a putea preveni urmatoarele complicatii.

In urma sindromului de detresa respiratorie acuta o persoana poate suferi si de alte probleme medicale de pe parcursul spitalizarii cum ar fi: infectii, cicatrici pulmonare sau cheaguri de sange formate in venele profunde care duc la blocarea fluxului sanguin ducand la boala numita embolie pulmonara.

Inainte ca o persoana sa fie diagnosticata cu acest sindrom, ea este examinata intai si supusa la cateva intrebari personale. Mai intai medicul trebuie sa afle despre istoricul medical, daca alte persoane din familie au mai avut boli respiratorii, apoi se face examenul fizic, medicul examineaza pacientul sa vada daca se aud sunete anormale sau sepistarea semnelor specifice acumularilor de lichid in diverse parti ale corpului sau daca pielea sau buzele nu au culoarea albastra. Rezultatele investigatiilor mai cu amanunt se pot observa cu ajutorul radiografiei cu raze X, analize de sange sau tomografie computerizata toracica.

Sindromul detresei respiratorii acute la adult se face intr-o unitate spitaliceasca dotata cu aparate performante, la sectia de terapie intensiva. In general cei care prezinta acest sindrom fac terapie cu oxigen, care este foarte buna furnizand oxigen plamanilor si celorlalte organe pentru a functiona corect. Aceasta terapie se face prin tuburi nazale conectate fiind la un ventilator care da oxigenul necesar pacientului sau prin intermediul unei masti aplicate pe nas si pe gura.

Tratamentul medicamentos este si el unul destul de complex incluzand inhalarea de oxid nitric, care amelioreaza respiratia, administrarea de surfactant necesar alveolelor pulmonare si corticosteroizi. Nutrientii si lichidele se administreaza parental prin perfuzie administrarea lor fiind atent monitorizata!

Conditiile de viata cu acest sindrom dupa externare; la domiciliu individul poate manifesta una sau mai multe probleme, cum ar fi dificultati de respiratie, care pot dupa aproximativ 6 luni dupa recuperare sau pot sa tina toata viata, oboseala si slabiciune musculara, depresie si dificultati de memorie. Alte probleme care ar putea aparea la cei care au supravietuit sindromului sunt: greutate corporala redusa, dureri in locul insertiei tubului de dren toracic, deformitati fixe ale degetelor sau scor redus al calitatii vietii.

In urma tratamentului luat de pacient acesta la un moment dat se poate vindeca total de acest sindrom sau poate continua cu el avand probleme de sanatate de-a lungul vietii, cum ar fi dificultati de respiratie, oboseala si slabiciune musculara, dpresii. Aceste manifestari pot sa dispara in cateva zile, saptamani sau intr-o perioada mai lunga de timp, depinde de la individ la individ cum are grija de sanatatea lui si de mediul in care traieste.

Cu toate acestea, pacientii care au pe langa problemele de respiratie si boli din care se poate naste acest sindorm sunt deja spitalizati. Acestia trebuie sa stie faptul ca prognosticul sindromului este unul foarte sever, mortalitatea este aproximativ 50%. Asadar sindromul detresei respiratorii acute la adult este caracterizata de mortalitate 50%, existand o crestere destul de mare a permeabilitatii alveolo-capilare din plamani.

Materiale si metode

1.Sindromul detresei respiratorii(SDRA) si functionaliatea plamanilor

Cuvantul „detresa” inseamna stare critica si provine din limba franceza „detresse”.

Sindromul detresei respiratorii acute la adult apare la nivelul plamanilor in urma unui traumatism in zona toracelui sau a altei parti a corpului, fiind accidentat destul de sever organul respectiv nu mai primeste oxigen destul pentru a functiona corect. Plamanii functioneaza in ritmul lor normal primind aer din exterior si strabatand caile respiratorii ajungand in alveolele pulmonare care se umplu cu aer trimitand oxigenul spre organele corpului. Odata ce plamanul sau alt organ sufera anumite leziuni, traumatisme, infectii sau este ingerat accidental un aliment sau obiect, individul trebuie sa se prezinte de urgenta la o unitate spitaliceasca. De obicei persoanele care deja sufera de alte boli sau dezvolta sindromul detresei respiratorii sunt deja spitalizate. Cu totii stim faptul ca omul inspira oxigen si expira dioxid de carbon, fapt urmat in urma schimburilor de gaze la nivelul alveolelor pulmonare cu sangele. Oxigenul ajungand la tesuturi si organe. Orice agresiune se provoaca duce la o tulburare a membranei alveolocapilare impiedicand oxigenarea fluxului sanguin si a unor organe.

2.Etiolgia SDRA

Ceea ce nu este inca definit clar este epidemiologia, din lipse de criterii de definire si clinice. In Statele Unite ale Americii s-a efectuat un studiu epidemiologic pana s-a ajus la stabilirea unor principii de diagnosticare realizate in cursul unei conferinte din 1996, unde s-a constatat o incidenta anuala a sindromului de detresa respiratorie acuta la adulti de 75 la 100 000 de locuitori. Factorii care contribuie la dezvoltarea sindromului de detresa respiratorie acuta sunt variati si multiplii. Un scriitor admite in anul 1990 faptul ca plamanul de soc poate fi rezultat in urma factorilor agresori hematogeni dar si din cauza agresiunii initiate in arborele traheobronsic. Primul factor este de pol vascular iar celalalt este de pol aerian. In ultimul factor mentionat mai avem leziuni care sunt create de aspiratia de solutii acide, cum ar fi sucul gastric, care produce sindromul Mendelson, sau de gaze toxice, cum ar fi clorul, care formeaza plamanul gazat in urma unor explozii sau incendii grave, existand in mare parte la bolnavii arsi. In anul 2000 Fl. Prucaru care este de asemenea un autor, spune ca exista in aceasta etiologie multi factori care pot fi si infectiosi si de alta natura. Avem infectiile pulmonare provocate de bacterii, virusi sau de infectii parazitare; infectii extrapulmonare care au aparut in urma diverselor circumstante de la diferiti germeni gram pozitivi si germeni gram negativi. Sindromul poate aparea de asemenea si din alte agresiuni pulmonare sau extrapulmonare. In agresiunile pulmonare avem inhalarea de continut gastric, gaz, fum sau alte substante toxice aparand de asemenea si contuzii pulmonare sau ale cailor respiratorii. In agresiunile care sunt de tip extrapulmonar, sindromul de detresa respiratorie apare deseori in politraumatisme grave, transfuzii sanguine mari, stari de soc, arsuri intinse, toate avand un mare risc in a se complica septic. Mai apare si in cazul unor embolii pulmonare, diverse stari toxice. Sepsisul apare frecvent in producerea sindromului de detresa respiratorie.

Factori etiologici

Factori care declanseaza leziunile pulmonare de tip primar care sunt urmate de aparitia unor disfunctii poliorganice: inecul, inhalarea de aer fierbinte sau de gaze toxice, contuzia plamanilor;

Factori care declanseaza leziunile pulmonare de tip secundar care sunt prezente in stari critice :stari septice, stari de soc, stari hemolitice.

3. Factori de risc

Majoritatea persoanelor care sunt grav bolnave sau prezinta o anumita conditie care poate afecta intr-un mod sau altul plamanii, au un risc crescut de a manifesta acest sindorm. Putem enumera cateva dintre bolile care pot afecta direct sau indirect plamanii sunt: inspirarea de fum nociv, inhalarea de continut gastric in urma varsaturilor, presiunea unui ventilator care sustine respiratia, sangerari grave provocate in urma unor leziuni sau transfuzii de sange, traumatisme la nivelul capului sau a toracelui, drogurile, embolii-care provoaca cheaguri de sange.

