Informarea Si Divertisment In Social Media

Cuprins:

Introducere

Motivația, importanța și metodologia cercetării

Lista tabelelor și a graficelor

Capitolul I. : Informare și divertisment în social media

Comunicarea mediată de computer-de la BBS la forumuri

Media de informare și de divertisment pe Facebook

Noi concepte ale jurnalismului online

Managementul comentariilor de pe Facebook

Capitolul II. : Promovarea instituțiilor media prin social media

Strategii de comunicare in mediul virtual

Interacțiunea dintre cititori și instituții media

Felul de distribuire al mesajului pe Facebook

Impactul Facebook-ului în social media

Capitolul 3. : Analiză de conținut: Comportamentul publicului raportat la articolele de pe Facebook ale publicațiilor online generaliste

Descrierea designului de cercetare

Analiza și interpretarea datelor

Rezultatele obținute în urma analizării

Concluzii referitoare la analiza de conținut

Capitolul 4. : Concluzii

Bibliografie

Anexe

CAPITOLUL I

INFORMARE ȘI DIVERTISMENT ÎN SOCIAL MEDIA

COMUNICAREA MEDIATĂ DE COMPUTER – DE LA BBS LA FORUMURI

La temelia procesului devoltării comunicării în general, stau numeroși cercetători și oameni de știință. Din dorința de a revoluționa și de a multiplica sistemele de comunicare, dar și de a ușura mediul de transmitere al mesajelor între comunități bazate pe interese care duc la satisfacerea anumitor nevoi. Acești cercetători au pus bazele studiului interacțiunii dintre om și societate.

La nivel de comunitatea și indivdualitatea, socializarea prin intermediul Internetului este într-o relație strâns legată cu informarea și divertismentul. Ambele au valențe oportune de relaționare și obținere de informații pe domenii multiple de interes.

Evoluția socială își face simțită prezența din ce în ce mai mult datorită faptului că „cititorul devine producător de informații într-un nou spațiu public” spațiu în care realitatea percepută de noi este modificată total. Am intrat în etapa comunicării multidimensionale, interacțiunile sociale îți desfășoară activitatea într-o lume virtuală captată de schimbările tehnologice. (Horea, 2011)

Un prim pas în dezvoltarea proceselor tehnologice s-a datorat apariției termenului de computer personal (PC) care permite accesul la un consum larg de informație producând o evoluție tehnologică de mari proporții, la baza căreia stă comunicarea.

Comunicarea la rândul ei poate fi:

Mediată care presupune separarea comunicatorilor prin intermediul unor tehnologii de la cele mai simple, ca de exemplu hârtia, la cele mai complicate, dispozitive fără fir. Exemplu: trimiterea unui mesaj către cineva prin intermediul telefonului.

Imediată prin intermediul căreia mesajele sunt transmise mai mult sau mai puțin direct, fără intervenția unei tehnologii exterioare. Exemplu: Când îl vezi pe unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi pe stradă și te oprești să îl întrebi ceva. (Wood și Smith, 2005)

Comunicarea mediată se împarte în:

Comunicare sincronă, prin care utilizatorii trebuie să fie online în același timp pentru a comunica;

Asincronă, care permite inidivizilor să nu fie conectați în același timp în mediul online.

Comunicarea mediată de computer studiază felul în care o persoană își modifică sau nu comportamentul la contactul cu informația. (Wood și Smith, 2005).

Comunicarea mediată de computer (CMC) s-a axat pe studiul interactivității comunicării „one-to-one și many-to-many în cadrul diverselor sisteme de comunicare instituite via Internet – email, chat, BBS, MUD-uri, IM.”

Factorii care au dus la dezvoltarea comunicării mediate de computer au fost:

apariția primului computer personal în anul 1981 denumit IBM Personal Computer sau IBM PC aparținând companiei americane IBM;

apariția Internetului în 1969, odată cu posibilitatea transmiterii unui mesaj între două calculatoare utilizând un cablu telefonic.

Internetul este o rețea fizică de comunicații alcătuită din servere, routere, computere care fac posibilă comunicarea prin intermediul legăturilor coexistente între ele. (Meza, 2015a)

Evoluția comunicării mediate de computer a fost studiată cu precădere de Harrold Innis și Marchall McLuhan, doi teoreticieni canadieni care au făcut studii asupra teoriilor noilor media, pornind de la evoluția mijloacelor de comunicare datorate determinismului tehnologic ajungând să facă distincția între tehnologiile cu bias spațial ( piatră, lut, pergament) și tehnologiile cu bias temporar (papirus și hârtie). (Meza, 2015a)

Odată cu apariția acestor două mijloace care permit comunicarea și transmiterea de mesaje la nivel global, din ce în ce mai multe studii arată că oamenii tind înspre comunicarea online, renunțând astfel și din punct de vedere informațional la mediile tradiționale de informare: presă, radio și televiziune, optând pentru formatele online. Exemple concrete: în România, publicațiile Gândul, Cotidianul și Gardianul nu mai oferă ziare printate ci doar online.

Cel mai important aspect pe care comunicarea mediată de computer îl oferă, este transmiterea de mesaje. Înainte de răspândirea și accesul pe scară largă la Internet, pentru transmiterea mesajelor se foloseau sisteme care funcționau pe baza liniilor telefonice și făceau posibil transferul de informații.

Pentru a fi posibil transferul de informații se apelează la forme de comunicare mediată prin:

E-mail sau poșta electronic. Fiind prima formă de comuncare mediată standardizată, permite transmiterea unui mesaj de la un individ la altul sau de la un individ la mai mulți;

BBS-urile și forumurile asupra căror aspect ne vom concentra mai mult în cele ce urmează;

MUD/ MOO (Multi-User-Domain) și Multi-User-Domani-Object-Oriented) care sunt programe ce permit mai multor utilizatori să interacționeze între ei într-un spațiu virtual și automat și să interacționeze cu spațiul respectiv;

IRC (Internet Reply Chat) este o aplicației care utilizează un software care permite realizarea de conversații pe Internet realizatbile prin intermediul unor canala la care utilizatorii se pot conecta;

Sisteme de mesagerie instantanee sunt forme de comunicare online care permit transmiterea de mesaje între doi sau mai mulți utilziatori monitorizând totodată conectivitatea utlizatorilor;

Un astfel de sistem a fost sistemul BBS. (bulletin board system) „BBS – o analogie la afișierele tradiționale din plută pe care se puteau prinde cu ace diverse mesaje destinate publicului care frecventa o anumită zonă). BBS-urile foloseau conexiuni prin rețeaua de telefonie (dial-up), iar mesajele erau stocate pe computerul operatorului sistemului.” Acestea au apărut la sfârșitul anului 1970, fiind una dintre cele mai ieftine și eficiente forme de comunicare pentru internauți. Primul BBS (CBBS – Computerized Bulletin Board System) a fost crea de către Ward Christensen și Randy Seuss în 1978, care permitea computerelor să comunice între ele prin liniile telefonice. (Meza, 2015, p. 62)

Una dintre importantele caracteristi ale BBS-urilor este capacitatea de a răspunde nevoilor comunicaționale a unor comunități deja existente și bine delimitate spațial realizându-se astfel dublă interacțiune, atât față-n față, cât și în mediul virtual.

Pentru a răspunde nevoilor comunicaționale ale unor comunități în sistem de continuă evoluție tehnologică s-a creat așa zisul forum modern sau message board-ul (eng.).

Diferența între BBS-uri și forumuri este aceea că se folosesc de un sistem centralizat sub forma unui server care găzduiește mesajele făcându-le disponibile oricărui vizitator, fapt ce atrage după sine apariția noilor participanți.

Un message board face referire la o pagină web sau la un sistem computerizat pe o rețea dial-up prin intermdiul căreia utilizatorii pot publica mesaje care sunt vizibile tuturor celorlalți utilizatori și pot răspunde la mesajele publicate de ceilalți. (Meza 2015a) Downing este de părere că sistemele de message board permit asocierea răspunsurilor la mesaje cu mesajele originale, ducând astfel la crearea thread-urilor. (Downing et.al. 2009)

„Un thread (fir în limba română) are o structură arborescentă fractală, fiind compus din mesajul publicat inițial și toate răspunsurile la acesta.” (Meza 2015a, p. 63)

BSS-urile au devenit din ce în ce mai populare la începutul anilor 1990 fapt ce i-a îndemnat pe mulți cercetători din domeniul antropologiei, sociologiei și mai ales pe cei din științele comunicării să-și îndrepte atenția către înteracțiunile virtuale din cadrul acestor domenii denumind BBS-urile mass-media conduse de computer.

