Influienta Comertului International Asupra Securitatii Economice a Republicii Moldova

Influiența comerțului internațional asupra securității economice a Republicii Moldova

CUPRINS

INTRODUCERE

ADNOTARE

LISTA ABREVIERELOR

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ÎN CONDIȚIILE GLOBALIZĂRII ȘI INFLUIENȚA ACESTUI ASUPRA SECURITĂȚII ECONOMICE ALE STATULUI

Comerțul internațional în condițiile globalizării

Definiția securității economice și tipurile sale

Influiența internaționalizării asupra securității economice

CAPITOLUL II. ANALIZA PRINCIPALILOR AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURITĂȚII ECONOMICE ÎN CONTEXTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ȘI GLOBALIZĂRII

2.1. Provocările ale securității alimentare și energetice, dependența economiei de remitențe

2.2. Analiza situației valutar-financiare în condițiile globalizării

2.3. Deschiderea excesivă a economiei

CAPITOLUL III. OBIECTIVE ȘI SCOPURI STRATEGICE, MECANISME ȘI MĂSURI PENTRU ASIGURAREA SECURITĂȚII ECONOMICE ÎN CONTEXTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL

3.1. Scopurile și obiectivele asigurării securității economice

3.2. Metode și mecanismele asigurării securității economice

3.3. Securitatea economică a Republicii Moldova în contextul comerțului internațional, regional și a integrării europene

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

LISTA BIBLIOGRAFICĂ

ANEXE

Actualitatea temei. Securitatea economică este o resursă indispensabilă a vieții cotidiene care permite individului și comunității umane să-și realizeze aspirațiile. Ea depinde foarte mult de faptul cît de eficiente sunt relațiile economice ale Moldovei cu restul lumii.

Definiții ale securității economice sunt foarte multe, deoarece însuși conceptul este destul de permisiv, ambiguu chiar. Securitatea economică poate fi privită în raport cu diferite categorii de obiecte ale securității: a producătorilor, a consumatorilor, a proprietarilor factorilor de producție, a statului.

Noile vulnerabilități, riscuri și amenințări cu care se confruntă astăzi omenirea impun, la inceputul acestui secol, că, în mod obligatoriu, conceptul de securitate economică să se articuleze în jurul principiilor securității internaționale economice, al securității naționale economice și al securității umane. Această relație va permite satisfacerea simultană a nevoilor globale, statale, ale popoarelor și ale persoanelor.

Politica reformelor economice și administrative efectuate în Republica Moldova a afectat bazele fundamentale a vieții individului, colectivelor, societății în ansamblul: relațiile de proprietate, guvernare, interesele, legea. Punerea în aplicare a acestor modificări fundamentale a provocat conflicte, contradicții și criză în sistemul economic. Statul a fost afectat de un declin puternic în producere și de destabilizarea pieței valutare. Ar trebui să se adauge că reformele au provocat dezacorduri neobișnuit de semnificative între interesele economice ale statului și entităților individuale, procesul de auto-distrugere a economiei naționale existente și sistemului de guvernare, întîrzieri excesive a cadrului juridic de la schimbările care au avut loc în economie.

La agravarea situației a contribuit și insuficient justificat pentru condițiile specifice ale Republicii Moldova modelul ales pentru trecerea la sistemul de piață, ceea ce a determinat o reducere semnificativă a nivelului deja scăzut de trai al majorității populației, deformarea modului obișnuit de viață. În același timp, în relațiile internaționale, Moldova se confruntă cu dorința țărilor industrializate, marilor corporații străine să se folosească de situația din Moldova și țările-membre ale Comunității Statelor Independente în interesele sale economice și politice. Acești factori destabilizatoare și alte au creat amenințarea securității economice a Moldovei, păstrării integrității spațiului economic, schimbărilor democratice. Republica Moldova este un exemplu clasic al unei economii mici și deschise. Este o economie mică din cauza că nu poate influența în mod esențial prețurile internaționale la nici unul din produsele pe care le tranzacționează în exterior. Și este o economie deschisă deoarece nu restricționează semnificativ importurile. Pentru asemenea economii este vitală asigurarea echilibrului proceselor ce pot amenința securitatea economică.

În ultimii ani, limitările tot mai evidente ale modelelor tradiționale ale securității, restrânse la nivelul statelor individuale și al problemei militare, au condus la ideea că acțiunea majoră pentru asigurarea securității statului ar trebui centrată pe protecția individului. Această idee se bazează pe două principii și anume: – interesele de securitate ale statului nu trebuie să intre în contradicție cu interesele de securitate ale cetățenilor; – condițiile de securitate cerute de populație pentru bunăstarea sa, față de care statul are responsabilitatea de a se asigura că sunt satisfăcute, nu sunt limitate doar la problemele militare, ci includ toate aspectele politice, sociale, economice, culturale, ecologice. Ca urmare, nici o construcție de securitate nu se poate realiza dacă individul nu se simte protejat. Modelul multidimensional al securității a 21 căpătat din ce în ce mai multă consistență și o largă acceptare, pe măsură ce omenirea s-a confruntat cu diverse probleme ce nu mai au nimic de-a face cu domeniul militar. În acest context, se impune o clarificare a termenului de „factor economic” și a conceptului de „stare de securitate”. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române [49], prin factor se înțelege un „element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces”. În mod logic, în studiile de securitate, un factor economic sugerează existența unui element, condiție, împrejurare care ajută sau nu la realizarea securității. Orice astfel de factor care are o influență pozitivă trebuie maximizat, iar cel cu influență negativă necesită, fără îndoială, identificarea unor soluții care să constituie răspunsuri viabile pentru eradicarea cauzelor care-l generează. Un element de primă importanță în realizarea unei strategii adecvate este dat de starea de la care pleacă și mediul în care evoluează sistemul pentru a se putea dezvolta liber în sensul dorit, pentru a ajunge să-și atingă obiectivele. Această situație este recunoscută ca stare de securitate. Prin urmare, starea de securitate a unui sistem depinde de parametrii factorilor ce se manifestă în cadrul dimensiunilor majore ale securității: politică, economică, militară, socială, de mediu etc., orice perturbație în aceste domenii putând genera insecuritate. Mai mult, puterea unui sistem este dată de abilitatea acestuia de a-și folosi resursele de care dispune, de o îngemănare eficientă și echilibrată a componentelor sale: politică, economică, umană, culturală, tehnologicoinformațională și militară. Așadar, nu există putere politică compatibilă cu normele unei vieți democratice, dacă ea nu se bazează pe o economie robustă, iar orice sistem economic are nevoie de intervenția factorului politic pentru o dezvoltare normală. Totodată, puterea militară nu poate exista fără puterea economică, fără o economie sănătoasă și cu creșteri semnificative. Toate aceste componente ale puterii unui sistem sunt profund interdependente, însă aspectele economice par să le transceandă pe toate celelalte. Puterea economică devine, astfel, „centru de gravitate” al oricărui sistem de securitate. Factorul economic are din ce în ce mai mare relevanță în procesul realizării securității, accesul, deținerea și controlul finanțelor, piețelor și resurselor constituind o condiție pentru dezvoltare liberă și prosperitate, și implicit pentru asigurarea propriei stabilității și securității.

Toate acestea fac deosebit de actuală și urgentă punerea în aplicare a strategiei naționale de securitate economică a țării și a cetățenilor săi, dezvoltarea măsurilor concrete și specifice, direcționate pentru a garanta securitatea economică a Republicii Moldova.

Scopul și obiectivele lucrării constau în elaborarea metodelor adecvate de estimare situației economice existente, evidențierea problemelor în structura economică și amenințărilor la adresa securității economice, determinarea priorităților strategice pentru prevenirea consecințelor negative posibile la adresa securității economice, definirea rolului și locului securității economice în Republica Moldova, precum și analiza măsurilor deja luate și rezultatele acestora. În vederea realizării acestor scopuri este necesar de:

– definit termenul "securitatea economică";

– studiat nivelurile securității economice;

– identificat tipurile securității economice;

– stabilit amenințările interne și externe;

– clasificat amenințările în adresa securității economice;

– examinat măsurile întreprinse de către guvernul pentru a asigura securitatea economică;

– formulat recomandările pentru lupta cu problemele securității economice.

Obiectele studiului sunt reprezentate cît de sistemul economic în ansamblul atît și de părțile sale: resurse naturale, activele de producție și non-productive, imobil, resurse financiare, structuri economice, familiile, persoane fizice, etc

Subiecții cercetării sunt: statul și instituțiile sale, structurile legislative, întreprinderile și firmele, atît publice, cât și cele din sectorul privat.

Structura lucrării. Scopul și sarcinile cercetării au determinat structura lucrării, care cuprinde introducerea, trei capitole, care redau conținutul de bază al cercetării, concluzii și recomandări, bibliografia și anexele.

În introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul și sarcinile cercetării, suportul metodologic de studiu, noutatea științifică și importanța teoretică a cercetării.

Capitolul I: „Esența, tipuri și indicatorii de bază ai securității economice” cuprinde principalele teorii privind securitatea economică, precum și esența acestora. Tot în acest capitol sunt enumerate tipuri securității economice, subiecte și obiecte conform opiniilor unor specialiști, precum și indicatorii de bază ai securității economice.

În capitolul II: „ Clasificarea amenințărilor la adresa securității economice” sunt clasificate amenințările în adresa securității economice ale Republicii Moldova, sunt cercetate impactul și influiența amenințărilor la securitatea economică a țării. La fel în acest capitol sunt ilucidate probleme cu care se confruntă securitatea economică a Republicii Moldova și importanța implemetării urgente a Strategiei de securitate națională.

Capitolul III: „ Obiective și scopuri strategice, mecanisme și măsuri pentru asigurarea securității economice” analizează dinamica situației referitor la asigurarea securității economice ale Republicii Moldova. Sunt definite scopuri strategice pentru asigurarea securității economice. În capitolul sunt analizate acțiunile Parlamentului și Guvernului privind asigurarea securității economice, precum și mecanisme și modalități de soluționarea problemelor existente.

În încheiere este prezentată sinteza rezultatelor obținute, sunt formulate concluzii și recomandări.

Metodologia cercetării a fost posibilă prin intermediul aplicării următoarelor metode: metoda dialectică cu componentele ei: analiza și sinteza, metodele grafice și tabelare, metodele inerente disciplinelor economice – observația, raționamentul, comparația, clasificarea, gruparea; metoda sondajului, metodele sistemice și analizei statistice. Aplicarea acestor metode a permis identificarea problemelor în garantarea securității economice, o analiză profundă a amenințărilor la adresa securității economice și formularea soluțiilor pentru prevenirea consecințelor grave cauzate de factori interni și externi.

Pentru o analiză mai amplă a problematicii din cercetare au fost consultate lucrările mai multor cercetători: V. Mihailescu, V. Didîc, N. Albu, A. Băloi, D. Daianu, V. Mihailescu, A. Prohojee, etc., diverse publicații periodice și surse guvernamentale în care a fost tratată tema de cercetare.

ADNOTARE

LISTA ABREVIERELOR

AȘM – Academirității economice, precum și mecanisme și modalități de soluționarea problemelor existente.

În încheiere este prezentată sinteza rezultatelor obținute, sunt formulate concluzii și recomandări.

Metodologia cercetării a fost posibilă prin intermediul aplicării următoarelor metode: metoda dialectică cu componentele ei: analiza și sinteza, metodele grafice și tabelare, metodele inerente disciplinelor economice – observația, raționamentul, comparația, clasificarea, gruparea; metoda sondajului, metodele sistemice și analizei statistice. Aplicarea acestor metode a permis identificarea problemelor în garantarea securității economice, o analiză profundă a amenințărilor la adresa securității economice și formularea soluțiilor pentru prevenirea consecințelor grave cauzate de factori interni și externi.

Pentru o analiză mai amplă a problematicii din cercetare au fost consultate lucrările mai multor cercetători: V. Mihailescu, V. Didîc, N. Albu, A. Băloi, D. Daianu, V. Mihailescu, A. Prohojee, etc., diverse publicații periodice și surse guvernamentale în care a fost tratată tema de cercetare.

ADNOTARE

LISTA ABREVIERELOR

AȘM – Academia de Științe a Moldovei

BERD – Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare

BNM – Banca Națională a Moldovei

CET – Centrala Electrică cu Termoficare

CFSP – Common Foreign and Security Policy

CSDP – Common Security and Defence Policy of the European Union

CSI – Comunitatea Statelor Independente

DSE – Departamentului Situații Excepționale

FAO – Food and Agriculture Organization

FMI – Fondul Monetar Internațional

IDIS – Institutul pentru Dezoltare și Inițiative Sociale

IEȘP – Institutul Integrare Europeană și Științe Politice

MAIA – Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare

MGRES – Hidrocentrala Electrică Moldovenească

OMC – Organizația Mondială a Comerțului

ONU – Organizația Națiunilor Unite

PIB – Produsul intern brut

RM – Republica Moldova

SA – Societatea pe acțiuni

SUA – Statele Unite ale Americii

UE – Uniunea Europeană

URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

UTA – Unitatea Teritorială Autonomă

art. – articol

mun. – municipiul

Nr. – număr

p. – pagina

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ÎN CONDIȚIILE GLOBALIZĂRII ȘI INFLUIENȚA ACESTUI ASUPRA SECURITĂȚII ECONOMICE ALE STATULUI

Comerțul internațional în condițiile globalizării

Comerțul internațional reprezintă un sistem complex al relațiilor comercial-valutare internaționale care este constituit din comerțul extern al fiecării țări aparte.

Comerțul internațional este primul flux al circuitului mondial și el cuprinde mișcarea bunurilor și serviciilor dintr-o țară in alta, prin trecerea frontierelor vamale ale țării respective.

Comerțul internațional a apărut în processul nașterii pieței mondiale în XVI-XVIII sec. Dezvoltarea comerțului internațional este un factor major în dezvoltarea economiei mondiale a epocii contemporane.

Termenul “comerțul internațional” a fost utilizat prima dată în sec. XII de savant și economist italien Antonio Margaretti care este autorul tratatului economic “Puterea poporului în Nordul Italiei”.

Comerțul internațional a cunoscut un avant deosebit incepînd cu marile descoperiri geografice, cînd au fost atrase în circuitul mondial noi teritorii. Comerțul internațional a fost dintotdeauna o oglindă a diviziunii internaționale a muncii, exprimînd foarte fidel specializarea internațională. Pînă în secolul trecut, fluxurile comerciale internaționale au fost dominate de comerțul cu materii prime, pe relația colonii–metropole.

Destrămarea imperiilor coloniale și cucerirea independenței de către tot mai multe state au dus la implicarea în fluxurile comerciale a tot mai mulți participanți. Practic, toate țările lumii sunt astăzi angajate în circuitul economic mondial prin relații de import și de export, făcînd din comerțul internațional cel mai cuprinzător flux al circuitului economic mondial.

Adevărata explozie a comerțului internațional a survenit după cel de-al doilea război mondial, odată cu cuceririle tehnico-științifice, dar și cu mutațiile ce au survenit in ordinea economică mondială.

Deși comerțul internațional a fost prezent peste tot în istorie, importanța sa economică, socială și politică a crescut în condițiile globalizării.

Globalizarea reprezintă un process complex de integrare și unificare mondială a sistemelor economice, politice, culturale și religioase.

Globalizarea reprezintă un proces de schimbare a structurii economiei mondiale, înțeleasă mai recent ca o colecție a economiilor naționale legate între ele de către sistemele diviziunii internaționale a muncii, relațiilor economice și politice, incluziunea pe piața mondială și înterdependența strânsă a economiilor pe baza transnaționalizării și regionalizarii.

Pe platforma dată are loc formarea economiei de piață unice mondiale – geoeconomiei și infrastructurei, distrugerea suveranității naționale a statelor care au fost principali subiecți în relații internaționale pe parcursul secolelor. Procesul de globalizare este o consecință a evoluției sistemelor de piețe statale. [1]

Principala consecință este diviziunea internațională a muncii, migrația la nivelul global a capitalului, forței de muncă, resurselor de producție, standardizarea legislației, proceselor economice și tehnologice, precum și convergența și fuziunea culturilor din diferite țări. Acesta este un proces obiectiv de un caracter sistemic, adică acoperă toate aspectele vieții sociale. Ca urmare a globalizării, lumea devine mai conectată și mai dependentă de toate subiectele sale. Apare o creștere a numărului de probleme comune pentru grupuri de state și extinderea numărului și tipurilor de subiecte integrante. [2]

Opinii cu privire la originile globalizării sunt discutabile. Istoricii considera acest proces ca una dintre etapele de dezvoltare a capitalismului. Economiștii pornesc de la transnaționalizarea piețelor financiare. Politologii subliniează răspândirea organizățiilor democratice. Culturologii leagă manifestare a globalizării cu occidentalizarea culturii, inclusiv expansiunea economică americană. Există abordări tehnologice la explicarea proceselor de globalizare. Se deosebesc globalizarea politică și economică. Ca subiectul globalizării apare regionalizarea, oferind un efect puternic cumulativ de formare lumii polarizate cît economic atît și tehnologic. [3]

Cu toate acestea, originea cuvântului "globalizare" indică faptul că rolul principal în acest proces are creșterea rapidă a comerțului internațional care are loc pe diferite stadii ale istoriei. Pentru prima dată cuvântul "globalizare" (în sensul de "intens comerț internațional") a utilizat Karl Marx, care într-una din scrisorile sale către Engels a scris: "Acum piața mondială există de fapt. Odată cu lansarea pe piața mondială a Californiei și Japoniei globalizarea s-a realizat" [4]. Rolul principal al comerțului internațional în procesele de globalizare indică și faptul că globalizarea precedentă, care a început în epoca lui Marx, sa încheiat în 1930, după ce toate țările dezvoltate au început să promoveze o politică de protecționism rigid, care a provocat o reducere accentuată a comerțului internațional.