In cazul incendiilor, caldura degajata, fumul si gazele care au fost arse pot avea efecte nocive asupra sanatatii umane. Particulele de la fum se pot afla la nivelul cailor respiratorii, provocand ameteala si chiar voma, oxigenul care lipseste din mediul in care este fum nociv face ca persoana care inspira fumul sa aiba stari euforice, avand senzatii de panica. In urma scaparii trebuie neaparat sa se prezinte la spital. In cazul in care nu se prezinta atunci starea de sanatate se poate agrava, plamanii se pot leza si pot aparea infectii pulmonare ducand la tot felul de boli. In cazul presiunii de la ventilatorul mecanic, plamanii se pot distruge si mai tare de cat sunt lezati, de aceea trebuie sa se aiba foarte mare grija in presiunea respiratorie, oxigenul necesar sa ajunga acolo unde trebuie fara a distruge mai mult plamanul. In cazul sangerarilor grave, trebuie avut foarte mare grija si sa se actioneze imediat pentru a nu se infecta si inneca organele. Atentia medicala este foarte importanata, oprindu-se imediat sangerarea masiva pentru a nu pierde din sange. In cazul transfuziilor trebuie sa se verifice neaparat posibilitatile de compatibilitate intre donator si primitor, deoarece incurcarea lor poate duce la hemoliza si alte probleme grave la nivelul sistemului sangvin.

4. Cauzele aparitiei sindromului de detresa respiratorie acuta la adult

Printre cauzele dezvoltarii sindromului se enumera destul de multe afectiuni sau factori, cum ar fi : pneumonia, sangerari grave la nivelul corpului, inspirarea de substante toxice, soc septic/hemoragic/anafilactic/orice alta forma de soc non-cardiogen.

1.Pneumonia severa. Una dintre bolile care ar putea dezvolta acest sindrom este pneumonia severa. Pneumonia poate fi caracerizata ca o infectie a plamanilor de anumite bacterii sau virusi. Inainte de a se descoperi antibioticul foarte multti oameni decedau din cauza infectiei. S-a observat faptul ca dupa aproximativ trei zile de la intrernarea in spital la sectia de terapie intensiva , aproximativ 55% dintre pacientii bolnavi de traumatisme pulmonare acute vor dezvolta sindromul de detresa acuta.

2.Sangerarile de la nivelul corpului pot avea o mare influenta in dezvoltarea sindromului, deoarece in cazul sangerarilor grave daca nu este actionat imediat un tratament pentru oprirea lor, locul se poate infecta ducand la alte boli sau prin aceste sangerari alte parti ale corpului sunt „inundate” de sange dereglandu-se intregul flux sangvin. In cazul hemoragiilor la cap spre exemplu, creierul nu mai poate primi oxigen destul pentru a functiona si raspunde la stimuli. Trebuie sa se intervina imediat chirurgical, altfel individul risca sa moara. Orice oprire la nivelul fluxului sangvin influenteaza acest sindrom, omul nemaiputand respira corect.

3.Inspirarea de substante toxice este un alt caz foarte riscant in aparitia sindromului de detresa respiratorie. Acestea pot fi intoxicatii cu medicamente(aproximativ 80%din cazuri necesitand spitalizare urgenta), ori sunt accidentale sau voluntare ( de obicei in tentativele de sinucidere). Ele pot impiedica foarte usor respiratia normala, ducand la intoxicatie. sindrom de detresa respiratorie sau insuficienta respiratorie sau chiar coma in cazul inhalarii exagerate de substante toxice. De aceea trebuie sa fim foarte atenti cat de des luam medicamente si ele sa nu fie la indemana copiilor! Medicul care recomanda medicamente trebuie sa precizeze faptul ca, comsumul exagerat este interzis ele fiind luate conform indicatiilor lui, a farmacistului sau a prospectului.

4.Socurile sunt de mai multe feluri, dar unul dintre cele mai intalnite sunt socurile anafilactice. Ele sunt cauzate de obicei din alergiile pe care le face individul la fel si fel de substante cum ar fi la medicamente sau de cele mai multe ori la alimente. Acest soc se declanseaza in cateva minute sau intr-o ora de la ingerarea unui aliment sau medicament el avand reactii alergice cum ar fi : iritatii la nivelul pielii, urticarii, roseata, transpiratie si mai apoi dificultati in respiratie. Daca nu se intervine imediat individului i se poate umfla gatul, fata si caile respiratorii se blocheaza. Daca nu este administrat un tratament se poate ajunge chiar la moarte. De aceea fiecare om trebuie sa se documenteze in privinta alimentatiei si in ceea ce privesc alergiile. Se pot face anumite teste din care reiese la ce este alergic pentru a putea combate urmatoare neplaceri.

Sursa:http://www.bmj.ro/articles/2008/11/04/sindromul-de-detres%C4%83-respiratorie-acut%C4%83

5. Semnele si simptomele SDRA

Dupa cum putem vedea, semnele si simptomele par destul de evidente prin simplul fapt ca individul/pacientul se prezinta ca avand respiratie destul de rapida comparand cu un individ care este sanatos, poate prezenta trahicardie, adica accelerarea batailor inimii, simte ca nu are aer(insuficienta aerului), anxietate si agitatie. Din acestea ne putem da seama de faptul ca individul nu primeste destul oxigen, nivelul lui de oxigen din sange fiind destul de scazut. In urma acestor simptome trebuie neaparat sa se prezinte la un medic pentru a-i face un examen medical in cazul in care acesta nu este deja internat intr-un spital. In evolutia sindromului de detresa poate aparea la nivelul corpului sau a buzelor coloratia albastra si pierderea constiintei. Alte simptome ale acestui sindrom sunt tahipneea care se manifesta prin ritm accelerat al respiratiei si ar mai fi dispneea obserata prin dificultatea respiratorie datorita edemului pulmonar. Mai poate aparea si hipoxemia care se manifesta prin scaderea in sangele arterial a cantitatii de oxigen. In aceste manifestari clinice ale sindromului de detresa pacientul poate sa prezinte hipotermie, adica scaderea temperaturii corpului. Asadar, in mod general in tabloul clinic apare: tahipnee, dispnee, cianoza, dezorientare si neliniste.

Sindromul de detresa respiratorie acuta la adult poate sa se complice ajungandu-se la o multiinsuficienta viscerala, pe fondul hipoxemiei.

De obicei persoanele care se prezinta la medic fie cu afectiuni pulmonare acute, fie cu sindrom de detresa respiratorie, dupa aproximativ trei zile de la internarea in sectia de terapie intensiva se pare ca aproximativ 55% dintre bolnavi dezvolta SDRA. Alveolele pulmonare se inflameaza prezentand leziuni, crescand accesibilitatea la capilarele pulmonare unde se efectueaza schimbul de gaze.

6. Complicatii

De-a lungul sederii intr-o sectie de terapie intensiva, o persoana diagnosticata cu sindromul detresei respiratorii acute poate suferi o serie de alte probleme medicale.

Infectiile pulmonare sunt printre primele probleme care pot aparea in urma unei boli sau a unui sindrom. Bacteriile si virusurile dupa cum stim se pot transmite foarte usor de la o persoana la alta.

