Influentarea Opiniei Publice Prin Mass Media
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………….p. 3
CAPITOLUL I – MASS-MEDIA SI OPINIA PUBLICĂ………………………….p. 5
1.1. Ce este comunicarea?……………………………………………………………….p. 5
1.2. Comunicarea prin mass-media……………………………………………………p. 6
1.3. Opinia publică……………………………………………………………………………p. 8
1.4. Influența mass-media asupra opiniei publice…………………………………p. 10
CAPITOLUL II – PUBLICITATEA PRIN TELEVIZIUNE ȘI IMPACTUL SĂU ASUPRA OPINIEI PUBLICE………………………………………………………..p. 13
2.1. Conceptul de publicitate………………………………………………………………p. 13
2.1.1. Definirea publicității……………………………………………………………p. 13
2.1.2. Obiectivele publicității…………………………………………………………p. 17
2.1.3. Publicitatea prin mass-media………………………………………………..p. 18
2.2. Televiziunea – mijloc important de comunicare in masă…………………… p. 20
2.2.1. Formele publicității la televizor…………………………………………….p. 21
2.2.2. Campania de publicitate prin televiziune………………………………..p. 23
2.2.3. Atitudinea față de publicitatea la televizor……………………………..p. 25
CAPITOLUL III – MASS-MEDIA ȘI EFECTELE SALE……………………….p. 28
3.1. Efectele sociale si psihologice ale produselor mediatice…………………….p. 39
STUDIU DE CAZ: POSTURILE TV PRO TV si ANTENA 1……………………..p. 44
CONCLUZII………………………………………………………………………………………….p. 67
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Comunicarea a însoțit omul pe parcursul întregii sale existențe și evoluții, în toate genurile de activități în care a fost implicat. Cercetarea comunicării de masă, stimulată de preocuparea privind influența politică a cotidianelor de mare tiraj și consecințele morale și sociale ale filmului și radioului, își are originile la începutul sec. al XX-lea.
Comunicarea a fost studiată din dorința de a testa și de a spori eficiența și influența în domeniul educației, telecomunicațiilor, publicității, relațiilor publice și relațiilor interumane. Atât pentru indivizi cât și pentru întreprinderi, comunicarea este o condiție necesară derulării în condiții normale a vieții de zi cu zi.
Activitatea cotidiană este de neconceput fără fluxul continuu de mesaje, care circulă cu rapiditate de la un capăt la altul al lumii. O asemenea stare de fapt a devenit posibilă ca urmare a progresului tehnologic înregistrat de omenire în secolul al XX-lea. Specialiștii vorbesc chiar despre o revoluție a comunicațiilor, care a favorizat comunicarea sub toate aspectele. Înregistrând o evoluție de-a dreptul spectaculoasă în ultimele decenii, comunicarea este, în prezent, un fenomen surprinzător prin varietatea și complexitatea formelor de manifestare.
Lucrarea de față, pe parcursul celor trei capitole, dorește să prezinte in principal influentele mass-media asupra opiniei publice, principiile de bază ale publicității TV, precum și efectele sociale ale produselor mediatice.
În primul capitol se prezintă noțiuni introductive referitoare la mass-media și opinia publică, pornind de la o definiție a comunicării, astfel încât comunicarea înseamnă a informa, a convinge,a impresiona, a provoca o reacție, o acțiune, a obține o schimbare de comportament sau de atitudine și în ultimul rând de a ne face înțeleși. Cu acest scop s-a născut mass-media.
Opinia publică este astăzi modelata de mass media, iar echilibrul dintre opinie autonomă și opiniile heteronome este garantat doar de o presă liberă. Opinia nu este cunoaștere și știință, ci pur și simplu o părere, o exprimare a opiniei subiective pentru care nu se cer dovezi. O opinie devine publică în momentul în care este expusă fluxurilor de informatii despre starea problemelor publice.
Televiziunea a avut un efect exploziv asupra opiniei publice luând locul liderilor intermediari de opinie și înlăturând autoritățile cognitive care stabileau diferit pentru fiecare dintre noi în cine să credem, cine e demn de încredere sau nu. Odată cu televiziunea se instituie autoritatea imaginii. Ochiul crede în ceea ce vede iar autoritatea cognitivă cu cea mai mare crediblitate devine lucrul văzut. Ceea ce vedem pare și real, deci trebuie să fie și adevărat.
În încheierea primului capitol s-a adus la cunoștință teoriile influenței mass-media asupra opiniei publice după cum urmează: modelul glontului magic, teoria fluxului comunicării în două trepte, teoria stabilirii ordinei de zi, teoria spirala tacerii și teoria utilizari și recompense.
Capitolul al doilea face referire la termenul de publicitate și se analizează locul publicității TV în mixul promoțional. Urmează o scurtă definire a publicității televizate, principalele forme ale acesteia, campania de publicitate TV.
Capitolul al treilea trateaza efectele sociale si psihologice a produselor mediatice. Prin consumul produselor mediatice, milioane de oameni se găsesc legați prin nenumărate fire nevăzute, ei împărtășesc aceleași constructe culturale, posedă cunoștințe asemănătoare și sunt expuși unor simboluri, stări afective analoage; astfel, un apel lansat prin mass-media declanșează un val de solidaritate ce depășește granițele și deosebirile politice, religioase sau culturale.
Datorită presei, oamenii descoperă că împărtășesc aceleași valori, că se pot mobiliza pentru aceleași scopuri. Poziția mass-mediei este ambivalență, deoarece, pe de o parte este solicitată să exercite o acțiune educativă, formarea unor oameni informați, cultivați, conștienți de poziția și răspunderile lor sociale, iar, pe de altă parte au resurse persuasive, în sensul influențăm comportamentului indivizilor în scopuri politice sau economice.
Promovând diferite modele de comportament, presa oferă un set de roluri sociale, însoțite de un vocabular simbolic, foarte variat; confruntat cu astfel de mesaje, publicul are posibilitatea să aleagă, să respingă, să modifice rolurile și valorile propuse. În societatea modernă, mass-media este o instituție care oferă divertisment la costuri extrem de scăzute, consumul de divertisment răspunzând dorinței de relaxare și refacere. Presa satisface nevoia omului de a scăpa de presiunea cotidianului, de a găsi refugiul într-o lume imaginară.
CAPITOLUL I – MASS-MEDIA SI OPINIA PUBLICĂ
Ce este comunicarea?
Înainte de a defini termenii de mass-media și opinie publica, se va porni de la o definiție a comunicării, acesta fiind puntea de legătură dintre cele două.
Comunicarea constă în "transmiterea și schimbul de informații (mesaje) între persoane, în circulația de impresii și de comenzi, în împărtășirea de stări afective, de decizii și judecăți de valoare care au ca scop final obținerea de efecte la nivelul particular, interior al fiecărui individ".
În momentul în care informația provoacă o reacție, adică influența comportamentului sau atitudinilor receptorilor, se poate vorbi de un efect al comunicării. Comunicarea este deci "un proces în care un emițător transmite informație receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce receptorului anumite efecte".
Gerbner a realizat un model al comunicării publicitare care să integreze toate secvențele ce intervin în actele de transmitere și receptare ale mesajelor. Modelul sau se rezumă la două aspecte: dependența mesajului de realitate și aspectele receptive (perceptive) și de control ale comunicării. Ideea să este că mesajele sunt percepute în cazul unui context sau situații și în conformitate cu intenția consumatorului.
Wilbur Schramm realizează o schemă de interpretare a comunicării pe care o definește "ca o legătură între interlocutori, care depinde de procesele de codare și decodare privite prin prisma conceptelor sociologice" .
Tot acesta susține că pentru ca mesajul să își păstreze fidelitatea, este necesară îndeplinirea mai multor condiții:
– " deținerea unor informații exacte, neechivoce sensului lor corect
– transmisiunea rapidă și precisă a acestora pe canal
– un număr cât mai mare de canale
– un cod bine exersat"
J.E.Hulett își întemeiază modelul pe fundamentul că mesajul este "o schemă a unor semnale codificate pe care receptorul, în cadrul unui proces interactiv le descompune și le interpretează, le oferă o semnificație ce poate sau nu să coincidă cu intenția comunicatorului".
Comunicarea este de asemenea terenul de întâlnire conceptuală unde se intersectează relațiile interpersonale și inovațiile tehnologice, stimulentele politico-tehnologice și ambițiile socio-culturale, divertismentul ușor și informația serioasă, mediile ambiante locale și influențele globale, forma și conținutul, substanța și stilul.
Comunicarea prin mass-media
Comunicarea înseamnă a informa, a convinge, a impresiona, a provoca o reacție, o acțiune, a obține o schimbare de comportament sau de atitudine și în ultimul rând de a ne face înțeleși. Cu acest scop s-a născut mass-media.
Barnard Cohen a dezvoltat conceptul cum că presa nu le poate spune oamenilor ce să gândească, dar reușește extrem de bine să le spună la ce să se gândească. Cu alte cuvinte, mass-media stabilește ordinea de zi a discuțiilor, nu le spune oamenilor ,"cum să gândească, ci , despre ce să gândească”.
Mesajul reprezintă elementul de comunicare asupra căruia raționistul deține controlul deplin. După ce au pus în practica cele necesare atragerii atenției trebuie să se concentreze asupra transmiterii unui mesaj care să poată fi înțeles și acceptat de receptor. Din perspectivă psihosociologica referitor la înțelegerea mesajului, sunt de menționat cercetarile privind forma mesajului: argumentația unilaterală și bilaterală, concluziile implicite sau explicațiile, efectul de ordine ca și cele centrate asupra conțiutului acestuia.
Cea mai cunoscută schemă de analiză a comunicării de masă este propusă de Herold D. Lasswell. Faimoasa întrebare a celor, "5 W" inițiată de H. Lasswell rămâne foarte importantă: "Who says what în which channel to whom and with what effect?". Adaptată în limbă romană, sunt cei, "5C": "Cine spune ceva, prin ce canal, cui și cu ce efect?. "Acesta este modelul de la care ar trebui să pornească o știre bine construită . Modelul este schematizat mai apoi de Denis McQuail și Sven Windhal (1982/2001, 19), în Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă".
Piramidă inversă este cea care formează trunchiul unei idei. Pentru ca o informație să se citească repede și să fie înțeleasă trebuie să răspundă la întrebările:"cine?","ce?","când?" ,"unde ?","de ce ?".
Din componența mass-media fac parte televiziunea, ziarele, filmele, revistele și reclamele. La fel ca termenul de „ popular”, din expresia "cultura populara" acestea se numesc "mass" media pentru că ajung la auditoriul format din masă, fiind uneori denumite și comunicații de masă.
Comunicarea de masă este un proces prin care, folosind un suport tehnic, se difuzează mesajul, rapid și continuu, unui număr mare de persoane. Comunicarea de masă poate activa atitudinile latente și, prin acestea emergență opiniilor individuale.
Împărtășirea respectivelor opinii marchează începutul procesului de transformare a opiniei individuale în opinie publică.
1.3. Opinia publică
În concepția lui Wilhem Bauer (1957), opinia publică reprezintă o forță organică de mare pătrundere, strâns legată de jocul ideologic și emoțional reciproc al grupurilor sociale[…], "ceea ce dă expresia și formulează nu numai judecăți de care să poată fi înțeles și acceptat de receptor. Din perspectivă psihosociologica referitor la înțelegerea mesajului, sunt de menționat cercetarile privind forma mesajului: argumentația unilaterală și bilaterală, concluziile implicite sau explicațiile, efectul de ordine ca și cele centrate asupra conțiutului acestuia.
Cea mai cunoscută schemă de analiză a comunicării de masă este propusă de Herold D. Lasswell. Faimoasa întrebare a celor, "5 W" inițiată de H. Lasswell rămâne foarte importantă: "Who says what în which channel to whom and with what effect?". Adaptată în limbă romană, sunt cei, "5C": "Cine spune ceva, prin ce canal, cui și cu ce efect?. "Acesta este modelul de la care ar trebui să pornească o știre bine construită . Modelul este schematizat mai apoi de Denis McQuail și Sven Windhal (1982/2001, 19), în Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă".
Piramidă inversă este cea care formează trunchiul unei idei. Pentru ca o informație să se citească repede și să fie înțeleasă trebuie să răspundă la întrebările:"cine?","ce?","când?" ,"unde ?","de ce ?".
Din componența mass-media fac parte televiziunea, ziarele, filmele, revistele și reclamele. La fel ca termenul de „ popular”, din expresia "cultura populara" acestea se numesc "mass" media pentru că ajung la auditoriul format din masă, fiind uneori denumite și comunicații de masă.
Comunicarea de masă este un proces prin care, folosind un suport tehnic, se difuzează mesajul, rapid și continuu, unui număr mare de persoane. Comunicarea de masă poate activa atitudinile latente și, prin acestea emergență opiniilor individuale.