Primul pas după cel de-al doilea război mondial înspre o globalizare de succes s-a vrut a fi însași trecerea la economia de piață și deschiderea piețelor de capital pentru țările sărace. Laureatul premiului Nobel pentru economie in 2001, Joseph E. Stiglitz, aduce însă în prim plan limitele liberalizarii, arătînd că sistemul economic și politic al țărilor în curs de dezvoltare, pur și simplu, nu a făcut fața presiunilor la care au fost supuse de către creditorii lor, organismele financiare internaționale. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate țările să se omogenizeze într-un tot unitar.

Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piață în acele domenii de care ele nu aparțin în mod tradițional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodata despre globalizarea informației și a culturii, despre raspândirea televiziunii, a internetului și a celorlalte forme de comunicare și despre mobilitatea crescută a comercializării ideilor. [5]

Globalizarea mai poate fi definită ca un set de structuri și procese economice, sociale, tehnologice, politice și culturale care reies din caracterul schimbător al producției, consumului și comerțului de bunuri.

Există patru caracteristici principale care pot explica originile globalizării: integrarea în piețele mondiale ale economiilor naționale, tranziția de la economia ,,high volume" la cea „high value" care rezultă din cunoașterea tot mai bună a produselor și serviciilor folosite pe piață, sfîrșitul bipolarității între capitalism și socialism în privința costurilor de producție, și, nu în ultimul rînd configurarea noilor blocuri economice.

Globalizarea este de dorit din mai multe puncte de vedere. Globalizarea ofera un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-1 poate asigura. Concurența liberă la scara globală a eliberat talentele antreprenoriale și creative și a accelerat inovațiile tehnologice. Însă globalizarea are și latura ei negativă. În țările mai puțin dezvoltate, mulți au suferit din cauza globalizarii fără a primi un sprijin în ceea ce privește sistemul de securitate sociala. Este posibil ca locuitorii din țările dezvoltate să nu fie pe deplin conștienți de urmările devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendința de a lovi mai crunt în țarile în curs de dezvoltare.

Republica Moldova fiind o țară mică și dependentă de țările vecine a suferit în urma crizei geo-politice și economice care a înceuput la sfărșitul anului 2014. Aici au ieșit la iveală toate neajunsurile securității naționale economice. În lucrarea mea precedentă am scris ce poate și trebuie să fie intreprins de autoritățile centrale ca să deminuăm riscurile la adresa securității economice naționale însă cum a arătat practica – nimic nu a fost implementat și economia țării noastre a coborît cu mai multe trepte.

Definiția securității economice și tipurile sale

În condițiile crizei economice și globalizării, pentru fiecare stat devine prioritar nu atît menținerea unor ritmuri rapide ale dezvoltării economice, cît realizarea unei creșteri economice durabile și stabile. Această stabilitate presupune minimizarea riscurilor cauzate de factorii interni și externi. Pentru a atinge acest scop, trebuie să se țină cont de criteriile securității naționale și ale securității economice ca componentă de bază a acesteia.

În traducere din limba greacă, termenul „securitate” înseamnă „a deține controlul asupra situației”. Securitatea se definește ca o stare în care orice subiect se află în siguranță și protecție, fiind ferit de influența anumitor factori. În sens larg, securitatea presupune protecția nevoii evidente, fiziologice, social-economice, spirituale și situaționale de resurse, tehnologii, informații și idealuri morale, necesare activității vitale și prosperării populației.

Problema securității a apărut simultan cu formarea națiunilor și apariția statelor și este în continuare cea mai importantă funcție a statului. Chiar și Socrate cu 400 ani î.Hr. a vorbit despre necesitatea protejării statului ca fiind unul dintre motivele creării sale. [6, p.1-2]

Termenul "securitate" a devenit destul de comun pentru utilizare, cel puțin 800 de ani în urmă, și însemna "starea de spirit pașnică a unui om care se considera protejat de orice pericol. [7, p.11]

Cu toate acestea, relevanța problemei securității a devenit cu adevărat reală la momentul formării relațiilor capitaliste din secolele XVII-XVIII, atunci cînd în țările europene și Statele Unite a fost formată și dezvoltată ideea că statul are ca scop principal bunăstarea și securitatea întregii societăți, pe care o reprezintă. Sub siguranță în această perioadă a istoriei se înțelegea "starea calmă, care apare ca urmare a lipsei de pericol real, precum și disponibilitatea structurii materiale organizatorice care duce la crearea și menținerea acestei stări". [8, p.15]

Pînă în prezent s-au afirmat două direcții principale în abordarea fenomenului de securitate economică: anglo-americană și asiatică. În conceptul anglo-american scopul fundamental al sistemului economic constă în asigurarea standardelor înalte de viață pentru cetățenii țării. În viziunea asiatică securitatea economică înseamnă, în primul rînd, creșterea puterii economice naționale pe plan extern. Indiferent de viziuni, este imposibilă abordarea dimensiunii economice a securității naționale separat de cea politică, militară, informațională, etc.

Direcția centrală a dezvoltării globale în secolul XXI este globalizarea. Trei vectori mari sub influența cărora a avut loc dezvoltarea lumii sunt geopolitica, geoeconomie și geostrategie. [9]

Pînă în a doua jumătate a secolului XX pe primul plan este geopolitica. Geopolitica a afectat schimbarea granițelor geografice ale statelor. Pentru atingerea obiectivelor state utilizau metode militare de influență, prin intervenții militare ocupînd teritorii. Principalii jucători în geopolitică sunt diferite state, alianțe militare cu scopuri similare.

Unii și pînă în prezent încearcă să își rezolve problemele prin forță militară (conflict dintre Israel și Palestina, Rusia și Ucraina), dar în prim-plan totuși iese geoeconomie, oferind o oportunitate pentru restructurare la nivel mondial, lipsită de confruntare deschisă, utilizînd metode geoeconomice (non-militare). Acest lucru se datorează creșterii rolului corporațiilor transnaționale. Astăzi, companiile internaționale și nu statele individuale se luptă pentru resursele lumii.

Internaționalizarea schimbă fundamental natura diviziunii muncii. Astăzi, procesele de schimb nu sunt derulate numai între state, dar, mai presus de toate, între structurile transnaționale, între centre influente de reproducere (sau nuclee), între metropole tehnologice majore. Linkuri acestor centre devin structuri economice și sisteme de management, care intră în componența diferitor economii naționale.

"Noduri" de interacțiune a centrelor sunt nimic altceva ca granițele economice care pot fi diferite de cele naționale. După configurația sa centre mondiale de producție sunt mobile, granițele economice relevante sunt în continuă schimbare, de-a lungul acestor granițe este dusă o redistribuire continuă a lumii. În cadrul structurilor internaționale mondiale este format și redistribuit venitul global. Realizarea intereselor economice are loc nu numai pe piața mondială, dar, de asemenea, pe așa-numitul atlasul economic a lumii, inclusiv pe atlasul național geoeconomic.

Operarea pe atlasul geoeconomic necesită nu o tactică de așteptare defensivă (conjuncturală), ci una ofensivă, o poziție activă care cuprinde mecanisme adecvate pentru a realiza interesele sale. În consecință, vectorul strategic stabilește modelul de relații economice externe, în mod intenționat afectînd specificul formării situației geoeconomice.

Economia națională are capacitatea să se reproducă în mod eficient geoeconomic, cu transformarea sectorului extern al comerțului din modelul comercial-intermediar în unul de producere și de investiții. Pentru a face acest lucru, statul trebuie să definească în mod clar interesele sale strategice, și în funcție de acestea să construiască relații cu mari structuri transnaționale.

Dacă statul adoptă vectorul geoeconomic de dezvoltare, apar noi metode (non-militare) pentru a influența concurenții, cum ar fi cele economice, demografice, ecologice, etc.

Indiferent de viziuni, este imposibil de studiat dimensiunile economice a securității economice naționale separat de cele politice, militare, informaționale, etc. Din aceasta afirmație reiesă, că prin securitate economică națională a Republicii Moldova se are în vedere situația în care nu există bariere interne sau externe pentru asigurarea intereselor naționale în domeniul economic. Pentru securitatea economică națională este important ca cetățenii, agenții economici privați și societatea civilă în ansamblu să înțeleagă și să susțină interesele economice naționale și politicile economice, financiare, fiscale, bancare, monetare, comerciale, investiționale, etc. Totodată, promovarea de către stat a unor politici de utilizare a resurselor economice nu trebuie să contravină principiilor de liberă concurență și inițiativă și nu presupune implicarea statului în domeniile în care mecanismele de piață pot funcționa mai eficient în absența intervenției guvernamentale. [10]

În linii mari, termenul de "securitate" este folosit în legătură cu multe evenimente. Acesta reflectă nu numai caracteristicile individuale specifice unui anumit caz de securitate ale subiectului, ci include ceva comun, care permite utilizarea acestei categorii în diverse domenii ale vieții umane și a societății.

Securitatea economică reprezintă starea economiei care asigură creșterea și dezvoltarea economică durabilă, satisfacerea suficientă a nevoilor umane, gestionarea eficientă și protejarea intereselor economice la nivel național și internațional. Este un concept complex și dinamic. Complexitatea sa derivă din procese și fenomene economice, sociale, financiare pe care o presupune. Pe de altă parte, aici intervine globalizarea, văzută atît ca proces, cît și ca fenomen care acționează sistematic și permanent asupra economiilor naționale.

Dinamismul său este dat de ritmul alert al proceselor și fenomenelor economice care se produc atît la nivel național, cît și planetar.

Cea mai mare prioritate în domeniul securității naționale o are eficiența economică, competitivitatea, atît pe piețele externe cît și pe cele interne. Acesta este un element-cheie al sistemului de securitate.

Securitatea economică este o componentă și mai mult decît o simplă componentă a securității naționale. Pe plan extern, un stat își manifesta intenția de a se integra într-un spațiu economic multidimensional în funcție și de gradul în care securitatea sa economică este asigurată. Desigur, de tendințe normale, conform voinței naționale exprimate democratic și nu de procesele forțate, impuse cel mai des din afara.

Analizînd raportul dintre economie și securitate, Daniel Daianu atrage atenția asupra înaltei vulnerabilități a economiilor în tranziție. [11]

. Aceasta vulnerabilitate nu este legată în mod necesar de piețele financiare, ci derivă dintr-un larg dezechilibru intern și din eforturile economice deosebite care vor face sa apară o inflație înaltă și crize bancare. În sens restrîns, vulnerabilitatea se referă la dimensiunile sale economice, la incapacitatea de a face față șocurilor interne și externe. În sens larg, vulnerabilitatea marchează incapacitatea statului de a asigura un nivel de viață corespunzător cetățenilor și demonstrează existenta unor importante conflicte interne, o fragmentare și o tendința centrifugala a forței sale, care pot fi văzute ca reale amenințări la adresa securității naționale.

Daniel Daianu considera că aceste fenomene măresc tentația de a impune soluții politice autoritare, ca înlocuitori pentru structuri statale slabe.

Securitatea economică ar trebui înțeleasă ca fiind un factor esențial al securității naționale și anume acela care asigură resursele și echilibrul dinamic al celorlalte componente ale acestui sistem. “Este una dintre dimensiunile securității naționale, regionale și planetare, deziderat al fiecărui individ, comunitate umană, stat național, etc”. [12]

Asigurarea securității economice este rezultatul interacțiunii dintre factorii interni și cei externi care potențează sau nu întreg procesul de producție, repartiție și consum al bunurilor și serviciilor realizate într-o economie națională. [13]

Această problemă în diferite momente și țări a avut abordări și graduări de relevanță diferite. Cu toate acestea, niciodată nu a dispărut din vizorul societății și liderilor de stat. În egală măsură, acest lucru se referă și la Moldova, în special în perioada modernă de reformare.

Un loc deosebit printre diferitele tipuri ale securității (sociale, ecologice, demografice, politice, militare, științifico-tehnologice, informaționale, energetice, culturale, de drept, umanitare, psihologice) îl ocupă securitatea economică, datorită faptului că toate tipurile de securitate nu pot fi realizate în măsură deplină, fără asigurarea securității economice. Esența securității economice reprezintă acea stare a economiei și a instituțiilor puterii, cînd este garantată protecția intereselor naționale, dezvoltarea socialmente orientată a țării în ansamblu, fiind asigurat un potențial de apărare suficient chiar și în condițiile cele mai grele ale evoluării proceselor interne și externe.

Problemele legate de securitatea economică a RM, ca un instrument indispensabil ai renașterii sale ​​atrag din ce în ce mai multă atenție a politicienilor, oamenilor de știință, societății civile. O astfel de atenție este binevenită. Mărimea amenințărilor și chiar daunelor reale aduse securității economice, avansează în prim plan problemele menționate mai sus.

Frivolitatea și încercările de a minimaliza situația reală a amenințărilor sunt inacceptabile. Știința poartă o responsabilitate majoră și rolul ei în dezvoltarea conceptului de securitate economică este unul semnificativ. Și nu e vorba despre simple exerciții verbale și căutare a formulelor frumoase, diferite clasificări ale amenințărilor externe și celor interne, pe termen lung și în curs de desfășurare. Este principial de important să fie dezvăluite esența problemelor, să se identifice amenințările reale și să se ofere metode constructive și eficiente de reflecție. Cum arată experiența internațională, asigurarea securității economice este garanția independenței țării, stării de stabilitate și eficiență a societății. De aceea, asigurarea securității economice este una dintre cele mai importante priorități naționale. Cea mai mare parte a statelor lumii se afla în prezent implicate într-o forma sau alta de cooperare economica internaționala, în special zone de liber schimb sau uniuni vamale, cu trăsături specifice datorate regiunii în care funcționează dar care păstrează condițiile generale.

Este mai evident ca niciodată că o autarhie economica nu poate funcționa, că este sortită eșecului cu suferințe enorme pentru populație. Poate cu o singură excepție – Coreea de Nord – celelalte tentative de autarhii economice nu sunt auto-impuse ci datorate unor embargouri internaționale. Aceste situații caracterizează statele unde interesul național nu este formulat în mod democratic, fiind un interes fals, pervertit. El reprezintă, de fapt, interesul unui grup de putere, care deține și exersează puterea în mod discreționar, interes de grup impus cu forța, nedemocratic și promovat pe post de interes național. Colaborarea economică externă promovata de astfel de regimuri este, la rîndul său, pervertită, avînd ca scop nu optimizarea funcționării economiei naționale și dezvoltarea sa prin participarea la diviziunea internaționala a muncii, ci acoperirea necesităților grupului aflat la putere. Acest tip de colaborare internaționala poate funcționa doar ca schimburi simple și sporadice și nu se poate ridica la nivelul fie și incipient al unor forme de integrare economica. Simplificînd raționamentul putem spune că numai statele democratice unde interesul național promovat este real pot participa la inițiative de integrare economică. Participarea la mecanisme de integrare economică este o expresie a nevoii de securitate economică a fiecărui stat. În volumul citat, Emiliam M. Dobrescu subliniază: "Numai o Uniune Europeană care respectă identitatea fiecărei țări membre, care prospera prin diferențele dintre ele și este puternică prin instituțiile sale, va putea permite mersul înainte pe calea progresului economic și social, al securității și demnității".

Se consideră că, în sens larg, securitatea economică a unei țări este dată de stocul de resurse și de nivelul de dezvoltare. Am putea spune că aceasta este de fapt o percepție restrînsă.

Securitatea economică nu poate fi privită doar în mod static, aproape contabil, ea trebuie percepută în strînsă legătură cu securitatea națională și cu interesul național iar în ecuație intră și politica economică promovată, țeluri pe termen mediu și lung, gradul de participare nu numai la comerțul internațional ci la întreaga viață economică internațională. Corelația dintre securitatea economică și gradul de integrare economică este dat de vulnerabilitatea unei economii, văzută ca raport între avantajele și dezavantajele economiei naționale în raport cu mediul economic internațional, cu mediul social și politic intern, cu capacitatea acesteia de a face față cu forțele proprii, provocărilor interne și externe. Altfel spus, vulnerabilitatea se referă la capacitatea economiei naționale de a realiza obiectivele naționale (interesul național).

Probabil, ceea ce este dificil de realizat pentru un stat separat, este destul de ușor pentru o uniune de state. Deci, multe probleme dificile de securitate națională a Republicii Moldova, au tendința să dispară, dacă vor fi rezolvate în contextul de securitate a UE, unde dorește să-se integreze Republica Moldova.