Trăsturile formurilor care fac posibilă apariția și dezvoltarea rețelelor sociale între utilizatori sunt:

Fiecare utilizator deține un indicator unic;

Posibilitatea utilizatorilor de a-și crea o identitate virtuală folosind o poreclă, o poză și un slogan reprezantativ;

Permisiunea publicării mesajelor vizibile unui public larg;

Crearea de discuții pe teme multiple adresate unui public țintă;

Mesajele pot fi păstrate într-o arhivă care permite noilor veniți pe forumuri să se integreze mai ușor.

Să nu uităm însă de distincția pe care trebuie să o facem între message board-uri și rețelele de socializare care formează comunități sociale apărute mai târziu. Această distincție poate fi făcută datorită următorilor factori specifici forumurilor:

Structura utilizatorilor ierarhică „sysop, admin, moderator, elite, newb/noob”;

Posibilitatea păstrării anonimatului utilizatorilor;

Posibilitatea formării de rețele virtuale identice între utlizatori, realitatea fiind astfel distorsionată, ducând la apariția conflictelor între subculturi, datorită pierderii diversității. Acest fenomen poartă numele de ciberbalkanizare. (Meza, 2015)

Expansiunea comunicațională este asociată cu schimbările care au avut loc la nivelul societății. Apar din ce în ce mai multe descoperiri tehnologice. Descoperirile tehnologice înglobează totalitatea rezultatelor, calitatea și performanța dobândite la nivel de societate.

Aportul dat de fiecare individ prin utilizarea acestor tehnologii la nivel educațional, comportamental și chiar vizual, permite comunicarea la nivel mondial și realizarea unor schimburi de culturi.

În acest capitol, am vorbit despre comunicarea mediată de computer și interacțiunea online de la începutul dezvoltării primelor calculatoare care au făcut posibil schimbul de păreri și informații între membrii unui sistem social determinat de dorința dezvoltării noilor tehnologii.

Prin intermediul noilor tehnologii, internetul capătă o nouă interfață, pe lângă aspecte de ordin tehnologic, noile media au pătruns și îți desfășoară și la momentul actual activitatea și in latura socialului. Pe lângă modificările digitale, culturale și sociale, au apărut și modificările la nivel de comunitate redefinind astfel noțiunea indivizilor de a participa în grupuri de minim doi la o discuție. (Grădinaru)

Pe premisa că tehnologia influentează și este influențată de către cei ce o folosesc și de către societate, construcția socială a tehnologiei în Boyd (2008) este bazată pe cinci concepte și anume:

Crearea de grupuri sociale relevante: toți cei care sunt conectați la sistemul tehnologic și aduc un aport relevant atât ca producători cât și ca utilizatori;

Apariția problemelor și a conflictelor: certuri și concurentă între grupurile sociale raportate la tehnologie datorită utilizării diferite a acesteia;

Flexibilitatea interpretativă: interacțiunea în diferite moduri ale oamenilor în raport cu tehnologia având în vedere că tehnologiile se bazează pe îndeplinirea mai multor scopuri, nu doar pe îndeplinirea unui singur scop;

Flexibilitatea proiectării: proiectarea unui tehnologii poate urma căi multiple, alambicate, nu neaparat o cale logică;

Închiderea și stabilizarea: design-ul unei tehnologii stabilizate poate fi reinterpretat și proiectat de către noi grupuri sociale care le pot destabiliza.

Așadar, instanțele comunicării mediate de computer, pe măsură de tehnologia avansează, pot duce la o complexitate inerentă a utlizatorilor în mediul online din dorința de a explora noi forme de comunicare folositoare la înțelegerea interacțiunii dintre medii de același fel sau diferite, accentuând relațiile sociale din cadrul acestora.

MEDIA DE INFORMARE ȘI DE DIVERTISMENT PE FACEBOOK

Utilizatorii de conținut mediatic online pot contribui la realizarea de materiale publicabile pe site-urile instituțiilor media. La rândul lor, oamenii aleg prin ce mijloace să consume conținut. Site-urile de socializare sunt puncte de furnizare a informației. Facebook-ul este unul dintre site-urile de socializare care începând cu anul 2010 a contribuit la realizarea consumului mediatic. Cel puțin o parte din publicul consumator de materiale jurnalistice accesează acele materiale direct de pe Facebook.

Se estimează că Facebook-ul, datorită numărului mare de utilizatori, a depășit orice instituție media furnizoare de știri. Evoluția s-a este una semnificativă, de la o rețea utilizată în scopul schimbului de informații cu caracter personal, la una dintre principalele modalități ale oamenilor de a împărtășii opinii, idei, comentarii, legându-se prin intermediul său toate tipurile de informații, chiar și știri. (Bakker, 2013) Studiile experimentale făcute de-a lungul timpului pornind de la teoria uses and gratification, au demonstrat că oamenii folosesc rețelele sociale pentru a obține informație și divertisment. Teoria explică modul în care indivizii diferiți folosesc aceleași informații media pentru a-și satisface anumite nevoi și obligații și pentru a scăpa din rutina zilnică, concentrându-se pe utilitatea mijloacelor de comunicare în viața de zi cu zi a oamenilor, dar cel mai important aspect vizat este rezultatul comportamental în urma primirii informației. Pentru a satisface toate nevoile mediatice ale indivizilor, se concentrează pe următorii factori: optinerea de informații, acceseul la diversitate și divertisment, identitate egala, comunicare, plenitudine, utilizarea imaginilor și a sunetului pentru captarea atenției. (Sheldon, 2013)

„Evoluția Internetului este foarte rapidă, atât prin prisma dimensiunii, cât și a modalității de interacțiune între internauți. Nu numai Internetul a intrat în viața cotidiană a multor persoane, în special din mediul urban, dar și rețelele sociale au devenit un fapt comun.” (Zbuchea, 2010)

La baza apariției site-urilor de socializare stă conceptul de web 2.0. Web 2.0 poate fi considerat mai mult decât o formă de media, deoarece permite oricui să publice conținut online. Persoanele dornice să comunice sau să interacționeze cu ceilalți sunt cei care oferă conținut pe rețelele sociale. Web 2.0 sau noul Internet este caracterizat de interactivitate, oferă auto-prestare de servicii online, facilitează colaborarea și distribuirea de informații, nu presupune cunoștințe de specialitate din partea utilizatorilor, costurile fiind reduse, informațiile pot fi accesate cu ușurință și rapiditate, conținut și forme de manifestare diversificate, permițând astfel o ușoară colaborarea între internauți. Datorită acestor caractersitici s-au construit comunități online. Prin intermediul comunităților online, libertatea de exprimare este neîngrădită, oamenii au posibilitatea să-și exprime sentimentele, trăirile, stările de spirit, nemulțumirile. Bătălia se poartă în acest caz pe site-urile de socializare, cea mai accesată platformă de socializare la ora actuală este Facebook-ul, care oferă atât informație cât și divertisment. (Zbuchea, 2010)

Principalul scop al site-urilor de socializare este menținerea sau crearea de noi prietenii, dar aceste prietenii pot fi unite de interese comune, prin intermediul acestor interese se formează comunitățile online. Precum oamenilor le place să citească despre alți oameni, așa și instituțiilor media le place să ofere conținut informativ tot despre oameni, indiferent prin ce mijloace, atâta timp cât primesc audiență. Facebook-ul la ora actuală, poate fi considerat cel mai util site social prin intermediul căruia audiența instituțiilor media poate fi în continuă creștere, deoarece, este cea mai accesata platformă cu conținut mediatic diversificat și spune o poveste de viață de fiecare dată când cineva postează o stare, în timp, toate aceste postări conturează personalitatea individuală prin intermediul posibilității de actualizare a statusului. Încet, încet, Facebook-ul s-a transformat într-o emisiune de divertisment, deoarece oferă posibilitatea oricărui individ care are un cont deschis să publice conținut sub formă de text, video sau audio, marcând diferite ipostaze trăite. Unii oameni fiind mai precauți și atenți la ceea ce postează, dat fiind faptul că poate oricine să folosească materiale odată făcute publice. Datorită funcțiilor diversificate, Facebook-ul îmbină diversitatea cu informația creând un tot unitar ușor de folosit de către orice participant la integritatea socială. (Ulmanu, 2012)

Câteva dintre acele funcții le amintim:

accesul la diferite jocuri;

alegerea informației în funcție de principii și valori;

posibilitatea de organizare a campaniilor umanitare;

posibilitatea oamenilor de a se expune într-o lumină care îi avantajează;

posibilitatea de a-și controla identitatea;

posibilitatea utilizatorului de a-și crea o bază de date cu informații care dorește sau nu să le facă publice.

