Influențe ale factorilor psiho-sociali în convingeri, atitudini și comportamente sexuale și intervenții preventive la tineri COORDONATOR STIINTIFIC:… [301401]

Doctorat

Influențe ale factorilor psiho-sociali în convingeri, atitudini și comportamente sexuale și intervenții preventive la tineri COORDONATOR STIINTIFIC:… [301401]

Byadmin ianuarie 1, 2024

[anonimizat], atitudini și comportamente sexuale și intervenții preventive la tineri

COORDONATOR STIINTIFIC:

PROF. UNIV. DR. POPESCU LIVIA

DOCTORAND: [anonimizat]

2016

BABES-[anonimizat], ROMANIA

FACULTY OF SOCIOLOGY

SOCIOLOGY DOCTORAL SCHOOL

Ph.D. [anonimizat], attitudes and sexual behaviors and preventive interventions to youth

SCIENTIFIC ADVISOR:

PROFESSOR Ph.D. POPESCU LIVIA

AUTHOR:

Ph.D. [anonimizat]

2016

[anonimizat], atitudini și comportamente sexuale și intervenții preventive la tineri

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

COORDONATOR STIINTIFIC:

PROF. UNIV. DR. POPESCU LIVIA

DOCTORAND: [anonimizat]

2016

CUPRINS

REZUMAT

(în lucru)

1.Rolul factorilor psihosociali asupra convingerilor disfuncționale despre sexualitate

ABSTRACT: [anonimizat], sexualitatea rămâne încă un domeniu "tabu", timid abordat atât în cabinetul psihologului cât și în procesul educațional din școli.

[anonimizat] a [anonimizat], terapie dar și din punct de vedere educațional. [anonimizat] a unui demers științific și riguros ce răspunde cerințelor complexe ale omului din secolul XXI.

Scopul lucrării este studierea influențelor factorilor psihosociali asupra convingerilor disfuncționale despre sexualitate.

Studiul a fost realizat pe 593 persoane, 18 – 40 de ani. S-a [anonimizat], P.; Pinto-Gouvela, J. (2006).

Rezultatele evidențiază rolul factorilor psihosociali asupra convingerilor disfuncționale despre sexualitate.

2. “[anonimizat] a globalizării”

Într-o [anonimizat], a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], cât și o [anonimizat]. Studiul de față și-a [anonimizat], convingeri, atitudini și comportamente sexuale noi ale tinerilor vs generația anilor ‘80-’90. Scopul studiului este de a evidenția modificările și tendințele apărute pentru o mai bună înțelegere a [anonimizat], cu o probabilitate crescută de preîntâmpinare a efectelor nedorite. Studiul a fost realizat pe un eșantion aleatoriu de 500 de tineri și adulți. Rezultatele studiului evidențiază diferențe semnificative între cele două grupuri studiate, care evidențiază necesitatea clară a dezvoltării activităților de cercetare dintr-o perspectivă pluri-, inter- și transdisciplinară care pot crea premisele unor demersuri eficiente cu relevanță concretă.

Cuvinte cheie: sexualitate, tineri, transdisciplinaritate, educație, psihosexologie

3. Influențe psiho-sociale postmoderne asupra convingerilor disfuncționale sexuale ale tinerilor români.

Abstract

Societatea post-modernă a asistat la apariția de noi comportamente și credințe sexuale în rândul tinerilor și de canale de comunicare socială noi și revoluționare. Prezenta cercetare a explorat relația dintre sursele moderne și tradiționale de informații despre problemele sexuale și credințele disfuncționale sexuale pe un eșantion de 599 de bărbați și femei români tineri (cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani). Rezultatele au arătat că convingerile disfuncționale sexuale sunt asociate negativ cu citirea cărților de educație sexuală și pozitiv cu accesarea Internetului sau discuțiile cu prietenii. Discuția se axează pe necesitatea de a dezvolta taxe mai eficiente de educație sexuală.

Cuvinte cheie: educație sexuală, tineret, convingeri disfuncționale sexuale, pluri-inter-și trans-disciplinaritate;

4. “Modele noi de psihoterapie în contextul globalizării și exploziei tehnologiei comunicării și informației”

În contextul globalizării și exploziei tehnologiei comunicării și informației, psihoterapia capătă noi perspective de dezvoltare, nu doar în direcția unei abordări integrative, ci și în direcția valorificării potențialului tehnologic într-un proces de dezvoltare exponențial. Societatea postmodernă crează atât premisele, cât și necesitatea abordării paradigmelor postmoderne adaptativ dinamice dintr-o perspectivă pluri-, inter- și transdisciplinară. Cum tehnologiile de comunicare audio-video prin internet, a efectelor 3D și a realizării de filme, clipuri și alte materiale audio-video au devenit ușor accesibile, într-o societate competitivă cu o activitate accelerată, utilizarea acestor noi posibilități în psihoterapie devine o necesitate. Studiul de față și-a propus experimentarea utilizării psihoterapiei online audio-video la distanță prin internet și a video-clip-terapiei în vederea studierii elementelor, mecanismelor și efectelor care pot crea o imagine asupra eficienței și condițiilor necesare pentru obținerea unor rezultate semnificative, pe populație românească. Utilizarea tehnologiilor noi nu reprezintă o noutate, dar apare necesitatea cercetării pentru a înțelege mai bine elementele și mecanismele ținând cont de profilul psiho-socio-cultural al subiecților, în cazul nostru pe populație românească. Cercetarea a fost realizată prin 30 de studii de caz calitative în care s-au studiat și analizat elementele, mecanismele și efectele pe subiecții români cu diverse vârste. Studiul mai cuprinde 105 tineri și încă 130 de persoane cu vârste diferite. Rezultatele studiului evidențiază mai multe aspecte între care, un potențial uriaș de dezvoltare a unor metode noi de psihoterapie eficiente utilizând noile tehnologii, necesitatea extinderii cercetării atât calitative, cât și cantitative în acestă direcție, cât și elemente relevante pentru obținerea eficienței în aceste tipuri de terapie cum ar fi: vârsta subiectului, familiaritatea utilizării comunicării audio-video online, stadiul terapiei în care se introduc aceste metode, profiliul psiho-socio-cultural ș.a.m.d.

Cuvinte cheie: psihoterapie, transdisciplinaritate, video-clip-terapie, online.

5. Intervenții psiho-sociale inovatoare care vizează reducerea convingerii disfuncționale sexuale

Abstract

Într-o societate în care adolescenții pot accesa cu ușurință informații prin intermediul noilor tehnologii, educația sexuală trebuie să țină pasul. Cercetarea de față a utilizat materiale video, combinate cu focus-grupuri ulterioare pentru a reduce convingeri disfuncționale sexuale. Eșantionul de 100 de participanți de sex masculin a fost împărțită în mod egal între grupurile de intervenție și control. Vârsta participanților a fost cuprinsă între 18 și 25 de ani, cu o medie de 22. Rezultatele arată o reducere semnificativă a convingerilor disfuncționale sexuale la o săptămână după intervenție. Această reducere a fost, de asemenea, evidentă șase luni mai târziu. Discuția se axează pe necesitatea de a dezvolta instrumente mai accesibile și eficiente de intervenție.

Cuvinte cheie: educație sexuală, video-intervenție, convingeri disfuncționale sexuale, pluri-, inter-și trans-disciplinaritate.

6. Educația pentru sănătate și educația preventivă dintr-o perspectivă inter-, pluri- și transdisciplinară – o problemă de interes pentru formatori

REZUMAT:

Într-o societa

te postmodernă, în contextul exploziei informaționale, a globalizării și efectelor generalizării noilor modalități de comunicare cum ar fi internetul, pe fondul profilului psihologic specific tinerilor, apar atitudini, convingeri și comportamente noi, de cele mai multe ori foarte dificil de perceput, înțeles sau acceptat de către adulți. Educația pentru sănătate în societatea postmodernă se confruntă cu provocări dincolo de abordările clasice, apărând noi provocări pentru care societatea nu este pregătită. Internetul, globalizarea, adicția de substanțe, accesul prin internet la informații greu sau imposibil de controlat crează necesitatea unor noi paradigme postmoderne care se adaptează dinamic la noi provocări care apar în permanență, dar în același timp devine necesară abordarea dintr-o perspectivă: inter-, pluri, și transdisciplinară.

Cuvinte cheie: inter-, pluri, și transdisciplinaritate, educație pentru sănătate, societate educațională, paradigme postmoderne adaptativ-dinamice

FORMAREA ADULȚILOR – PARADIGME POSTMODERNE ÎN CONTEXT EUROPEAN

REZUMAT:

În societatea postmodernă concepte cum ar fi „societate educativă” sau „formarea pe toată durata vieții” sunt concepte care sunt permanent menționate în strategiile de dezvoltare durabilă. Trecerea de la paradigmele clasice la paradigmele moderne a fost un prim pas, dar astăzi abordarea educației și nu numai, prin prisma unor paradigme postmoderne devine o necesitate. Mai mult, paradigmele postmoderne nu mai reprezintă un set de principii fixe, ci ele comportă o adaptare permanentă și dinamică la evoluția, transformările și provocările societății care au uneori o curbă exponențială, care reprezintă schimbările socio-economice, explozia informațională și tehnologică.

Cuvinte cheie: inter-, pluri, și transdisciplinaritate, societate educațională, paradigme postmoderne adaptativ-dinamice

CAPITOLUL I.

INTRODUCERE ÎN TEMA CERCETĂRII

1.1 Introducere

Ne aflăm într-o perioadă postmodernă în plină frământare, într-o Românie parte a Uniunii Europene dar și cu legături cu puternice și înfluențe trans-atlantice, într-un context social, politic și economic de transformări profunde spre un model mixt occidental aflat și acesta într-un proces de fământări și transformări. Ne confruntam deopotrivă cu efectele unei crize mondiale economice pe de o parte, dar și de o criză a valorilor pe de altă parte. Un model conservator socio-cultural asupra sexualității și lipsa unui demers educațional coerent domină societatea românească. În consecință, sexualitatea rămâne încă un domeniu "tabu", timid abordat atât în lumea științifică cât și în procesul educațional din școli chiar dacă începând cu anii 2000 s-au facut progrese remarcabile în domeniul științific de cercetare și cel academic, progrese prezentate în lucrarea noastră.

În societatea postmodernă europeană, în plin proces de dezvoltare, unde cel puțin teoretic primează calitatea vieții sub toate aspectele ei, nu putem ignora necesitatea studierii sexualității dintr-o perspectivă științifică inter-, pluri și transdisciplinară, axată pe dezvoltarea durabilă a personalității umane. În acest sens, Cambozie (2007) aprecia că abordarea sexualității are nevoie de o viziune pluridisciplinară. Abordarea multidisciplinară presupune o viziune care să implice diverse domenii cum ar fi ginecologia, urologia, cardiologia, endocrinologia, diabetologia, psihologia generală dar și specifică cum ar fi psihologia socială și psihologia sănătății, psihoterapia, psihoterapia sexuală, sociologia și în ultimii ani un domeniu nou sexologia. Cu cât abordarile sunt mai complexe și din perspectiva mai multor domenii cu atât imaginea fenomenului este mai aproape de real. Construcția acestei echipe trebuie să țină cont de particularitățile fiecarei discipline sau domeniu în parte (ca mijloace, orientări, deschideri etc.) dar și de gradul de libertate al acestora de a încorpora puncte de vedere din alte domenii. Numai așa vom putea vorbi despre un demers autentic într-o „abordare științifică, postmodernă, pozitivă dintr-o perspectivă inter-, pluri și transdisciplinară“ a sexualității umane în rezonanță cu valorile secolului XXI”.

Cu toate că există diferențe majore între diversele grupuri sociale în funcție de factori multipli cum sunt modelul cultural specific și cel general, zona geografică, mediu rural vs urban, nivelul de educație, statutul social, religiozitatea și mulți alți factori, în societatea postmodernă, în contextul exploziei tehnologice și informaționale, a globalizării și efectelor generalizării noilor modalități de comunicare cum ar fi internetul, tehnologile de vârf IT, telefonia și internetul mobil, explozia posibilităților de călătorii facile, ieftine și rapide și alte aspecte care ar putea fi enumerate, influențele globalizării sunt evidente și nasc astăzi provocări, probleme, oportunități, multiple dezbateri, care determină noi studii și cercetări asupra efectelor acestora. Extinderea multinaționalelor pe glob pe de o parte pentru găsirea unor noi piețe de desfacere, pe de altă parte pentru a găsi forță de muncă ieftină este un fenomen vizibil care aduce modificări sociale și enonomice. Extinderea turismului și mai nou a migrației aduce cu sine noi provocări. Toate aspecte care privesc modificarea contextului global ar fi de luat în considerare când analizăm aceste influențe. Viața omului postmodern suferă treptat și în ritm altert modificări uneori majore sub toate aspectele ei.

Societatea noastră contemporană actuală este caracterizată prin mai multe direcții de evoluție distincte. În societatea postmodernă cercetătorii au documentat noi comportamente, atitudini și convingeri sexuale în rândul tinerilor (Rotermann, 2008). Canalele, mijloarele și posibilitățile sociale de comunicare trec printr-o revoluție exponențială rapidă și dramatică, cu noi tehnologii sau chiar super-tehnologizare care apar și se dezvoltă într-un ritm imprevizibil accelerat și care influențează radical viața a sute de milioane de indivizi. Acum, mai mult decât oricând, oamenii au acces extrem de facil la o uriașă cantitate de informații prin intermediul Internetului dar și prin alte multiple mijloace moderne de comunicare, care poate fi copleșitoare. Fenomenul este cel puțin dual pe de o parte accesul la o cantitate uriașă de informații și pe de altă parte bombardarea cu o cantitate uriașă de informații, care pot cu greu fi cu greu procesate.

În pofida volumului aparent nelimitat de informații pe care tineri îl pot accesa din zona virtuală a internetului, ei trăiesc într-o societate în care sexualitatea chiar dacă este abordată parțial, rămâne în profunzimea sa un subiect tabu și este supusă unor constrângeri normative și credințe disfuncționale. Această situație corelată cu explozia tehnologiocă și informațională poate duce la mai multe fenomene greu de gestionat. Conflictul dintre așteptările societății și libertatea accesului la informații a omului indiferent de vârstă poate genera o personalitate dublă a omului postmodern, care poate afișa în public normele, atitudinile și convingerile generale dar și despre sexualitate, acceptate social, în timp ce adoptă în privat connvingeri, atitudini și comportamente foarte diferite. Accesul la cantități uriașe de informații poate crea iluzia că tinerii adolescenți știu mult mai multe despre sexualitate decât cu decenii înainte dar unii cercetătorii au arătat că este vorba despre un amestec de mituri, ficțiuni și adevăruri (Bartle, 1998;. Hockenberry-Eaton et al, 1996). Accesul simplu la un volum uriaș de informații poate fi util sau nu, depinzând de capacitatea fiecărui individ de a le accesa selectiv și a le procesa și filtra într-un mod eficient și util pentru propriile sale nevoi cu pericolul imiment de a face confuzie între numărul de surse și calitatea informațiilor accesate. Unele cercetări susțin că vocabularul adolescenților poate părea complex din cauza canalelor moderne de comunicare socială iar în acest sens mai multe studii au constatat că aceste cunoștințe nu sunt calitative.(Crosby & Yarber, 2001; Padilla & Baird, 1991). Vocabularul adolescențior este foarte bogat și foarte diferit datorită influenței majore asupra limbajului a noilor tehnoiologii, internetului și globalizării informaționale iar influențele țin foarte mult de consistența legăturii cu mediul de influență.

În acest context deosebit de complex și dinamic într-o permanentă schimbare, este foarte important să se înțeleagă mai bine relația dintre sursele de informații despre probleme, atitudini, convingeri și comportamente la modul general dar și din perspectiva sexuală care este abordată în tema noastră. Lucrarea noastră este complexa și abordează mai multe teme de cercetare și studiu teoretic concentrându-se în una dintre teme pe relația dintre sursele de informare sexuală și credințele sau cognițiile disfuncționale. Cognițiile, indiferent dacă sunt conștientizate sau inconștiente, sunt un factor determinant major al unei serii de răspunsuri afective, comportamentale și psiho-fiziologice (David, 2006). Ele sunt considerate disfuncționale pe baze pragmatice, mai precis nu sunt utile putând fi chiar periculoase, sau pe criterii logice, respectiv nu sunt susținute de argumentații sau probe științifice. (Dafinoiu, 2002).

În alt studiu prezentat în lucrarea noastră ne concentrăm pe convingerile disfuncționale, măsurate prin chestionare fiabile și detaliate (de exemplu Chestionarul de Convingeri Sexuale Disfuncționale) și măsurăm de asemenea sursele principale de informare ale subiecților despre aspectele complexe ale sexualității. Cercetarea la care facem referire s-a concentrat atât pe sursele tradiționale cât și pe cele moderne. Teoretic, lipsa de educație în școală sau familie poate duce la convingeri disfuncționale, dar o relație negativă ar putea fi de asemenea găsită între Internet și convingerile disfuncționale în măsura în care Internetul are un conținut sexual bogat, dar nefiltrat și cele mai multe care prezintă fie perspectiva unor amatori (bloggeri) sau de multe ori pagini cu conținut din perspectivă strict dogmatic religioasă fără a avea un suport științific în spate.

Societatea din era postmodernă, în contextul exploziei tehnologice și informaționale, a globalizării și efectelor generalizării noilor modalități de comunicare cum ar fi telefonia mobilă și noile smartphon-uri (telefoane inteligente) , internetul dar și internetul mobil, tehnologiile de vârf IT accesibile tuturor, apariția unor noi medii de stocare uriașe și transmitere a muzicii și filmelor, televiziune prin cablu și satelit, modalități de plată cu card și sau on-line, comerțul electronic și pe internet care a explodat în utimii ani, rezervări și cumpărări de bilete on-line, călătoriile facile, rapide și accesibile aproape oricui, apar influențe majore asupra fiecărui individ direct sau indirect prin cei care fac parte din grupulsocial sau de intercațiune. Deși avem diferențe majore între diferitele grupuri sociale în funcție de factori multipli psiho-socio-economici, mediul metropolelor, mediul urban sau rural, zona geografică, nivelul de dezvoltare economică și socială și multe alte aspecte imposibil de enumerat aici, influențele globale sunt evidente și generează noi provocări, probleme, oportunități, situații, modificări ale vieții de zi cu zi, dezbateri privind aceste schimbări. Mobilitatea deplasării în general dar și a forței de muncă, extinderea modelelor culturale dincolo de spațiile geografice, sociale și economice, extinderea companiilor multinaționale, atât pentru piața de desfacere, cât și pentru identificarea forței de muncă ieftine care au efecte majore asupra viețiid e zi cu zi chiar dacă aceste influențe nu sunt percepute explicit, extinderea societății de consum, sunt aspecte demne de luat în seamă când analizăm influențele asupra existenței și vieții omului din societatea postmodernă.

Psihologia studiază modul în care mediul social influențează felul în care gândim, simțim și ne comportăm, la nivel individual sau de grup. În timp ce societatea ne oferă modele care sunt esențiale pentru succesul nostru ca ființe sociale, aceasta poate fi, de asemenea, sursă de convingeri disfuncționale, care pot afecta starea noastră de bine. Credințele și atitudinile sexuale nu fac excepție de la această regulă. Interacțiunea între factorii noi de influență socială și psihologia adolescentului pot genera convingeri, atitudini, comportamente pe care adulții le pot înțelege și gestiona de cele mai multe ori foarte greu fiind în afara sistemului lor de valori și experiențe.

Convingerile disfuncționale sexuale, indiferent dacă sunt determinate de educație sexuală necorespunzătoare sau modele culturale contradictorii, pot provoca suferință „tăcută”, care se consumă privat și fără conștientizarea adecvată a cauzelor sale. Deoarece adolescenții nu pot găsi informații corecte despre problemele lor sexuale, ei caută răspunsuri pe internet, ceea ce are un efect negativ asupra convingerilor disfuncționale, deoarece informațiile cele mai accesibile și le asigură discreția și confidențialitatea de care au nevoie dar majoritatea acestor surse nu au o baza științifică poate și pentru scopul cercetătorilor nu este acela de ași traduce cercetările într0un limbaj și mesaj simplu de procesat pentru public și mai mult nu au un demers de promovare a unor poziții fundamentate științific pentru publicul larg. Scopul principal uneia dintre temele noastre de cercetare este de a alinia o abordare care transformă un pericol potențial într-o oportunitate: Dacă adolescenții folosesc Internetul mai mult decât oricând, de ce să nu dezvoltăm instrumente de intervenție prin intermediul Internetului în scopul de a reduce convingerile disfuncționale sexuale?

Dezvoltarea spectaculoasă a noilor tehnologii ale informației au deschis căi noi de cercetare și de intervenție în terapie și consiliere. În primul rând, accesibilitatea de comunicare prin intermediul Internetului a făcut posibilă o mai bună interacțiune între terapeuți și clienții lor. Chiar dacă inițial mai mulți autori s-au axat pe consecințele negative ale acestor tehnologii, astăzi interacțiunea online cu terapeutul este din ce în ce mai frecventă.

Terapia online este definită ca „orice tip de interacțiune terapeutică profesională care face uz de Internet pentru a conecta terapeuții profesioniști specializați în sexualitate și clienții lor" asociat sau nu cu tehnici față-în-față (Rochlen, Zack, Speyer, 2004) . În al doilea rând, dezvoltarea de programe specializate și jocuri a crescut semnificativ gama de abordări terapeutice (de exemplu psihoterapie prin calculator / computer-psihoterapie, video-clip terapia).

În anii '80 au existat mai multe teorii critice cu privire la eficacitatea terapeutică a jocurilor video și, în ciuda unor rezultate promițătoare (Larose et al., 1989), această abordare a trebuit să aștepte noul mileniu pentru o creștere a interesului cercetătorilor. În prezent, mai multe linii de cercetare au demonstrat eficacitatea jocurilor de calculator terapeutice (Bertolini & Nissim, 2002; Griffiths, 2004; Salonius-Pasternak, Gelfond, 2005; Umanski, Kosters, Verbeek, Schiller, 2008; Zelnick, 2005), și a condus la o extensie on-line a intervenției terapeutică (Wilkinson, Ang, Dion, 2008). Indiferent de stilurile și tipurile de jocuri adoptate de către diverși autori, se pare că există un rezultat comun: utilizarea de jocuri video în psihoterapie a ajutat pacienții tineri să devină mai entuziaști și cooperanți în relația lor cu terapeutul (Ceranoglu, 2010).

Lucrarea de față s-a concentrat pe intervenții prin video-clipuri. Terapia prin video-clip oferă posibilitatea de a crea nenumărate clipuri video care sunt mai accesibile decât filmele în extenso și pot fi personalizate de terapeuți în funcție de nevoile clienților lor. În timp ce video-clipurile și filmele existente se concentrează în principal pe probleme legate de igiena sexuală, contracepție și anatomie, adolescenții sunt preocupați și de alte probleme și caută răspunsuri pe Internet, unde informația cea mai accesibilă este non-științifică și deformată de miturile despre sexualitate din societate. Deși intervențiile bazate pe video-clipuri sunt doar în primele lor stadii de dezvoltare, avantajele și potențialul lor terapeutic, educațional sau de intervenție sociologică ar putea conduce la o expansiune rapidă și eficientă.

Intervențiile de tip video-clip combină tehnologia, metodele educaționale, psihologia, sociologia, meloterapia și altele. Deoarece multe domenii de cercetare sunt implicate în dezvoltarea efectivă a intervenției prin video-clip, o abordare inter-, pluri- și trans-disciplinară devine esențială. Într-o lume care trece printr-un proces rapid de transformare, conceptele și teoriile urmează aceeași cale. Astăzi putem doar vorbi de un sistem dinamic de adaptare continuă și în schimbare. Metodele educaționale și terapeutice de intervenție sunt limitate de aceste realități post-moderne din societate și necesită o abordare trans-disciplinara, care ar trebui să fie la fel de dinamică ca și nevoia indivizilor de a se adapta la o societate în continuă schimbare (Nicolescu, 1999).

Video-clipurile terapeutice accesate prin intermediul Internetului pot avea mai multe avantaje distincte. În primul rând, având în vedere faptul că problemele sexuale pot declanșa cu ușurința anxietatea clientului și împiedică eficiența comunicării lui cu terapeutul, comunicarea on-line ar putea oferi un tampon împotriva unei astfel de reacții, prin încurajarea exprimării libere (Suler, 2004). În al doilea rând, prin accesul la Internet terapeutul poate intra cu ușurință în contact cu clientul, fără probleme legate de mobilitate (așa cum este cazul în studiul de față cu participanți din unele zone rurale). În al treilea rând, în anumite contexte de comunicare online oamenii pot depăși unele constrângeri asociate cu prezența efectivă și ar putea relaționa la un nivel mai profund (Suler, 2005).

Este important de menționat că procedura noastră a fost concepută pentru a contracara unele dintre dezavantajele asociate cu acest tip de intervenție terapeutică. De exemplu, interacțiunea on-line poate pierde un important feedback nonverbal și chiar verbal, care este esențial pentru progresul terapeutic (Alleman, 2002). În acest sens, după sesiunile de intervenție, atât individuale și de grup, am organizat focus grupuri, în care am adunat informații importante despre modul în care participanții au înțeles mesajul video-clipurilor și le-am oferit clarificări și îndrumări atunci când a fost cazul.

Viața omului postmodern suferă treptat modificări majore, iar tinerii cu o receptivitate și o curiozitate crescută față de nou, nu fac excepție. Educația pentru sănătate este astăzi o provocare, deoarece au apărut riscuri noi, iar pe fondul profilului psihologic specific tinerilor, apar atitudini, convingeri și comportamente noi, de cele mai multe ori foarte dificil de perceput, înțeles sau acceptat de către adulți. Elemente în contextul exploziei informaționale, a globalizării și efectelor generalizării noilor modalități de comunicare cum ar fi internetul, tehnologile IT, telefonia mobilă, călătoriile facile și rapide s.a.m.d. influențele globale sunt evidente și nasc astăzi dezbateri, noi studii și cercetări asupra efectelor acestora. Educația pentru sănătate apare ca o nevoie a unor acțiuni preventive privind sănătatea, fiind bine știut faptul că este mult mai ușor și mai puțin costisitor să prevenim decât se reparăm. (Bălănean, 2011). Astăzi au apărut perspective noi privind alimentația, prevenția îmbolnăvirilor ș.a.m.d., dar apar noi provocări ale societății postmoderne, cum ar fi aspecte legate de adicția de substanțe care a crescut îngrijorător, provocările internetului, care pe lângă avantajele lui comportă diferite tipuri de riscuri și expuneri. Educatorul în accepțiunea lui extinsă, cel care exercită o influență asupra tinerilor depășește granița reprezentată de către profesorii din școală sau de către părinți. Educația pentru sănătate nu poate fi eficientă dacă nu reușește să compenseze influențele și expunerile la risc ale tinerilor care astăzi au acces la informații de cele mai multe ori mai facil decât adulții, la care se adaugă capacitatea lor ridicată de a se adapta, se a învăța și a avea acces la informații mai ales prin accesul la internet. Este o certitudine faptul că tinerii pot obține informații de pe internet mult mai facil decât educatorii sau părinții. În această situație devine foarte greu de compensat în necunoștință de cauză riscul la care sunt expuși tinerii.

Provocările societății post moderne sunt multiple: pe de o parte explozia informațională și tehnologică, globalizarea, transformările rapide economice și sociale, pe de altă parte strategiile de dezvoltare care integrează conceptele de dezvoltare durabilă. Nu în ultimul rând între multe alte provocări, România se confruntă cu un context nou, cel european care pe de o parte presupune o competiție cu state mult mai dezvoltate economic, mult mai bine poziționate în Uniunea Europeană, dar se confruntă și cu multe reguli noi.

Provocările astăzi sunt în planurile multiple ale umanității și ale planetei, indiferent de domeniu, inevitabil comportă o abordare prin prisma unor pradigme noi. Dacă inițial abordările clasice ale unui subiect sau domeniu de studiu erau monodisciplinare, astăzi o astfel de abordare este demult depășită. Cu câteva zeci de ani în urmă au apărul concepte cum ar fi abordările holistice care presupuneau depășirea abordării monodisciplinare printr-o abordare complexă, dar acest termen a fost utilizat mai mult în psihologie și medicină deși apărea și în alte domenii cu sensul de abordare extinsă dincolo de monodisciplinaritate. Holismul, ca termen, a fost ulterior adoptat în școlile spiritualiste fiind oarecum compromis, astfel încât în lumea științifică de astăzi se utilizează tot mai mult termenii de “multidisciplinaritate” și “transdisciplinaritate”. Abordarea monodisciplinară fiind depășită, termenul de holism fiind oarecum compromis, termenii de “multidisciplinaritate” și “transdisciplinaritate”, iau locul acestora și treptat acestea se dezvoltă și se rafinează trecând prin diferite faze până la abordările de astăzi “Inter-, Pluri- și Transdisciplinaritate”. Basarab Nicolescu (1999) tratează amplu transdisciplinaritatea și o aprofundează, dar în același timp atrage atenția asupra necesității luării în calcul a conceptului în întregul său: Inter-, Pluri- și Transdisciplinaritate. Dacă abordarea monodisciplinară devine săracă și subiectivă privind obiectul sau domeniul de studiu, numai prin prisma unei singure discipline, abordarea multidisciplinară sau transdisciplinară cu toate că rezolvă depășirea acestui stadiu vom constata că este insuficientă fiind necesară depășirea transcenderii prin mai multe discipline. Astfel pentru abordarea unui subiect sau domeniu de studiu din perspectiva mai multor discipline apar două aspecte importante: spațiul sau golul existent între discipline și necesitatea creării unui limbaj de comunicare între acestea. Crearea unui limbaj de comunicare între discipline sau domenii este necesar pentru a perminte accesul și înțelegerea atât din propria perspectivă, cât și din perspectiva disciplinei (domeniului) sau disciplinelor (domeniilor) “partener”. Pentru completarea conceptului devine inevitabilă corelarea legăturilor directe și indirecte între toate disciplinele utilizate într-un anume subiect de studiu sau de abordare. (Bălănean & Coșa, 2011).

1.2 Aspecte Psihosociale ale Globalizării

Ne aflăm într-o societate postmodernă, în care sub diverse forme explozia informațională și a globalizării generează în timp modificări majore ale vieții și comportamentului omului. Efectele extinderii exponențiale a noilor modalități de comunicare cum ar fi internetul, telefonia mobilă și mijloacele audio-video (televiziune, radio, noi medii de stocare) au efecte majore asupra vieții omului indiferent de loc, vârstă, modele culturale ș.a.m.d., nu în aceași măsură dar în timp apar efecte.

Cercetătorii se apleacă din ce în ce mai mult pentru a studia efectele internetului, mijloacelor de comunicare, a televiziunii, radioului, ș.a.m.d. asupra comportamentului uman.

Pe fondul profilului psihologic specific tinerilor la care curiozitatea universală este cea mai ridicată, apar influențe majore ale acestor factori, apărând atitudini, convingeri și comportamente noi de cele mai multe ori foarte dificil de perceput, înțeles sau acceptat de către adulți și cu atât mai greu de gestionat. Aspectele legate de sexualitatea tinerilor nu fac excepții acestor transfornări, uneori greu de imaginat de către societate și chiar de către specialiști. Scăderea vârstei debutului vieții sexuale, convingeri, atitudini și comportamente sexuale noi în contextul lipsei educației sexuale la vârste adecvate, cât și o societate nepregătită să înțeleagă și să gestioneze acest fenomen, pot duce la efecte greu de estimat și imaginat.