În Strategia securității naționale a Republicii Moldova se subliniează că „Securitatea națională a Republicii Moldova nu poate fi concepută în afara contextului securității europene. Luînd în considerare faptul că Uniunea Europeană este un factor stabilizator, important pentru sistemul de securitate națională, Republica Moldova va depune  eforturi pentru a avansa în  procesul de integrare europeană. Aderarea în perspectivă la Uniunea Europeană va consolida securitatea țării, Republica Moldova devenind beneficiar și sursă de stabilitate și securitate. Negocierea unui cadru de cooperare care să reflecte fără echivoc perspectiva de aderare rămîne un obiectiv strategic pentru Republica Moldova.

O atenție deosebită în cadrul eforturilor de integrare va fi acordată intensificării cooperării cu UE pe linia Politicii Externe și de Securitate Comună (CFSP) și CSDP, orientată spre consolidarea securității naționale și a celei regionale. Republica Moldova va coopera cu UE în domeniile prevenirii și soluționării conflictelor, gestionării crizelor, neproliferării armelor de distrugere în masă.” [14, p.3.1]

Această opinie este împărtășită de A. Toma, în lucrarea sa "Problemele securității economice a statelor mici în contextul globalizării" și de V. Didîc în „Aspecte juridice ale asigurării securității financiare a statului”. Ei argumentează că securitatea Republicii Moldova nu poate fi pusă deoparte de securitatea Europei, dezvoltînd în continuare ideea că UE este un factor stabilizator în securitatea Republicii Moldova.

Procesul de integrare, de pregătire a aderării la Uniunea Europeana, va face ca economia naționala sa semene structural cu economiile care funcționează în cadrul acestei organizații integraționiste.

În acesta lucrarea sunt abordate probleme existente în diferite sectoare ale securității economice și viziunea autorului cu privire la direcția de dezvoltare a economiei RM, în vederea luptei cu amenințările la securitatea economică a statului.

Influiența internaționalizării asupra securității economice

Internaționalizarea vieții economice a dus la apariția interdependenței proceselor de reproducere la nivel global. Creșterea venitului național într-o țară în condițiile internaționalizării schimburilor promovează creșterea importurilor de bunuri și servicii.

Creșterea veniturilor și importurilor într-o țară și, astfel, veniturilor într-o altă țară influințează cererea de importurile din țări terțe din cauza interconectării proceselor de producție. Acest efect reciproc asupra creșterii veniturilor într-o țară, provocă astfel o creștere a cererii agregate în alte țări, care este un răspuns suplimentar la extinderea inițială a cererii într-o țară.

Acest efect poate fi utilizat în politica economică. Economiile majore utilizînd politici monetare și fiscale pot stimula producția internă și ca consecința importuri, respectiv, vor crește exporturile din altă țară. Acest lucru duce la o creștere a producției și ocupării forței de muncă în lume ("teorie locomotivă").

Pentru a determina efectul de interdependență este important să se cunoască măsura în care creșterea PIB-ului cu 1% într-o țară va crește veniturile în altă țară. Se consideră că numărul 0,5% din PIB-ul este un factor important în redresarea economică. În cazul în care creșterea PIB-ului într-o țară determină o creștere de venituri în altă țară cu 0,5%, liderii acestei pot baza pe creșterea cererii externe și a nu lua măsuri speciale pentru a stimula producția internă.

Pe baza unui model econometric a interdependenții internaționale OCDE au fost calculate mărimile de interdependență a creșterii economice (1979). Calculele au arătat că o creștere a cheltuielilor în SUA cu 1% duce la o creștere a veniturilor interni cu 1,47%, în timp ce în Germania – 0,23, în Japonia – 0,25, în Canada – 0,68, în țările OCDE în general – 0,74%.

Consecințe importante pentru economiile altor țări are efectul opus. În cazul în care o țară își schimbă politica monetară, fiscală sau de credit în direcția de strângere ("comprimare"), ridicînd ratele dobânzii și impozite, rezultatul intermediar va fi o reducere a cererii de bunuri și servicii produse pe plan intern, în legătură cu o reducere a veniturilor și ocupării forței de muncă. O parte din scăderea cererii cade pe bunuri străine, ceea ce duce la o reducere a importurilor. Acest lucru influiențează contracția a economiei altor țări și, la rândul său, duce la o scădere a cererii pentru exporturile din prima țară. Reducerea în continuare și mai mult diminuează importurile, ceea ce ar putea exacerba criza economică în alte țări.

Interdependența de multe ori provoacă probleme dificile pentru economiile naționale. Astfel, orientarea către export a producției fac țară dependentă de modificările prețurilor la nivel mondial, fluctuațiile cererii, concurența pe piața mondială. Deosebit de periculoasă aceasta dependență este pentru țările mici, cu specializare îngustă a economiei. Nu mai puțini consecințe negative poate aduce dependența de importuri. Creșterea prețurilor la nivel mondial, restricțiile la export – toate acestea afectează în mod negativ țara importatoare.

O mare importanță în acest sens are diferențierea țărilor după puterea economică, nivelul de dezvoltare economică, rolul în economia globală. Construcție continuă a sistemelor economice mondiale dă avantaje unilaterale țărilor dezvoltate. Se crede că puterea economică are de multe ori un impact mai mare asupra profiturilor decât forța de muncă ieftină, noi tehnologii sau buna guvernare. Cei mai slabi participanți la economia globală nu pot lupta și proteja interesele lor.

Țările economice dezvoltate doresc să obțină avantaje strategice pe termen lung. Pentru acest scop se utilizează metode de războaie economice, slăbirea infrastructurei naționale, crearea intenționată a situațielor geopolitice tensionate. Țările care nu sunt capabile să reziste ritmul proceselor de reproducere, rămân la periferia activității, jucînd un rol de secundar. Prin relațiile economice externe bogăția națională a țărilor mai slabe menține procesul mondial de reproducere, dar aceste țări devin izolate de distribuția veniturilor mondiale.

Dezvoltarea inegală a diferitelor țări și interes inegal în participarea lor în relațiile economice internaționale pun țările în poziții inegale, creează posibilitatea presiunei și chiar șantajului economic. De multe ori, astfel sunt formate relațiile între țări "sărace" și "bogate" în relațiile economice internaționale, relațiile comerciale și monetare. Toate acestea presupun lipsă de securitate în economia mondială.

Anterior, țătile au avut două domenii bine divizate a securității, în care a fost asigurată de varietate instrumentelor. La sfârșitul secolului XX acest barier a devenit neclar. Anterior, statul, realizînd stabilitatea internă, putea sa fie protejat de influiența externă. Acum sfera internațională are un impact mult mai puternic asupra sferei domestice.

Problema securității economice în cea mai mare măsură afectează interesele statelor în curs de dezvoltare. După cum arată experiența internațională, prejudiciul poate fi adus prin diferite modalități: influiența asupra stării normale a comerțului internațional (aplicarea embargoului, introducerea tarifelor excesive și a restricțiilor cantitative, o creștere sau scădere artificială a prețurilori unor mărfuri).

Daunele monedei naționale pot fi aduse de către desabilizarea regimului valutar, manipularea cursului de schimb, închiderea depozitelor țării în băncile străine, introducerea restricțiilor de creditare. Poate fi încălcat ordinul de circulație a capitalurilor, în special prin evadare organizată a capitalului și firmelor din oarecare țară, rechiziție sau naționalizarea ilegală fără compensație investitorilor străini. Printre încălcările securității economice internaționale se află și organizarea de deviere intenționată a oamenilor de știință și celor mai calificați cadrelor profesionali, încălcarea sistemului existent de transport internațional, în ciuda acordurilor existente în acest domeniu.

CAPITOLUL II. ANALIZA PRINCIPALILOR AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURITĂȚII ECONOMICE ÎN CONTEXTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ȘI GLOBALIZĂRII

2.1. Provocările ale securității alimentare și energetice, dependența economiei de remitențe și problema datoriei externe

Obiectivul principal al politicii privind siguranța alimentară este atingerea celui mai înalt grad de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor în ceea ce privește alimentele.

Principiul de bază al politicii privind siguranța alimentară este aplicarea unei abordări integrate, de tipul „de la fermă la consumator", care să includă toate sectoarele lanțului alimentar – inclusiv producția de furaje, sănătatea plantelor și animalelor, bunăstarea animalelor, producția primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, comercializarea, precum și importul și exportul acestora.

Această abordare cuprinzătoare și integrată, în cadrul căreia responsabilitățile operatorilor din sectorul produselor alimentare și al furajelor, precum și cele ale autorităților competente sunt clar definite și reprezintă o politică alimentară coerentă, eficientă și dinamică, care va fi adoptată în această strategie de către guvernul Republicii Moldova. [15]

Globalizarea lanțului alimentar determină apariția constantă de noi provocări și riscuri pentru sănătatea și interesele consumatorilor.

Provocările curente ale securității alimentare în Republica Moldova au două dimensiuni principale.

Prima dimensiune caută să mențină și să sporească abilitatea Republicii Moldova de a înfrunta solicitările alimentare naționale. Aceasta presupune asigurarea necesităților prin producția agricolă proprie, importul produselor alimentare care nu pot fi produse eficient în Moldova și exportul produselor care dispun de avantaje comparative.

A doua dimensiune caută să reducă inegalitățile în creștere, dar și extinderea sărăciei în cadrul majorității populației din Republica Moldova, care se manifestă prin asigurarea inadecvată și instabilă cu produse alimentare, lipsa puterii de cumpărare, rețeaua insuficientă de susținere instituțională, gestionarea insuficientă a situațiilor de urgență și șomajul.

La nivel național, Republica Moldova este asigurată cu produse alimentare. Republica produce principalele produse alimentare, exportă surplusurile de produse alimentare și importă ceea ce este necesar pentru a satisface necesitățile alimentare ale populației țării.

Indicatorii de securitate alimentară demonstrează că în Republica Moldova nivelul consumului produselor pe cap de locuitor s-a stabilizat în ultimii ani. Totodată nivelul actual de consum este cu mult mic decât în țările limitrofe sau în alte țări din regiune.

Dacă luăm in considerare doar țările limitrofe – Romania și Ucraina, atunci se observă că în Ucraina în mediu pe cap de locuitor se consumă cu 60% mai multă carne, cu 40% mult lapte, cu 90% mai multe ouă, cu 30% mai multe legume și cucurbitacee și cu 50% mai mulți cartofi. Doar la capitolul produse de panificație în țara vecină se consumă cu 10% mai puțin decît în Republica Moldova. Cu referință la Romania, situația este în mare măsură similară. Astfel, în Romania se consumă in mediu pe cap de locuitor de 2,1 ori mai multă carne, cu 60% mai mult lapte, cu 90% mai multe ouă, cu 30% mai multe produse de panificație, cu 10% mai mulți cartofi și cu 70% mai multe legume și cucurbitacee. Comparativ cu alte țări europene diferența este și mai mare (vezi figura 1).

Nivelul redus al consumului principalelor produse alimentare comparativ cu alte țări europene limitrofe, dar și mai îndepărtate, parțial, poate fi explicat prin reducerea producției și instabilitatea acesteia. Astfel, luând ca punct de reper anul 1995, producția de carne s-a redus cu 42%, de lapte cu 9%, de cartofi cu 31%, de legume și cucurbitacee cu 7%. În această perioadă au fost înregistrate creșteri ale volumelor de producție la ouă cu 10 la sută și la grâu cu cca. 54 la sută. Dar și în pofida unor creșteri, producția agricolă este instabilă și supusă influenței mai multor factori naturali și în special a secetelor.

Producția globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile țărănești (de fermier) și gospodăriile populației în ianuarie-iunie 2012, conform estimărilor preliminare, a însumat în prețuri curente 3738 mil. lei, constituind 97,9% în prețuri comparabile față de perioada respectivă a anului 2011. Producția vegetală s-a micșorat cu 15,4%, producția animalieră a marcat o creștere moderatã cu 0,6%.

Conform datelor preliminare, pentru roada anului 2012 în gospodãriile de toate categoriile s-au semănat 1463 mii ha, cu 21 mii ha (cu 1,5%) mai mult față de anul 2011.

Suprafețele însămînțate și structura lor în gospodăriile de toate categoriile se prezintă în figura 2.

În ianuarie-iunie 2012 în gospodăriile de toate categoriile a fost înregistrată o creștere a producției (creșterii) vitelor și păsărilor cu 4,5%, care a fost influențată de sporirea producției de carne în întreprinderile agricole cu 8,2% și în gospodăriile populației cu 2,9%. Această majorare a fost determinată de mărirea productivității vitelor și păsărilor în întreprinderile agricole și de creșterea efectivului mediu de animale și a productivității acestora în gospodãriile populației.

Instabilitatea securității alimentare în plan mondial se reflectă în mod negativ și asupra satisfacerii necesităților populației Republicii Moldova în produsele alimentare autohtone de valoare energetică corespunzătoare și în asortimentul tradițional al rației de hrană. [16]

La nivel global există un șir de riscuri care ar putea avea un impact deosebit de sever asupra securității alimentare a păturilor vulnerabile, care au o tendință de sporire în ultimii ani. Acestea cuprind:

riscul prețurilor înalte și volatile, care limitează consumul alimentar al populației, calitatea dietei, cheltuielile pentru sănătate și bunăstarea în general;

șocurile financiare și economice, care duc la pierderea locurilor de muncă, la scumpirea și reducerea accesibilității creditelor, precum și la scăderea cererii pentru produsele agricole;

impactul schimbărilor climatice, inclusiv creșterea incidenței fenomenelor adverse precum secetele și inundațiile, asupra scăderii recoltelor în țările în curs de dezvoltare vor amplifica insecuritatea alimentară;

riscurile de apariție a focarelor epidemice, epizootice și epifitice probabil că vor spori și se vor extinde concomitent cu urbanizarea, globalizarea și schimbările climatice.

Situația din Republica Moldova se caracterizează prin creșterea continuă a prețurilor la produsele alimentare. Creșterea prețurilor în țările limitrofe are ca consecință, sporirea comerțului trans-frontalier ilegal cu aceste produse. În condițiile date sunt necesare măsuri de urgență privind stabilizarea pieței interne în general și a pieței de produse alimentare în particular. [17]

În ciuda faptului că producătorii interni pot asigura producere necesară, în ultimul timp se manifestă creșterea dependenței de importuri produselor alimentare. Acest lucru creează pericol pentru securitatea economică a țării și riscul ocupării pieței interne de către firmele străine. Vorbim despre necesitatea reducerii tendinței dependenței de importurile alimentare.

Măsuri prioritare pentru atenuarea riscului dependenței de importuri sunt:

sprijinul financiar din partea statului pentru producători autohtoni, ​​capabili să producă produse care sunt în prezent achiziționate în alte țări;

aplicarea unui sistem mai flexibil de taxe vamale și identificarea sectoarelor care au nevoie de protecție vamală;

diversificarea importurilor;

revizuirea și optimizarea cadrului legislativ de comerțul exterior.

În condițiile globalizării și intensificării relațiilor comerciale Moldova a micșorat sau a stopat producerea unor poroduse alimentare în trecut. Aceste produse au fost înlocuite cu produse ieftine importate de peste hotare principali partenerei fiind Uniunea Europeană, Federația Rusă și Ucraina.

După înrăutățirea relațiilor cu Rusia și izbucnirea războiului pe territoriul Ucrainei Republica Moldova riscă să se confrunte cu o criza alimentară. Nu sînt garanții că Rusia nu va sista livrarea unor produse pe territoriul Moldovei. Dacă ei au introdus imbargoul pentu unele produse moldovenești ei pot întroduce moratoriul la exportul unor produse alimentare. Deasemenea Ucraina este unul din cei mai mari parteneri comerciali a RM. Economia Ucrainei se confruntă cu dificultăți majore. Dacă războiul va fi delocalizat și situația nu se va îmbunătăți există o probabilitate mare că exportul produselor ieftine de peste hotare va fi stopat.

Ca să previnim criza alimentară autoritățile trebuie să elaboreze un plan de acțiuni pentru dezvoltarea sectorului agricol și alimentar. Agricultorii autohtoni produc materie primă care apoi este exportată în Ucraina și Rusia unde este utilizată pentru a produce produse cu valoarea adăugată și a exporta înnapoi în Moldova și alte țari. Noi trebuie să dezvoltăm combinate și fabrici care vor prelucra materie primă și vor produce conserve, etc.

În al doilea rînd este necesar de stabilit noile contacte comerciale. Astfel vom putea diversifica surse de import a produselor. Chiar dacă situația din regiune se va destabiliza și mai mult acest lucru nu ne va influiența atît de tare.