Pew Research Center, o organizație non-profit care se ocupă cu cercetări despre modul în care site-urile de socializare și site-urile de știri furnizează conținut mediatic publicului cititor din America și din întreaga lumea, a analizat raportul dintre consumatorii de știri și contribuția site-urilor de socializare atunci când vine vorba de știri. Știrile joacă un rol esențial în întreaga rețea socială. Aproximativ jumătate din utilizatorii platformei Facebook obțin informații de pe acest site, după cum putem sesiza și în raportul de mai jos. Din punctul lor de vedere, știrile sunt văzute ca mai mult decât evenimente și probleme care țin de prieteni sau familie, de aceea, divertismentul capătă o latură a informației direct proporțională cu cantitatea de materiale și formatul lor. De aceea și Facebook-ul ajută la rezolvarea problemele la nivel de societate prin intermediul informațiilor puse la îndemâna publicului, publicul relaționând astfel direct prin comentarii sau mesaje cu membrii instituției care au pus la dispoziție informația.

Fig. 1. Platformele de social networking cele mai accesate pentru obținerea știrilor

Sursa: www.pewresearch.org

Modul în care utilizatorii acestei platforme se angajează în utlizarea știrilor este diversificat, dat fiind faptul că pot fi distribuite să le acceseze și alți oameni. Reacția oamenilor la contactul cu informația este progresiv, unii preiau informația asa cum o primesc, alții pot să se folosească de acea informație transformând-o în știre amuzantă. De exemplu, modul în care oferă material jurnalistic publicațiile de satiră.

În ceea ce privesc domeniile de interes în consumul mediat pe Facebook, acestea sunt: sport, economie, politică, afaceri, știință, informatică, sănătate, medicină, evenimente caritabile și divertismentul. Categoria divertisment având cea mai mare cotă de accesare, deoarece modul de consultare a tehnologiei prin participarea la discuții pe subiecte de divertisment variază în funcție de legăturile de interese dintre oameni și de stările de spirit. Astfel, momentele de supărare sau de anxietate îndeamnă publicul să acceseze informații amuzante prin intermediul cărora pot găsi rezolvarea la problemele cu care se confruntă și pot, pentru un moment, să iasă din stările respective, simțindu-se confortabil datorită acestei interacțiuni. (Madden, 2003) „Preferințele publicului înclinate spre emisiunile de divertisment și spre evenimentele de natură socială deontă „suprapunerea experiențelor într-un timp prezent continuu”, timp în care toate relațiile și toate preferințele de consum mediatic au aceleași valori.” (Meza, 2015a, p.179)

Astfel, știrile întâlnesc un amestec social legat de munca și nevoile oamenilor. Cele mai multe motive în accesare știrilor sunt legate de divertisment și viața personală prin interacțiunile sociale responsabile de îmbunătățirea vieții. Motivele pentru care majoritatea oamenilor consumă materiale informative și materiale informative cu tentă de divertisment de pe Facebook sunt numeroase, de la faptul că au obligația morală să fie informați, informații ajutătoare la îmbunătățirea vieții publice, la faptul că știrile obținute prin intermediul Facebook-ului oferă posbilitatea contactării diversității și este o alternativă de relaxare. (Purcell, et.al. 2010)

NOI CONCEPTE ALE JURNALISMULUI ONLINE

UTILIZAREA NICKNAME-URILOR VS. UTILIZAREA NUMELOR REALE ÎN COMENTARII

În interacțiunea pe Internet, nu putem vedea vorbitorul și nici nu putem obține minimum de informații, informații pe care le-am putea obține prin interacțiunea față-n-față, dacă acesta nu dorește să ni le facă publice, de aceea, apelarea la porecle este cea mai bună soluție pentru a ne auto-prezența. În spațiul virtual de azi, mass-media și mediile online fac parte din lumea noastră și de aceea joacă un rol important în formarea identității. Comunicarea pe Internet permite participanților să comunice în siguranță păstrându-și anonimatul de aceea, multă lume apelează la nickname-uri în defavoare numelor reale.

Un nickname este o poreclă sau un pseudonim pe care utilizatorii și le aleg pentru a se identifica într-un spațiu real sau virtual. Comunicarea mediată de computer permite trei niveluri de identificare personală atât pe Facebook cât și pe site-urile publicațiilor online. Cele trei niveluri sunt: adaptarea unui avatar (poză), crearea nickname-ului (porecla) și posibilitatea de a-și exprima părerea asupra unui lucru, subiect de presă, prin intermediul comentariilor. (Scheidt, 2001)

Nickname-urile par să fie expresii ale libertății unanim recunoscute. Unii oameni își aleg pseudonime după cum doresc asumându-și totodată falsa identitate și pe baza lui își exprimă opiniile pe site-urile publicațiilor online. În schimb, pe Facebook, comentariile de la un articol de presă sau comentariu propriu zis la o poză a cuiva apare cu numele real. Facebook-ul nu permite schimbarea numelui la fiecare comentariu, așa cum permit site-urile de știri, permite schimbarea numelui deținătorului contului o dată la 60 de zile. Pe site-uri, comentariile de la o singură perosoană pot apărea de fiecare dată cu un alt nume. Condiția libertății de exprimare stă la baza adoptării numelor false, reprezentând punctul decizional de intrare în rețeaua de conținut, astfel, tot ce ne reține să spunem sub adevărata identitate, poate fi spus sub identitatea falsă. Elena Ungureanu face o diferențieire între numele real și nickname , deoarece un pseudonim întrunește următoarele caracteristici:

Numele virtual desemnează o persoană virtuală, prin urmare, i se atribuie o identitate virtuală;

Poate fi schimbat de câte ori dorește posesorul lui;

Un internaut poate avea câte nickname-uri dorește, câte nume virtuale are, atâtea identități;

Pe un spațiu informațional, nu pot exista mai multe persoane cu același user, doar una singură;

Posibilitatea de formare exstină, de la o literă la un întreg enunț;

Permite scrierea fără norme gramaticale;

Se practică frecvent jocul de cuvinte, îmbinarea majusculelor cu minuscule.

Teodor Baconschi (2015) este de părere că identitatea falsă de pe Facebook poate pune individul în două ipostaze. Una prin crearea imaginii bune, devenind datorită nickname-ului mai curajos în declarații și mai tranșant decât de obicei. Pe de altă parte, această identitatea îî poate crea o imagine proastă, deoarece persoana din spatele identității false poate folosi cuvinte vulgare, calomnii pentru a-i denigra pe adversari de discuții. (Baconschi, 2015)

Publicațiile se confruntă cu o mulțime de probleme datorită acestor secțiuni de comentarii destinate oricărui cititor, deoarece apar multe comentarii sub forma anonimatului și discursul poate duce până într-acolo încât să cauzeze probleme juridice. Pe baza acestor comentarii, jurnaliștii pot gestiona audiența datorită faptului că articolele cu cele mai multe comentarii sunt articolele cele mai populare și cele mai accesate. Nickname-ul reprezintă una dintre componente sistemului limbii în online, de aceea, cel mai important concept pe care se sprijină web-ul este hipertextul definit ca un limbaj de programare HTML. (HyperText Markup Language) HTML-ul la rândul său, funcționează pe baza unor aspecte esențiale precum:

Nonlinearitatea: se pot folosi nume diferite de fiecare dată când același individ dorește să lase un comentariu în secțiunile destinate;

Virtualitatea: numele virtual nu se reglementează prin lege ca fiind real, rămâne tot virtual;

Alteritatea: orientarea către identități virtuale;

Citaționalitatea: toate autentificările făcute pe Internet sunt înregistrate de tehnologiile informaționale ca identificabile și citabile;

Fragmentarismul: numele virtual poate fi ales sub diferite forme, dintr-o singură literă, conținând cifre, emoticoane ș.a.;

Variabilitatea: un utilizator poate folosi un nickname diferit de fiecare dată când dorește să lase comentarii în secțiunea destinată pentru acest lucru;

Interactivitatea: un nume virtual expune autorul într-o discuție cu alți utilizatori;

Depersonalizarea: transformarea identității reale într-una duplicitară;

Ierarhizarea: fiecare nickname are statut egal într-o conversație;

Democratismul: nickname-ul este asociat cu un nume într-o societate virtuală; (Ungureanu)

Lois Ann Scheidt, profesor universitar la Universitatea Indiana din Statele Unite ale Americii a realizat o cercetare în anul 2001 prin care a analizat categoriile de nickname-uri utilizate de internauți în mediul virtual, găsind astfel 396 de porecle unice pe care le-a pus pe categorii:

Categoria celor care folosesc numele lor real, numele mic, diminutivul;

Categoria celor care ale emoticoane, semne în personalizarea numelui;

Folosirea trăsăturilor de caracter pe post de nume;

Porecle care conțin cifre sau date ale nașterii în compoziția lor;

Porecle cu tentă sexuală;

Folosirea numelor personajelor din filme, povești, desene animate sau ale vedetelor;

Folosirea citatelor pe post de nume;

Nume de plante și animale;

Folosirea onomatopeelor

Etichete ale unor bande sau grupuri din care fac parte;

Majoritatea categoriilor enumerate mai sus se regăsesc și la comentariile de la articolele de pe site-urile instituțiilor media, probabil că nu se mai utilizează categoriile cu emoticoane și semne și nume de personaje din desene sau filme, dar celelalte categorii pot fi găsite accesând site-urile.

