Informatia Si Cunoasterea Resurse Economice ale Societatii

Începuturile omenirii au însemnat o luptă pentru hrană și supraviețuire. În momentul în care activităților fizice li s-au alăturat activități intelectuale, societatea a început să evolueze.

James W. Michaels a propus prima încadrare conceptuală teoretică a societății cunoașterii în mersul istoriei omenirii. Cele șase ere, a pietrei, a fierului, a agriculturii, a industriei, a tehnologiei și a cunoașterii sunt prezentate sub forma unor unde care se întrepătrund, fiecare având o porțiune de creștere, urmată de una de descreștere, în favoarea noii unde care se ridică. Ținând cont de valoarea creată, aceste unde se înscriu pe o scară ascendentă privind valoarea creată, cea mai eficientă din acest punct de vedere fiind era cunoașterii.

Fig. nr.1-. Evoluția societății spre societatea bazată pe cunoaștere

Cel mai bun înțeles al Societății cunoașterii este acela de Societate informațională și a cunoașterii. Generarea, transmiterea și stocarea informației în timp cât mai redus și la nivel cât mai complex au dus la stabilirea unei noi societăți, societatea informațională. Tehnologia societății informaționale a reprezentat poarta spre cercetarea științifică, spre cunoaștere, a permis utilizând resurse imateriale, saltul abrupt spre societatea bazată pe cunoaștere. Cercetarea științifică trebuie să îmbogățească cunoașterea și să ofere o bază pentru dezvoltarea tehnologică. În momentul de față era tehnologică evoluează spre o eră a cunoașterii.[1]

Revoluția informațională, prin caracteristicile sale (fenomen colectiv, modificare structurală a organizării sociale și redistribuire a autorității, secvența temporală după care se desfășoară și având un pronunțat caracter de permanență), poate fi considerată un factor important al actualei schimbări sociale, antrenând efecte la toate nivelurile vieții umane și organizării sociale.

Cunoașterea -Societatea bazată pe cunoaștere

Evoluția tehnologiei a avut un impact social major la nivelul societății prin difuziunea masivă a informațiilor și cunoștințelor. Aspectul difuziunii masive a cunoștințelor, prin efectul său principal – considerarea cunoștințelor și informațiilor ca principală resursă economică – va impune modificarea percepției dar și a practicii obținerii de valoare adăugată.

Creșterea economică a unei societăți depinde de abilitatea acesteia de a combina cunoașterea cu îndemânarea. Cunoașterea reprezintă o înțelegere intelectuală de a explica fapte și experiențe, de a prezice noi posibități, de a rezolva probleme, pe când îndemânarea poate fi considerată o cunoaștere codificată, învățată prin intuiție și practică. Considerând cunoașterea o informație în context , aceasta s-a dovedit mai importantă decât îndemânarea. Dezvoltarea în domenii ca inteligența artificială, computere și tehnologia informației fac din secolul XXI domeniul ingineriei cunoașterii și a altor specializări în cunoaștere care pot contribui la creștere economică.

Înțelegerea conceptului de societate bazată pe cunoaștere ( knowledge society) se poate face în paralel cu cel de economie bazată pe cunoaștere ( knowledge- based economy). Deși înrudite, cele două concepte nu sunt identice. Generarea de cunoștințe, utilizarea intensivă a cunoașterii reprezintă esența unor procese care au rezultat economic, dar societatea reprezintă un cadru mai cuprinzător decât economia. Progresul spre societatea cunoașterii va avea, dincolo de efecte economice, consecința unei realizări mai depline a personalității umane.[3]

Caracteristic unei economii bazate pe cunoaștere este dependența de crearea, utilizarea și dimensionarea cunoașterii care reprezintă în fapt cheia succesului economiei.

Cunoașterea a devenit principala resursă, iar crearea de valori reprezintă crearea de noi cunoștințe. Cea mai importantă proprietate a unei societăți este acum proprietatea intelectuală și nu proprietatea fizică, iar mintea oamenilor spre deosebire de laboratoarele tradiționale devine esențială pentru creșterea prosperității. Muncitorii pe toate treptele de calificare din secolul XXI, ai societății bazate pe cunoaștere, trebuie să învețe pe tot parcursul vieții (lifelong learners), să se adapteze continuu la diverse operații și forme organizaționale ale societății.

Informația – factor ontologic

Sunt destui oameni de știință care dau informației o accepțiune fizică, admițând că informația, alături de materie și energie este una din componentele originale a Universului, și, ca și acestea, ea are o realitate fizică a sa.

În 1990, biologul și fizicianul Tom Stonier, susținea ideea că informația este „o expresie a organizării energiei și materiei în evoluția Universului. Oamenii sunt expresia evoluției naturale a organizării materiei, energiei și informației.” Există o creștere exponențială, în spirală a informației: „complexitatea utilizează complexitatea anterioară pentru a se înălța din nou până la cel mai înalt nivel de complexitate, construind astfel informația până la infinit”. [4].