Securitatea și eficiența energetică au un impact direct enorm asupra diminuării săraciei și creșterii economice. La moment, sistemul energetic se confruntă cu mai multe probleme majore. Prețurile la resursele energetice, 90% din care sunt importate, permanent cresc. Infrastructura energetică este deteriorată și necesită reparații. Gradul de uzură este enorm de mare. Nu există suficiente capacități de producere a energiei electrice. Interconexiuni cu statele vecine în sectorul gazelor naturale și energiei electrice sunt slab dezvoltate și nu sunt de ajuns. Datoriile acumulate de sectorul energiei termice față de furnizori de gaze și a energiei sunt enorme și în mare parte cauzate de la pierderi în sectorul termic și energetic. Resursele energetice sunt consumate neeficient, iar utilizarea energiei regenerabile este slab dezvoltată și limitată.

În ultimii 10 ani sectorul electroenergetic a suferit schimbări majore. Nivelul producerii energiei electrice s-a redus în anul 2010 cu 15% față de anul 2001, iar cea mai mare cotă din producerea energiei electrice revine CET-2 – 70-80%. Sunt în scădere procurările de energie electrică din import și de la MGRES. Astfel, în anul 2010 acest indicator a scăzut cu cca 21% față de 2009 și, respectiv, cca 6% față de 2001. Acest lucru denotă dependența de importul energiei electrice și procurările de la un singur furnizor – MGRES, ceea ce, cu siguranță, afectează securitatea energetică a țării noastre. [18]

Sectorul energetic în anul 2012 a înregistrat o descreștere cu 4,4%, inclusiv: aprovizionarea cu aburi și apă caldă – cu 4,6%, producția și distribuția energiei electrice – cu 4,2 %, ceea ce a motivat declinul indicelui general al producției industriale. [16]

Din cauza că cea mai mare parte a energiei este consumată de către populație (30-40%), structura consumului energiei electrice în Republica Moldova rămîne dezechilibrată. Industriei revenine o cotă cu mult mai mică – 24-34%. Agricultura, transportul, construcțiile și alte sectoare ale economiei naționale nu joacă un rol atît de important în structura consumului energiei.

În același timp pierderile de energie electrică înregistrate de rețelele de distribuție sunt în permanentă scădere. Însă comparînd cu cu țările dezvoltate procentajul pierderilor este mai mare și ajunge pînă la 10%, ceea ce afectează negativ eficiența energetică a țării noastre. [18]

La fel în scaderea este și producerea energiei termice. În anul 2011 producerea s-a redus cu 18% comparativ cu 2008 și, respectiv, cu 26% față de 2000. Cota majoră din generarea energiei termice revine CET-urilor – 62-67%. Diminuarea sarcinii termice este condiționată, printre altele, de debranșările masive ale consumatorilor de la sistemul centralizat de încălzire. [18]

O problemă stringentă a sectorului termoenergetic din Republica Moldova sunt datoriile istorice mari acumulate de către SA Termocom față de CET-uri. Urmare a analizei datoriilor acumulate de către SA Termocom, se poate constata că cele mai mari datorii sunt înregistrate față de SA CET-2. În perioada analizată acestea s-au mărit de cca 2 ori, iar gradul mediu de achitare al datoriilor a constituit 40-60%. Este de menționat că datoriile SA Termocom față de SA CET-1 sunt de 3 ori mai mici comparativ cu SA CET-2, ceea ce se datorează diferitor capacități ale acestor centrale. Această situație este generată de creșterea sumelor datoriilor populației și agenților economici pentru achitarea energiei termice și neajustarea la timp a tarifelor. [18]

Altă problemă acută a sectorului termoenergetic din Republica Moldova este nivelul înalt al pierderilor de energie termică, care în anul 2011 a constituit 25% și are o tendință generală de creștere în ultimii 10 ani cu cca 6 p.p. [18]

Clădirile consumă cea mai mare parte din energie (40%) și cel mai mult contribuie la emisia gazelor cu efect de seră. Clădirile ce aparțin sectorului rezidențial denotă cel mai mare consum de energie (65%). Performanța energetică redusă a clădirilor existente are și un impact social puternic, afectînd în special păturile social vulnerabile de populație. În mediu, cheltuielile populației pentru încălzire constituie de la 15% pînă la 50% din veniturile acestora. [18]

Experiența țărilor europene, precum și cea autohtonă, acumulată în rezultatul implementării unor proiecte de sporire a eficienței energetice a clădirilor existente (renovarea anvelopei clădirilor, modernizarea sistemelor de încălzire, etc.) demonstrează că potențialul de reducere a consumului de energie în clădirile existente constituie circa 30-50% și în unele cazuri poate ajunge chiar la 70%. [18]

Republica Moldova este dependentă de gazele naturale importate dintr-o singură sursă. Această dependență sporește vulnerabilitatea economiei naționale la creșterea prețului de procurare a gazelor naturale. [18]

Procurările de gaze naturale de către Republica Moldova sunt în scădere. Astfel, în anul 2011 procurarea gazului  în expresie naturală s-a redus cu cca 18,3% față de 2005. Totodată, procurările de gaze în expresie valorică s-au mărit de cca 2,7 ori în perioada analizată din cauza creșterii prețului mediu de import al gazelor naturale. La fel, volumul livrărilor de gaze naturale s-a micșorat în expresie naturală, iar în expresie valorică a înregistrat tendințe de creștere datorită măririi prețului mediu al gazului livrat. Creșterea prețurilor la importul de gaze naturale are impact negativ atât asupra economiei țării cât și asupra categoriilor vulnerabile. [18]

Conform Strategiei naționale de dezvoltare Moldova-2020 „către anul 2020 Guvernul Republicii Moldova are ca scop să creeze un complex energetic competitiv și eficient, care va asigura toți consumatorii cu resurse energetice calitative, în mod accesibil și fiabil. Aceasta va permite de a materializa conceptul de dezvoltare durabilă a economiei naționale și de a schimba paradigma creșterii economice. Un complex energetic durabil va avea impact și asupra reducerii sărăciei prin sporirea accesibilității pentru populație a resurselor energetice.

Un rol important în acest sens îl are reducerea dependenței de importurile resurselor energetice și consolidarea securității energetice. În acest scop vor fi dezvoltate interconexiunile de transportare a resurselor energetice și promovată integrarea Republicii Moldova în sistemul energetic european. Totodată un accent deosebit va fi pus pe optimizarea mixului energetic și crearea noilor capacități de generare a energiei și valorificarea surselor de energie regenerabile.

Asigurarea eficienței energetice se va produce prin diminuarea intensității energetice în sectorul rezidențial, industrial, transport și agricol, modernizarea sistemului energetic (producere, transport, distribuție), precum și sensibilizarea publicului larg asupra necesității economisirii energiei.

Creșterea eficienței energetice va afecta direct mai multe sectoare ale economiei naționale, în special cele ce țin direct de utilizarea energiei în procesul de producție, dar și consumul gospodăriilor și instituțiilor publice. La moment, producția intermediară doar în sectorul energetic și cel de transporturi sumează la mai mult de 17 miliarde lei.

Creșterea treptată planificată a eficienței energetice cu până la 10% ar însemna că mai multe mărfuri pot fi produse cu aceeași cantitate de energie sau același produs intern poate fi obținut cu mai puține resurse energetice, ceea ce este echivalent cu mai puține costuri. Economiile anuale vor constitui circa 830 milioane lei, în prețuri curente, către anul 2020.

Aceste economii pot fi canalizate spre noi investiții, în diferite proporții, în dependență de sector. O estimare modestă sugerează că în urma noilor investiții, rata de creștere anuală a PIB pe termen mediu și lung va fi mai mare cu cel puțin 0.2% în comparație cu scenariul de bază, doar de pe seama economiilor obținute.” [19]

Însă în lipsa responsabilității și puterii politice unele procese și reforme sunt targiversate. Fiecare din locuitorii Republicii Moldova a auzit despre gazoductul Iași-Ungheni.

Cazoductul Iași-Ungheni este o conductă care interconectează rețele de gaz din Romania și Republica Moldova, a cărei construcție a început pe data de 27 august 2013. În iulie 2014, gazoductul era terminat, avînd loc teste. A fost inaugurat la 27 augut 2014, exact la un an de la startul construcției, în prezența premierului Republicii Moldova și a premierului Romaniei.

Se așteaptă că gazoductul să transporte 500 milioane de metri cubi de gaz în prima fază, urmînd ca în faza următoare să fie construită și o stație de comprimare. Porțiunea de sub-travesare a rîului este de 700 de metri, gazoductul avînd o lungime de 16 km pe partea romănească și de 11 km pe teritoriul Republicii Moldova.

Gazoductul va putea transporta la capacitate maximă 1,5 miliarde metri cubi de gaze, mai mult decît cei 1,3 miliarde metri cubi de gaze ce reprezintă necesarul de consum al Republicii Moldova.

În noiembrie anului trecut ministrul economiei Andrian Candu a declarat: „Practic nu este livrat gaz. Acest gazoduct este deocamdată simbolic, dar este important penstru securitatea energetică a țării. În prezent, au lucrări de natură tehnică pentru a-l face să funcționeze. Lucrările se vor încheia anul viitor, dar chiar și atunci, vor fi livrate volume mici de gaz – maximum 100-150 milioane de metri cubi pe an. Această cantitate va satisaface necesitățile raioanelor din aproapiere cu România”.

Totodată, ministrul a menționat că nu a fost încheiat niciun contract cu vreo companie din România care va livra gazul. „Avem două propuneri – de la compania Romgaz și OMV Petrom. La ei prețul e mai redus decât cel oferit de ruși, dar din cauza volumelor mici, nu este atât de rentabil din punct de vedere economic. Trebuie să mai luăm în calcul taxele, transportul. Probabil, peste o săptămână-două vom începe negocierile cu aceste companii, întrucât au loc schimbări pe piața mondială, plus am obținut un alt preț de la Gazprom”.

Însă și astăzi un astfel de proiect important nu ieste funcțional. Pe dată de 21 Aprilie 2015 în funcția de președinte a Parlamentului RM același domul Candu a spus: ”Azi am aflat cu stupoare că cei care sunt responsabili de studiul de fezabilitate au mutat termenele din aprilie, mai, când trebuia studiul să fie gata, pentru luna septembrie, octombrie. Sunt surprins neplăcut și chiar supărat foc deoarece un proiect atât de important se reține în dezvoltare. I-am rugat pe colegii din România să verifice posibilitatea ca companiile românești să investească în gazoduct și să-l preia în proprietate”.

Un astfel de proiect important este targiversat în condițiile cînd prețul gazelor naturale rusești scade iar Moldovagaz solicită majorarea tarifelor. In ce constă logica?

Gazul importat din Rusia se ieftinește. În lunile aprilie-iunie, Moldova va plăti 252,5 dolari pentru o mie de metri cubi, cu peste 58 de dolari mai puțin în comparație cu primul trimestru al anului. Anunțul a fost făcut de Ministerul Economiei.

Potrivit contractului, semnat între Gazprom și Moldovagaz, prețul este stabilit trimestrial, în baza unei formule care are la bază cotația prețurilor produselor petroliere pe piața internațională în ultimele nouă luni.  

Recent, Moldovagaz a solicitat majorarea cu 48 la sută a tarifului pentru consumatorii finali, până la aproximativ 8400 de lei pentru o mie de metri cubi. Motivul invocat a fost deprecierea leului și faptul că investițiile companiei nu au fost incluse în tarif.

Fiecare companie are obligația de a investi în dezvoltarea unor proiecte, dar cînd prețul scade considerabil cum poate fi majorat preț final?

Finisarea lucrărilor și prelungirea gazoductului pînă în capitală este foarte important în condițiile actuale. Dacă Ucraina și Rusia nu vor ajunge la un acord comun privind tranzitarea gazelor sau dacă razboiul se va prelungi și zona de conflict se va extinde Moldova poate ramîne fară gaze naturale.

Astfel autoritățile trebuie să pună toate eforturile ca gazoductul Iași-Ungheni sa fie finisat căt mai repede.

Remitențele joacă un rol important în economia Republicii Moldova, constituind 36% din PIB-ul național în anul 2010. Potrivit raportul Băncii Mondiale, în comparație cu anul 2011, suma banilor trimiși de peste hotare va crește la nivel mondial cu 6,5%, iar tendința ascendentă se va menține și în anii următori, cu 7,9% în 2013 și 10,1% în 2014. Volumul transferurilor se calculează după procentajul din PIB.

Astfel, lider la acest capitol este Tadjikistanul. Suma banilor primiți din străinătate reprezintă 47% din PIB-ul țării. Urmează Liberia cu 31%, iar top trei este încheiat de Kârgâzstan. Cetățenii urmează să transfere acasă 29 la sută din PIB.

Republica Moldova se află pe locul 5. Potrivit raportului, moldovenii vor trimite acasă în acest an o sumă echivalentă cu 23 la sută din PIB. [20]

În primele zece luni ale anului 2012, concetățenii noștri au trimis acasă cu peste cinci la sută mai mulți bani decât în aceeași perioadă a anului trecut, arată datele Băncii Naționale a Moldovei.

Astfel, în perioada ianuarie-octombrie 2012, moldovenii care lucrează în străinătate au trimis acasă un miliard 225 de milioane de dolari americani. Transferurile au crescut cu 5,5 la sută față de primele zece luni ale anului 2011, când moldovenii au expediat un miliard 160 de milioane de dolari SUA. 

Cele mai mari transferuri au fost înregistrate în primul trimestru din acest an, când moldovenii din străinătate au trimis acasă cu aproape șase la sută mai mulți bani, decât în aceeași perioadă din 2011. În al doilea trimestru, volumul transferurilor a scăzut nesemnificativ, iar în trimestrul trei – a crescut cu aproape un procent.

În mediul rural, ponderea remitențelor în produsul total este și mai mare, fiind o sursă importantă și stabilă de venituri pentru mai mult de 25% din localități și un factor esențial de prevenire a sărăciei.

Cu toate acestea, potrivit datelor statistice, doar 7% din volumul total al remitențelor sunt investite în afaceri generatoare de noi venituri. Cea mai mare parte a transferurilor bănești efectuate de migranții moldoveni sunt folosite pentru acoperirea nevoilor curente, cum ar fi produsele alimentare, îmbrăcămintea sau serviciile medicale. [21]

Cineva afirmă că remitențe au salvat de la sărăcie mii de oameni, însă transferuri și migrația, pot provoca daune majore economiei și societății.

Din banii trimiși de peste hotare au profitat nu cetățenii, cât guvernatorii și statul. Acești bani au stimulat economia și creșterea PIB-ului din anul 2000. Asta a descurajat autoritățile și guvernul să promoveze reformele pentru a asigura o creștere economică stabilă.

Sursa principală a creșterii economiei a fost și rămâne consumul, dar în condițiile în care volumul remitențelor va scădea în următorii ani, economia ar putea să se comprime cu până la 20%, afirmă Roman Chircă. [22]

Directorul Centrului de Politici Sociale, Vasile Croitoru, consideră că autoritățile au avut de câștigat și din punct de vedere social în urma plecării concetățenilor noștri peste hotare. În aceste condiții, a slăbit presiunea asupra Bugetului asigurărilor sociale și au fost evitate unele tensiuni care ar fi putut apărea în societate. [22]

Pe de altă parte, migrația a dus la separarea familiilor și la distrugerea multora din ele, precum și la creșterea numărului de copii rămași singuri acasă. Migrația afectează și situația demografică din țară, ceea ce va genera inevitabil probleme, pe termen lung, potrivit lui Vasile Croitoru. [22]

Statisticile Băncii Naționale arată că volumul transferurilor bănești de peste hotare a crescut de la 90 de milioane de dolari în anul 1999 la aproape 1,5 miliarde în 2011. Șeful Misiunii FMI în Republica Moldova, Nicolay Gueorguiev, a prognozat o încetinire a creșterii volumului de remitențe în anii următori, ceea ce va afecta semnificativ economia națională. [22]

Potrivit fostului ministru al economiei, Alexandru Muravschi, „remitențele stimulează consumul intern, ceea ce stimulează importul și soluționează problemele bugetare. Remitențele sunt sursa principală, sunt motorul economiei, iar fără remitențe noi am fi vorbit nu despre zero, ci despre minus 30% la PIB”. [23]

Potrivit lui fostul ministru al Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, Alexandru Oleinic, “atît experții naționali cât și cei internaționali încearcă să sensibilizeze Guvernul Republicii Moldova despre imposibilitatea obținerii unei creșteri economice în condițiile acceptării unei economii, bazate practic doar pe remitențe.” [24]

El reamintește, “că încă în anii 2007-2008, la examinarea și aprobarea bugetelor de stat pentru anii respectivi, opoziția parlamentară de atunci, atenționa despre inadmisibilitatea substituirii modelului de dezvoltare economică bazată pe producere și exporturi pe cea bazată pe creșterea fluxului de remitențe și ale importurilor. Lipsa de reacții atuci, și acceptarea orientării remitențelor doar spre consum a condus la distorsionarea economiei naționale. Astfel Republica Moldova a început să înregistreze cei mai înalți indici negativi ai balanței comerciale, cel mai scăzut flux de investiții străine și cel mai scăzut nivel de trai din regiune.” [25]

Încă 8 ani în urmă domnul Oleinic spunea: ”Starea de lucruri constatată denotă faptul că economia națională se confruntă cu probleme serioase, iar pentru soluționarea lor se impune necesitatea realizării unor măsuri urgente și durabile. Problemele legate de remitențe și de migrația populației peste hotarele țării devine și mai acută în perspectiva reîntregirii familiilor nu revenind în țară, dar emigrând din ea. Totodată, aceste probleme devin și mai grave în condițiile în care remitenții, care-și pierd locul de muncă peste hotare, vor fi nevoiți să se reîntoarcă în țară.” [24]

Astăzi noi am ajuns într-o situație catastrofică.