Trăim într-o societate în care omul de câteva zeci de ani călătorește în spațiul cosmic, tehnologiile noi de astăzi au ajuns la niveluri imposibil de imaginat cu cincizeci de ani în urmă, decât în literatura SF dar și în acest caz în direcții diferite de realitățile de astăzi. Medicina, ca și alte științe, evoluează într-un ritm extrem de alert, în timp ce prin media omul este bombardat cu simboluri sexuale și cu toate acestea într-un mod paradoxal în România, abordarea sexualității umane într-un cadru științific organizat a demarat relativ recent în domeniul sexologiei, psihosexologia fiind aproape inexistentă. Datorită unei cauzalități complexe, începând cu paradigma culturală și paradigma socială specifică și mergând până la niveluri de dezvoltare socială și modernitate educațională, sexualitatea rămâne din perspectiva specialiștilor un domeniu ”tabu”, timid abordat sau inexistent, atât în lumea științifică, mai ales în psihologie, cât și în procesul educațional actual din sitemul de învățământ indiferent dacă facem referire la nivelul preuniversitar, universitar sau postuniversitar. Este evident că asistăm la modificări semnificative ale convingerilor, modelelor, atitudinilor și comportamentelor sexuale la tineri, modificări care nu pot fi percepute în întegralitatea lor, înțelese și gestionate de către adulți, fie că discutam de părinți, educatori sau specialist (psihologi, sociologi, medici ș.a.m.d.). Nu numai că nu avem o educație sexuală și metode preventive ale unor consecințe negative adaptate noii societăți, dar educația sexuală și metodele preventive lipsesc cu desăvârșire. Singurele demersuri, și acestea din partea mai mult a societății civile, sunt programele de preventive a BTS.

În antiteză cu ceea ce constatăm în România, o serie de țări dezvoltate au conștientizat fenomenul care confruntă societatea din perspectiva sexualității omului postmodern. Spre exemplu în aprilie 2010, guvernul regional din Ontario a declarat că propunerea curriculumului educației sexuale are nevoie de o „regândire”. Pe undeva similar cu România, părinții au obiectat faptul că va fi introdus în conținutul pentru elevii de 12-13 ani, tematici care abordează sexul oral și anal, iar elevii vor fi încurajați să viziteze clinici de sănătate sexuală (inexistente în România chiar și la nivel de concept). Printre alte probleme controversate a fost și introducerea unor teme care abordează orientarea sexuală și aspecte legate de gen pentru elevii de 9-10 ani. Aspectele legate de necesitatea educației sexuale timpurii, cât și controversele legate de acestea sunt binevenite, dar depășesc limita curriculei. Guvernul canadian din Ontario, gândește o strategie în care se dorește acordarea părinților a unui rol activ și larg în educația sexuală, iar dacă analizăm această abordare putem ușor realiza că motivele nu sunt doar etice și legale, ci și de natură practică pentru eficientizarea procesului. Interesul statului (sau al școlilor publice) pentru educația sexuală a copiilor și tinerilor regândită și pusă pe alte principii, vine în urma deciziei provinciei de a opri temporar implementarea noului curriculum care a creat o rafală de opinii și articole. Unele dau impresia că educația sexuală a fost retrasă în totalitate, alte articole avertizează că există un mare pericol deoarece copiii navighează singuri pe internet în descoperirea și autoinformarea propriei sexualități într-o epocă a internetului unde accesul la informație este greu de limitat sau controlat. Se conștientizează în același timp lipsa părinților într-un proces educativ activ lăsat mai degrabă în responsabilitatea școlii, dar și teama abordării unor aspecte sexuale pentru care se simt depășiți, preferând atitudinea pasivă. Aceste aspecte ridică probleme care necesită soluții complexe, uneori imposibil de gândit într-un mod eficient și definitiv. (Mitchell, 2010).

Educația sexuală are rădăcini ferme în educația publică, însă rămâne nesemnificativă în comparație cu relațiile familiare puternice și efectele de influență ale grupurilor sociale. Regândirea curriculumul provincial ar trebui să includă un rol mult mai mare al părinților și ar trebui să accentueze informații de actualitate și corecte din punct de vedere social, psihologic și medical și nu ideologii sexuale învechite. În calitate de autor și psihiatru, Miriam Grossman a afima ”Unde libertatea sau ignoranța sexuală este o prioritate, sănătatea sexuală are de suferit”.(Grossman, 2009). O problema majoră care se conturează este faptul că se poate constata că uneori până și problemele minimelor reguli sau abordarea sexualității în condiții de siguranță sunt lăsate de o parte în favoarea liberei alegeri și a libertinajului sexual. În acest context este necesar să se facă o distincție clară între libertinaj sexual și libertate sexuală, între persoana informată corect pe baze științifice și persoana lăsată să se autoinformeze dintr-un mediu mult prea complex pentru a selecta informația corectă și relevantă.

Există studii care evidențiază modificarea vârstei debutului primelor experiențe sexuale în ambele direcții, perioade în care vârsta debutului scade și perioade în care vârsta debutului vieții sexuale crește. Este de asemnea studiată și conștientizarea importanței cât și utilizarea efectivă a prezervativului, atât pentru prevenția BTS, cât și pentru a evita o sarcină nedorită. Lipsa unei corecte informări într-un limbaj adecvat și într-un cadru care ține cont de feedbackul tinerilor la programele de educație sexuală poate duce adesea la un comportament cu risc ridicat. (Rotermann, 2008).

Convingerea, că adolescenții de azi știu mai multe despre sex decât părinții lor știau la vârsta lor, este larg acceptată. Însă când cercetătorii examinează cunoștințele lor despre această temă, ei descoperă un amestec de fapte, ficțiuni, mituri și adevăruri. (Bartle, 1998; Hockenberry-Eaton et al. 1996). Vocabularul lor despre sexualitate poate să pară complex datorită mijloacelor de comunicare moderne în special datorită cantității uriașe de informații accesabile pe internet. Analizand calitatea informațiilor și înțelegerea corectă a termenilor constatăm că acestea se opresc la cantitate fără a avea o definire clară a termenilor conceptelor și mai ales fără a înțelege aspectele profunde fizice și emoționale legate de sexualitate. (Crosby & Yarber, 2001; Padilla & Baird, 1991). Faptul că adolescenții vorbesc mult despre sex deși înțeleg nu neapărat corect sexualitatea, pentru unii părinți este liniștitor, iar pentru alții este înspăimântător. Tema sexualității adolescentului este tulburătoare pentru mulți părinți. Apar întrebări firești: ar fi necesară abordarea sexualității numai din perspectiva reproducerii sau părinții ar fi necesar să explice mai mult și celelalte aspecte complexe despre sexualitate și să corecteze neînțelegerile? Discuțiile despre sexualitate mai ales dincolo de dimensiunea reproductivă vor încuraja activitatea sexuală? Dacă discuțiile despre sexualitate vor determina adolescenții să pună întrebări părinților despre trecutul lor sexual? În mod clar astfel de întrebări arată o mare dilemă a părintilor în abordarea sexualității cu adolescenții. (Schrader, 2007).

Adolescenții au acces la foarte multe informații despre sex din mass media. Influențele sunt semnificative, se pot constata și prin filmele cu tematică sexuală care abundă pe piață. Un exemplu dintre multiple altele poate fi serialul de televiziune Melrose Place în care vecinii locuitorilor văd caractere ficționale, în care lauda de sine pe teme sexuale și schimbul de parteneri sexuali sunt la fel de comune ca în cazul schimburilor unor cartonașe de baseball. Imaginile provocatoare ale revistelor, temele video-clipurilor, ritmurile muzicii ascultate în căști pe texte specifice temelor de interes ale tinerilor, imaginile sexualității și a unor potențiale comportamente sexuale promovate de către media se învârte în jurul adolescenților americani, exact când sunt într-un proces de a se defini ființe sexuale (Hendren & Strasburger, 1993), este exact perioada când sunt cei mai receptivi și vulnerabili la ”scripturi sexuale” (Simon & Gagnon, 1984) pe care le întâlnesc.(Sutton, Brown, Wilson, Klein 2002).

Grace (2000) descrie popularitatea pornografiei pe internet ca având de a face, parțial, cu faptul că bizarul sau obscenul te caută pe tine. Astfel, tematica sexuală a internetului nu este avertizată și/sau restricționată similar cu alte modalități de avertizare sau restrictionare din sex-shopuri, cinematografe erotice ș.a.m.d., iar propagarea extensivă a tematicii sexuale pe internet a adus la acceptarea culturală largă a materialelor cu un conținut erotic. Acest fenomen a dus la definirea unui domeniu de studiu care reunește cercetători din domeniul comunicațiilor cu cei din domeniul sexualității. Stern și Handel (2001) au abordat natura clinică a acestei forme de mass-media sexuală. Cu toate ca internetul este o tehnologie relativ nou generalizată, multe din preocupările cu privire la puterea de sugestie și influență a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale de către mijloacele de comunicare sunt vechi. Mass media sexuală tipărită a generat aceleași tipuri de preocupări și cenzură ulterioară în trecut. Preocupări cu privire la utilizarea tehnologiilor noi au apărut cu fiecare pas de dezvoltare și apariție a unor noi mijloace, inclusiv telefonul (sex prin telefon numit phone-sex) sau internetul (sex prin internet prin chat, audio sau video numit cyber-sex), fără să neglijăm violența și simbolurile sexuale ale televiziunii, radioului și filmelor. Curentul complex la sexului pe internet, indiferent de abordare, fie că este vorba de pagini cu fotografii, filme, chat, comunicare audio și mai nou video este necesar să fie analizat în dinamica sa de dezvoltare odată cu cea a dezvoltării tehnologiei. Tehnologia schimbă interacțiunea socială – inclusiv sexualitatea; așadar, tehnologia continuă să facă obiectul de studiu a unui subiect plin de viață, în care apar noi și noi forme. Tema de dezbatere în rândul cercetătorilor este modul în care se raportează la aceste noi modele de manifestare a sexualității, ca devianță sau ca proces acceptabil în contextul modificărilor interacțiunii sociale; de unde și până unde sunt acceptabile de unde devin acestea deviante. Prin utilizarea unei tipologii care se concentrează pe statusul social al comportamentului (normal sau deviant) și raportarea sa socială (individiuală sau de grup social) cercetătorii ar fi necesar să fie mai bine „înarmați” și informați pentru a descrie atât schimbările istorice, cât și cele curente în comportamentele sexuale cauzate de tehnologie.(Quinn & Forsyth, 2005).

Studii în mai multe tări dezvoltate ne arată o creștere semnificativă, mai ales după 1970, a activității sexuale a adolescenților înainte de căsătorie, fiind mai accetuat în rândul adolescenților de sex masculin. (CDC, 1991; Alan Guttmacher Institute, 1994).

Așteptările societății noastre și normele sexualității sunt conforme unui model ideal, cu o anumită așteptare privind frecvența (sau dorința), atracția către sexul opus, ideatic în contextul unei căsătorii monogame și legale, având toate cerințele complexe ale modelului social specific. Dacă nu atingem suficient sau depășim limitele modelului social așteptat, sau ne propunem ținte total diferite, suntem etichetați ca fiind impotenți, frigide, perverși, obsedați sexual, „poponari” ș.a.m.d. Aparent metode în care ne criticăm pe noi și pe alții sunt sunt numeroase pentru deviațiile noastre de la norma sexuală acceptată. (Bay-Cheng, 2006). Putem ușor constata o dublare a personalității omului modern ca ființă sexuală, afișând convingeri, atitudini și comportamente în concordanță cu norma socială acceptată public, chiar dacă în realitate de multe ori convingerile, atitudinile și comportamentele sexuale sunt foarte diferite.

Înaintea Iluminismului, Biserica creștină a servit ca autoritate care guverna sexualitatea, ulterior aceasta a fost transferată științei și autorității publice în ceea ce privește legislația cu privire la sexualitate. Bazându-se și generând doctrine care asociau anumite relații și comportamente sexuale cu anumite niveluri de păcate, biserica a alcătuit și diseminat norme, inclusiv prohibiții stricte cu privire la masturbare și relații sexuale premaritale sau extramaritale (în special pentru femei) sau între persoane de același sex. Conceptul de ”păcat”, care a caracterizat toate încălcările limitelor religioase puse pe sexualitate, a jucat un rol central în construcții ale sexualității înainte de Iluminism. Odată cu apariția modernismului, conceptele științifice asupra BTS, afecțiuni medicale și tulburări sexuale au înlocuit abordarea din perspectiva păcatelor, stabilind noi norme sexuale. Kim Phillips și Barry Reay (2002) au accentuat acest aspect, citându-l pe Donzelot: ”Preotul a precedat medicul ca managerul sexualității.” (Bay-Cheng, 2006).

Unul dintre aspectele interesante legate de sexualitate prin prisma Bibliei, este faptul că Biblia nu moralizează sexul în sensul cunoscut prin prisma dogmelor religioase. Mai degrabă putem constata că ia o privire obiectivă despre sex ca o realitate umană centrală, ca mâncatul, dormitul, vânatul, culesul, clădirea și închinarea. Am putea spune că Biblia prezintă sexualitatea ca o formă obișnuită a expresiei creative a omului. Chiar am putea afirma că Biblia pur și simplu abordează sexualitatea ca o formă valoroasă a comunicării și relației interumane, și atât. Biblia îndeamnă evitarea anumitor tipuri de comportament sexual și asumă normalitatea altor tipuri de comportamente sexuale. Totuși, în fiecare caz, fie că Biblia este pentru sau împotriva anumitor tipuri de comportament sexual, aceasta nu este pe baze morale, ci pe baza faptului că sexul nepotrivit dăunează, iar sexul potrivit este benefic, similar cu abordarea închinării false care subminează spiritualitatea autentică, iar închinarea adevărată îmbunătățește spiritualitatea. (Ellens, 2006).

Din păcate biserica a petrecut marea parte a celor aproape 20 de secole supramoralizând sexul. Apare întrebarea cu privire la cauza acestei abordări, iar între ipotezele posibile ar putea fi faptul că autoritățile puternice în biserica timpurie au fost în disconfort cu propria sexualitate și au proiectat devianța proprie pe teologia și etica creștină; sau episcopii au realizat foarte devreme că supramoralizând comportamentul sexual, a oferit un instrument eficient pentru controlul constituirii bisericii. (Ellens, 2006).

Mai interesant este că în contradicție cu moralitatea creștină și a societății moderne, modelul marital a bibliei nu este monogamia. Acest aspect pare surprinzător deoarece căsătoriile monogame par să fie standardul acceptat și singurul model legal în majoritatea țărilor din vest. În realitate, modelul marital în Biblie este poligamia, practica a unui bărbat de a avea mai multe soții. (Ellens, 2006).

În domeniul influențelor culturale, este un truism să afirmăm că modelul cultural occidental dă frâu liber conținutului sexual. În afara publicității și mass-media comercială, unul dintre cei mai importanți factori culturali în ultimul deceniu a fost și este utilizarea internetului în scopuri sexuale. Panouri publicitare, camere de chat sau video-chat, pagini pornografice realizate pentru profit sunt din abundență. Conform SexTracker.com, în Februarie 2002 au fost 67,530,775 vizitatori unici pe plan mondial, pe pagini pe care le monitorizează cu conținut sexual explicit. Această statistică remarcabilă ne avertizează asupra unui fapt important, ceva total nou s-a întâmplat în managementul cultural a sexualității omului modern. (Fagan, 2004)

În pofida încercărilor părinților de a monitoriza ce văd și aud copii lor, aceștia sunt astăzi deseori expuși la o varietate largă de mesaje sexuale prin sistemele de comunicare mass-media. Putem analiza cum am aflat noi informații despre sexualitate și ce posibilități au copii de astăzi. Sunt expuși la teme, limbaj și scene sexuale prin programe de știri, emisiunile de televiziune, reclame, telenovele, muzică, Internet, filme, reviste ș.a.m.d. Chiar părinții cu cele mai bune intenții nu pot să protejeze complet copii de centrarea societății pe sex și sexualitate. Aceste influențe pot să ducă copii, care în mod natural sunt curioși, să experimenteze sexual. (Department of Family Services, 2007).

Cu toate că lumea științifică atribuie un rol major componentei psihice în sexualitatea umană, domeniul psihosexlogiei este foarte slab conturat ca demers științific de cercetare, consiliere, psihoterapie, dar și din punct de vedere educațional. Un model conservator socio-cultural asupra sexualității și lipsa unui demers științific coerent domină încă societatea românească. Într-o societate post-modernă aflată într-o dezvoltare alertă, în care se pune accent major pe calitatea vieții sub toate aspectele ei, necesitatea unei educații pentru sănătate cu rol în prevenție și dezvoltarea personală nu mai putem ignora necesitatea studierii sexualității axată pe dezvoltarea personalității umane dintr-o perspectivă pluri-, inter- și transdisciplinare. (Bălănean, 2010).

Nevoia abordării pluridisciplinare din diverse perspective (urologie, cardiologie, endocrinologie, diabetologie, psihologie, psihoterapie, sociologie, ș.a.m.d.) și construcția unor echipe pluridisciplinare, cât și gradul de libertatea al acestora de a integra puncte de vedere din alte domenii a fost sesizată și enunțată în cercetarea sexologica. (Cambozie, 2007).

Din multitudinea direcțiilor de cercetare necesare, articolul de față și-a propus să prezinte o mică parte dintr-un studiu amplu care se află în plină desfășurare, care analizează în contextul actual menționat, câteva din multiplele și complexele tendințe, convingeri, atitudini și comportamente sexuale noi ale tinerilor versus generația similară a anilor 1980-1985. Scopul acestui studiu este de a evidenția modificăriile și tendințele apărute pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor socio-psihosexuale la tineri, care astfel pot crea premisele unor demersuri coerente, în cunoștiință de cauză, cu o probabilitate relevantă de preîntâmpinare a efectelor nedorite. Considerăm că numai un demers autentic într-o abordare științifică, postmodernă și pozitivă dintr-o perspectivă pluri-, inter- și transdisciplinară pot crea premisele unor demersuri eficiente cu relevanță concretă, în rezonanță cu valorile omului secolului XXI. (Bălănean, 2010).

Relativ recent, Simons si Barr (2012) au constatat în studiile lor că nu există nici o asociere frecventă și relevantă între implicarea romantică și delicvența tinerilor adolescenților. Din potrivă aceiași autori constată că relațiile de dragoste în care există reciprocitate și dăruire protejează adolescenții împotriva delicvenței juvenile. Autorii, explică aceste afirmații, susținând că procesele cognitive de cunoaștere și înțelegere a conceptului de prietenie mediază pozitiv asocierea între calitatea pozitivă a unei relații și cea ce numim astăzi delicvența juvenilă cu referire preponderentă la tinerii în perioada de pubertate, adolescență sau chiar dincolo de această perioadă. În modelele est europene, dar constatările noastre se referă în special la spațiul românesc, există ca model cultural, dar și prejudecăți în rândul părinților că relațile romantice timpurii ale tinerilor din perioada pubertății și adolscenței ar putea afecta negativ performanța școlară. Datorită acelorași cauze constatăm o temere a părinților cu privire la o cauză a posibilelor delicvențe în relațiile timpurii. Acest model cultural, pe care l-am constat în experiența și observațile noastre empirice, merg de la încurajarea tinerilor să își amâne relațiile până la finalizarea unei anumite etape școlare până la interdicția strictă a relațiilor. Cu toate că intenția părinților este una pozitivă de prea puține ori aceasta ține cont de noile trăiri pe care le resimte tânărul adolescent și pe care de multe ori acesta nu știe să și le auto-gestioneze într-un mod favorabil lui. În perioada adolescenței în care se produc modificări profunde la nivel fizic, dar și la nivel psihologic apar perioade critice de criză adesea greu de gestionat de către tinerii în cauză, de către părinți și de către profesori. Dificultatea gestionării acestor situații are mai multe cauze între care lipsa educației adecvate societății post-moderne, informaționale, digitale și în proces de globalizare este una principală. O altă cauză este reprezentată de modelul cultural și influențele religioase pe care adesea adulții vor să le impună tinerilor într-un mod adesea perceput agresiv de către aceștia. Nevoia tinerilor aflați într-o perioadă dificilă a propriei lor existențe pe care ei înșiși cu greu o înteleg și o gestionează este mai degrabă căutarea sprijinului prin a fi înteleși (nevoia de empatie). Relațiile romantice nicidecum nu cauzează o predispoziție spre delcivență, dimpotrivă formează tânărul în dezvoltarea sentimentelor de dăruire și reciprocitate care aparțin mai degrabă sentimentelor nobile ale umanității. Prin această afirmație nu dorim să cădem în cealaltă extremă în care să încurajăm în mod artificial relațiile romantice prematur. Aceste relații sunt importante să fie înțelese și gestionate de către părinți și educatori cu mult tact, prudență și înțelepciune. Relațiile romantice gestionate corect pot fi o sursă de echilibru, armonie și motivație în viața personală. Chiar dacă uneori dezamăgirile inevitabile pot creea mici drame trecătoare. Din aceste drame specifice nu numai adolescenților fac parte din procesul de dezvoltare psiho-emoțională a oricărei persoane. Relațiile romantice chiar dacă pe moment pot creea aparența deteriorării relațiilor cu grupul de prieteni, pe termen mediu și lung dezvoltă tânărul și îl învață să gestioneze armonios relația romantică, relația cu prietenii si co-relația dintre cele două (alocarea timpului, implicarea, etc.). Similar procesul se petrece și în relația cu familia. În tot acest proces complex al adolescentului familia, dar în special părinții au un rol esențial în formarea lui, dar și în găsirea echilibrului și armoniei între responsabilitățile școlare, familiale, relației romantice și relației cu prietenii. Tinerii care nu găsesc înțelegere și empatie în problemele cu care ei se confruntă în noua lor viață de viitor adult, nu găsesc un „prieten“ în fața căruia să simtă din punct de vedere emoțional că se pot confesa, indiferent de problema cu care se confruntă, sunt supuși unui risc major. Nevoia de înțelegere (empatie) o are fiecare individ indiferent dacă o recunoaște sau nu, indiferent dacă o conștientizează sau nu. Cu atât mai mult tânărul adolescent simte nevoia de a găsi înțelegere și sprijin în situațiile cu care se confruntă. Atunci când această înțelegere nu o va găsi la părinți sau în familie, o va căuta în altă parte. Grupurile care le oferă înțelegere, empatie, din punct de vedere emoțional, pot fi diverse și de multe ori periculoase. Grupurile care reprezintă un grad de pericol pentru tinerii adolescenți sunt cele din zonele: delicvenței de diferite tipuri, consumul de substanțe, alcool etc. Aceste tipuri de grupuri dezvoltă abilități empatice la nivel emoțional în mod natural ceea ce și determină atracția tinerilor către acestea. Tinerii care nu găsesc înțelegere și empatie emoțională, valorizare, validare, afecțiune în familie o vor căuta în altă parte. Când abordăm aceste aspecte ne referim la dimensiunea emoțională și nici într-un caz la cea rațională. Din punct de vedere rațional și teoretic orice tânăr știe la acest nivel că probabilitatea cea mai mare de a găsi soluții și poate înțelegere, este în familie dar percepția irațională la nivel emoțional primează de foarte multe ori. Printr-o simplă observare empirică în practica psiho-terapeutică, de consiliere psihologică și pedagogică se pot constata foarte ușor aspectele descrise mai sus chiar dacă acestea nu sunt validate printr-o cercetare științifică.

Odată cu extinderea internetului, creșterea exponențială a computerelor si ulterior a device-urilor portabile (tabletă, smartphone etc.), dezvoltarea rețelelor de social-media (YouTube, Facebook, Twitter, Snapchat, Instagram, Tumblr etc.), adolescenții au devenit mari consumatori de informații sub formă de știri, imagini și videoclipuri musicale. Rata de vizionare fiind constatată de mai bine de 10 ani ca fiind de peste 10 ore pe săptamână (Borzekowski, Robinson, & Killen, 2000; Robinson, Chen, & Killen, 1998; Ward & Friedman, 2006; Wingood et al., 2003), iar conform unor studii mai recente între 30 de minute și 3 ore pe zi(Roberts & Christenson, 2012; Ward, Hansbrough, & Walker, 2005). Videoclipurile și audioclipurile muzicale sunt cele mai atrăgătoare pentru tineri și le creează o ambianță plăcută (Roberts & Christenson, 2012), mergând până într-acolo încât ascultă muzică în timp ce desfășoară diverse activități, se plimbă, învață etc. Analizând consumul și apetitul tinerilor pentru aceste forme de informații, care au crescut exponențial în ultimii 10 ani, odată cu extinderea internetului mobil și a smartphone-urilor performante nu putem neglija demersurile educaționale, de influențare și de intervenție psiho-socială de aceste aspecte. Eficiența metodelor de educație, influență și intervenție psiho-socială depinde de capacitatea specialiștilor de a înțelege perspectiva și apetitul tinerei generații pentru anumite modalități de receptare a mesajelor și informațiilor. Neadaptarea metodelor de educație influențare și intervenție psiho-socială în ritmul alert al modificărilor societății din societatea post-modernă, spre societatea informațională și digitală va duce la scăderea dramatică a eficienței acestora. Pentru adulți și cu atât mai mult pentru specialiști, constatarea transformărilor din societate, respectiv a transformărilor cognitive și comportamentale ale tinerei generații care se adaptează mult mai rapid și mai eficient conceptului de globalizare, digitalizare și creștere exponențială a tehnologizării, poate creea un real disconfort și chiar neacceptare. Numai acceptarea, înțelegerea și căutarea unor strategii eficiente de adaptare la transformările majore prin care trece societatea umană poate feri adulții de disconfortul sentimentului „că pot fi depășiți de vremuri“.

Aspecte legate de sexualitatea tinerilor au fost o preocupare a cercetătorilor pentru identificarea comportamentelor sexuale cu riscuri și care pot genera patologii. Există cercetători care susțin că imaturitatea cognitivă și emoțională a tinerilor creează obstacole în a face față cu succes provocărilor noilor lor experiențe în zona relaților romantice și debutului experiențelor sexuale (Reyna & Farley, 2006). Totodată educatorii, cercetătorii în psihologie, psihoterapeuții și sexologii au o vulnerabilitate crescută privind percepția și scăderea stimei de sine cu privire la performanțele sexuale de debut. (Slater & Robinson, 2014). Lipsa unei educații adecvate din punct de vedere psiho-sexual creează vulnerabilități pentru o anumită categorie de tineri cu o sensibilitate emoțională ridicată care nu știu să își gestioneze primele stângăcii sau eșecuri sexuale firești pentru orice persoană la debutul vieții sexuale. Riscurile pe termen mediu și lung pot să crească dacă acestea au ca și consecință dezvoltarea unei anxietăți care cel puțin din punct de vedere teoretic poate fi cauza eșecurilor viitoare.

În societatea post-modernă libertatea tânărului este mult mai ridicată în raport cu generațiile anterioare din cauze complexe cum ar fi: gradul de ocupare mult mai mare al ambilor părinți în activitatea profesională, modelul mamei casnice fiind din ce în ce mai absent, modelul controlului strict al tinerei generații s-a modificat fundamental în raport cu generațiile anterioare, dar în același timp și modelul controlului școlii este mult mai relaxat. În acest context au început să se dezvolte atitudini și comportamente noi care au o legătură mai mult sau mai puțin directă cu comportamentul sexual sau mai degrabă cu privire la controlul asupra acestui comportament cum ar fi: creșterea consumului de alcool, extinderea consumului de droguri și alte substanțe care creează dependență etc. Astfel convingerile, atitudinile și comportamentele sexuale nu pot fi rupte de contextul general (Antai 2011; Garcia-Moreno et al. 2006; Dalal 2011; Abramsky et al. 2011; Tumwesigye et al. 2012; Kwagala et al. 2013).

Modelele culturale au o puternică influență asupra comportamentelor atât a bărbaților cât și a femeilor în relațiile de cuplu indiferent dacă aceste aspecte le abordăm în interiorul unei căsătorii sau în afara ei. Studiind diferitele surse istorice, surse literare, dar chiar și Biblia putem constata cu mare ușurință o evidență și anume faptul că sute sau mii de ani femeia în majoritatea situațiilor a fost și este din păcate încă considerată „obiect sexual“. Inegalitatea între femei și bărbați s-a manifestat de-a lungul timpului nu doar din prismă sexuală ci și a modelui de relație între cele două sexe, model în care femeia era important să fie supusă bărbatului. Supunerea la care facem referire este legată atât de ierarhie cât și de acceptarea violenței domestice. Societatea post-modernă a trecut prin schimbări majore în acest sens, dar cu toate acestea luând numai exemplul estului Europei putem constata cu ușurință un nivel crescut al violenței domestice. În acest context violența sexuală împotriva femeilor se manifestă și datorită unor factori cum ar fi nevoia bărbatului de a controla comportamentul partenerei, gelozia, acuzații fondate sau nefondate de infidelitate și în general deținerea controlului asupra partenerei. Aceste aspecte sunt factori importanți în insecuritatea partenerilor, a comportamentelor abuzive și uneori violente. (Krantz and Vung 2009; Kwagala et al. 2013; Antai 2011; Wandera et al. 2015). La acestea se adaugă un model nou apărut în societatea post-modernă: „violența domestică a femeii împotriva bărbatului“. Chiar dacă nu în cadrul unor studii științifice cel puțin în literatura modernă au apărut întrebări privind cauzele agresiuniii fizice ale bărbatului asupra femeii și uneori s-a speculat că aceste cauze și-ar fi avut rădăcinile în agresiunea non-fizică a femeilor împotriva bărbaților cum ar fi șantajul emoțional, agresiunea verbală, controlul excesiv și altele. Studiind modelele comportamentale generale constatăm că aproape toate reacțiile sunt rezultate a unor acțiuni și anume ne referim la conceptul de feedback. Poate că această constatare poate face tema unei cercetări mai aprofundate asupra fenomenului.

Așa cum am menționat anterior legat de atașamentul afectiv, există rezultate a unor studii care au sugerat un nivel ridicat de atașament anxios și evitant (Butzer& Campbell, 2008) având cauze în incapacitatea indivizilor de a-și gestiona situațiile critice în cadrul cuplului nefiind rare situațiile unui atașament ambivalent care frecvent este asociat cu o satisfacție sexuală sau psiho-sexuală scăzută (Clymer, Ray, Trepper, & Pierce, 2006). Atât în literatura de specialitate științifică dar și în literatura narativă, care de multe ori surprinde mult mai profund și spectaculos nuanțe subtile ale relațiilor dintre parteneri (chiar dacă nu are un fundament științific), s-a constatat și s-a evidențiat o scădere a satisfacției sexuale cu trecerea timpului în relațiile lungi (Rainer & Smith, 2012).

Creșterea exponențială a utilizării mediilor de socializare online în special de către tineri pe fondul abordat în această lucrare de creștere exponențială și a device-urilor și internetului mobil, de la care România nu face excepție, dimpotrivă este în top, au dus la studii privind utilizarea acestor medii. Girl Scout Study (2011) susține că 68 % dintre fete au raportat o experiență negativă pe un site de socializare. Alți autori cum ar fi Boyar (2010) susțin că adolescenții au raportat că site-uri de socializare cum ar fi Facebook poate incita la conflicte și chiar creearea unor grupuri de discuții cu scopul premeditat de a-i determina pe ceilalți să se simtă caraghioși sau umiliți pentru satisfacerea propriului ego, care în realitate ascunde în spate anumite probleme la nivel psiho-emoțional. Cu toate că în raport cu alte medii de socializare pe internet special dedicată zonei sexualității, Facebook-ul este mai puțin folosit în acest scop, nu putem neglija această dimensiune.

Apetitul general ridicat al tinerilor adolescenți pentru videoclipuri muzicale dar și videoclipuri în general l-am mai menționat dar unele studii menționează sensibilitatea ridicată și influența videoclipurilor cu conținut sexual în această perioadă de formare a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale (Hansen & Hansen, 2000; Ward, 2002; Ward & Friedman, 2006; Wright, 2009). Cum am menționat și argumentat în lucrarea noastră, tinerii adolescenți se află într-o perioadă de formare a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale (Gruber & Grube, 2000), dar această formare în realitate începe din copilăria timpurie printr-o influență mai mult sau mai puțin indirectă și destul de greu sesizată de către adulți. În realitate copiii încă de la vârste timpurii sunt atenți și observă mult mai multe aspecte din comportamentul adulților decât aceștia și-ar putea imagina. Brown & Bobkowski (2011) dar și Wright (2009) susțin că tinerii adolescenți apelează pentru a se informa despre sexualitate la mass-media. Noi am adăuga în completare în baza proprilor studii și constatări că sursa cea mai importantă de informare legată de sexualitate este mediul online și nu se limitează la simpla informare generală despre subiect, ci cel mai adesea, pentru a-și putea înțelege și gestiona proprile probleme și trăiri legate de sexualitate.

