Informatia Contabila Privind Capitalurile Entitatii

Informația contabilă privind capitalurile entității

INTRODUCERE

Pe parcursul dezvoltării socetății omenești, contabilitatea a aparut din nevoia de a cunoaște volumul de muncă implicat în activitățile economice, cheltuielile efectuate dar și rezultatele producției și ale schimbului. Această disciplină a izvorât din necesitățile activității practice și s-a perfecționat în mod continuu ca o consecință firească a dezvoltării relațiilor economice de producție și de schimb.

Conform teoriei economice, capitalurile, împreună cu ceilalți factori de producție (natură, munca, abilitatea managerială) participă activ la activitatea entităților economice, contribuind la realizarea profitului. Cu ajutorul capitalurilor, societatea iși procură mijloacele economice necesare desfașurării activității.

Noțiunea de capital are trei accepțiuni principale:

Accepțiunea economică, conform căreia capitalul reprezintă totalitatea resurselor materiale acumulate sau reproduse, care asociate cu ceilalți factori de producție participă la realizarea unor noi bunuri economice, cu ajutorul cărora entitatea înregistrează profit;

Accepțiunea financiară, conform căreia capitalul reprezintă resursa care, odată cu trecerea timpului, aduce profit.

Accepțiunea juridică, conform căreia capitalul reprezintă un drept, o relație între o persoană sau un grup de persoane și totalul activelor unei societăți (bunuri mobile, construcții, bani, creanțe, etc).

Din punct de vedere contabil, capitalurile reprezintă elemente de pasiv. Ele se formează odată cu înființarea entității, se modifică (prin creștere sau diminuare) pe parcursul existenței acesteia, iar la încetarea activității firmei se lichidează.

Am ales prezenta tema pentru această lucrare de disertație din dorința de a aprofunda noțiunile teoretice referitoare la modificarea capitalurilor entității. Analiza operațiilor contabile aferente acestor modificări este una relativ complexă, raportându-ne la realitățile economice din zilele noastre.

Pornind de la operații simple, de constituire a capitalului social, vom avansa la înregistrări de grad mediu spre ridicat de dificultate, cum ar fi calculul primelor de capital, operații referitoare la rezultatul reportat, calculul profitului realizat dar și acțiuni legate de împrumuturile entității.

Întreaga lucrare are scopul de a reflectă ciclul de operații aferente capitalurilor, structurată pe modelul practic al unei societăți comerciale pe acțiuni, SC NEPTUN INVEST SA. Scopul a fost acela de a exemplifica în mod concret aspectele teoretice privind operațiile contabile referitoare la capitalurile entității.

Capitolul I

Informația contabilă privind capitalurile entității

Definiții

Din punct de vedere al surselor de finanțare, capitalurile pot fi definite ca resursele investite de către acționari (capitaluri proprii) dar și de către entități sau persoane externe societății (datorii pe termen mediu sau lung). Aceste resurse mai sunt denumite și capitaluri permanente, datorită faptului ca termenul lor de decontare depășeste un an.

Pe scurt, capitalurile permanente se pot clasifică în:

Capitaluri proprii

Provizioane

Datorii pe termen mediu sau lung

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor unei entități referitor la activele sale, după stingerea tuturor datoriilor societății.

Egalitatea bilanțieră care definește aceste capitaluri este urmatoarea:

CAPITALURI PROPRII = ACTIV – DATORII

Capitalurile proprii se constituie prin aportul în numerar sau în natură al asociaților sau prin autofinanțare. Consultand Planul General de Conturi, referitor la aceste capitaluri regăsim Clasa 1 – Conturi de capitaluri. De asemenea, în situațiile financiare, putem regăsi informații referitoare la capitaluri în grupa J “Capitaluri și rezerve”.

La rândul lor, capitalurile proprii se clasifică în următoarele subgrupe:

Capital Social

Prime de Capital

Rezerve

Rezultatul Reportat

Rezultatul Exercițiului

Capitalul social reprezintă aportul în numerar, care este obligatoriu la constituirea oricărei forme de societate, sau atât în numerar, cât și în natură, admis la toate formele de societate, subscris de către acționari sau asociați la înființarea acestora, precum și ulterior, cu prilejul majorării sale.

Mărimea minimă a capitalului social este stabilită prin Legea 31/1990 cu modificările și completările ulterioare, astfel: pentru societățile cu răspundere limitată (SRL) este necesar un capital social în cuantum de minimum 200 lei, divizat în părți sociale în valoare de minimum 10 lei, cu un număr de 1 până la 50 asociați. În cazul societăților pe acțiuni (SA) valoarea minimă a capitalului social este de 25.000 de Euro, la rata de schimb stabilită de autoritate. În cazul societăților pe acțiuni, capitalul se poate diviza în acțiuni în valoare de cel puțin 0,1 lei, cu un număr minim de doi acționari.

Având în vedere minimele impuse de normative, societățile comerciale nou înființate își vor stabili capitalul social prin Actul Constitutiv. Modificarea capitalului social se poate realiza pe baza unei hotărâri AGA și va avea ca efect modificarea corespunzătoare a Actului Constitutiv.

Referitor la capitalul social, se impune prezentarea unor termeni cheie, precum “acțiune” respectiv “parte socială”.

Acțiunile sunt titluri de valoare care atestă dreptul de proprietate al deținătorilor asupra unei părți din capitalul social și care dau dreptul la încasarea anuală a unui dividend în funcție de mărimea profitului net realizat de firmă și de proporția de distribuire hotarâtă de Adunarea Generală a Acționarilor.

Există diverse tipuri de acțiuni, printre care amintim acțiunile ordinare care asigură atât dreptul de vot cât și dreptul la dividend al deținătorului, dar și acțiuni preferențiale care nu oferă drept de vot insă presupun dividende prioritare.

Părțile sociale sunt fracțiuni din capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată. Acestea nu pot avea valoarea sub pragul legal de 10 lei/parte socială.

Diferența esențială între acțiuni și părți sociale o constituie faptul că acțiunile sunt tranzacționabile pe piața financiară, pe când părțile sociale nu oferă deținătorului aceasta oportunitate.