În primele 2 luni ale anului persoanele fizice au primit prin transferuri mijloace bănești în sumă de 147 milione USD, cu 22,8% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului precedent.

Este cel mai scazut nivel din ultimii 5 ani. Cifra poate fi comparată doar cu cea de după criza din 2008. Ponderea remitențelor în total transferuri a crescut de la 4,8% în ianuarie la 5,3% în februarie.

Moldovenii care muncesc în străinătate trimit acasă tot mai puțini bani, dar decalajul față de anul precedent este în continuă diminuare în ultimele trei luni. Datele băncii centrale relevă că în luna decembrie intrările de bani pe canalul transferurilor prin sistemul bancar moldovenesc au fost cu 31% mai mici, în ianuarie cu 25%, iar în februarie cu 21,5% mai mici față de perioada similară a anului precedent. [26]

Analizînd situația am ajuns la concluzia că cauza care afectează volumul de transferuri este recesiunea economică din Rusia. Cu peste 120 milioane de ruble au scăzut transferuri în februarie față de ianuarie.

Potrivit statisticilor BNM, în februarie ponderea rublei rusești în total transferuri s-a diminuat la 20,4%, față de 34,8% în perioada respectivă a anului precedent. Cele mai multe transferuri s-au făcut în euro, respectiv 40,5%, iar 33,8% din remitențe au fost în dolari. [26]

Experții IDIS „Viitorul” prognozează o reducere în anul 2015 a veniturilor moldovenilor din munca prestată peste hotare cu 20% față de anul precedent, până la 1,238 mld. de dolari. [26]

Situația instabilă în Uniunea Europeană și Federația Rusă unde muncesc mii de moldoveni a dus la probleme grave în economia țării noastre. Întrăm oficial în recesiune. O spune viceministrul economiei, care atenționează că ne așteaptă o perioadă deloc ușoară. Potrivit Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei de Științe, în 2015 ne așteaptă o scadere economică de 2 procente.

Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Cercetări Economice, în cel mai bun caz ne putem aștepta la o creștere economică de 0,6 la sută. Mai real însă este scenariul pesimist, care arată că în acest an PIB-ul se va diminua cu 2 procente.

2.2. Analiza situației valutar-financiare în condițiile globalizării

În momentul de față securitatea financiară a statului și elementele sale esențiale – securitatea bancară, securitatea pieței de valori, siguranța monetară reprezintă un domeniu puțin studiat al activităților financiar-economice și juridice ale societății moderne.

Interes față de securitate financiară este definit prin rolul finanțelor și sistemului financiar al statului în existența sa și influența pe care o au asupra dezvoltării economice a țării.

Interconectarea și interdependența dintre finanțe și economia națională a fost observată prima dată în secolul XVIII de conducătorul fiziocraților F. Quesnay. [27, p.12]

În explicații despre faimosul său tabel economic printre motivele ce reduc producția, el, mai presus de toate, numește motive, care sunt dependente de taxe: impozitare greșită, în cazul în care aceasta se referă la un fermier; povara fiscală excesivă, datorită costurilor excesive pentru colectarea acestora; cheltuieli excesive judecătorești.

Justificare mai solidă teoria financiară găsește în lucrarea lui Smith " Avuția națiunilor: cercetare asupra naturii și cauzele ei". Luînd capitalul ca o sursă de avuție națională, care asigură economia națională cu resurse financiare, Adam Smith a explicat știința financiară, prin ce aceasta a devenit atît de independentă că recomandările științifice se utilizau în practica legislativă. [28, p.109]

Tranziția a celor mai multe țări ale lumii, de la absolutismul la guvernare constituțională, care a inițiat practicile bugetare, de control financiar și de management, de la sfîrșitul secolului al XIX duce la înflorirea teoriei financiare. În legătură cu schimbările care au loc, în special la nivel macroeconomic, finanțele au fost concepute ca avuția financiară a statului, cu funcții suplimentare rezultate.

Deci, I.I. Ianjul sublinia puterea specifică a finanțelor ca unui instrument în mâinile statului, și explica: "Puterea și poziția politică a statului se măsoară prin starea financiară. Finanțe – măsura civilizației. Activități ale statului au crescut la proporții fără precedent. Statul ar trebui să aibă grijă de securitatea internă și externă, ​​justiție, educație, etc." [27, p.91]

Astfel, teoria justifică importanța deosebită a finanțelor în economie, plasînd principala responsabilitate pentru ei pe umerele statului. Ulterior practică a reafirmat în mod repetat acest raționament.

Securitate financiară este o parte a securității economice și naționale. Atenție specială acestui termen se acordă pentru analiza și prognozarea unui larg set de factori ce interacționează și care definesc rezistența sistemului financiar-bancar. Acești factori identifică riscurile și punctele slabe a funcționalității sistemului, pentru a face funcționarea tuturor elementelor a sistemului mai transparent și mai structurat.

Această abordare permite să se determine în ce măsura stabilitatea și securitatea dezvoltării economice și sociale depind de factori care țin legătura de sectorul financiar și în ce măsură – de caracteristicile specifice a economiei și tehnologiei dezvoltării ramurilor sectorului real.

Securitatea financiară este o stare a sistemului financiar-bancar, în care statul poate în anumite limite să asigure condiții economice generale pentru funcționarea instituțiilor ale statului și instituțiilor de piață.

Unități structurale de baza pentru Republica Moldova sunt bugetul de stat, bugetele locale raionale, piața financiară, datoria publică (internă și externă), balanța de plăți, finanțe companiilor mari și gospodăriilor mici.

Sistemul financiar al RM este actorul principal în reglementarea proceselor economice de dezvoltare pe piața. El reprezintă cel mai afectat sistem pentru a fi utilizat de către infractori, companii internaționale, clanuri criminale internaționale și alte state. Ei pot utiliza piața moldovenească pentru atingerea intereselor proprii în paguba intereselor naționale ale RM.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale problemei securității economice – starea sistemului financiar, capacitatea acestui sistem de a furniza mijloacele financiare suficiente pentru a îndeplini funcțiile, sarcinile și obligațiunile interne și externe ale statului.

Formarea unui sistem național eficient de securitate financiară trebuie să se bazeze pe instituirea unui monitoring cuprinzător, deci unui sistem multi-strat și complet care urmărește dinamica tuturor proceselor financiar – economice din țară.

Finanțele devin din ce în ce un segment destul de independent al economiei, care au un potențial de creștere enorm. Finanțele ca resursă virtuală majoră al subiecților există în mai multe forme.

În primul rînd, finanțe, ce deservesc economia reală, sunt reflectarea ei.

În al doilea rând, finanțele există într-o formă separată și independentă de activitate, care operează pe bază proprie, în conformitate cu propriile legi, instrumente, și tehnologii unice, caracteristice doar ei.

În al treilea rînd, finanțele există ca o disciplină, ca știință.

Astăzi economia se confruntă cu o problemă a dezvoltării unui nou curs, cel mai important element al cărui fiind strategia de securitate financiară care necesită un proces de cercetare practic și constant, avînd ca scop revitalizarea economiei și creșterea economică. Din aceasta rezultă că sistemul de securitate financiară vizează nu numai funcționarea eficientă a sistemului financiar, dar, de asemenea, funcționarea în siguranță a tuturor elementelor mecanismului financiar – economic al țării.

Securitatea economică contribuie la dezvoltarea și funcționarea normală a economiei țării și a mecanismului său economic, dar și a segmentelor sale diferite − financiare, bancare, investiționale, fiscale, etc. În acest sens, este importantă politica statului, care asigură dezvoltarea sistemului financiar național cu eficacitate înaltă, precum și crearea stimulenților pentru dezvoltarea ramurilor prioritare și distribuirea uniformă a activității economice pe întreg teritoriul țării.

Acest tip de securitate presupune capacitatea statului moldovenesc și a societății de a asigura un volum minim necesar al produsului național pentru supraviețuirea de sine stătătoare și dezvoltarea țării. Concomitent, aceasta e și o sarcină de protecție a resurselor economice strategice ale țării de impactul și controlul forțelor ostile și criminale, precum și de asigurare a drepturilor fundamentale economice și a libertăților cetățenilor. [29]

Este cunoscut faptul că pentru economie și viața socială sunt la fel de periculoase cît și exagerarea, atît și subestimarea importanței sistemului financiar și instrumentelor de politică fiscală și monetară.

În același timp, este adoptat de a prezenta politica bugetar-fiscală ca un set de măsuri prin care guvernul afectează procesele socio-economice.

Împreună cu politica monetară, aceasta este o parte integrantă a politicii financiare a statului. [30, p.24]

Cu toate acestea, este dificil de a supraestima importanța sistemului financiar și siguranța sa în economia de stat. Ca dovadă putem utiliza „Strategia de Securitate Națională a Republicii Moldova”, care prevede că pentru întărirea securității economice este necesar de a "consolida sistemul național financiar-bancar." [31, p.4]

Din Strategia Guvernului și Băncii Naționale a Moldovei cu privire la dezvoltarea sectorului financiar al Republicii Moldova în perioada 2005-2010 (Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului și Băncii Naționale a Moldovei nr. 135 din 8 februarie 2005) urmează că funcționarea asigurată a finanțelor statului este „acea stare a finanțelor și instituțiilor financiare în care are loc:

a) asigurarea dezvoltării și perfecționării în continuare a sistemului financiar-fiscal;

b) reducerea nivelului inflației și menținerea inflației la un nivel jos, acceptabil pentru o creștere economică durabilă;

c) creșterea rolului funcțional al Guvernului și al Băncii Naționale a Moldovei în elaborarea, promovarea și corelarea politicilor bugetar-fiscale, monetare, valutare, de credit și investiționale în vederea dezvoltării continuă a unui sistem financiar, inclusiv bancar, viabil, stabil, armonizat cu principiile și standardele internaționale, care să asigure resursele financiare necesare transformărilor structurale, creării unui climat antreprenorial și investițional maxim favorabil pentru susținerea creșterii economice durabile. [32]

Garantarea securității financiare trebuie să fie realizată de către activitățile comune a instituțiilor guvernamentale și publice, precum și persoanelor implicate în detectare, prevenire și combatere a amenințărilor. [33, p.49]

Pericol și amenințare sunt categorii de același ordin, dar au efectele cantitativ diferite, și determinarea acestora, precum și măsuri de reducere a impactului lor este obiectul securității financiare.

Pentru o analiză a amenințărilor la adresa securității financiare este necesară clasificarea lor bazată pe caracter și gradul de pericol pe care îl reprezintă. Pentru o astfel de clasificare a amenințărilor ar putea fi utilizate simptome diferite, cum ar fi:

• sursa de amenințare: internă – în stat, externă – situată dincolo de frontierele sale;

• natura apariției amenințării: amenințarea reprezentată de politica guvernamentală, inițiată de către țările străine, care provine din elemente distructive ale economiei;

• probabilitatea realizării: amenințare reala – poate fi realizată în orice timp, potențială – poate fi realizată în caz de formare a anumitor condiții;

• obiect al atacului – sistemul bancar, piața de capital, moneda naționala, proprietate privată;

• posibilitatea prognozării: prognozate la diferite niveluri ale sistemului economic și imprevizibile;

• consecințele universale – afectează întregul sistem economic al țării sau cea mai mare parte, locale – sunt reflectate în obiecte selectate;

• mărimea daunelor: catastrofale, majore, cauzează probleme.

Dar clasificarea amenințărilor după criteriu teritorial este cel mai des utilizată. [27, p.147]

Amenințările interne pot fi definite ca incapacitatea de auto-conservare și auto-dezvoltare a statului. Amenințările interne la adresa securității financiare a statului sunt, într-o mare măsură, o consecință a proceselor cu care se confruntă economia într-o anumită perioadă istorică, caracteristicile sale, capacitatea de a se adapta la noile condiții de funcționare, precum și gradul de calitate a punerii în aplicare politicii valutar-monetare ale elitei conducătoare a statului. [34, art.44]

Printre amenințările interne la adresa securității financiare pot fi evidențiate:

– instabilitatea sistemului bancar, care se datorează, de regulă, slăbiciunii băncilor – nivelului scăzut de capitalizare, incapacității de a atrage fonduri de la societate, din cauza neîncrederii, falimentelor bancare, caracterului fictiv a capitalului, politicii de creditare riscante;

– slăbiciune a pieței de valori, care se reflectă în capitalizare scăzută, cantități mici de tranzacționare, ineficiență în realocarea capitalului, o mică varietate de instrumente financiare;

– eficiența scăzută a sistemului bugetar, care se ocupă doar de redistribuire, care este construit pe o bază de termen scurt, ce nu permite realizarea proiectelor de dezvoltare economică pe termen lung;

– slăbiciune a monedei naționale, ce subminează încrederea subiecților economici în sistemul financiar național și permite să existe o poziție dominantă a valutelor internaționale;

– scurgerea de capital ca urmare a incertitudinii proprietarilor în cursul politic a statului, achiziționării ilegale a capitalului de către multe întreprinderi și persoane fizice, ascunderea impozitului pe venit și frica de expropriere posibilă a capitalului, precum și condițiilor de stocare a banilor mai favorabile, protejării de la inflația, stabilității politice în țările destinate ieșirii;

– separarea sectorului financiar de la cel real, care se manifestă prin absența de investiții pe termen lung în industrie și agricultură, predominanța investițiilor în activitatea de intermediere și activități financiare;

Amenințările externe – este un comportament agresiv economic și politico-militar a statelor dezvoltate care realizează interesele lor naționale pe teritoriul străin. Cunoaștem din istorie că cu cît "putere economică" e mai mare atît e mai mare amenințarea potențială pentru alte economii. [35]

Amenințările externe la adresa securității financiare pot include:

– cucerirea pieții interne de firme străine și, ca o consecință, creșterea dependenței țării de importurile;

– măsuri discriminatorii ale organizațiilor financiare internaționale și a statelor;

– dezvoltarea rapidă a procesului de internaționalizare a economiei financiare globale;

– un grad ridicat de mobilitate și relația a piețelor financiare pe baza tehnologiilor informaținale moderne;

– varietatea instrumentelor financiare și gradul ridicat de dinamism;

– volumul tot mai mare de mobilitate de capital internațional, inițiat de companii multinaționale și dependența de acesta a economiilor naționale;

– creșterea globală a instabilității financiare, tendințelor de criză și incapacitatea instituțiilor financiare moderne, atât naționale cât și internaționale, de a controla în mod eficient tendințele date;

În același timp, granițele dintre amenințările interne și externe nu sunt întotdeauna clar pronunțate. Adesea, ele sunt mutual condiționate reciproc. Cu toate acestea, este evident că nesoluționarea durabilă a amenințărilor interne la economie, și în special la sectorul financiar o face vulnerabilă pe arena economică globală.

În procesul de dezvoltare economică a statului pot fi evidențiate anumite priorități de securitate, care nu sunt permanente și pot suferi modificări semnificative în funcție de situație. [61, p.34]

Interesele naționale ale Republicii Moldova în domeniul finanțelor includ o politică fiscală și monetară eficientă, unitatea, stabilitatea și dezvoltarea sistemului financiar-bancar, independența de țările străine și organizațiile internaționale în alegerea cursului financiar și stabilitatea leului.

Regulamente adoptate oficial care reglementează Strategie de asigurare securității financiare a Republicii Moldova sunt:

– Constituția Republicii Moldova; [36]

– Lege Nr. 618 din 31.10.1995 «Securității statului»; [37]

– Lege Nr. 190 din 26.07.2007 «Cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului»; [38]

– Lege Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 «Reglementării de stat a activității comerciale externe»; [39]

– Lege Nr. 112 din 22.05.2008 «Pentru  aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova»; [40]

– Hotărîre Nr. 153 din 15.07.2011 «Pentru aprobarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova»; [41]

În Strategie de securitate financiară este necesar de dezvoltat și de concretizat dispozițiile relevante ale Concepției și Strategiei Naționale de Securitate în conformitatea cu interesele naționale ale economiei țării, cu includerea:

• definirii intereselor naționale ale Republicii Moldova în domeniul financiar;

• caracterizării amenințărilor externe și interne la securitatea financiară a statului în termen scurt și mediu;

• posibilității formării politicilor financiare, reformelor instituționale și mecanismelor necesare pentru a elimina sau a atenua efectele factorilor care subminează stabilitatea sistemului financiar național. [37, 128]

În concluzie, aș dori să subliniez faptul că una din principalele componente ale dezvoltării economice, financiare și asigurării securității naționale este securitatea financiară a statului. Acesta este motivul pentru care Strategia de securitate financiară a Republicii Moldova trebuie să se bazeze pe Conceptul de securitate națională, inclusiv și pe Strategia Națională de securitate a Republicii Moldova și să fie implementată și realizată prin sistemul legislativ și executiv, prin regulamentele Parlamentului, Președintelui și Guvernului.