În societatea noastră atunci când se abordează generația actuală de tineri constatăm că adulții fie ei părinți sau educatori asociază comportamentele și valorile acestora în mod exagerat, cu dezinteresul pentru valorile morale, dezinteresul pentru carieră, violența, frecventarea cluburilor, consumul de droguri și alte astfel de aspecte negative. Nu avem studii suficient de convingătoare care să ne demonstreze creșterea în rândul generației actuale a tuturor atitudinilor și comportamentelor negative în raport cu generațiile trecute. Luând în schimb în considerare faptul că tânăra generație are un nivel de educație mult mai ridicat în raport cu generațiile de acum 50-100 de ani (chiar și exemplificând numai procesul de alfabetizare) prezumăm că situația ar putea fi chiar inversă. Dacă luăm în considerare dezvoltarea numai a activităților de voluntariat din ultima sută de ani, pentru care apetitul tinerilor este cel mai ridicat, prezumarea noastră merge în aceeași direcție. Spre exemplu, Berkowitz (2010) și Fabiano et al. (2003) susțin că tinerii studenți au convingerea că cei care dezaprobă violența sunt probabil mult mai dispuși să intervină pentru a preveni sau a stopa actele de violență. Chiar studiind empiric modelele culturale vechi cu cele actuale (de acum 100-500 de ani) în raport cu cele actuale este foarte greu să afirmăm că astăzi violența este mai ridicată față de acele perioade, deoarece societatea modernă este bazată pe principii fundamental diferite și o legislație anti-violență.

Trăim și ne îndreptăm spre o eră din ce în ce mai digitalizată în care integrarea în această paradigmă este de departe cea a categoriei tinerilor, numiți de către Prensky (2001) tineri digitalizați deoarece viața lor este puternic legată de aceste sisteme fiind născuți și crescuți în epoca PC-urilor, smartphone-urilor, comunicărilor online în diverse medii de socializare având oportunități uriașe de care generațiile anterioare au fost privați. Tinerii au astăzi oportunitatea de a folosi mediile informatice și online pentru a fi auto-creativi din multiple perspective, să-și împărtășească creațiile, opiniile, convingerile și valorile cu oricine de pe planetă fiind astfel favorizați mai mult decât oricare grup demografic definit fie ca segment de vârstă fie ca acces la această tehnologie, fie ca perioadă a existenței (Lenhart et al., 2010).

Preocuparea cercetătorilor pentru studierea comportamentului tinerilor în mediul online merge în diverse direcții astfel între diversele studii lecturate Peluchette & Karl (2008) susțin că fetele din SUA postează pe Facebook sau alte rețele de socializare similare, imagini cu scop de manipulare cu nuanțe sexuale subtile în timp ce băieții postează mai mult conținuturi de promovare proprie și care uneori au un conținut sexual mai explicit. Pe de altă parte Pujazon-Zazik et al. (2012) susțin că pe paginile online dedicate întâlnirilor pentru adolescenți descrierile tinerelor fete au un conținut semnificativ mai ridicat cu referire la sex față de băieți. În opinia noastră din materialele pe care le-am studiat considerăm că aceste rezultate nu pot să fie generalizate și au nuanțe sensibile care pot ușor schimba rezultatele in urma unor cercetări noi pe alte grupuri demografice.

În anii 1998-2000 poate unul dintre cele mai utilizate programe de socializare online era mIRC sau ICQ (mai rar, Yahoo Messenger) care permiteau comunicarea în camere de discuții folosind strict textul (e.g., Nakamura, 1995) sau avatare respectiv desene prestabilite (e.g., Scheidt, 2004). Dezvoltarea noilor tehnologii și a mediilor online sofisticate au modificat complet paradigma prin înlocuirea avatarelor cu fotografii în profilurile online ceea ce, conform lui Salimkhan et al. (2010) a dus la o atenție și o selecție a partenerilor de discuție între tineri în funcție de imaginile postate. Astfel comunicarea simplistă prin texte scrise a atins într-o perioadă scurtă de timp printr-o dezvoltare exponențială a tehnologiei la o comunicare foarte complexă prin imagini, pagini de internet și profile foarte ușor de realizat, cu conținut mare de informații, inclusiv albume de fotografii și videoclipuri.

Dezvoltarea exponențială a tehnologiei are multiple avantaje, dar și pericole majore de care nu suntem conștienți, fie că vorbim despre adulți, fie că vorbim despre tineri. Dacă în urmă cu numai 15 ani o universitate avea nevoie de o finanțare consistentă pentru a achiziționa un HDD de 0,5 TB, astăzi aproape orice persoană privată cu acces la tehnologie își poate permite un HDD de 4-10 TB și mai mult, are acces gratuit la multiple spații de 100GB. Bineînțeles că acesta este un mare avantaj dar prezintă și un potențial foarte ridicat de risc deoarece informațiile din mediul online care în urmă cu 15-20 de ani puteau fi stocate pe un timp foarte limitat, astăzi tehnologia permite instituțiilor guvernamentale dar și companiilor private stocarea unor cantități uriașe de informații pe timp nelimitat. Cum stocarea și utilizarea informațiilor cu caracter personal pe timp nelimitat este imposibil de controlat de către persoana în cauză a căror informații sunt stocate, iar societatea civilă chemată să vegheze asupra respectării dreptului la intimitate nu are nici o pârghie eficientă pentru a efectua un control consecințele pe termen mediu și lung sunt imprevizibile. Astfel, un tânăr adolescent care nu este îngrijorat astăzi de expunerea vieții private în mediul online (Kiss, 2013; Peluchette and Karl, 2008), peste 5-10 sau 15 ani poate deveni o persoană publică ușor șantajabilă sau ușor de eliminate dintr-o competiție pe baza informațiilor personale stocate cu mulți ani în urmă. Practic, această dezvoltare exponențială a tehnologiei oferă pârghii greu previzibile de putere deținătorilor de informații private din mediul online.

Studii relativ recente ne arată creșterea exponențială a tinerilor care folosesc în mod regulat Facebook-ul (Lenhart& Pew Research Center, 2015; Australian Communications and Media Authority, 2013) sau alte rețele de socializare online cum ar fi Twitter, Instagram, Snapchat, Tumblr etc. Devine un fenomen interesant de studiat care sunt caracteristicile adulților din categoria celor care se află pe o curbă exponențială de creștere a utilizării acestor medii.

Utilizarea mediilor online de socializare poate fi o sursă importantă de informații pe baza cărora se pot face multiple studii, astfel Third & Richardson (2009) studiază modurile în care tinerii își gestionează „urmele“ (informațiile postate anterior) lăsate în mediul online, dar și o sursă pentru a evalua procesul de maturizare. Alt studiu analizează influența factorilor culturali, lingvistici sau demografici în mediile online ale comunităților indigene din Australia studiind corelațiile dintre datele obținute (Brusse et al., 2014). Mergând dincolo de analizele foarte punctuale menționate anterior putem înțelege mult mai ușor potențialul uriaș pe care îl au mediile online cum ar fi Facebook, Google și YouTube în culegerea informațiilor despre activitatea noastră pe internet (tipul de videoclipuri vizionate pe YouTube, cuvinte de căutare pe Google, paginile urmărite pe Facebook, pagini de cumpărături online) prin bombardarea noastră ulterioară cu reclame sau sugestii în funcție de elementele menționate.

Cele mai multe studii cu privire la activitatea tinerilor în mediile online sunt realizate în Europa Occidentală, SUA și Australia, dar absența unor studii în România nu înseamnă nicidecum că tinerii români nu sunt competitori reali cu tinerii menționați. Astfel Burns et al. (2013) susține că 99% din adolescenții australieni care au acces la tehnologie, se află zilnic în mediul online în timp ce alte studii scot în evidență limitarea accesului la beneficiile mediilor sociale online a celor care nu au posibilitatea să acceseze internetul (Blanchard et al., 2008; Humphry, 2014). Răspândirea telefoanelor inteligente cu acces la internet mobil a crescut gradul de conectare în mediul online pentru comunitățile izolate din Australia(Johnson & Oliver, 2013). Din perspectiva explorării propriei sexualități Raportul Young and Well CRC’s Growing Up Queer ne arată că datorită homofobiei, tinerii își explorează orientarea sexuală în mediile sociale online pentru a-și căuta nu numai răspunsul la întrebări ci și un echilibru. Robinson et al. (2014b: 31) susțin că 80% dintre participanții la studiul propriu au folosit mediul online pentru a-și explora propria identitate sexuală sau de gen, găsind un mediu în care își pot găsi prietenie, încredere și se pot simți acceptați. Revenind la o idee abordată anterior accentuăm importanța pe care o are familia, dar și prietenii în întâmpinarea nevoilor individuale de înțelegere, acceptare, validare și valorizare cu atât mai mult la tinerii care nu au clarificată identitatea sau orientarea sexuală.

Foarte multe studii ne arată o influență semnificativă a religiozității asupra convingerilor, atitudinilor, comportamentelor și percepției sexualității dar în același timp o influență relevantă privind auto-cenzurarea consumului de pornografie (Carroll et al., 2008; Patterson & Price, 2012; Thomas, 2013). În cercetările parcurse de noi nu am găsit studii care să cerceteze un raport semnificativ între beneficiile cenzurării consumului de pornografie și efectele convingerilor, atitudinilor, comportamentelor și percepției sexualității. Ceea ce este evident sunt corelațile inverse între religiozitate și consumul pornografiei (Baltazar et al., 2010; Hardy, Steelman, Coyne, & Ridge, 2013; Mesch, 2009; Nelson, Padilla-Walker, & Carroll, 2010; Patterson & Price, 2012; Short et al., 2015; Stack, Wasserman, & Kern, 2004; Visser, Smith, Richters, &Rissel, 2007; Wright, 2013; Wright et al., 2013). Corelația inversă între religiozitate și înțelegerea propriei sexualități rezultă inclusiv din cercetările noastre și din analiza studilor menționate in prezenta lucrare. În mediile în care religiozitatea este ridicată si aceasta este dublată de încremenirea celor care promovează religia în paradigme vechi de sute de ani în defavoarea specialiștilor care au în spate mii sau zeci de mii de cercetări nu pot avea efecte benefice asupra grupului vizat. Sexualitatea rămâne un subiect tabu și în societatea modernă acolo unde religiozitatea este ridicată dar există influențe și mai dramatice și evidente acolo unde religiozitatea merge până la descurajarea utilizării prezervativului ca mod de protejare a sănătății indivizilor invocat fiind „păcatul“. Conflictul religie vs știință nu este nou și diferă la diferite modele sociale. Odată cu evoluția societății și a implicării științei în toate domeniile de dezvoltare a vieții omului modern efectele negative sau conflictul între religie s-au diminuat. Acest fenomen s-a petrecut pe de o parte datorită rezultatelor evidente ale științei pe toate planurile dar și prin modernizarea modului de abordare a religiei privind temele legate de sexualitate în rândul tinerilor. Deși nu toate cercetările despre religie vs utilizarea pornografiei au fost asociate cu efecte semnificative (Short et al., 2015) în general atunci când se studiază sexualitatea din perspectiva psihologiei sau sociologiei abordarea religiozității este foarte prezentă rezultând corelații mai mult sau mai puțin diferite în funcție de modelul cultural, grupul social sau cel demografic (Baltazar et al., 2010). Unele cercetări arată chiar că religiozitatea nu ar avea o legatură semnificativă cu nivelurile reale de utilizare a materialelor pornografice (Grubbs et al., 2015). În grupurile cu religiozitate ridicată există o probabilitate foarte mare ca utilizarea pornografiei să fie realizată în secret și nu de puține ori fiind însoțită de sentimente de culpabilitate cu un impact mai mult sau mai puțin pronunțat asupra sexualității proprii și asupra echilibrului psiho-emoțional. Sentimentele de culpabilitate cauzate de utilizarea pornografiei în secret pe fondul unei religiozități ridicate poate afecta relația de cuplu sau construirea unei relații noi mai ales atunci când sentimentele de culpabilitate se activează automat în contextele sexuale.

În societatea post-modernă și era digitală în care tinerii sunt numiți generația digitală (“Digital Natives” (Palfrey & Gasser, 2008)) pornografia a căpătat o altă dimensiune tocmai prin faptul că computerul, tableta, telefonul mobil și internetul a devenit cotidian făcând parte integrantă din viața de zi cu zi în toate aspectele ei. Această tehnologie fiind utilizată în activități foarte diverse de la documentare necesare pentru școală, informarea general, cumpărarea de produse și servicii online și multe altele. Pornografia fiind o industrie care utilizează în mod eficient internetul pentru a-și promova produsul într-o societate în care digitalizarea a atins cote de neimaginat cu doar câteva zeci de ani în urmă, pornografia este atât de accesibilă oricui încât consumul a crescut semnificativ odată cu tehnologizarea (Matthiesen, Martyniuk, & Dekker, 2011; Peter &Valkenburg, 2011; Schmidt &Matthiesen, 2011; Wright, Bae, & Funk, 2013; Wright, 2013; Ybarra & Mitchell, 2005).

Chiar dacă studiile anterioare au căutat explicații pentru creșterea accesării pornografiei în special pe factori psihologici enunțându-se teorii privind o legătură cu trăsăturile de personalitate (e.g. level of sensation seeking – Peter &Valkenburg, 2006) sau alte studii care au căutat explicații în motivația lipsei de informații corespunzătoare despre sexualitate (e.g. sexual excitement, looking for information about sex – Löfgren-Mårtenson&Månsson, 2010; Sabina, Wolak, &Finkelhor, 2008), studiile ulterioare parte din ele menționate în lucrarea noastră demonstrează că odată cu creșterea exponențială a accesului la informații în general pornografia nu face o excepție de la acest fenomen. Sunt definiții diferite enunțate privind pornografia dar dacă acceptăm o definiție simplă prin care aceasta exprimă prin imagini explicite activitate sexuală umană putem constata că pornografia nu este o invenție a societății moderne, ci ea a existat din vechime în formele de exprimare a perioadei respective. Ceea ce se intamplă în societatea post-modernă a internetului și digitalizării este doar facilitarea posibilităților de reprezentare corelate cu noile tehnologii. Există studii comparative la populații cu modele culturale foarte diferite cum ar fi USA vs Peru care țin cont și de religiozitate (Velezmoro, Negy și Livia (2012)) din care rezultă că sud-americanii sunt mai mari consumatori de materiale pornografice online față de tinerii americani. Cu toate acestea există o corelație inversă la ambele grupuri între religiozitate și pornografia online la fel ca în multe alte studii anterioare (Martyniuk, Dekker, Sehner, Richter-Appelt & Briken, 2015). Din câte putem constata majoritatea cercetărilor care studiază corelația între religiozitate și consumul de pornografie online au rezultate similar. De multe ori utilizarea materialelor pornografice poate fi înlocuită cel puțin partial cu practicarea activităților cu caracter sexual online de tip sexting care presupune comunicarea unui conținut sexual fie în format text, imagini sau filme prin intermediul smart-phone-ului sau al computerului (pentru o recenzie vezi Klettke, Hallford, & Mellor, 2014). Alte cercetări s-au aplecat la analiza efectului tehnologiei și creșterii consumului de materiale pornografice asupra prostituției (Baker, Dalla, & Williamson, 2010). Unele studii arată că accesul foarte facil la materiale pornografice gratuite direct de pe PC sau device-ul mobil, a dus la scăderea disponibilității prostituatele, în timp ce alte cercetări încep să descrie un fenomen nou, cel al promovării prostituției prin intermediul mediilor online pe internet sau o abordare nouă care s-a dezvoltat în ultimii 15 ani care se referă la „prostituția online“ fără contact direct, cum ar fi videochatul, care este o combinație între prostituție și pornografie.

Riscurile cu privire la utilizarea mediului online mai ales la copii dar și la adolescenții tineri sau foarte tineri și fără experință nu pot să fie neglijate și au fost în atenția atât a părinților și educatorilor cât și a cercetătorilor care studiază efectele și riscurile accesului facil la internet a acestor categorii. Mai mulți cercetători au publicat lucrări care abordează aceste riscuri în condițiile apetitului mai ales pentru adolescenți pentru a aborda teme sexuale online, evidențiind riscurile la care se expun tinerii în aceste condiții mai ales dacă acceptă ușor întâlniri față în față într-un mediu neprotejat (e.g. Baumgartner, Valkenburg, & Peter, 2010; Baumgartner, Sumter, Peter, &Valkenburg 2012; Mitchell, Finkelhor, &Wolak, 2001). Este general acceptat atât de către educatorii în cunoștință de cauză cât și de către cercetătorii care s-au aplecat asupra activităților online pe internet că internetul este accesat atât de către tineri cât și de către adulți în intenții mai mult sau mai puțin explicit cu caracter sexual (vezi e.g. Daneback & Månsson, 2009; Döring, 2009; Freeman-longo, 2000; Svedin & Priebe, 2009). Riscurile sexuale ale tinerilor nu se rezumă numai la expunerea în mediul online și are o consistentă legătură cu absența unei educații sexuale și psiho-sexuale timpurii care în general este cvaziabsentă. Educația sexuală timpurie ridică foarte multe probleme și are bariere importante nu numai prin absența acesteia în școli sau considerațiile profesorilor că aceasta ar putea să scadă vârsta debutului sexual sau a apetitului pentru experiențe sexuale timpurii ci și datorită opoziției uneori vehemente a părinților privind introducerea tinerilor la vârste foarte fragede în tematici sexuale. Așa cum rezultă din studiile noastre în Canada a fost declanșat un adevărat scandal atunci când în curicula școlară au fost introduse teme la nivel de gimnaziu cum ar fi sexul oral sau sexul anal. Cu toate că specialștii au realizat că indiferent dacă copiii sunt introduși la vârste fragede în temele de educație sexuală sau nu mediul din societatea post-modernă induce o scădere a vârstei debutului sexual favorizată și de multitudinea de stimuli cu tematică sexuală care ne înconjoară. Practic este imposibil să protejezi 100% sau cel puțin în proporții acceptabile tânărul din ziua de astăzi care are la dispoziție computer, smart-phone, tabletă și acces la internet. Ca urmare o analiză și o logică simplă ne poate arăta că absența educației sexuale mărește mult riscurile la care sunt supuși tinerii, cum ar fi vârsta fragedă a primelor experiențe sexuale, lipsa protejării în timpul experiențelor sexuale, tendința spre a experimenta cu mai mulți parteneri sexuali și chiar atragerea în dezvoltarea apetitului pentru practicarea unor activități sexuale în schimbul unor beneficii materiale (Häggström- Nordin, Hansson, &Tydén, 2002; Tydén et al., 2012). Adolescentul foarte tânăr a cărui curiozitate pentru sexualitate poate fi foarte ridicată, care poate trece printr-o perioadă de ambiguitate a orientării sexuale poate fi relativ ușor corupt pentru a experimenta diferite jocuri sexuale aparent nevinovate în schimbul unor cadouri, favoruri sau chiar a banilor. Adolescentul tânăr are o perioadă în care apetitul și curiozitatea de a-și începe într-o formă sau alta experimentarea sexuală este atât de ridicat încât riscul la care se expune este greu de evaluat în acea perioadă și la acea vârstă. Pentru unii dintre ei aceasta poate să fie o perioadă trecătoare care să nu lase urmă în viitor, pentru alții efectele pot să fie diferite și depind foarte mult de context și persoanele care vor fi primii lor parteneri de jocuri sexuale. Sunt destul de puțin cunoscute experiențele reale și jocurile pe care le-au experimentat tinerii în prima perioadă a adolescenței deoarece majoritatea dintre ei vor evita mai târziu să discute sau să abordeze acele experiențe indiferent dacă au avut urmări negative sau nu. Aceste tipuri de experimente sunt mult influențate de mediu, obiceiurile prietenilor din anturaj și pot fi facilitate de consumul de alcool sau diferite substanțe care duc la scăderea auto-controlului și auto-cenzurii. Satisfacția experiențelor sexuale ține de foarte mulți factori, inclusiv de religiozitate chiar dacă religiozitatea scăzuta poate fi asociată cu o mai mare satisfacție sexuală indiferent de vârstă (Higgins, Trussell, Moore, & Davidson, 2010). Tematica devine și mai complexă în contextul abordărilor multidisciplinare cum ar fi cercetări din domeniul imunologiei care sesizează dimensiuni aparținând psihologiei umane din perspectivă comportamentală care abordează funcționalitatea în calitate de agenți anti-patogeni (Schaller & Park, 2011; Thornhill & Fincher, 2014). Deși conservatorismul social și economic poate fi în legătură cu variabile de personalitate acesta ar putea influența strategiile de evitare a conduitelor patogene (Gerber, Huber, Doherty, Dowling, & Ha, 2010; Weeden&Kurzban, 2014). Disfuncțiile sexuale indiferent dacă sunt de ordin anatomo-fiziologic sau psiho-sexual pot avea o legătură cu favorizarea în anumite condiții a ideologiilor patriarhale și o înclinație prioritară asupra intereselor strict masculine (Baumeister and Vohs, 2012; Hakim, 2011) poate ca o disimulare a unei problematici pe care nu o poate gestiona, înțelege sau soluționa. Disfuncțiile sexuale indiferent de natura lor creează complexe de inferioritate și frustrări care pot produce modificări comportamentale și atitudinale și chiar convingeri pronunțate deformate despre sexualitatea umană. Constatările psihologiei sociale dar și a sociologiei documentează adesea influența accentuată a contextului asupra proceselor de percepție socială, stigmatizarea în funcție de diversele criterii ale grupului social fiind gestionată într-un mod foarte diferit atât în funcție de educație cât și de experiențele anterioare similare cel puțin prin gradul de frustrare produs (Correll, Wittenbrink, Park, Judd, &Goyle, 2011; Ma &Correll, 2011).

Rețelele de socializare actuale cum ar fi Facebook, Instagram, Twitter limitează mult mai mult anonimatul care era mult mai facil în mediile care utilizau doar text precum mIRC, ICQ și altele; și devine mult mai dificil de a te prezenta ca având un gen diferit deși disimularea sexului este în continuare prezentă pe anumite tipuri de medii de socializare cu conotații sexuale (Danet, 1998). Cu toate acestea și pe mediile actuale există o plajă de manipulare a imaginii proprii folosind noile mijloace care sunt la îndemână fie prin manipularea profilului legat de domeniile de interese (Liu, 2007), fie prezentând alte mijloace care pot atrage atenția persoanelor vizate cum ar fi preferințe muzicale, gusturi culinare create în mod artificial pentru a câștiga simpatie (Salimkhan et al., 2010) sau chiar prin grupurile de discuții pe diverse tematici, pagini urmărite, anumite tipuri de prieteni sau numărul de prieteni (Ellison et al., 2007). După unii autori care au studiat grupuri de tineri din Suedia și Statele Unite există o posibilitate de manipulare prin evitarea postării fotografiilor cu partenerii lor (Lenhart and Madden, 2007b; Sveningsson Elm, 2007) ceea ce poate conferi un grad de libertate mai mare pentru a-și găsi noi parteneri sau cel puțin pentru a flirta. Oricum indiferent de cât de mult a evoluat tehnologia posibilitățile de manipulare a imaginii proprii sunt aproape nelimitate. S-a constatat de asemenea că adolescenții băieți au o predispoziție mai mare în mediile de socializare online pentru a posta informații legate de umor, tehnologie sau sport (Sveningsson Elm, 2007) dar și pentru a-și face publice datele de contact (Lenhart and Madden, 2007b; Pujazon-Zazik et al., 2012). Probabil că acest comportament al băieților poate fi generat de o mai mică anxietate legată de devoalarea identității proprii resimțind o vulnerabilitate mai scăzută. Alte cercetări abordează stereotipurile femeilor și barbaților disponibile sexual (Kapidzic and Herring, 2011; Siibak, 2010) dar care rămân la niște dimensiuni limitate deoarece pot să difere foarte mult în funcție de grupurile țintă cercetate, modele culturale, segmente de vârstă, poziționare geografică etc. Rețelele de socializare până la urmă în unele componente nu diferă foarte mult de alte forme de socializare, cum ar fi cluburile, barurile, parcurile etc. flirturile cu tentă sexuală fiind activități foarte uzuale (Herring and Zelenkauskaite, 2009; Kapidzic and Herring, 2011). Alte strategii identificare în diverse studii care în realitate, nu sunt noi și sunt menționate pe actualele rețele de socializare sunt profilurile multiple sau cel puțin duble care le permit identități multiple și sunt cel mai frecvent întâlnite la persoane cu orientare sexuală neacceptată de către grupul lor social sau care vor să-și păstreze secretă această identitate (Cooper and Dzara, 2010; Young, 2012). Foarte probabil ar fi inexact să generalizăm utilizarea conturilor multiple numai de către persoane care vor să-și ascundă identitatea sexuală deoarece pot fi multiple situații în care utilitatea sau necesitatea acestora să fie cel puțin interesantă, cum ar fi cazul persoanelor publice sau cu o mare notorietate și care își pot dori la un moment dat o comunicare virtuală sub anonimat.

Au existat și există multe dezbateri privind viața reală vs viața virtuală și impactul pe care îl au în dezvoltarea tinerilor dar și referitor la drepturile lor (Third et al., 2014a: 6). Părinților și chiar educatorilor adesea le este greu să înțeleagă și să accepte că o parte din viața copilului lor este în spațiul virtual, asta pe de o parte pentru că își proiectează propria copilăria asupra proprilor copii, pe de altă parte pentru că nu înțeleg foarte bine mediul online și nu în ultimul rând pentru că se tem de eventualele efecte negative pe care le-ar avea un fenomen pe care nu îl ințeleg. Opiniile sunt foarte diferite vizavi utilizarea de device-uri moderne, a jocurilor video și utilizării internetului de către copii și chiar adolescenți. O parte dintre părinți și educatori văzând aspectele pozitive și beneficile pe care le pot aduce acesta sau văzându-le chiar ca pe o oportunitate care poate fi exploatată pentru educație și pentru dezvoltarea acestora pe când alții văd doar componentele negative, riscurile și chiar invocă drepturile copilului (Nussbaum & Dixon, 2012). Efectele pozitive sau negative, aprecierea obiectivă a riscurilor la care pot să fie expuși copiii sau tinerii pot fi evaluate numai prin cercetări multiple focusate pe anumite teme precise și ar fi eronat să considerăm că rezultatele uni studiu sau câtorva studii ar putea fi generalizate asupra tuturor aspectelor care derivă din utilizarea tehnologiei și internetului. Defapt noi nu am găsit studii în lecturile noastre pe aceste teme care să demonstreze că vulnerabilitățile vizavi de tehnologie și internet sunt strict legate de copii sau tineri iar adulții ar fi mai puțin expuși unor pericole.

1.3 Aspecte Psiho-Socio-Sexuale în România

Astăzi, în România, ne aflăm într-un context socio-politico-economic de transformări profunde spre un model occidental, confruntată deopotrivă cu efectele unei crize mondiale economice pe de o parte, dar și de o criză a valorilor. Un model conservator socio-cultural asupra sexualității și în lipsa unui demers educațional coerent domină societatea românească. În consecință, sexualitatea rămâne încă un domeniu "tabu", timid abordat atât în lumea științifică cât și în procesul educațional din școli, spre deosebire de studiile complexe din țările dezvoltate. .(Averett S.L. și colab., 2002).

Câteva dintre demersurile relevante din România au început să aibă în ultimii 15 ani un impact semnificativ pozitiv în condițiile în care școala unde ar fi de dorit să existe disciplina „Educație sexuală“, fie lipsește cu desăvârșire, fie sporadicele demersuri sunt realizate de către profesorii din gimnaziu sau liceu care nu au nici un fel de competență în acest domeniu chiar dacă pot avea la bază o tematică oficială. Între aceste demersuri menționăm înființarea unei specializări de studii masterale în „Sexologie“ în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu“ prin demersul profesorilor Ioana Micluția și Rodica Macrea. Acest demers a venit să dea dimensiune academică și științifică pregătirii în acest domeniu pe fondul existenței unei asociații profesionale: Asociația pentru Medicina Sexualității (AMSR), fondată în anul 2000 inițial sub numele de A.R.D.E ( Asociația Română a Disfuncției Erectile), în cadrul căreia domeniul a fost auto-asumat de către urologi, cardiologi și o anumită categorie de psihologi. În 2008 se fondează prima asociație profesională în domeniul psihosexologiei: Asociația de Psihosexologie din România (înscrisă în Registrul Furnizorilor de Formare al Colegiului Psihologilor din România), cu scopul de a defini abordarea sexualității umane din perspectiva psihologiei, prin demersul psihoterapeuților Vargha Jenő-László, Radu Bălănean, Krisztina Szabó și colaboratorii. La câțiva ani în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației este introdusă o disciplină nouă: „Psihologia Sexualității“. Apariția „Dicționarului de Sexologie“ (Macrea, R. & Micluția, I., 2009) a reprezentat un pas revoluționar în definirea unor termeni de actualitate în sexualitatea umană postmodernă considerați până în acel moment, tabu. Apariția unor cercetări în spațiul românesc și publicarea acestora împreună cu demersurile menționate mai sus deschid premisele dezvoltării acestui domeniu. Cu toate acestea lipsa educației sexuale rămâne una dintre cauzele fundamentale a multiplelor probleme psihosexuale care debutează în copilărie și adolescență și marchează individul din societatea românească pe tot parcursul vieții. O altă vulnerabilitate a definirii educației sexuale este lipsa capitolelor delicate ale sexualității umane și perspectiva psihologică și socială consistentă cu toate că majoritatea lucrărilor despre sexualitatea umană afirmă ferm rolul important al factorilor psihologici. Educația sexuală este focusată în general pe noțiuni de anatomie a aparatului urogenital, prevenția BTS (Boli cu Transmisie Sexuală) și planificare familială / prevenția sarcinii. Capitole care abordează teme cum ar fi: orientarea sexuală din perspectivă emoțională, sentimentală și strict sexuală, bisexualitate, asexualitate, queer, pansexualitate/metrosexualitate, intersexualitate, Sindromul Turner (combinație cormozomială XO), Sindromul Klienefelter (combinație cromozomială XXY), combinația cromozomială XO/XY, insensibilitate la hormonii androgeni (combinația cromozomială 46,XY), s.a.m.d. lipsesc din cărțile de educație sexuală sau din tematicile de predare cu toate că ele sunt prezente și explicate în Dicționarul de Sexologie (Macrea, R. & Micluția, I., 2009). Din experiența și observațiile noastre empirice în cabinetul de psihoterapie/ consiliere psihologică și activitățile organizațiilor profesionale din acest domeniu, care ne-au dus spre această cercetare am constatat că termenii menționați mai sus nu sunt necunoscuți numai adolescenților ci și adulților și mai mult, educatorilor, specialiștilor în psihologie, psihoterapie (inclusiv celor specializați în psihoterapie de cuplu), sociologie și medicină. În practica noastră și din observațiile noastre empirice din cabinetul de psihoterapie/ consiliere psihologică au rezultat și alte concluzii relevante prin frecvența lor care ne-au motivat să demarăm cercetări în acest domeniu. Numărul semnificativ de probleme în planul psihosexual al persoanelor care au apelat la cabinetul de psihoterapie/ consiliere psihologică, pentru probleme non-sexuale, ne-au condus spre ipoteze care transcend disfuncții sau problematici psihologice punctuale spre zona sociologiei care pot cerceta dimensiunea acestor fenomene la nivelul unor grupuri mai mari sau populații. Astfel, s-au conturat ipoteze privind probleme psiho-socio-sexuale ale unor grupuri mari de persoane care dau o dimensiune socială problematicii constatate și necesită imperativ intervenții sociale la nivelul adolescenților cum ar fi: campanii de informare și educație sexuală timpurie. Lipsa intervențiilor eficiente a unor fenomene sociale care generează probleme care afectează calitatea vieții în planurile de cuplu și/sau sexuale pot avea pe termen scurt, mediu și lung consecințe negative grave a căror soluționare devine din ce în ce mai dificilă odată cu cronicizarea problematicii.