Majoritatea site-urilor publicațiilor online necesită publicarea unui comentariu numai dacă folosim o adresă de e-mail validă, în schimb, pe Facebook, nu avem nevoie de adresă de e-mail pentru a comenta la o postare/articol.

Politica de confidențialitate a Facebook-ului nu permite folosirea simbolurilor și semnelor în personalizarea numelor. Mai nou, site-urile ziarelor permit autentificarea în comentarii prin intermediul paginii de Facebook ceea ce duce la remedierea sau la scăderea numărului de nickname-uri. Un exemplu din multitudinea de site-uri care folosesc acest program este cel al publicației Jurnalul Național prin intermediul plugin-ului (un plugin este un program care poate fi integrat în alt program pentru a îndeplinii funcții multiple) Facebook Comments Plugin.

MANAGEMENTUL COMENTARIILOR

Pentru a înțelege atitudinea adoptată de un un cititor în momentul în care interacționează cu un produs media trebuie să ne raportăm la comportament. Comportamentul și stilul de viață se schimbă la contactul cu Internetul și cu toate formele de manifestare ale acestuia. Modalitatea cea mai ușoară privid interacțiuna dintre publicul consumator și jurnalist este aceea de a posta comentarii pe site pentru a-și exprima mulțumirea sau nemulțumirea sau pur și simplu pentru a spune un punct de vedere asupra subiectului discutat în articol. (Rudinschi, 2013) Un comentariu este văzut ca un feedback de validare sau respingere a informației de către cititor. Practicile de consum dar si activitatea prin care oferă feedback-ul sunt influențate de factori precum: timpul alocat consumului de media și alternativ cel alocat casetelor de comentarii, intstrumentele folosite și limbajul adaptat. Toate acestea creează profilul actorului mediatic care duce la avalanșa de reacții exprimate prin intermediul comentariilor care pot fi de mai multe feluri, in funcție de dorințele de expunere a identității în public. Managementul comentariilor poate fi realizat prin delimitarea anumitor concepte precum: limbaj violent utilizat în comentarii, comentarii sub identitatea falsă (nickname) sau comentarii cu asumare de identitatea, comentarii pot fi pe mai mutle domenii în funcție de domeniile pe care activează internauții, ca de exemplu, comentarii pe domeniul politic, economic, social etc. De aici putem deduce că avem de-a face cu profilul utilizatorului de online dependent de informație, acționând ca un expert a cărui datorie este aceea de a-și exprima opinia și de a găși soluții la problemele mediatice la care se face referire în spațiul public cu sau fără asumarea identității. Pe forumurile de discuții ale publicațiilor se duce o adevărată luptă mediatică și ideologică, o interactivitate purtată între grupuri cu aceleași interese și grupuri cu interese diferite.

Unele comentarii sunt adevărate articole, dimensiunile lor ajungând la câteva pagini (2-3), care ajută la aflarea informațiilor importante și interesante. Conform unui studiu realizat în anul 2007 pe șase ziare generaliste din România, s-a ajuns la concluzia că cele mai multe comentarii apar la articolele despre corupție, probleme naționale și la conflictele dintre politicieni. Invenția lingvistică apelând astfel atât la diverse formule de adresare ale ironiei, violenței, persiflării, prin intermediul creativității lingvistice care duce la asumarea identității sau la păstrarea anonimatului cu ajutorul pseudonimelor. Unii cititori simt nevoia să comunice prin comentarii într-un alt mod, mai spontan și direct. Din acest unchi al anonimatului opiniile fiind mai degrabă o epresie a vocii poporului, deoarece afirmarea părerilor nu este rexflexul atitudinii personale ci și tipul de acțiune și de gândire al întregului grup activ și direct implicat în discuție. Același studiu ne informează că presa generalistă se bucură de atenția comentatorilor semn că mesajele transmise de această categorie stârnește polemici și reacții. De remarcat și faptul că pe oameni îi interesează viețile vedetelor, iar aticolele din publicațiile generaliste privind aspecte din viețile unor vedete românești se bucură de un număr mare de comentarii. Exemplu, în unele comentarii autorului articolului îi sunt adresate formule colocviale precum „bă”, „mai taci”, ,,lasă-ne”, „tu vorbești?” sau este agresat verbal și amenințat. (Schifirneț, 2008)

Violența de limbaj pune probleme în mass-media, deoarece prelucrarea automată a limbajului natural este greu de depășit datorită îmbinărilor cuvintelor din mai multe limbi, de exemplu într-o propoziție apar și cuvinte în limba engleză și cuvinte în limba română manscându-se astfel influențele negative relativ detectabile. Într-un alt studiu realizat în anul 2015, Radu Meza a grupat limbajul violent întâlnit în comentarii în trei categorii: „imprecații, invective și caracteristici negative; îndemnuri la acțiuni violente și limbaj explicit sau licențios.” Cele mai multe elemente de limbaj violent se referă la „prostie, hoție, cerșetorie, debilitate, crimă, omor”, dar nu sunt omise nici agresiunile care au ca țintă femeia, unii termeni negativi precum „frustrate, ușoare, materialiste, urâte ” nu își fac lipsită prezența. (Meza, 2015b)

De cele mai multe ori, comentariile cu tentă violentă sau obsene sunt semnate sub prezența pseudonimelor, asta se întâmplă pe site-urile publicațiilor, deoarece pe Facebook comentariile, indiferent de natura lor, apar sub identitatea reală a contului personal, indivizii neputându-se ascunde de contextele socio-culturale în care își manifestă un anumit tip de comportament.

Comentariile sub identitate falsă/pseudo-identitatea

Atâta timp cât mediul virtual este văzut ca un mediu anonim, identitatea noastră poate fi la fel, păstrată anonimă. Nimeni nu poate vedea prin eranul calculatorului identitatea celui cu care comunică atâtat timp cât păstrează transparența în activarea idenității adevărate în viața publică. Mediul online este o cameră obscură prin intermediul căreia fiecare indivi alege dacă iese la lumină și prin ce mijloace. Promovarea identității se realizează prin schimbarea acțiunilor explorând diferite medii de comunicare. Prin comentariile sub identitatea falsă refuzăm să ne prezentăm în viața cotidiană. Dinamica personalității umane implică interacțiuni complexe variate în relațiile cu mediul. Astfel, ne putem gândi la efectul de dezinhibare că este independent de acest mediu: dacă cineva nu își exprimă agresivitatea verbală în viața reală, dar și-o exprimă în lumea virtuală reflectă un comportament al personalității în condiții diferite. Sunt multe persoane care nu se autocenzurează, urmărindu-și doar propriile interese, de aceea, preferă să păstreze anonimatul în timpul operării cu conținutul pentru a nu atrage după sine sancțiuni. Necesitatea adoptării unei legi specifice care să înlăture identitățile false ar duce la o bună funcționare a sistemului mediatic online și la buna gestionare a manifestărilor deviante. În Canada, de exemplu, site-urile ziarelor permit adăugarea de comentarii la un articol timp de șapte zile, după care secțiunea de comentarii este închisă și sunt validate doar acele comentarii cu identitate reală, iar comentariile cu un conținut ofensator sunt eliminate de către moderatori. Dialogul dintre comentatori este unul de coloratură, deoarece, sub anonimat se poate încălca orice normă de bună purtare. (Shanahan, 2010)

Anonimicitatea este o strategie prin care comentatorii își pot ascunde foarte ușor sexul, deoarece alegerea unui nume masculin sub identitate reală feminină este considerată una dintre cele mai bune strategii de înfiltrare în discuțiile care nu-i privesc în mod direct, constituind foarte ușor varietăți pragmatice de a se impune într-u spațiu nesigur și insuficient de securizat. (Ungureanu)

Comentarii cu asumare de identitate

Comentariile apar în anumite contexte specifice direct proporționale cu cantitatea de produs mediatic furnizat, calitatea, formatul și timpul acordat întregului mecanism de procesare al datelor puse la dispoziția publicului.