Strategia de securitate financiară a Republicii Moldova a fost elaborată cîțiva ni în urmă însă din cauza neglijenței din partea autorităților și BNM în 2014-2015 situația financiară sa destabilizat drastic și mii de familii au pierdut sume enorme de bani iar companii au suferit pierdiri.

Potrivit lui Adrian Lupușor, director executiv Expert Grup, „de la începutul anului și până în data de 18 februarie, leul moldovenesc s-a depreciat semnificativ comparativ cu principalele valute de referință: cu 34% față de dolarul SUA și cu 26% față de moneda Euro. În plus, acesta a slăbit și în fața rublei rusești cu 22%. Acest fapt a cauzat îngrijorări și chiar panică în societate și a alimentat esențial așteptările inflaționiste.” [46]

În Republica Moldova regimul cursului valutar este unul flotant: rata de schimb a monedei naționale față de alte monede este determinată de cerere și oferta de valută pe piață, iar BNM intervine doar cu scopul evitării fluctuațiilor excesive și în limita disponibilității activelor oficiale de rezervă (rezervele valutare ale țării). Respectiv, orice fluctuație este determinată de mecanismele pieței: cerere și ofertă. [47]

Lucia Hadârcă, directorul Departamentului operațiuni valutare și relații externe din cadrul BNM. „Deprecierea monedei naționale față de dolarul SUA se atestă în condițiile reducerii ofertei de valută pe piața valutară locală, pe fondul restricțiilor impuse de Rusia la exportul produselor moldovenești, precum și al scăderii transferurilor de valută din străinătate în favoarea persoanelor fizice, începând cu octombrie 2014”, a spus Hadârcă.

În același timp, deprecierea monedei naționale este generată de menținerea la nivelul anilor precedenți a cererii nete de valută străină din partea firmelor. „… în 2014 oferta netă de valută străină de la persoanele fizice s-a cifrat la 2,048.0 mil. USD, mai puțin cu 30,2 la sută față de anul 2013, și a acoperit în proporții de doar 78.2 la sută cererea netă de valută din partea agenților economici”, a precizat Hadârcă. [48]

În primul rând, deprecierea leului din 2015 este o continuare a unei tendințe care a început timid încă în a doua jumătate a anului 2011, s-a conturat în 2012-2013 și a accelerat în 2014 și în special la începutul anului 2015. La baza acestor tendințe incipiente au stat factori fundamentali, precum diminuarea din 2011 a ponderii remiterilor în dolari SUA și reducerea exporturilor spre CSI în 2013-2014 (care de cele mai deseori sunt facturate în dolari SUA). Prin urmare, economia moldovenească parcurge un proces lent de adaptare la conjunctura internă și externă, iar cursul de schimb este un instrument fundamental în acest sens. [46]

Este necesară consolidarea acțiunilor de investigare din cadrul BNM și penalizarea eventualelor atacuri speculative valutare care afectează stabilitatea macroeconomică a țării.

La implementarea acestor recomandări, BNM trebuie să coopereze mai intens cu alte instituții de resort: Guvern, Serviciul de Informații și Securitate, Consiliul Concurenței etc. [48]

2.3. Deschiderea excesivă a economiei

Amenințarea semnificativă la securitatea economică a Moldovei prezintă deschidere excesivă a economiei, care în planul strategic este un curs corect, și experiența globală a economiilor dezvoltate mature a confirmat acest lucru.

Deschidere rezonabilă economică sporește eficiența, competitivitatea, mobilitatea. Cu toate acestea, condițiile speciale în care economie națională întra în diviziunea internațională a muncii, imaturitate relațiilor de piață și criza economică necesită prudență în hotărîrea nivelului de deschidere. Deschizînd economie, este necesar de luat în considerare starea de protecție a producției interne, finanțelor în sistemul bancar, circulația monetară, sectoarele strategice și industriale. Inacceptabile sunt decizii luate în grabă și poziția pasivă a statului în reglementarea proceselor legate de gradul de deschidere a economiei.

Moldova are o economie deschisă și de aceea practic influența impactului crizei din Europa este foarte mare asupra economiei Republicii Moldova.

Un test important pentru Moldova este posibilă semnarea Acordului privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între RM și UE. Acest lucru poate aduce unele beneficii Moldovei: liberalizarea a comerțului cu bunuri și servicii, libera circulație a forței de muncă, reducerea taxelor vamale, a barierilor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației cu corpul de legi ale UE. [42]

Cu toate acestea, semnarea acestui acord va necesita o deschidere și mai mare a economiei, la care ea nu este pregătită. În condițiile actuale trebuie de luat în considerație faptul că multe domenii nu ar putea face față rigorilor europene. Expertul asociat al IDIS „Viitorul”, Alexandru Fală recomandă  negociatorilor moldoveni să insiste asupra unei treceri graduale la un regim liberalizat de comerț  cu UE, ceea ce ar permite atenuarea posibilelor efecte negative. „Pe termen scurt, acest acord prezintă un risc pentru anumite ramuri ale economiei, de exemplu, sectorul agro-alimentar. Pe termen mediu și lung, în contextul inițierii negocierilor privind semnarea Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv, relațiile cu UE vor continua să se îmbunătățească. Pentru a putea beneficia de efectele asociate semnării Acordului, Republica Moldova va trebui să realizeze o  misiune dificilă – încadrarea într-un proces autentic de reformare economică. Pe lângă reducerea bilaterală a tarifelor vamale pentru asigurarea liberei circulații a mărfurilor între Republica Moldova și UE, va fi solicitată ajustarea standardelor naționale la cele europene pe mai multe segmente, ca: cerințele fito-sanitare pentru mărfuri, servicii și investiții, aspecte legate de concurență, achiziții publice, etc”. [43]

În condițiile actuale, această problemă este direct legată de securitatea economică a țării, de amenințările ce pot apărea la deschiderea excesivă a economiei sale.

CAPITOLUL III. OBIECTIVE ȘI SCOPURI STRATEGICE, MECANISME ȘI MĂSURI PENTRU ASIGURAREA SECURITĂȚII ECONOMICE

3.1. Scopurile și obiectivele asigurării securității economice

Scopul strategic al asigurării securității economice este asigurarea dezvoltării economice, care ar oferi condiții satisfăcătoare pentru viața și dezvoltarea individului, stabilitatea socio-economică, militară și politică, păstrarea integrității statului și poziției care ar deminua influența amenințărilor interne și externe. Strategia securității economice naționale ar trebui să vizeze în primul rând menținerea nivelurilor suficiente de producție, potențial științific și tehnologic, să evite reducerea nivelului de trai până la valorile-limită, capabile să provoace tensiuni sociale, prevenirea conflictelor între straturile individuale și grupuri sociale, națiuni și popoare. Strategia de stat în domeniul securității economice ar trebui să fie implementată în primul rînd prin sistemul de rezistență, care este format de autoritățile legislative, executive și judiciare, organizațiile publice și asociații. Strategia de stat poate fi pusă în aplicare cu succes numai în cazul satisfacerii unor cerințe.

În primul rând, trebuie să fie clar definite funcțiile aparatului Președintelui, Guvernului și Parlamentului, precum și administrației locale.

În al doilea rând, avem nevoie de suport informațional adecvat funcției de reglementare de stat.

Unele dintre dispozițiile importante care vizează eforturile statului pentru asigura securitatea economică ar trebui să fie luate în considerare în elaborarea proiectelor de dezvoltare socială și economică a Republicii Moldova și a bugetului de stat pentru fiecare an ulterior.

Strategia națională în domeniul securității economice este elaborată și implementată ca parte a politicii economice, principalele priorități ale cărei sunt asigurarea stabilității economice individuale, social-economice, militare și politice, asigurarea drepturilor și libertăților constituționale ale omului și cetățeanului, respectarea legislației de către toți, inclusiv autoritățile publice.

Pentru ca Strategia națională de securitate economică să fie eficientă, ar trebui să fie format un sistem sigur și viabil de influența statului asupra economiei, ceea ce ar permite efectuarea cu pierderile minime unui control asupra reformelor economice majore, inclusiv interacțiunea dintre ele, și capabil de a îndeplini funcțiile gestionării și menținerii economiei țării la un nivel sigur. Acest lucru ar trebui să fie definite în mod clar limitele și criteriile sau condițiile de intervenție a statului în economie, în special limitele sectorului public, precum și pentru a asigura dezvoltarea unei reglementări de stat eficiente.

Ar trebui să fie definite în mod clar limitele și criteriile sau condițiile de intervenție a statului în economie, în special limitele sectorului public, precum și asigurată dezvoltarea unor metodelor eficiente de reglementare.

Formularea și definirea obiectivelor strategice ale securității economice nu va fi un instrument eficient politic și a acțiunilor direcționate, dacă nu vor fi specificate sarcinile pentru asigurarea acestei. În acest sens, statul ar trebui să pună în aplicare o serie de măsuri pentru ieșire din criză, care vor garanta securitatea economică a țării. Aceste măsuri ar trebui să fie realizate în toate domeniile economiei. Acest lucru înseamnă că realizarea măsurilor menite să asigure securitatea economică ar trebui să aibă loc în conformitate cu realizarea politicilor structurale și sociale active, sporirea activității statului în sferele investiționale, tranzacționale, financiare, monetare și valutare și continuarea reformelor instituționale.

Scopuri majore apar în domeniul politicii structurale. La nivel macroeconomic în timpul realizării politicilor structurale trebuie să fie rezolvate problemele creșterii cererii agregate, creșterii ratei de economisire și formării unui climat investițional favorabil pentru transformarea economiilor în investiții, asigurării transmiterii resurselor financiare și industriale ale întreprinderilor neviabile și de la sectoarele stagnante către producători eficienți și în sectoare care arata creșterea, promovării exportului și diversificării, reglementării importurilor în scopul protejării producătorilor interni.

La nivel macroeconomic în condițiile realizării politicilor structurale ar trebui să fie stabilete și implementate obiective pentru sprijinul și stimularea dezvoltării întreprinderilor și organizațiilor economic eficienți, lichidate sau reorganizate structurile economice ineficiente, organizate procese de minimalizare creșterii prețurilor și introduse regulile de piață în conduită economiei.

Pentru realizarea acestor obiective este necesar de identificat:

"punctele de creștere" care sunt companiile și organizațiile ce implementează proiecte și programe care contribuie la descoperirea si absorbarea puterii reale de cumpărare în piață liberă;

rolul și locul întreprinderilor existente în sistemul economic, de organizat procesul retragerii întreprinderilor ineficiente și de îmbunătățit managementul întreprinderilor publice;

o listă a întreprinderilor de stat, ale căror produse sunt esențial necesare pentru uz public;

acei subiecți economici în care pachetul de control sau "acțiunea de aur" ar trebui să aparțină statului pentru a influența deciziile luate de acești subiecți economici în scopul asigurării securității economice;

o listă de întreprinderi care ar trebui să beneficieze de sprijinul din partea statului pentru a asigura securitatea economică a Republicii Moldova.

Indispensabilă pentru realizarea cerințelor de securitate economică este punerea în aplicare a sistemelor proiectelor și programelor de perspectivă, cu caracter de cercetare și inovare, precum și de producție și de investiții.

Politica socială realizată de stat ar trebui să promoveze consolidarea societății pe fundamentul stării economice stabile a cetățenilor, îmbunătățirii condițiilor de viață ale populației.

Anumite schimbări pozitive în creșterea venitului mediu lunar al populației în ultimul timp nu sunt suficiente pentru ca cetățeanul să poată beneficia pe deplin de drepturi constituționale cum ar fi dreptul la odihnă, tratament, educație, locuință, etc.

Realizarea politicii economice ar trebui să fie însoțită nu de creșterea polarizării societății, dar de o distribuție echitabilă a consecințelor perioadei de criză între diferitele grupuri sociale. În aceste condiții este necesar de creat un mecanism eficient care ar reglementa creșterea veniturilor a grupurilor economice puternice. Este necesar de restabilit funcțiile de bază a salariilor ca un stimulent de muncă extrem de productivă și diminuarea tensiunilor sociale, de majorat rolul statului în soluționarea acestor probleme. Oportun este de introdus o răspundere materială a conducătorilor organizațiilor și instituțiilor, indiferent de tipul proprietății și afilierii departamentale pentru întârzierea plății salariilor.

Pentru conservarea și dezvoltarea capacităților științifico-tehnologice este necesar de creat un climat favorabil inovațional în economie prin diferite forme de stimulente guvernamentale pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate și pentru protejarea producătorilor interni de produse științifice competitive.

Direcția principală a politicii investiționale pentru perioada de tranziție ar trebui să fie crearea unui mediu favorabil care contribuie la creșterea activității investiționale, atragerea investițiilor private interne și externe pentru reconstrucția economiei Moldovei. Subliniem faptul că majorarea eficienții politicii investiționale este posibilă prin realizarea următoarelor principiilor:

– descentralizarea treptată a procesului investițional;

– creșterea rolului surselor non-inflaționiste de acumulare (surse interne de acumulare ale întreprinderilor și economii ale populației);

– creștere semnificativă a practicii de finansare comună a statului și antreprenorilor privați proiectelor investiționali;

– schimbul centrului de greutate de la finanțarea bugetară la împrumuturi rambursabile pe bază de relații creditare;

– plasarea investițiilor centralizate de capital și finanțarea de către stat a proiectelor investiționale publice numai pe bază de tenderi competitivi;

– utilizarea unei părți ale fondurilor investiționali centralizate (de credit) pentru realizarea proiectelor de investiții foarte eficiente, de o recuperare rapidă și a afacerilor mici indiferent de sectorul industriei și tipul de proprietate pentru reconstrucția structural-tehnologică a procesului de producere;

– stimularea atragerii investițiilor străini, dar cu toate acestea, este necesar de elaborat lista de sectoare și intreprinderi care urmează să fie determinate ca "închise" pentru ISD din punctul de vedere a securității economice.

Este necesar de realizat o gamă largă de măsuri de consolidare sistemului financiar și de credit. Aceste măsuri ar trebui să vizeze îmbunătățirea eficienței sistemului fiscal; reducerea numărului de taxe și creșterea ratei de colectare; dezvoltarea metodelor non-inflaționiste de finanțare a deficitului bugetar; redistribuirea eficientă a resurselor financiare pe baza priorităților naționale; raționalizarea cheltuielilor privind apărarea națională.

Pentru a rezolva tendințele separatiste existente în unele regiuni (mun. Bălți, UTA Găgăuzia) și asigurarea consolidării, ar trebui să fie dezvoltată o strategie rațională care ar combina interesele statului și regiunilor. Ea trebuie să se bazeze pe limitarea rolului guvernului central în procesele economice la nivel local și să își concentreze eforturile asupra dezvoltării și menținerii mecanismelor de piață, realizării politicilor care vizează consolidarea economică unică.

Cele mai importante sarcini ale perioadei de tranziție în domeniul activităților economice externe care asigură securitatea economică ar trebui să fie:

– o continuare a politicii de liberalizare a comerțului exterior cu protejarea intereselor economice ale Republicii Moldova și asigurarea securității sale economice, creșterea eficienței a activității economice externe în condițiile integrării economiei moldovenești în economie globală;

– dezvoltarea în continuare a potențialului de export, în special prin produsele alimentare ecologice, echipamente și produse high-tech și implementarea politicilor de substituire importurilor;

– sprijinirea intereselor exportatorilor locali pe piețele străine, în scopul restabilirei și menținerii pozițiilor lor pe pieță internațională de mărfuri;

– realizarea în cadrul procedurilor general acceptate politicii de protecționism rezonabile a producătorilor autohtoni, care nu dețin monopol pe piața internă;

– asigurarea condițiilor favorabile pentru deservirea datoriei externe a Moldovei;

– asigurarea stabilizării leului față de valute liber convertibile;

– asigurea funcționării infrastructurii transporturilor care asigură conectarea Moldovei la piețele externe (rutier, feroviar, măritim, conductele de gaz și de petrol, linii inter-sistemice și inter-regionali de transmisie a energiei, etc).

Sarcinile majore apar în lupta împotriva crimilor economice. Trebuie de activizat contracararea crimei organizate, care duce la încălcarea drepturilor omului în sfera activității economice, la consolidarea potențialului crimei organizate, extinderea și aprofundarea procesului de criminalizare a relațiilor economice, la controlul și utilizarea activă de către grupări criminale subiecților economici și structurilor bancare, la penetrarea corupției în toate instituțiile statului și organele de drept.

Problemele importante necesită rezolvare în sfera mangementului economic. Îmbunătățirea sistemului de management economic necesită o delimitare clară a sarcinilor administrației publice centrale și a celei locale. Pentru menținerea securității economice este necesar de:

– asigurat stabilitatea optimă în toate sectoarele reformate de guvernare, inclusiv crearea spațiului de reglementare, noilor instituții publice și transformării instituționale;

– crearea unui mecanism pentru rezolvarea problemelor și situațiilor conflictuale apărute în domeniul relațiilor economice;

– dezvoltarea armonioasă a relațiilor economice și politice cu țările cît din CSI și UE, atît și cu cele mai îndepărtate pe baza intereselor reciproce și asigurării securității economice a Republicii Moldova.