Într-o societate postmodernă aflată în plină dezvoltare, unde primează calitatea vieții sub toate aspectele ei, nu mai putem ignora necesitatea studierii sexualității dintr-o perspectivă științifică transdisciplinară, axată pe dezvoltarea durabilă a personalității umane. În acest sens, Cambozie (2007) aprecia că abordarea sexualității are nevoie de o ”viziune pluridisciplinară, prin care, cu cât unghiurile de vedere sunt mai multe (urologi, cardiologi, endocrinologi, diabetologi, psihologi, psihoterapeuți, sociologi, etc) cu atât imaginea fenomenului este mai aproape de real. Construcția acestei echipe trebuie să țină cont de particularitățile fiecărei discipline în parte (ca mijloace, orientări, deschideri, etc) dar și de gradul de liberatate al acestora de a încorpora puncte de vedere din alte domenii. Numai așa vom putea vorbi despre un demers autentic într-o “abordare științifică, postmodernă și pozitivă“ a sexualității umane în rezonanță cu valorile secolului XXI”.

1.4 Cercetări Prealabile – Atitudini și Credințe Disfuncționale despre Sexualitate

Într-o cercetare anterioară realizată în cadrul UMF Iuliu Hațieganu Cluj Napoca, am realizat o cercetare mai complexă pe tema atitudinilor și credințelor disfuncționale față de sexualitate pornind de la studiul realizat de către Nobre, P. (2003).

Am extras din cercetarea realizată datele statistice și am realizat o prelucrare legată de tema doctorat în care am utilizat metodele comparative atât pentru validarea chestionarului SBDQ, tip A și tip B cât și pentru compararea rezultatelor pe populația românească cu rezultatele obținute de către Nobre, P. (2003) pe populația portugheză.

1.4.1 Introducere în tematica atitudinilor și credințelor disfuncționale despre sexualitate

Femeile prezintă credințe disfuncționale legate de vârstă (după menopauză, femeile își pierd apetitul sexual; odată cu vârsta, plăcerea actului sexual se diminuează) și de imaginea corporală (femeile care nu sunt atrăgătoare fizic nu pot fi satisfăcute sexual). Mitrofan & Mitrofan, 1987) Pe de altă parte, bărbații manifestă scoruri ridicate în ceea ce privește credințele „macho“ (un bărbat adevărat are raporturi sexuale foarte des) și în ceea ce privește credințele despre satisfacția femeilor (calitatea erecțiilor este ceea ce satisface cel mai mult femeile). ( Nobre, 2003).

Efectul credințelor sexuale și miturile legate de funcțiile sexuale, deși au beneficiat de atenție din partea clinicienilor, nu au fost supuse încă unor studii sistematice. Privind datele clinice, Zilbergeld afirma că bărbații cu disfuncții erectile prezintă o serie de mituri și credințe eronate despre sexualitate care se constituie ca factor de vulnerabilitate la accentuarea dificultăților pe care le prezintă: „un bărbat vrea și este gata întotdeauna să facă sex“, „un bărbat adevărat este funcțional din punct de vedere sexual“, „sexul constă într-un penis rigid și ceea ce poți face cu el“ și”sex = act sexual“ (Zilbergeld, 1999). În completare, Winczw și Barlow (1997) au identificat o serie de mituri sexuale care corelau disfuncțiile sexuale masculine cu activitatea sexuală, cu performanțe foarte ridicate și cu ideile eronate despre răspunsul și satisfacția sexuală a femeilor.

Potrivit afirmațiilor lui Zilbergeld (1999), un bărbat care prezintă acest set de credințe eronate despre sexualitate este mai susceptibil de a dezvolta idei catastrofice despre potențialul consecințelor unui eventual eșec sexual. Confruntați cu aceste situații, bărbații cu credințe accentuate în miturile menționate mai sus dezvoltă de obicei idei negative despre ei însiși: „Sunt mai puțin bărbat“, „Sunt ratat din punct de vedere sexual“ sau „Nu voi rezolva niciodată această problemă“. Aceste credințe și ideații proprii nu doar predispun la dezvoltarea dificultăților de ordin sexual, dar joacă și un rol central în menținerea problemei respective.

Hawton (1985) a prezentat o listă cu miturile sexuale conceptualizate ca factori predispozanți în dezvoltarea disfuncțiilor sexuale.(Hawton, 1985). În adăugare la lista de mituri similare propusă de Zilbergeld, Hawton a atras atenția asupra unui set de mituri feminine care reflectă un dublu standard: permisive dar solicitante pentru bărbați și represive pentru femei. Principalele mituri sexuale feminine citate au fost „o femeie care inițiază activitatea sexuală este imorală“; „sexul trebuie să aibă loc numai la instigarea bărbatului“; „masturbarea este murdară și dăunătoare“ și „este greșit să ai fantezii în timpul actului sexual“.

LoPiccolo și Friedman (1988), într-o lucrare dedicată tulburărilor orgasmice, au menționat o serie de mituri tipice femeilor cu disfuncții sexuale. LoPiccolo & Friedman, 1988). Ei nu doar integrează credințele legate de conservatorismul sexual feminin („femeile decente nu încep nicio activitate sexuală“; „orgasmul vaginal e mai feminin și mai matur decât orgasmul clitoridian“; „femeile decente nu se excită cu materiale erotice“), dar includ de asemenea dimensiunea legată de rolul vârstei și înfățișării fizice („sexul este numai pentru femeile sub 30 de ani“; „viața sexuală a femeii se încheie odată cu menopauza“), precum și credințele despre cererile performante („femeile normale au orgasm de fiecare dată când fac sex“; „fiecare femeie trebuie să aibă mai multe orgasme“, „o femeie normală poate fi întotdeauna excitată de către partenerul ei“; „e o problemă cu femeia care nu poate atinge orgasmul ușor și repede“).

Includerea credințelor sexuale legate de așteptările ridicate (de obicei asociate cu sexualitatea masculină contribuie la supremația standardului sexual dublu. Potrivit lui Heiman și LoPiccolo (1988), atât femeile cât și bărbații suferă din cauza influenței negative a seriei de mituri legate de așteptările exagerate și eronate privind performanța sexuală.

Studii empirice ale lui Baker și de Silva (1988), Adams (1996) și Byrne și Schulte (1990) au oferit alte informații. Nobre & Pinto-Gouvela, 2006). Baker și de Silva, studiind lista de mituri prupusă de Zulbergeld, au concluzionat că bărbații cu disfuncții sexuale prezintă credințe mai accentuate în aceste mituri comparativ cu indivizii cu funcționare sexuală normală. Adams și colegii au dezvoltat un chestionar de credințe sexuale și informații (SBIQ) orientat cu precădere spre populația cu vârstă mai înaintată. (Adams,, Dubbert, Chupurdia., Jones, Lofland & Leermakers, 1996).

A fost realizat studiul credințelor sexuale asociate cu disfuncțiile sexuale utilizând conceptualizarea propusă de Beck (1996). Potrivit teoriei cognitive, există două nivele de credințe: credințele necondiționate sau schemele cognitive – conceptualizate ca idei pe care le avem despre noi înșine, despre alții și despre lume – și credințele condiționate – idei exprimate adesea în „dacă… atunci“. Aceste credințe condiționale sunt rezultatul proceselor de învățare și experiențelor de viață și joacă un rol central în activarea schemelor cognitive, stipulând regulile sau condiționările pentru a fi induse. În acest caz, credințele sexuale conțin reguli care definesc modul în care subiecții alocă înțelesuri evenimentelor sexuale. Presupunem că în cazul în care o situație sexuală îndeplinește condițiile conținute în credința condițională („un bărbat care nu reusește să aibă o erecție este un ratat“ – credință condițională; situația – o dificultate erectilă ocazională), o schemă cognitivă necondiționată puternică va fi activată („Sunt un ratat“).

Toate acestea conduc la concluzia că aceste credințe sexuale eronate ar putea constitui factori de vulnerabilitate în dezvoltarea disfuncțiilor sexuale.

1.4.2 Terapia Disfuncțiilor Sexuale

Generalități

Terapeutica în materie de sexologie și psihosexologie implică aspecte particulare legate de natura tulburărilor și de faptul că acestea sunt în directă relație cu „cuplul sexual“.

P.A. Gloor și G. Abraham, referindu-se la aspectele patologice sexuale, insistă în principal pe următoarele aspecte: conflictul nevrotic, stresul, tulburările de funcționare a Eului, existența unei afecțiuni psihomotorii sau motorii.

Practica terapiei psihosexuale are particularități specifice, datorate în principal faptului că viața sexuală se desfășoară în cadrul interior legitim, monogam, stabil și fecund. În spirit tradițional, se consideră că un „cuplu sexual“ reprezintă structura care asigură o dinamică psihosexuală normală, întemeiată pe principiile unei sănătăți morale. Din punctul de vedere al demografilor, se constată că tendința de stabilitate a „cuplului sexual“ este dată de dependența feminină față de tabuurile morale și sociale tradiționale.

Multe situații conflictuale care apar în cadrul cuplului sunt legate de slăbirea factorilor ce asigură coeziunea internă a acestuia, manifestându-se sub formă de dezordini între parteneri, stări depresive, drame sentimentale etc. (Cornuțiu, 2000). Demografii notează o creștere a numărului de divorțuri și o scădere a natalității, cu consecințe deosebit de grave asupra societății.

Terapia psihosexuală trebuie să se adapteze noilor condiții apărute în viața socială, legate de mutațiile din sfera familiei și a formelor de comportament social general ale individului în lumea modernă, în raport cu factorii de progres și necesitatea de asimilare și adaptare la aceștia. În mare măsură, progresul, prin schimbările rapide și brutale pe care le produce, face imposibilă uneori adaptarea individului la noile condiții, cu implicații în toate domeniile. în sensul acesta, factorii de progres se vor transforma în factori de stres cu caracter general. Familia modernă este în mod direct influențată de aceste schimbări, pecetea lor putând fi regăsită în structura și dinamica actuală a cuplurilor. Astfel, atât în fața cuplurilor, cât și în cadrul practicii curente a terapiei psihosexuale apare o nouă problematică.

B.P. Schneider face o analiză a problemelor care confruntă în practică medicul cu familiile acestor categorii de bolnavi. În sensul acesta, din punct de vedere medical psihosexologic, B.P. Schneider preferă sintagma cuplu sexual în loc de cuplu marital sau de cuplu familial, fiind mai sugestivă în raport cu domeniul de referință. B.P. Schneider consideră orice cuplu ca fiind o stare-limită între subiectul care funcționează singur, într-un mod considerat independent și autonom, și familie, considerată ca grup sau cuplu consolidat, cu o structură și o dinamică proprie. (Mitrofan, 1984).

Toate aceste aspecte ridică probleme deosebit de serioase legate de situația terapeutică a cuplului marital. J.G. Lemaire studiază poziția medicului față de cuplul sexual. Această poziție trebuie să aibă un caracter suplu, adaptat la situațiile mereu în schimbare care apar.

Un loc important îi revine limbajului pacienților. În forma sa specifică, în raport cu nivelul de educație, cultură și profesiune ale bolnavului, pacientul va expune tulburările relațiilor din cadrul cuplului sexual; dar, de fapt, el exprimă o tulburare interioară a individului care relatează aceste aspecte. În plus, de cele mai multe ori remarcăm tendința adevăraților bolnavi sau a „persoanelor cu probleme" din cadrul cuplului de a proiecta propriile lui tulburări asupra partenerului sau chiar asupra altor persoane din afara cuplului.

Există însă și situații de „persoane culpabilizate" din interiorul cuplului care preiau asupra lor întreaga problematică conflictuală a cuplului respectiv. Acestea sunt, de regulă, femei anxioase, dominate, terorizate de soți tiranici, alcoolici, violenți, care le culpabilizează și le amenință cu divorțul. Există și persoane, de regulă tot femei, hiperprotectoare, care ascund tulburările partenerilor și proiectează „problemele cuplului" asupra unor factori externi acestuia. (Ungureanu, 1994).

O altă categorie o reprezintă persoanele, de regulă bărbați, care „refuză să vadă“ problemele cuplului, neglijându-le, minimalizându-le sau taxându-le ca pe niște simple manifestări absolut nesemnificative ale partenerilor lor.

Se poate vedea, prin urmare, că există anumite roluri în ceea ce privește distribuția problemelor în interiorul cuplului.

În toate aceste situații, este necesară considerarea relatărilor fiecărui membru al cuplului pentru a putea descifra exact atmosfera care există în interiorul cuplului respectiv. Aceasta reprezintă calea de acces cea mai bună care poate conduce către un diagnostic exact.

Simptomatologia cuplului este diferită de simptomatologia individului, dar între simptomatologia individului și cea a cuplului există o corelație directă.

Simptomatologia individului recunoaște acuze de ordin nevrotic, de regulă cu un caracter reactiv, având ca „obiect“ partenerul său. Simptomatologia cuplului exprimă deteriorarea atmosferei relaționale și de comunicare din interiorul cuplului, cu caracter tensional sau conflictual net.

În acest caz se vor investiga, în mod separat, „simptomatologia individuală“ și „simptomatologia cuplului“.

Simptomatologia cuplului pune în evidență rolurile patologice ale membrilor cuplului respectiv. În sensul acesta, se disting mai multe tipuri de „roluri patologice“, după cum urmează:

rol patologic inductor, caracterizat prin dominanță, atitudine tiranică, neglijarea partenerului, culpabilizarea sa, inducerea la acesta a unor sentimente de inferioritate;

rol patologic indus, caracterizat prin dominare, atitudine submisivă, sentimentul propriei sale inutilități, acceptarea culpabilizării, sentiment de inferioritate, angoasă legată de perspectiva excluderii din cuplu.

Din investigarea și cunoașterea simptomatologiei cuplului și a rolurilor patogene din cadrul acestuia, poate fi reconstituită sfera tulburărilor psihice ale cuplului, sau, cum afirma J.G. Lemaire, câmpul psihozei. (Enăchescu, 2000).

O etapă preliminară importantă este rezervată, după J.G. Lemaire, investigării istoriei familiale sau, altfel spus, „mitologiei cuplului“.

Istoria familială pune în evidență procesele transgeneraționale sub multiple aspecte: genetic, sociocultural, moral, economic, dar și în ceea ce privește „imaginea familiilor de origine“ ale celor doi parteneri ai cuplului marital. Aceste aspecte – și, mai ales, cel din urmă – introduc în atmosfera tematică a mentalității acestor tipuri de familii.

Se desprinde, în felul acesta, ceea ce J.G. Lernaire numește „dimensiunea mitică“ a familiei, reprezentată prin modelele și ritualurile transmise de familiile de origine și preluate de partenerii cuplului marital pentru a fi implantate în noua familie constituită. Aspectele de ritualuri ale existenței au valoare de „habitudini moștenite", pe care, indiferent de natura lor, indivizii le preiau și caută să le „replanteze“ în propria lor familie.

Problema care se pune este „acceptarea“ sau „respingerea“ acestor tradiții familiale moștenite de către noul cuplu marital. În cadrul „familiilor tradiționale“, aceste tradiții sunt acceptate, pe când în cazul „familiilor moderne“ ele sunt, de regulă, refuzate. Acest aspect este foarte important, întrucât de el depind stabilitatea familiei și starea ei de sănătate mintală, atmosfera intrafamilială, comunicarea și cooperarea dintre membrii săi.

Familiile tradiționale sunt mult mai puțin expuse la riscul tulburărilor și al dezorganizării în raport cu familiile moderne, tocmai pe considerentele anterioare.

Investigarea și evaluarea „câmpului psihozei" reprezintă pentru J.G. Lemaire starea clinică a cuplului. Ea se exprimă prin natura relațiilor și a comunicării intrafamiliale în cazurile respective și constă în: stare de tensiune; conflicte; brutalități, violență; insecuritate; izolarea și înstrăinarea membrilor cuplului; lipsă de comunicare și de cooperare; culpabilizare reciprocă; dorință reciprocă de excludere din grup; dorința fiecărui individ de a-și domina partenerul; tulburări de dinamică sexuală diferite.

Două aspecte apar ca importante în urma investigării „câmpului psihozei“ la un cuplu familial: raportul dintre „erotism și patologie“ și raportul dintre partenerii cuplului marital privit ca o stare de „simbioză erotică“.

S. Freud a subliniat faptul că iubirea este prototipul psihozei. Noi funcționăm utilizând aceleași tipuri de procese ca și bolnavii psihotici, dar într-o manieră incontestabil reversibilă în cadrul câmpului de relații interpersonale. Orice cuplu funcționează pe baza unui „model simbiotic“ între partenerii care-1 compun. Acest model simbiotic exprimă fuziunea erotico-psihologică a celor doi parteneri ai cuplului marital. Concluzia unei astfel de simbioze erotice este constituirea unui nou tip de personalitate pentru membrii cuplului marital, dar, concomitent, și a unei anumite configurații psihologice particulare a cuplului, care decurge din ea. Noua configurație e reprezentată prin acel „Noi“, în care frontierele „Eului“ sunt depășite și înlocuite cu cele ale lui „Noi“. Simbioza celor doi parteneri ai cuplului marital face să se producă saltul dialectic de la „Eu“ la „Noi“.

Această dinamică simbiotică tinde însă să intre în conflict cu atitudinea erotică exagerată a unuia dintre parteneri față de celălalt, creând situația unui disconfort emoțional pentru acesta din urmă. În mare măsură, aceste situații pot determina numeroase forme de conflict sub tensiune în interiorul cuplurilor maritale, frecvent întâlnite în practica medicală curentă.

Un alt aspect este reprezentat, după părerea lui J.G. Lemaire, de dificultățile care
apar în simbioza erotică dintre partenerii cuplului marital și care îmbracă forma
„aspectelor devoratoare, devastante, angoasante, cu efect distructiv asupra relației
erotice dintre parteneri“, iar aceste dificultăți vor duce în mod inevitabil la conflicte, la izolări sau chiar la dezorganizarea cuplului.

1.4.3 Obiectivele Și Metodologia Cercetării

OBIECTIVE

Obiectivul cercetării 1

Obiectivul cercetării 1 este reprezentat de validarea chestionarului SDBQ – forma pentru bărbați și forma pentru femei, denumite pe parcursul acestui demers științific forma A și forma B.

Argument cercetarea 1 – necesitatea utilizării unui chestionar valid în diagnosticul disfuncțiilor sexuale

Abordarea diferențiată a disfuncțiilor sexuale în funcție de genul biologic atrage după sine necesitatea utilizării unui instrument specific fiecărei categorii de pacienți în parte, sub acest aspect. Chestionarul SDBQ (Sexual Beliefs Dysfunctional Questionnaire) satisface această rigoare științifică. În anul 2002, Pedro Nobre și Jose Pinto Gouvela, cercetători de la două universități din Portugalia, au investigat credințele disfuncționale care stau la baza disfuncțiilor sexuale. Chestionarul SDBQ are două forme, câte una pentru fiecare sex, cuprinzând câte 40 de itemi, care operaționalizează câte șase factori pentru fiecare chestionar.

IPOTEZE

Ipoteze cercetarea 1

Ipoteza 1 Se prezumă faptul că atitudinile disfuncționale corelează cu credințele disfuncționale cu privire la sexualitate.

Ipoteza 2 Se prezumă faptul că în urma standardizării pe populație românească, testul SDBQ are o bună consistență internă.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Participanții la studiu

Participanții la studiu – cercetarea 1

Validarea chestionarului SDBQ a fost efectuată pe un lot de 593 de persoane, dintre care 235 bărbați și 358 femei.

Tabel 1 Frecvențe de apariție variabila gen biologic

Fig. 1 Diagramă de structură variabila gen biologic

Media de vârstă a subiecților investigați în vederea validării chestionarului SDBQ este egală cu 27,08 ani.

Tabel 2 Frecvențe de apariție variabila mediu de proveniență

Fig. 2 Diagramă de structură variabila mediu de proveniență

Predomină mediul urban de proveniență a subiecților, în proporție de 92,4%, comparativ cu doar 7,6%, pondere ce corespunde subiecților care provin din mediul rural.

Tabel 3 Frecvențe de apariție variabila nivel de studii

Fig. 3 Diagramă de structură variabila nivel de studii

Nivelul de studii identifică în lotul de subiecți considerat pentru validare o predominanță a nivelului de studii superioare, în forma sa în desfășurare sau absolvită.

Tabel 4 Frecvențe de apariție variabila status marital

Fig. 4 Diagramă de structură variabila status marital

În ceea ce privește starea civilă a subiecților, aceștia sunt necăsătoriți în proporție de 76,05% din totalul persoanelor investigate.

Tabel 5 Frecvențe de apariție variabila ocupație

Ocupațiile subiecților acoperă o paletă largă de ocupații, în conformitate cu nivelul de studii anterior analizat.

Tabel 6 Frecvențe de apariție variabila localitate de reședință

Fig. 5 Diagramă de structură variabila localitate de reședință

Reprezentarea grafică pentru localitatea de reședință cuprinde 42 de localități, care acoperă toată suprafața geografică a țării. Există trei grupe majore de subiecți reprezentate sub acest aspect: Cluj (17,5%), Mureș (14,3%), respectiv București (17,5% din total).

1.4.4 Instrumentele cercetării

DAS (Disfunctional Attitude Scale)

Descrierea itemilor

Cei 40 de itemi ai scalei sunt formulați ca afirmații care stau, în general, la baza gândirii idiosincratice tipic depresive. Răspunsul la fiecare item oferă informații referitoare la atitudinile disfuncționale ale persoanei, care funcționează ca scheme prin intermediul cărora persoana își construiește realitatea (Weissman și Beck, 1978).

Spre exemplu, itemul 4 – „Dacă nu reușesc să fac totul bine de fiecare dată, nu voi fi respectat de ceilalți” reflectă o atitudine disfuncțională și este evaluat pe o scală Likert de la 1-7, unde:

1 = sunt cu totul de acord

2 = sunt în mare măsură de acord

3 = sunt întrucâtva de acord

4 = sunt neutru

5 = sunt întrucâtva în dezacord

6 = sunt în mare măsură în dezacord

7 = sunt în dezacord total

Scala DAS-A, indică măsura în care atitudinile disfuncționale sunt considerate ca fiind proprii gândirii subiectului: cu cât scorul total este mai mare, cu atât nivelul atitudinilor disfuncționale este mai mare.

Administrare și cotare

Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât și în grup. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15 persoane. Se recomandă administrarea individuală ori de câte ori este posibil. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane evaluate.

Materiale necesare

 Scala cu instrucțiunile de completare;

 Foaia de răspuns;

 Instrument de scris.

Condiții de administrare

 Mediu securizant și ferit de zgomote;

 Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei și odihnită;

 Mobilier și iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat completarea în condiții bune a foii de răspuns;

 În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi confort persoanelor examinate.

Instrucțiuni de aplicare

Scala se administrează fără limită de timp.

După ce materialele și condițiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate, persoanei examinate i se spune:

„Acest chestionar cuprinde o serie de atitudini și convingeri pe care unele persoane le au în diverse situații. Citiți cu atenție fiecare afirmație și decideți în ce măsură sunteți sau nu de acord cu ea. Utilizați pentru fiecare afirmație, din scala prezentată mai jos, cifra care corespunde în cea mai mare măsură modului în care gândiți. Alegeți un singur răspuns pentru fiecare afirmație în parte. Deoarece oamenii sunt diferiți, nu există răspunsuri corecte sau greșite. Pentru a vă asigura că o anumită atitudine vă caracterizează, aveți în vedere modul în care gândiți în cea mai mare parte a timpului (în general).”

Cotarea răspunsurilor

Fiecare item al DAS-A este cotat pe o scală Likert de la 1 la 7.

Variantele de răspuns sunt:

1 = sunt cu totul de acord

2 = sunt în mare măsură de acord

3 = sunt întrucâtva de acord

4 = sunt neutru

5 = sunt întrucâtva în dezacord

6 = sunt în mare măsură în dezacord

7 = sunt în dezacord total

În funcție de conținut, itemii sunt cotați direct sau invers.

Următorii itemi sunt cotați ca fiind adaptativi dacă răspunsul merge spre aprobare sau acord total (itemi cotați direct):

Forma A: itemii

Ceilalți itemi ai scalei sunt cotați în direcția inversă:

7 = sunt cu totul de acord

6 = sunt în mare măsură de acord

5 = sunt întrucâtva de acord

4 = sunt neutru

3 = sunt întrucâtva în dezacord

2 = sunt în mare măsură în dezacord

1 = sunt în dezacord total

Itemii care au fost omiși se cotează cu zero. Dacă subiectul omite să dea răspunsuri la un număr mare de itemi, atunci testul nu se ia în considerare. Scorul maxim posibil este 280 (7×40 itemi), iar scorul minim posibil este 40 (1×40 itemi). Cu cât scorul total este mai mare, cu atât nivelul atitudinilor disfuncționale este mai mare.

Design-ul cercetării

Design-ul cercetării 1

Selecția subiecților

Cercetarea 1

În vederea validării chestionarului SDBQ, studiul a fost efectuat în perioada septembrie – octombrie 2008, în cadrul Institutului de training, studii și cercetări PIMMJM, în colaborare cu Asociația de Psihosexologie din România, pe un lot de 593 de persoane.

Aplicarea chestionarelor

Cercetarea 1

Au fost administrate celor 593 de subiecți două instrumente de lucru, chestionarul de atitudini disfuncționale DAS și chestionarul de credințe disfuncționale cu privire la sexualitate SDBQ. Administrarea a avut drept scop validarea celui de al doilea instrument, utilizând și o corelație a factorilor operaționalizați de cele două chestionare.

Centralizarea datelor

Cercetarea 1

Datele au fost centralizate pe parcursul a două săptămâni, în vederea codificării și introducerii lor în programul de prelucrare a datelor SPSS (Statistical Package for Social Sciences).

Cercetarea 2

Rezultatele obținute în urma celor trei administrări au fost concatenate în programul statistic SPSS (Statistical Package for Social Sciences). A fost creată o bază de date unitară, în care s-au operat procedee statistice de analiză a datelor.

Metode de analiză a datelor

Cercetarea 1

În vederea validării, datele au fost prelucrate sub forma tabelelor de frecvențe, calculul consistenței interne, metoda de validare haf-split și corelații între factorii operaționalizați în cele două instrumente de lucru administrate.

1.4.5 Rezultatele Cercetării

Prezentarea și analiza datelor statistice

Studiul 1 – Validarea chestionarului SDBQ pe populație românească

După adaptarea chestionarelor la specificul cultural și lingvistic românesc, am păstrat cele două forme ale chestionarului SDBQ și am procedat la validarea acestuia pe populație românească.

Repere statistice pentru Forma A – populație masculină

În chestionarul SDBQ – forma A, credințele disfuncționale au fost operaționalizate pentru populația de sex masculin în șase factori:

F1: Conservatorismul sexual – itemii: 2,5,9,18,21,24,25,26,32,33

F2: Puterea sexuală feminină – itemii: 11,15,19,27,29,38,39,40

F3: Credința „Macho” – itemii: 1,4,6,17,28,31,37

F4: Credințele despre satisfacția feminină – itemii: 3,7,16,35,36

F5: Atitudinea restrictivă cu privire la sex – itemii: 8,12,13,30

F6: Sexul ca abuz al puterii masculine – itemii: 10,22,34

Itemii sunt cotați cu variante de răspuns astfel:

1 = dezacord total

2 = dezacord

3 = nici acord nici dezacord

4 = de acord

5 = complet de acord

Itemul 37 are cotare inversă pentru varianta masculină.

Coeficientul Alpha Cronbach este egal cu ,899 pentru varianta pentru populație masculină a chestionarului.

a. The items are: Un bărbat adevărat are foarte des contacte sexuale. Orgasmul este posibil doar prin contact sexual vaginal. Erecția penisului este esențială pentru satisfacția sexuală a femeii. Homosexualitatea este o boală. O femeie nu are altă alegere decât să fie subjugată sexual bărbatului. Un bărbat adevărat trebuie să aștepte atât timp cât e necesar pentru a satisface sexual femeia în timpul raportului sexual. O femeie poate să aibă dubii despre virilitatea bărbatului dacă acesta nu poate să aibă erecție în timpul activității sexuale. Practicarea frecventă a sexului oral sau anal poate cauza probleme de sănătate. O durată scurtă a actului sexual este un semn al puterii bărbatului. Sexul este un abuz al puterii masculine. Consecințele unui eșec sexual pot fi catastrofale. Femeile acordă atentie doar bărbaților tineri și atractivi. Nu se cade să ai fantezii sexuale în timpul actului sexual. Există anumite reguli universale despre ce este normal în timpul activității sexuale. În pat femeia este șeful. Bărbații care nu sunt capabili de penetrare nu pot satisface sexual o femeie. Atingerea orgasmului este cel mai important lucru la sex. În activitatea sexuală orice în afara contactului vaginal este inacceptabil. Corpul femeii este arma ei cea mai bună. O femeie nu va mai iubi un bărbat dacă acesta nu este capabil să o satisfacă sexual. b. The items are: Contactul sexual vaginal este singurul tip de act sexual legitim. Ceea ce satisface cel mai tare femeile este calitatea erecției. O carieră de succes implică controlarea impulsurilor sexuale. Preludiul este o pierdere de timp. Sexul este destinat doar procreației. În activitatea sexuală cu cât mai repede cu atât mai bine. Oamenii care nu-și controleaza impulsurile sexuale sunt mai ușor controlati de alții. Un bărbat adevărat este întotdeauna gata de sex și trebuie să fie capabil să satisfacă sexual orice femeie. Dacă un bărbat își dă drumul sexual este controlat de către femeie. Sexul anal este o perversiune. Un bărbat trebuie să fie capabil să mențină o erecție până la finalul contactului sexual. Există doar o poziție sexuală acceptabilă (cea a misionarului). Relația sexuală înainte de căsătorie este un păcat. Sexul este o violare a corpului femeii. Un bărbat care nu satisface sexual o femeie este un ratat. Ori de cate ori se ivește ocazia, un bărbat adevărat trebuie să fie capabil de penetrare. Sexul poate fi bun chiar și fără orgasm. Un bărbat adevărat nu are nevoie de prea multa stimulare pentru a ajunge la orgasm. O femeie atractivă sexual poate obtine ce vrea de la un bărbat, posibilitatea de a suferi este cu atât mai mare cu cât intimitatea sexuală este mai profundă.

a- The items are: Un bărbat adevărat are foarte des contacte sexuale., Orgasmul este posibil doar prin contact sexual vaginal., Erecția penisului este esențială pentru satisfacția sexuală a femeii., Homosexualitatea este o boală., 0 femeie nu are altă alegere decât să fie subjugată sexual bărbatului., Un bărbat adevărat trebuie să aștepte atât timp cât e necesar pentru a satisface sexual femeia în timpul raportului sexual., 0 femeie poate să aibă dubii despre virilitatea bărbatului dacă acesta nu poate să aibă erecție în timpul activității sexuale., Practicarea frecventa a sexului oral sau anal poate cauza probleme de sanatate., 0 durata scurta a actului sexual este un semn al puterii bărbatului., Sexul este un abuz al puterii masculine., Consecințele unui eșec sexual pot fi catastrofale., Femeile acordă atenție doar bărbaților tineri și atractivi. Nu se cade să ai fantezii sexuale în timpul actului sexual., Există anumite reguli universale despre ce este normal în timpul activității sexuale., În pat femeia este șeful., Bărbații care nu sunt capabili de penetrare nu pot satisface sexual o femeie., Atingerea orgasmului este cel mai important lucru la sex., în activitatea sexuală orice în afara contactului vaginal este inacceptabil., Corpul femeii este arma ei cea mai bună., 0 femeie nu va mai iubi un bărbat dacă acesta nu este capabil să o satisfacă sexual. b- The items are: Contactul sexual vaginal este singurul tip de act sexual legitim., Ceea ce satisface cel mai tare femeile este calitatea erecției., 0 carieră de succes implică controlarea impulsurilor sexuale., Preludiul este o pierdere de timp., Sexul este destinat doar procreației., În activitatea sexuală, cu cât mai repede cu atât mai bine., Oamenii care nu-ți controlează impulsurile sexuale sunt mai ușor controlați de alții., Un bărbat adevărat este întotdeauna gata de sex și trebuie să fie capabil să satisfacă sexual orice femeie., Dacă un bărbat își dă drumul sexual este controlat de către femeie., Sexul anal este o perversiune., Un bărbat trebuie să fie capabil să mențină o erecție până la finalul contactului sexual., Există doar o poziție sexuală acceptabilă (cea a misionarului)., relația sexuală înainte de căsătorie este un păcat., Sexul este o violare a corpului femeii., Un bărbat care nu satisface sexual o femeie este un ratat., Ori de câte ori se ivește ocazia, un bărbat adevărat trebuie să fie capabil de penetrare., Sexul poate fi bun chiar și fără orgasm., Un bărbat adevărat nu are nevoie de prea multă stimulare pentru a ajunge la orgasm., 0 femeie atractivă sexual poate obtine ce vrea de la un bărbat., Posibilitatea de a suferi este cu atât mai mare cu cât intimitatea sexuală este mai profundă.