Împărtășirea respectivelor opinii marchează începutul procesului de transformare a opiniei individuale în opinie publică.
1.3. Opinia publică
În concepția lui Wilhem Bauer (1957), opinia publică reprezintă o forță organică de mare pătrundere, strâns legată de jocul ideologic și emoțional reciproc al grupurilor sociale[…], "ceea ce dă expresia și formulează nu numai judecăți deliberate ale elementelor raționale dintr-o colectivitate ci și insensibila voință comună, care integrează oarecum și cristalizează pe moment sentimentele sporadice și realitățile maselor".
Filozoful și omul politic John Locke (1960) credea că oamenii se conduc după trei legi generale: legea divină, legea civilă și legea opiniei. Aceasta din urmă exercită o ,"cenzură privata" asupra comportamentelor: " nici un om nu scăpa de pedeapsă cenzurii și neplăcerii, dacă nu respectă moda și opinia societății din care fac parte".
Floyd H.Allport a oferit o lista de caracteristici ale opiniei publice în anul 1937, într-un articol apărut în Public Opinion Quaterly (ianuarie 1937). Astfel opinia publică implică:
– verbalizare și comunicare între indivizi
– se referă la un subiect de larg interes
– implică acțiune sau predispoziție spre acțiune a unor indivizi conștienți că și alții reacționează în același mod
– este un fenomen tranzitoriu
– nu implică în mod necesar o majoritate
– trebuie făcută distincția între opinie publică, norme și obiceiuri
– eficacitatea schimbării pe care o aduce depinde de contextul social politic.
Alfred Sauvy (1964) distinge patru forme de opinie:
a) " opinia clar exprimată, care beneficiază de o largă publicitate
b) opinia oral șoptită-zvonurile
c) opinia rezultată în urma referendumului sau sondajului de opinie
d) opinia exprimată prin referendum sau sondaj de opinie, cu participare obligatorie".
În concepția profesorului Septimiu Chelcea, opinia publică este "procesul psihologic interactiv de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială, ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate, care într-o forma sau alta se exprimă deschis".
Ca rezultat al informării, observației și exemplului personal, indivizii sunt capabili să-și stablileasca poziția lor în cadrul grupului din care fac parte atunci când apare o problemă de interes general. Odata ce s-au format așteptările cu privire la o atitudine ,aceasta tinde să influențeze opiniile și comportamentul oamenilor. Aceștia știu ca dacă sunt de acord cu o problemă, atunci e foarte posibil să câștige simpatia și respectul unui anumit grup și să atragă antipatia sau indiferentă unui alt grup.
În acest caz, este posibil ca ei să vorbească sau să acționeze într-un anumit fel dacă au anticipat aprobarea sau, e posibil să tacă sau să acționeze altfel decât ar dori daca au anticipat ostilitatea grupului. De aceea, atunci când oamenii sunt implicați emoțional este posibil să susțină o cauza în care nu cred. Chiar dacă nu si-au format o atitudine personală cu privire la problemă și nu-și pot da seama de importanța ei, aceștia nu pot ignora comportamentul celor care o fac. Astfel, adoptă opinia celorlalți.
" Opinia nu este cunoaștere și știință, ci pur și simplu o părere, o exprimare a opiniei subiective pentru care nu se cer dovezi. O opinie nu este un adevar matematic, ci sunt convingeri schimbătoare".
O opinie devine publică în momentul în care este expusă fluxurilor de informatii despre starea problemelor publice. Cu cât o opinie publică se deschide mai mult și se expune fluxurilor informaționale exogene, provenite de la puterea politică sau de la instrumentele de informare în masă, cu atât gândirea oamenilor riscă să devină dirijată.
Opinia publică este astăzi modelata de mass media, iar echilibrul dintre opinie autonomă și opiniile heteronome este garantat doar de o presă liberă. Răspăndirea radioului nu a alterat în mod substanțial acest echilibru. Problema a aparut odată cu televiziunea și în momentul în care aceasta a înlocuit cuvântul. "Atâta timp cât prevalează, procesele de informare a opiniei nu se realizează de jos în sus ci se realizează în cascadă, sau mai exact într-o succesiune de cascade întrerupte în care opiniile se amestecă".
Influența mass-media asupra opiniei publice
Secolul al XX-lea s-a remarcat prin amploarea pe care a luat-o comunicarea publică, mass-media cunoscand o dezvoltare fără precedent, având posibilitatea de a apela la manipularea directă. "Orice comunicare are un scop, înțeles atât ca mesaj în sine cât și ca transmitere și recepționare de informatie".
Televiziunea a avut un efect exploziv asupra opiniei publice luând locul liderilor intermediari de opinie și înlăturând autoriltatile cognitive care stabileau diferit pentru fiecare dintre noi în cine să credem, cine e demn de încredere sau nu. Odată cu televiziunea se instituie autoritatea imaginii. Ochiul crede în ceea ce vede iar autoritatea cognitivă cu cea mai mare credibilitate devine lucrul văzut. Ceea ce vedem pare și real, deci trebuie să fie și adevărat.
Opinia publică și relația sa cu mijloacele de informare în masă a suscitat multiple puncte de vedere. Primul punct de vedere susține că mass-media nu influențează opinia publică, că această rezistă cu încăpățânare și nu are influența semnificativă asupra ei. Cel de-al doilea punct de vedere susține că mass-media acceptă în general, reflectă și amplifică opinia publică. " Ultima direcție în care s-au îndreptat părerile a fost aceea că mass-media ca orice alt mediu de educare duce la o schimbare foarte clara a opinie publice" .
Ultimul punct de vedere consider este cel aproape de adevăr. În sprijinul acestei păreri survine faptul ca de multe ori, singura sursă de informații pentru opinia publică este doar mass-media. Adevărurile prezentate de mass-media reprezinta adevărurile opiniei publice, chiar dacă in realitate sunt departe de adevăr. Mass-media devine un punct de pornire, de susținere si de dizolare a opiniei publice. Sistemul mass-media asigură circulația informațiilor, opiniilor, interpretărilor și abordărilor care sunt considerate a avea o semnificație socială.
Walter Lippman (1992/1991) precizează că " mass-media contribuie la apariția și permanentizarea anumitor boli ale opinie publice" .
Omul obișnuit nu are puterea de a afla și a judeca singur faptele nevăzute ale realității sociale. Opinia publică nu este capabilă să apeleze la anumite raționamente și metode de sintetizare a adevarului și de multe ori este in imposibilitatea de a afla adevărul, de aceea ea preia ideile impuse de mass-media. De aici recurge necesitatea independenței mass-media de politic, deoarece odată ce crește forța opiniei publice, direct proporțional, scade forța politică. Puterea cetățenilor și a opiniei publice devine astfel uriașă: "ei pot alege guvernul, îl pot înlocui, pot aproba sau nu performanțele sale ".
Argumentele unei comunicări pot transforma oamenii, le pot modifica atât sentimentele cât și convingerile. De cele mai multe ori, convingerile noastre sunt cele care ne motivează deciziile, atitudinile, faptele, iar acestea au urmări legate de viața noastră și de a altora.
Trebuie să recunoaștem că dorim ca interlocutorul nostru să ajungă la o concluzie pe care noi ne-am însușit-o deja și că nu vrem decât să ne aprobe convingerile. Din acest punct de vedere comunicarea este manipulativă. Prin intemediul cuvintelor și al argumentelor indirecte, se vrea schimbarea comportamentului celuilalt.
" Studiiile realizate de Sandr Ball-Rokeach, Milton Rokeach, Joel Gruba și De Fleur (1976-1985) au demonstrat folosirea televiziunii ca mijloc de a influența opiniile, atitudinile și comportamentele oamenilor" .
" În societățile contemporane (de masă, industrializate, urbanizate ) publicul a intrat într-o dependență strânsă de mass media (mai ales de TV), ca sursă de informare și orientare" . S-a creat o dependență de televiziune în realizarea obiectivelor personale.
Profesorul Ion Drăgan este de părere că această dependență este cauzată de faptul că mediile difuzează de regulă informații parțiale, incomplete și chiar contradictorii, ceea ce provoacă o stare de incertitudine în rândul publicului. Aceasta inseamnă că mulți indivizi au dificultăți în înțelegerea evenimentelor mediatice și că ei vor aștepta noi informații (dependența) pentru a depăși starea de ambiguitate. Informațiile contradictorii creează dificultăți și mai mari indivizilor care nu se pot acomoda cu interpretările contradictorii, amplificând dependența lor de media. " Ei se simt atunci mai legați de media pentru a-și reduce disonanțele, starea de ambiguitate și stresul pe care îl resimt".
Televiziunea cultivă nevoia de a ști ce se întâmplă în lumea întreagă, de a consuma cu lăcomie cat multe informații și stări afective. Lumea televiziunii este una fascinantă, în care individul se transpune unei vieți ireale.
CAPITOLUL II – PUBLICITATEA PRIN TELEVIZIUNE ȘI IMPACTUL SĂU ASUPRA OPINIEI PUBLICE
Prima conditie ca un produs să fie vândut este ca oamenii să îl cunoască, și cine poate obține astăzi mai bine acest lucru dacă nu publicitatea. Acum publicitatea poate descoperi si utilizează în același timp până și cele mai ascunse slăbiciuni ale oamenilor pentru a-și atinge scopul suprem, vânzarea produsului promovat.
Apariția televiziunii a avut de un impact foarte mare asupra publicității. Spoturile TV au devenit cu timpul din ce în ce mai ilustrative și mai convingătoare iar oamenii din spatele spoturilor din ce în ce mai inventivi. " În același timp însă cumpărătorii au devenit mult mai pretențioși, ei dorind în același timp calitate dar și exclusivitate" . Însă publicitatea a ajuns să fie atât de bună încât te poate convinge azi să cumperi un produs de care nu ai nevoie dar să te facă să crezi că îți este esențial.
2.1. Conceptul de publicitate
Publicitatea este utilizată pentru a influența indirect comportamentul consumatorilor, pentru a forma în rândul acestora o impresie favorabilă despre un produs/serviciu și despre unitatea care-l produce, trecând pe primul plan nu doar un scop comercial, ci unul mai îndepărtat, de lungă durată.
2.1.1. Definirea publicității
" Publicitatea este o tehnică de comunicare nepersonală, ce presupune derularea unui demers complex de natură persuasivă, pentru a cărui realizare sunt utilizate instrumente specifice comunicării în masă, în măsură să provoace o presiune psihologică asupra publicului vizat" . Inițiatorul acțiunilor de comunicare publicitară este anunțătorul care, în vederea realizării obiectivelor comunicaționale stabilite, dorește să transmită unui public numeros, dar cât mai bine determinat, un mesaj nepersonal cu privire la organizație, la produsele sau la serviciile oferite, ori în legătură cu ideile promovate.
Publicitatea comercială de azi și-a modificat elaborarea mesajului la nivelul bunurilor și serviciilor. Secolul al XX-lea și boom-ul economic au marcat schimbarea rolului publicității comerciale. Reclamele ca și texte literare nu se adresează unui cititor unic și nu vizează totalitatea indivizilor. Publicul vizat diferă de la o reclamă la alta, așa că distingem pentru fiecare un anumit public țintă.
Textele publiciare sunt structuri dinamice și perfect adaptate contextului socio-cultural. Există trei funcții principale ale limbii actualizate prin textul publicitar.
– " funcția denominativă (exprimată de cuvânt)
– funcția predicatională (reprezentată de enunț)
– funcția stilistică (conferită de stil) "
Stilul publicistic este reprezentat de categoria stilurilor colective funcționale, alături de stilurile beletristic, științific, juridico-administrativ și religios. Discursul publicitar se detașează de orice constrângere, poate uza și abuza de subiectivitate, expresie și în ultimul rând de realitate. " Complexitatea publicitătii, precum si dinamismul pe care îl cunoaste dezvoltarea ei, ne permite să găsim o mare varietate de criterii de clasificare" . În functie de nevoile care există la un moment dat, ele pot fi schimbate, regrupând diferitele categorii, adăugând unele noi, etc.
Într-o campanie publicitară elementul esențial este mesajul publicitar, adică conținutul informației de publicitate vehiculate cu intenia explicită de a provoca o schimbare în atitudinea și comportamentul publicului consumator față de produs/serviciu.
Un mesaj publicitar trebuie să răspundă la două cerințe principale: să facă apel și să influențeze în sensul dorit procesul de deliberare rațională a viitorului consumator; " să se adreseze afectivității și subiectivității cumpărătorului, sugerându-i ideea de a cumpăra produsul lansat pe piață" .