Cicatricile pulmonare apar in urma folosirii unui ventilator mecanic in favorizarea respiratiei. Acest ventilator are doua tipuri de ventilatie: pozitiva care impinge aerul spre trahee si negativa care trage aerul din plamani ajutand pacientul sa respire normal. In urma acestor beneficii, daca pacientul se reface el poate ramane cu cicatrici la nivelul plamanilor. Acest ventilator salveaza multe vieti dar si provoaca complicatii. Ventilatorul mecanic

este indicat in sindromul detresei acute a adultului si in alte probleme medicale, cum ar fi: apnee cu stop respirator sau pentru folosirea unor muschi respiratori.

Cheagurile de sange mai pot fii intalnite in acest sindorm, deoarece, dupa cum spuneam pentru ca organele sa functioneze corect ele trebuie sa primeasca sange oxigenat. Odata ce spre exemplu la nivelul venelor profunde se pot forma cheaguri de sange in urma sederii in pozitie orizontala ore mai lungi de tip. Aceste tipuri de cheaguri mai poarta si denumirea de tomboze venoase profunde. Din ele se poate desprinde cheagul care in urma fluxului sau normal va circula catre plamani unde va urma sa blocheze fluxul de sange; de aici se formeaza o conditie a emboliei pulmonare. Embolia pulmonara se formeaza de obicei la nivelul membrelor inferioare ca si cheag si isi formeaza drum spre plaman unde ramane blocata la nivelul unei artere pulmonare.

7. Diagnostic

Diagnosticul pentru fiecare pacient se face dupa o anumita regula. Mai intai de toate medicul se va interesa despre istoricul medical, apoi se va face un examen fizic si nu in ultimul rand se vor face niste investigatii si pe baza acestora se vor afla rezultatele acestora.

Istoricul medical cuprinde toate datatele despre pacient precum si despre familia pacientului. Medicul trebuie sa se informeze in legatura cu orice ar putea cauza pacientului probleme in respiratie sau probleme la nivelul plamanilor sau a altor organe care ar putea fi o consecinta a acestui sindrom. Bolile se pot transmite din generatie in generatie, iar pentru aceasta trebuie facuta o revizuire atenta.

Examenul fizic consta in ascultarea cu stetoscopul de catre doctorul specializat. Sindromul de detresa respiratorie poate provoca anumite sunete anormale, ori mai sunt anumite sunete specifice acumularii de lichide in diverse parti ale corpului care ar putea afecta respiratia sau se mai poate observa pe piele sau buze culoarea albastra. Din aceste semne doctorul isi poate da cu parerea despre ce se intampla in interiorul corpului uman.

Rezultatele investigatiilor sunt foarte importante. Investigatiile se fac cu ajutorul radiografiilor cu raze X, care dau imagini clare ale plamanilor sau a altor parti ale corpului unde s-ar putea produce o turbulenta in afectarea oxigenarii plamanilor. Analizele de sange sunt si ele foarte importante facand parte din setul intreg de investigatii, ele aratand daca la nivelul fluxului sanguin exista microorganisme care ar putea afecta circulatia si apoi restul sistemelor(ex. respiratia). Testele de sange arata tot ceea ce se afla in interiorul corpului ajutand la obtinerea unui diagnostic eficient. O alta investigatie se poate face pe o cultura de sputa, sputa din plamani in urma tusei este analizata pentru a se observa o eventuala infectie. Si nu o ultima investigatie este cea prin intermediul tomografiei computerizate toracice. Si aceasta foloseste raze X creand imagini mult mai detaliate, ele se pot observa din mai multe pozitii, individul stand intins pe o masa orizontala. Asa dar este mult mai precisa o tomografie computerizata, decat o simpla radiografie la torace.

Sursa: http://www.bmj.ro/articles/2008/11/04/sindromul-de-detres%C4%83-respiratorie-acut%C4%83

Diagnosticarea acestui sindrom se poate face in cazul in care pacientul prezinta edem pulmonar fara a avea conditie cardiaca ceea ce se face prin ecocardiografie, prin analiza gazelor sangvine, pentru a se observa daca nu avem o limitare masiva a oxigenarii si prin radiografia toracica sau prin computertomografie pentru observarea unor anumite infiltratii bilaterale care sunt de dimensiuni mai mari. Diagnosticul diferentiat se face in cazul unor alte probleme clinice cum ar fi insuficienta cardiaca stanga, embolie pulmonara sau pneumonie grava. Insuficienta cardiaca stanga ca sa fie diferentiata de sindromul de detresa respiratorie acuta se face prin determinarea presiunii arteriale pulmonare prin intermediul cateterismului.

8. Tratamentul

Sindromul detresei respiratorii acute la adult se trateaza intr-un spital, la sectia de terapie intensiva. Dupa cum am mai spus, odata ce o persoana are probleme respiratorii trebuie sa se intervina imediat, contactand un medic sau sa sune la o unitate medicala urgent. In zilele de astazi, de cele mai multe ori se foloseste terapia cu oxigen. Principalul obiectiv in a trata sindromul detresei respiratorii este acela de a furniza oxigen plamanilor si/sau altor organe care necesita oxigen. In acest tratament folosindu-se oxigen se administreaza pacientului prin intermediul mastilor cu oxigen care acopera atat nasul cat si gura sau prin intermediul tuburilor de oxigen, in cazul in care caile respiratorii sunt blocate, care se introduc in interiorul gurii sau a nasului apoi ajungand in trahee. In urma aplicarii acestei metode medicul va anestezia local, la nivelul gatului si ii va administra intravenos un medicament de relaxare. Aceste tuburi sunt conectate la ventilatorul care introduce aer oxigenat plamanilor, ajutand pacientul sa respire. Ventilatorul furnizeaza oxigenul in functie de necesitatile bolnavului.

Unii dintre pacientii care au afectare pulmonara acuta sunt tratati folosind si ventilatia, dar altii au nevoie de intubatie endotraheala. In unele parti ale plamanilor care nu sunt afectate primesc un volum diferit de aer respirat, fata de cele care sunt afectate fiind supuse unui risc de supradistensie care poate duce la barotrauma. Tratamentul medicamentos este destul de vast, dar ajuta in inlaturarea sindromului de detresa respiratorie. El include inhalarea de oxid nitric care ajuta la ameliorarea respiratiei, administrarea de surfactant si administrarea de corticosteroizi.

Tratarea sindromului de detresa respiratorie se face dupa cum am mai spus la sectia de terapie intensiva, deoarece se poate ajunge la decompensarea respiratorie in numai cateva ore, ajungandu-se la respiratia artificiala. In primul rand trebuie sa se rezolve cauza problemei prin combaterea acesteia si a se hotari cat mai devreme la trecerea pe respiratie artificiala, avand o atenta grija a nu se practica o presiune respiratorie foarte joasa deoarece se pot deteriora partile pulmonare neafectate inca. Uneori mai poate sa apara o crestere a concentratiei de dioxid de carbon (CO2) in urma acestei proceduri, care trebuie sa fie suportata totusi. Concomitent cu aceasta procedura se propune administrarea unei doze mai scazute de heparina ai a unei alimentatii parentale a bolnavului. In stadiul de vindecare se pot administra si glucocorticoizi pentru a prevesti fibrozarea pulmonara.