Tabel 6 Corelații statistice între DAS și SDBQ – Forma A

Corelația efectuată cu chestionarul DAS (Disfunctional Attitudes Scale) a identificat corelații semnificative între cinci din cei șase factori evaluați de chestionarul SDBQ masculin. Singurul factor care nu corelează cu scala DAS este factorul care evaluează credințele despre satisfacția sexuală feminină.

Repere statistice pentru Forma B – populație feminină

Varianta pentru femei a chestionarului SDBQ cuprinde tot 40 de itemi, care operaționalizează 6 factori, astfel:

F1. Conservatorism sexual – itemii : 2,4,7,13,17,17,27,28,32

F2. Dorință sexuală și plăcere percepute ca păcate – itemii: 15,34,35,36,37,39

F3. Credințele despre vârstă – itemii: 5,6,8,11,20

F4. Credințele despre imaginea corporală – itemii: 10,12,38,40

F5. Negarea importanței afectivității – itemii: 1,3,18,22,23,24

F6. Importanța maternității – itemii: 26,30,31,33

Se menține cotarea itemilor:

1 = dezacord total

2 = dezacord

3 = nici acord nici dezacord

4 = de acord

5 = complet de acord

Itemii 1, 3, 22, 23, 24 au cotare inversă pentru varianta pentru populația de sex feminin.

Repere statistice de validare

Pentru forma B a chestionarului, coeficientul de consistență internă este egal cu ,905, ceea ce oferă un reper statistic semnificativ asupra validității instrumentului cercetării.

a. The items are: Dragostea și afecțiunea din partea partenerului sunt necesare pentru o relație sexuală buna., Masturbarea este dăunătoare și păcătoasă., Cea mai importantă componentă a sexului este afecțiunea mutuală., Cel mai mare cadou pe care o femeie poate să-l aducă în căsătorie este virginitatea., Dupa menopauză, femeile își pierd dorința de a face sex., Femeile care au fantezii sexuale sunt perverse., 0 femeie respectabilă nu se masturbează., Dupa menopauză femeile nu mai pot atinge orgasmul., Există diverse modalități de a obține satisfacție sexuală și a atinge orgasmul., Femeile care nu sunt atractive fizic nu pot fi satisfăcute sexual., În dormitor bărbatul e șeful., 0 mamă bună nu poate fi activă din punct de vedere sexual., Atingerea orgasmului este acceptabilă pentru bărbați nu și pentru femei., Activitatea sexuală trebuie inițiată de bărbat., Sexul este murdar și păcătos., Orgasmul simultan al celor doi parteneri este esențial pentru o partidă sexuală reușită., Orgasmul este posibil doar prin contact sexual vaginal., Scopul relației sexuale pentru bărbați este satisfacerea bărbatului., 0 carieră profesională de succes presupune controlul comportamentului sexual., Cu cât femeia îmbătrânește plăcerea sexuală scade.

b. The items are: bărbații sunt interesați doar de femei tinere și atractive., Sexul este o activitate frumoasă și pură., Sexul fără dragoste este ca mâncarea fără condimente., atât timp cât partenerii sunt de acord, orice activitate sexuală este acceptabilă., Orice femeie care inițiază activitatea sexuală este imorală., Sexul este destinat doar reproducerii., Contactul sexual în timpul menstruației poate produce probleme de sănătate., Sexul oral este una din cele mai mari perversiuni., Dacă femeile resimt plăcere sexuală, ele sunt total controlate de bărbați., să fii amabilă și să zâmbești bărbaților poate fi periculos., Sentimentele cele mai minunate pentru o femeie sunt cele materne., Sexul anal este o perversiune., În dormitor femeia este șeful., Sexul se intampla doar cand it initiaza bărbatul., Există doar o poziție sexuală acceptabilă (cea a misionarului)., 0 femeie virtuoasa nu resimte placere în timpul actului sexual., 0 mama buna trebuie sa-si controleze nevoile sexuale., 0 femeie urata nu este capabila sa-si satisfacă sexual partenerul., 0 femeie care obtine placere doar prin stimularea clitorisului este bolnava sau perversa., Fetele pure nu se angajeaza în activități sexuale.

Tabel 7 Corelații statistice între DAS și SDBQ – Forma B

În ceea ce privește varianta pentru subiecții de gen feminin a chestionarului SDBQ, se constată faptul că există corelații semnificative între cinci din cei șase factori SDBQ și scala DAS. Singurul factor care nu corelează cu scala DAS este cel care evaluează negarea importanței afectivității.

Rezultate chestionarul SDBQ – forma A

Tabel 51 Statistici descriptive factorul Conservatorism sexual

Tabel 52 Anova factorul Conservatorism sexual

Fig. 36 Grafic medii factorul Conservatorism sexual

Conservatorismul sexual este primul factor al chestionarului SDBQ, care operaționalizează dimensiunea caracterizată prin idei conservatoare despre comportamentul sexual. În acest sens, sexul anterior căsătoriei este inacceptabil, trebuie să fie rapid, fără preludiu, în poziția misionarului, servind exclusiv scopului de perpetuare a speciei.

Scorurile obținute de subiecți la cele trei evaluări sunt foarte diferite din punct de vedere statistic. Astfel, dacă înainte de terapie ele sunt destul de mari, indicând nivelul ridicat al credințelor disfuncționale, după terapie acestea se normalizează, curba descendentă menținându-se și după 6 luni de la finalizarea demersului terapeutic.

Tabel 53 Statistici descriptive factorul Puterea sexuală feminină

Tabel 54 Anova factorul Puterea sexuală feminină

Fig. 37 Grafic medii factorul Puterea sexuală feminină

Puterea sexuală feminină este factorul care evaluează nevoia de control sexual. Conceptul este legat de ideea că puterea sexuală feminină poate fi periculoasă și dacă bărbații nu le controlează nevoile sexuale, vor deveni sclavi ai seducției feminine. Convingerile disfuncționale sunt cotate cu scoruri destul de ridicate la debutul terapiei, scad însă spre finalul acesteia și la șase luni după finalizarea terapiei.

Tabel 55 Statistici descriptive factorul Credințele „Macho”

Tabel 56 Anova factorul Credințele „Macho”

Fig. 38 Grafic medii factorul Credințele „Macho”

Credințele „macho” reprezintă conceptul descris prin capacitatea bărbatului de a fi întotdeauna gata pentru sex, capabil să satisfacă toate femeile, și să mențină un penis erect până la finalul oricărei activități sexuale.

Scorurile pe care le obțin pacienții sunt semnificativ diferite, nivelul credințelor disfuncționale scade pe măsură ce terapia avansează și este demonstrată ca eficientă în anihilarea cauzei psihogene care a determinat disfuncția erectilă. Diferențe semnificative se înregistrează între prima și a doua evaluare, între ultimele două evaluări diferențele sunt nesemnificative.

Tabel 57 Statistici descriptive factorul Credințe despre satisfacția feminină

Tabel 58 Anova factorul Credințe despre satisfacția feminină

Fig. 39 Grafic medii factorul Credințe despre satisfacția feminină

Credințele despre satisfacția feminină descriu importanța de a satisface partenerele, respectiv ideea că penisul erect și coitul vaginal sunt necesare pentru a satisface sexual orice femeie. Aceste credințe disfuncționale sunt cotate cu scoruri care descresc pe măsură ce se avansează în terapie, ceea ce conduce la destructurarea acestora.

Tabel 59 Statistici descriptive factorul Atitudini restrictive cu privire la sex

Tabel 60 Anova factorul Atitudini restrictive cu privire la sex

Fig. 40 Grafic medii factorul Atitudini restrictive cu privire la sex

Atitudinea restrictivă cu privire la activitatea sexuală este factorul care descrie convingerea că fanteziile sexuale, sexul oral și anal sunt văzute ca fiind experiențe greșite sau nesănătoase. Scorurile obținute de subiecții evaluați sunt diferite pe parcursul celor trei etape de evaluare, valoarea pragului de semnificație confirmând acest lucru.

Tabel 61 Statistici descriptive factorul Sexul ca abuz de putere masculină

Tabel 62 Anova factorul Sexul ca abuz de putere masculină

Fig. 41 Grafic medii factorul Sexul ca abuz de putere masculină

Sexul văzut ca un abuz de putere masculină descrie ideea despre sex ca un act de violare sau abuz asupra corpului femeii de către bărbat. Nu se înregistrează diferențe semnificative la acest capitol în cele trei administrări ale scalei sub acest aspect.

Tabel 63 Statistici descriptive scoruri totale SDBQ

Tabel 64 Anova scoruri totale SDBQ

Fig. 42 Grafic medii scoruri totale SDBQ

Scorurile totale obținute la acest instrument de lucru descriu o evoluție favorabilă, practic o involuție a nivelului de manifestare a atitudinilor și credințelor disfuncționale, ceea ce confirmă eficiența terapiei în cazul disfuncției rectile.

Existența unor diferențe semnificative între evaluări conduce la validarea ipotezei a doua enunțată la începutul acestui demers științific.

1.4.6 Testarea Ipotezelor și Interpretarea Datelor Statistice

Ipoteza 1 la cercetarea 1

Se prezuma în prima ipoteză faptul că atitudinile disfuncționale corelează cu credințele disfuncționale cu privire la sexualitate.

Analiza tabelului de corelație statistică a evidențiat o corelație semnificativă între scala DAS și cinci din cei șase factori ai chestionarului SDBQ – Forma A. Cei cinci factori care au corelat semnificativ cu scala DAS sunt:

conservatorism sexual

putere sexuală feminină

credința „Macho”

atitudini restrictive cu privire la sex

sexul ca abuz al puterii bărbatului

Toate aceste corelații au fost semnificative la un prag de semnificația de ,000, ceea ce confirmă legătura directă între variabilele enunțate de cele două instrumente de lucru utilizate.

Pentru chestionarul SDBQ – Forma B, corelația cu scala DAS a identificat legături directe cu cinci din cei șase factori operaționalizați de instrumentul de lucru. Aceștia sunt:

conservatorism sexual

dorința sexuală și plăcerea ca păcate

credințe legate de vârstă

credințe legate de imaginea corporală

maternitatea

Pragul de semnificație în acest caz este egal cu ,000, ceea ce confirmă corelația directă a variabilelor considerate.

Corelația semnificativă între cele două instrumente de lucru pentru ambele forme ale chestionarului SDBQ conduce la validarea primei ipoteze de lucru a cercetării 1.

Ipoteza a doua la cercetarea 1

Ipoteza a doua prezuma o bună consistență internă a chestionarului SDBQ, în urma standardizării instrumentului pe populație românească.

Prelucrarea statistică a datelor a identificat un coeficient de consistență internă Alpha Cronbach egal cu ,899 pentru forma A și ,905 pentru forma B. Coeficientul half-split este egal cu ,878 pentru forma A și ,909 pentru forma B. Valorile coeficienților demonstrează că testul are un nivel bun de fidelitate, ceea ce validează ipoteza secundară a celei de a doua cercetări.

1.4.7 Concluzii și Implicații

Concluziile cercetării

Cercetarea a avut ca obiectiv pe de o parte, validarea unui nou instrument de diagnoză în cazul disfuncțiilor sexuale masculine și feminine, iar pe de altă parte, evaluarea și terapia disfuncțiilor erectile.

Ipotezele au prezumat pe de o parte o bună consistență a chestionarului SDBQ și o corelația semnificativă între scala DAS și chestionarul SDBQ, iar pe de altă parte eficiența terapiei în cazul disfuncțiilor erectile și stabilitatea acesteia în timp, precum și ameliorarea rezultatelor la itemii care descriu stima de sine.

Analiza statistică a datelor a condus la validarea ipotezelor care vizează validitatea chestionarului SDBQ. Din analiza comparativă a rezultatelor obținute la cele trei etape ale evaluării psihologice a subiecților rezultă faptul că există diferențe semnificative între rezultate, ceea ce validează celelalte două ipoteze, pentru cel de-al doilea studiu. Validarea acestora a fost posibilă prin prelucrarea instrumentelor de lucru, administrate în aceleași trei etape planificate în design-ul cercetării. Concluzia a fost a diminuării și anihilării credințelor disfuncționale, care stăteau la baza dezvoltării disfuncțiilor sexuale, în acest caz a disfuncției erectile.

Se constată o diferență semnificativă a majorității itemilor aplicate pe populația romanească în raport cu rezultatele cercetării noi Nobre pe populația portugheză.

Într-o abordare pluridisciplinară, se poate recomanda utilizarea acestui instrument pentru completarea diagnozei în cazul disfuncțiilor sexuale masculine, a tulburărilor de dinamică sexuală, în vederea diminuării incidenței acestora în rândul populației active sexual.

Limite ale cercetării

Cercetarea are ca limite faptul că nu se poate considera că instrumentul de lucru validat face referire la toate miturile și credințele disfuncționale cu privire la sexualitate. Pentru aceasta este necesară construcția de alte instrumente de lucru, corelarea cu cele deja existente și stabilirea capacității predictive a acestora. Se impun cercetări aprofundate pentru identificarea și actualizarea miturilor eronate referitoare la sexualitate, în condițiile dinamicii socio-culturale românești accentuate.

În momentul de față nu au fost efectuate corelații cu teste de personalitate, ceea ce ar putea contribui la aspectarea unui profil complex din această perspectivă, în cazul persoanelor cu disfuncții de natură sexuală.

Concluzii finale

Abordarea convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale din perspectiva patologiei sociale păstrează în penumbră conceptul de sănătate / normalitate sexuală în raport cu care se diferențiază convingerile, atitudinile și comportamentul sexual disfuncțional.

Utilizarea metodelor calitative în conturarea direcțiilor de cercetare asigură ancorarea problematicii studiate în realitate, conferindu-i profunzime și autenticitate.

În loc să ne bazăm pe o singură metodă de cercetare științifică, teza noastră de doctorat apelează la un mix metodologic. Considerăm că literatura de specialitate creează de multe ori opoziții (e.g., eșantioane mari versus eșantioane mici, experimental versus observațional) acolo unde, de fapt, este mult mai util să înțelegem lucrurile în termeni de complementaritate. Până la urmă, sarcina unui cercetător nu este să manifeste o preferință irațională pentru o metodă sau alta, ci să se folosească de întregul „arsenal metodologic” pe care îl are la dispoziție pentru a-și atinge obiectivele de descoperire și cunoaștere științifică. În acest sens, metodologia lucrări noastre de doctorat s-a folosit de punctele tari ale metodei anchetei sociale, respectiv experimentale, pentru a ne atinge obiectivele de cercetare științifică.

Identificare specificității realității românești în ceea ce privește convingerile, atitudinile și comportamentelor sexuale disfuncționale apare ca un demers important în adaptarea metodelor de cercetare/ investigare pe baza instrumentelor deja create cum ar fi cele ale lui Nobre pe care le avem la dispoziție.

În abordarea unor metode de investigare și cercetare a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor disfuncționale legate de sexualitate poate fi utila o abordare etapizată calitativă imbinată cu o abordare cantitativă.

Analiza cauzelor, parțial cunoscute și indentificate poate crea cadrul necesar unor intervenții pe două direcții importante. Pe de o parte un demers preventiv-formativ, educațional-informativ coerent, instituționalizat, cu impact major asupra populației, ancorat într-o abordare postmodernă, pluri-, inter- și transdisciplinară, în concordanță cu normele și rigoarea științifică a secolului XXI.

CAPITOLUL II.

OBIECTIVELE CERCETĂRII ȘI METODOLOGIA GENERALĂ

2.1 Aspecte Teoretice

2.1.1 Aspecte Teoretice Generale

Abordarea complexului de convingeri/ atitudini/ comportamente sexuale disfuncționale se poate realiza din mai multe perspective.

Din perspectiva patologiei sociale, complexul convingerilor/ atitudinilor/ comportamentelor sexuale disfuncționale se constituie ca violare ale expectanțelor referitoare la o viață sexuală sănătoasă. Întrucât normalitatea în abordarea patologiei sociale este o stare imaginară, utopică (Rosenquist, 1989), Kavolis (1989) propune un criteriu universal în definirea patologicului: caracterul (auto)distructiv al comportamentului/ acțiunii studiate. Din acest punct de vedere, complexul convingerilor/ atitudinilor/ comportamentelor sexuale disfuncționale poate îmbrăca atât caracterul distructiv (de nivel înalt, cum ar fi crimele sexuale și agresiunea sexuală, sau mai scăzut – discriminarea sexuală, retragerea recunoașterii sociale datorită identității/ orientării / comportamentului sexual al unei persoane), cât și autodistructiv (de la suicid la experimentarea de stări inautentice, sub auspiciul unei insuficiente cunoașteri de sine). În interpretarea oferită de teoria patologiei sociale, cauzele unor convingeri/ atitudini/ comportamente sexuale disfuncționale se situează la nivel individual, fiind decelabile la nivelul dezvoltării sale psihosexuale, însă de cele mai multe ori această dezvoltare este marcată contradictoriu de modelul cultural al sexualității. În acest sens, N. Calomfirescu (2009) observă: ”Cu toții, bărbați și femei, avem sexualitatea dominată în cea mai mare parte de psihic. (…) pentru că sexualitatea este o funcție relațională.(…) Presiunea negativă și agresivă a mass-media, a societății în general, duce la crearea unor false standarde. (…) Transpunerea relației sexuale în vulgar o lipsește de acel imprevizibil, de acele reacții necunoscute pe care le descoperi atunci când cunoști pe cineva.(…) În ziua de azi sexualitatea se reduce la numere, la figuri; a devenit un bun de consum, nu mai este o creație”. Se poate considera din această perspectivă că, convingerile/ atitudinile/ comportamentele disfuncționale sunt de fapt o ”reajustare” (Rosenquist, 1989) la promovarea unui astfel de model cultural. Individul eșuează atât în asimilarea modelului promovat, cât și în exprimarea autentică și adecvată a propriei sexualități. În consecință, cererea adresată medicior ș psihologilor pentru rezolvarea disfuncțiilor create determină o creștere a costurilor sociale. Din perspectiva patologiei sociale, soluționarea acestor probleme s-ar centra pe schimbarea complexului de convingeri / atitudini / comportamente sexuale disfuncționale și pe realizarea unei educații privind sănătatea sexuală.

Din perspectiva comportamentului deviant, complexul convingerilor / atitudinilor / comportamentelor sexuale disfuncționale poate fi definit ca problemă socială prin prisma contradicțiilor dintre aspirațiile privind propria sexualitate și posibilitățile de a le îndeplini. Cauza acestor contradicții e reprezentată de miturile aflate la baza dezvoltării aspirațiilor sexuale (legate îndeosebi de rolurile tradiționale feminine și masculine în comportamentul sexual, de vârstă, de aspect fizic). Totodată, aceste contradicții apar pe fondul unei educații sexuale deficitare și prin expunerea individului la inducerea unor aspirații sexuale nerealiste, mulate îndeosebi pe rolurile sexuale tradiționale. În consecință, în raport cu aspirațiile induse, indivizii le vor asimila mai mult sau mai puțin ca atare, dezvoltând uneori convingeri disfuncționale, din care se vor dezvolta ulterior atitudinile și comportamentul sexual. Prin prisma teoriei comportamentului deviant, o soluție în rezolvarea acestui conflict ar constitui-o revizuirea aspirațiilor sub aspectul miturilor aflate la baza lor.

Indiferent de perspectiva teoretică abordată, se evidențiază impactul modelului cultural al sexualității asupra convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale individuale. Un prim aspect îl constituie faptul că în societatea de azi, sexualitatea rămâne un subiect tabu. În absența unei informări corecte, obiective și sub influența unui model cultural tradiționalist sau vulgarizat, individul este expus unor mituri despre sexualitate care favorizează dezvoltarea unor convingeri eronate. Astfel, conform autorilor Nobre și Pinto-Gouveia (2006), femeile prezintă credințe disfuncționale legate de vârstă (după menopauză, femeile își pierd apetitul sexual; odată cu vârsta, plăcerea actului sexual se diminează) și de imaginea corporală (femeile care nu sunt atrăgătoare fizic nu pot fi satisfăcute sexual). Pe de altă parte, bărbații manifestă scoruri ridicate în ceea ce privește credințele „macho” (un bărbat adevărat are raporturi sexuale foarte des) și în ceea ce privește credințele despre satisfacția femeilor (calitatea erecțiilor este ceea ce satisface cel mai mult femeile).

Zilbergeld (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006) afirma că bărbații cu disfuncții erectile prezintă o serie de mituri și credințe eronate despre sexualitate care se constituie ca factor de vulnerabilitate la accentuarea dificultăților pe care le prezintă: „un bărbat vrea și este gata întotdeauna să facă sex”, „un bărbat adevărat este funcțional din punct de vedere sexual”, „sexul constă într-un penis rigid și ceea ce poți face cu el” și”sex = act sexual”. În completare, Winczw și Barlow (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006) au identificat o serie de mituri sexuale care corelau disfuncțiile sexuale masculine cu activitatea sexuală cu performanțe foarte ridicate și cu ideile eronate despre răspunsul și satisfacția sexuală a femeilor.

Potrivit afirmațiilor lui Zilbergeld (1999), un bărbat care prezintă acest set de credințe eronate despre sexualitate este mai susceptibil de a dezvolta idei catastrofice despre potențialul consecințelor unui eventual eșec sexual. Confruntați cu aceste situații, bărbații cu credințe accentuate în miturile menționate mai sus dezvoltă de obicei idei negative despre ei însiși: „Sunt mai puțin bărbat”, „Sunt ratat din punct de vedere sexual” sau „Nu voi rezolva niciodată această problemă”. Aceste credințe și ideații proprii nu doar predispun la dezvoltarea dificultăților de ordin sexual, dar joacă și un rol central în menținerea problemei respective.

Hawton (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006) a prezentat o listă cu miturile sexuale conceptualizate ca factori predispozanți în dezvoltarea disfuncțiilor sexuale. În adăugare la lista de mituri similare propusă de Zilbergeld, Hawton a atras atenția asupra unui set de mituri feminine care reflectă un dublu standard: permisive dar solicitante pentru bărbați și represive pentru femei. Principalele mituri sexuale feminine citate au fost „o femeie care inițiază activitatea sexuală este imorală”; „sexul trebuie să aibă loc numai la instigarea bărbatului”; „masturbarea este murdară și dăunătoare” și „este greșit să ai fantezii în timpul actului sexual”.

LoPiccolo și Friedman (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006), într-o lucrare dedicată tulburărilor orgasmice, au menționat o serie de mituri tipice femeilor cu disfuncții sexuale. Ei nu doar integrează credințele legate de conservatorismul sexual feminin („femeile decente nu încep nicio activitate sexuală”; „orgasmul vaginal e mai feminin și mai matur decât orgasmul clitoridian”; „femeile decente nu se excită cu materiale erotice”), dar includ de asemenea dimensiunea legată de rolul vârstei și înfățișării fizice („sexul este numai pentru femeile sub 30 de ani”; viața sexuală a femeii se încheie odată cu menopauza”), precum și credințele despre cererile performante („femeile normale au orgasm de fiecare dată când fac sex”; „fiecare femeie trebuie să aibă mai multe orgasme”, „o femeie normală poate fi întotdeauna excitată de către partenerul ei”; „e o problemă cu femeia care nu poate atinge orgasmul ușor și repede”).

Includerea credințelor sexuale legate de așteptările ridicate (de obicei asociate cu sexualitatea masculină) contribuie la supremația standardului sexual dublu. Potrivit lui Heiman și LoPiccolo, citați de Nobre & Pinto-Gouveia (2006), atât femeile cât și bărbații suferă din cauza influenței negative a seriei de mituri legate de așteptările exagerate și eronate legate de performanța sexuală.

Studii empirice ale lui Baker și de Silva (1988), Adams (1996) și Byrne și Schulte (1990) au oferit alte informații (conform Nobre & Pinto-Gouveia, 2006). Baker și de Silva, studiind lista de mituri propusă de Zulbergeld, au concluzionat că bărbații cu disfuncții sexuale prezintă credințe mai accentuate în aceste mituri comparativ cu indivizii cu funcționare sexuală normală.

A fost realizat studiul credințelor sexuale asociate cu disfuncțiile sexuale utilizând conceptualizarea propusă de Beck (citat de Nobre & Pinto-Gouveia, 2006). Potrivit teoriei cognitive, există două niveluri de credințe: credințele necondiționate sau schemele cognitive – conceptualizate ca idei pe care le avem despre noi înșine, despre alții și despre lume – și credințele condiționate – idei exprimate adesea în „dacă… atunci”. Aceste credințe condiționale sunt rezultatul proceselor de învățare și experiențelor de viață și joacă un rol central în activarea schemelor cognitive, stipulând regulile sau condiționările pentru a fi induse. În acest caz, credințele sexuale conțin reguli care definesc modul în care subiecții alocă înțelesuri evenimentelor sexuale. Presupunem că în cazul în care o situație sexuală îndeplinește condițiile conținute în credința condițională („un bărbat care nu reușește să aibă o erecție este un ratat” – credință condițională; situația – o dificultate erectilă ocazională), o schemă cognitivă necondiționată puternică va fi activată („Sunt un ratat.”).

Toate acestea conduc la concluzia că aceste credințe sexuale eronate ar putea constitui factori de vulnerabilitate în dezvoltarea disfuncțiilor sexuale.

De asemenea putem constata două niveluri de abordare ale problematicii credințelor disfuncționale despre sexualitate, unul privind evaluarea acestora și al doilea privind intervenția care poate fi o intervenție psihologică sau o intervenție preventivă sociologică.

Lucrarea de față își propune pe de o parte explorarea factorilor psiho-sociali care au un rol semnificativ în convingeri, atitudini și comportamentele sexuale, identificarea, clasificarea și testarea relevanței miturilor despre sexualitate, crearea și validarea unui chestionar pe populație românească și pe de altă parte crearea unui program de intervenție pe unul sau mai mulți factori relevanți cu influențe semnificative asupra problemei cercetate.

Au fost identificate, selectate și obținute 70 de noi lucări de cercetare, majoritatea recente, care sunt legate de tema de cercetare a lucrării de doctorat prezentate și care constituie o sursă importantă de informații și rezultate care pot oferi o perspectivă mai amplă asupra temei. Aceste lucrări sunt în studiu și analiză urmând ca după finalizarea acestei etape, cadrul teoretic să completat și structurat pe subcapitolele menționate în cuprins.

Transdisciplinaritatea propune luarea în considerare a unei realități multidimensionale structurată pe niveluri multiple, care înlocuiește realitatea pe un singur nivel al gândirii clasice (Nicolescu, 1999). De asemenea, transdisciplinaritatea presupune o raționalitate inclusivă, bazată pe regula terțului inclus, ce dezvăluie complexitatea ireductibilă a realității. Unitatea deschisă a demersului transdisciplinar se referă la pluralitatea, interdependența și dialogul diferitelor abordări disciplinare ale unui fenomen. Această deschidere amplă asigură un teren de cercetare fertil și o metodologie științifică mereu inovatoare. Rigoarea științifică și metodologică ar fi de dorit să țină cont de toate datele existente și să prevină apariția oricăror derive, asigurând calitatea și înalte standarde ale cercetării și practicii în domeniul psihosociologiei.

Abordarea holistică definită inițial ca o concepție metafizică idealistă care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la suma elementelor componente vine astăzi cu o altă dimensiune în care abordarea mistică este preluată de un demers științific păstrând principiul de bază al ireductibilității întregului la suma părților sale fiind în perfectă rezonanță cu abordarea pluri-, inter- și transdisciplinară. Astfel putem constata abordarea holistică nu doar în sănătate, unde este asociată de multe ori eronat în mod exclusiv, ci și în educația holistică sau oricare alt domeniu în care se dorește o abordare pe multiple planuri și dimensiuni pentru o tratare a cunoașterii într-o viziune postmodernă.

În lucrarea de față, într-un demers explicativ psiho-social este abordat un complex de convingeri, atitudini și comportamente sexuale disfuncționale. Aceasta deoarece sexualitatea are determinante psihice, legate de particularitățile dezvoltării psihosexuale individuale, de istoria fiecăruia, de caracteristicile cuplului etc., aflate într-o strânsă interdependență cu determinantele biologice și cele sociale (modelul cultural al sexualității influențează educația de care beneficiază individul).

Pentru a putea explica problema tratată în lucrare de față cât și pentru a putea argumenta mecanismele intime ale proceselor abordate vom menționa în continuare câteva dintre mecanismele psihologice referitoare la cogniții respectiv convingeri/ credințe. Cogniția conștientă sau inconștientă este cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv-emoționale subiective, cognitive, comportamentale și a unor răspunsuri psihofiziologice respectiv biologice, toate fiind inter-relaționate (David, 2006). Indiferent dacă folosim termenul de cogniție sau credința respectiv convingere acestea comportă abordarea din două perspective, a funcționalității sau disfuncționalității pe de o parte și pe de altă parte a originilor lor, genetice sau cognitiv penetrabile. Ceea ce ne interesează în abordarea de față sunt convingerile/ credințele/ convingerile disfuncționale cognitiv penetrabile (Dafinoiu, 2002). Disfuncționalitatea se referă în esență la îndeplinirea unor minime condiții respectiv nu sunt susținute logic sau științific, nu ne folosesc (dimensiune pragmatică) și o dimensiune empirică prin care nu sunt dovezi care să le susțină. Disfuncționalitatea poate progresa de la nivelul convingerilor/ credințelor la nivelul atitudinilor sau comportamentelor. Patologia psihologică cât și optimizarea psihologică sunt centrate pe disfuncționalitate atât la nivel de convingeri cât și la nivelul atitudinilor și comportamentelor disfuncționale, pe capacitatea intervențiilor de a modifica disfuncționalitatea spre funcționalitate. În abordarea problemei tratate în lucrarea de față ne axăm pe aspecte legate de disfuncționalitate dar care țin de sexualitatea umană, foarte puțin abordată sau abordată doar tangențial. Ne vom axa în special pe dimensiunea cognitiv penetrabilă a disfuncționalității numită în abordarea cognitiv comportamentală componentă computațională (asupra căreia se poate interveni prin mecanisme specifice la nivel psihic de exemplu prin intervenție).

Disfuncționalitățile pot fi modificate în sensul preocupării psihologiei dar în lucrarea de față suntem interesați de dimensiunea din perspectivă sociologică și mai precis a cauzelor acestor disfuncționalități. Mai mult Ellis (1994), susține că este probabil să avem o predispoziție genetică de a gândi irațional. Pusă în corelație cu factori favorizanți, culturali, lipsa educației corespunzătoare, mituri etc. prezumția lui Ellis motivează tema de față.