Tipuri de publicitate
Criterii de clasificare:
În funcție de natura beneficiarului (a celui care-și face reclamă) :
a. Publicitate a întreprinderilor (publice, private sau mixte)
b. Publicitate a instituțiilor
c. Publicitate a asociațiilor (asociații profesionale, cluburi sportive, camere de comerț, Crucea Rosie, partide politice, etc.)
d.Publicitate personală (a unui candidat la o funcție oarecare)
" În funcție de numărul beneficiarilor:
a. Publicitate individuală (făcută de o întreprindere, asociație, etc., doar pentru produsele sale)
b. Publicitate colectivă (realizată de două sau mai multe întreprinderi) "
În funcție de activitatea beneficiarului:
Publicitate făcută de producători
Publicitate făcută de intermediari
Publicitate făcută de vânzători
În funcție de obiectul promovat :
Publicitate corporativă (instituțională)
Publicitate pentru un produs, serviciu, idee (care aparține unei mărci)
Publicitate generică (pentru un tip de produse, servicii, activităti)
Publicitate de marcă
" În funcție de destinația mesajului" :
Publicitate de consum
Publicitate oficială (îndreptată către institutii)
Publicitate industrială (îndreptată către întreprinderi publice, private)
Publicitate îndreptată către canalele de distributie
În funcție de natura anunțului:
Publicitate comparativă
Publicitate non – comparativă
Publicitate rațională
Publicitate emoțională
Publicitate subliminală
" În funcție de extinderea campaniei" :
Publicitate locală sau regională
Publicitate națională
Publicitate internațională
În funcție de mediul folosit :
Publicitate în presa scrisă
Publicitate la radio
Publicitate la televizor
Publicitate la cinematograf
Publicitate exterioară
Publicitate directă
Publicitate în punctul de vânzare (PLV)
Publicitate prin noile tehnologii (internet, teletext)
În funcție de stilul comunicării :
Publicitate instructiv – educativă
Publicitate afectivă
Publicitate umoristică etc.
" În funcție de scopul publicității" :
Publicitate de introducere pe piață
Publicitate de educație (pentru folosirea corectă a unui produs, pentru respectarea unor norme, etc.)
Publicitate de menținere (când o marcă deja cunoscută vrea doar sa-si mențină poziița pe piață)
Publicitate de aducere aminte s.a.m.d.
În funcție de intensitate :
Publicitate intensivă (se desfăsoară pe o perioadă scurtă de timp, cu un număr mare de impacte)
Publicitate extensivă
Publicitate mixtă
2.1.2. Obiectivele publicității
" De multe ori ar fi incorect să spunem că obiectivul imediat al publicitătii este creșterea vânzărilor" . Chiar dacă în final organizațiile doresc să obțină o sporire a vânzărilor, pentru ca aceasta să se întâmple, comunicarea publicitară trebuie să realizeze mai întâi altceva: să incite la încercarea unui produs, să facă un produs bine cunoscut, să modifice atitudini etc.
2.1.3. Publicitatea prin mass-media
Pentru că media reprezintă mesajul, în desfășurarea unei campanii publicitare, o foarte mare iportantă o are canalul de comunicare. "Acesta poate fi reprezentat de unele dintre mediile clasice de comunicare (televiziune, presă scrisă, radio, afișaj) sau de un mediu neconvențional" . Un element ce trebuie luat în considerare la alegerea canalului este relația dintre tipul respectiv de media și publicul țintă. Identificarea dintre consumator și media se face la nivel psihologic. De aceea mesajele identice transmise pe căi diferite pot avea efecte diferite. În continuare se vor prezenta prezenta câteva scurte caracteristici ale principalelor mijloace media.
Televiziunea. Principalul avantaj al acesteia este că asigură o audiența ridicată datorită faptului că este conceput pentru audiențe de masă. Oferă oportunități expraordinare în ceea ce privește creația putând fi combinate imagini în mișcare cu sunet. Indivizii învață prin intermediul celor cinci simțuri, dar psihologii estimează că 83 % din învățare este realizată prin văz. " Auzul contribuie cu 11%. Principalul dezavantaj este așa numitul fenomen de zapping – navigarea de pe un canal tv pe altul" .
Radioul. Este un excelent mijloc de a transmite mesaje care si care are segmente bine determinate ale populației, datorită faptului că posturile de radio au un public fidel, bine determinat. Datorită fidelitații, repetarea unui mesaj radio conduce la o frecvență de expunere foarte ridicată. Un alt avantaj al folosirii radioului este flexibilitatea acestuia în ceea ce privește reacțiile la modificările pieței. De asemenea radioul este eficient în a atinge grupurile mobile ale populației, în special tinerii. Totuși, cel mai mare dezavantaj constă in faptul că adesea este folosit drept zgomot de fond. Un alt dezavantaj îl reprezintă fragmentarea pieței posturilor de radio. Astfel apar din ce în ce mai multe posturi care trebuie să concureze pentru un număr limitat de ore saptamanle de asculatare și deci impactul fiecăruia în parte tinde să scadă.
Ziarul. Dacă la radio sau televiziune totul se petrece sub semnul efemerității (odată pierdut sau terminat, mesajul nu mai poate fi recuperat), lectura unui ziar poate fi oprită și reluată oricând. Din cauza faptului că utilizarea culorii este limita și foarte scumpă, în general ziarele au o calitate scăzută a imaginii. O importanță deosebită o are tirajul și numărul cititorilor acestuia, oportunitatea de recepționare a unui mesaj fiind mai mare în cazul presei scrise, deoarece un exemplar poate fi citit de mai mute persoane. " Un avantaj al acestuia îl constituie rapiditatea cu care se poate realiza o campanie publicitara; anunturile pot fi realizate foarte rapid și inserate practic de pe o zi pe alta, în comparație cu timpul îndelungat de producție al reclamelor tv" .
Revistele. Acestea au un public țintă bine specializat și o dimensiune calitativă pe care ziarele nu o posedă. Durata de viață este mai lungă, ele pot fi păstrate până la apariția numărului urmator sau pot fi colecițonate. De obicei cititorii sunt în general tineri și posedă o educate superioară. " Din acest motiv revistele oferă posibilitatea contactului cu liderii de opinie. Ca dezavantaj se remarcă costul ridicat, acestea fiind cele mai scumpe canale de comunicare" .
Afișajul. După televiziune, afișajul constituie o excelentă acoperire majoră a publicului, de stimulare a recunoașterii unui produs, serviciu sau idee, deoarece efectul său vizual atrage privirea. Afișajul poate fi folosit pentru a transmite informația populației dintr-o anumită zonă geografică. Afișul se prezintă sub mai multe forme, utilizând culoarea, lumina și chiar mișcarea-se deplasează odată cu automobilul sau autobuzul vopsit în culorile firmei care-și face reclamă. " Limitele acestuia constau în faptul că mesajul trebuie sa fie succint și creat în așa fel încât să poate fi recepționat corect de la distanță, pentru oameni aflați în general în mișcare".
Canalul mediatic trebuie ales în funcție de trei parametri :
a) " măsura în care respectivul canal mediatic este adaptat pentru îndeplinirea sarcinii de relații publice care îi este încredințată.
b) măsura în care atrage publicul într-o manieră mai potrivită decât altele.
c) măsura în care alegerea rspecta cadrul bugetar impus și calendarul de activități stabilit de planul de campanie" .
Dintre mijloacele de comunicare considerate clasice utilizate în desfășurarea campaniilor de publicitate, anunțătorii din România preferă televiziunea. Chiar dacă, la începutul anilor ’90 erau în număr relativ restrâns de posturi de televiziune, în prezent numărul lor a crescut semnificativ, asigurând celor interesați în transmiterea mesajelor promoționale suficiente alternative.
" Conform sondajului GSS din 18 iulie 2005, presa, după Biserică, e învestita cel mai mult cu încrederea romănilor : 86,02% din cetațeni dețin multă sau foarte multă încredere in Biserica și 65,78% în mass-media" .
2.2. Televiziunea – mijloc important de comunicare in masă
Televiziunea
Prin utilizarea simultană a imaginii și a sunetului se facilitează procesarea verbală și vizuală a mesajelor, ceea ce are implicații asupra memorării lor. Mesajele publicitare televizate au capacitatea de a crea o anumită dispoziție audienței, de a transmite o anumită imagine a mărcii. Ele au capacitatea de a stimula emoții, de a crea divertisment și de a fi un mediu propice procesării mesajelor. Televiziunea este, de asemenea, un mediu care oferă excelente posibilități de demonstrare a beneficiilor produselor și serviciilor.
Televiziunea asigură o largă audiență mesajului publicitar, statisticile demonstrând că în multe țări timpul mediu de vizionare a depășit 6,5 ore pe zi, iar publicitatea ocupă la nivelul televiziunilor comerciale între 10 și 15 minute pe oră. Audiența televiziunilor în intervalul denumit în ortografia americană "prime time" este de milioane de persoane.
" Cu toate avantajele pe care le oferă în transmiterea mesajelor publicitare, televiziunea prezintă limite care restricționează utilizarea sa de către departamentele media" .
În primul rând, este vorba de costurile totale mari pe care le presupune utilizarea sa ca și canal media pentru mesajele publicitare. În al doilea rând, televiziunea (cu excepția teleshopping-ului) transmite doar mesaje scurte ca urmare a costurilor mari, dar și a dificultțăii de reținere a atenției audienței. Din acest motiv, campaniile realizate prin intermediul televiziunii au ca obiective atragerea atenției, crearea notorietății recunoastere, imaginea produselor.
În al treilea rând, mesajele televizate au o viață scurtă și nu facilitează procesarea lor pe ruta direct. Televiziunea este un mediu publicitar adaptat, în general, campaniilor publicitare realizate pentru produsele asociate cu o implicare redusă din partea consumatorilor. Chiar dacă publicitatea vizează produse complexe, campania publicitară utilizează alte medii care completează mesajele vizionate la televiziune. În al patrulea rând, publicitatea la televiziune întâmpină probleme din cauza saturației cu mesaje, mai ales în anumite intervale orare.
2.2.1. Formele publicității la televizor
Principalele forme de publicitate sunt:
" Spotul publicitar" care este un scurt mesaj publicitar audiovizual (difuzat la radio și televiziune). Durata uzuală poate fi cuprinsă între 3-5 secunde, 7-10 (format scurt), 15, 20, 25, 30, 45, 60 secunde, ajungând și până la doua-trei minute sau mai mult.
Clipul publicitar este un scurt film comercial, pe suport video, însoțit de o ilustrație sonoră, de obicei muzicală, difuzat la televiziune (productia unui clip publicitar video include aspecte legate de regie, imagine, casting, montaj, muzica, efecte speciale – vizuale si sonore -, decor s.a.m.d.).
Publicitatea statică, reprezentată de anunțurile ce apar în locuri unde se filmează, ca de exemplu inscripțiile de pe stadioane.
Product placement adică apariția unui produs cu toate elementele sale – marcă, logotip, caracteristici – în cadrul unei emisiuni, a unui film etc.
" Inforeclamele, reprezentate prin reclamele TV care par să fie emisiuni cu durata de 30 de minute, dar care fac publicitate la anumite produse".
" Alte forme de publicitate televizată pot fi: programele sponsorizate de diferite companii, reportajele cu caracter publicitar".
Reclamele sunt domeniul în care putem remarca deseori raționamente prin comparație. Produsul este alăturat celui similar de pe piață și analizat. De exemplu pe piața berii nealcoolizate se desfășoară o bătălie bazată pe comparație, mizând pe numărul mai mic de calorii și gustul mai bun al unui sortiment decât al altuia. Aceeași remarcă este valabilă în cazul țigărilor cu un continut scăzut de nicotină.
Natura mijloacelor de comunicare de masă se schimbă cu rapiditate și nicăieri schimbarea nu este mai evidentă decât în televiziune. În viitorul apropiat televiziunea va fi mai mult decât un mijloc de divertisment și de știri. Furnizorii de servicii de telecomunicații vor înființa sisteme interactive revoluționare care permit telespectatorilor să-și plătească facturile, " să-și facă rezervări pe liniile de transport aeriene, să primească la cerere programe cu plată la vizionare și chiar să joace jocuri computerizate cu alți telespectatori" .
2.2.2. Campania de publicitate prin televiziune
Menite să conducă la realizarea obiectivelor specifice pe care și le-a propus la un moment dat anunțătorul, demersurile promoționale acționează, sub forma unor impulsuri, fie asupra obiectului promovării, fie asupra publicului țintă.
În conceperea unei campanii de publicitate TV eficace marketerii nu trebuie să se bazeze exclusiv pe cât de bine a fost dezvoltată și implementată campania, ci trebuie avute în vedere nevoile și dorințele consumatorului și posibilitățile mediului de comunicare de a transmite mesajul.