Tratamentul si tactica de prevenire a sindromului de detresa acuta sunt descrise in literatura in mod diferit. De exemplu M. Ciorean spune ca masurile terapeutice trebuie sa contracareze acest fenomen patologic care are un efect inflamator pentru a putea mentine homeostazia din interiorul organismului ajutand in acelasi timp la vindecarea leziunilor din zonele locale. Pentru a combate cat mai multe elemente patologice cum ar fi evenimentul ce v-a initia aceasta detresa respiratorie, activarea unor proteine plasmatice care sunt responasbile de inducerea acestor leziuni la nivelul endoteliului capilar si scaderea debitului cardiac. Tratarea acestora este secventiala, ele producandu-se aproape deodata.

Oxidul nitric este o componenta importanta pentru corpul nostru. El poate influenta atacurile de cord si intareste functiile anatomice, existand doar cateva secunde. Valva de oxid nitric este situata in nas, in faringele nazal, iar datorita fluxului de aer care trece prin cavitatea nazala se introduce in sistem si oxidul nitric. El ajuta in dilatarea cailor respiratorii si de aceea se aministreaza cand este neaparata nevoie bolnavilor care nu il pot obtine in niciun fel. Asemanator oxidului nitric este si prostaciclina, care de asemenea este vasodilatator. Pacienti care prezinta SDRA au cantitati mici de surfactant, calitatea lui fiind una slaba. S-a produs un studiu din care s-a observat ca administrarea de corticosteroizi pacientilor, face ca acestia dupa aproximativ 28 de zile sa nu mai aiba nevoie un interval mai lung de timp de ventilator. Cu toate acestea corticosteroizii produc o slabiciune neuromusculara. La cei care au o forma persistenta a afectiunii nu se recomanda luarea ca si o rutina a corticoseroizilor. Un studiu clinic destul de recent finalizat nu arata nu arata nici o marire a ratei supravietuirii la luarea unor doze mici a pacientilor de corticosteroizi, care au avut soc septic si insuficienta adrenala.

Avand in vedere faptul ca sindromul detresei respiratorii acute este de multe ori un sindrom secundar, medicii nu prea au succes in tratament fara ca sa indeparteze cauza principala, adica indepartarea bolii care a pornit leziunea pulmonara acuta. Pentru aceasta se imobilizeaza fracturile, rezolvarea eventualelor leziuni abdominale, eliminarea de toxine din corp si impiedicarea aparitiei unor reacii imune.

Terapie respiratorie-profilaxia colapsului alveolar si recrutarea de alveole noi

O parte dintre autori recomanda terapia prin oxigenare sau oxigenoterapia,deoarece cresterea PaO2 amelioreaza difuziunea moleculelor crescand fluxul sangvin in alveolele relativ distruse crescand insuficienta in ventriculul drept si totodata crescand si gradul amestecului venos intrapulmonar. Altii nu recomanda folosirea unor cantitati mari de oxigen, deoarece amestecul venos intrapulmonar prezent la pacientii bolnavi de detresa respiratorie acuta in doze mari nu amelioreaza hipoxemia, dar poate induce leziuni pulmonare. Lipsite fiind de acest amestec venos, alveolele pulmonare isi reduc incetul cu incetul dimensiunile urmand ca la un moment dat sa se instaleze colapsul alveolar total.

Refacerea capacitatii functionale reziduale (CRF)

Aceasta refacere a CRF se poate face prin metode diverse de suport ventilator prin aplicarea presiunilor pozitive pe caile respiratorii. Se poate face prin aplicarea unei masti daca pacientul este cooperant cu cei din jurul lui, limita de presiune fiind de 15cm H2O, poate aparea discomfortul si un risc la dilatatie gastrica acuta. Daca apare insuficienta respiratorie acuta, atunci doar ventilatia mecanica este cea care este in stare sa mentina viata pacientului in detresa respiratorie. Valorile capacitatii functionale reziduale pot sa creasca, depinzand de presiunea expiratiei utilizate si de marirea leziunilor pulmonare. Cresterea volumului curent (VC), directioneaza fluxul de gaze din alveolele hiperdestinse (initial functionale) inspre alveolele anterior lezate, conform gradientului de presiune. Dupa ce capacitatea reziudala functionala este restabilita ventilatorul trebuie incet diminuat. Daca se intrerupe brusc exista sanse foarte mari sa se ajunga la hipoxie revenindu-se la parametrii anteriori.

Metode de oxigenare

De-a lungul timpului si mai ales in ultimele decenii au fost tentative de a utiliza metode mai noi de oxigenare care ocolesc plamanii cum ar fi: oxigenarea intravasculara, oxigenare extracorporala, ventilatie cu oscilatii, ventilatia cu NO, etc. Cea extracorporala se face cu ajutorul oxigenatoarelor intravasculare, care se introduc in vena cava printr-o vena periferica. Aceasta metoda se folseste doar in cateva centre, unde medicii cred ca este o metoda mai simpla si care nu are foarte multe adverse necesitand o alegere amanuntita a pacientilor. Cateva complicatii legate de aceasta metoda sunt insuficienta cardiaca, embolie gazoasa sau infectie generala in urma folosirii. Ventilatia cu NO are un scop de a relaxa vasele sangvine , atribuita fiind calitatii vasodilatatoare pentru oxidul nitric. Aceasta metoda de ventilare cu NO folosita un termen mai lung de timp poate sa strice reactivitatea pulmonara urmate de modificari hemodinamic ea avand un efect letal si in schimbul de gaze. O parte din studii au demonstrat faptul ca variatiile mari ale concentratiei NO in acest circuit inspirator poate sa puna in pericol viata persoanei respective. Utilizarea surfactantului in tratarea sindromului de detresa resiratorie a dat rezultate contraverse. Un alt studiu care s-a efectuat pe pacientii care au avut sindrom de detresa respiratorie din care s-a observat pierderea fuctiei srfactantului s-a administrat apoi surfactant natural prin bronhoscop in doze fragmentate pentru fiecare parte a plamanilor. Prin repetarea acestei proceduri s-a observat redresarea parametrilor oxigenarii la acesti pacienti bolnavi.

Insuficienta pulmonare ca si insuficienta cardiaca sunt prezente dese ori la pacientii cu sindrom de detresa respiratorie punand probleme in terapia nutritionala, cele doua insuficiente ducand la malnutritie. Malnutritia scade performanta cardiaca-aport alterat, atrofie a miocardului-, scade atat volumul pulmonar cat si ventilatia pulmonara, frecventa respiratorie, forta musculaturii respiratorii cu aproximativ 50% din valoarea initiala si mai afecteaza aparatul imun al plamanilor-diminueaza functia fagocitara a leucocitelor si macrofagelor.

Suportul nutritional

Metabolismul glucidelor in aceasta dereglare respiratorie ce are origine pulmonara are nevoie de o privire directa prin coeficientul respirator. In cazul in care dioxidul de carbon este eliminat in exces poate provoca cresterea travaliului respirator.

Metabolismul lipidic la pacientii bolnavi cu sindrom de detresa respiratorie acuta este foarte activ, avand un aport mare de energie. In lipsa aportului de acizi grasi se poate ajunge la micsorarea productiei de surfactant si se altereaza functia pneumocitelor.

Catabolismul proteic crescut in sindromul detresei respiratorii acute poate duce la insuficienta sintezei de surfactant si atrofia musculaturii de tip striat avand efecte asupra sistemului respirator. Pacientii bolnavi de sindromul detresei respiratorii acute au nevoie de o evaluare si monitorizare meticuloasa a statusului nutritiv, pentru a tine in vedere initierea terapiei intensive nutritive si cu aplicarea unor masuri pentru corectia metabolismului hidro-electrolitic, proteic, de vitamine si aportul energetic.