Educația în toate formele ei, fie că abordăm educația din școală sau familie fie că abordăm întreg complexul de situații de viață în care copilul dar și adultul se află într-un perpetuu proces de învățare, va avea un efect major în ceea ce va rezulta, convingeri, atitudini și comportamente, funcționale sau disfuncționale.

Lipsa educației sexuale atât în școală cât și în familie sau în orice alt cadru organizat dar dintr-o perspectivă postmodernă ancorată la realitățile științifice ale secolului XXI dublată de un model cultural în care abordarea sexualității umane rămâne un subiect în general tabu, nu poate să ducă decât la o discrepanță majoră între nivelul tehnologic și social general vs cunoștințele, convingerile, atitudinile și comportamentele sexualității umane.

O discrepanță majoră apare și între normele sociale sau valorile sociale cum ar fi cele religioase vs abordarea științifică a sexualității umane.

Conturarea acestui subiect ca problemă socială în acord cu definiția consacrată de Rubington și Weinberg (1989) este relevată în primul rând de interesul pe care mass-media îl acordă sexualității, de la documentare până la producțiile pornografice. În spatele acestui interes, se află însă preocuparea pentru disfuncționalitățile din domeniul sexualității, care contravin principiului calității vieții, promovat de societate. În același timp, există un număr semnificativ de persoane cu disfuncții sexuale. Astfel, conform unei cercetări MHS (Men's Healths Survey) efectuată în 1998 în 10 țări europene și România (Calomfirescu, f.d.) cu privire la prevalența disfuncției erectile, circa 25% dintre bărbații peste 35 de ani din România au un anumit grad de disfuncție erectilă. Acest procent reprezintă în fapt aproximativ 1,3 milioane de bărbați. Tendința de a schimba această situație se manifestă la nivel individual, prin clienții care accesează serviciile medicale și/sau psihologice în speranța unor ameliorări ale disfuncțiilor pe care le acuză, dar și la nivelul profesioniștilor din domeniu (medici, psihologi, sociologi) care prin cercetări, schimburi de experiență (în cadrul asociațiilor profesionale, cum ar fi Asociația pentru Medicina Sexualității din România, Asociația de Psihosexologie) și inițiative în elaborarea de programe de informare publică, urmăresc pe de o parte prevenirea tulburărilor sexuale, iar pe de altă parte ameliorarea celor instalate.

2.1.2 Metodologia Cercetării

În identificarea factorilor socio-culturali românești care influențează formarea convingerilor individuale legate de sexualitate se conturează câteva direcții de cercetare:

Care sunt convingerile disfuncționale cele mai răspândite în populația românească?

Există convingeri sexuale disfuncționale în rândul populației românești care sunt diferite de cele întâlnite în alte populații? Care sunt acestea?

Pentru a explora influența factorilor psihosociali asupra cognițiilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale, vom adopta în continuare o metodologie ce presupune folosirea a două metode complementare de cercetare a fenomenelor psiho-sociale:

ancheta sociologică

studii psiho-sociale experimentale și corelaționale

1. Ancheta sociologică –caracterizare generală

Ancheta sociologică reprezintă o metodă de cunoaștere științifică a realității sociale caracterizată, de obicei, prin folosirea unor eșantioane mari, reprezentative pentru populația studiată și apelarea la instrumente de lucru standardizate, în speță chestionarele. Ancheta sociologică este poate una dintre metodele cantitativ cel mai des utilizate în cercetarea de teren, fiind puternic orientată spre empiric, spre eficiența practică directă, în care obiectivele teoretice și metodologice trec pe plan secundar. Ancheta sociologică necesită resurse umane și financiare semnificative dar prezintă avantajul culegerii unui volum mare de informații într-un timp relativ scurt, fapt care permite analize statistice elaborate și extragerea unor concluzii inaccesibile prin alte metode de cercetare.

În cazul unei anchete sociologice, cercetătorul urmărește cu prioritate latura practică, adică formularea unor concluzii cu eficiență imediată și mai puțin aspectele teoretice și experimental-metodologice, parcurgând în mod inegal – dacă se poate spune așa – nivelurile unei investigații. Datorită pregătirii teoretice și a instrumentelor de lucru specifice, ancheta sociologică, dispune, (și trebuie să dispună) de o anumita „independență” în raport cu alte investigații. Din acest punct de vedere, ancheta sociologică are un conținut mai bogat decât ceea ce numim minim, de regulă, ancheta de teren, constituind – un tip specific de studiu sociologic, o formă intermediară între studiul empiric și teoretic.

Ancheta sociologică presupune o pregătire teoretică, stabilirea unui „cadru epistemologic“ – derivat din teoria problemei cercetate – și utilizarea unui set de tehnici adecvate. Orice anchetă sociologică, oricât de limitată prin teme și obiective, trebuie să dispună de ipoteze și trebuie să urmeze un ghid teoretic adecvat. Ancheta este o metodă complexă care include metode diverse, complementare, cum sunt chestionarul, analiza documentelor, observația. Obiectul anchetelor sociologice îl constituie opiniile, atitudinile, comportamentele, aspirațiile, nevoile, motivațiile, cunoștințele, mărturiile oamenilor despre fapte, fenomene, evenimente inaccesibile cercetătorului, caracteristicile demografice: structuri familiale, structuri de vârstă, socioprofesionale, caracteristici ale mediului social și ale modului de viață al oamenilor: ocupații, venituri, condiții de locuit, servicii sociale, factori social-economici care influențează activitatea lor.

Realizarea acestei metode presupune un demers metodologic riguros, tocmai pentru a suplini lipsa de control (manipulare) asupra variabilelor. Buna organizare și prescrierea amănunțită a regulilor de desfășurare a anchetei sociale sînt reclamate și de faptul că, spre deosebire de alte metode de cercetare, de această dată sînt antrenate și cadre ajutătoare (operatorii de anchetă), pentru a se face față efortului de culegere de la populație a unui mare volum de informații. (Gavreliuc, A. 2001).

Chestionarele utilizate într-o anchetă socială pot fi utilizate pe scară foarte largă, având un număr variabil de întrebări, cu caracteristici sociodemografice, culturale, comportamentale, etc (Velter A, Bouyssou-Michel A, Arnaud A., 2009).

În consecință, ancheta ca metodă fundamentală în științele socio-umane are câteva trăsături distincte (Rotariu, T., Iluț, P., 1997).

Tehnicile de realizare ale anchetelor au un evident caracter standardizat, în sensul că numărul, ordinea și formularea întrebărilor precum și efectivele de persoane cărora li se adresează aceste întrebări sunt stabilite foarte clar de la bun început și nu sunt permise decât arareori abateri de la schema de realizare a anchetei.

Ancheta urmărește, prin modul de alegere a persoanelor investigate, să satisfacă cerința de reprezentativitate, în sensul statistic al termenului, a eșantionului în raport cu o populație mai mare. Pentru a se asigura o reprezentativitate satisfăcătoare, ancheta se realizează, de regulă, pe eșantioane mari, iar concluziile unei anchete se întemeiază pe legile statisticii matematice și ale teoriei probabilităților (chiar și atunci când eșantionul nu respectă întocmai cerințele probabilistice).

Prelucrarea datelor unei anchete se realizează folosindu-se procedurile statistice standard, care toate se bazează pe calculul frecvențelor cu care apar diferitele variante de răspuns ale fiecărei întrebări. Din acest motiv, răspunsurile libere la întrebările numite „deschise" (cele fără variante de răspuns prestabilite) trebuie aduse, după efectuarea investigației la forma „închisă“ și prelucrate ca și acestea. Valoarea informației obținute prin anchetă se exprimă și prin gradul de reprezentativitate al eșantionului anchetat. Deci, ancheta presupune și o evaluare statistică a măsurii în care rezultatele obținute (medii, proporții, coeficient de corelație, etc.) le aproximează pe cele din populația de referință ( Heiman, G., W., 2001).

De regulă ancheta ca metodă de cercetare în științele socio-umane folosește ca și instrument de culegere a datelor chestionarul.

Ancheta prin chestionar se delimitează de celelalte tehnici prin două trăsături esențiale:

– într-o asemenea anchetă se pun întrebări cu privire la domeniul studiat și nu se intră în contact direct cu realitatea, cu mediul pe care vrem să-l studiem, să-l diagnosticăm;

– subiecții sunt chestionați, în majoritatea cazurilor, în afara mediului „natural”, adică social al problemei.

Ancheta prin chestionar trebuie să parcurgă, într-o formă sau alta, în funcție de temă, scopuri și populație, următoarele etape, care în esență se aseamănă mult cu etapele parcurse de orice cercetare cantitativă:

1. Stabilirea și delimitarea temei;

2. Stabilirea obiectivelor și a ipotezelor de lucru;

3. Determinarea populației (definirea universului anchetei: localizarea și structurile principale ale populației, fixarea subiecților investigați prin cuprindere totală, tip recensămînt sau parțială, prin loturi sau eșantioane reprezentative);

4. Preancheta;

5. Construirea eșantionului;

6. Redactarea instrumentului de culegere a datelor – chestionarul;

7. Pretestarea și definitivarea chestionarului;

8.Aplicarea (administrarea) chestionarului pe teren – culegerea datelor;

9.Postcodificarea răspunsurilor;

10. Analiza datelor;

11. Redactarea raportului de anchetă și a concluziilor.

În cadrul acestor etape se disting o serie de acțiuni esențiale pentru desfășurarea în condiții optime a cercetării:

documentarea prealabilă (literatura problemei, rapoarte de cercetare pe aceeași temă, precum și o primă luare de contact direct cu situația concretă, o vizită în teren);

definirea conceptelor;

operaționalizarea (elaborarea spațiului de atribute – dimensiuni, variabile, indicatori);

cuantificarea (fixarea expresiilor cantitative ale indicatorilor direct observabili – măsurabili – pentru care se culeg date);

constituirea echipei de anchetatori, instruirea și repartizarea sarcinilor;

întocmirea calendarului de desfășurare a anchetei (inclusiv prevederea modalităților de control;

verificarea informațiilor culese și reținerea formularelor valide în vederea prelucrării;

întocmirea machetei de prelucrare a datelor (frecvențe, valori medii, teste de semnificație, corelații etc.);

stabilirea eventualelor măsuri de intervenție, în cadrul concluziilor finale. (de Single F, Blanchet A, Gotman A, et al, 1998).

2. Avantajele și dezavantajele utilizării anchetei

Valoarea anchetei sociologice constă în faptul că permite culegerea unui volum mare de informație într-un timp relativ scurt și face posibilă prelucrareă rapidă a acestora arie mare de aplicabilitate pe populații reprezentative din punct de vedere statistic. De asemenea, ancheta sociologică prezintă o valoare deosebită și prin aceea că ea constituie o modalitate științifică de investigare, adesea singura disponibilă, a universului subiectiv al vieții sociale – opinii, atitudini, satisfacții, aspirații, convingeri, cunoștințe, interese etc. – de ordin individual și colectiv (de grup).

Trebuie avut în vedere și faptul că în desfășurarea anchetei sociologice pot să apară multe erori, unele datorate modului defectuos de lucru, altele datorate subiecților (lipsa de cooperare, sentimente, prejudecăti cu privire la subiectul anchetei, gradul de implicare, erorile de memorie, etc) , erori de eșantionare, de elaborare a instrumentelor de lucru (vagi, ambigue), erori legate de instruirea inadecvată a operatorilor (rigiditatea relației operator-subiect) ce trebuie prevenite printr-un control sistematic asupra calității activităților. Așa cum afirma Mărginean I. (2000), ancheta este o "metodă cu caracter neexperimental, cu grad relativ scăzut de control al cercetătorului asupra variabilelelor analizate." Limita principală a anchetei sociologice decurge însă din însăși natura domeniului studiat, a relațiilor dintre opiniile, atitudinile, convingerile și comportamentele umane, care nu urmează nici pe departe un model liniar de determinare.

De multe ori, ancheta sociologică nu se rezumă la utilizarea tehnicilor, procedeelor și instrumentelor de lucru interogative pentru culegerea informațiilor (ca în cazul sondajului de opinie), ci, în scopul unei mai bune cunoașteri, se combină modalitățile interogative cu arte metode și tehnici de cercetare, cum ar fi cele ale observației științifice, ale analizei documentare și de conținut. În acest fel se pot corela rezultatele, comparându-se ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac, ceea ce se aude cu ceea ce se vede. (Rosenquist, C.M. 1989).

3. Experimentul ca metodă de cercetare

Experimentul- reprezintă, în primul rând, un mijloc de analiză (Radu et al, 1993), în cadrul căruia se modifică sistematic un factor sau un grup de factori, pe baza ipotezei avansate și se notează paralel efectele acestei modificări asupra activității și conduitei subiectului sau grupului. Factorul controlat sau manipulat de către exprimentator s-a numit variabilă independentă, iar efectele acestei modificări, adică variațiile paralele survenite în răspunsurile sau prestația subiectului au căpătat denumirea de variabilă dependentă. Ceea ce urmărim nemijlocit și notăm în cursul experimentului este efectul, rezultatul – adică variabila dependentă, în funcție de condițiile sau factorii mânuiți ori dinainte cunoscuți. În final, se stabilesc relații de tipul y = f(x) între efectele constatate și variațiile imprimate factorilor manipulați de către experimentator. Scopul experimentului este stabilirea unei legități sau regularități care să permită apoi dezvelirea unei relații cauză – efect.

Este necesară o distincție între variabilele modificate, “manipulate” efectiv de experimentator și variabilele independente etichete sau clasificatori care sunt caracteristici naturale ce permit descrierea subiecților (vârsta, sexul, nivelul de motivare, CI, nivelul socio – cultural, gradul de instruire, etc.).

Variabilele independente se notează cu litere mari (A, B) iar modalitățile acestora se notează cu litere mici: a1, a2…sau b1, b2,…ș.a.m.d.

Întregul demers experimental poate fi anticipat într–un tabel – care este expresia planului stabilit mintal – și care prevede combinațiile relevante între modalitățile variabilelor independente implicate în situația considerată.

Un plan factorial reunește toate combinațiile posibile de factori relevanți. Fiecare căsuță din tabel realizează o anumită combinație, sugerând și schema de eșantionare, adică numărul de grupe de subiecți care vor fi formate în vederea experienței.

Există planuri de experiență elementare sau de bază cu un singur factor de variație și planuri factoriale – mai exact multifactoriale – cu mai mulți factori.

Variabilele independente sunt reprezentate de orice stimul care poate avea o influență relevantă (cauzală) asupra unor prestații sau comportamente, care devin variabile dependente. Modalitățile variabilelor independente pot fi fixate anticipat (“factori fixați”) sau pot fi selectate aleator (“factori aleatori”). Experimentele din prima categorie presupun că, nu numai compoziția grupelor în parte este aleatoare, dar și alegerea lor în studiu se face la întâmplare. În cea de-a doua categorie, grupele sunt alese pe baza unui criteriu precis, compoziția lor rămânând aleatoare.

Variabilele dependente sunt, de regulă, performanțele comportamentale. Însă, pentru că nu putem studia comportamentul global în mod calitativ, de cele mai multe ori, variabilele dependente sunt operaționalizări ale unui construct teoretic.

Pentru a realiza un experiment bun, este necesar că:

variabila dependentă să fie sensibilă la variațiile sau manipulările variabilei independente

variabila dependentă trebuie să fie ușor de măsurat și clar definită, pentru a putea fi măsurată și de un alt cercetător în același fel

să fie fiabilă, adică să dea efecte statornice, nu fluctuante episodice.

Planurile experimentale de bază vizează situațiile în care manipulăm experimental un singur factor. Rezultatele obținute de grupul experimental devin semnificative prin compararea lor cu scorurile obținute (la post-test) de grupul de control.

Planurile factoriale sunt experimentele în care intervin două sau mai multe variabile controlate sau factori de variație. În acest caz se vizează nu numai influența fiecăruia dintre acești factori, ci și influența interacțiunii lor asupra variabilei dependente. Cele mai frecvente sunt planurile bi- și trifactoriale. Planurile factoriale cu mai mult de trei factori sunt greu de realizat și nepractice.

În planul factorial apare adeseori grupuri de control prin care se realizează condiția zero. Planurile factoriale pun în evidență relații mult mai complexe decât planurile de bază. Ca urmare, rezultatele obținute pe baza lor au o mai mare validitate ecologică (= reflectă mai exact realitatea din afara laboratorului, în care trăiește subiectul uman). Datele obținute dintr-un experiment probează ipoteza care a stat la baza lui dacă sunt semnificativ statistic (lucru dovedit prin testele statistice, ANOVA etc). La baza acestor teste se află comparațiile intergrupale și cele intragrupale.

Planurile mixte vizează cercetările în care variabila dependentă este pusă în relație: a) cu unul sau mai mulți factori manipulați și b) cu o variabilă clasificatorie. variabilă clasificatorie sau variabilă etichetă constă în repartizarea subiecților care participă la experiment în clase diferite pe baza unor caracteristici imanente ale acestora (sexul, vârsta, statutul social etc.).

Așadar, în planul experimental variabila clasificatorie ocupă același loc ca și factorul manipulat într-un plan factorial. Nu trebuie însă uitat că variabila clasificatorie nu face obiectul manipulării! Prin urmare, relația dintre variabila clasificatorie și variabila dependentă nu este una cauzală, ci de simplă covarianță. Dar interpretarea acestei covarianțe ridică aceleași probleme ca și în cazul coeficientului de corelație.

Utilizarea designurilor mixte este adesea extrem de utilă, deoarece:

● sporește senzitivitatea, constatabilă experimental, a variabilei dependente față de factorul manipulat;

● oferă informații despre gradul de generalitate a rezultatelor obținute

În ceea ce privește selecția și repartizarea subiecților, ideal ar fi să fie aleatoare (randomizată), dar această pretenție este exagerată față de posibilitățile reale. Randomizarea se poate face prin mai multe tehnici, mai importante fiind:

randomizarea simplă (“tragerea la sorți “, metoda loteriei).

randomizarea stratificată (în care populația este împărțită pe “straturi”, după unul sau mai multe criterii, pentru fiecare strat, realizându-se o eșantionare aleatoare).

Prin metoda corelației, cercetătorul caută identificarea unei covariante între două sau mai multe variabile care nu pot fi supuse unei manipulări sau control experimental. Este mult mai probabilă stabilirea unei asociații sau a unei corelații între diferite caracteristici ale personalității decât a unei relații cauză-efect. Totodată, studiile de corelație sunt frecvent utilizate pentru a verifica dacă indivizii care diferă sub aspectul unei caracteristici de personalitate diferă și sub aspectul unei alte dimensiuni. Datorită accentului pus pe diferențele individuale și studiul concomitent a mai multor variabile, chestionarele și studiile de corelație au câstigat o largă popularitate.

Conform lui Radu et al. (1993) ”spre deosebire de experiment, care dezvăluie relații cauză-efect, studiul de corelație nu ne oferă nemijlocit o măsură a cauzalității, ci, pur și simplu, una a modului de asociere, covarianța unor însușiri, urmând să se dezvăluie prin aprofundarea naturii relației. În timp ce într-un studiu experimental relația este unidirecțională (x determină y), într-un studiu de corelație variabilele sunt date, nu manipulate, iar relația nu este vectorizată”.

Determinarea corelației se face luând în considerare de fiecare dată câte două variabile. Spre exemplu, dacă avem trei variabile x, y și z, vom calcula succesiv rxy, rxz, și ryz.. Rezultatele pot fi exprimate în date cantitative – pe care le putem numi "note" – ori sub formă de ranguri sau poziții într-o clasificare.

Protocolul brut sau tabelul de corespondență de la care plecăm cuprinde indivizii (subiecții) pe linii și însușirile sau variabilele pe coloane. În fișierul de date trebuie să avem bine reperați subiecții, pentru că se iau în calcule perechi de valori ale acelorași subiecți.

Așadar, având o distribuție de două variabile, în legătură cu care ne punem problema legăturii sau relației dintre aceste variabile, începem prin a întocmi diagrama de corelație și de a aproxima pe baza acesteia aspectul norului de puncte rezultat. Dacă putem ajusta norul de puncte printr-o dreaptă, vorbim de o relație liniară. În particular, acesta este tipul de relație mai frecvent postulat. Coeficientul de corelație poate lua valori între -1 și +1 trecând prin zero.

Inspecția vizuală a norului de puncte ne spune ceva despre forma relației: rectiliniară, curbiliniară, neliniară etc.

Coeficienții r mai des utilizați se întemeiază pe modelul relației liniare.

Se cunosc două categorii de indici de corelație: coeficienții de corelație parametrici și coeficienții de corelație neparametrici.

În cazul coeficienților de corelație parametrici, valorile lui r pot fi situate între -1 și+1, trecând prin zero care indică absența corelației. Dacă r este pozitiv, atunci vorbim de o corelație directă, pozitivă. În cazul acesta, dacă una din variabile x crește, atunci și cealaltă variabilă y va avea tendința de a crește în medie.

Când coeficientul de corelație este nul, se spune doar că variabilele x și y ale distribuției sunt necorelate, eventual independente.

Dacă r este negativ, atunci y va avea tendința de a varia în medie în sens invers lui x. În acest caz corelația este negativă, inversă.

Dacă r = +1, atunci este vorba de o legătură funcțională liniară în sensul obișnuit al cuvântului, y fiind exact determinat prin valoarea lui x.

Indicele de corelație în versiunea prezentată se utilizează când avem de-a face cu două variabile continue, având registrul de variație suficient de nuanțat (diferențiat).

Indicii de corelație parametrici presupun că o condiție normalitatea distribuției în colectivitatea din care s-a extras eșantionul. O asemenea cerință nu poate fi satisfăcută totdeauna. De aici, necesitatea unor indici de corelație neparametrici.

Întrebarea care se pune este următoarea: un coeficient de corelație găsit în mod experimental permite oare să enunțăm existența unei corelații reale sau nu? Alternativa este ipoteza nulă: r = 0. În acest scop, se introduce coeficientul de corelație critic, care reprezintă valoarea minimă ce trebuie să o ia un coeficient de corelație experimental pentru a fi socotit semnificativ (s-a întocmit în acest sens un tabel special care stabilește coeficienții de corelație critici pentru diferitele praguri de semnificație).

Am numit la începutul dizertației noastre cele două metode drept complementare deoarece ne vom folosi de avantajele uneia dintre ele pentru a acoperi punctele slabe ale celeilalte metode și vice versa.

Astfel, metoda experimentală și studiile corelaționale pe eșantioane mici, de conveniență – ca metode de cercetare complementare anchetei sociologice – deși sunt dezavantajate în privința reprezentativității, prezintă o serie de avantaje metodologice. De pildă, în timp ce o anchetă serioasă folosește un număr foarte ridicat de variabile, și nu poate folosi instrumente sofisticate de măsurare a acestora, studiile psiho-sociale pe eșantioane mici, permit construirea și folosirea unor scale elaborate de măsurare a variabilelor de interes, cu proprietăți psihometrice (fidelitate, validitate) net superioare celor folosite în majoritatea anchetelor sociale. În plus, studiile experimentale permit manipularea variabilelor independente și ajută deci, la clarificarea problemei cauzalității, lucru mult mai dificil de efectuat doar pe baza unor simple observații. Aceasta întrucât, așa cum afirma Durkheim (1974), „când încercăm să explicăm un fenomen social, trebuie să cercetăm în mod distinct cauza eficientă care îl produce și funcția pe care o îndeplinește“.

4. Mix-ul metodologic

În loc să ne bazăm pe o singură metodă de cercetare științifică, teza noastră de doctorat apelează la un mix metodologic. Considerăm că literatura de specialitate creează de multe ori opoziții (e.g., eșantioane mari versus eșantioane mici, experimental versus observațional) acolo unde, de fapt, este mult mai util să înțelegem lucrurile în termeni de complementaritate. Până la urmă, sarcina unui cercetător nu este să manifeste o preferință irațională pentru o metodă sau alta, ci să se folosească de întregul „arsenal metodologic“ pe care îl are la dispoziție pentru a-și atinge obiectivele de descoperire și cunoaștere științifică. În acest sens, metodologia lucrării noastre de doctorat folosește de punctele tari ale metodei anchetei sociale, respectiv experimentale, pentru a ne atinge obiectivele de cercetare științifică.

Deoarece resursele materiale și umane necesare realizării unei anchete sociale care să respecte standardele științifice în vigoare sunt uriașe, nu suntem în situația să proiectăm și să conducem o astfel de anchetă. În schimb, vom apela la o analiză secundară a datelor culese un sondaj efectuat în mai 2007 de Gallup România pentru Fundația pentru o Societate Deschisă. Sondajul a fost efectuat pe un eșantion reprezentativ de 1999 de români adulți neinstituționalizați și a inclus un set de itemi adresați evaluării credințelor și comportamentelor sexuale ale românilor. Considerăm că analiza secundară a acestui sondaj trebuie să constituie punctul de pornire al demersurilor noastre empirice întrucât ne permite să extragem concluzii imposibil de extras cu ajutorul studiilor pe eșantioane mici. Dacă ne-am baza exclusiv pe studii pe eșantioane mici, am risca să selectăm factori psihosociali care, de fapt, nu au nici o influență asupra credințelor psihosexuale în România. Acest lucru ar reprezenta o risipă de timp și efort.

Având în vedere caracterul reprezentativ al eșantionului vom putea filtra cu un grad ridicat de credibilitate influența factorilor psihosociali asupra credințelor psihosexuale. În acest sens, ne putem folosi de analize de regresie multiple. Această metodă parametrică ne permite să cunoaștem efectul unei variabile independente asupra unei variabile dependente, independent de efectul altor variabile independente luate în calcul. De exemplu, dacă am analiza pur și simplu efectul mediului de rezidență asupra conservatorismului sexual și am constata că persoanele din mediul rural sunt mai conservatoare decât persoanele din mediul urban, concluzia ar fi una extrem de fragilă, deoarece sunt numeroase alte variabile care ar putea explica această relație. E posibil ca în mediul rural vârsta medie să fie mai ridicată decât în mediul urban, iar relația observată să fie explicată, în consecință, de vârstă. Argumente similare ar putea fi invocate și în cazul deprivărilor economice, al nivelului educațional ș.a.m.d. Includerea simultană în analiza de regresie a celor mai relevanți predictori ne permite să extragem concluzii mult mai robuste

Ca să exemplificăm, să presupunem că studiul literaturii de specialitate ne conduce spre formularea următoarelor ipoteze:

Religiozitatea corelează puternic negativ cu libertinismul sexual

Mediul rezidențial rural corelează pozitiv cu conservatorismul sexual

3 Vârsta crescută corelează pozitiv cu conservatorismul sexual

4. Există o corelație pozitivă între educație și libertinismul sexual

Există o corelație pozitivă între satisfacția economică și credințele sexuale

Sexul masculin corelează pozitiv cu libertinismul sexual

Analizele de regresie multiple efectuate pe barometrul din 2007 ne permit să testăm aceste ipoteze. Ca variabile dependente vom selecta în continuarea studiului următorii itemi:

La ce vârstă credeți că este cel mai bine pentru o femeie să își înceapă viața sexuală?

Dar un bărbat, la ce vârstă credeți că este cel mai bine să își înceapă viața sexuală?

Cu câți bărbați credeți că este cel mai bine să aibă relații sexuale o femeie, pe parcursul vieții? (Variante de raspuns: 1. Unul singur 2. 2-3 bărbați 3. Mai mulți 4. Oricâți)

Dar cu câte femei credeți că este cel mai bine ca un bărbat să aibă relații sexuale, pe parcursul vieții? (Variante de raspuns: 1. Una singura 2. 2-3 femei 3. Mai multe 4. Oricâte)

Iar variabilele independente vor fi operaționalizate prin următorii itemi:

1.Religiozitate:

2.Satisfacție economică:

Cum apreciați veniturile actuale ale gospodăriei dumneavoastră?

1. Nu ne ajung nici pentru strictul necesar 8. NȘ 9.NR

2. Ne ajung numai pentru strictul necesar

3. Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor bunuri mai scumpe

4. Reușim să cumpărăm și unele bunuri mai scumpe, dar cu restrângeri în alte domenii

5. Reușim să avem tot ce ne trebuie, fără să ne restrângem de la ceva

3.Sex respondent: 1 Masculin, 2 Feminin

4.Varsta respondent

5 .Educație: 1 inferior, 2 mediu, 3 superior

6.Tip de localitate:

Efectuarea analizelor de regresii multiple conduce la următoarele rezultate:

Cu câte femei credeți că este cel mai bine ca un bărbat să aibă relații sexuale, pe parcursul vieții?

Cu câți bărbați credeți că este cel mai bine să aibă relații sexuale o femeie, pe parcursul vieții?

După cum se poate observa din tabelul de mai sus nu toți factorii predictivi au avut efectul scontat (e.g., educația). Desigur, aceste analize au doar titlu exemplificativ. Ele nu includ toți predictorii relevanți din punct de vedere teoretic, aceeași observație fiind valabilă și pentru variabilele dependente. De asemenea, nu sunt testate aici nici eventualele interacțiuni între variabilele independente. Totuși, ele ne ilustrează cum putem filtra variabilele cele mai importante.

Deci primul pas constă în identificarea variabilelor și relațiilor semnificative în mediul social românesc cu ajutorul analizei secundare a unui barometru de opinie publică efectuat pe un eșantion reprezentativ la nivel național. Odată identificați cei mai relevanți factori predictivi, studiile experimentale și corelaționale, vom putea trece la al doilea pas, adică la aprofundarea relațiilor constatate și la clarificarea direcției cauzale cu ajutorul studiilor experimentale și corelaționale pe eșantioane mici. Aprofundarea este posibilă datorită unui avantaj esențial a studiilor pe eșantioane mici față de ancheta socială și anume folosirea cu precădere a unor instrumente de evaluare cu grad ridicat de fidelitate și validitate. Iar clarificarea este posibilă datorită avantajului prezentat de posibilitatea manipulării variabilelor independente. De pildă, dacă analizele de regresie din prima fază a studiului stabilesc existența unei corelații puternice între religiozitate și credințele psiho-sexuale, studiile ulterioare vor putea: (1) să manipuleze experimental nivelul de religiozități (de exemplu prin amorsare subliminală) și să constate dacă participanții din grupul experimental raportează scorurile semnificativ diferite la scalele de credințe psiho-sexuale față de participanții din grupul de control și (2) să folosească instrumente de evaluare precise care să stabilească ce fel de credințe psiho-sexuale sunt influențate de ce fel de dimensiuni ale religiozității.

2.1.3 Etapa a doua a fazei empirice a tezei de doctorat a implicat următoarele etape și activități de cercetare

Identificarea principalelor mituri și credințe psihosexuale. Unul dintre dezavantajele anchetei sociologice este că o serie întreagă de constrângeri împiedică folosirea unor instrumente complexe de măsurare a credințelor și a atitudinilor psihosociale. Pe baza instrumentelor de evaluare a miturilor sexuale folosite în literatura de specialitate contemporană și a folosirii unor focus-grupuri abordăm, într-o primă etapă, principale mituri și credințe psihosexuale. Focus-grupurile au fost realizate pe de o parte cu specialiști în domeniul sexologiei și psihoterapiei, ONG-uri în domeniu cât și cu voluntari în proiectul de cercetare. O altă sursă a miturilor sunt colecții deja existente culese de cabinete de psihoterapie și cercetători.

În etapa a doua se clasifică și se filtrează cu ajutorul unor analize teoretice principalele mituri și credințe psihosexuale rezultate în etapa 1. Scopul acestei activități frecvent folosite în practica elaborării scalelor și chestionarelor psihosociale este să reducă un mare număr de variabile la o mulțime gestionabilă empiric. De pildă, o astfel de strategie de cercetare a fost folosită la elaborarea taxonomiei și chestionarelor BIG-FIVE în psihologia personalității.

Elaborarea itemilor pentru măsurarea miturilor și credințelor psihosexuale selectate. Construcția itemilor s-a realizat prin respectarea principalelor reguli și norme metodologice: claritatea exprimării, folosirea unui limbaj simplu, lipsit de jargoane tehnice, utilizarea unor formate de răspuns uniforme și ușor comprehensibile, evitarea dublelor întrebări, evitarea dublei negații ș.a.m.d.