Din punct de vedere contabil, capitalul social se înregistrează folosind contul 101 “Capital Social” și analiticele sale, 1011 “ Capital subscris, nevărsat”, 1012 “Capital subscris, vărsat”, 1015 “ Patrimoniul regiei” respectiv 1016 “ Patrimoniul public”.

Primele de capital pot fi definite ca excedentul dintre valoarea de emisiune a acțiunilor/părților sociale și valoarea nominală a acestora. În privința conturilor contabile, primele de capital sunt reprezentate prin contul 104 “ Prime de capital” și analiticele sale 1041 “Prime de emisiune”, 1042 “Prime de fuziune/divizare”, 1043 “Prime de aport” și 1044 “ Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni”.

Rezervele din reevaluare se definesc ca fiind diferențele în plus sau în minus constatate între valoarea contabilă (istorică) și valoarea justă a imobilizărilor corporale supuse procesului de reevaluare.

Rezervele se mai pot constitui din profitul brut (cele cu caracter obligatoriu din punct de vedere legal, reprezentând minimum 5% din profit înainte de impozitare, până se atinge pragul de 20 de procente din capitalul social) sau din profitul net respectiv alte surse de finanțare în cadrul rezervelor statutare (stabilite prin actul constitutiv al societății) sau a altor rezerve.

Contabil, rezervele se înregistrează folosind contul 106 “Rezerve” și analiticele dezvoltate, respectiv 1061 “Rezerve legale”, 1063 “Rezerve statutare sau contractuale”, 1064 “ Rezerve de valoare justă”, 1065 “Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare” dar și 1068 “Alte rezerve”.

Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită înregistrate în anii anteriori. Capitalurile proprii cresc datorită profitului reportat și scad din cauza pierderii neacoperite. Se contabilizează folosind contul 117 “Rezultatul reportat” împreună cu analiticele sale 1171 “Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită”, 1172 “ Rezultatul reportat provenind din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29”, 1174 “Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile” și 1176 “Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementarilor contabile conform cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene”.

Rezultatul exercițiului este definit de profitul societății sau de pierderea înregistrată de aceasta. Prin incorporarea sa, capitalurile cresc (în cazul profitului) sau se diminuează (în cazul pierderii). Din punct de vedere contabil, pentru prezentare se folosește contul 121. Soldul final creditor al acestuia semnifică existența profitului iar soldul final debitor semnaleaza înregistrarea de pierderi.

În cadrul bilanțului contabil, atât soldul debitor al contului 117 cât și soldul debitor al contului 121 (ambele aratând o pierdere reportată respectiv suportată de către entitate) se înscriu folosind semnul minus.

Provizioanele reprezintă rezerve constituite prin majorarea cheltuielilor de exploatare privind provizioanele. Se constituie în cazul existenței unei posibilități ridicate ca un eveniment viitor (cum ar fi litigii, amenzi, activități de service aferente garanțiilor, impozite) să genereze datorii entității.

Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu provizioanele sunt deductibile în anumite condiții și în anumite proporții.

Ulterior, când evenimentele pentru care s-au constituit provizioane devin exigibile, se diminuează sau se anulează provizioanele constituite în prealabil. Astfel, se reușeste finanțarea evenimentelor previzionate făra afectarea rezultatului financiar.

Nu se pot constitui provizioane pentru deprecierea activelor entității, în acest scop folosindu-se amortizarea.

Provizioanele constituite se regaesc în bilanțul contabil la grupa H.

Evidența contabilă se ține folosindu-se contul 151 “Provizioane” împreună cu analiticele sale 151.1 “Provizioane pentru litigii”, 151.2 “Provizioane pentru garanții acordate clienților”. 151.3 “ Provizioane pentru dezafectarea imobilizării corporale și alte acțiuni similare legate de acestea”, 151.4 “Provizioane pentru restructurare”, 151.5 “Provizioane pentru pensii și obligații similare”, 151.6 “Provizioane pentru impozite”, 151.8 “Alte provizioane”.

Împrumuturi și datorii asimilate pe termen mediu sau lung reprezintă finanțări provenite de la terți, și care trebuie plătite în termen de peste un an. Datoriile pe termen mediu și lung se pot împărți în următoarele categorii:

Împrumuturi din emsiunea de obligațiuni;

Credite bancare pe termen lung;

Datorii referitoare la imobilizări financiare;

Alte împrumuturi și datorii asimilate;

Datoriile amintite anterior se regăsesc în bilanțul contabil la grupa G “Datorii: sume care trebuie plătite intr-o perioadă mai mare de un an”.

Documentele justificative aferente și evidența capitalurilor

Evidența informațiilor privind capitalurile presupune folosirea unui lung șir de documente, întocmite și arhivate corespunzător.

Certificatul de Înregistrare emis de Oficiul National al Registrului Comerțului atestă “nașterea” și existența societății comerciale. Certificatul de Înregistrare conține, printre alte informații, și Codul Unic de Înregistrare.

Constituirea capitalului social de către asociați/acționari presupune și subscrierea și vărsarea aporturilor atât în bani cât și în natură. Din punct de vedere contabil, există o serie de documente care au rolul de a atesta aceste tranzacții. Astfel, în cazul vărsării de numerar în casierie, se eliberează chitanța. Originalul se predă asociatului care a efectuat aportul iar copia se pastrează pentru evidența contabilă. În cazul vărsării aportului prin contul bancar, se va întocmi de către bancă Foaia de Vărsământ, iar societatea va putea înregistra operația folosind datele înscrise în Extrasul de Cont. În cazul aportului în natură se va întocmi un proces verbal de predare-primire. Este necesară și stabilirea bunurilor aduse ca aport. În acest sens se va utiliza un expert evaluator autorizat ANEVAR, care va întocmi un raport de evaluare pentru bunul mobil sau imobil. Valoarea stabilită va fi folosită pentru înregistrarea operației în contabilitatea entității.

În tabelul de mai jos se poate regăsi un centralizator al documentelor folosite de-a lungul existenței unei entități pentru contabilizarea operațiilor legate de capitaluri:

Tabelul I “Documente referitoare la capitaluri utilizate de-a lungul existenței unei societăți comeriale”

Evaluarea Capitalului

Capitalurile se evaluează și înregistrează în contabilitate, în principal, la valoarea nominală. În cazul societăților pe acțiuni și cu răspundere limitată, valoarea nominală este inscrisă pe acțiuni respectiv părți sociale. În cazul evaluării la valoarea nominală, se impune și evidențierea distincta a primelor de capital.