Cu toate că publicitatea televizată în prezent pare să aibă o mare capacitate de a atinge publicul țintă, " procesul decizional al consumatorului este complicat necesitând un efort în plus din partea oamenilor de publicitate de a crea mesaje creative și de efect, punând accentul pe nevoile și interesele consumatorilor pentru a încuraja motivația acestora" .
Primul pas îl reprezintă stabilirea obiectivelor publicității, care pot fi clasificate în funcție de scopul campaniei (de informare, de persuasiune, de reamintire).
În elaborarea bugetului marketer-ul trebuie să-și îndrepte atenția spre etapa din ciclul de viață al produsului, cota de piață, concurență, frecvența difuzării mesajelor publicitare si substitutabilitatea produselor. " Resursele financiare sunt importante nu numai pentru dezvoltarea și implementarea campaniei dar și pentru administrarea întregului proces și pentru analiza feedback-ului consumatorului".
În următoarea etapă elaborarea mesajului reprezintă esența procesului de comunicare. Marketer-ul trebuie să analizeze și să segmenteze piața potențială astfel încât să dezvolte mesaje eficace și cu relevanță pentru consumator, fie că se optează pentru elementele de atracție raiționale sau emoționale ale mesajelor.
În ultima etapă consumatorul este cel care va da atenție mesajului la timpul potrivit, va evalua relevanța acestuia și va decide dacă îl va acepta sau îl va respinge, transmițând astfel un feedback marketer-ului, care în numeroase cazuri este reprezentat prin achizționarea produsului, pentru a evalua eficiența campaniei de publicitate pe baza audienței specifice și frecvenței de mesaje trimise.
" O evaluare de tip SWOT, a punctelor tari și slabe" ale adoptării publicității TV, ale împrejurărilor favorabile și amenințărilor cu care se confruntă anunțătorii pe piața din România este redată în continuare:
Puncte Tari:
"Impactul deosebit de puternic asupra audienței țintă. Multiplele posibilități tehnice oferă departamentelor de creație din ageniți ocazia de a-si pune în valoare creativitatea" ;
Flexibilitate creativă ridicată oferită de posibilitatea de a utiliza interacțiunea dintre sunet si imagine, ce contribuie la crearea unor mesaje dramatice, a unor scene de viață în care sunt implicate produsele si serviciile pentru care se realizează campaniile publicitare;
Capacitatea de a realiza o acoperire ridicată a audienței țintă.
Puncte Slabe:
Costurile totale mari pe care le presupune utilizarea televiziunii ca si canal media pentru mesajele publicitare;
Saturația cu mesaje publicitare, care conduce la reducerea efectelor fiecărui mesaj în parte. Saturația publicitară afectează, în primul rând, rata de notorietate amintire:
Zapping-ul si zipping-ul. La reducerea capacității mesajelor publicitare de a atrage atenția consumatorilor contribuie două fenomene – pe de o parte utilizarea telecomenzii (zapping), iar pe de altă parte utilizarea videorecorderului (zipping):
Controlul eficienței acțiunilor. Nu există un control bun asupra eficienței acțiunilor: câte persoane au văzut mesajul publicitar, câte au cumpărat produsul etc.
Oportunități:
"Posibilitatea product placement-ului, concept american ce presupune plasarea de produse în filme sau în emisiuni, introdusă printr-o nouă directivă europeană privind media audiovizuală";
Relaxarea condițiilor impuse de Consiliul Național al Audiovizualului pentru difuzarea publicității, în sensul micsorării intervalului dintre calupuri de la 45 la 30 de minute în cazul reclamelor difuzate în cadrul filmelor.
Amenințări:
Nivelul ridicat al contravențiilor si sancțiunilor care se aplică în condițiile încălcării prevederilor legale ale CNA;
Riscul față de celelalte componente ale mixului promoțional. Se pare că, din cauza costurilor ridicate si a modului impersonal de comunicare, publicitatea clasică nu mai poate face față cerințelor organizațiilor anunțătoare, dezvoltându-se tot mai mult instrumentele de comunicare ca relațiile publice sau marketing-ul direct.
2.2.3. Atitudinea față de publicitatea la televizor
Atitudinile se formează printr-un proces de învățare și, asemenea altor variabile endogene, ele nu pot fi observate, ci doar deduse. Ceea ce se poate observa este comportamentul consumatorului, care are la bază atitudinile formate. Atitudinile formează o punte de legătură între percepții și comportamentul manifest. "Formarea atitudinilor se realizează în timp, iar odată formate ele sunt relativ stabile și au durabilitate în timp. De asemenea, faptul că atitudinile se bucură de stabilitate și consecvență face posibilă previzionarea lor".
Atitudinea față de publicitate poate se refera la predispoziția de a răspunde într-un mod favorabil sau nefavorabil față de un imbold specific publicității în timpul unei expunerii speciale.
Măsurarea efectelor publicității este o problemă dificilă. "Totuși, pentru înțelegerea efectelor publicității asupra consumatorului, specialiștii propun cercetarea atitudinii consumatorului față de publicitate și a procesului de persuasiune (convingere), prin comunicația promoțională" .
Atitudinea consumatorului față de un anunț publicitar influențează atitudinea față de produsul sau marca promovată. "Astfel, o atitudine pozitivă față de publicitatea pentru o marcă determină formarea unei atitudini pozitive față de marca respectivă și eventual are ca efect exprimarea intenției de cumpărare". Însă, nu se cunoaște exact pe baza căror criterii consumatorii ajung să prefere anumite anunțuri publicitare, ceea ce înseamnă, în final, și formarea unei atitudini favorabile față de marca respectivă. Este greu de precizat care sunt aspectele unui anunț publicitar cu cea mai mare influență asupra formării atitudinii consumatorului și exprimării intenției de cumpărare.
" Schimbarea anumitor atitudini ale consumatorului față de diferite mărci poate fi realizată prin comunicația promoțională. Încercarea de schimbare a atitudinii consumatorului poartă denumirea de persuasiune sau manipulare".
Calea principală de persuasiune – în situația în care mesajul promoțional este relevant pentru consumator, atunci acesta va analiza cu atenție informațiile despre atributele mărcii și va formula un răspuns în cunoștință de cauză (răspuns cognitiv). Acest răspuns poate fi pozitiv – consumatorul este de acord cu conținutul mesajului sau negativ – consumatorul lansează contraargumente. Un răspuns pozitiv conduce la formarea unei atitudini favorabile față de marca respectivă, ceea ce înseamnă că mesajul promoțional a avut putere de persuasiune asupra consumatorului. În schimb, un răspuns negativ are drept consecință o atitudine nefavorabilă, deci, șanse minime de adoptare a respectivei mărci. Ca urmare, calitatea informațiilor mesajului este foarte importantă pentru schimbarea atitudinii.
Calea secundară de persuasiune – în situația în care consumatorul nu găsește nici o motivație să evalueze cu atenție axul promoțional al mesajului, el adoptă o cale secundară pentru a se convinge de relevanța informațiilor transmise; va căuta alte informații secundare – atractivitatea sursei, modul de ambalare a produsului, contextul în care este prezentat mesajul. Consumatorul nu se implică în evaluarea atributelor produsului, ci este preocupat de aspectele conexe. "Aceasta este o cale indirectă de convingere a consumatorului să adopte o anumită marcă și poate fi folosită cu succes atunci când există similitudini între mărci și nu se poate insista pe unicitatea uneia dintre ele". Când o nouă marcă prezintă un avantaj distinctiv, atunci, prin strategia promoțională, consumatorii sunt determinați să aleagă calea principală de persuasiune.
În concluzie, eficiența relativă a unui mesaj promoțional depinde de gradul de interes manifestat de consumator față de produsul promovat. Pe lângă persuasiune, atragerea atenției este un pas la fel de important în comunicarea de marketing. Consumatorii sunt expusi la un număr tot mai mare de stimuli în fiecare zi. Deoarece capacitatea de procesare a consumatorilor este limitată, firmele se bat pe un spațiu restrâns pentru a face publicitate produselor lor. Dacă nu reusesc să ocupe o parte din acest spațiu mesajele pe care le transmit sunt ignorate.
" Cercetările efectuate de Peter Webb si Michael Ray" arată că saturația cu mesaje publicitare, în primul rând a televiziunii, conduce la reducerea efectelor fiecărui mesaj în parte, însă saturația cu publicitate a mass mediei nu afectează în aceeasi măsură toate mesajele. Webb arată că mesajele amplasate la începutul si sfârsitul unui calup publicitar sunt mai puțin afectate de saturație decât cele de la mijlocul calupului. Mesajele care prezintă produse sau servicii care presupun o implicare ridicată din partea consumatorului sunt, de asemenea, mai puțin afectate de saturația publicitară.
" Consumatorul înclină spre produsul a cărui imagine corespunde cel mai bine nevoilor si dorințelor lui incontiente, cu toate că a posterior raționalizează alegerea si o justifică" .
Stereotipul mărcii este un remediu, o soluție, o posibilitate de descărcare si satisfacere pe care fiecare o poate dobândi în funcție de nevoi. Prin imaginea de marcă, un anunț sugerează un anumit tip de persoană cu care consumatorul se identifică sau nu. Pot apărea aici motivele atasamentului, uneori ilogic față de o anumită marcă.
Clientul cumpără un mod de a trăi, un fel de a fi, o imagine de sine. "Acest concept de imagine de sine, apare des si foarte clar în unele spoturi publicitare. Cheia actului de cumpărare este identificarea acceptată a consumatorului real cu consumatorul tip, modelul ideal sugerat de reclamă". Produsul a devenit expresia unei personalități.
Efortul publicității de a realiza o veritabilă comunicare cu publicul duce la implicarea afectivă mai profundă a cumpărătorului în decizia de cumpărare.
CAPITOLUL III – MASS-MEDIA ȘI EFECTELE SALE
Odată cu apariția mijloacelor de informare în masă s-a pus problema efectelor pe care le pot produce acestea asupra comportamentului uman, asupra societății în general. Prin mass-media omul își satisface nevoia de a fi informat, nevoie ce a devenit din ce în ce mai stringentă, dar fără a lua în seamă efectele posibile ale acestei lumi mediatice.
Problematica efectelor produselor mediatice a atras atenția multor cercetători, istoria studiilor făcute în acest domeniu, cu privire la influențele pe care mass-media le exercită la nivelul câmpului social a evidențiat existența mai multor tipuri de efecte :efecte sociale, psihologice, economice, efecte asupra receptorului, efecte asupra societății globale, macro efecte, micro efecte, etc.
Efectele comunicării reprezintă un ansamblu de procese și de consecințe pe care le presupune receptarea mesajelor, procese și consecințe care nu pot fi atribuite decât actului de comunicare. În accepțiunea lui Maletzke, efectele desemnează "totalitatea modificărilor la nivel individual sau social pe care le produc mass-media prin tipul lor de mesaje".
Se pune problema asupra naturii efectului, durata acestuia, intenționalitatea efectului, se pune problema dacă mesajul a ajuns la receptor și dacă a produs efectele scontate, cum a fost receptat acest mesaj de un anumit public, " se pune de asemenea problema distanței temporale între emiterea mesajului și obținerea unui anumit efect, dacă sunt efecte așteptate sau neașteptate, dacă există efecte cognitive sau efecte comportamentale" .
Cercetătorii și-au oprit atenția asupra studierii efectelor pe termen scurt, deoarece acestea sunt mai ușor de observat. Influența mediatică depinde de măsura în care publicul face uz de un anumit mass-medium, cât și de receptivitatea acestuia față de un anumit mesaj. Publicul pe care emitentul îl are în vedere este întotdeauna ceva mai numeros decât publicul care participă efectiv la comunicarea mediatică. Efectul unui mesaj diferă de la o persoană la alta, de la un grup la altul, pentru unii selecția informației reprezentând o necesitate fizică.
Comunicarea mediatică nu se deschide direct tuturor. " Numărul celor care iau cunoștință de cele spuse sau transmise într-o emisiune este mai mare decât publicul care a receptat direct acea emisiune, în contactele și discuțiile personale, informația este dată mai departe, constituind obiectul unor relatări ulterioare" .
Mărimea publicului și efectele produse de comunicarea mediatică sunt condiționate într-o mare măsură de comunicarea interpersonală. Lazarsfeld și colegii săi au analizat alegerile prezidențiale din America, în anul 1940, punându-și întrebarea, în ce măsură campania electoral, la radio și în presă, a influențat comportamentul electoral. "Au ajuns la concluzia că mass-media n-au jucat decât un rol foarte mic, contactele și relațiile interpersonale dovedindu-se hotărâtoare pentru decizia de a vota cu unul sau altul dintre candidați. Anumite persoane au jucat rolul cel mai important, aceștia fiind liderii de opinie" .