Rezivuirea literaturii de specialitatea sugerează că modul în care conținutul este furnizat utilizatorului contribuie la realizarea lumii sociale, iar ca și răspuns la stimul, utilizarea comentariilor este cea mai populară formă de participare a publicului.

Ne intersectâm cu două noțiuni importante: „ciber-idenitatea” ca identitatea socială sau identitatea construită în spațiul virtua și cum „ciber-limbaj” sau „Netspeak” (vorbire pe Internet) se bazează pe caracteristici ale scrierii și ale vorbirii corecte, dar și pe „elemente digitale și practici online” bazându-se pe cooperare. Cooperarea conține patru „maxime conversaționale”: calitatea (să spunem adevărul), cantitate (să nu dăm mai multă informație decât este necesar), relevanța, modalitatea (evitarea ambiguității). (Cotoc, 2013)

Comunitățile mediatice în cadrul cărora participanții își modelează comportamentul lingvistic și cel non-verbal utlizând semnele și simbolurile ca practici discursive operează cu schimbări prin conținutul postat și prin limbajul utilizat rezultând un comportament adaptat doar spațiului virtual. Oamenii se angajază în spațiul virtual pentru a face experimente cu privire la identitatea lor, fiind și acesta un anumit fel de comunicare prin care sunt testate reacțiile celorlați datorită auto-explorării și promovării sociale. (Valkenburg, et.al., 2005)

La baza tuturor aspectelor comportamentale menționate mai sus stă interactivitatea. Comportamentele oamenilor diferă în funcție de situațiile la care se expun, de modul în care tratază situațiile și de modul în care aleg să utilizeze gradul de politețe care marchează integrarea într-o rețea globală de utilizatori. Identitatea virtuală căpătând astfel manifestări și reprezentări temporare.

CAPITOLUL II

PROMOVAREA INSTITUȚIILOR MEDIA PRIN SOCIAL MEDIA

STRATEGII DE COMUNICARE ÎN MEDIUL VIRTUAL

Fiecare instituție media, în urma producerii unui produs, are pretenția de a face cunoscut acel produs consumatorilor de media, de aceea, când vine vorba de modele de interacțiune prin intermediul comunicării utilizând e-mailul, chat-ul, mesageria instantanee, Internet Relay Chat-ul (IRC) și BBS-urile care au îmbunătățit infrastructura Internetului și au dus la dezvoltarea seturilor de tehnologii software prin intermediul cărora se creează aplicații web și site-uri ce permit un grad ridicat de interactivitate, ne îndreptăm atenția asupra îmbunătățirii pieței de consum și a serviciilor online care anunță o schimbare prin trecerea de la World Wide Web la Web 2.0. Acestă schimbare a fost vizibilă începând cu anii 2000 când se preconiza că Web 2.0 vine cu principii noi precum devoltarea unei piețe online și participare utilizatorilor, astfel, opiniile oamenilor vor putea fi puse în valoare prin interacțiunea cu mediul. (Meza, 2015a)

Putem vedea prin aceste caracteristi o asociere a termenului de Web 2.0 cu social media care la ora actuală sunt considerate cele mai puternice sisteme furnizoare de conținut, de aceea, tot mai multe publicații online aleg să își desfășoare activitatea prin intermediul lor. Putem vorbi de trecerea de la comunicare unidirecțională la comunicare multidirecțională.

Ca în orice domeniu, concurența nu lipsește nici în jurnalism și este nevoie de strategii pentru a putea bate concurența, datorită numărului mare de publicații. Promovarea este principalul motiv pentru care publicațiile media online au nevoie strategii de comunicare.

Conceptele cheie care stau la baza apariției sistemului de comunicare prin intermediul Web 2.0 sunt: colaborarea și comunicare la nivel global, accesibilitatea, conșinut generat de către utlizatori și sindicare de conținut sau RSS. Newsfeed-urile, sistemele RSS și serviciile de agregare de conținut sunt instrumente care ajută la combarea concurenței și la păstrarea unei linii de ascensiune sporită promovând conținutut mediatic.

Newsfeed-urile

„Un newsfeed (RSS feed, flux RSS/Atom) este un format de date folosit de către site-uri web care publică continuu articole noi pentru a oferi utilizatorilor conținuturi dinamice înnoite constant” conținând o listă de articole, iar la fiecare articol regăsim titlul, link-ul către site, un rezumat, data publicării, imaginile atașate articolului dacă este cazul precum și numele autorului materialului. (Meza, 2015a, p. 91)

RSS este abrevierea de la Rich Site Summary, RDF Site Summary sau Really Simple Syndication care facilitează sindicalizarea unui conținut și permite publicului să se aboneze (subscribe) la un site și să primească notificări de fiecare dată când apare conținut nou sau când se fac modificări la conținuturile deja existente. (Bădău, 2011)

Agregatoarele de conținut

Agregatoarele de conținut reprezintă aplicații desktop prin care utilizatorii colectează listele cu articole. Cele mai cunoscute aplicații web sunt My Yahoo și Google Reader. Tot acest procedeu funcționează în felul următor: utilizatorii se abonează la un web feed prin intermediul agregatoarelor și de fiecare dată când listele cu articolele site-ului la care s-au abonat se actualizează, se actualizează automat și lista din aplicație. Procedeul acesta poartă denumirea „syndication”. (Meza, 2015a)

De asemenea, tagging-ul este o altă strategie de comunicare la care se apelează în promovarea conținutului mediatic.

Tag-ul (rom. Eticheta) este denumirea dată unui cuvânt cheie atașat unui site sau oricărui obiect digital pentru a-l descrie ușurând astfel filtratrea rezultatelor obținute în momentul căutării unui anumit tip de conținut. (Meza, 2015a)

O examinare a ziarelor din America arată că majoritatea au o formă de RSS care au fost puse în aplicare pe la sfârșitul anului 2003 și permit publicului accesare ușoară a articolelor proaspete. Aceste strategii au dus și la creșterea audienței, fiind totodată una dintre modalitățile de obținere a profitului ziarelor. Toate aceste instrumente permit înregistrarea gratuită pentru accesare conținutului, dar la rândul lui, acel conținut este limitat. Accesul la arhivele de o săptămână, o lună sau perioade mai îndelungate de timp prin intermediul agregatoarelor nu este permis, utilizatorii având accesul doar la articolele recente, acesta fiind considerat un potențial obstacol și dezavantaj. (Gill)

Modelul de afaceri al știrilor online continuă să evolueze, RSS-urile pot fi doar un prim pas care contribuie la această evoluție sau poate fi un element cheie de la care să apară noi forme de promovare media instituționalizată. Un produs de bună calitate, indiferent din ce domeniu de interes face parte, dacă corespunde așteptărilor cumpărătorului este un produs bine vândut din toate punctele de vedere. Știrile, de asemenea, sunt produse media care necesită o prezentare a realității conform standardelor consumatorilor, de aceea, pe lângă agregatoarele de conținut, strategiile prin care își promovează instituțiile media produsul trebuie să se bazeze pe calitatea materialelor, cantitate de conținut, ora la care este publicat articolul și de preferințele publicului.

Newsgroups sau grupurile de discuții sunt considerate oportunități de promovare de către sistemele comunicaționale, deoarece, schimbul de informații se realizează între persoane cu diverse preocupări din domenii prestabilite. Majoritatea grupurilor de discuții sunt recunoscute sub denumirea de UseNet, prescurtare de la User Network. Pot fi accesate numai cu un program software numit cititor de știri (newsreader), de exemplu, Outlook Express din Internet Explorer și sunt grupate în nouă categorii:

Computere și tehnică de calcul (COMP)

Diverse (MISC)

Subiecte legate de petrecerea timpului liber ( REC)

Tematici de natură socială (SOC)

Științifice (SCI)

Știri și informații (NEWS)

Discuții și polemici (TALK)

Subiecte despre afaceri BIZ)

Subiecte alternative (ALT) Păunescu Dan, „Proiectarea paginilor Web”,

http://www.primulpas.ro/newsgroups.htm (3 martie 2016).