În cazul acțiunilor, există și alte tipuri de valori, cum ar fi:

Valoarea de piața (bursieră) se stabilește pe piața de instrumente financiare, pe baza intersecției dintre cerere și ofertă. “Prețul” astfel obținut se numește cotație. Aceste valori sunt foarte instabile, fiind subiectul influențelor de nenumarăte tipuri.

Exemplu: O întreprindere emite acțiuni în valoare nominală de 100 euro, pentru care oferă o rată de 10 %. Ulterior, pe piața financiară, datorită unor declarații politice menite să măreasca încrederea în mediul economic, se constată o creștere generală a ratei dobânzii la 15%. Valoarea de piața a acțiunilor definite va scădea din cauza acestor noi condiții apărute.

Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului anual pe o acțiune la o rată medie a dobânzii pe piața, sau ea corespunde sumei totale care plasată la o dobândă sigură va produce un avantaj egal cu veniturile titlurilor. Matematic, se determină folosind formula:

Valoarea de randament reprezintă suma provenită în capitalizarea profitului anual net, aferent unei acțiuni la o rată anuală de venit. Din punct de vedere economic, se calculează în modul următor:

Valoarea matematică contabilă este activul net contabil aferent unei acțiuni. Matematic, se calculează prin formula:

Unde:

ANC= Activ total – Datorii – Activ fictiv= Capitaluri proprii – Activ fictiv

Activ fictiv = Ch. Constituire + Ch. Cu emisiunea de acțiuni + Prime privind rambursarea obligațiunilor + Active de regularizare

Exemplu practic:

S.C. XYZ S.A. are structura capitalurilor proprii:

Valoarea intrinsecă se calculează raportând Activul net rectificiat la numărul de acțiuni total, astfel:

Unde:

ANR = ANC + Provizioane nejustificate – Cap. Subscris nevărsat

În mod asemanător, în cazul obligațiunilor, se disting diverse tipuri de valori, dintre care amintim:

Valoarea nominală – Suma inscrisă pe obligațiune.

Valoarea de emisiune, care poate fi egală cu valoarea nominală, reprezintă prețul de vânzare al obligațiunii.

Valoarea de rambursare reprezintă valoarea nominală însumată cu o anumită primă de rambursare.

1.4. Considerente teoretice privind contabilitatea capitalurilor proprii ale entității

Capitalurile proprii se constituie prin aportul în bani sau natură a asociaților, prin autofinațare sau alte surse de finanțare.

1.4.1. Contabilitatea capitalului social

Capitalul social se constituie la înființarea entității prin subscrierea acestuia de către asociați sau acționari. Ulterior, odată ce asociații își îndeplinesc obligațiile financiare, capitalul devine subscris și vărsat .

Pe parcursul existenței entității, capitalul social poate suferi modificări cum ar fi diminuări sau majorări. Aceste modificări se pot face numai în conditiile legale, și în baza hotărârilor AGA. Majorarea de de capital se poate face fie prin emisiunea de noi acțiuni fie prin majorarea valorii nominale a acțiunilor curente. De asemenea se poate realiza prin incorporarea rezervelor constituite în cazul obținerii unui rezultat favorabil de către entitate.

În cazul emiterii de noi acțiuni, trebuie avută în vedere protecția financiară a vechilor acționari, din cauza afectarii valorii acțiunilor vechi prin emisiunea noilor acțiuni. Această protectie se realizează prin folosirea DS-urilor (drepturi de subscriere preferențiale) care reprezintă titluri de valoare atasate vechilor acțiuni, calculate ca diferența între valoarea contabilă a acțiunilor înainte și după emiterea noilor acțiuni.

Protecția financiară a vechilor acționari nu este necesară dacă aceștia cumpară în totalitate noile acțiuni și nici în situația aporturilor în natură.

În cazul incorporararii rezervelor obținute din profitul entității, creșterea capitalului se realizează prin o nouă emisiune de acțiuni care vor fi distribuite acționarilor existenți. De asemenea e posibilă creșterea valorii nominale a acțiunilor deja emise.

În cazul emisiunii de noi acțiuni destinate vânzării și unor noi solicitanți, protecția vechilor acționari se realizează prin intermediul drepturilor de atribuire (DA) care se acordă gratuit vechilor acționari. Aceste drepturi sunt negociabile și se determină pentru fiecare acțiune ca diferență între valoarea contabilă stabilită înainte și după emisiunea noilor acțiuni, ca în cazul DS-urilor.

De asemenea, pot apărea situații în care este necesară diminuarea capitalului social, cum ar fi retragerea unor acționari sau asociați, sau valorificarea unor părți din activul entității. Aceasta diminuare se poate realiza prin restituiri către acționari/asociați. În acest scop, se poate micșora valoarea nominală a acțiunilor, se poate reduce numărul efectiv de acțiuni sau se pot răscumpara după care anula anumite acțiuni deja emise. Răscumpararea și anularea acțiunilor se va face la un preț stabilit de răscumparare, pe când diminuarea capitalului social se va face la valoarea nominală a acțiunilor/parților sociale. În cazul constatării de diferențe, acestea se vor înregistra în contabilitate.

Din punct de vedere contabil, pentru evidențierea operațiilor de capital social se folosește contul de pasiv 101 împreună cu analiticele sale.

Debitul acestor conturi, în relație cu conturile corespondente legal permise (cum ar fi 456,109,141, 117) prezintă informații în legatură cu diminuările de capital social.

Creditul contului 101 și a analiticelor sale oferă informații despre constituirea dar și majorarea capitalului social. Poate intra în corespondența cu debitul conturilor 456, 117, 104 sau 106, conform normelor legale în vigoare.

Soldul contului 101 este creditor și va furniza informații despre mărimea capitalului social subscris și vărsat respectiv nevărsat.

De asmennea, se organizează și o contabilitate analitică a capitalului social, cu detalii referitoare la acționari/asociați cu ajutorul "Registrului acționarilor sau asociaților”.