Paul Lazarsfeld afirmă că "ideile puse în circulație la radio și în presa scrisă ajung adesea mai întâi la liderii de opinie și prin ei la categoriile mai puțin active ale populației". În acest context, se pune problema dacă informația a fost transmisă corect de către liderul de opinie sau deformat. Liderul de opinie oferă informațiile într-o manieră ce corespunde așteptărilor și opiniilor grupului său de apartenență.
Studiile despre efectele comunicării au înregistrat o evoluție în trei etape: primele studii, efectuate în etapa de început, anii 1920-1940, insistau asupra omnipotenței de care dispun mass-rnedia ; a doua etapă, anii 1940-1970, etapa criticii, la care a fost supusă cercetarea empirică, "omnipotența" mediatică, a ajuns în această perioadă să fie pusă sub semnul întrebării; din 1970 până în prezent, s-a reconsiderat puterea de care dispun mijloacele de informare în masă, la nivel macrosocial.
Există de asemenea o serie de concepții potrivit cărora, mass-media exercită asupra publicului o influență relativ redusă, în ciuda faptului că acesta este supus unui bombardament mediatic. " Conceptul de efect poate avea o sferă mult mai mare, depășind limitele individului. Procesul de comunicare poate avea efecte asupra întregii societăți sau asupra culturii sale" .
Studiile cu privire la efectele mass-media au evidențiat existența a două paradigme: paradigma "efectelor puternice" și paradigma "efectelor slabe", manifestându-se în perioade diferite și "declanșate" de probleme deosebite. Perioada interbelică a fost dominată de prima dintre aceste paradigme, corespunzând într-o mare măsură jocului determinat de apariția noilor mijloace de comunicare. " După cel de-al doilea război mondial, cea de-a doua paradigmă s-a impus cu mai multă forță" .
Caracteristicile acestor efecte s-au schimabat în mod substanțial: cercetătorii au trecut de la studierea efectelor globale la efectele speciale, de la cele directe pe termen scurt, la efecte difuze, indirecte, pe termen lung. Natura receptorului, de asemenea, s-a modificat : de la un public pasiv, supus influenței mesajelor, s-a ajuns la un public activ, care filtrează informația, selecționează conținuturile.
Mass-media pot influența receptorii individuali și chiar cei colectivi prin apariția și manifestarea a trei procese : acordul, identificarea și internalizarea valorilor, conținuturilor. Acordul reprezintă în acest context acceptarea conștientă a influenței unui mesaj având un caracter dinamic, limitat, conjunctural.
Identificarea desemnează asumarea valorilor promovate de sau prin mass-media. Internalizarea se referă la asimilarea valorilor, semnificațiilor și modelelor de comportament difuzate de mass-media. " Efectul mesajelor mass-media asupra receptorilor îmbracă forme de o mare varietate" :
-efecte exercitate la nivelul instituțiilor sau colectivității.
-efecte resimțite la scară individuală.
-efecte cu acțiune lentă sau rapidă.
-efecte obișnuite, firești, normale.
-efecte obținute prin acțiunea dirijată, orientată.
Studiul efectelor produselor mediatice s-a concretizat într-o serie de teorii și modele, cele mai cunoscute fiind : modelul "glonțului magic" și modelul "hegemoniei mass-media“.
Modelul "glonțului magic"
Acest model a fost elaborat de Serghei Ciakotis, fiind expresia unui "viol psihic" al mulțimilor. El pornește de la teoria reflexelor condiționate a lui I.P.Pavlov, considerată " ca fundament al complexului psihic, antrenat în acțiune de influențe psihice, instincte și afecte" .
"Dresajul" prin propagandă se sprijină pe administrarea unui factor condiționat social pe fundalul unor instincte și afecte deja constituite, astfel încât "constituirea " mulțimilor precum și "dizolvarea" indivizilor în masă să asigure reușita "violului psihic".
În concepția lui Serghei Ciakotis, mass-media sunt un instrument aproape infailibil pentru propagandă, factorul rațional, atitudinea civică, dialogul social, influențele reciproce dintre membrii grupurilor, tradițiile, cultura specifică a unui grup, să fie practic diminuate.
" Propaganda, afirmă Ciakotis, deși evidențiază anumite constante tehnice și practice universale, este bună sau rea, morală sau imorală în funcție de ideile vehiculate, de conținutul si valoarea lor, de distincția acestora" .
Receptorii primesc direct mesajele, nemediate și nefiltrate de nici un factor, aceasta fiind teoria "fluxului într-un singur pas" sau teoria "acului hipodermic". Teoria "glonțului magic" a fost enunțată și de francezul Melvin De Fleur, aici mass-media apar ca veritabile instrumente "vrăjite", "magice", în modelarea receptorilor, a opiniei publice. Acționând ca un declanșator infailibil de comportament social programat, mass-media pot determina orientarea în direcția dorită a atitudinii și comportamentului publicului.
Modelul " hegemoniei " mass-media
Acest model, elaborat de Antonio Gramsci, are la bază ideea potrivit căreia clasele dominante își exercită puterea în momentele de stabilitate economică și socială, nu atât prin măsuri represive, cât prin mijloace persuasive, de tip cultural-simbolic.
Astfel, mass-media devin instrumente ale unor tendințe hegemonice aflate în mâinile deținătorilor puterii, servind astfel la impunerea unei ideologii și la promovarea unor interese de clasă.
" Modelul hegemoniei se subsumează paradigmei efectelor puternice prin afirmarea ideii influenței semnificative a mesajelor transmise prin mass-media asupra publicului receptor" .
Modelul dependenței are în vedere faptul că oamenii depind de mass-media în moduri diferite, deoarece ei sunt parte integrantă a unor variate subsisteme sociale, care nu pot funcționa în afara informațiilor furnizate de aceste canale de comunicare. Indivizii sunt dependenți de datele oferite de mass-media pentru "bunul mers" al vieții lor, însă, în perioade de dezordine, criză, schimbare socială rapidă, "dependența" lor amplificându-se și mai mult.
În condițiile de derută, nesiguranță, teamă, audiența mass-media sporește considerabil. Este cazul dramaticelor evenimente din decembrie 1989, când întregul sistem mass-media s-a bucurat de audiență maximă. " În astfel de circumstanțe apare, cu atât mai evidentă responsabilitatea jurnaliștilor, necesitatea unei informări corecte, a unui comportament lucid, rațional, imparțial" . Paradigma "efectelor slabe" sau "limitate" conține mai multe modele, cele mai importante fiind modelul "celor doi pași în comunicare", modelul "cultivării" și modelul "agendei".
Modelul „celor doi pași în comunicare” sau al „fluxului în doi pași”
Acest model evidențiază rolul surselor suplimentare în procesul de comunicare, în particular rolul liderilor de opinie. În acest context, mass-media nu mai influențează direct receptorii, ci indirect, mediat, prin intermediul liderilor de opinie persoane mai bine informate, care devin autorități în grupul lor, capabile să selecteze și să interpreteze informațiile pe care le dețin, să asigure echilibrul grupului.
" Efectele acțiunii mass-media exercitate asupra receptorilor nu se resimt nici total, nici uniform și nici imediat. Ele contribuie mai degrabă la consolidarea, întărirea unor opinii și comportamente preexistente decât la schimbarea lor" .
Modelul "cultivării"
Model promovat de sociologul G. Gerbner, afirmând că pentru el "cultivarea" semnifică efectul rezultat dintr-o expunere intensă, cvasipermanentă la mass-media. "Astfel, indivizii ajung să depindă de mijloacele de informare în masă atât în cunoașterea mediului în care trăiesc, cât și în asimilarea unui mod de a gândi lumea înconjurătoare" .
Efectele "cultivării" însă, se manifestă diferit la nivelul diverselor grupuri în funcție de o serie de factori ce diferențiază indivizii și grupurile.
Modelul "agendei"
Este lansat de M.Mc. Combs și D.L. Shaw. Mass-media acționează ca o veritabilă creatoare de agendă – "agenda publică urmează agenda mass-media", astfel spus prioritățile fixate de mass-media le influențează pe cele asumate de indivizi. Efectul de "agendă" acționează diferit, în funcție de tema aflată în dezbatere. Cercetătorii au arătat că în problemele vitale indivizii depind mai mult de factorii conjuncturali, în chestiuni de ordin general fără impact direct asupra lor ei se lasă "dirijați" de "reprezentările" transmise prin mass-media.
" Omul civilizației moderne este prins într-un cerc vicios: el simte nevoia compensatorie a îndepărtării de realitate și de uitare a problemelor cu care este confruntat în viața cotidiană, iar mass-media îi întrețin această nevoie de compensare, de iluzie și ficțiune" .
Funcționalitatea consumului mediatic poate exprima tendințe și căutări dintre cele mai diferite, de la "eliberarea emoțională" și nevoia de substituție până la realizarea "uceniciei sociale" (a învăța să-ți păstrezi sângele rece în fața situațiilor dificile, a deprinde capacitatea de a controla mediul în care trăiești, de a te adapta la diferite situații, a învăța cum să intri în relații cu alții) .
Prin mass-media, prin prezentarea vieții și performanțelor vedetelor, a reușitelor neobișnuite ale starurilor, a izbucnirilor de violență, a celor mai seducătoare forme de viață, a noutăților impresionante, a ceea ce iese din consumul cotidian al omului obișnuit, publicul larg are ocazia de a trăi simbolic, ceea ce-i este refuzat în viața de zi cu zi.
" Prin mass-media, omul dobândește posibilitatea de a proiecta în afara lui tot ceea ce nu poate realiza în și prin el. Nevoia de senzațional a dus la cultivarea, uneori exagerată, în mass-media a senzaționalului" .
Identificarea cu personajele, prelungește și împlinește proiectarea telespectatorului, cititorul se eliberează de frustrări și refulări fixându-le pe eroii și personajele imaginare care populează lumea mediatică. Prin identificare, se reușește cu ajutorul mass-mediei, al publicității, difuzarea publică și impunerea unor modele culturale de modă, de decorare a casei, de consum, etc.
Astfel, copiii introvertiți, care se simt relativ izolați de colegi, exprimă un interes mai mare pentru povestiri imaginare încărcate de aventuri, violențe și manifestări de evadare, decât copiii extrovertiți. Cei introvertiți dau povestirilor imaginare alte interpretări decât colegii lor mai bine integrați și mai bine acceptați de grupul din care fac parte; introvertiții sunt mai marcați de programele ce conțin violență, declarând că acestea le dau "frisoane", îi urmăresc și în somn. " În schimb, copiii extravertiți asociază aceste programe cu jocurile lor obișnuite în care intervin ciocniri, loviri, îmbrânceli".
În studiul din 1954, Eleonor Macoky, urmărind să răspundă la întrebarea "Pentru ce privesc copiii la televizor?", ajunge la următoare concluzie: ” în sânul claselor sociale mijlocii, copiii care au dificultăți în relația cu părinții petrec mai mult timp în fața televizoarelor, constatând o corelație între anxietate și gustul, preferințele pentru programul care ajută la uitarea problemelor personale”.
Autorii W. Schramm, J. Lyle, E. Parker, în lucrarea "Television in the life of our children", " constată că distanța dintre concepția de sine a copilului și cea percepută de părinți și colegi prieteni, se corelează cu un interes mai mare fața de mass-media și programele orientate spre imaginar, relevându-se o utilizare mai redusă a mesajelor orientate spre realitate" .
De-a lungul istoriei televiziunii, au existat o serie de încercări prin care să se cenzureze programele de televiziune ce conțin prea multă violență, edictându-se legi în acest sens. Astfel, ca rezultat al unui raport redactat de Institutul Național de Sănătate Mentală din SUA, în anul 1982, prin care se prezentau efectele negative ale expunerii la programe TV ce conțin violență asupra comportamentului copiilor și adolescenților, "Asociația de Psihologie a lansat o rezoluție în 1985, prin care informa oamenii de televiziune și publicul cu privire la potențiale pericolele pe care le prezintă programele de televiziune cu conținut violent".
În acest raport sunt prezentate trei efecte majore ale expunerii la violența din televiziune:
a. copiii ce urmăresc programe de televiziune cu conținut violent pot deveni mai puțin sensibili la durere și la suferință decât ceilalți copii;
b. acești copii pot deveni mai temători față de lumea în care trăiesc, încolțindu-le un sentiment de frică mai accentuat;
c. această categorie de copii este mai predispusă la comportamente agresive decât acei copii care nu urmăresc astfel de programe de televiziune.
Copiii care se uită un timp îndelungat la televizor devin mai puțin sensibili la scenele ce conțin violență, decât acei copii ce vizionează programele de televiziune un timp mai scurt. " Cu alte cuvinte, copiii devin mai puțin deranjați de violență și par să o accepte într-o măsură din ce în ce mai mare" .