Construirea unui cont pe una dintre rețelele de socializare existente, în special pe Facebook, este cea mai eficientă formă de promovare online la care apelează instituțiile media. Prin intermediul acestei platforme, prima formă de manifestare prin care publicațiile online își câștigă audiența este prin apăsare butonului de like, oferind oamenilor poibilitatea să fie la curent cu articolele urcate pe aceast site. Optimizarea paginii de Facebook în funcție de preferințele publicului se face foarte ușor, odată cu exprimarea punctului de vedere prin intermediul comentariilor sau al casuței de chat. Link-urile cu trimitere către articolul integral, titluri scrise cu diacritice, folosirea titlurilor incitative, sunt alte strategii de promovare ale comunicării în mediul virtual la care apelează ziarele, deoarece un singur click înseamnă o accesare și automat un consumator.

Pe de altă parte, dacă studiem cu atenție link-urile, schimbul de informații este foarte ușor de făcut, la fel de ușor precum trimiterea unui link într-un e-mail, sau dând share pe Facebook, deoarece un consumator de știri cu cont pe Facebook poate primi informații în mod constat și cu ușurință devenind un nod în rețeaua de informații sociale. Dovadă că Facebook-ul a devenit lider, din punct de vedere al numărului mare de accesări din partea oamenilor la categoria știri, lăsând în spate până și unul dintre cele mai cunoscute agregatoare, Google Reader. (Baresch, et.al., 2011)

INTERACȚIUNEA DINTRE CITITORI ȘI INSTITUȚII MEDIA

Pe măsură ce internetul s-a exstins, și instituționalizarea ca metodă alternativă de producție și consum media a crescut și s-a consolidat în ultimii ani prin intermediul oamenilor. (Boczkowski, 2000)

Oamenii sunt creaturi sociale inerente, deoarece dezvoltă și mențin rețele sociale de familie, prietenie, colegialitate, dar și simple cunoștințe utilizând diferite mijloace de comunicare. Indiferent de evoluția tehnologiei, relațiile interumane vor continua să se bazeze pe contactul direct prin experiențe și valori împărtășite cu privire la modul de desfășurare a unei activități.

Cu toate acestea, tenologiile precum internetul și telefonul mobil, fiind cele mai utilizate la ora actuală, au un impact semnificativ fundamentat pe tipurile de relații pe care le construim în lumea virtuală, bazându-ne pe interese comune, moduri de viață, educație, dar și pe modul în care este administrată evoluția unei entități. (Bowman și Willis, 2003)

Potențialul de deplasare al noilor tehnologii convergente prin intermediul computerului personal (PC) și al Internetului a redus drastic consumul de mass-media tradiționale care necesită mai mult timp în realizarea lor, deoarece se bazează pe alfabetizarea tradițională necesitând competențe de scriere și citire corecte, în schimb, noile tehnologii au dus la un angajament mai puțin și posibilitatea de a jongla cu mai multe funcții care ajută la realizarea materialelor într-un timp mai scurt și utilizând resurse mai puține. (Adoni și Nossek 2001)

Aceste aspecte au făcut din omul obișnuit, un om modern dornic de evoluție și de schimbare a modului de primire a informației.

Modul de obținere al știrilor a trecut prin momente de tranziție tocmai datorită acestor reforme sociale, economice și tehnologice marcate de conexiunea la Internet prin intermediul cablurilor.

Componenta fundamentală a consumului mediatic în online a fost și încă este participarea. Această participare a fost posibilă prin apariția grupurilor de interese și datorită comunităților sociale axate pe anumite domenii prin intermediul avizierele și listele de e-mail-uri care au fost succesoarele forumurilor de discuții.

Din perspectiva lui (Bowman și Willis, 2003), „jurnalismul participativ” începe să înflorească în social media datorită comunicării interpersonale prin intermediul chat-urilor, forumurilor, e-mail-urilor precum și datorită mediilor colaborative unde știrile se găsesc sub formă de discuții hibride.

Aceiași autori prezintă căteva forme ale jurnalismului participativ:

Grupuri de discuții online fiind cele mai populare forme de participare;

Conținut creat de utlizator. Multe site-uri furnizează conținut prin intermediul unor forme bazate pe web sau prin e-mail care ușurează modul de colectare al informației din partea publicului, redistribuindu-l aceluiași public după o verificare amănunțită;

Weblog. Un weblog reprezintă o pagină web care poate fi actualizată cu conținut variabil, de la un jurnal personal, la simple știri bazate pe comunități jurnalistice ale unui cadru corporativ.

Comunități de editare colaborativă. O comunitate de editare colaborativă este formată din grupuri de participanți cărora le sunt permise roluri multiple precum: creatori de conținut, editori, moderatori și cititori. Aceste comunități aparțin unui mediu deținut de către un “individ creator” sau de către o “organizație gazdă” în scopul distribuirii materialelor informative utilizatorilor. (Bowman și Willis, 2003)

Participare la rândul ei presupune și răspuns din partea consumatorilor de știri:

Activitate din partea publicului sub formă de comentarii;

Filtrarea informației;

Verificarea din mai multe surse dacă informația este veridică, accesând mai multe site-uri referitoare la același subiect;

Culegerea și raportarea unor informații (imagini, replici) la prima mână de la locul unui accident sau eveniment. Publicul poate contribui la realizarea evenimentelor de ultimă oră;

Posibilitatea de a decide ce, cât și la ce oră să consume un anumit produs media.

Primul ziar în format electronic a apărut în anii 1980 sub formă de video-text și alte diferite forme din proprietatate America Online, Prodigy și CompuServe. Aceste forme de video-text se numeau Viewtron și au fost sisteme folosite înainte de apariția World Wide Web. Fiind primi care au oferit ziare și alte forme de media în online, s-a ajuns să fie popularizată această formă și din ce în ce mai utilizată odată cu apariția World Wide Web-ului la începutul anilor 1990.

Începând cu 1996, când mai multe chioșcuri de ziare au început să distribuie conținut și în mediul online, aproape 200 de ziare ale instituțiilor media au fost disponibile în format electronic. Datorită acestui fapt, directorul general al celui mai mare ziar din America, Washington Post a observat că există două tipuri de audiențe în online și anume:

Prima categorie este formată din cititori de ziare care doresc să se informeze din articole ale ziarelor la care ei nu au acces, deoarece și-au mutat domiciliul dintr-un stat în altul și în statul respectiv nu se vând ziarele respective în format printat.

Din a doua categorie fac parte oamenii interesați de domeniul politic care deși au acces la ziarele printate, le este mai ușor să citescă și să își exprime și părerea în același timp despre subiectul citit cu un singur click. (Salwen, Garrison și Driscoll, 2005)

Atât consumul de medii tradiționale cât și consumul de new media au avut nevoie voie de schimbări care constau în alfabetizare tradițională, deoarece atât în mediul online cât și în cel offline, trebuia să se cunoască norme de scriere și vorbire corectă, dar și de o alfabetizare a mass-mediei, care s-a văzut odată cu apariția mass-mediei audiovizuale. La rândul lor, și tehnologiile au nevoie de o alfabetizare: „una care integrează cele două forme enumerate mai sus, cu elemente noi de expertiză tehnologică pe bază de computer cuplat cu abilități de comunicare interactivă.” (Adoni și Nossek, 2001, p. 3)

Un studiu prin care s-a arătat modul de comunciarea interactivă și tototdată cum influențează consumul de new media activitățile de zi cu zi ale oamenilor și rutina zilnică, a fost făcut în anul 2001 în Israel, de către Hanna Adoni și Hillel Nossek. Noul mediu de consum mediatic a avut un impact asupra interacțiuni umane. În urma acestui studiu, repondenții au spus că acordă mai mult timp consumului mediatic sub formă de ziare, reviste, radio, televiziune prin intermediul conexiunii la Internet. (Adoni și Nossek, 2001)

Aportul pe care îl dau atât tinerii cât și oamenii cu vârste medii în dezvoltarea platformelor de știri online este unul bazat pe interese. Toate aceste interese corelate cu mediile care aduc schimbări în continuu, dau naștere unor situații prin care interacțiunile dintre mass-media tradiționale și noile media de comunicare afectează modelele existete ale activităților de consum având ca rezultat efecte ale deplasării într-un alt mod alternativ și funcțional divergent cu lipsa de activități zilnice care mențineau buna funcționare a comunicării interumane față în față.