Mai târziu, în 1997, Stonier susține că: „… descrierea oricărui sistem fizic cuprinde nu doar parametrii care definesc cantitatea de materie și de energie, ci și cantitatea de informație, iar orice schimbare într-un sistem trebuie să țină seama nu numai de schimbările în energie sau masă, ci și de schimbările în informația conținută de sistem.” Mai mult, spune Stonier, „dacă informația este o componentă intrinsecă a tuturor sistemelor fizice, atunci toate legile fizicii trebuie reevaluate. [5]

Informația – resursă economică și serviciu de primă necesitate

În ultimele decenii ale sec. XX, creșterea gradului de informatizare a proceselor industriale precum și a creșterii gradului de folosire a informațiilor în rezolvarea problemelor umane a făcut ca informația să fie considerată ca o resursă economică, întrucâtva egală cu alte resurse cum ar fi munca, materia primă și capitalul. Această perspectivă scoate în evidență faptul că posesia, manipularea și folosirea informației poate îmbunătăți raportul cost-eficiență în multe procese fizice sau cognitive.

Ca resursă individuală și socială, informația are câteva caracteristici ce o deosebesc de noțiunea tradițională de resursă economică.

Spre deosebire de alte resurse economice, informația este practic nelimitată, având limite aparente impuse doar de timp și de capabilitatea cognitivă umană. Această caracteristică provine din faptul că informația, ca resursă economică difuzează natural, putându-se propaga singură și, informația nu suferă schimbări în cadrul tranzacțiilor (poate fi numai partajată, folosită în comun). În același timp, informația este compresibilă, atât sintactic cât și semantic. Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o viteză foarte mare, și abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o deține, stau la baza remodelării unor industrii sociale și chiar a politicii. Preocuparea socială privind administrarea resurselor informaționale s-a extins în domeniul tradițional al bibliotecilor și al arhivelor și, a cuprins și informația organizatorică, instituțională și guvernamentală în ceea ce a căpătat numele de managementul resurselor informaționale.

A doua percepție a informației este aceea de serviciu de primă necesitate, care a determinat dezvoltarea în întreaga lume a unui nou segment a economiilor naționale: sectorul de servicii informatice. Beneficiind de avantajele proprietăților informației și construind o percepție a utilității și valorii sale individuale și sociale, acest sector furnizează o largă gamă de produse și servicii informatice.[7]

Evoluția Valorii Informaționale

Evoluția valorii informaționale pornește de la nivelul granular cel mai mic, cel al datelor. Data poate fi caracterizată ca materia primă a informației. Aceasta reprezintă ,,un fapt sau un eveniment, fără a avea avea vreo legătură cu alte elemente”, care ,,provine direct din măsurarea unei sau mai multor variabile” . Prin urmare data, ca noțiune de bază, este forma codificată a unor fapte, evenimente, tranzacții, existând posibilitatea ca ea să fie culeasă, prelucrată, transmisă și interpretată de către sisteme de calcul și eventual indivizi umani.

Atunci când datele sunt alăturate în înșiruiri (liste) cu valori, alipite după anumite criterii, care oferă, eventual și un total, calitatea informațională oferită crește față de situația Datelor și avem astfel de-a face cu Informație. Informatiile sunt considerate ca fiind reprezentate de datele prelucrate în așa fel încât acestea să se dovedească utile unui receptor. Informația presupune înțelegerea unui tip de relații (de exemplu cauză-efect) și reprezintă date care au fost organizate sau structurate într-un fel anumit, plasate într-un context și având un înțeles.

Fig.nr.2- Evoluția valorii informaționale

Pe baza anumitor informații, în urma unor raționamente, experimentări, se pot obține alte informații, cunoscute sub denumirea de cunoștințe. Cunoștința reprezintă o grilă, un tipar conector, și furnizează în mare măsură un grad de predictibilitate despre ce a fost descris sau ce se va întâmpla în viitor. Ea caută să înțeleagă procesul, să producă asociații cauzale, să facă predicții, să ia decizii prescriptive. ,,Dacă datele sunt ipostaze ale realității, cunoștințele costituie adevăruri deduse din fapte sau create prin raționament, utilizând metodele și instrumentele logicii.”

Atunci când procesarea informației de la nivelul anterior aduce componente suplimentare, de corelare între seturi de informații variate, de comparare a rezultatelor într-un mod intuitiv, calitatea informațională atinge un nou nivel, cel al Înțelepciunii. Înțelepciunea este esențială în luarea deciziilor tactice, dar și a majorității deciziilor operaționale, care reprezintă de fapt baza funcționării oricărui sistem.

Rolul informației în societate

Caracteristicile erei informaționale care o deosebesc de cele precedente sunt:

apariția societății bazate pe informație;

organizațiile (firme de comerț, instituții, intreprinderi industriale, corporații) devin dependente de tehnologia informației în desfășurarea activităților specifice (gestiune, contabilitate, evidența resurselor umane etc.);

au loc transformări ale proceselor de muncă cu scopul creșterii productivității muncii; succesul unei afaceri este determinat în mare măsură de eficacitatea cu care este folosită tehnologia informației și comunicației;

tehnologia informației și comunicației este încapsulată în tot mai numeroase produse și servicii.