Acesta cuprinde informații referitoare la:

– numărul și valoarea nominală a acțiunilor/parților sociale subscrise și vărsate

– natura capitalurilor.

1.4.2. Contabilitatea primelor de capital

Primele de capital se constituite în cazul în care:

– valoarea aporturilor de emisiune este mai mare decat valoarea nominală;

– valoarea contabilă a acțiunilor stabilită în urma operației de fuziune este mai mare decat valorea nominală;

– valoarea bunurilor primite ca aport (stabilită în urma unui raport de evaluare) este mai mare decat valoarea acțiunilor sau părților sociale subscrise;

– valoarea nominală a obligațiunilor convertite în acțiuni este mai mare decat valoarea nominală a acțiunilor.

Evidența contabilă a acestor operații se ține folosind contul 104 “Prime legate de capital”, împreună cu analiticele sale. Aceste conturi au funcția contabilă de pasiv.

Creditul acestor conturi prezintă informații în legatura cu tipurile de prime de capital ce pot fi constituite, prin debitul contului 456.

Debitul furnizează date cu privire la diminuarea primelor de capital, realizate prin modalitățile prevazute de lege, folosind creditul conturilor 101, 106 respectiv 117.

Soldul acestor conturi reprezintă prime de capital constituite și neutilizate.

1.4.3. Contabilitatea rezervelor

Rezervele reprezintă un capitol important a capitalurilor proprii. Se pot constitui din profitul brut sau net, după caz. Se disting mai multe categorii de rezerve, fiecare prezentând anumite particularități:

Rezerve legale

Rezerve statutare sau contractuale

Rezerve de valoare justă

Alte rezerve

Rezerele legale se constituie la sfârșitul exercițiului financiar în cota legală de 5% care se aplică profitului brut, până se atinge un procent de 20% din capitalul social. Aceste rezerve au utilizarea unui fond de rezerva.

Rezervele statutare sau contractuale se constituie, anual, conform prevederilor din actul constitutiv.

Rezervele de valoare justă se constituie în cazul ieșirii din entitate sau a utilizării imobilizărilor corporale care au generat în trecut un excendent de valoare în urma procesului de reevaluare.

Alte rezerve includ sume care provin din prime de capital sau alte resurse, precum și sume care se repartizează din profitul net conform hotărârilor AGA.

Din punct de vedere contabil, se folosește contul cu funcție de pasiv 106 “ Rezerve”, împreună cu analiticele sale.

Creditul acestor conturi oglindește informații referitoare la rezervele constituite prin debitul conturilor 129, 117, 104, 105, 644, 261, 263, 265, respectiv 414.

Debitul conturilor prezintă date cu privire la utilizarea rezervelor constituite, prin creditul conturilor 101, 117, 149, etc.

Soldul acestor conturi de pasiv furnizează utilizatorului informații despre rezervele constituite și încă neutilizate.

1.4.4. Contabilitatea rezultatului exercițiului și rezultatului reportat

Aceste două componente au un rol foarte important în viața entității economice. Rezultatul exercițiului are influențe vaste, pornind de la motivarea angajaților sau a asociaților și ajungand până la îndeplinirea condițiilor pentru creditare bancară.

Rezultatul reportat reprezintă un element complex de capitaluri proprii. Acesta urmărește, pe de-o parte, profitul sau pierderea a cărui repartizare respectiv acoperire a fost amânată prin hotărârea adunării generale a asociaților sau acționarilor, iar, pe de alta parte, rezultatul corectării erorilor contabile aferente exercitiilor precedente. În plus, menționam și faptul că prin intermediul aceluiași element de capitaluri proprii se reflectă și profitul sau pierderea exercițiului recent încheiat, de la inceputul anului următor până la data aprobării situațiilor financiare anuale elaborate pentru anul precedent. Totodată, se au în vedere și sumele rezultate prin schimbarea referențialului contabil aplicabil, ca urmare a îndeplinirii condițiilor ce impun acest fapt sau opțiunii exercitate de managementul entiății.

Profitul sau pierderea, se determină în contabilitate folosind date de pe tot parcursul anului, fiind denumit și rezultat al exercițiului curent. Aceste rezultate sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul contului 121 "Profit și pierdere".Rezultatul exercițiului se determină ca diferența între venituri și cheltuieli. El are o dimensiune brută și o dimensiune netă, diferența între aceste dimensiuni fiind asociată impozitării.

Contul 121 “Profit sau pierdere” este un cont bifuncțional.

Creditul contului (profit) înregistrează soldul creditor al conturilor de venituri, sau pierderile contabile realizate în exercițiul financiar precedent.

Debitul contului (venit) înregistrează soldul debitor al conturilor din clasa 6, sau profitul net realizat în exercițiul financiar precedent evidențiat la prin rezultatul reportat.

Rezultatul reportat se reflectă în contabilitate folosind contul 117 “Rezultatul reportat” împreună cu analiticele sale.

Profitul sau pierderea înregistrate în contul 121 se transferă la inceputul exercițiului financiar următor în contul 117.1, până la aprobarea situațiilor financiare. După acest moment, se hoțaraște fie repartizarea profitului respectiv acoperirea pierderii, sau amanarea soluționării acestor probleme pentru exercițiile următoare.

Corectarea erorilor contabile aferente exercițiilor precedente impune o serie de operații atent efectuate, astfel încăt sa nu modifice rezultatul exercițiului curent. În acest sens, se folosește contul 117.4 “Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile”. Creditul acestui cont furnizează utilizatorului informații referitoare la caștigurile provenite din rectificarea erorilor contabile, iar debitul contului sugerează rezultate nefavorabile provenite din aceste operații.

1.5. Considerente teoretice privind contabilitatea provizioanelor

Conform reglementarilor contabile din țara noastră, un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care: o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior; este probabil ca o ieșire de resurse sa fie necesară pentru a onora obligația respectivă; și poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:

a)litigii, amenzi și penaltiăți, despăgubiri, daune și alte datorii incerte;

b)cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli privind garanția acordată clienților;

c)acțiunile de restructurare;

d)pensii și obligații similare;

e) dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea;

f)impozite

g) prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale;

h) alte provizioane

Contabilitatea provizioanelor se ține folosind contul 151 “ Provizioane” împreună cu analiticele sale.