Studiile au relevat că acele persoane ce urmăresc programe TV ce conțin acte de violență sunt dispuși într-o mai mică măsură să intervină sau să cheme ajutor atunci când sunt martori la acte de vandalism sau la bătăi de stradă. Deseori, copiii se comportă diferit după ce vizionează programe ce conțin acte de violență. " Într-un studiu efetuat la Universitatea de Stat din Pensilvania, s-a făcut un experiment prin care aproximativ 100 de copiii preșcolari au fost observați înainte și după ce au vizionat diferite programe TV" .
Unii au urmărit seriale de desene animate ce conțineau acte de violență și agresiune, iar alții au privit spectacole ce nu conțineau nici un fel de violență. Cercetătorii au remarcat diferențe pregnante între copiii care s-au uitat la programe cu conținut violent și cei care au urmărit spectacole în care nu existau acte violente. După ce urmăresc desenele animate în care violența ocupă primul loc, copiii sunt predispuși într-o măsură mai mare să-și lovească colegii de școală, să se certe, să nu respecte regulamentele, să nu ducă la bun sfârșit o sarcină.
Într-un simpozion desfășurat în anii ′70 în America, au luat în discuție faptul că obișnuința de a citi a fost înlocuită cu vizionarea TV. ” Tot mai mulți copii, chiar dacă sunt inteligenți sau provin din familii cultivate, nu reușesc să-și însușească mecanismul lecturii, să înțeleagă ceea ce citesc”.
Doi cercetători de la Universitatea Leyden din Olanda au efectuate studii pentru a demonstra că vizionarea TV are un efect negativ, mai cu seamă pentru spectatorii ”înrăiți”, pentru copii cu o stare materială bună și pentru copii inteligenți. "Au fost identificate, de asemenea, principalele mecanisme prin care televiziunea sublimează lectura":
– televiziunea anulează satisfacția pe care o producea lectura, înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran, și astfel, inhibă dezvoltarea abilităților necesare citirii;
– vizionarea solicită un efort mental inferior celui cerut de lectură, ceea ce-l va face pe copil să găsească cititul ca fiind prea dificil;
– dependența de televizor micșorează timpul pe care copii sunt dispuși să-l petreacă spre a găsi răspunsul la problemele pe care trebuie să le rezolve și, îngreunează sau descurajează desfășurarea unei activități precum cititul; această activitate necesită răgaz pentru reflecție, răbdare și tenacitate în decodarea semnificațiilor.
Televizorul, arată M. Winn, presupune o experiență complet diferită de cea a lecturii :
"Lectura eliberează imaginația, care trebuie să construiască, să-și imagineze înțelesul cuvintelor, al lucrărilor citite pe când televizorul blochează procesul imaginativ oferind imaginile" ;
"Lectura presupune un ritm mai încet sau mai rapid, în funcție de capacitatea de înțelegere a textului, în timp ce televiziunea impune un ritm foarte rapid, cel al derulării imaginilor, depășește capacitatea omului de a procesa informația" ;
"Cititul înseamnă concentrarea minții, dezvoltarea atenției, iar televizorul, dimpotrivă, susține o atitudine pasivă, atenția nefiind dirijată din interior, ci captivată și susținută prin stimuli externi" .
Lipsiți de exercițiul lecturii, tinerii de astăzi își pierd nu numai una din cele mai importante șanse în lărgirea universului de cunoștințe, înțelegere, gândire și conștiință, dar și posibilitatea de a ajunge, din punct de vedere al dezvoltării creierului, la nivelul celor care au trăit fără televizor.
3.1. Efectele sociale si psihologice ale produselor mediatice
Cercetări recente au relevat faptul că elevii petrec tot atâta timp în fața televizorului cât își ascultă profesorii la școală. În aceste condiții, modelele oferite în special de televiziune au un rol hotărâtor în modelarea comportamentului copiilor.
Realizând un studiu în ceea ce privește modelele și categoriile sociale prezentate de televiziunile din America, cercetătorii R. Greenberg și Baptista-Femandez, au ajuns la concluzia că, la televiziune, majoritatea personajelor sunt bărbați adulți, albi, în vârstă de 30 – 40 ani. Sunt relativ puține personaje de origine hispanico-americană, chiar și mai puține femei de origine hispanică. " Personajele de origine hispanico-americană au un accent mai greoi, având pielea de culoare neagră și cu o evidentă preocupare pentru viitor" .
Alt grup minoritar care iese în evidență la televizor, îl constituie personajele de culoare, ele fiind de regulă tineri, sub 20 ani. Comparativ cu alibi, personajele de culoare sunt mai haioase, mai sclipitoare, mai sărace, cu puține șanse de a reuși să mențină o slujbă.
Vorbind despre astfel de stereotipii, cercetătorul Clark afirmă că grupurile etnice parcurg patru etape psihologice în evoluția distribuției rolurilor la televiziune. Prima fază este cea în care personajele nu ies deloc în evidență, grupul minoritar aproape nu este văzut sau auzit: " personajele dintr-o astfel de categorie erau în special cele de culoare, această tendință caracterizând perioada anilor '50, iar astăzi personajele de origine hispanică interpretează astfel de roluri".
A doua etapă aparține ridiculizării, în sensul că grupurile minoritare ies în evidență doar ca obiecte de batjocură. Aceste roluri erau interpretate în general de evrei în anii '40-'50. " Grupul minoritar se remarcă abia în a treia etapă, când personajele din această categorie ocupă poziții din domeniul judecătoresc, poliție.
A patra etapă este cea a distribuției rolurilor în mod egal și la grupurile minoritare, ocupând o gamă largă de ocupații" .
În ceea ce privește diferența dintre sexe, s-a observat că personajele masculine, când se află în situații stresante au nevoie de mai mult ajutor psihic decât femeile, dar când acestea necesită ajutor emoțional primesc acest suport mult mai repede decât bărbații.
La televizor, bărbații sunt prezentați în cele mai multe cazuri la volanul unei mașini, practicând diferite sporturi, bând, fumând, făcând afaceri prin telefon, pe când femeile sunt prezentate ca desfășurând activități gospodărești, în casă, pregătesc și servesc mâncarea, îi amuză pe ceilalți cântând.
În ceea ce privește consumul de alcool în emisiunile și filmele difuzate la televizor, Greenberg a relevat că în intervalul de trei ore se prezintă un personaj drogându-se, iar în intervalul de două ore cel puțin o persoană fumează o țigară, pipă, iar o dată la 21 minute un actor consumă alcool.
" Majoritatea personajelor ce consumă alcool sunt bărbați albi, doar 33% din categoria acestor personaje sunt femei" . Atât femeile cât și bărbații sunt prezentați în egală măsură consumând alcool, ținând cont de proporția în care aceste personaje apar în filmele și emisiunile televizate.
Referitor la prezența doctorilor în emisiunile de televiziune, în timpul unei săptămâni un telespectator vede în jur de 12 doctori și 6 surori medicale. Ei sunt prezentați ca fiind buni, persoane de succes, amabili, pe când doar 4% din această categorie fiind prezentați în posturi defavorizante. Doctorii sunt mai sociabili decât alte categorii sociale și sunt prezentați ca fiind mai inteligenți decât surorile medicale ; totuși aproape niciodată doctorii nu sunt prezentați la casele lor împreună cu familiile lor.
Din punct de vedere demografic 90% dintre doctori sunt albi, tineri sau de vârstă mijlocie, în timp ce surorile medicale sunt de obicei albe și tinere. Cercetătorul Mc. Laughlin afirmă că la televizor, doctorii exercită o putere aproape mistică asupra vieții psihice, emoționale și sociale ale pacientului. " În ceea ce privește mâncarea, în intervalul de o săptămână în programele cotate cu cea mai mare audiență, telespectatorii văd personajele mâncând, bând sau vorbind despre mâncare de aproximativ nouă ori într-o oră" .
În emisiunile televizate, în filme, oamenii sunt prezentați în general ca fiind sănătoși, feriți de accidente, supli, foarte puțini poartă ochelari. În cele mai multe cazuri televiziunea reflectă realitatea în diferite moduri, ipostaze, în funcție de subiectul programului ; însă, în general, femeile sunt prezentate ca fiind mai puțin agresive decât bărbații (televiziunea reflectă stereotipurile, prejudecățile, valorile noastre) dar, așa cum remarca și Greenberg, aceasta oferă o gamă restrânsă, limitată de posibilități. "Televiziunea are rolul de a amuza, de a distra, de a difuza programe care ar putea atrage un număr mare de telespectatori" .
Există două abordări teoretice care explică efectele sociale ale mass-mediei. În prima abordare, teoria cultivării, a lui George Gerbner, se afirmă că televiziunea acționează ca predicator suprem al societății, oferind și cultivând valorile societății, mituri si lecții morale. Gerbner și asociații săi afirmă că televiziunea poate fi un profesor foarte convingător atunci când mesajele oferite pot diferi de cele ale altor agenți socializatori.
A doua abordare teoretică, este în mare măsură similară cu prima fiind elaborată de Albert Bandura – teoria învățării prin imitație și modelare. Printr-o serie de experimente, Bandura și asociații săi au relevat faptul că învățând noi atitudini și comportamente de la televizor, copiii nu sunt pedepsiți sau recompensați în mod direct. Ei pot acumula diferite modele comportamentale doar uitându-se la televizor. Potrivit acestei teorii, indivizii pot acumula sau învăța o mare cantitate de informații doar privindu-i pe alții, fără a fi impulsionați în mod direct. Atât teoria lui Gerbner, cât și cea a lui Bandura, "sugerează că expunerea la roluri rasiale, sexuale și la alte stereotipuri mass-media, va contribui la dezvoltarea stereotipurilor personale, atitudinilor și comportamentelor, televiziunea jucând astfel un rol important în procesul de socializare" .
Un alt efect important al expunerii la televiziune constă, în aceea că telespectatorii i-au drept modele de frumusețe și inteligență personajele de la televizor și comparându-se cu aceste modele, ei pot fi frustrați. Urmărind diferite programe la televizor, copiii văd grupurile minoritare și astfel încep să-și formeze opinii despre această categorie socială, în funcție de modul cum sunt prezentați.
Într-o demonstrație dramatică a puterii de sugestie a mass-media, Leo Jeffres a relatat că numărul de sinucideri a crescut foarte mult după ce a fost publicat un caz de suicid în ziare și reviste, în S.U. A. și Marea Britanie. "Gerbner afirmă că efectele negative ale mass-media sunt cu atât mai proeminente cu cât televiziunea, ziarele, revistele prezintă realitatea modificată, plină de acte de violență și crime".
Filmele de aventură prezintă în mare măsură violența între străini, îi prezintă pe polițiști rezolvând diferite cazuri, făcând uz de arma. În multe studii se face distincție între "light viewers", cei care se uită cel mult o oră pe zi, și "heavy viewers", cei ce urmăresc programele de televiziune cel puțin patru ore pe zi. De exemplu, de trei ori mai mulți "heavy viewers" decât un "light viewer" cred că un polițist folosește arma sa de cel puțin cinci ori într-o zi. Unui număr mai mare de "heavy viewers" le este frică să meargă noaptea singuri prin cartier.
Astfel se poate observa că televiziunea cultivă puncte de vedere deformate asupra naturii violenței în societate. Televiziunea îi determină pe telespectatori să perceapă lumea ca fiind un loc "rău și înfricoșător". Pe de altă parte, cercetătorii Joseph Leo Doob și Mc. Donald afirmă că ceea ce contează, în primul rând, este faptul dacă locuiești sau nu într-o zonă în care sunt frecvente crimele – "astfel, celor care locuiesc în astfel de zone le este teamă să meargă singuri noaptea prin cartier, indiferent dacă se uită sau nu la televizor" . Această categorie de oameni ajunge să se teamă de violență, "evită să mai iasă din casă și astfel se uită la televizor, fără a mai lua contact cu violența de pe străzi" .
În concluzie, televiziunea poate induce în eroare orice tip de personalitate sau mentalitate, reușind astfel să manipuleze ușor, fără a se observa, o masă de oameni în cel mai scurt timp.
POSTURILE TV PRO TV si ANTENA 1
Televiziunea reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informații disponibile în societatea noastră. Ore în șir, un flux continuu de vorbe și de imagini pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor. Televiziunea ne învață, ne spune povești, ne face să râdem, ne înfurie, ne duce într-o întreaga serie de lumi diferite și ne obligă să ne stabilim poziția față de ele.
E foarte posibil ca și în România, o mare parte a publicului telespectator să-și amintească încă, de apariția în ianuarie 2005, la jurnalul din prime-time al canalului comercial generalist Pro Tv. Jurnalul de știri dă tonul în concertul distinct susținut de fiecare televiziune și funcționează ca un veritabil sistem nervos central al ei, însa lucrurile devin, brusc, complicate de îndată ce încercam stabilirea unor repere clare, în virtutea cărora informația brută e susceptibilă de a deveni o informație audoivizuala, integrată în genul știrii de televiziune. Principala calitate a unei informații, care atrage atenția stiristilor de televiziune, este că aceasta să facă referire la evenimente, fapte și opinii care interesează un număr cât mai mare de oameni.