Fig.nr.3- Evolutia conceptelor și a societății, drumul spre înțelepciune și societatea conștiinței

La baza tuturor acestor caracteristici stă rolul central al procesării datelor și informațiilor în activitatile de zi cu zi ale firmelor și corporațiilor lumii industrializate, procesare care se face cu ajutorul calculatorului, dar și a gestionării eficiente a comunicațiilor de date și informații, care se face prin intermediul sistemelor informatice distribuite.

Caracteristici ale unei informații utile

Pentru a spune despre o informație că este utilă, există câteva caracteristici esențiale de care aceasta trebuie să dispună :

consistența, ce presupune ca informația să fie cât mai cuprinzătoare, astfel încât să poată genera cât mai multe cunoștințe;

relevanța, care este capacitatea informației de a furniza cunoștințe importante în luarea deciziilor;

exactitatea, ca fiind situația în care conținutul informației reflectă realitatea;

oportunitatea, sub forma unui decalaj corespunzător între momentul în care informația a fost achiziționată și momentul în care este necesară utilizarea acestei informații;

accesibilitatea, ce presupune că informația poate fi utilizată la momentul în care acest lucru se cere;

completitudinea, care este necesitatea informației de a proveni dintr-o sursă apropiată fenomenului sau organizației și de a acoperi aria vizată de utilizatorul acesteia.

Importanța informației pentru tehnologie

Din punct de vedere al tehnologiei actuale, informația reprezintă ,, o componentă dătătoare de ton în raport cu materia și energia”. Această caracterizare rezultă din faptul că informația asigură satisfacerea nevoilor spirituale ale omului, crește valoarea nou adăugată a tuturor lucrurilor, iar informația înseamnă cultură.

Un produs devine cu atât mai performant cu cât utilizează mai puțin material și energie, care sunt considerate resurse epuizabile și înglobează mai multă informație.

Fig. nr.4-Relația material-energie-informație

Tehnologia informațională și a comunicațiilor

Impactul tehnologiei informației asupra societății s-a dovedit a fi deosebit de rapid și profund. Așa cum puterea aburului și electricitatea au produs “valuri de distrugere creativă”, tehnologia informației (IT) definită ca fiind totalitatea echipamentelor electronice și informatice precum și a programelor rulate de calculatoare care asigură memorarea, procesarea, transferul informației care au un rol important în asigurarea comunicării și în procesul decizional, are un efect care se resimte din plin .

Sistemul informațional poate fi definit ca „un set de proceduri de colectare, regăsire, manipulare și clasificare a informațiilor ca suport al deciziilor, planificării, coordonării și controlului”. Sau dacă e să definim sistemul informațional luând în considerare definițiile mai multor autori, de-a lungul timpului, acesta ar reprezenta „un ansamblu de resurse umane și de capital, investite în vederea colectării și prelucrării datelor necesare producerii informațiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii și controlului activităților ”.   

Sistemul informațional – realizează conexiunile orizontale și verticale dintre celelalte sisteme, prin procese informaționale.

Societatea informațională se caracterizează prin preponderența proceselor informaționale bazate pe tehnologia informațională și a comunicației, care conduc la o reconsiderare a procesului de informare. Motorul acestui proces îl reprezintă informația. Astfel, procesul de informare, axat în jurul noțiunii de informație, reprezintă fundamentul definirii structurale și funcționale a sistemului informațional.

Concluzii

Evoluția mediului economico-social, la nivel național și mondial, precum și explozia tehnologiilor informatice, care conduc organizațiile spre fenomenul de globalizare implică o reconsiderare fundamentală de concepție referitoare la rolul și locul unei întreprinderii. Astfel, aceasta nu mai este numai o unitate de producție, ci devine în mod egal o unitate de producere a informațiilor și cunoștințelor.

,,Cunoștințele și informațiile sunt ca lumina. Lipsite de greutate, intangibile, pot călători cu ușurință prin lume, iluminând viața oamenilor.”[2]

Bibliografie

Boulton, R., Liberty, B., Samek, S., (2000), Cracking the value code. How successful businesses are creating wealth in the new economy, Harper Bussiness, New York,

Iancu, Ș., (2012) ,Societatea cunoașterii necesită gândire, Romanian Journal of Information Science and Technology

Iucu, R., Manolescu, M., (2001), Pedagogie pentru institutori, învățători, educatoare, profesori, studenți, elevi. Editura Fundației Culturale ”Dimitrie Bolintineanu”, București

Stonier, Tom (1990 ), Information And The Internal Structure Of The Universe

Stonier, Tom (1997), Information and Meaning: An Evolutionary Perspective

wikipedia

http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/StrategiaDD.pdf