Se știe că tehnologia este în continuă evoluție și o să fie încă mulți ani de acum înainte. Segmentele de public cu care ne-am obișnuit în era televiziunii și a radioului au fost dominate de „cititorii” din mediul virtual aducând pentru agențiile de presă atât avantaje cât și provocări. Una dintre provocări ar putea consta în furtul de informații confidențiale și răspândirea informațiilor negative care afectează buna funcționare a unei organizații, atacurile informatice care se dau asupra rețelelor de computer. (Morozan)

O provocare este că afluxul de conținut generat de consumatori vine în forme diferite și conținutul la fel, poate lua forme diferite. De aceea, oamenii au nevoie să filtreze informația pentru a găsi ceea ce-i interesează, prin introducerea de cuvinte cheie, pentru a li se prioritiza informația și pentru a le fi mai ușor să deschidă o secțiune când mai ajung pe acea pagină. Există și așa zișii consumatori ocazionali, care accesează doar o dată pe lună sau mai rar un site pentru a găși informația de care are nevoie. De exemplu, utilizatorii pot să aleagă o secțiune cum ar fi sportul și să folosească ca și cuvânt cheie Adidas, iar astfel își manifestă interesul pentru produsele sportive de la marca Adidas. (Claypool et.al., 1999)

„Un număr din ce în ce mai mare de utilizatori accesează conținutul informațional de pe

dispozitive mobile de oriunde s-ar afla și oricând doresc, adăugând astfel încă o preocupare a

consumatorului de conținut electronic.” (Morozan)

Prin urmare, site-urile web furnizează multe informații permițând accesul direct din partea publicului consumator, astfel activitatea presei parcurgând un proces de inovare permanentă, articolele din diferite domenii de interes furnizate în timp util, rapid și direct, pot fi accesate de oriunde prin simpla conexiune la Internet.

FELUL DE DISTRIBUIRE AL MASAJULUI PE FACEBOOK

La ora actuală, Facebook-ul este considerată cea mai de succes rețea socială, depășind 800 de milioane de utilizatori activi la nivel global. Inițial a fost creat pentru studenții de la universitatea Harvard , dar în anul 2006 este disponibil oricărui utilizator care deține o adresă de e-mail validă. Deși oferă o multitudine de servicii de la profil de utilizator, la adăugare de fotografii, actualizarea statusului până la crearea unei comunități prin posibilitatea formării listei de prieteni, totuși, cea mai importantă secțiune este wall-ul care permite utilizatorii, chiar și prietenii, în funcție de setările stabilite de proprietarul contului, pot posta mesaje, link-uri, imagini, realizându-se astfel un portofoliu informațional. Datorită funcțiilor precum like, share, add comments, realizează propagarea mesajelor în rețea, iar utilizatorii au ocazia să-și exprime interesul sau dezinteresul față de un anumit mesaj. (Meza, 2015a)

Posibilitățile multiple de repartizare a conținutului prin intermediul acestei rețele sociale i-a determinat pe jurnaliști să se folosească de toate resursele prin care să țină în permaneță publicul informat. Postările de forma video-urilor, imaginilor, îmbinate cu textul conferă un design informațional pe placul publicului care își petrece un sfer din zi, dacă nu mai mult, în această cameră virtuală numită Facebook.

Pe Facebook suntem ca într-un labirint al textelor accesibile, date fiind posibilitățile de a accesa milioane de pagini de text și de a oferi un feedback. La fel se întâmplă și cu paginile de Facebook ale ziarelor. Putem accesa o multitudine de site-uri și putem alege ce fel de informație ne interesează, în funcție de impactul mesajului transmis. Un articol de pe o pagină de Facebook a unei publicații transmite mesajul pe care dorește editorul să îl facă cunoscut, dar de multe ori, există disconcordanță între ce vrea să transmită editorul și ce înțelege sau vrea să înțeleagă cititorul. Accesul la informație fiind, accelerat, „Facebook-ul devenind cutia de rezonanță a știrilor, ambalate în straiele stridente ale unor demult eronate breaking news”. (Baconschi, 2015, p. 83)

Noutate unei știri este văzută pe Facebook prin știrile de ultimă oră, oferta fiind din ce în ce mai dispersată în funcție de ecourile actualității, iar fiecare utilizator mizează pe centru lui de interes care poate varia de la social la economic, politic și chiar monden, astfel, repartizarea și ierarhizarea tematică prezentă pe site-urile de știri, este dată uitării în urma avalanșei de conținut încărcat pe Facebook.

De asemenea, cu cât o știre este mai scurtă, cu atât este mai accesată de oameni. O postare de trei sau 4 paragrafe riscă să treacă necitită, în schimb, un articol de câteva rânduri căruia îi mai atașăm și o poză reprezentativă sau un material video, are mai multe șanse să fie mai popular, dat fiind faptul că pe Facebook primează divertismentul, în special cel exprimat prin materiale video interactive.

Un alt aspect important în transmiterea mesajelor pe Facebook poate fi redat de gradut de emoție transmis prin intermediul mesajului, dar, de vreme ce trăim într-un spațiu virtual, emoțiile transmise nu se mai intersectează cu mediul natural. Fragmentarea discursului digital este dată de faptul că folosim alternativ mai multe mijloace de comunicare și trebuie să ne adaptăm fiecăruia în funcție de cerințele impuse. Pe Facebook prin textele scurte, pe site-urile publicațiilor, cu cât un text este mai lung, cu atât este mai accesat, deoarece cuprinde informații complexe. (Baconschi, 2015)

Probabil această ascensiune poate fi datorată și eșantionului reprezentativ al fiecărui mijloc de transmitere a informației.

Coform unui sondaj de opinie făcut pe 2.035 de adulți din America, de către cercetătorii de la Pew Research Center, arată că din ce în ce mai mulți americani folosesc Facebook-ul și Tweeter-ul pentru a citi știri și a prelua informații care le îndeplinesc diferite nevoi. La această creștere semnificativă a contribuit felul de distribuire al informației și atingerea punctele forte care duc la satisfacere nevoilor individuale. Conform aceluiași studiu, proporția distribuirilor știrilor din categoria breaking news pe Twitter este mai mare decât pe Facebook. Aceste constatări vin într-un moment în care fiecare dintre cele două platforme caută metode de îmbunătățire a interfeței din acest punct de vedere. De exemplu, Twitter dorește să dezvolte o caracteristică numită Project lightning prin intermediul căreia să ofere știri de ultimă oră în cel mai scurt timp posibil și să ajungă repede la ochii cititorilor. Caracteristica va perimite oricui, indifrent dacă este utilizator de Tweeter sau nu, să vizualizeze un flux de tweet-uri sub formă de imagini sau clipuri video despre evenimente recente. În același timp, pe Facebook în anul 2015, s-a lansat opțiunea Instant Article prin intermediul căreia instituțiile media au posibilitatea să publice articole direct pe Facebook fără a fi nevoie de o legătură cu site-ul. (Mitchel, et. al. 2015)

Prin intermediul acestor facilități ale platformelor, site-urile de știri reușesc să se adapteze nevoilor indivizilor, în special celor de pe Facebook oferindu-le caracteristici unice de distribuire ale știririlor care pot schimba automat și modul în care oamenii iau parte la schimbările datorate proceselor sociale. Obținerea știrilor prin intermediul platformelor de social networking, dar mai ales pe Facebook nu stânjenește nicio altă activitate deoarece:

Accesul la știri este egal, oamenii pot accesat știrile atât de pe Facebook cât și de pe site-urile oficiale, astfel în funcție de preferințe, consumatorii aleg de unde să culegaă informația;

Consumul de știri de pe Facebook nu stânjenește o altă activitate, deoarece un consumator de Facebook în timp ce citește o știre, poate răspunde și la un mesaj sau la un comentariu;

Like-ul și comentariul pot fi asociate cu preferințele de consum;

Concomitent, pot fi accesate știrile și pe Facebook și pe site sau direct de pe Facebook, unele publicații oferă trimiteri către site;

Cu cât o știre este mai bine structurată, cu atât mesajul ajunge mai ușor la urechile consumatorului.