Totodată, e un lucru știut că receptarea mesajului audiovizual este prin excelență instabilă, selectivă și subiectivă, fapt care determină o structurare distinctă și precisă a informației ce urmează să devină știre de televiziune. Nu în ultimul rând, profilul eterogen al publicului telespectator, căruia i se face oferta mediatică precum inerția ori cantonarea profesioniștilor de televiziune în rutină câtorva practici de selecție și de redactare a știrilor pot influența decisiv calitatea, credibilitatea și ritmul unui jurnal televizat.
Apariția postului Pro Tv merită o atenție specială, nu numai pentru că a fost primul post privat de televiziune, ci și pentru că a modificat fundamental peisajul audiovizualului românesc. Adulat, criticat, negat, copiat, Pro Tv a introdus o nouă relație între post și public, o apropiere care nu fusese imaginabilă până atunci, printr-un marketing remarcabil. Autopromovarea extrem de agresivă și filmele noi au construit foarte repede o audiență printre tineri, care s-a menținut relativ constantă până în prezent.
Postul a avut inițial, un management care a ținut cont în primul rând de competența angajaților și mai puțin de apartenența lor. Acest lucru a dus la selectarea unui personal performant, care a impus rapid postul în peisajul audiovizualului românesc. Metodele promovate de managementul postului pentru consolidarea echipei Pro Tv (building team, cu mesaje în comunicarea internă de genul noi suntem unici, noi suntem cei mai buni) au stimulat, surprinzător, comportamentul angajaților.
Canalul de televiziune Pro Tv face parte dintr-un trust, Mediapro alături de Acasă Tv, Pro Cinema, Protv Internațional și TV Sport. Specialiste în construirea și vânzarea imaginilor despre alții, multe din televiziunile de la noi au probleme cu gestionarea propriei imagini. Dacă, în privința altora, prin operațiuni de cosmetizare și de fapt de manipulare aproape că pot să facă din negru alb, când vine vorba de propriul brand, posturile Tv comerciale românești se dovedesc, cu câteva excepții, neputincioase și nu reușesc să controleze percepția pe care-o are publicul despre ele.
La capitolul excepții, trebuie pus pe primul loc Pro Tv. Televiziunea lui Adrian Sârbu este cea care a adus la noi stilul agresiv de autopromovare și de construire a brand-ului, specific posturilor comerciale de peste Ocean. După apariția Pro Tv, celelalte posturi au părut, prin comparație, niște stații de emisie locale. Pro Tv a devenit televiziunea cu majusculă, iar celelalte canale Tv au fost forțate să o copieze, dacă au vrut sã supraviețuiască. Chiar dacă au copiat-o și în chestiuni de amănunt (cum a fost cazul Antenei 1, care și-a potrivit pasul după mișcările Pro Tv-ului), celelalte televiziuni n-au reușit nici până astăzi să-i zdruncine statutul de lider. Pro Tv este perceput în continuare ca televiziunea cu majusculã, este postul care dă tonul, mașinăria Pro este singura în măsură să creeze o adevărată vedetă Tv.
Mai mult, percepția publicului că Pro Tv este în fruntea plutonului și că mișcările acestei televiziuni trebuie urmărite în primul rând se păstrează nealterată chiar dacă, de ceva vreme încoace, produsele postului sunt din ce în ce mai discutabile (chiar din perspectiva publicului).
Cu toții urmărim junalele de știri. A privi sau a asculta știrile reprezintă preocupări zilnice pentru mulți dintre noi. În spatele ecranului, pregătirea unui jurnal pune în mișcare un adevărat arsenal de coduri, convenții, semnificații și valori, o muncă susținută și o luptă înverșunată pentru imparțialitate.
Dacă dorim să înțelegem știrile Pro Tv, trebuie să luăm în considerare cei doi determinanți majori:
Limbajul (sistemul de semne în care sunt codificate);
Forțele sociale care determină felul în care sunt produse mesajele lor;
Canalele de știri sunt concentrate pe agenda publică, în timp ce jurnalele televiziunilor generaliste sunt dominate de "vampirismul emoțional".
Urmărind jurnalele de știri ale postului Pro Tv de la orele 19:00, au ajuns la câteva concluzii:
Vampirismul emoțional: jurnalul de știri nu mai este doar un produs informativ, ci o adevărată incursiune în universul psiho-afectiv al tuturor actorilor implicați (prezentatorii, corespondenții, personajele știrii, dar și telespectatorii).
Telespectatorii= martori. Se construiește o buclă atemporală și aspațială în care contează doar sentimentele de moment pe care știrile le pot stârni. Practic, telespectatorul=martor nu mai trebuie să evalueze sau să ia decizii. Trebuie doar să simtă.
Doi termeni de referință: tragedia și fatalitatea. Jocul este perfid și exercită o presiune fantastică asupra publicului care este invitat să își asume dramele victimelor sau ale familiilor acestora și să accepte că ar putea să cadă în orice moment.
Incidența destul de ridicată a știrilor despre accidente de orice natură. Televiziunile par hotărâte să aducă argumente în favoarea unei stări de anormalitate care ar defini societatea în care trăim. Elementul fatalității poate fi regăsit în știri precum: "Urmăriți de moarte" sau "Urmăriți de ghinion".
Clișee legate de iminența morții ( "impact fatal / nimicitor", "n-au avut nici o șansă"), dar și despre dimensiunea nefericitelor evenimente.
Minute în șir ecranele televizoarelor sunt acaparate de secvențe sacadate extrase din operațiuni de descarcerare sau de resuscitare a victimelor.
Ambianța este întreținută de coloane sonore funebre, dramatice, dar și de sunetele utilajelor de descarcerare sau de sirenele ambulanțelor de la fața locului.
Același scenariu ce stă la baza unui serial fără sfârșit: "Accidentul din viața ta". Dacă în cazul știrilor ce prezintă accidentele și victimele acestora primează factorul predestinării, centrul de greutate se schimbă în știrile ce prezintă crime sau victime ale unor morți violente.
Limbajul jurnalistic suportă registre de atitudine diferențiate – de la consternare la compasiune, de la revoltă la acceptare. Toate aceste variațiuni de comportament poartă sigiliul dramei, tragicului.
Reconstituire în care jurnaliștii reiau firul evenimentelor, fără a se abține de la expunerea unor detalii morbide sau de la captarea tensiunii prin care trec apropiații victimelor. Ochiul telespectatorului este menajat cu precauție, urmele de sânge sau detaliile din scena crimei fiind inserate sugestiv.
Vecinii "înmărmuriți" și "nu le vine să creadă" cum a fost posibil ca vecinul lor pe care îl cunoșteau de o viață "să ucidă cu sânge rece". În alte situații, comunitatea este alarmată și terifiată deoarece se știe că undeva există un "Psihopat în libertate". Atunci când justiția nu mai are pe cine să pedepsească, atenția jurnaliștilor se concentrează exclusiv pe drama și traumele celor rămași în viață.
Două tipuri de subiecte morbide: sinuciderile și morțile inexplicabile. Sinuciderile sunt prezentate în registrul inexplicabilului accentul fiind pus pe absența unor elemente care să descrie factorii ce au determinat acțiunea. Tensiunea crește însa, în cazul descoperirii unor persoane decedate în condiții misterioase sau neelucidate.
Telespectatorii au crescut odată cu țara, au devenit mai sofisticați îi interesează foarte mult de tot ce e legat de calitatea vieții lor, sau de lipsa acestei calități. De aici și accentul din ce în ce mai puternic pe care noi îl punem pe știrile despre cât de bune sau proaste sunt drumurile din România, serviciile publice, școlile, spitalele. Dacă ar fi să răspundem la întrebare într-o singură propoziție, am spune că telespectatorul Pro Tv se europenizează, iar procesul este abia la început.
Pro Tv a început ca o explozie de lumină și culoare. Pe măsură ce anii au trecut, culorile s-au diversificat, iar luminile de la explozie au devenit din ce în ce mai puternice. Pro Tv a făcut din noapte zi!
Avem un public sofisticat, telespectatori care așteaptă calitate jurnalistică, sancționează derapajele și încurajează atitudinea. În cei 18 ani care au trecut de la "aprinderea becului", telespectatorii postului respectiv au crescut calitatea societății în care trăim, ajutați, trebuie să recunoaștem, de Pro Tv, care a venit cu o infuzie de valori occidentale. Multe dintre ele ni se par firești acum, deși atunci, la început, păreau surprinzătoare.
Astfel numărul telespectatorilor postului de televiziune Pro Tv a crescut foarte mult. Cred că au descoperit televiziunea a doua oară, după momentul 1989, odată cu apariția irezistibilă a Pro Tv-ului. Dar cu fiecare zi în care deschideau televizorul pe Pro Tv, au devenit tot mai pretențioși și au făcut tot mai dur selecția programelor.
Mai ales după ce restul posturilor au înțeles ritmul pe care Pro Tv "dansa" și au început să "compună" propria muzica și să aprindă lumina în platouri. În 18 ani, telespectatorii au avut destule motive să se bucure odată cu Pro Tv, și așa s-a clădit, fără ca cineva să-și dea seama foarte clar, o stare de spirit pe care oamenii o pot găsi numai aici.
Astăzi postul are cei mai pregătiți și mai pretențioși telespectatori. Așa i-a învățat Pro Tv… să aprecieze calitatea. În ultimul an, Pro Tv a încercat permanent să se adapteze la cerințele publicului său cercetările ne-au arătat că publicul Pro Tv este dinamic, înclinat spre valori moderne și plictisit de abordările conformiste. Telespectatorii români preferă să urmărească știrile prezentate de femei. Ca urmare, pe primele locuri în clasamentul prezentatorilor de știri domină prezențele feminine.
Pentru știri, telespectatorii schimbă pe Pro Tv, pentru a o urmări pe Andreea Esca. Tot de la acest post afla și știrile sportive, pentru că o plac pe Raluca Arvat.
Telespectatorii preferă să vadă jurnalele de știri prezentate de femei, potrivit unui nou sondaj realizat de UPC România.
Andreea Esca și Raluca Arvat sunt cele mai apreciate prezentatoare de știri, iar telespectatorii români optează pentru jurnalele informative și sportive difuzate de Pro Tv, potrivit unui sondaj de opinie realizat la sfârșitul anului 2007 de compania UPC România. Rezultatele studiului realizat în perioada octombrie-decembrie 2007 relevă și faptul că telespectatorii români preferă să urmărească știrile prezentate de femei, iar cele mai apreciate prezentatoare, fie ale jurnalelor de informații generale, fie ale știrilor sportive, sunt de la Pro Tv.
Astfel, la întrebarea: "Care este prezentatorul de știri preferat în 2007?", 55% dintre respondenți au optat pentru Andreea Esca, prezentatoarea principalului jurnal de știri de la Pro Tv.
Conceptul știrilor Pro Tv se bazează pe info-tainment. În traducere liberă, informație cât mai multă, prezentată cât mai spectaculos. Producătorii pornesc de la ideea că "viața în sine este un spectacol" și că însăși România este un spectacol, în care niciun eveniment nu trebuie pierdut. știrile Pro Tv încearcă să arate telespectatorilor ce se întâmpla important în România și în lume.
Miza programului este de a surprinde cât mai bine așa-numitul "spectacol al vieții", ambalat cât mai atractiv. Principalele produse ale postului Pro Tv sunt știrile difuzate la orele dimineții, după amiezii și nu în ultimul rând cele de la orele 19:00, prezentate de Andreea Esca. Postul respectiv difuzează cele mai importante și relevante evenimente ale zilei. Spre deosebire de competitori, acesta încearcă nu doar să arate, ci și să afirme.
Știrile Pro Tv sunt considerate cele mai sincere prietene ale telespectatorului, mizând pe credibilitate și arătând viața așa cum este ea. Actuala conducere a Departamentului de știri al Pro Tv-ului, abordează știri din toate domeniile: politic, economic, social, cultural, medical, sportiv etc. Dar prezența unor subiecte mai frecvente în jurnalele de știri a impus și alte categorii, precum relatările despre accidente, incendii și catastrofe, scandaluri, crime, arestări și procese, zile speciale (sărbători, aniversări, comemorări), evenimente din viața unor celebrități, fapte și situații de interes uman, curiozități științifice, fapte diverse, etc.