In anul 2005 la un congres al Societatii Europene al nutritiei s-a ajuns la o intelegere in ceea ce priveste criteriile nutritiei artificiale ale bonavului critic, care se pot aplica si in cazul sindromului de detresa acuta la adult.

Nutritie enterala din timp, avand un aport caloric normal;

Evitarea aportului caloric foarte crescut, peste 25kcal/kg/zi la pacientul bolnav;

Evitarea aportului foarte mare de carbohidrati, care pot sa infuenteze cresterea coeficientului respirator si a celui ventilator;

Controlul riguros al glicemiei pacientului.

9. Tratamentul de sustinere

Acest tratament ajuta la ameliorarea simptomelor prevenind complicatiile. De altfel el imbunatateste calitatea vietii ajutand la recuperare in urma folosirii ventilatorului, posibile cicatrici lasate in urma inlaturarii lui. In acest tratament se utilizeaza medicamentele care ajuta la relaxare si ameliorarea simptomelor, a durerilor, monitorizarea in continuu a inimii si a plamanilor, tratament impotriva infectiilor, cum ar fi pneumonia unde se folosesc de obicei antibiotice pentru a o inlatura. Multi bolnavi care folosesc pe un termen mai lung de timp vantilatorul mecanic pentru a furniza oxigen plamanilor prezinta un risc crescut de sangerare intestinala, de aceea trebuie sa se intervina cu tratament medicamentos pentru a reduce acest risc. Pe parcursul internarii corpul are nevoie de fluide, de aceea se administreaza intravenos fluidele pentru a imbunatatii fluxul sangvin si pentru hidratare. Toate acestea, medicamente, nutrienti si lichide sunt administrate prin perfuzie, fiind atent monitorizate de catre medic sau asistente pentru a nu se depasi maximul necesar.

Cu toate acestea este de dorit ca pacientilor sa le fie administrata alimentatia oral. S-au efectuat o serie de experimente pe animale, iar alimentatia pe cale orala este mult mai eficienta reducand semnificativ rata mortalitatii celor hraniti in acest mod (aproximativ 19.4%). Lichidele trebuiesc sa se administreze in functie de valorile presiunii venoase dar trebuiesc si restrictionate din cand in cand, facandu-se concomintent cu o perfuzie.

10. Conditii de viata cu sindromul detresei respiratorii

O parte din oameni care au suferit de sindromul detresei respiratorii acute continua sa aiba probleme si dupa externare care pot dura mai putin sau mai mult. Cateva dintre problemele intalnite la cei care au avut sindromul sunt: dificultati de respiratie care se pot manifesta toata viata sau pot dura aproximativ 6 luni pana la recuperarea totala a pacientului, oboseala si slabiciune musculara dobandite in urma utilizarii ventilatorului pentru oxigenarea plamanilor poate sa duca la slabirea muschilor, ei nefiind folositi o perioada mai lunga de timp, iar oboseala apare in urma sederii in acelasi spatiu si in urma tratamentului luat pentru relaxare si ameliorarea durerilor. O mare parte din oameni se confrunta cu starea de depresie pentru o perioada de timp dupa ce s-au confruntat cu sindromul detresei respiratorii si dupa tratamentul pe care l-au primit. Alti oameni au probleme cu memoria si gandirea dupa ce corpul lor a avut un nivel scazut de oxigen in sange si dupa ce au urmat tratamentul corespunzator sindromului.

Alte probleme cu care se intalnesc pacientii care au supravietuit sindromului de detresa respiratorie sunt: greutate corporala redusa-pacientul care a ajuns sa fie internat la sectia de terapie intensiva cu acest sindrom a scazut in greutate deoarece orice boala care este grava si se intervine chirurgical sau cu aparate te „secatuieste” de puteri, ajungand ca si prin transpiratie sa slabeasca; stresul si gandul face ca o persoana sa slabeasca foarte mult, chiar si tratamentul facandu-si evidenta asupra pacientului. Durerile sunt o alta problema mai ales celor care au avut inserat un tub de dren toracic. Persoanele care nu au putut respira corect si nu aveau de unde sa isi furnizeze normal oxigenul au purtat fie tuburi nazale, fie masti sau daca nici prin acestea nu se putea respira bine atunci se introducea tubul care ajungea in trahee. Acelui loc ii va trebui o lunga perioada de timp sa se refaca, iar pacientul va avea dureri locale. Alte probleme ar fi deformitatile fixe ale degetelor si scorul redus al calitatii vietii. In urma tuturor interventiilor si a tratamentului organismul isi pierde din calitatea sa, totusi refacandu-se incet. Omul care a fost inainte de SDRA, nu va fi si dupa.

Toate acestea pot sa dispara dupa un interval mai scurt sau mai lung de timp de la externare.

11. Cazuri intalnite de SDRA

Foarte multi oameni bolnavi care ori sunt la spital, ori sunt acasa infruntandu-se cu o oarecare boala grava dezvolta sindromul de detresa respiratorie. In urma cercetarilor mele, am gasit cateva cazuri de sindrom de detresa respiratorie.

Un caz este povestit din perspectiva pacientului. Acesta implinise varsta de 57 de ani, o varsta destul de inaintata, care s-a aflat la un moment dat „in plin cosmar”, spuse acesta. Pe data de 5 iulie 2005 incepuse sa aiba simptome asemanatoare cu cele ale gripei, respira mult mai greu ca de obicei si avea senzatia de sufocare. Indata a fost dus la spital, iar doctorii au suspectat un caz de pneumonie, fiind apoi transferat dupa aproximativ 3 ore la sectia de terapie intensiva fiind conectat la ventilatorul pentru respiratie artificiala pentru a-l ajuta sa respire mai usor. Familia acestuia a fost informata despre starea pacientului avand pneumonie si sindrom de detresa respiratorie acuta. Sansele de supravietuire ale acestuia erau de 30%. A fost transferat la o alta unitate spitaliceasca din alt oras dupa 4 saptamani, iar dupa 5 zile , spune acesta, i s-a facut traheotomie. Traheotomia este o interventie chirurgicala prin care se deschide partea anterioara a traheei cervicale si este inserata o canula pentru a ajuta la trecerea aerului. Aceasta se face in cazul in care caile respiratorii sau aeriene, cum ar fi fosele nazale, faringele sau laringele sunt infundate/blocate si nu se permite trecerea aerului. Aceasta usureaza respiratia pacientului. Dupa aceea pacientul nu a mai putut vorbi, avand dureri in tot corpul la fiecare miscare. Dupa ce s-a intors acasa dupa aproximativ 2 luni, se ajuta de un baston ca sa mearga, fiind farte slabit in urma tratamentului si a interventiilor care s-au facut asupra lui. Acesta a fost anuntat ca plamanii lui functioneaza bine. Acesta s-a recuperat bine, avand o perioada de timp amorteli in degete si la nivelul labei piciorului, dar acestea nu l-au impiedicat sa se comporte ca un om normal. Asadar acesta este un caz in care pacientul a suferit de sindromul detresei respiratorii si a supravietuit cu toate ca sansele de supravietuire erau 30%.