Debitul conturilor de provizioane furnizează informații cu privire la diminuarea sau anularea provizioanelor constituite.

Creditul acestor conturi prezintă utilizatorului date despre provizioanele constituite sau majorate, dar și sursele acestora (conturile corespondente 212, 213 sau 681).

Soldul conturilor oferă informații despre toate provizioanele constituite și disponibile entității.

1.6. Considerente teoretice privind contabilitatea datoriilor pe termen mediu și lung

Împrumuturile pe termen mediu și lung sunt acele datorii care trebuie stinse în termen mai mare de un an. Acestea sunt menite sa completeze capitalurile permanente, însă intr-o proporție inferioară acestora. Trebuie mentinut un grad optim de îndatorare, astfel încăt societatea să poata face față datoriilor rămânând totodată profitabilă.

Putem împărți aceste datorii pe următoarele componente:

Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni;

Credite bancare pe termen lung;

Datorii ce privesc imobilizări financiare;

Alte împrumuturi și datorii asimilate;

1.6.1. Contabilitatea împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni

Obligațiunile reprezintă titluri de credit vândute de către entitate, care sunt garantate cu activele pe care le deține aceasta. Aduc o serie de beneficii creditorilor, cum ar fi încasarea de dobânzi anuale, prime de rambursare la scadență. La termenul stabilit, obligațiunile vor fi răscumpărate, operatiunea numindu-se rambursare. Diferența între valoarea de emisiune și valoarea de rambursare reprezina prima de care beneficiaza cumparatorii de obligațiuni.

Pentru reflectărea în contabilitate, se folosete contul 161 “Împrumuturi de emisiuni de obligațiuni” împreună cu analiticele sale. De asmenea, se mai utilizează și conturile 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate” respectiv 169 “Prime privind rambursarea obligațiunilor” împreună cu analiticele lor.

Creditul contului 161 furnizează informații despre valoarea de rambursare a obligațiunilor vândute, inclusiv a primelor aferente, prin debitul conturilor corespondente (512,461, 665, respectiv 169).

Debitul acestui cont oferă date privind diminuarea datoriilor din emisiuni de obligațiuni. Aceste informații sunt prezentate detaliat în creditul conturilor corespondente 512, 505, 456 precum și 169.

Soldul exprimă valoarea împrumuturilor din obligațiuni contractate și nerambursate.

Contul 168 prezintă, în credit, informații privind costul obținerii împrumuturilor din obligațiuni, rezultand din debitul conturilor 666 respectiv 665.

În ceea ce privește debitul, putem găsi informații referitoare la diminuarea costului obținerii acestor împrumuturi, prin corespondența cu creditul conturilor 512 sau 765.

Soldul contului exprimă datorii cu privire la dobânzi care au rămas nestinse.

Contul 169 se utilizează în cazul în care obligațiunile emise vor fi răscumpărate la scadență la un preț mai mare decat cel de emisiune, rezultand astfel prime de rambursare.

Debitul acestui cont furnizează informații cu privire la ieșirea suplimențara de resurse necesare în momentul rascumpararii obligațiunilor.

Creditul contului oferă date referitoare la amortizarea primelor de rambursare.

Soldul exprimă valoarea primelor neamortizate, fiind de tip debitor.

1.6.2. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung

Creditele bancare pe termen lung sunt înregistrate în contabilitate prin folosirea conturilor 162 “Credite bancare pe termen lung” respectiv 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate”, împreună cu analiticele dezvoltate.

Creditul contului 162 permite cunoașterea cuantumului datoriilor pe termen lung contractate de entitate de la instituțiile de credit, prin debitul conturilor corespondente 512 respectiv 665.

Debitul contului furnizează informații refertioare la stingerea sau diminuarea datoriilor înregistrate anterior, prin conturile creditoare corespondente 512 și 765.

Soldul acestui cont simbolizează împrumuturi contractate de la institutiile de credit și încă nerambursate.

Creditul contului 168 reflectă dobânzile aferente creditelor pe termen lung contractate de către entitate. Informația privind costul propriu zis al contractarii se obtine din debitul contului 666. Există, de asemenea, riscul aparitiei unor diferențe de curs valutar, exprimăte prin debitul contului 665.

Debitul furnizează date privind diminuarea obligatiilor privind dobânda. Informații detaliate se pot obtine din creditul conturilor 512 și 765.

Soldul este creditor și exprimă dobânda datorată și neplătită instituțiilor de credit pentru împrumuturile contractate.

1.6.3. Contabilitatea datoriilor privind imobilizările financiare și a altor împrumuturi și obligatii asimilate

Există diferite tipuri de tranzacții care delimitează imobilizările financiare și alte împrumuturi și obligatii asimilate. Spre exemplu, împrumuturi obținute contractual de la entități afiliate sau de la entități la care se dețin interese de participare.

De asemenea, societățile comerciale pot prelua active pe baza de leasing financiar sau concesiune.

Pentru evidențierea în contabilitate a acestor operații se utilizează conturile 166 “Datorii care privesc imobilizările financiare”, 167 “ Alte împrumuturi și datorii asimilate”, precum și 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate” împreună cu analiticele dezvoltate pentru fiecare cont în parte.

Datoriile privind imobilizările financiare se consemneaza folosind contul 166. Creditul contului sugerează informații privind constituirea sau majorarea datoriilor de aceasta natură, prin debitul contului 512. De asemenea, contul 665 reflectă existența unor diferențe de curs valutar nefavorabile.

Debitul contului consemnează informații cu privire la diminuarea sau stingerea datoriilor către terți, prin creditul contului 512. De asemenea, pot există influențe benefice ale cursului de schimb valutar, exprimate prin contul 765.

Soldul contului definit anterior exprimă informații privind sumele contractate dar nerambursate.

În ceea ce privește preluarea de active ca urmare a unui leasing financiar sau a unei concesiuni, se utilizează contul 167.

În credit, sugerează informații despre datoriile generate prin debitul conturilor 461, 512, 205, 212, 213, 214, 404, 665 sau 668.