Reformele implementate în țara pentru îmbunătățirea structurii și activității instituțiilor statului este una dintre cele mai importante modalități de a rezolva aceste probleme.

Asigurarea securității economice a Republicii Moldova necesită mai presus de toate consolidarea guvernării, creșterea credibilității fața de instituțiile sale, precum și eficientizarea producției și formarea politicii economice.

3.2. Metode și mecanismele asigurării securității economice

Realizarea sarcinilor și măsurilor asigurării securității economice presupune dezvoltarea unui mecanism adecvat pentru implementarea acesteia.

Mecanismul asigurării securității economice a țării este un sistem de măsuri organizatorice, economice și juridice pentru a preveni amenințările economice. Acesta include următoarele elemente:

– monitorizarea obiectivă și cuprinzătoare a economiei și a societății, în scopul identificării și anticipării amenințărilor interne și externe la interesele vitale ale obiectelor securității economice;

– dezvoltarea valorilor-limită ale indicatorilor socio-economici depășind pe care societatea poate ajunge într-o zonă de instabilitate și conflicte sociale;

– activități ale statului de identificarea și prevenirea amenințărilor interne și externe la adresa securității economice.

Monitorizarea reprezintă un sistem informațional-analitic de observații ale dinamicii indicatorilor securității economice a țării. Acest lucru se efectuează în multe țări. Dar pentru Moldova monitorizarea este deosebit de importantă. Economia de tranziție a Moldovei este caracterizată de o serie de dezechilibre intersectoriale grave și lipsa acută de resurse (financiare și naturale), volatilitatea excesivă a indicatorilor economici, în special financiari. În acest sens, crește rolul și cerințele fața de statistica statului, obiectivitatea, competența și adâncimea de acoperire a obiecților de supraveghere, calitatea informațiilor sale, etc. Printre indicatori de monitorizare a situației ocupă o importanță prioritară indicatori absoluți și tendințele lor, precum ar fi PIB-ul, producția industrială, investiții în procente la PIB, producția agricolă, veniturile din exportul, ponderea importurilor de produse alimentare în consumul intern și produse de uz industrial, proporția persoanelor cu venituri mai mici decît minimul de existență, șomajul, deficitul bugetar, datoria de stat internă și externă ca procent din PIB, etc.

În ceea ce privește evaluarea pragurilor și valorilor reale ale siguranței economiei, acesta este un domeniu relativ nou de cercetare. Pentru a realiza obiectivele strategice și a preveni amenințările economice trebuie de cunoscut criteriile obiectiv cantitative care ne permit să judecăm despre nivelul de pericol sau de siguranță a economiei. Astfel de criterii sunt parametrii de natură cantitativă și într-o măsură de cea calitativă, sau praguri ale economiei. Atingerea valorilor lor maxim admise indică amenințarea tot mai mare la stabilitatea economică și socială a societății, dar trecerea de limită pragului indică că societatea a întrat într-o zonă de instabilitate și conflicte sociale, faptul, că securitatea economică reală este subminată.

Rambursarea despăgubirilor pentru daune legate de depășirea pragurilor diverșilor indicatori ale siguranței, solicită crearea așa-numitelor resurselor compensatorii care pot fi folosite în situații extreme. Este vorba despre stocurile materiale și rezervele cu caracter producțional și non-producțional, opțiuni suplimentare de transport pentru transferul resurselor materiale în zonele de situații excepționale, capacități de rezervă în sectorul energetic, stocurile de bunuri de larg consum pentru acordarea asistenței sociale, rezervele valutare, posibilitatea de sprijin internațional, etc.

Un element important al mecanismului de asigurare securității economice a societății este activitatea statului în identificarea și prevenirea amenințărilor interne și externe la adresa securității economice. Situația actuală social-politică din Moldova determină relevanța exclusivă a activităților guvernamentale constante în acest domeniu. Principalii indicatori ai acestei activități sunt:

– În primul rând, identificarea cazurilor în care parametrele reale sau proiectate ale dezvoltării economice se abat de la pragurile securității economice, și dezvoltarea măsurilor complexe pentru ieșirea din zona de pericol. Măsurile și mecanismele asigurării securității economice a Republicii Moldova se elaborează simultan cu prognozele guvernamentale ale dezvoltării sale socio-economice și sunt puse în aplicare prin programul de dezvoltare socio-economică a Republicii Moldova;

– În al doilea rând, organizarea lucrului pentru punerea în aplicare a măsurilor pentru depășirea sau prevenirea amenințărilor la adresa securității economice a Republicii Moldova. În acest proces, Ministerul Finanțelor, Ministerul Economiei, Parlamentului și Guvernul examinează conceptul bugetului din punctul de vedere asigurării securității economice statului și coordonează activitatea autorităților municipale, în scopul realizării unui set de măsuri pentru depășirea sau prevenirea amenințărilor la adresa securității economice a țării, inclusiv în procesul elaborării cadrului legislativ și altor reglementări.

– În al treilea rînd, examinarea deciziilor luate privind aspectele financiare și economice prin prizma securității economice a Republicii Moldova. Acte legislative și cele normativ juridice în procesul pregătirii acestora trebuie să fie neapărat examinate pentru securitatea economică a Republicii Moldova. Procesul examinării expertizei este stabilit de către Președintele Republicii Moldova. Realizarea măsurilor pentru eliminarea amenințărilor la adresa securității economice a Republicii Moldova necesită un control asupra organizației executării lor.

Metode pentru asigurarea securității economice sunt activitățile conștiente ale guvernului și ale instituțiilor publice, cu scopul reflecției (blocării) efectelor negative ale proceselor din economie. Activitatea include:

predicție amenințărilor la adresa securității economice;

definirea pragurilor de securitate economică;

dezvoltarea legislației care să protejeze interesele economice ale națiunii;

eliminarea deformației structurale în economie;

promovarea înființării și dezvoltării întreprinderilor private, protejarea și apărarea acestor;

dedolarizarea economiei și menținerea nivelului necesar ale resurselor strategici și mobilizaționali de stat.

Condiția principală pentru asigurarea securității economice a Republicii Moldova este creșterea economiei, crearea condițiilor pentru funcționarea în modul extins de reproducere și de competitivitate ridicată.

3.3. Securitatea economică a Republicii Moldova în contextul comerțului internațional, regional și a integrării europene

Garantarea securității economice s-a impus ca obiectiv major al activității oricărui stat atât în cadrul politicii interne, cât și în cadrul politicii internaționale. Problema garantării securității economice pentru Republica Moldova a fost întotdeauna o problemă de distinctă actualitate.

La moment, obiectivul esențial o reprezintă integrarea în UE, structură care antrenează într-un proces dinamic de transformare și consolidare economică, politică și militară a statelor membre.

RM este un stat european, atît geopolitic, economic cît și cultural, care pe parcursul secolelor a fost influențat de diverse culturi.

Integrarea europeană reprezintă un proces, care implică atît beneficii cît și riscuri pentru securitatea economică ale statelor implicate. Pentru RM un stat care parcurge o perioadă de tranziție integrarea în UE ar aduce cu siguranță mai multe beneficii decît riscuri. Avantajele integrării RM în UE ar fi: [44]

– aplicarea standartelor europene;

– mijloace financiare alocate prin intermediu programelor;

– investițiile care ar da posibilitate creșterii bunăstării simplilor cetățeni;

– piața de desfacere se va extinde , adică ar avea loc o orientare de la est spre vest;

– o respectare mai strigentă a drepturilor omului;

– o eventuală soluționare mai rapidă a conflictului Transnistrean, întrucît problema Transnistreană s-ar transforma într-o problemă a UE.

Însă pe lîngă avantaje, integrarea presupune și anumite dezavantaje.

Ori de cîte ori un popor acceptă să adere la astfel de structuri, renunță voluntar într-o anumită măsură la suveranitatea proprie și acceptă impunerea regulilor structurii respective. Dezavantaj ar fi și creșterea impozitelor, pentru că RM va trebui să se subordoneze regulilor UE. Vor crește investițiile străine, de care însă vor beneficia investitorii străini, dar nu și cei autohtoni. Producători interni pot să nu facă fața concurenței și standartelor înalte ale UE ce poate duce la apariția problemelor grave în sectoarele economiei naționale.

O cerință impusă de structurile UE față de statele care doresc să se integreze în UE, este satisfacerea așa numitelor “Criteriilor de la Copenhaga“:

– atingerea unei stabilități a instituțiilor care asigură democrația și supremația legii;

– existența unei economii de piață în funcționare;

– capacitatea de a face fața presiunilor concurențiale și puterilor de piață din UE;

– posibilitatea de a-și asuma obligațiuni,  inclusiv realizarea obiectivelor uniunii politice, economice și monetare;

– garantarea că aderarea țării nu va slăbi integrarea europeană.

La acest compartiment RM trebuie să depună un efort major, întrucît situația actuală este incompatibilă cu cerințele impuse de “criteriile de la Copenhaga”.

Din aceasta rezultă că odată cu indeplinirea treptată a cerințelor necesare pentru integrarea în UE va crește și rezistența fața de amenințările cît interne atît și externe la adresa securității economice. Aderarea la UE este un motor puternic care ne poate oferi în scurt timp o economie puternică și bine structurată, însăși doar cu condițiile respectării stricte a toatelor etapelor de modificare a economiei și implementării corectei a reformelor care vor lua în considerație situația specifică a Republicii Moldova.

Republica Moldova are nevoie de reforme structurale și instituționale pentru a-și reduce considerabilul problemele care pot duce la instabilitate economică și socială, în timp, cât și decalajele economice față de țările economice avansate. Ceea ce trebuie să preocupe cel mai mult oamenii politici din Republica Moldova sunt trăsăturile structurale ale statului, care nu permit o apropiere rapidă de Clubul European. Dar, cu perseverență și multă muncă, cu inteligență politică și economică, putem indepleni acest obiectiv.

Dintre măsurile ce trebuie avute în vedere menite să contribuie la îndeplinirea criteriilor de convergență economică ale UE sunt de menționat: [45]

mai multă transparență în desfășurarea operațiunilor financiare, în funcționarea de ansamblu a economiei;

întărirea supravegherii prudențiale a sistemului bancar și profilaxia acestuia;

evitarea deficitelor externe mari, greu de finanțat;

evitarea deficitelor fiscale mari și repetate, greu de finanțat și care subminează încrederea în politica economică;

favorizarea intrărilor de capital sub forma investițiilor directe și descurajarea capitalului speculativ;

evitarea îndatorării pe termen scurt;

evitarea expunerii excesive la riscuri externe a instituțiilor bancare locale;

practicarea unor cursuri de schimb valutare flexibile, în condițiile volatilității și incertitudinii din spațiul economic extern;

căutarea unor posibile aranjamente instituționale cu vecini puternici (este cazul țărilor candidate la aderare în UE);

introducerea standardelor internaționale de contabilitate;

reformularea “condiționalității” aplicată de organismele financiare internaționale, în sensul ca guvernul să capete mai multă libertate în elaborarea și aplicarea programelor. În acest context se pune și problema “proprietății intelectuale” a unui program de reformă, fiind mult mai probabil ca o politică economică să aibă succes acolo unde responsabilii autohtoni înțeleg și decid construcția tehnică și aplicarea măsurilor, unde ei cred în programul pe care îl aplică;

este important ca politica cursului de schimb să se facă prin raportare la moneda zonei cu care se desfășoară grosul comerțului (în context ar fi imatură introducerea monedei Euro ca monedă principală de referință și în realizarea schimburilor comerciale, dat fiind faptul că marea parte a rezervelor valutare a Moldovei sunt constituite în dolari SUA, iar o expunere excesivă ar conduce la un deficit exorbitant al balanței comerciale);

este o greșeală să se subestimeze pericolele îndatorării, mai cu seamă când obligațiile au scadență mică și rate variabile (aici ne referim la euroobligațiunile Moldovei condiționate de piața internațională a creditului). Pentru a se evita îndatorarea excesivă, este nevoie de prudență mare în politica fiscală și monitorizarea îndatorării sectorului privat;

o mai bună colectare a veniturilor bugetare ar permite creșterea producției de bunuri publice (învățământ, sănătate, infrastructură) ce sunt esențiale pentru creșterea economică. Este vital să utilizăm cât mai bine fondurile nerambursabile primite. Două aspecte apar aici: selecția proiectelor (care să aibă o eficiență economică și socială înaltă) și folosirea banilor corect procedural. De această utilizare depinde dezvoltarea instituțională și coeziunea socială, lucrări de infrastructură, în agricultură etc;

soarta industriei naționale depinde de modul de inserare în rețelele industriale europene, iar agricultura va crea probleme dacă forța de muncă eliberată din acest sector nu va fi absorbită de alte ocupații. Alături de aceasta nu trebuie să ne preocupăm de o politică agricolă propriu-zisă, fără a avea o politică rurală adecvată, scopul strategic al căreia ar fi reducerea numărului de persoane direct angajate în agricultură prin dezvoltarea industriei rurale și a sectorului serviciilor în mediul rural.

cooperarea între Moldova și Uniunea Europeană vizează de asemenea promovarea reformei agrare, modernizarea, privatizarea și restructurarea agriculturii, a sectorului agro-industrial și al serviciilor specifice acestuia, precum și dezvoltarea pieței interne și externe pentru produsele moldovenești. Ineficiența acestei colaborări este demonstrată și de starea deplorabilă care continuă să domine agricultura, de barierele pe care le înfruntă produsele moldovenești pe piețele europene și de faptul că investitorii ruși demonstrează un interes mult mai mare față de întreprinderile moldovenești comparativ cu cei europeni

Obiectivele asigurării securității economice a Republicii Moldova sunt creșterea economică, modernizarea și creșterea competitivității economiei autohtone atât pe plan intern cât și extern, integrarea europeană a economiei moldovenești. Acestea vor elimina problemele existente în cadrul economiei Moldovei, ceia ce va spori deminuarea riscurilor la adresa securității economice a statului. Acestea obiective pot fi atinse numai prin implementarea unor strategii și politici economice adecvate contextului socio-economic și politic european, propice perioadei pe care o traversăm.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Starea de tranziție a economiei moldovenești, necesitatea de a depăși criza necesită urgent o creștere substanțială a relațiilor economice și politice cu țările dezvoltate. Țara are nevoie de capital străin și de investițiile în tehnologii avansate, de importurile de bunuri alimentare și de consum.

În același timp, extinderea acestor relații nu ar trebui să conducă la dependența economică a țării și pierderea securității.

Securitatea economică reprezintă starea economiei, care asigură o creștere economică durabilă, satisfacerea nevoilor sociale, gestionarea eficientă, protejarea intereselor economice la nivel național și internațional.

Securitatea economică cuprinde sistemul următoarelor niveluri: internațional, național, la nivel de structură economică individuală și a personalității.

Securitatea economică are două componente: internă și externă. Componenta internă presupune stabilitatea economiei, societății și instituțiilor de guvernare la amenințările naturale și intenționate apărute în țară. Componenta externă reprezintă amenințările spontane și intenționate, care derivă din acțiunile sau intenții ale entităților străine economice sau politice.

Factorii economici care pot genera securitate nu pot fi decuplați de procesul ireversibil al globalizării, ce favorizează atât competiția, cât și cooperarea pentru putere, resurse, căi de transport și comunicații și piețe de desfacere.

Fenomenul globalizării a accelerat integrarea economică, tehnologică, culturală și politică, alături de guvernarea democratică, dinamismul economic și economia de piață, respectarea drepturilor omului și evoluția comunicațiilor. De asemenea, ea a sporit și amplificat complexitatea relațiilor și interdependențelor economice dintre state, dar și dintre economiile naționale și cea globală. Mai mult, accentuarea globalizării a dus și la creșterea gradului de interdependență și interacțiune în planul securității, proces care, dacă este bine gestionat, poate avea efecte benefice în domeniul sporirii stabilității în sfera relațiilor internaționale. Prin urmare, în condițiile globalizării, atingerea unui anumit nivel de securitate depinde de capacitatea statului de a agrega resursele la nivel intern și de a câștiga sau a-și menține accesul la resurse economice externe. Din punct de vedere al realizării stării de securitate credem că următorii factori trebuie avuți în vedere: rata de creștere a Produsului Intern Brut (PIB); PIB/locuitor; nivelul rezervelor valutare; inflație; șomaj; rata de schimb externă; investiții directe externe; balanța comercială; datoria externă; calitatea vieții; existența, gradul de răspândire și cel de dezvoltare a sistemului de telecomunicații; existența, gradul de răspândire și cel de dezvoltare a sistemului informațional; accesul populației la mijloacele de comunicare interne și externe; alți factori, ca de exemplu protecția infrastructurii critice, raportul dintre proprietatea străină și cea autohtonă etc. Crearea condițiilor pentru asigurarea creșterii economice și, implicit, realizarea securității necesită creșterea semnificativă a investițiilor străine, gestionarea corespunzătoare a datoriei publice, deficitului de cont curent și a ratei oficiale de schimb, reducerea inflației și a datoriilor externe, crearea unui mediu de afaceri prielnic și a unui cadru legislativ favorabil dezvoltării economiei de piață. Gestionarea eficientă a acestor factori economici poate genera o creștere a veniturilor populației și a standardului de viață, cu efecte benefice asupra reducerii șomajului și combaterii sărăciei. În ultimă instanță, la nivel individual, securitatea se referă la crearea condițiilor economice care să satisfacă nevoile umane de bază – hrană, apă, adăpost, educație, loc de muncă și un venit minim garantat. La ora actuală, cel mai important factor ce se manifestă în cadrul dimensiunii economice a securității și care poate duce la stabilitate economică, imperios necesară atingerii unei stări de securitate adecvate, este implicarea activă în comerțul internațional și accesul la resursele, finanțele și piețele necesare menținerii unui nivel acceptabil de bunăstare și putere al statului respectiv. Liberalizarea comerțului, deschiderea pieței interne sau, mai precis, liberalizarea sectoarelor competitive și protejarea celor mai puțin competitive, trebuie să aibă în vedere maximizarea fluxurilor de bunuri, servicii, tehnologie și capital. Gradul de participare sau de deschidere economică internațională a unui stat este decis de rațiuni de securitate economică.