Alte cazuri de sindrom de detresa respiratorie avem intalnite la inceputul anilor 1970 in Statele Unite ale Americii, cand s-au efectuat cercetari in aproximativ 9 secii de terapie intensiva din spitale diferite pe aproximativ 150 000 de bolnavi dintre care s-a observat faptul ca, 40 000 de bolnavi din total au decedat in urma insuficientei respiratorii acute. In anul 1986, W. R, Bauman a facut si el cercetari si a observat ca din 11 112 bolnavi internati de asemenea in sectia de terapie intensiva, 4 926 prezinta stari critice, iar din acestia 90 prezentau semne de detresa respiratorie. Letalitatea a fost de 64%. Se observa o incidenta inalta a acestui sindrom de detresa respiratorie la bolnavii care au decedat dupa interventii chirurgicale grave avand afectiuni, aproximativ 33,0%.

La o conferinta Americano-Europeana in 1994 s-a observat si s-a sustinut ca sindromul de detresa respiratorie provine dintr-o leziune a membranei alveolo-capilare, prezentand perturbari la nivelul schimburilor de gaze. O alta notiune care intra in parametrii sindromului de detresa acuta este „leziunea pulmonara acuta”, cu toate acestea leziunea pulmonara este o forma mai usoara, iar sindromul de detresa respiratorie este forma mai grava avand in vedere manifestarile acesteia. Leziunile pulmonare acute usoare se mai numesc si „edem pulmonar necardiogen”, iar leziunile pulmonare acute mai grave sunt denumite ca si „faza inainte de limita a sindromului de detresa respiratorie acuta”.

12. Patogeneza SDRA

Plamanii unui om sanatos cantaresc aproximativ 1 000-1 100g. Cand o persoana prezinta sindromul detresei respiratorii, plamanii cresc in greutate atingand 2 000-2 4000g, fapt urmat de lezarea membranei alveolo-capilare, provocand o „inundatie” a excesului de apa din afara celulelor pulmonare. Stratul interstitial al plamanilor ocupa aproximativ 40% din aceasta membrana alveolo-capilara, iar celelate doua straturi cam 30%. In interstitiu se afla colagenul in proportie de 60%, o proteina raspandita in organism, ea oferind rezistenta tramei pulmonare. Elastina face si ea parte din aceasta trama a interstitiului oferind elasticitate aflandu-se in proportie de 25-30%, ea isi poate modifica lungimea impresionant de mult 140% din lungimea initiala. Mai avem si proteoglicanii 1% care sunt ca un filtru in trecerea moleculelor prin spatil interstitial pulmonar si fibronectina 0,5% fiind o proteina care exista in doua variante una tisulara si una circulatorie. Tesutul pulmonar pierde din capacitatile sale functionale in timp de sindromul de detresa respiratorie acuta se dezvolta, cauzand aceasta insuficienta respiratoie, elasticitatea si tumefierea lui provocand-o.

De obicei sindromul de detresa respiratorie acuta poate aparea si la bolnavii care au dereglari hemostazice grave (cum ar fi hemoragii mari sau tromboembolism) sau invers. Cele doua bloli evoluand impreuna face ca procentul de mortalitate sa fie unul foarte crescut.

Sindromul de detresa respiratorie acuta la adult decurge in mai multe etape, totul incepand de la o reactie imflamatorie a parenchimului pulmonare, de la care se produce boala si apoi determina restul de reactii care se produc la nivel patologic. Spre exemplu edemul pulmonare interstitial se formeaza prin deteriorarea pulmonara impreuna cu o marire a permeabilitatii capilarelor, determinand in cele din urma cresterea de granulocite neutrofile care intensifica aceasta inflamatie. In urma actiunii unor mediatori inflamatori se ajunge la un edem alveolar din care rezulta distrugerea surfactantului de la nivelul alveolelor compromitandu-se exigenarea fluxului sangvin. Daca acest sindrom de detresa respiratorie acuta nu a fost in acest stadiu fatal, atunci organismul uman v-a urma sa actioneze niste mecanisme pentru a se vindeca, inlocuindu-se pneumocitele deterioratecu un tesut de tip conjunctiv. Acest proces de oxigenare a organismului este limitat pe o perioada mai lunga de timp printr-o marire a suprafetei de difuziune intre aer si sange. In marea parte a cazurilor nu s-a putut face o recuperare integrala a functiei respiratorii.

13. Clinica SDRA

Multi autori si-au spus parereile despre acest sindrom al detresei respiratorii in divesre carti, unii dintre ei spun nu doar severitatea fazelor, ci si semnele de diagnostic si cele clinice inaintea aparitiei acestuia. Deoarece sindromul de detresa respiratorie acuta apare in urma unor patologii severe, manifestarile acestuia sunt destul de complexe cuprinzand semne de patologie de baza, insuficienta multipla de organe si leziuni pulmonare. Sindromul de detresa respiratorie acuta are un timp de dezvoltare destul de rapid, undeva intre 12-24 de ore de la inceputul factorului ce declanseaza acest sindrom, perioada ajungand pana la 5-6 zile. In literatura o parte din semnele clinice sunt descrise ca fiind: cresterea respiratiei, hiperventilatie, crepidatii si altele. La acestea se adauga si simptomele provenite de la disfunctiile altor organe. Dupa Gomez, evolutia detresei respiratorii acte se face in 4 faze.

1.Faza intai este cea de injurie acuta, avem examenul fizic si radiografia pulmonara normala, insa trahicardia se asociaza cu alcaloza respiratorie. Alcaloza respiratorie este o urmare a hiperventilatiei sau ingestiei de bicarbonat, corectandu-se cu hipoventilatie si respirarea unui aer bogat de dioxid de carbon(CO2).

2.Faza a doua este cea urmata in urma injuriei si se manifesta in primele 6-48 de ore. Pacientul se afla stabil din punct de vedere clinic, dar hiperentilatia persista, in examenul fizic si radiologic apar anormalitati minime.

3.Faza a treia este cea de insuficienta respiratorie avand tahipnee si dispnee, crepidatii in intreg camp pulmonar.

4.Faza a patra avem anormalitati severe predominand hipoxemia severa, pacientul devenind confuz si agitat cianoza devenind clinic evidenta. Cianoza se obsera prin albastrirea tegumentelor, unghiilor sau buzelor din lipsa de oxigen din sange.

14. Corectia dereglarilor hemostazice

La bolnavii cu sindrom de detresa respiratorie avem dereglari hemostazice care necesita nevoia de ingrijire a hemostaziei pe toata durata dezvoltarii sindromului de detresa respiratorie acuta, printr-o monitorizare foarte atenta a statusului prin verificarea: coagulogramei, timpul de sangerare duke, timpul in care se coaguleaza sangele, trombocitele etc. Aceste ingrijiri si corectii la nivel hemostazic necesita masuri de imbunatatire a schimbarilor la mecanismele care se bazeaza pe coagulare si anticoagulare si a mecanismelor fibrinolitice si anti fibrinolitice.

Rezultate si concluzii

Asadar, in urma tratamentului urmat pacientii care au suferit de sindromul detresei respiratorii unii se vindeca in totalitate, insa altii continua sa aiba probleme de sanatate cum ar fi dificultati de respiratie, oboseala si slabiciune musculara sau depresii. Manifestarile pot sa dispara in cateva saptamani sau dupa o perioada mai lunga de timp. Sindromul detresei respiratorii acute la adult apare la nivelul plamanilor in urma unui traumatism in zona toracelui sau a altei parti a corpului, fiind accidentat destul de sever organul respectiv nu mai primeste oxigen destul pentru a functiona corect.