Debitul contului prezintă date despre diminuarea sau stingerea datoriilor constituite, prin conturile corespondente 512, 213, 404, 765 sau 768.

Soldul contului oglindește datoriile contractate și nerestituite.

În ceea ce privește dobânzile generate de împrumuturile prezentate, este nevoie de utilizarea contului 168 împreună cu analiticele sale.

Creditul contului oferă informații despre dobânzile de plata terților, prin intermediul conturilor corespondente 666 și 665 (în cazul existenței de diferențe de curs valutar nefavorabile).

Debitul contului oferă informații despre datoriile privind dobânzile diminuate sau stinse.

Soldul lui 168 reprezintă datoriile privind dobânzile datorate și încă neplătite.

Capitolul II

Aspecte practice privind contabilitatea capitalurilor entității

Capitaluri proprii

Capitalul social

Se constituie capitalul social al SC NEPTUN INVEST SA, prin subscrierea de către cei zece acționari a 200.000 lei în contul bancar, precum și o hală metalică plus terenul aferent, reprezentând aport în natură. Proprietatea imobiliară a fost evaluată, conform raportului de evaluare întocmit de un expert evaluator ANEVAR la suma de 40.000 lei, din care 10.000 lei reprezintă valoarea terenului. Capitalul social rezultat este divizat intr-un număr de 2.400 de acțiuni în valoare unițara de 100 lei.

Se inscrie obligația acționarilor referitoare la capitalul social:

Conform foilor de vărsământ, se încăseaza contravaloarea acțiunilor:

Se înregistrează aportul în natură:

Se înregistrează vărsarea capitalului social subscris:

Se hotărăște majorarea capitalului social, prin emiterea a 100 de acțiuni cu valoarea unitara de 150 lei. Având în vedere diferențele între valorile de emisiune ale acțiunilor, se impune o analiză mai detaliată:

Valoarea noilor acțiuni la valoarea inițială de emisiune:

100 acțiuni x 100 lei/acțiune = 10.000 lei

Valoarea noilor acțiuni conform prețului curent de emisiune:

100 acțiuni x 150 lei/acțiune = 15.000 lei

Valoarea noilor acțiuni conform prețului curent de emisiune:

15.000 lei – 10.000 lei = 5.000 lei reprezentând prima de emisiune

Acțiunile nou emise sunt cumpărate în exclusivitate de acționarii curenți, așa că nu este necesară protecția acestora.

Din punct de vedere contabil, avem următoarele înregistrări:

După încheierea exercițiului financiar, se constituie din profitul net rezerve în valoare de 10.000 lei, conform statutului. Aceste rezerve se vor incorpora în capitalul social astfel:

Având în vedere creșterea de capital ca urmare a incorporarii rezervelor, se vor emite 1.000 noi acțiuni în valoare nominală de 100 lei/acțiune, care se distribuie gratuit acționarilor existenți.

Se hotărăște acoperirea pierderii din anii anteriori, în valoare de 50.000 lei, înregistrată în contul 117, din capitalul social. 20% din capitalul social, respectiv 48.000 de lei, va acoperi pierderea, rezultand o pierdere rămasă neacoperită în valoare de 2.000 lei. Valoarea nominală a unei acțiuni va scadea cu 20%, deci unei acțiuni ii vor corespunde 80 lei.

Din punct de vedere contabil, avem înregistrarile:

Unul dintre acționari hotărăște sa se retraga din societate, solicitand restituirea, prin contul bancar, a aportului la capitalul social, în valoare de 35.000, reprezentând contravaloarea a 3.500 de acțiuni. Ulterior se va diminua capitalul social cu valoarea retrasa.

Prime de capital

Primele de capital obținute anterior pot avea diverse întrebuințări. În scopul prezentării acestor întrebuințări, voi exemplifica cateva ipoteze:

Potrivit hotărârii AGA, se transferă primele de emisiune la rezerve:

Se hotărăște incorporarea rezervelor în valoare de 5.000 lei:

Se hotărăște utilizarea primelor de capital pentru acoperirea pierderii contabile:

Rezerve

Se constituie rezerve legale, conform limitei legale, în suma de 784 lei, din profitul obținut de entitate. De asemenea se constituie rezerve, conform statutului, în valoare de 1.000 lei:

Prin hotărârea AGA, se hotărăște repartizarea în rezerve a profitului din exercițiul anterior, în suma de 5.667 lei.

Se hotărăște majorarea capitalului social prin intermediul rezervelor constituite anterior:

Din reevaluare pot rezulta două situații:

A. Dacă rezultatul reevaluarii este o creștere fata de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca:

1) o creștere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreștere anterioară, recunoscută ca o cheltuiala aferenta acestui activ, sau:

2) un venit, care sa compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acelasi element de activ.

B. Dacă rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, atunci acesta se trateaza ca:

1) o cheltuiala, cu intreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o suma referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau:

2) o scadere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descresterii, iar eventuala diferența rămasa neacoperită, se înregistrează ca o cheltuiala de exploatare cu amortizarea acelei categorii de active corporale.

În următoarele paragrafe vom exemplifica două situații posibile:

În urma reevaluarii, se constată diminuarea valorii halei metalice aduse inital ca aport, cu suma de 5.450 lei.

Se constată o creștere de valoare de 5.450 lei aferente halei metalice aduse ca aport, în urma procesului de reevaluare:

Rezultatul reportat

Se hotărăște repartizarea profitului net de 12.513 lei, conform hoțararii AGA:

În cazul în care societatea ar fi suferit o pierdere, s-ar fi inregistat reportarea pierderii, astfel:

Profitul net reportat la prima operatie, se va repartiza astfel:

513 lei pentru rezerve

12.000 lei se vor repartiza ca dividende

Era posibilă și optarea pentru majorarea capitalului social din profitul reportat, caz în care s-ar fi utilizat urmatoarea formulă contabilă:

Acoperirea pierderii reportate pe seama profitului necesita, pe de o parte, rezolvarea contabilă, iar pe de alta parte soluționare fiscală, în sensul recuperării ei din profiturile impozabile, în funcție de prevederile legale din domeniu.