Modul de transmitere al mesajului depinde de pretențiile cititorului, de aceea este important ca jurnaștii șă țină cont de următoarele două aspecte: la ce oră primesc oamenii accesul la știri și cât de ușor pot fi accesate noutățile (la un simplu click, printr-un link de trimitere, fiind necesară accesarea site-ul);

Sistemul mediatic actual se alimentează din libertatea de exprimare a cetățenilor la baza căreia stă diferențele de opinii. Simplele discuții între utilizatori pot crea subiecte de știri. Orice polemică este evaluată de jurnaliști prin intenția de a acționa angajând atenția cititorului la o conversație fără opreliști.

În funcție de modul de transmitere al informației de către instituții, oamenii aleg să distribuie sau nu informația care le-a fost furnizată și, automat, dacă aleg să o distribuie, înseamnă că doresc să o facă cunoscută și prietenilor pe care îi au în listă, acțiune care ne poate duce cu gândul la faptul că se pune mare accent pe responsabilitatea la un nivel mai ridicat în activitatea de propagare al mesajului.

IMPACTUL FACEBOOK-ULUI ÎN SOCIAL MEDIA

Facebook-ul este cel mai popular site de tip rețea socială lansat în februarie 2004 de către Mark Zuckerberg. În primii săi ani de funcționare, permitea doar crearea unui profil de utilizator, postarea de imagini, statusuri, posbilitatea adăugării unui număr limitat de prieteni și anume 5000. Toate aceste funcționalități fiind posibile datorită interfeței numită Wall. Odată cu trecerea timpului i-au fost aduse îmbunătățiri prin intermediul cărora să acapareze unu număr cât mai mare de utilizatori dornici de schimbare.

Radu Meza în (Meza, 2015a) face o retrospectivă a evoluției platformei Facebook de la momentul lansării pe piață până în prezent.

Evoluție

Începând cu anul 2006 pe pagina de pornire a unui cont de Facebook se afisează un newsfeed prin intermediul căruia, titularul contului poate vedea ce au postat prietenii lui din listă la anumite intervale de timp. Tot în același ani a fost introdusă opțiunea share, care permitea utilizatorilor să partajeze informații, imagini, video-uri de pe o pagina de Facebook pe pagina lor sau a prietenilor.

În 2007 a fost introdusă opțiunea ce permite oricui să creeze servicii online ce pot opera în interiorul acestei platforme. Denumirea acestui serviciu se numește Facebook Platform și Facebook Ads, fiind una dintre strategiile de promovare ale instituțiilor prin intermediul platformei.

Anul 2008 anunță posibilitatea lansărilor versiunii în mai multe limbi de circulație internațională, pe lângă versiunea în engleză, apar și versiunile în limba spaniolă și în limba franceză.

Anul 2009 a venit și el cu o nouă îmbunătățire, prin introducerea butonului de like, care oferă posbilitatea oamenilor să-și exprime plăcerea față de un anumit fel de conținut mediatic încărcat pe Facebook.

În anul 2010 se lansează un set de unelte ce permit integrarea în site-uri web în graficul social al utilizatorilor Facebook-ului ce poartă denumirea Open Graph Protocol

Luna septembrie a anului 2011 vine cu noua interfață Timeline și cu a doua versiune Open Graph Protocol.

La acest moment, platforma permite crearea mai multor tipuri de pagini web precum:

Profile personale;

Pagini simple ale anumitor instituții;

Crearea unor evenimente;

Crearea grupurilor de discuții unite de oameni cu același interese.

Ultima îmbunătățire adusă platformei a fost introducerea pe lângă funcția de like și alte cinci funcții prin care utilizatorii îți pot exprima stările de uimire, dragoste, amuzament, supărare și nervozitate.

Înterfața Facebook permite două niveluri de prezentare, pagina de pornire (eng. Home) și pagina de profil (eng. Profile) Pagina de pronire afișează news feed-urile prietenilor, iar pe lângă asta, mai există o secțiune în care putem vedea numărul oamenilor activi în lista de chat. Pagina de profil afișează profilulul și postările din cronologia celui care deține contul. Activitatea deținătorului din momentul deschiderii contului până în prezent. (Meza, 2015a)

News feed-urile sunt afișate în ordine cronologică, permițând totdată celor mai populare, iar să fie plasate în fruntea clasmentului. Popularitatea articolelor este dată de numărul de like-uri, numărul de distribuiri și numărul de comentarii.

Pentru a se putea constata impactul Facebook-ului în viața socială trebuie să ținem cont de cercetările realizate de-a lungul timpului care s-au axat pe utilitatea site-ului de tip rețea socială Facebook și pe domeniile de interes ale internauților.

În anul 2014, cercetătorii de la Pew Research Center (Mitchell, et.al. 2015b) au realizat o cercetare pornind de la ipoteza că cele mai urmărite știri de pe Facebok sunt cele din domeniul politic.

Un alt aspect important este modul în care se realizează schimbul de informații bazat pe dezvoltarea culturală și pe interesele și siguranța socială. Ar trebui să fim conștienți de integritatea Facebook-ului în viața noastră socială și care este cu adevărat rolul său. Una dintre provocările la care am fost supuși datorită dezvoltării neîntrerupte a tehnologiei a fost evoluția comunicării în raport cu cerințele sistematice survenite în urma transformărilor care au ușurat capacitatea de digerare a informațiilor.

Fig. 2. Generația cea mai interesata de domeniul politic dintre cele trei

Sursa: http://www.pewresearch.org/

Acest raport s-a realizat pe baza a trei generații, persoane cu vârsta între 18-33 de ani, 34-49 de ani și 50-68 de ani. Toate persoanele intervievate au spus că au un interes asupra știrilor politice de pe Facebook, dar cei mai mulți consumatori sunt cei ai generației cuprinse între 50 și 68 de ani, deoarece tinerii nu acordă o foarte mare atenție acestui subiect, interesele lor se îndreaptă spre alte domenii.

Același centru de cercetare, în anul 2013, (Mitchell, 2013) interesat de rolul știrilor pe Facebook a constat că 64% dintre americani folosesc Facebook și jumătate dintre aceștia folosesc Facebook-ul în scopul opținerii știrilor.

Înțelegerea funcționării Facebook-ului ca sistem socio-cultural pornește de la identificarea potențialilor consumatori și de la modul în care aceștia activează pe Facebook în contextul consumului mediatic folosind diverse strategii de prelucrare a informației raportată la structura și caracteristicile rețelei.

Cercetătorii consideră că principala problemă a Facebook-ului este aceea că a reușit să altereze comunicarea interumană mai mult decât era până la momentul apariției sale datorită posbilităților multiple de relaționare. De la simple discuții în comentariile unor articole sau a unui status, până la discuții complexe realizabile datorită chat-ului.

Asocierea Facebook-ului cu un instrument de marketing este tot mai vizibilă prin prisma orelor petrecute pe Facebook la locul de muncă, probabil distribuind articole din categoria domeniului în care ne desfășurăm activitatea și orele petrecute în afara programului de lucru fiind posibilă o diferențiere a poziției profesionale dependente de mediul virtual. Așadar, a fost schimbată definiția mediului de la un canal de transmitere al mesajului la un loc prin intermediul căruia mesajul se propagă. Mediul este definit ca un canal prin intermediul căruia sunt transmise informații. Noile media au introdus o definiție nouă pentru mediu prin intermediul Facebook-ului care este un cyberspace oferind posibilitatea informației să „trăiască și să se facă disponibilă”, reprezentând ceea ce a vrut să spună Marchall McLuhan prin expresia „The medium is the message” (rom. Mediul e mesajul).

La baza transferului de conținut stă conceptul ideologie, care ar trebui înțeles ca o formă de mass-media nu doar ca un conținut abstract. Ideologia este construită pe baza subiectelor și a indivizilor, indivizii dorindu-și o reprezentare a imaginii sinelui, reprezentare care depinde de o structură și o formă de comunicare prin intermediul căreia sunt expuse noi laturi ale creativității umane ajungându-se la globalizare datorită faptului că Facebook-ul permite lipirea mai multor grupuri. Mai mult decât atât, prin intermediul limbajului s-a făcut posibilă reunirea socială eficientă. (Wittkower, 2010) Același autor menționat anterior este de părere că Facebook-ul este o formă de comunicare nu o mașină de comunicare. Nu este un instrument care facilitează domeniul comunicaționa și o mai bună dezvoltare mecanizată a acestui domeniu ci este un sistem simbolic prin care sunt puse în valoare nuanțele unei limbi, modificându-i câteva forme de exprimare. Utilizarea simbolurilor sau ale prescurtărilor este o modalitate prin care a fost dată o nouă interfață limbii literare, transformând-o într-una virtuală.