Aceasta afectare pulmonara acuta manifestata prin sindromul de detresa respiratorie acuta duce la complicatii diverse in starile medicale si chirurgicale grave, printre care foarte putine intereseaza in mod direct plamanul. Unul dintre cele mai frecente simptome consemnate in urma consultului este dispneea, semnele clinice fiind cele de edem pulmonar. Alte boli care pot afecta direct sau indirect plamanii sunt: inspirarea de fum nociv, inhalarea de continut gastric in urma varsaturilor, presiunea unui ventilator care sustine respiratia, sangerari grave provocate in urma unor leziuni sau transfuzii de sange, traumatisme la nivelul capului sau a toracelui, drogurile, embolii-care provoaca cheaguri de sange.

Semnele si simptomele par destul de evidente prin simplul fapt ca individul/pacientul se prezinta ca avand respiratie destul de rapida comparand cu un individ care este sanatos, poate prezenta -trahicardie, adica accelerarea batailor inimii

– simte ca nu are aer(insuficienta aerului)

– anxietate si agitatie.

Din acestea ne putem da seama de faptul ca individul nu primeste destul oxigen, nivelul lui de oxigen din sange fiind destul de scazut. Diagnosticul pentru pacient se face dupa o anumita regula. Mai intai de toate medicul se va interesa despre istoricul medical, apoi se va face un examen fizic si nu in ultimul rand se vor face niste investigatii si pe baza acestora se vor afla rezultatele acestora.

Este necessara internarea din timp in spital la sectia de terapie intensiva, afectiunea precipitanta fiind identificata si tratata cu o maniera agresiva, iar tehnicile protectoare care folosesc ventilatie mecanica reduc mortalitatea. Se indica aplicarea riguroasa a unor masuri de sustinere generala care au capacitatea de a ameliora evolutia sindromului. Pentru schimburile de gaze se folosesc tratamentele non-invazive care imbunatatesc, in mare parte, oxigenarea, insa nu reduc mortalitatea pacientilor. Cu toate acestea in ciuda scaderii frecventei de decese, se poate observa la supravietuitori o deteriorare a sanatatii pe un termen lung, in urma interventiilor si a tratamentului urmat in spital.

Sindromul de detresa respiratorie acuta la adult este o boala pulmonara foarte grava care afecteaza in mare aproximativ 1,5-8,3 cazuri din totalul de 100 000 de bolnavi, in trecut mortalitatea se ridica pana la 90%. Acest sindrom este o forma specifica a leziunii pulmonare, din mai multe cauze, caracterizata fiind prin leziunea alveolara care vine din afectarea membranei alveolelor capilare si a schimburilor de gaze ce se efectueaza la nivelul plamanilr ducand chiar si la edem pulmonar si hipoxie.

Avem doua cai patogenice prin care se spune ca se ajunge la sindromul de detresa respiratorie acestea fiind: atacul direct asupra celulelor pulmonare si atacul indirect pulmonar care apare in urma raspunsului inflamator sistemic. In modificarile fiziopatologice care sunt evidentiate in sindromul de detresa respiratorie acuta avem alterarea permeabilitatii pulmonare si a posibilitatii de difuziune alveolara, putand astfel sa apara suntul intrapulmonar.

Pentru mecanica respiratorie este nevoie sa facem o evaluare a mecanismelor respiratorii atat in plaman cat si in peretele toracic avand nevoie de masurarea modificarilor de presiune la nivelul cailor respiratorii si al esofagului. In acest sindrom de detresa elasticitatea plamanilor si a toracelui creste in urma scaderii capacitatii reziduale functionale si a intinderii abdominale in urma unor hemoragii intraabdominale sau obstructie intestinala.

Principalul obiectiv in a trata sindromul detresei respiratorii este acela de a furniza oxigen plamanilor si/sau altor organe care necesita oxigen. In acest tratament folosindu-se oxigen se administreaza pacientului prin intermediul mastilor cu oxigen care acopera atat nasul cat si gura sau prin intermediul tuburilor de oxigen, in cazul in care caile respiratorii sunt blocate, care se introduc in interiorul gurii sau a nasului apoi ajungand in trahee. In urma aplicarii acestei metode medicul va anestezia local, la nivelul gatului si ii va administra intravenos un medicament de relaxare. Tratarea sindromului de detresa respiratorie se face la sectia de terapie intensiva, deoarece se poate ajunge la decompensarea respiratorie in numai cateva ore, ajungandu-se la respiratia artificiala. In primul rand trebuie sa se rezolve cauza problemei prin combaterea acesteia si a se hotari cat mai devreme la trecerea pe respiratie artificiala, avand o atenta grija a nu se practica o presiune respiratorie foarte joasa deoarece se pot deteriora partile pulmonare neafectate inca. Uneori mai poate sa apara o crestere a concentratiei de dioxid de carbon (CO2) in urma acestei proceduri, care trebuie sa fie suportata totusi. Concomitent cu aceasta procedura se propune administrarea unei doze mai scazute de heparina ai a unei alimentatii parentale a bolnavului. In stadiul de vindecare se pot administra si glucocorticoizi pentru a prevesti fibrozarea pulmonara.

Clinicile care sunt de tip de monitorizare in acest regim de terapie intensiva sunt o mare initiativa de viitor, ele sunt de mare ajutor si sunt deosebit de necesare, deoarece problemele grave care insotesc o cale ce poate fi insanatosita a pacientilor cu afectari pulmonare acute sau alte leziuni la nivelul organelor.

Oamenii care au suferit de sindromul detresei respiratorii acute mai au probleme de sanatate si dupa externare care pot dura mai putin sau mai mult. Cateva dintre problemele intalnite la cei care au avut sindromul sunt:

-dificultati de respiratie care se pot manifesta toata viata sau pot dura aproximativ 6 luni pana la recuperarea totala a pacientului

-oboseala si slabiciune musculara dobandite in urma utilizarii ventilatorului pentru oxigenarea plamanilor poate sa duca la slabirea muschilor, iar oboseala apare in urma sederii in acelasi spatiu si in urma tratamentului luat pentru relaxare si ameliorarea durerilor.

Alte probleme cu care se intalnesc pacientii care au supravietuit sindromului de detresa respiratorie sunt:

-greutate corporala redusa

-stresul tratamentul facandu-si evidenta asupra pacientului

-durerile sunt o alta problema mai ales celor care au avut inserat un tub de dren toracic. Persoanele care nu au putut respira corect si nu aveau de unde sa isi furnizeze normal oxigenul au purtat fie tuburi nazale, fie masti sau daca nici prin acestea nu se putea respira bine atunci se introducea tubul care ajungea in trahee

-deformitatile fixe ale degetelor

-scorul redus al calitatii vietii

In urma tuturor interventiilor si a tratamentului organismul isi pierde din calitatea sa, totusi refacandu-se incet. Omul care a fost inainte de SDRA, nu va fi si dupa.

Rata de mortalitate a acestui sindrom de detresa respiratorie este destul de mare 50-70%.

Important este ca orice persoana care sufera de probleme de respiratie sa sune la un serviciu medical de urgenta!

In concluzie, plamanii sunt organe delicate si foarte sensilibile, pe care trebuie sa le ferim de actiunea factorilor de mediu, cum ar fii microbii, fumul de tutun si poluarea. Avem numeroase masuri pe care le putem lua pentru a preveni infectiile pulmonare precum si mentinerea sanatoasa a plamanilor.