În acest scop se are în vedere faptul că pierderile din anii anteriori, stabilite prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani, în ordinea înregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, în funcție de prevederile legale în vigoare din anul în care au fost înregistrate. Ca excepție, se mentionează faptul ca termenul de recuperare a pierderilor fiscale înregistrate incepand cu anul 2009 se majoreaza la 7 ani.

Pentru a exemplifica situația explicată mai sus, presupunem urmatoarea ipoteză contabilă: Se acoperă pierderea de 10.000 de lei din profitul reportat, prin hotărârea Adunarii Generale a Acționarilor:

Pe data de 25.04.2014 se constată existența unei facturi de prestări servicii, în valoare de 5.000 lei inclusiv TVA, emisă către client în data de 30.12.2013. Pentru a corecta eroarea fara a afecta exercițiul anterior, s-a folosit formula contabilă:

1.1.5. Rezultatul exercițiului

Rezultatul exercițiului se înregistrează cu ajutorul contului 121. Soldul său debitor semnifică o pierdere suferita de de entitate, iar soldul creditor arată un profit. Pentru exercițiul financiar incheiat la 31.12.2013, societatea SC NEPTUN INVEST SA a realizat următoarele venituri și cheltuieli:

Tabel 2: Extras din balanta sintetica de verificare la data de 31.12.2013

Putem observa faptul că societatea a înregistrat cheltuieli totale în suma de 14.961.100 lei și venituri totale în valoare de 14.976.780 lei. În concluzie, va rezulta un profit brut de 15.680 lei. Din punct de vedere contabil, se vor înregistra următoarele operații:

Înregistrarea cheltuielilor:

Înregistrarea veniturilor:

Astfel, soldul contului 121 va fi creditor, în suma de 15.680 lei, semnificand profitul înregistrat de societate.

Provizioane

Provizioanele, spre deosebire de celelalte datorii, își motiveaza constituirea și implicit recunoașterea prin existența incertitudinii legate de exigibilitatea sau valoare a viitoarelor cheltuieli necesare stingerii obligației. În acest sens, amintim și faptul ca se raporteaza separat de bilant, unde constituie grupa H “Provizioane”, precum și nota explicativa 2 “Provizioane”.

Având în vedere precizarea anterioară, trebuie subliniat faptul că provizioanele au o sfera de acțiune bine definita, și o încădrare legală riguroasă, iar constituirea lor trebuie facută în contextul existenței reale a estimarilor privind riscurile și cheltuielie, cum am amintit în Capitolul I al acestei lucrari.

Din punct de vedere contabil, în evidențele SC NEPTUN INVEST SA observăm următoarele mișcări:

Având în vedere dosarul nr. 7097/63/2014 înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, societatea comercială se află în litigiu cu un terț pentru plata unei datorii în valoare de 3.600 lei. Toate elementele indică o sentință favorabila terțului, deci probabilitatea foarte mare ca societatea sa fie obligată la plata respectivei sume de bani.

Din punct de vedere contabil vom avea urmatoarea înregistrare:

La următorul termen, terțul a solicitat, în plus fața de cererea inițială, și penalitati de intarziere în valoare de 500 lei. Astfel, în cazul soluționării nefavorabile a litgiului, SC NEPTUN INVEST SA va trebui sa plăteasca o sumă totală de 4.100 lei.

În acest context, provizionul înregistrat la operația anterioară va trebui majorat astfel încăt sa reflecte noile estimări:

Conform sentitei finale, judecatorul a decis anularea cererii terțului ca fiind nefondata, SC NEPTUN INVEST SA având câștig de cauză. Astfel, se impune anularea provizionului constituit inițial:

Datorii pe termen lung

Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni

Societatea decide subscrierea unui împrumut din emisiune, în valoare totală de 10.000 lei, pe o perioadă de cinci ani, împreună cu o primă de rambursare aferentă de 500 lei. Astfel, în contabilitatea entității se înregistrează următoarele operațiuni:

Subscrierea obligațiunilor:

Se încăsează împrumutul contractat din obligațiuni:

Se înregistrează dobânda anuală de 100 lei:

Dobânda datorată se platește efectiv, prin contul bancar:

Se înregistrează amortizarea primei de rambursare anuală:

Obligațiunile constituite inițial se răscumpara în scopul anularii, conform notei de contabilitate:

Obligațiunile răscumpărate anterior de către societate sunt anulate, conform notei de contabilitate:

De asmenea, obligațiunile emise pot fi transformate în acțiuni, prin hotărârea Adunarii Generale a Acționarilor:

Credite bancare pe termen lung

Societatea a contractat, în anul 2012, un credit pe termen lung de la Banca Comercială Romana, în suma de 100.000 de Euro, pe o perioada de 5 ani, la un curs valutar de 4,5484 lei/Euro.

Operațiile contabile ocazionate de contractarea creditului au fost următoarele:

Contractarea efectivă a creditului

Dobânda anuală de 19%, reprezentând suma de 86.419,60 lei se înregistrează în contabilitate astfel:

La 31.12.2012 se observă o creștere a cursului Leu-Euro, care duce la apariția unor diferențe nefavorabile de curs, în valoare de 920 de lei, înregistrate în evidentele entiatii prin urmatoarea formula contabilă:

Se înregistrează plata efectiva a ratei de 90.968 de lei și a dobânzii de 17.284 lei pentru primul an:

Datorii privind imobilizările financiare și a altor împrumuturi și obligațiuni asimilate

La data de 24 aprilie 2014, societatea a obținut un împrumut de la un terț, pe baza contractului de împrumut. Creditarea a fost în suma de 5.000 lei. Din punct de vedere contabil, se înregistrează:

De asmenea, se încăsează în contul bancar suma efectivă de 5.000 lei, conform extrasului de cont:

În vederea modernizării halei metalice deținute, prin adaugarea unui corp suplimentar, societatea decide încheierea unui contract de prestpri servicii cu o societate de construcții. În contract este mentionatp obligativitatea constructorului de a constitui o garanție de buna execuție, în valoare de 4.000 lei. Din punct de vedere contabil, constituirea garanției se înregistrează astfel:

De asmenea, se înregistrează încasarea efectivă a garanției, prin casă:

La sfârșitul executiei lucrarii, având în vedere calitatea serviciilor prestate, firmei de construcții și se inapoiază garanția constituită. Din punct de vedere contabil, se înregistrează urmatoarea operatie:

SC NEPTUN INVEST SA preia, în leasing financiar, un autoturism Dacia Logan în valoare de 44.221 lei. Contractul se intinde pe o perioada de 5 ani, cu o rata lunară de 717 lei. Din punct de vedere contabil, se vor înregistra următoarele operații:

Primirea efectivă a autoturismului în baza contractului de leasing:

Conform facturii primite de la Unicredit Tiriac Leasing IFN, se înregistrează prima rată lunară a contractului de leasing, în valoare de 717 lei:

De asemenea, se înregistrează plata efectivă a ratei lunare, prin intermediul contului bancar:

Având în vedere complexitatea operațiunilor referitoare la leasingul financiar, se impune explicarea termenului:

Leasingul financiar este contractul de leasing care indeplineste, potrivit prevederilor legislative din Romania, cel puțin una din următoarele condiții:

Riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

Contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirarii contractului;

Utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maxima și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;

Perioada de leasing depășeste 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

Valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului. Rata leasingului este formată din cotă parte din valoarea de intrare a bunului și din dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părților;

CONCLUZII

Socieatea comercialî este o componenta vie a vieții economice, în lipsa căruia economia națională nu ar putea exista, iar pentru a functiona societatea comerciala necesita existența capitalului. Acesta ia naștere odată cu înființarea firmei, se modifică pe parcursul vieții entiății, și se lichidează la sfârșitul activității acesteia. Capitalurile pot fi privite ca o sursă sau ca o resursă a activității firmei, pot fi privite ca un factor pe baza căruia este clasificată societatea comercială, sau pot fi privite ca factori esențiali care determină credibilitatea firmei în relațiile cu partenerii de afaceri.

Nu trebuie facută confuzie între capitalul social și patrimoniul firmei, deși aceste două concepte se află intr-o relație de interdependentă. Chiar dacă la înființarea societății comerciale patrimoniul societății se suprapune capitalului social, pe parcursul existenței firmei acesta va ajunge sa evolueze, înregistrand valori mult superioare acestui capital.

Înființarea, organizarea, funcționarea și în final lichidarea societăților comerciale impun nașterea și utilizarea informației economice. Acest concept larg al informațiilor economice nu ar putea exista făra una dintre cele mai importante componente ale sale, informația contabilă. Prin acesta, utilizatorii își pot forma o imagine despre trecutul, prezentul și viitorul unei societăți comerciale, despre performanța acesteia sau se pot face previziuni în legatură cu potențialul economic al firmei.

Înființarea, modificarea și lichidarea capitalului social trebuie reflectate corespunzător în contabilitatea entității, ținand cont de particularitățile fiecărei situații, dar și de reglementările legale în domeniu.

De asemenea, din punct de vedere contabil, în activitatea de înregistrare a operațiilor privind capitalurile entității își pun amprenta numeroasele modificări legislative dar și contradicțiile existente în reglementările nationale, cauzate de dependența majoră între contabilitate și fiscalitate din țara noastră.

Chiar dacă în aparență reprezintă o componentî de sine stătătoare prin natura lor, operațiile contabile privind capitalurile entității reprezintă o parte dintr-un întreg deosebit de complex. Cu alte cuvinte, contabilitatea capitalurilor entității face parte din ansamblul operațiilor privind activitatea dintr-o unitate economică, fiind foarte importantă înregistrarea lor corelatăcu restul componentelor firmei. Acest “întreg” al operațiilor contabile aferente unității economice va sta la baza întocmirii situațiilor financiare, iar acestea trebuie sa reprezinte fidel realitatea economică și situația societății comerciale, astfel încăt utilizatorii informației să poata trage concluzii pertinente.

Prin prezenta lucrare am încercat sa exemplific noțiunile teoretice privind capitalurile entității pe modelul practic oferit de societatea SC NEPTUN INVEST SA. Gradul de dificultate a înregistrarilor contabile aferente operațiilor de modificare ale capitalurilor este direct proporțional cu dimensiunea entității și complexitatea activității acesteia.

Spre exemplu, un procent mare din societățile comerciale au o plajă restransă de operațiuni aferente modificărilor capitalului social, înregistrand doar constituirea respectiv lichidarea acestuia la finalul activității. Pe de alta parte, există cazuri în care entitatile economice suferă modificări consistente ale acestui capital, cum ar fi emisiunea de noi acțiuni, fuziuni, divizari.

Totodată, aria împrumuturilor pe termen mediu și lung este o problema a cărei complexitate variază în funcție de activitatea societăților comerciale analizate. Marea majoritate a entitatilor din categoria IMM vor utiliza creditul bancar ca și modalitate de împrumut, sau chiar împrumuturi de bani de la asociații firmei, mai rar existând operațiuni referitoare la emiterea obligațiunilor.

Rezultatul exercițiului reprezintă la rândul sau o problemă complexă, existand două variante posibile de determinare a acestuia:

Prin aplicarea cotei de 3% asupra veniturilor realizate de microintreprinderi, adică societăți comerciale cu venituri totale sub 65.000 de euro;

Prin aplicarea principiului de impozit asupra profitului, în cotă de 16%, în cazul entităților care realizează cifra de afaceri superioară plafonului de 65.000 Euro.

Astfel, prin noile reglementări legislative, un procent semnificativ din societățile comerciale care înainte de luna februarie 2013 erau plătitoare de impozit pe profit au devenit microîntreprinderi, modificându-și astfel modul de calcul al obligațiilor fiscale.

În concluzie, înregistrarea corectă a operațiilor contabile aferente capitalurilor proprii ale entității reprezintă o condiție esențială pentru reflectarea corectă a realității economice și a modificărilor financiare suferite de societatea comercială.

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Act Constitutiv – Pagina 1;

Certificat de înregistrare

. CIF

.Hotărâre AGA

Registru Inventar

Exemplu de cuprins al unui plan de reorganizare

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Act Constitutiv – Pagina 1;

Certificat de înregistrare

. CIF

.Hotărâre AGA

Registru Inventar

Exemplu de cuprins al unui plan de reorganizare