Reieșind din situația creată în economia RM și tendințele negative în procesul de reformare, putem evidenția următoarele amenințări economice:

– consolidarea deformării structurale a economiei;

– diminuarea activităților investiționale și inovaționale și distrugerea potențialului științific și tehnic;

– creșterea dependenței de combustibil și materie primă importate;

– creșterea dependenței de importuri;

– problema transferurilor bănești;

– creșterea stratificării societății;

– datorie externă;

– deschiderea excesivă a economiei;

– criminalizarea relațiilor economice.

Pentru prevenirea acestor amenințări, Strategia națională de securitate economică a Republicii Moldova ar trebui să fie orientată spre menținerea unui nivel adecvat al capacității industriale, științifice și tehnice, pentru a preveni scăderea nivelului de trai a populației pînă la nivelul de pragul-limită, pînă la situații care pot genera tensiuni sociale. Este necesar prevenirea conflictelor între straturile individuale și grupuri sociale, între minorități etnice.

Ca principalele măsuri de asigurare a securității economice naționale pot di recomandate:

– atragerea și majorarea volumelor investițiilor în economia națională, care va permite ridicarea

competitivității sectoarelor existente și crearea noilor sectoare eficiente cu orientare la export;

– formarea cadrului legal necesar pentu modernizarea sistemelor economice în Republica Moldova;

– reducerea disproporțiilor structurale și regionale în dezvoltarea economiei naționale;

– promovarea de către stat a unei politici de economisire a resurselor ce va contribui la consolidarea securității energetice prin economisirea a energiei și sporirea rentabilității producției, eficienței transportului și consumului de energie;

– asigurarea unei balanțe de plăți pozitive din contul extinderii exporturilor și fabricarea mărfurilor substituibile celor importate;

– consolidarea instituțională a sistemului de management a riscurilor;

– atragerea investițiilor străine directe în scopul modernizării și restructurării economiei naționale și integrarării acesteia în economia mondială;

– maximizarea utilizării resurselor financiare locale, inclusiv a cetățenilor, remitenților și surselor proprii ale inreprinderilor;

– în elaborarea concepției securității economice a Republicii Moldova trebuie luată în considerație tranziția spre dezvoltare durabilă cu un anumit nivel al reglementării de către stat a proceselor economice ce garantează stabilitatea și securitatea economică a statulu;

– consolidarea structurală a sistemului socio-economic pe baze durabile, în conformitate cu cerințele de integrare în Uniunea Europeană;

– formarea capitalului uman în corespundere cu exigențele științifice, tehnologice, informaționale și morale;

– reformarea sistemului de securitate socială, atingerea standardelor unui trai decent.

La începutul mileniului III, factorii de natură economică capătă din ce în ce mai multă importanță în procesul de realizare a stării de securitate. Securitatea națională, și mai apoi cea regională, internațională, nu poate exista fără asigurarea unei securități economice adecvate.

Desigur că mulți dintre factorii economici identificați pot constitui atât surse de securitate, cât și de insecuritate, însă starea de securitate a sistemului depinde de capacitatea statului de a gestiona cât mai eficient acești factori, prin maximizarea celor pozitivi și atenuarea sau chiar eradicarea celor negativi.

De aceea, se impune dezvoltarea de noi instituții internaționale de reglementare a piețelor, de aplanare a confruntărilor economice devastatoare, precum și o cooperare multilaterală a statelor lumii pentru a slăbi influența negativă a factorilor economici.

LISTA BIBLIOGRAFICĂ

Новикова И. В. Глобализация, государство и рынок: ретроспектива и перспектива взаимодействия. Мн.: Акад. упр. При Президенте Респ. Беларусь, 2009

Гринин Л. Е. Глобализация и национальный суверенитет. История и современность. № 1-2005. С. 6-31.

 Дергачев В. А. Глобалистика. – М.: ЮНИТИ-ДАНА, 2005. ISBN 5-238-00957-7

Аттали Ж. Карл Маркс. Мировой дух. М., 2008, с.192

BARI, I. Globalizarea și problemele globale, București,Editura Economică, 2001

Прохожее А., Национальная безопасность: основы теории, сущность, проблемы. М. РАГС. 1996. 179с.

Основы экономической безопасности (государство, регион, предприятие, личность): Учебно-практическое пособие под ред. Е.А.Олейникова. М. Интел-Синтез. 1997. 310с.

Петровский В., Доктрина «Национальной безопасности» в глобальной стратегии США. Международные отношения. 1980. 277с.

Б.Кузык. Стратегия развития: задачи перехода к геоэкономической модели, «Российский экономический журнал», №3, 2000 г.

Securitatea economică a Republicii Moldova în condițiile globalizării, http://www.ax.md

Daniel Daianu, Some Thoughts on the Nexus Economy-Security, expunere la seminarul "Securitatea Romaniei in secolul al XXl-lea", Institutul de Studii Internationale si Strategice, Bucuresti, 25 februarie 2000

Aurel Băloi, Conceptul de securitate – Școli de gandire, http://www.studiidesecuritate.ro

General de brigadă dr. Traian PIGUI, Colocviu Strategic, Nr. 10 (XXII), August 2004

HOTĂRÎRE Nr. 153 din 15.07.2011 „Pentru aprobarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova”, Monitorul Oficial Nr. 170-175 din 14-10-2011, art Nr: 499

Strategia în domeniul siguranței alimentare pentru Republica Moldova 2011– 2015

Situația social-economică a Republicii Moldova în ianuarie-iunie 2012, BNS

Propunerile Institutului de Economie, Finanțe și Statistică al AȘM privind măsurile în vederea asigurării securității alimentare a țării

Energie furnizată sigur, utilizată eficient, particip.gov.md

Strategia națională de dezvoltare 2020

http://www.publika.md/top-ul-tarilor-cu-cei-mai-multi-bani-transferati-de-peste-hotare–vezi-unde-e-moldova_1134371.html

V. Roșcovan, R. Palanciuc, V. Zaharia, M. Roșcovan, Oportunități de afaceri pentru beneficiarii de remitențe

Radio Chișinău, Transferurile bănești vor afecta economia națională, publicat pe 24 mai 2012, http://www.radiochisinau.md/transferurile_banesti_vor_afecta_economia_nationala-3778

http://www.eco.md/index.php?option=com_content&view=article&id=7731:muravschi-fr-remitene-am-avea-recesiune-economic-de-30&catid=98:economie&Itemid=469

http://www.politik.md/articles/economic/alexandru-oleinic-despre-remitente-si-efectele-lor-asupra-economiei-nationale/10325/

Acasă

http://www.moldpres.md/news/2015/04/07/15002305

Прохожее А., Национальная безопасность: основы теории, сущность, проблемы. М. РАГС. 1996. 179с.

Белоус И., Экономическая теория и экономические доктрины. Курс лекций. Изд.2. Ch. ULIM. 2007. 149с.

Aspectele cheie ale securității naționale, http://www.moldovenii.md/md/section/592

Manole T., Finanțile publice locale: rolul lor in consilidarea autonomiei financiare la nivelul unităților administrative-teritoriale. Chișinău.: Epigraf S.R.L. -2003. -240p.

Черняк Ю.И., Системный анализ в управлении экономикой. М. 1975.

Strategia Guvernului și Băncii Naționale a Moldovei cu privire la dezvoltarea sectorului financiar al Republicii Moldova în perioada 2005-2010. Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului și Băncii Naționale a Moldovei nr. 135 din 8 februarie 2005.

Дидык В., «Вопросы правового регулирования в области обеспечения финансовой безопасности США». ЗАКОН И ЖИЗНЬ № 7(212). 2009. с. 49 – 52.

Указ Президента РФ от 15.03.99 № 333 «О структуре аппарата Совета Безопасности Российской Федерации». // СЗ РФ. 1999. № 12. 1452c.

Гринин Л., Национальный суверенитет в век глобализации. Суверенитет. Трансформация понятий и практик. М. 2008. с. 104-128.

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. Monitorul Oficial Nr. 1 от 12.08.1994.

Lege Nr. 618 din 31.10.1995 «Securității statului». Publicat : 13.02.1997 în Monitorul Oficial Nr. 10-11 art Nr: 117

Lege Nr. 190 din 26.07.2007. «Cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului», publicat : 07.09.2007 în Monitorul Oficial Nr. 141-145 art Nr : 597

Lege Nr. 1031-XIV din 08.06.2000. «Reglementării de stat a activității comerciale externe». Publicat: 21.09.2000 în Monitorul Oficial Nr. 119120 art Nr : 838

Lege Nr. 112 din 22.05.2008 «Pentru  aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova». Publicat: 03.06.2008 în Monitorul Oficial Nr. 97-98 art Nr: 357

HOTĂRÎRE Nr. 153 din 15.07.2011 „Pentru aprobarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova”, Monitorul Oficial Nr. 170-175 din 14-10-2011, art Nr: 499

Guvernare și Democrație, revistă de analiză și sinteză, Nr. 1(7), 2011

Alexandru Fală, „Cooperarea economică cu UE – un imperativ pentru dezvoltarea Republicii Moldova”, Buletinului de Politică Externă Nr. 28, IDIS “Viitorul”

Ministerul Culturii, “Republica Moldova în contextul integrării Europene”, http://www.mc.gov.md/

Institutul de politici publice, “Impactul politicilor economice din Republica Moldova în perspectiva de integrare europeană”, http://ipp.md/

http://www.expert-grup.org/ro/comentarii/item/1077-depreciere-mdl

http://emeteo.ro/ro/news/expertdece-%20adepreciatleulicumlputemredre-a/

Wall Street Moldova

Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 364

BIBLIOGRAFICĂ

Новикова И. В. Глобализация, государство и рынок: ретроспектива и перспектива взаимодействия. Мн.: Акад. упр. При Президенте Респ. Беларусь, 2009

Гринин Л. Е. Глобализация и национальный суверенитет. История и современность. № 1-2005. С. 6-31.

 Дергачев В. А. Глобалистика. – М.: ЮНИТИ-ДАНА, 2005. ISBN 5-238-00957-7

Аттали Ж. Карл Маркс. Мировой дух. М., 2008, с.192

BARI, I. Globalizarea și problemele globale, București,Editura Economică, 2001

Прохожее А., Национальная безопасность: основы теории, сущность, проблемы. М. РАГС. 1996. 179с.

Основы экономической безопасности (государство, регион, предприятие, личность): Учебно-практическое пособие под ред. Е.А.Олейникова. М. Интел-Синтез. 1997. 310с.

Петровский В., Доктрина «Национальной безопасности» в глобальной стратегии США. Международные отношения. 1980. 277с.

Б.Кузык. Стратегия развития: задачи перехода к геоэкономической модели, «Российский экономический журнал», №3, 2000 г.

Securitatea economică a Republicii Moldova în condițiile globalizării, http://www.ax.md

Daniel Daianu, Some Thoughts on the Nexus Economy-Security, expunere la seminarul "Securitatea Romaniei in secolul al XXl-lea", Institutul de Studii Internationale si Strategice, Bucuresti, 25 februarie 2000

Aurel Băloi, Conceptul de securitate – Școli de gandire, http://www.studiidesecuritate.ro

General de brigadă dr. Traian PIGUI, Colocviu Strategic, Nr. 10 (XXII), August 2004

HOTĂRÎRE Nr. 153 din 15.07.2011 „Pentru aprobarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova”, Monitorul Oficial Nr. 170-175 din 14-10-2011, art Nr: 499

Strategia în domeniul siguranței alimentare pentru Republica Moldova 2011– 2015

Situația social-economică a Republicii Moldova în ianuarie-iunie 2012, BNS

Propunerile Institutului de Economie, Finanțe și Statistică al AȘM privind măsurile în vederea asigurării securității alimentare a țării

Energie furnizată sigur, utilizată eficient, particip.gov.md

Strategia națională de dezvoltare 2020

http://www.publika.md/top-ul-tarilor-cu-cei-mai-multi-bani-transferati-de-peste-hotare–vezi-unde-e-moldova_1134371.html

V. Roșcovan, R. Palanciuc, V. Zaharia, M. Roșcovan, Oportunități de afaceri pentru beneficiarii de remitențe

Radio Chișinău, Transferurile bănești vor afecta economia națională, publicat pe 24 mai 2012, http://www.radiochisinau.md/transferurile_banesti_vor_afecta_economia_nationala-3778

http://www.eco.md/index.php?option=com_content&view=article&id=7731:muravschi-fr-remitene-am-avea-recesiune-economic-de-30&catid=98:economie&Itemid=469

http://www.politik.md/articles/economic/alexandru-oleinic-despre-remitente-si-efectele-lor-asupra-economiei-nationale/10325/

Acasă

http://www.moldpres.md/news/2015/04/07/15002305

Прохожее А., Национальная безопасность: основы теории, сущность, проблемы. М. РАГС. 1996. 179с.

Белоус И., Экономическая теория и экономические доктрины. Курс лекций. Изд.2. Ch. ULIM. 2007. 149с.

Aspectele cheie ale securității naționale, http://www.moldovenii.md/md/section/592

Manole T., Finanțile publice locale: rolul lor in consilidarea autonomiei financiare la nivelul unităților administrative-teritoriale. Chișinău.: Epigraf S.R.L. -2003. -240p.

Черняк Ю.И., Системный анализ в управлении экономикой. М. 1975.

Strategia Guvernului și Băncii Naționale a Moldovei cu privire la dezvoltarea sectorului financiar al Republicii Moldova în perioada 2005-2010. Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului și Băncii Naționale a Moldovei nr. 135 din 8 februarie 2005.

Дидык В., «Вопросы правового регулирования в области обеспечения финансовой безопасности США». ЗАКОН И ЖИЗНЬ № 7(212). 2009. с. 49 – 52.

Указ Президента РФ от 15.03.99 № 333 «О структуре аппарата Совета Безопасности Российской Федерации». // СЗ РФ. 1999. № 12. 1452c.

Гринин Л., Национальный суверенитет в век глобализации. Суверенитет. Трансформация понятий и практик. М. 2008. с. 104-128.

Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. Monitorul Oficial Nr. 1 от 12.08.1994.

Lege Nr. 618 din 31.10.1995 «Securității statului». Publicat : 13.02.1997 în Monitorul Oficial Nr. 10-11 art Nr: 117

Lege Nr. 190 din 26.07.2007. «Cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului», publicat : 07.09.2007 în Monitorul Oficial Nr. 141-145 art Nr : 597

Lege Nr. 1031-XIV din 08.06.2000. «Reglementării de stat a activității comerciale externe». Publicat: 21.09.2000 în Monitorul Oficial Nr. 119120 art Nr : 838

Lege Nr. 112 din 22.05.2008 «Pentru  aprobarea Concepției securității naționale a Republicii Moldova». Publicat: 03.06.2008 în Monitorul Oficial Nr. 97-98 art Nr: 357

HOTĂRÎRE Nr. 153 din 15.07.2011 „Pentru aprobarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova”, Monitorul Oficial Nr. 170-175 din 14-10-2011, art Nr: 499

Guvernare și Democrație, revistă de analiză și sinteză, Nr. 1(7), 2011

Alexandru Fală, „Cooperarea economică cu UE – un imperativ pentru dezvoltarea Republicii Moldova”, Buletinului de Politică Externă Nr. 28, IDIS “Viitorul”

Ministerul Culturii, “Republica Moldova în contextul integrării Europene”, http://www.mc.gov.md/

Institutul de politici publice, “Impactul politicilor economice din Republica Moldova în perspectiva de integrare europeană”, http://ipp.md/

http://www.expert-grup.org/ro/comentarii/item/1077-depreciere-mdl

http://emeteo.ro/ro/news/expertdece-%20adepreciatleulicumlputemredre-a/

Wall Street Moldova

Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 364