Masuri de prevenire a infectiilor respiratorii:

1.Igiena adecvata:

Spalati-va cat mai des pe maini cu apa si sapun si sa nu uitati sa avet mereu la indemana un gel bacterian, care ar fi de folos in cazurile in care nu aveti acces la cele doua de mai sus;

Feriti-va de contactul cu persoanele bolnave;

Acoperiti-va gura cu o batista de unica folosinta cand tusiti si stranutati;

Faceti-va in fiecare an un vaccin antigripal;

2.Schimbari in stilul de viata:

Renuntati la fumat, Gasiti-va zilnic motede de relaxare, nu lasati ca stresul sa va afecteze;

Practicati cat mai multe exercitii fizice,deoarece plamanii au nevoie de oxigen;

3.O dieta echilibrata:

Evitati alimentele procesate si rafinate;

Renuntati la lactatele nedegresate;

Nu consumati mult zahar;

Limitati consumul de alcool;

3.Ajutor naturist si medicamentos:

Consumati cat mai multe vitamine si minerale ce amelioreaza infectiile pulmonare: vitamina C, vitamina E

Plante, precum echinaceea, gentina, extractul de ananas cu bromelina, care calmeaza infectia respiratorie.

Terminologie

acut : ascutit

alveole pulmonare : micile cavitati ce se gasesc in plamani la sfarsitul bronhiilor.

artera : vas sangvin care asigura circulatia sangelui de la inima spre diverse organe si tesuturi.

bacterie : organism microscopic unicelular, care provoaca unele boli infectioase.

barotrauma : provocat de modificarile presiunii atmosferice.

canula : tub de sticla sau de ebonita, intrebuintat in medicina in diferite operatii chirurgicale

capacitate reziduala functionala(CRF) : volumul de aer continut in caile respiratorii dupa o expiratie fortata.

cateterism :  introducere a unui cateter într-un canal normal sau într-o cavitate a organismului în scopul stabilirii diagnosticului.

cianoza : albastrirea tegumentelor, unghiilor, buzelor in urma neprimirii de oxigen.

colagen : proteina care se gaseste in tesutul conjunctiv, care prin fierbere se transforma in gelatina.

coma : pierdere totala, prelungita a cunostintei provocata de o ruptura a vaselor creierului, de diabet sau de alte boli.

contuzie : traumatism provocat prin lovire cu un obiect dur, fără ruperea tegumentului

corticoseroizi : hormon sintetizat de cortexul glandei suprarenale .

crepidatii : zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a doua oase fracturate, de frecarea aerului cand patrunde in plamanii bolnavi etc.

detresa : nenorocire, stare critica.

difuziune :  pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact.

dispnee : greutate in respiratie in boli cardiace sau respiratorii.

edem pulmonar : acumulare excesiva de lichid seros in spatiile intercelulare ale plamanilor.

elastina : substanta organica albuminoasa care intra in compozitia fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor de sange, ale pielii etc.

embolie pulmonara :  obstruare brusca a unui vas sangvin la nivelul plamanilor.

endotraheal : in interiorul traheei.

epidemiologie : ramură a medicinii și a igienei care studiază cauzele și natura epidemiilor

germeni : formațiune inițială în dezvoltarea ființelor vii; oul fecundat;

granulocite : leucocit cu mai multe nuclee.

hemodinamic : circulație a sângelui în aparatul vascular.

hemoragie : scurgere abundenta de sange, interna sau externa, in urma ruperii sau taierii peretelui unui vas sangvin.

heparina :  medicament care are proprietatea de a împiedica coagularea sângelui.

hiperventilatie : ventilatie pulmonara exagerata fata de aportul de oxigen.

hipotermie : scaderea temperaturii corpului.

hipoxemia : scădere a presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial.

hipoxie : stare patologică constând în scăderea cantității de oxigen în țesuturi.

homeostazie : oprire a unei hemoragii (prin procedee medicale sau chirurgicale), mai ales in timpul unei interventii chirurgicale.

leziuni :  rana.

malnutritie = subnutrit : care primește mai puțină hrană decât i se cuvine.

neutrofil : (leucocit) cu afinitate pentru coloranții neutri; apt a trăi în mediu nici acid, nici alcalin.

nutritie : totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării

oxid nitric : o substanta chimica esentiala in numeroase procese fiziologice si fiziopatologice.

parazit : care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă de multe ori boli sau chiar moartea

pneumocite : celula care alcatuieste epiteliul de invelis al alveolelor pulmonare.

pneumonie :  inflamatie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocata in mod obisnuit de pneumococ sau de virusuri si care se manifesta prin febra, tuse, junghiuri, frisoane, expectoratii.

pneumotorax :  patrundere a aerului in cavitatea pleurala, din cauza perforarii plamanului sau a peretelui toracic.

radiografie :  fotografierea interiorului unui corp opac, in special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiatii de tip special.

retea capilara : conducte microscopice sangvine sau limfatice, prin care se fac schimburile dintre sange si tesuturi de gaze.

sindrom : totalitatea semnelor si a simptomelor care apar impreuna in cursul unei boli, dandu-i nota caracteristica.

soc anafilactic : reactie violenta a organismului provocata de injectarea sau inghitirea unei anumite substante.

soc septic : insuficienta circulatorie acuta consecutiva unei septicemii.

strat interstitial : tesut conjunctiv care se afla intre elementele in functie ale unui organ, formand masa lui principala.

supradistensie : stare patologica constand in intinderea sau umflarea excesiva a unor organe.

surfactant : substanta care captuseste peretele unui organ.

tahipnee : accelerare a ritmului de respiratie datorata unor boli ale aparatului respirator, cardiac, in nevroze etc. 

tesut conjunctiv : țesut care leagă între ele celelalte țesuturi și organe.

tomografie : metoda de radiografie care permite obtinerea imaginii structurilor anatomice dintr-un singur plan de profunzime, eliminand imaginile celorlalte planuri.

traheotomie :  interventie chirurgicala prin care se sectioneaza peretele anterior al traheii si se introduce o canula traheala, cu scopul de a restabili respiratia in cazurile grave de sufocatie.

trahicardie : accelerare fiziologica (in timpul unui efort fizic, emotii etc.) sau patologica (in unele afectiuni cardiace) a batailor inimii.

tromboembolism : embolie prin (fragmente de) trombusuri detasate, urmata de tromboza locala secundara.

virus : agent patogen, invizibil cu microscopul obisnuit, care se reproduce numai in interiorul celulelor vii si provoaca diverse boli infectioase.

volum curent (VC) : volumul curent reprezinta volumul de aer mobilizat in inspiratie si expiratie in cursul unei respiratii normale .

Bibliografie

http://www.sfatulmedicului.ro/Bolile-aparatului-respirator/sindromul-de-detresa-respiratorie-acuta-sdra_9973

http://www.bmj.ro/articles/2008/11/04/sindromul-de-detres%C4%83-respiratorie-acut%C4%83

http://www.divahair.ro/sanatate/anestezie_si_terapie_intensiva/sindromul_de_detresa_respiratorie_a_adultului_-_simptome,_diagnostic_si_tratament

http://www.artamedica.md/articles/22/07.pdf

http://www.mediculmeu.com/boli-si-tratamente/boli/sindromul-de-detresa-respiratorie-acuta.php

http://www.romedic.ro/sindromul-de-detresa-respiratorie-a-adultului

http://www.scipio.ro/documents/13922/cc844a4e-29df-42d4-b55c-a85cf0840f91

http://rezidentiat.3x.ro/rom/ires.htm

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/embolie-pulmonara_3267

http://www.chirurgievasculara.ro/embolia-pulmonara.php

http://www.rezitests.ro/intrebari_tema.php?idTema=74