Testarea structurii interne a chestionarului (indici de fidelitate și analiza dimensiunilor principale). Această etapă are ca scop optimizarea numărului și calității itemilor folosiți pentru evaluarea miturilor psihosexuale și se folosește de metode consacrate de testare a structurii interne, precum analiza factorială și scalarea multidimensională (ALSCAL, INDSCAL, PRSOCAL etc).

Testarea validității chestionarului de mituri psihosexuale. Testarea validității se referă la determinarea gradului în care instrumentul psihometric elaborat măsoară ceea ce îi este destinat să măsoare. La început, se folosește metoda testării validității convergente care presupune aplicarea chestionarului nostru împreună cu alte instrumente consacrate și calcularea corelațiilor corespunzătoare. Un instrument valid trebuie să coreleze puternic cu alte instrumente consacrate care măsoară aceleași variabile. În a doua fază, se testează măsura în care instrumentul elaborat diferențiază între o populație clinică (indivizi cu tulburări psihosexuale) și una non-clinică.

Studii experimentale. După ce ne-am asigurat că dispunem de un instrument fidel și valid, putem trece la testarea efectelor factorilor psiho-sociali identificați în prima fază a cercetării asupra miturilor psihosexuale. În esență, se testează în ce măsură aceste mituri sunt maleabile și care factori psihosociali le pot altera în cea mai mare măsură.

Elaborarea unei metode moderne de intervenție cum ar fi de tipul celor “Computer-intervention” sau chiar “3D Computer-intervention”, de tip informativ-corectiv – interactiv, utilizând experiența deja existentă în intervențiile psihoterapeutice de tip Computer-Psychotherapy.

Studiul longitudinal intervențional. În cadrul acestei etape s-au selecționat 100 de participanți la studiu care au scoruri semnificativ ridicate în urma aplicării chestionarului construit. Participanților la studiu, voluntari, li s-au aplicat programul de intervenție. Participanții la programul de intervenție au fost retestați după încheierea intervenției și după 6 luni.

2.2 Scopuri, Obiective și Ipoteze ale Lucrării

2.2.1 Scopuri, obiective și ipoteze ale cercetării 1

Obiectivul cercetării 1 este reprezentat de validarea chestionarului SDBQ – forma pentru bărbați și forma pentru femei, denumite pe parcursul acestui demers științific forma A și forma B.

Argument cercetarea 1 – necesitatea utilizării unui chestionar valid în diagnosticul disfuncțiilor sexuale. Abordarea diferențiată a disfuncțiilor sexuale în funcție de genul biologic atrage după sine necesitatea utilizării unui instrument specific fiecărei categorii de pacienți în parte, sub acest aspect. Chestionarul SDBQ (Sexual Beliefs Dysfunctional Questionnaire) satisface această rigoare științifică. În anul 2002, Pedro Nobre și Jose Pinto Gouvela, cercetătorii de la două universități din Portugalia, au investigat credințele disfuncționale care stau la baza disfuncțiilor sexuale. Chestionarul SDBQ are două forme, câte una pentru fiecare sex, cuprinzând câte 40 de itemi, care operaționalizează câte șase factori pentru fiecare chestionar.

Obiectivul cercetării 2 este studierea surselor de informare / educație cu privire la sexualitate a participanților la studiu și analiza corelațiilor cu nivelul convingerilor disfuncționale.

1. Se prezumă faptul că atitudinile disfuncționale corelează cu credințele disfuncționale cu privire la sexualitate.

2. Se prezumă faptul că în urma standardizării pe populație românească, testul SDBQ are o bună consistență internă.

3. Se prezumă faptul că atitudinile și credințele disfuncționale cu privire la sexualitate corelează cu nivelul de informare / educație sexuală.

Participanții la studiu

Cercetarea a fost efectuată pe un lot de 593 de persoane, dintre care 235 bărbați și 358 femei.

Media de vârstă a subiecților investigați în vedere validării chestionarului SDBQ este egală cu 27,08 ani.

Reprezentarea grafică pentru localitatea de reședință cuprinde 42 de localități, care acoperă toată suprafața geografică a țării. Există trei grupe majore de subiecți reprezentate sub acest aspect: Cluj (17,5%), Mureș (14,3%), respectiv București (17,5% din total).

S-a utilizat Chestionarul SDBQ (Sexual Beliefs Dysfunctional Questionnaire) varianta A și B (femei/bărbați) cu 40 itemi /scala atitudinilor disfuncționale și chestionarul PAPHP 1 cu 20 de itemi în care au fost incluși itemi referitori la ivestigarea surselor de informare/ educație sexuală, disfuncțiile sexuale, nevoile de informare/ educație sexuală și percepția asupra rolului specialistului.

2.2.2 Scopuri, obiective și ipoteze ale cercetării 2

Cercetarea 2 prezintă o mică parte dintr-un studiu amplu care tratează tema influenței factorilor psihosociali asupra convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale disfuncționale și intervenții preventive la tineri. Partea de cercetare prezentată în articol are ca obiectiv identificarea și evidențierea acelor convingeri, atitudini și comportamente sexuale la tineri, care s-au modificat semnificativ într-o perioadă relativ scurtă de 25-30 ani, la tinerii de astăzi cu vârste de 15-25 de ani vs tinerii cu vârste de 15-25 ani din anii ’80 -’90. Studiul a fost realizat pe un eșantion aleatoriu de 500 de tineri și adulți, dintre care 50% sunt femei și 50% bărbați, 50% sunt generația de astăzi, tineri între 18-25 ani și 50% adulți care în anii ’80 -’90, aveau 15-25 ani. Identificarea potențialelor convingeri, atitudini și comportamente sexuale la tineri, care s-au modificat semnificativ s-a realizat printr-o cercetare empirică inițială și o minicercetare realizată prin interviuri, care a permis formarea unei liste inițiale de studiu, formularea itemilor în vederea testării pe participanții la cercetare.

Aplicarea chestionarelor pe subiecții propuși, urmărește identificarea acelor itemi care s-au modificat semnificativ în perioada comparată, respectiv perioada anilor ’80 -’90 vs perioada de astăzi. Acestă cercetare nu și-a propus să măsoare cu o anumită precizie modificările comparative, între cele două perioade studiate, a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale la tineri, ci să identifice acele convingeri, atitudini și comportamente cu conotații sexuale care s-au modificat semnificativ. Formularea întrebărilor din itemii chestionarelor a fost realizată fără referire directă la subiectul chestionat, ci la cercul de prieteni. Utilizarea acestei formulări este motivată pe de o parte pentru a lăsa un mai mare grad de libertate de exprimare a repondentului și a diminua inhibiția, deoarece este mai ușor să se facă referire la grupul de prieteni decât la propria persoană și pe de altă parte pentru a extinde grupul la care face referire chestionarul de la persoanele chestionate la grupurile de prieteni din care fac parte.

2.2.3 Scopuri, obiective și ipoteze ale cercetării 3

Având în vedere acest context complex, este foarte important să se înțeleagă mai bine relația dintre sursele de informații despre probleme, atitudini, convingeri sexuale și comportamentele sexuale. Lucrarea actuală este parte a unui studiu mai mare care abordează această problemă majoră concentrându-se pe relația dintre sursele de informare sexuală și credințele sau cognițiile disfuncționale. Cognițiile, indiferent dacă sunt conștiente sau inconștiente, sunt un factor determinant major al unei serii de răspunsuri afective, comportamentale și psiho-fiziologice (David, 2006). Ele sunt considerate disfuncționale pe baze pragmatice (nu sunt utile sau sunt chiar periculoase) sau pe criterii logice (nu sunt susținute de argumentații sau probe științifice) (Dafinoiu, 2002).

Ne vom concentra pe convingerile disfuncționale, măsurate prin chestionare fiabile și detaliate (de exemplu Chestionarul de Convingeri Sexuale Disfuncționale) și vom măsura de asemenea sursele principale de informare ale subiecților despre aspectele complexe ale sexualității. Lucrarea s-a concentrat atât pe sursele tradiționale cât și pe cele moderne. Teoretic, lipsa de educație în școală sau familie poate duce la convingeri disfuncționale, dar o relație negativă ar putea fi de asemenea găsită între Internet și convingerile disfuncționale în măsura în care Internetul are un conținut sexual bogat, dar nefiltrat și cele mai multe care prezintă fie perspectiva unor amatori (bloggeri) sau de multe ori pagini cu conținut din perspectivă strict dogmatic religioasă.

Metodă

Participanți

599 persoane au participat la acest studiu pe bază de voluntariat și anonim. 307 au fost femei și 292 au fost bărbați. În subeșantionul de sex feminin, vârsta a fost cuprinsă între 18 și 25 de ani, cu o medie de 22 de ani, în timp ce în subeșantionul de sex masculin vârsta a fost cuprinsă între 18 și 25 de ani, cu o medie de 21 de ani. 81% dintre femei și 77% dintre bărbați au fost locuitori ai unor zone urbane.

Procedură

Participanții au completat chestionarele în mod individual, pe PC-uri.

Măsuri

Participanții au completat două chestionare: (1) Chestionarul Convingerilor Sexuale Disfuncționale (SDBQ), dezvoltat de Nobre și Pinto-Gouveia (2003) tradus și adaptat pentru populația românească (Bălănean, 2009). SDBQ are 40 de itemi și o gamă de răspunsuri pe o scală de la 1 – deloc de acord la 5 – acord complet; (2) Opinii, Informații și Convingeri Distorsionate despre Sexualitate (DOIBS) a fost dezvoltat de Bălănean (2010) pentru populația românească. Ea are 40 de articole și o gamă de răspunsuri pe o scală de la 1 – deloc de acord la 7 – complet de acord.

2.2.4 Scopuri, obiective și ipoteze ale cercetării 4

Studiul de față și-a propus cercetarea, studierea și experimentarea utilizării psihoterapiei online audio-video la distanță prin internet și a video-clip-terapiei în vederea studierii elementelor, mecanismelor și efectelor care pot crea o imagine asupra eficienței și condițiilor necesare pentru obținerea unor rezultate semnificative, pe populație românească. Utilizarea tehnologiilor noi nu reprezintă o noutate, dar apare necesitatea cercetării pentru a înțelege mai bine elementele și mecanismele ținând cont de profilul psiho-socio-cultural al subiecților, în cazul nostru pe populație românească. Cercetarea a fost realizată prin 30 de studii de caz calitative în care s-au studiat și analizat elementele, mecanismele și efectele pe subiecții români cu diverse vârste, în urma efectuării a cel puțin 10 ședințe de psihoterapie online audio-video/ persoană, prin Skype sau Yahoo Messenger; 105 tineri între 18-30 ani identificați cu scoruri semnificativ ridicate la evalurea cu chestionarul chestionarului SDBQ (Nobre & Pinto-Gouvela, 2003) validat pe populație românească (Bălănean, 2010) și 130 de persoane care au o anxietate crescută față de psihoterapie și/sau hipnoterapie care în cadrul studiului au vizionat cu sunet video-clipuri create special scopului propus în 1-10 ședințe. Cercetarea a fost concepută pe trei secțiuni, prima o cercetare calitativă privind psihoterapia online, fiind aplicate chestionare pe alte 130 de persoane cu scopul găsirii de legături între diferiți factori și disponibilitatea la psihoterapie online, a doua privind modificarea semnificativă a credințelor disfuncționale despre sexualitate video-clip-terapie, sugestiv-educativă aplicată în 5-10 ședințe și a treia privind modificarea încrederii și confortului cu ideea de psihoterapie respectiv hipnoterapie și a gradului de sugestibilitate prin video-clip-terapie, 1-3 ședințe.

Prima secțiune urmărește prin 30 de studii de caz, în care s-au aplicat cel puțin 10 ședinte de psihoterapie online audio-video, elemente care au influențe semnificative asupra procesului psihoterapeutic, stabilindu-se un număr de itemi care au fost urmăriți pe parcursul ședințelor. Se urmăresc de asemenea și eventuale legături între diferiți factori (vârstă, sex, familiaritatea cu PC, programe online ș.a.m.d.) și disponibilitatea la psihoterapie online. O parte dintre aceștia sunt prezentați în contiunare.

A doua secțiune a cercetării urmărește modificarea convingerilor disfuncționale la 105 tineri între 18-30 ani, identificați cu scoruri semnificativ ridicate la evalurea cu chestionarul chestionarului SDBQ (Nobre & Pinto-Gouvela, 2002) validat pe populație românească (Bălănean, 2010). După aplicarea a 5, respectiv 10 ședințe de video-clip-terapie cu tematică educativ-sugestivă, și după 2 luni de la încheierea video-clip-terapiei, se aplică același tip de chestionar SDBQ. Se urmărește modificarea convingerilor disfuncționale (scorurile) după 5, 10 ședințe și gradul de menținere a acestor scoruri după 2 luni de la încheierea ședințelor, stabilindu-se un număr de itemi care au fost urmăriți și prezentați parțial în continuare.

A treia secțiune a cercetării urmărește modificarea anxietății la 130 de persoane care au prezentat o anxietate crescută față de psihoterapie și/sau hipnoterapie, după 1-5 ședințe de video-clip-terapie. Urmărirea gradului de sugestibilitate a fost realizat în cadrul celor 30 de studii de caz în care s-a utilizat și video-clip-terapia, stabilindu-se un număr de itemi care au fost urmăriți și prezentați parțial în continuare.

Itemii selectați pentru a fi urmăriți în cele 3 secțiuni ale cercetării sunt prezentați mai jos.

Psihoterapie audio-video on-line:

Încredere și/sau eficiență în psihoterapia online la persoanele familiarizate cu PC.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de vârstă.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de familiaritatea cu softuri de comunicare online.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de familiarizarea cu softuri de tip Skype sau Messenger prin comunicarea audio-video.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de faza contactului cu psihoterapeutul (stadiul terapiei), după crearea relației terapeutice în faza de stabilizare a procesului psihoterapeutic; după stabilirea relației terapeutice; la debut (contactul cu psihoterapeutul).

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de sex.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de statutul social versus familiaritatea cu sisteme de comunicare online.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de securitatea și confortul locului în care se află subiectul.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de calitatea transmisiei audio-video.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de diferența dintre imagine dinamică și imagine statică.

Disponibilitate și/sau eficiență la psihoterapia online în funcție de imaginea cvazisimilară cu cea din cabinet (unghi și background) .

Video-clip-terapie:

Modificări semnificative ale convingerilor disfuncționale despre sex după 5 și 10 ședinte de video-clip-terapie.

Creșterea semnificativă a gradului de sugestibilitate după 3-5 ședințe de video-clip-terapie.

Creșterea semnificativă a încrederii și confortului cu ideea de hipnoterapie după 3-5 ședințe de video-clip-terapie.

Creșterea semnificativă a încrederii și receptivității față de psihoterapie dupa 1-3 ședințe de video-clip-terapie.

2.2.5 Scopuri, obiective și ipoteze ale cercetării 5

Cercetarea de față s-a concentrat pe intervenții prin video-clipuri. Terapia prin video-clip oferă posibilitatea de a crea nenumărate clipuri video care sunt mai accesibile decât filmele în extenso și pot fi personalizate de terapeuți în funcție de nevoile clienților lor. În timp ce video-clipurile și filmele existente se concentrează în principal pe probleme legate de igiena sexuală, contracepție și anatomie, adolescenții sunt preocupați și de alte probleme și caută răspunsuri pe Internet, unde informația cea mai accesibilă este non-științifică și deformată de miturile despre sexualitate din societate. Deși intervențiile bazate pe video-clipuri sunt doar în primele lor stadii de dezvoltare, avantajele și potențialul lor terapeutic, educațional sau de intervenție sociologică ar putea conduce la o expansiune rapidă și eficientă.

Intervențiile de tip video-clip combină tehnologia, metodele educaționale, psihologia, sociologia, meloterapia și altele. Deoarece multe domenii de cercetare sunt implicate în dezvoltarea efectivă a intervenției prin video-clip, o abordare inter-, pluri- și trans-disciplinară devine esențială. Într-o lume care trece printr-un proces rapid de transformare, conceptele și teoriile urmează aceeași cale. Astăzi putem doar vorbi de un sistem dinamic de adaptare continuă și în schimbare. Metodele educaționale și terapeutice de intervenție sunt limitate de aceste realități post-moderne din societate și necesită o abordare trans-disciplinara, care ar trebui să fie la fel de dinamică ca și nevoia indivizilor de a se adapta la o societate în continuă schimbare (Nicolescu, 1999).

Video-clipurile terapeutice accesate prin intermediul Internetului pot avea mai multe avantaje distincte. În primul rând, având în vedere faptul că problemele sexuale pot declanșa cu ușurința anxietatea clientului și împiedică eficiența comunicării lui cu terapeutul, comunicarea on-line ar putea oferi un tampon împotriva unei astfel de reacții, prin încurajarea exprimării libere (Suler, 2004). În al doilea rând, prin accesul la Internet terapeutul poate intra cu ușurință în contact cu clientul, fără probleme legate de mobilitate (așa cum este cazul în studiul de față cu participanți din unele zone rurale). În al treilea rând, în anumite contexte de comunicare online oamenii pot depăși unele constrângeri asociate cu prezența efectivă și ar putea relaționa la un nivel mai profund (Suler, 2005).

Este important de menționat că procedura noastră a fost concepută pentru a contracara unele dintre dezavantajele asociate cu acest tip de intervenție terapeutică. De exemplu, interacțiunea on-line poate pierde un important feedback nonverbal și chiar verbal, care este esențial pentru progresul terapeutic (Alleman, 2002). În acest sens, după sesiunile de intervenție, atât individuale și de grup, am organizat focus grupuri, în care am adunat informații importante despre modul în care participanții au înțeles mesajul video-clipurilor și le-am oferit clarificări și îndrumări atunci când a fost cazul.

Metodă

Participanți

Participanții au fost 100 de voluntari români de sex masculin ale căror vârste au fost cuprinse între 18 și 25 de ani (media a fost de 22). Aceștia au fost selectați dintr-un eșantion mai mare, pe baza scorurilor lor mari pe o scală de convingeri disfuncționale sexuale. Jumătate dintre participanți au fost repartizați aleatoriu în grupul de intervenție și cealaltă jumătate în grupul de control. 75% dintre participanți locuiesc în mediul urban și 25% în mediul rural. Toți au avut PC-uri cu acces la Internet la domiciliu.

Procedură

Credințele disfuncționale sexuale ale participanților au fost măsurate de trei ori: înainte de intervenție, la o săptămână după intervenție și la șase luni de la intervenție. Intervenția s-a bazat pe 20 de clipuri video educativ-sugestive. Dimensiunea sugestivă, care este folosită frecvent în psihoterapie, a fost utilizată cu scopul creșterii eficienței intervenției. Optsprezece dintre clipurile video s-au axat pe credințele cele mai frecvente disfuncționale sexuale identificate înainte de intervenție. Dintre celelalte două clipuri video, unul a fost axat pe creșterea stimei de sine a participanților și celălalt pe elemente de educație sexuală generală. Grupul de intervenție a fost ulterior împărțit în patru subgrupe, în funcție de tipul dominant de convingeri disfuncționale. Fiecare grup a vizionat 8 clipuri video, într-o perioadă de 8 săptămâni, cu o intervenție în fiecare săptămână. Patru clipuri video au fost vizionate individual și patru în grup. După fiecare sesiune, am realizat focus-grupuri, în care am colectat informații cu privire la problemele prezentate în clipurile video și am răspuns la întrebările participanților. Fiecare sesiune a durat timp de o oră, cu primele 30 de minute alocate pentru clipuri video și ultimele 30 de minute pentru focus-grupuri.

Măsuri

Participanții au completat două chestionare: (1) Scala-A a Atitudinilor Disfuncționale (DAS-A), un instrument dezvoltat de Weissman & Beck (1978), în scopul de a identifica credințele și atitudinile distorsionate, legate în principal de depresie. Chestionarul are 40 de itemi și răspunsuri care variază pe o scară de la 1 – deloc de acord, la 7 – complet de acord. Am folosit o adaptare românească a acestei scale (Macavei, 2002); (2) Opinii, Informații și Convingeri Distorsionate despre Sexualitate (DOIBS), un instrument dezvoltat de Bălănean (2010) pentru populația românească. Chestionarul are 40 de itemi și o gamă de răspunsuri pe o scală de la 1 – deloc de acord, la 7 – complet de acord. Am colectat de asemenea, informații despre profilul socio-economic al participanților (de exemplu reședință, vârstă, educație).

CAPITOLUL III.

CERCETĂRILE LUCRĂRII

3.1 Descrierea Generală a Cercetărilor din Lucrare

În această etapă a cercetării au fost finalizate cinci cercetări separate și noi care vizează atât studiul factorilor psihosociali asupra convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale cât și modalități de intervenție atât psihologice cât și psihosociale educativ – informative.

Toate cele cinci cercetări au fost prezentate la conferinte internaționale de psihologie și științe sociale: Cercetarea modernă în psihologie: „Cercetări cantitative vs. Cercetări calitative ? Sibiu – Păltiniș, 21 – 23 mai 2010“; „Cercetarea modernă în psihologie: Direcții și perspective ? Sibiu, 03 – 05 iunie 2011“ și „2nd World Conference on Learning, Teaching & Educational Leadership, 28-30 October 2011, Istanbul, Turkey“. Cele cinci cercetări (articole) au fost publicate în revistele conferințelor menționate: „Cercetarea modernă în psihologie“. 2010, Ed. Universitară, București, C.N.C.S.I.S.; „Cercetarea modernă în psihologie“. 2011, Ed. Universitară, București, C.N.C.S.I.S.; „Procedia – Social and Behavioral Sciences“ 31 (2012) 714 – 718 și „Procedia – Social and Behavioral Sciences“ 31 (2012) 719 – 723 (indexate/cotate ISI).

De asemenea, au fost publicate două studii teoretice de analiză privind paradigmele postmoderne în educația adulților și în educația pentru sănătate. Cele două articole au fost prezentate la Conferința Internaționala „FORMAREA ADULȚILOR – PARADIGME POSTMODERNE ÎN CONTEXT EUROPEAN“, 6-8 noiembrie 2012, Tîrgu-Mureș, publicate în volumul „Tendințe actuale în formarea adulților – Paradigme postmoderne în context european“, editura Pro Universitaria (ITSC – Institutul de Training, Studii și Cercetări, Tîrgu-Mureș), București 2013.

În introducerea cercetărilor propriu-zise ale tezei vom prezenta titlurile și rezumatele cercetărilor după care vor urma cele cinci cercetări, fiecare structurate conform cerințelor conferințelor internaționale unde au fost prezentate și ulterior publicate (cu menționarea conferințelor și publicațiilor).

1. Rolul factorilor psihosociali asupra convingerilor disfuncționale despre sexualitate

Datorită unei cauzalități complexe, începând cu paradigma culturală și mergând până la nivelul de dezvoltare și modernitate educațională, sexualitatea rămâne încă un domeniu "tabu", timid abordat atât în cabinetul psihologului cât și în procesul educațional din scoli.

Deși lumea științifică recunoaste importanța componentei psihice în sexualitate, domeniul psihosexologiei a fost slab conturat până în prezent ca demers științific de cercetare, consiliere, terapie dar și din punct de vedere educațional. Era așadar firesc să își facă apariția demersuri de cercetare cum ar fi cel prezent, care poate fi parte a unui demers științific și riguros ce răspunde cerințelor complexe ale omului din secolul XXI.

Scopul lucrării este studierea influențelor factorilor psihosociali asupra convingerilor disfuncționale despre sexualitate.

Studiul a fost realizat pe 593 persoane, 18 – 40 de ani. S-a utilizat chestionarul SDBQ – Nobre, P.; Pinto-Gouvela, J. (2006).

Rezultatele evidențiază rolul factorilor psihosociali asupra convingerilor disfuncționale despre sexualitate.

2. Modele noi ale convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale la tineri în contextul transformarii sociale postmoderne și a globalizării

Într-o societate postmodernă, în contextul exploziei informaționale, a globalizării și efectelor generalizării noilor modalități de comunicare cum ar fi internetul, pe fondul profilului psihologic specific tinerilor, apar atitudini, convingeri și comportamente noi, de cele mai multe ori foarte dificil de perceput, înțeles sau acceptat de către adulți. Aspectele legate de psihosexualitatea tinerilor nu fac excepție acestor transformări, uneori greu de imaginat de către societate și chiar de către specialiști. Scăderea vârstei debutului vieții sexuale, convingeri, atitudini și comportamente sexuale noi, în contextul lipsei educației sexuale la vârste adecvate, cât și o societate nepregătită să înțeleagă și să gestioneze acest fenomen, pot duce la efecte greu de estimat. Studiul de față și-a propus să analizeze în contextul actual menționat, tendințe, convingeri, atitudini și comportamente sexuale noi ale tinerilor vs generația anilor ‘80-’90. Scopul studiului este de a evidenția modificările și tendințele apărute pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor din prisma psihosexualității la tineri care pot crea premisele unor demersuri coerente, în cunoștință de cauză, cu o probabilitate crescută de preîntâmpinare a efectelor nedorite. Studiul a fost realizat pe un eșantion aleatoriu de 500 de tineri și adulți. Rezultatele studiului evidențiază diferențe semnificative între cele două grupuri studiate, care evidențiază necesitatea clară a dezvoltării activităților de cercetare dintr-o perspectivă pluri-, inter- și transdisciplinară care pot crea premisele unor demersuri eficiente cu relevanță concretă.

3. Influențele psiho-sociale postmoderne asupra convingerilor tinerilor români privind disfuncțiile sexuale

Societatea post-modernă a asistant la apariția de noi convingeri și comportamente sexuale în rândul tinerilor, respectiv de căi noi, revoluționare de comunicare socială. Prezenta cercetare a explorat relația dintre sursele moderne și tradiționale de informare despre problemele sexuale și convingerile disfuncționale sexuale, pe un eșantion de 599 de bărbați și femei români tineri (cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani). Rezultatele au arătat că, convingerile despre disfuncționalitățile sexuale sunt asociate negativ citind cărți de educație sexuală și pozitiv prin accesarea internetului sau prin discuțiile cu prietenii. Discuția se focusează pe nevoia de a dezvolta metode mai eficiente pentru educația sexuală.

4. Modele noi de psihoterapie în contextul globalizării și exploziei tehnologiei comunicării și informației.

În contextul globalizării și exploziei tehnologiei comunicării și informației, psihoterapia capătă noi perspective de dezvoltare, nu doar în direcția unei abordări integrative, ci și în direcția valorificării potențialului tehnologic într-un proces de dezvoltare exponențial. Societatea postmodernă crează atât premisele, cât și necesitatea abordării paradigmelor postmoderne adaptativ dinamice dintr-o perspectivă pluri-, inter- și transdisciplinară. Cum tehnologiile de comunicare audio-video prin internet, a efectelor 3D și a realizării de filme, clipuri și alte materiale audio-video au devenit ușor accesibile, într-o societate competitivă cu o activitate accelerată, utilizarea acestor noi posibilități în psihoterapie devine o necesitate. Studiul de față și-a propus experimentarea utilizării psihoterapiei online audio-video la distanță prin internet și a video-clip-terapiei în vederea studierii elementelor, mecanismelor și efectelor care pot crea o imagine asupra eficienței și condițiilor necesare pentru obținerea unor rezultate semnificative, pe populație românească. Utilizarea tehnologiilor noi nu reprezintă o noutate, dar apare necesitatea cercetării pentru a înțelege mai bine elementele și mecanismele ținând cont de profilul psiho-socio-cultural al subiecților, în cazul nostru pe populație românească. Cercetarea a fost realizată prin 30 de studii de caz calitative în care s-au studiat și analizat elementele, mecanismele și efectele pe subiecții români cu diverse vârste. Studiul mai cuprinde 105 tineri și încă 130 de persoane cu vârste diferite. Rezultatele studiului evidențiază mai multe aspecte între care, un potențial uriaș de dezvoltare a unor metode noi de psihoterapie eficiente utilizând noile tehnologii, necesitatea extinderii cercetării atât calitative, cât și cantitative în acestă direcție, cât și elemente relevante pentru obținerea eficienței în aceste tipuri de terapie cum ar fi: vârsta subiectului, familiaritatea utilizării comunicării audio-video online, stadiul terapiei în care se introduc aceste metode, profiliul psiho-socio-cultural ș.a.m.d.

5. Intervenții psiho-sociale inovatoare care vizează reducerea convingerilor disfuncționale sexuale

Într-o societate în care adolescenții pot accesa cu ușurință informații prin intermediul noilor tehnologii, educația sexuală trebuie să țină pasul. În cercetarea de față s-au folosit materiale video combinate ulterior cu focus-grupuri pentru a reduce convingerile disfuncționale sexuale. Eșantionul de 100 de participanți de sex masculin a fost împărțit în mod egal în grupul de intervenție și grupul de control. Vârsta participanților a variat între 18 și 25 de ani, cu o medie de 22 de ani. Rezultatele arată o reducere semnificativă a convingerilor disfuncționale sexuale la o săptămâna după intervenție. Această reducere a fost de asemenea evidentă șase luni mai târziu. Discuția se axează pe necesitatea de a dezvolta instrumente mai accesibile și mai eficiente de intervenție.

3.2 Studiul 1. Rolul factorilor psihosociali asupra convingerilor disfuncționale despre sexualitate 1

3.2.1 Introducere

Astăzi, în România, ne aflăm într-un context socio-politico-economic de transformări profunde spre un model occidental, confruntat deopotrivă cu efectele unei crize mondiale economice pe de o parte, dar și de o criză a valorilor pe de altă parte. Un model conservator socio-cultural asupra sexualității și lipsa unui demers educațional coerent domină societate românească. În consecință, sexualitatea rămâne încă un domeniu "tabu", timid abordat atât în lumea științifică cât și în procesul educațional din școli.

Într-o societate postmodernă aflată în plină dezvoltare, unde primează calitatea vieții sub toate aspectele ei, nu mai putem ignora necesitatea studierii sexualității dintr-o perspectivă științifică transdisciplinară, axată pe dezvoltarea durabilă a personalității

umane. În acest sens, Cambozie (2007) aprecia că abordarea sexualității are nevoie de o ”viziune pluridisciplinara, prin care, cu cât unghiurile de vedere sunt mai multe (urologi, cardiologi, endocrinologi, diabetologi, psihologi, psihoterapeuți, sociologi etc.) cu atât imaginea fenomenului este mai aproape de real. Construcția acestei echipe trebuie să țină cont de particularitățile fiecarei discipline în parte (ca mijloace, orientări, deschideri etc.) dar și de gradul de libertate al acestora de a încorpora puncte de vedere din alte domenii. Numai așa vom putea vorbi despre un demers autentic într-o “abordare științifică, postmodernă și pozitivă“ a sexualității umane în rezonanță cu valorile secolului XXI”.

3.2.2 Aspecte Teoretice

Transdisciplinaritatea propune luarea în considerare a unei realități multidimensionale structurată pe niveluri multiple, care înlocuiește realitatea pe un singur nivel a gândirii clasice (Nicolescu, 1999). De asemenea, transdisciplinaritatea presupune o raționalitate inclusivă, bazată pe regula terțului inclus, ce dezvăluie complexitatea ireductibilă a realității. Unitatea deschisă a demersului transdisciplinar se referă la pluralitatea, interdependența și dialogul diferitelor abordări disciplinare ale unui fenomen. Această deschidere amplă asigură un teren de cercetare fertil și o metodologie științifică mereu inovatoare. Rigoarea științifică și metodologică ar fi de dorit să țină cont de toate datele existente și să prevină apariția oricăror derive, asigurând calitatea și înalte standarde ale cercetării și practicii în domeniul psihosociologiei.

Abordarea holistică definită inițial ca o concepție metafizică idealistă care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la suma elementelor componente vine astăzi cu o altă dimensiune în care abordarea mistică este preluată de un demers științific păstrând principiul de bază al ireductibilității întregului la suma părților sale fiind în perfectă rezonanță cu abordarea pluri-, inter- și transdisciplinară. Astfel putem constata abordarea holistică nu doar în sănătate, unde este asociată de multe ori eronat în mod exclusiv, ci și în educația holistică sau oricare alt domeniu în care se dorește o abordare pe multiple planuri și dimensiuni pentru o tratare a cunoașterii într-o viziune postmodernă.

În lucrarea de față, într-un demers explicativ psiho-social este abordat un complex de convingeri, atitudini și comportamente sexuale disfuncționale. Aceasta deoarece sexualitatea are determinante psihice, legate de particularitățile dezvoltării psihosexuale individuale, de istoria fiecăruia, de caracteristicile cuplului etc., aflate într-o strânsă interdependență cu determinantele biologice și cele sociale (modelul cultural al sexualității influențează educația de care beneficiază individul).

Pentru a putea explica problema tratată în lucrare de față cât și pentru a putea argumenta mecanismele intime ale proceselor abordate vom menționa câteva dintre mecanismele psihologice referitoare la cogniții respectiv convingeri/ credințe. Cogniția conștientă sau inconștientă este cel mai important determinant al răspunsurilor afectiv-emoționale subiective, cognitive, comportamentale și a unor răspunsuri psihofiziologice respectiv biologice, toate fiind inter-relaționate (David, 2006). Indiferent dacă folosim termenul de cogniție sau credința respectiv convingere acestea comportă abordarea din două perspective, a funcționalității sau disfuncționalității pe de o parte și pe de altă parte a originilor lor, genetice sau cognitiv penetrabile. Ceea ce ne interesează în abordarea de față sunt convingerile/ credințele/ convingerile disfuncționale cognitiv penetrabile (Dafinoiu, 2002). Disfuncționalitatea se referă în esență la îndeplinirea unor minime condiții respectiv nu sunt susținute logic sau științific, nu ne folosesc (dimensiune pragmatică) și o dimensiune empirică prin care nu sunt dovezi care să le susțină. Disfuncționalitatea poate progresa de la nivelul convingerilor/ credințelor la nivelul atitudinilor sau comportamentelor. Patologia psihologică cât și optimizarea psihologică sunt centrate pe disfuncționalitate atât la nivel de convingeri cât și la nivelul atitudinilor și comportamentelor disfuncționale, pe capacitatea intervențiilor de a modifica disfuncționalitatea spre funcționalitate. În abordarea problemei tratate în lucrarea de față ne axăm pe aspecte legate de disfuncționalitate dar care țin de sexualitatea umană, foarte puțin abordată sau abordată doar tangențial. Ne vom axa în special pe dimensiunea cognitiv penetrabilă a disfuncționalității numită în abordarea cognitiv comportamentală componentă computațională (asupra căreia se poate interveni prin mecanisme specifice la nivel psihic de exemplu prin intervenție).

Disfuncționalitățile pot fi modificate în sensul preocupării psihologiei dar în lucrarea de față suntem interesați de dimensiunea din perspectivă sociologică și mai precis a cauzelor acestor disfuncționalități.

Educația în toate formele ei, fie că abordăm educația din școală sau familie fie că abordăm întreg complexul de situații de viață în care copilul dar și adultul se află într-un perpetuu proces de învățare, va avea un efect major în ceea ce va rezulta, convingeri, atitudini și comportamente, funcționale sau disfuncționale.

Lipsa educației sexuale atât în școală cât și în familie sau în orice alt cadru organizat dar dintr-o perspectivă postmodernă ancorată la realitățile științifice ale secolului XXI dublată de un model cultural în care abordarea sexualității umane rămâne un subiect în general tabu, nu poate să ducă decât la o discrepanță majoră între nivelul tehnologic și social general vs cunoștințele, convingerile, atitudinile și comportamentele sexualității umane.

O discrepanță majoră apare și între normele sociale sau valorile sociale cum ar fi cele religioase vs abordarea științifică a sexualității umane.

Conturarea acestui subiect ca problemă socială în acord cu definiția consacrată de Rubington și Weinberg (1989) este relevată în primul rând de interesul pe care mass-media îl acordă sexualității, de la documentare până la producțiile pornografice. În spatele acestui interes, se află însă preocuparea pentru disfuncționalitățile din domeniul sexualității, care contravin principiului calității vieții, promovat de societate. În același timp, există un număr semnificativ de persoane cu disfuncții sexuale. Astfel, conform unei cercetări MHS (Men's Healths Survey) efectuată în 1998 în 10 țări europene și România (Calomfirescu, f.d.) cu privire la prevalența disfuncției erectile, circa 25% dintre bărbații peste 35 de ani din România au un anumit grad de disfuncție erectilă. Acest procent reprezintă în fapt aproximativ 1,3 milioane de bărbați. Tendința de a schimba această situație se manifestă la nivel individual, prin clienții care accesează serviciile medicale și/sau psihologice în speranța unor ameliorări ale disfuncțiilor pe care le acuză, dar și la nivelul profesioniștilor din domeniu (medici, psihologi, sociologi) care prin cercetări, schimburi de experiență (în cadrul asociațiilor profesionale, cum ar fi Asociația pentru Medicina Sexualității din România, Asociația de Psihosexologie) și inițiative în elaborarea de programe de informare publică, urmăresc pe de o parte prevenirea tulburărilor sexuale, iar pe de altă parte ameliorarea celor instalate.

Abordarea complexului de convingeri/ atitudini/ comportamente sexuale disfuncționale se poate realiza din mai multe perspective.

Din perspectiva patologiei sociale, complexul convingerilor/ atitudinilor/ comportamentelor sexuale disfuncționale se constituie ca violare ale expectanțelor referitoare la o viață sexuală sănătoasă. Întrucât normalitatea în abordarea patologiei sociale este o stare imaginară, utopică (Rosenquist, 1989), Kavolis (1989) propune un criteriu universal în definirea patologicului: caracterul (auto)distructiv al comportamentului/ acțiunii studiate. Din acest punct de vedere, complexul convingerilor/ atitudinilor/ comportamentelor sexuale disfuncționale poate îmbrăca atât caracterul distructiv (de nivel înalt, cum ar fi crimele sexuale și agresiunea sexuală, sau mai scăzut – discriminarea sexuală, retragerea recunoașterii sociale datorită identității/ orientării / comportamentului sexual al unei persoane), cât și autodistructiv (de la suicid la experimentarea de stări inautentice, sub auspiciul unei insuficiente cunoașteri de sine). În interpretarea oferită de teoria patologiei sociale, cauzele unor convingeri/ atitudini/ comportamente sexuale disfuncționale se situează la nivel individual, fiind decelabile la nivelul dezvoltării sale psihosexuale, însă de cele mai multe ori această dezvoltare este marcată contradictoriu de modelul cultural al sexualității. În acest sens, N. Calomfirescu (2009) observă: ”Cu toții, bărbați și femei, avem sexualitatea dominată în cea mai mare parte de psihic. (…) pentru că sexualitatea este o funcție relațională.(…) Presiunea negativă și agresivă a mass-media, a societății în general, duce la crearea unor false standarde. (…) Transpunerea relației sexuale în vulgar o lipsește de acel imprevizibil, de acele reacții necunoscute pe care le descoperi atunci când cunoști pe cineva.(…) În ziua de azi sexualitatea se reduce la numere, la figuri; a devenit un bun de consum, nu mai este o creație”. Se poate considera din această perspectivă că, convingerile/ atitudinile/ comportamentele disfuncționale sunt de fapt o ”reajustare” (Rosenquist, 1989) la promovarea unui astfel de model cultural. Individul eșuează atât în asimilarea modelului promovat, cât și în exprimarea autentică și adecvată a propriei sexualități. În consecință, cererea adresată medicilor ș psihologilor pentru rezolvarea disfuncțiilor create determină o creștere a costurilor sociale. Din perspectiva patologiei sociale, soluționarea acestor probleme s-ar centra pe schimbarea complexului de convingeri / atitudini / comportamente sexuale disfuncționale și pe realizarea unei educații privind sănătatea sexuală.

Din perspectiva comportamentului deviant, complexul convingerilor / atitudinilor / comportamentelor sexuale disfuncționale poate fi definit ca problemă socială prin prisma contradicțiilor dintre aspirațiile privind propria sexualitate și posibilitățile de a le îndeplini. Cauza acestor contradicții e reprezentată de miturile aflate la baza dezvoltării aspirațiilor sexuale (legate îndeosebi de rolurile tradiționale feminine și masculine în comportamentul sexual, de vârstă, de aspect fizic). Totodată, aceste contradicții apar pe fondul unei educații sexuale deficitare și prin expunerea individului la inducerea unor aspirații sexuale nerealiste, mulate îndeosebi pe rolurile sexuale tradiționale. În consecință, în raport cu aspirațiile induse, indivizii le vor asimila mai mult sau mai puțin ca atare, dezvoltând uneori convingeri disfuncționale, din care se vor dezvolta ulterior atitudinile și comportamentul sexual. Prin prisma teoriei comportamentului deviant, o soluție în rezolvarea acestui conflict ar constitui-o revizuirea aspirațiilor sub aspectul miturilor aflate la baza lor.

Indiferent de perspectiva teoretică abordată, se evidențiază impactul modelului cultural al sexualității asupra convingerilor, atitudinilor și comportamentelor sexuale individuale. Un prim aspect îl constituie faptul că în societatea de azi, sexualitatea rămâne un subiect tabu. În absența unei informări corecte, obiective și sub influența unui model cultural tradiționalist sau vulgarizat, individul este expus unor mituri despre sexualitate care favorizează dezvoltarea unor convingeri eronate. Astfel, conform autorilor Nobre și Pinto-Gouveia (2006), femeile prezintă credințe disfuncționale legate de vârstă (după menopauză, femeile își pierd apetitul sexual; odată cu vârsta, plăcerea actului sexual se diminează) și de imaginea corporală (femeile care nu sunt atrăgătoare fizic nu pot fi satisfăcute sexual). Pe de altă parte, bărbații manifestă scoruri ridicate în ceea ce privește credințele „macho” (un bărbat adevărat are raporturi sexuale foarte des) și în ceea ce privește credințele despre satisfacția femeilor (calitatea erecțiilor este ceea ce satisface cel mai mult femeile).

Zilbergeld (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006) afirmă că bărbații cu disfuncții erectile prezintă o serie de mituri și credințe eronate despre sexualitate care se constituie ca factor de vulnerabilitate la accentuarea dificultăților pe care le prezintă: „un bărbat vrea și este gata întotdeauna să facă sex”, „un bărbat adevărat este funcțional din punct de vedere sexual”, „sexul constă într-un penis rigid și ceea ce poți face cu el” și”sex = act sexual”. În completare, Winczw și Barlow (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006) au identificat o serie de mituri sexuale care corelau disfuncțiile sexuale masculine cu activitatea sexuală cu performanțe foarte ridicate și cu ideile eronate despre răspunsul și satisfacția sexuală a femeilor.

Potrivit afirmațiilor lui Zilbergeld (1999), un bărbat care prezintă acest set de credințe eronate despre sexualitate este mai susceptibil de a dezvolta idei catastrofice despre potențialul consecințelor unui eventual eșec sexual. Confruntați cu aceste situații, bărbații cu credințe accentuate în miturile menționate mai sus dezvoltă de obicei idei negative despre ei însiși: „Sunt mai puțin bărbat”, „Sunt ratat din punct de vedere sexual” sau „Nu voi rezolva niciodată această problemă”. Aceste credințe și ideații proprii nu doar predispun la dezvoltarea dificultăților de ordin sexual, dar joacă și un rol central în menținerea problemei respective.

Hawton (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006) a prezentat o listă cu miturile sexuale conceptualizate ca factori predispozanți în dezvoltarea disfuncțiilor sexuale. În adăugare la lista de mituri similare propusă de Zilbergeld, Hawton a atras atenția asupra unui set de mituri feminine care reflecă un dublu standard: permisive dar solicitante pentru bărbați și represive pentru femei. Principalele mituri sexuale feminine citate au fost „o femeie care inițiază activitatea sexuală este imorală”; „sexul trebuie să aibă loc numai la instigarea bărbatului”; „masturbarea este murdară și dăunătoare” și „este greșit să ai fantezii în timpul actului sexual”.

LoPiccolo și Friedman (apud Nobre & Pinto-Gouveia, 2006), într-o lucrare dedicată tulburărilor orgasmice, au menționat o serie de mituri tipice femeilor cu disfuncții sexuale. Ei nu doar integrează credințele legate de conservatorismul sexual feminin („femeile decente nu încep nicio activitate sexuală”; „orgasmul vaginal e mai feminin și mai matur decât orgasmul clitoridian”; „femeile decente nu se excită cu materiale erotice”), dar includ de asemenea dimensiunea legată de rolul vârstei și înfățișării fizice („sexul este numai pentru femeile sub 30 de ani”; viața sexuală a femeii se încheie odată cu menopauza”), precum și credințele despre cererile performante („femeile normale au orgasm de fiecare dată când au sex”; „fiecare femeie trebuie să aibă mai multe orgasme”, „o femeie normală poate fi întotdeauna excitată de către partenerul ei”; „e o problemă cu femeia care nu poate atinge orgasmul ușor și repede”).

Includerea credințelor sexuale legate de așteptările ridicate (de obicei asociate cu sexualitatea masculină) contribuie la supremația standardului sexual dublu. Potrivit lui Heiman și LoPiccolo, citați de Nobre & Pinto-Gouveia (2006), atât femeile cât și bărbații suferă din cauza influenței negative a seriei de mituri legate de așteptările exagerate și eronate legate de performanța sexuală.

Studii empirice ale lui Baker and de Silva (1988), Adams (1996) și Byrne și Schulte (1990) au oferit alte informații (conform Nobre & Pinto-Gouveia, 2006). Baker și de Silva, studiind lista de mituri propusă de Zulbergeld, au concluzionat că bărbații cu disfuncții sexuale prezintă credințe mai accentuate în aceste mituri comparativ cu indivizii cu funcționare sexuală normală.

A fost realizat studiul credințelor sexuale asociate cu disfuncțiile sexuale utilizând conceptualizarea propusă de Beck (citat de Nobre & Pinto-Gouveia, 2006). Potrivit teoriei cognitive, există două niveluri de credințe: credințele necondiționate sau schemele cognitive – concentualizate ca idei pe care le avem despre noi înșine, despre alții și despre lume – și credințele condiționate – idei exprimate adesea în „dacă… atunci”. Aceste credințe condiționale sunt rezultatul proceselor de învățare și experiențelor de viață și joacă un rol central în activarea schemelor cognitive, stipulând regulile sau condiționările pentru a fi induse. În acest caz, credințele sexuale conțin reguli care definesc modul în care subiecții alocă înțelesuri evenimentelor sexuale. Presupunem că în cazul în care o situație sexuală îndeplinește condițiile conținute în credința condițională („un bărbat care nu reușește să aibă o erecție este un ratat” – credință condițională; situația – o dificultate erectilă ocazională), o schemă cognitivă necondiționată puternică va fi activată („Sunt un ratat”).

Toate acestea conduc la concluzia că aceste credințe sexuale eronate ar putea constitui factori de vulnerabilitate în dezvoltarea disfuncțiilor sexuale.

De asemenea putem constata două niveluri de abordare ale problematicii credințelor disfuncționale despre sexualitate, unul privind evaluarea acestora și al doilea privind intervenția care poate fi o intervenție psihologică sau o intervenție preventivă sociologică.

Lucrarea de față pe de o parte are ca scop validarea chestionarului SDBQ – Nobre, P.; Pinto-Gouvela, J. (2006) pe populație românească și pe de altă parte investigarea cauzelor acestor credințe disfuncționale care pot fi un punct de plecare atât către intervenția psihologică din cabinet dar și spre programe de intervenție socială preventivă.

3.2.3 Obiective Și Metodologia Cercetării

Obiectivul cercetării 1 este reprezentat de validarea chestionarului SDBQ – forma pentru bărbați și forma pentru femei, denumite pe parcursul acestui demers științific forma A și forma B.

Argument cercetarea 1 – necesitatea utilizării unui chestionar valid în diagnosticul disfuncțiilor sexuale. Abordarea diferențiată a disfuncțiilor sexuale în funcție de genul biologic atrage după sine necesitatea utilizării unui instrument specific fiecărei categorii de pacienți în parte, sub acest aspect. Chestionarul SDBQ (Sexual Beliefs Dysfunctional Questionnaire) satisface această rigoare științifică. În anul 2002, Pedro Nobre și Jose Pinto Gouvela, cercetătorii de la două universități din Portugalia, au investigat credințele disfuncționale care stau la baza disfuncțiilor sexuale. Chestionarul SDBQ are două forme, câte una pentru fiecare sex, cuprinzând câte 40 de itemi, care operaționalizează câte șase factori pentru fiecare chestionar.

Obiectivul cercetării 2 este studierea surselor de informare / educație cu privire la sexualitate a participanților la studiu și analiza corelațiilor cu nivelul convingerilor disfuncționale.

1. Se prezumă faptul că atitudinile disfuncționale corelează cu credințele disfuncționale cu privire la sexualitate.

2. Se prezumă faptul că în urma standardizării pe populație românească, testul SDBQ are o bună consistență internă.

3. Se prezumă faptul că atitudinile și credințele disfuncționale cu privire la sexualitate corelează cu nivelul de informare / educație sexuală.

Participanții la studiu

Cercetarea a fost efectuată pe un lot de 593 de persoane, dintre care 235 bărbați și 358 femei.

Media de vârstă a subiecților investigați în vedere validării chestionarului SDBQ este egală cu 27,08 ani.

Reprezentarea grafică pentru localitatea de reședință cuprinde 42 de localități, care acoperă toată suprafața geografică a țării. Există trei grupe majore de subiecți reprezentate sub acest aspect: Cluj (17,5%), Mureș (14,3%), respectiv București (17,5% din total).

S-a utilizat Chestionarul SDBQ (Sexual Beliefs Dysfunctional Questionnaire) varianta A și B (femei/bărbați) cu 40 itemi /scala atitudinilor disfuncționale și chestionarul PAPHP 1 cu 20 de itemi în care au fost incluși itemi referitori la ivestigarea surselor de informare/ educație sexuală, disfuncțiile sexuale, nevoile de informare/ educație sexuală și percepția asupra rolului specialistului.

3.2.4 Rezultate

Studiul 1 – Validarea chestionarului SDBQ pe populație românească.

După adaptarea chestionarelor la specificul cultural și lingvistic românesc, am păstrat cele două forme ale chestionarului SDBQ și s-a procedat la validarea acestuia pe populație românească.

În chestionarul SDBQ – forma A, credințele disfuncționale au fost operaționalizate pentru populația de sex masculin în șase factori:

F1: Conservatorismul sexual – itemii: 2,5,9,18,21,24,25,26,32,33

F2: Puterea sexuală feminină – itemii: 11,15,19,27,29,38,39,40

F3: Credința „Macho” – itemii: 1,4,6,17,28,31,37

F4: Credințele despre satisfacția feminină – itemii: 3,7,16,35,36

F5: Atitudinea restrictivă cu privire la sex – itemii: 8,12,13,30

F6: Sexul ca abuz al puterii masculine – itemii: 10,22,34

Varianta pentru femei a chestionarului SDBQ cuprinde tot 40 de itemi, care operaționalizează 6 factori, astfel:

F1. Conservatorism sexual – itemii : 2,4,7,13,17,17,27,28,32

F2. Dorință sexuală și plăcere percepute ca păcate – itemii: 15,34,35,36,37,39

F3. Credințele despre vârstă – itemii: 5,6,8,11,20

F4. Credințele despre imaginea corporală – itemii: 10,12,38,40

F5. Negarea importanței afectivității – itemii: 1,3,18,22,23,24

F6. Importanța maternității – itemii: 26,30,31,33

Analiza tabelului de corelație statistică a evidențiat o corelație semnificativă între scala atitudinilor disfuncționale și cinci din cei șase factori ai chestionarului SDBQ – Forma A. Cei cinci factori care au corelat semnificativ cu scala atitudinilor disfuncționale sunt:

conservatorism sexual

putere sexuală feminină

credința „Macho”

atitudini restrictive cu privire la sex

sexul ca abuz al puterii bărbatului

Toate aceste corelații au fost semnificative la un prag de semnificația de ,000, ceea ce confirmă legătura directă între variabilele enunțate de cele două instrumente de lucru utilizate.

Pentru chestionarul SDBQ – Forma B, corelația cu scala atitudinilor disfuncționale a identificat legături directe cu cinci din cei șase factori operaționalizați de instrumentul de lucru. Aceștia sunt:

conservatorism sexual

dorința sexuală și plăcerea ca păcate

credințe legate de vârstă

credințe legate de imaginea corporală

maternitatea

Pragul de semnificație în acest caz este egal cu ,000, ceea ce confirmă corelația directă a variabilelor considerate. Corelația semnificativă între cele două instrumente de lucru pentru ambele forme ale chestionarului SDBQ conduce la validarea primei ipoteze de lucru.

Ipoteza a doua prezuma o bună consistență internă a chestionarului SDBQ, în urma standardizării instrumentului pe populație românească.

Prelucrarea statistică a datelor a identificat un coeficient de consistență internă Alpha Cronbach egal cu ,899 pentru forma A și ,905 pentru forma B. Coeficientul half-split este egal cu ,878 pentru forma A și ,909 pentru forma B. Valorile coeficienților demonstrează că testul are un nivel bun de fidelitate, ceea ce validează ipoteza secundară a celei de a doua cercetări.

Ipoteza a treia prezumă faptul că atitudinile disfuncționale și credințele disfuncționale cu privire la sexualitate corelează cu nivelul de informare / educație sexuală.

Analiza tabelului de corelație statistică a evidențiat o corelație între cinci din cei șase factori ai chestionarului SDBQ – Forma A / Forma B și lipsa de informare/ educație sexuală.

3.2.5 Rezultate Grafice SDSM1 Femei

Chestionar SDSM1 – Femei

Elaborat de Asociația de Psihosexologie din România în colaborare cu

Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj Napoca

Itemul 1: Dragostea și afecțiunea din partea partenerului sunt necesare pentru o relație sexuală bună.

Itemul 2: Masturbarea este dăunătoare și păcătoasă.

Itemul 3: Cea mai importantă componentă a sexului este afecțiunea mutuală.

Itemul 4: Cel mai mare cadou pe care o femeie poate să-l aducă în căsătorie este virginitatea.

Itemul 5: După menopauză femeile își pierd dorința de a face sex.

Itemul 6: Femeile care au fantezii sexuale sunt perverse.

Itemul 7: O femeie respectabilă nu se masturbează.

Itemul 8: După menopauză femeile nu mai pot atinge orgasmul.

Itemul 9: Există diverse modalități de a obține satisfacție sexuală și a atinge orgasmul.

Itemul 10: Femeile care nu sunt atractive fizic nu pot fi satisfăcute sexual.

Itemul 11: În dormitor bărbatul e șeful.

Itemul 12: O mamă bună nu poate fi activă din punct de vedere sexual.

Itemul 13: Atingerea orgasmului este acceptabilă pentru bărbați nu și pentru femei.

Itemul 14: Activitatea sexuală trebuie inițiată de bărbat.

Itemul 15: Sexul este murdar și păcătos.

Itemul 16: Orgasmul simultan al celor doi parteneri este esențial pentru o partidă sexuală reușită.

Itemul 17: Orgasmul este posibil doar prin contact sexual vaginal.

Itemul 18: Scopul relației sexuale pentru bărbați este satisfacerea bărbatului.

Itemul 19: O carieră profesională de succes presupune controlul comportamentului sexual.

Itemul 20: Cu cât femeia îmbătrânește plăcerea sexuală scade.

Itemul 21: Bărbații sunt interesați doar de femei tinere și atractive.

Itemul 22: Sexul este o activitate frumoasă și pură.

Itemul 23: Sexul fără dragoste este ca mâncarea fără condimente.

Itemul 24: Atât timp cât partenerii sunt de acord, orice activitate sexuală este acceptabilă.

Itemul 25: Orice femeie care inițiază activitatea sexuală este imorală.

Itemul 26: Sexul este destinat doar reproducerii.

Itemul 27: Contactul sexual în timpul menstruației poate produce probleme de sănătate.

Itemul 28: Sexul oral este una din cele mai mari perversiuni.

Itemul 29: Dacă femeile resimt plăcere sexuală, ele sunt total controlate de bărbați.

Itemul 30: Să fii amabilă și să zâmbești bărbaților poate fi periculos.

Itemul 31: Sentimentele cele mai minunate pentru o femeie sunt cele materne.

Itemul 32: Sexul anal este o perversiune.

Itemul 33: În dormitor femeia este șeful.

Itemul 34: Sexul se întâmplă doar când îl inițiază bărbatul.

Itemul 35: Există doar o poziție sexuală acceptabilă (cea a misionarului).

Itemul 36: O femeie virtuoasă nu resimte plăcere în timpul actului sexual.

Itemul 37: O mamă bună trebuie să-și controleze nevoile sexuale.

Itemul 38: O femeie urâtă nu este capabilă să-și satisfacă sexual partenerul.

Itemul 39: O femeie care obține plăcere doar prin stimularea clitorisului este bolnavă sau perversă.

Itemul 40: Fetele pure nu se angajează în activități sexuale.

3.2.6 Rezultate Grafice SDSM1 Bărbați

Chestionar SDSM1 – BĂRBAți

Elaborat de Asociația de Psihosexologie din România în colaborare cu

Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu Cluj Napoca

Itemul 1: Un bărbat adevărat are foarte des contacte sexuale.

Itemul 2: Orgasmul este posibil doar prin contact sexual vaginal.

Itemul 3: Erecția penisului este esențială pentru satisfacția sexuală a femeii.

Itemul 4: Homosexualitatea este o boală.

Itemul 5: O femeie nu are altă alegere decât să fie subjugată sexual bărbatului.

Itemul 6: Un bărbat adevărat trebuie să aștepte atât timp cât e necesar pentru a satisface sexual femeia în timpul raportului sexual.

Itemul 7: O femeie poate să aibă dubii despre virilitatea bărbatului dacă acesta nu poate să aibă erecție în timpul activității sexuale.

Itemul 8: Practicarea frecventă a sexului oral sau anal poate cauza probleme de sănătate.

Itemul 9: O durată scurtă a actului sexual este un semn al puterii bărbatului.

Itemul 10: Sexul este un abuz al puterii masculine.

Itemul 11: Consecințele unui eșec sexual pot fi catastrofale.

Itemul 12: Femeile acordă atenție doar bărbaților tineri și atractivi.

Itemul 13: Nu se cade să ai fantezii sexuale în timpul actului sexual.

Itemul 14: Există anumite reguli universale despre ce este normal în timpul activității sexuale.

Itemul 15: În pat femeia este șeful.

Itemul 16: Bărbații care nu sunt capabili de penetrare nu pot satisface sexual o femeie.

Itemul 17: Atingerea orgasmului este cel mai important lucru la sex.

Itemul 18: În activitatea sexuală orice în afara contactului vaginal este inacceptabil.

Itemul 19: Corpul femeii este arma ei cea mai bună.

Itemul 20: O femeie nu va mai iubi un bărbat dacă acesta nu este capabil să o satisfacă sexual.

Itemul 21: Contactul sexual vaginal este singurul tip de act sexual legitim.

Itemul 22: Ceea ce satisface cel mai tare femeile este calitatea erecției.

Itemul 23: O carieră de succes implică controlarea impulsurilor sexuale.

Itemul 24: Preludiul este o pierdere de timp.

Itemul 25: Sexul este destinat doar procreației.

Itemul 26: În activitatea sexuală, cu cât mai repede cu atât mai bine.

Itemul 27: Oamenii care nu-și controlează impulsurile sexuale sunt mai ușor controlați de alții.

Itemul 28: Un bărbat adevărat este întotdeauna gata de sex și trebuie să fie capabil să satisfacă sexual orice femeie.

Itemul 29: Dacă un bărbat își dă drumul sexual este controlat de către femeie.

Itemul 30: Sexul anal este o perversiune.

Itemul 31: Un bărbat trebuie să fie capabil să mențină o erecție până la finalul contactului sexual.

Itemul 32: Există doar o poziție sexuală acceptabilă (cea a misionarului).

Itemul 33: Relația sexuală înainte de căsătorie este un păcat.

Itemul 34: Sexul este o violare a corpului femeii.

Itemul 35: Un bărbat care nu satisface sexual o femeie este un ratat.

Itemul 36: Ori de câte ori se ivește ocazia, un bărbat adevărat trebuie să fie capabil de penetrare.

Itemul 37: Sexul poate fi bun chiar și fără orgasm.

Itemul 38: Un bărbat adevărat nu are nevoie de prea multă stimulare pentru a ajunge la orgasm.

Itemul 39: O femeie atractivă sexual poate obține ce vrea de la un bărbat.

Itemul 40: Posibilitatea de a suferi este cu atât mai mare cu cât intimitatea sexuală este mai profundă.

3.2.7 Concluzii

Cercetarea a avut ca obiectiv pe de o parte, validarea unui nou instrument de evaluare în cazul convingerilor disfuncționale despre sexualitate și pe de altă parte investigarea factorilor care pot influența aceste convingeri.

În urma analizei comparative între rezultatele obținute și datele publicate de către Nobre (2006) rezultă scoruri ale convingerilor disfuncționale despre sexualitate, semnificativ mai ridicate la populația românească față de populația portugheză.

Din figura 1 și figura 2 putem să ne formăm o imagine asupra surselor de informare cu privire la sexualitate dar și cu privire la rolul specialistului în opinia persoanelor chestionate.

În momentul de față nu au fost efectuate corelații cu teste de personalitate, ceea ce ar putea contribui la aspectarea unui profil complex din această perspectivă, în cazul persoanelor cu disfuncții de natură sexuală. Cercetarea are ca limite faptul că nu se poate considera că instrumentul de lucru validat face referire la toate miturile și credințele disfuncționale cu privire la sexualitate. Pentru aceasta este necesară construcția de alte instrumente de lucru, corelarea cu cele deja existente și stabilirea capacității predictive a acestora. Se impun cercetări aprofundate pentru identificarea și actualizarea miturilor eronate referitoare la sexualitate, în condițiile dinamicii socio-culturale românești accentuate.

În viitor se are în vedere studiul credințelor disfuncționale cu privire la sexualitate în contextul actualizării acestora, a identificării unor noi asemenea convingeri eronate, care pot conduce la dezvoltarea tulburărilor de dinamică sexuală. Un studiu corelațional cu alte instrumente de cercetare utilizate în diagnoza clinică va conduce la concluzii interesante și utile în demersul terapeutic pentru ameliorarea și efectul curativ în cazul disfuncțiilor sexuale.

Figura 1. Din persoane chestionate, răspund că atunci când ar dori o părere pentru o problemă sexuală ar apela la…

Figura 2. Din persoane chestionate, apreciază că și-au dobândit cunoștințele legate de sexualitate și prevenția BTS din următoarele surse…

3.3 Studiul 2. Modele Noi ale Convingerilor, Atitudinilor și Comportamentelor Sexuale la Tineri în Contextul Transformarii Sociale Postmoderne și a Globalizării

3.3.1 Introducere în Aspectele Globalizării

Cu toate ca avem diferențe majore între diferitele grupuri sociale în funcție de factori multipli cum ar fi zona geografică, mediu rural vs urban, statutul social s.a.m.d., în societatea postmodernă, în contextul exploziei informaționale, a globalizării și efectelor generalizării noilor modalități de comunicare cum ar fi internetul, tehnologiile IT, telefonia mobilă, călatoriile facile și rapide s.a.m.d. influențele globale sunt evidente și nasc astăzi dezbateri, noi studii și cercetări asupra efectelor acestora. Extinderea turismului, extinderea multinaționalelor pe glob pe de o parte pentru găsirea unor noi piețe de desfacere pe de altă parte pentru a găsi forță de muncă ieftină, ar fi de luat în considerare când analizăm aceste influențe. Viața omului postmodern suferă treptat modificări sub toate aspectele ei.

3.3.2 Aspecte Psihosociale Ale Globalizării