Postul de televiziune Pro Tv a introdus de mai multe ori pe zi, jurnale de știri. Principalul jurnal reprezintă o sinteză a evenimentelor zilei, cuprinzând evenimentul curent, transmisiuni directe și pe larg, evenimentul principal al zilei. Acesta din urmă poate fi din zona socială, administrație, politică, economie, business.
Nu sunt ocolite nici subiectele mai ușoare din divertisment (bârfe, scandaluri, prezentări de modă, recorduri, lansări de filme). Liniile principale pe care le definesc știriștii de la Pro Tv sunt: promptitudine, mobilitate, informare și dinamism.
În fiecare dimineață de la ora 7.00 și până la ora 9.00, Andreea Liptak și Mihai Dedu prezintă știrile care deschid ziua – radiografie a nopții, dar și principalele repere ale zilei în curs. Două ore de știri, informații utile, horoscop, prognoza meteo, sfaturi medicale și dialoguri interesante și amuzante.
În plus, telespectatorii pot urmări în același timp, pe banda de jos a ecranului, cele mai importante tiluri și informații ale zilei în timp ce evenimentele au loc în România sau oriunde în lume. Știrile din sport sunt prezentate de Vădim Vâjeu, Raluca Arvat sau Corina Caragea. Cu ghicitoarea zilnică și cu ghidușiile tipice, Florin Busuioc prezintă prognoza meteo, încercând în funcție de necesități să mai îndulcească puțin temperaturile cu atitudinea sa pozitivă. Purtătorul de cuvânt al astrelor, Neti Sandu, are în fiecare dimineață previziuni astrologice legate de sănătate, bani, dragoste și noroc. Oana Cuzino, medicul de la Pro Tv Internațional, dă consultații în fiecare dimineață, în cadrul știrilor Pro Tv!
În mijlocul zilei și din mijlocul evenimentelor, reporterii transmit cele mai noi și complete informații pentru știrile de la ora 13:00. Monica Dascălu este cea care livrează pentru telespectatorii Pro Tv pachetul de știri de la prânz, un amestec perfect între cele mai importante informații economice și reportaje fierbinți de la evenimentele petrecute în cursul dimineții.
Nevoia oamenilor de a fi mereu informați a determinat apariția dinamică a acestui jurnal, care crește de la zi la zi și își propune să fixeze ora 13:00 oră importantă în orarul publicului de știri. Cu farmecul său aparte, Monica Dascălu reușește să coordoneze reporterii Pro Tv aflați oriunde se întâmpla ceva important, din Timișoara până la Constanța.
Evident că nu pot lipsi subiectele externe de mare interes și corespondentele din centrul evenimentelor importante desfășurate pe glob, la fel ca și cele mai importante repere ale zilei în curs. Monica Dascălu vine în fiecare zi, de luni până vineri, începând cu ora 17:00, la pupitrul știrilor Pro Tv pentru a coordona un tur de forță prin toate colțurile României, de oriunde apar fulgerător cele mai spectaculoase și incitante informații.
Realitatea în toate formele ei curge pe frecvența Pro Tv, reportajele explozive și mărturiile unor oameni prinși în mijlocul evenimentelor se revarsă la știri. Destine intersectate abrupt de situații limită nasc povești dure, dar incitante și obiectiv împachetate, care își găsesc povestitorul la știrile de la ora 17:00.
Monica Dascălu adună segmente din spectacolul vieții din toate colțurile țării. Prezentatoarea știrilor de la ora 17:00 intră în legătură cu stațiile locale pentru a lua pulsul tuturor regiunilor, pentru a surprinde povești reale cu farmec local, dar cu o istorie și personaje incredibile.
Principalele știri ale zilei, de la ora 19.00, sunt prezentate de luni până vineri de Andreea Esca. Spectacolul vieții este relatat în premieră pe țara la știrile Pro Tv de la ora 19.00 prin știri senzaționale, reportaje inedite, interviuri în exclusivitate, prezentate într-un ritm alert și tonifiant.
Nici un loc nu a fost prea îndepărtat, nici un subiect nu a fost de neabordat și nici un om nu a fost inaccesibil pentru corespondenții Pro Tv care prezintă în fiecare seară cele mai șocante și inedite aspecte ale vieții și ale lumii. Fiecare dintre corespondenții Pro Tv cutreieră o lume a evenimentelor din care-și extrage subiecte nedezbatute încă, pe care le explorează în cele mai mici detalii pentru ca, în exclusivitate, în cadrul știrilor Pro Tv, să prezinte reportaje de-a dreptul tulburătoare.
Personalitățile zilei, oamenii care au participat la cele mai importante știri ale zilei, sunt invitate în studioul știrilor pentru un dialog cu Andreea Esca în exclusivitate pentru Pro Tv. Destule motive, plus farmecul și profesionalismul Andreei Esca, care au făcut că zilnic, la ora 19:00, gestul să fie deja instinctual: telecomanda te trimite pe știrile Pro Tv.
Sportul înseamnă în primul rând viteză, acțiune și performanță. Pro Tv se traduce prin viteză, acțiune și performanță. Legătură se face simplu, iar concluzia e clară: la Pro Tv, sportul contează și sportul care contează e numai la Pro Tv. Regele fotbal și regatul UEFA Champions League, pumni în ring, K1 și Lokal Combat, tenis, mașini nervoase, totul își are felia lui de glorie în transmisiuni unice, dar, mai ales, zilnic, în știrile Pro Tv din sport.
Pentru cei care preferă fotoliul de acasă, Pro Tv aduce pe tavă hrană pentru microbiști și pentru toți iubitorii de sport. De dimineață până înainte de miezul nopții, știrile Pro Tv din Sport aduc informații de ultimă oră, comentarii acide, faze spectaculoase și personaje colorate. Microbiștii care își beau cafeaua de dimineață în fața televizorului află de la Raluca Arvat, Vădim Vâjeu sau Corina Caragea cele mai importante evenimente sportive ale zilei precedente sau reperele incendiare ale celei în curs.
Seara, când Andreea Esca coboară de la pupitrul știrilor, sportul își intră în drepturi. Pentru 15 minute, începând cu ora 20:00, în România domnesc cei mai talentați fotbaliști, președinți de cluburi, arbitri, tenismani, luptători în ring și o întreaga armată de sportivi olimpici.
Campionii campionilor își trăiesc viața și performanțele la știrile Pro Tv din Sport, sub bagheta Ralucai Arvat, a lui Vădim Vâjeu sau a Corinei Caragea.
Dacă un microbist adevărat își începe dimineața cu gândul la meciurile zilei, cu siguranță și-o încheie analizând fazele și informațiile controversate din lumea sportivă. După știrile Pro Tv de la ora 23:00, urmează pachetul informativ din sport.
Din 9 ianuarie, știrile Pro Tv de la 23.00 sunt prezentate de Amalia Enache și Cristian Leonte. Cei doi jurnaliști fac în fiecare seară sinteza celor mai importante evenimente ale zilei și prezintă reperele pentru a doua zi. După patru ani de prezentare alături de Amalia Enache, Mihai Codreanu lasă locul de la pupitrul știrilor Pro Tv lui Cristian Leonte, care până acum prezenta știrile din diminețile de weekend alături de Iulia Vântur.
"Este o onoare foarte mare pentru mine, și sunt mândru de încrederea pe care colegii mei o au în mine. Când am intrat la știrile de dimineață nu mă așteptam să râd atât de mult în emisie, cu colegii mei, relaxați și oricând gata să facă glume. și totuși s-a întâmplat! Abia aștept să văd cum o să mă simt seara, târziu", a declarat Cristian Leonte, noul prezentator al știrilor Pro Tv de la ora 23:00.
Pentru cea mai mare parte a românilor, știrile de televiziune rămân sursa de informații cea mai penetrantă și cea mai de încredere din lume. Acestor știri li se acordă o mai mare credibilitate decât celor din ziare sau de la radio, probabil pentru că ele sunt percepute ca fiind mai puțin părtinitoare decât cele din presă și datorită faptului că oferă dovezi în imagini, fapt inaccesibil radioului.
Emisiunile de știri constituie totodată una dintre cele mai populare surse de programare ale televiziunii: programele de după amiază și de seară de știri de la Pro Tv se află cu regularitate pe primele locuri ale aprecierilor. Postul Pro Tv reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informație disponibile în societatea noastră.
La orele propuse pentru jurnalul de știri, un flux continuu de vorbe și imagini pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor în fiecare zi. Pro Tv ne oferă în fiecare zi știri din diferite domenii, un cumul de informații considerate esențiale de jurnaliști, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat al unui gen publicistic.
Știrile de televiziune se pot delimita conform domeniului căruia îi circumscriu și anume: politice, sociale, culturale, sportive, de divertisment, de justiție etc. Știrile de la Pro Tv aparțin categoriei de actualitate imediată (hard news), fiind știri cu impact puternic, cu un grad înalt de spectaculozitate.
În funcție de relația dintre imagine și comentariu, o știre de la Pro Tv, se instituie ca:
Imagine comentată: mesajul vizual este prioritar și este favorizat procedeului descrierii (prin planuri generale, de localizare, dar și printr-un plan-detaliu sunt indicate personaje sau martori, locuri ale evenimentelor, circumstate speciale).
Comentariu ilustrat cu imagini generice: deși mesajul vizual face parte din familia tematică a știrii, respectivele imagini ar putea ilustra orice altă informație
Comentariu cu imagini aleatorii: în situația dificilă în care nu poate beneficia de un suport vizual adecvat, este preferată, mai nou, animația realizată cu ajutorul computerului.
Știrile de la Pro Tv sunt reprezentate de structură clasică, în cadrul căreia se respectă organizarea cunoscută: introducere, cuprins, încheiere. Introducerea are drept scop menținerea atenției telespectatorului, completând lead-ul. Totodată, introducerea știrilor de la Pro Tv edifică asupra unghiului de abordare a informației și pregătește trecerea la partea mediană a știrii.
Cuprinsul ( partea mediană) constituie echivalentul desfășurării acțiunii, lăsând deoparte toate detaliile nesemnificative. Finalul știrii, prezentate de una din prezentatoarele remarcabile de la Pro Tv, încheie, în mod concluziv subiectul abordat, fără a neglija relația cauză-efect și consecințele imediate ale evenimentului despre care s-a relatat.
Când Andreea Esca, prezentatoarea știrilor Pro Tv de la orele 19:00 face referire la un conflict de amploare, încearcă să capteze interesul telespectatorului prin intermediul primei imagini din materialul filmat și al primei propoziții din comentariu. Apoi, descrie natura conflictului, prezintă poziția fiecărei părți aflate în conflict, mizând pe accentuarea celui mai dramatic aspect al relatării cu ajutorul reporterului de la Pro Tv, expunând spre final consecințele pe termen mediu său lung și al soluțiilor previzibile.
Punctul culminant: expune chestiunea actuală a evenimentului, determinată pentru ceea ce a urmat. Cauză: prezintă circumstanțele evenimentului, insistând în mod logic asupra răspunsului la întrebarea "de ce?". Efectul: conține prezentarea contextului și a consecințelor imediate ale evenimentului relatat.
Observăm că la Pro Tv, majoritatea junalelor de știri sunt date de relatarea directă a reporterului aflat la fața locului, astfel oferindu-ne, nouă telespectatorilor un plus de credibilitate. Reporterul de știri aflat pe teren și relatând în picioare în fața camerei de luat vederi este jurnalistul de televiziune care realizează un stand-up. Stand-up-ul este o tactică jurnalistică întreprinsa în direct, în cadrul jurnalelor de știri de pe mai multe posturi Tv.
În ambele cazuri putem da multe exemple din cadrul jurnalelor de știri de la Pro Tv, când unul din reporteri se află la fața locului, oferindu-ne multe informații. De aceea, de cele mai multe ori și într-o proporție de peste 60%, mulți telespectatori preferă să vizioneze programele de știri, deoarece aceste imagini oferite de către reporteri, de la fața locului, oferă un surplus de credibilitate, și de ce nu să urmărim știrile de la Pro Tv, care de cele mai multe ori sunt la nivelul așteptărilor noastre.
Cu toții urmărim junalele de știri. A privi sau a asculta știrile reprezintă preocupări zilnice pentru mulți dintre noi. În spatele ecranului, pregătirea unui jurnal pune în mișcare un adevărat arsenal de coduri, convenții, semnificații și valori, o muncă susținută și o luptă înverșunată pentru imparțialitate. Dacă dorim să înțelegem știrile Pro Tv, trebuie să luăm în considerare cei doi determinanți majori:
Limbajul (sistemul de semne în care sunt codificate);
Forțele sociale care determină felul în care sunt produse mesajele lor.
La știri prezentatorii nu vorbesc pur și simplu, fiecare act de vorbire include transmiterea de mesaje prin limbajul gesturilor, posturii, hainelor, coafurii, accentului, contextului social etc, uneori chiar în contradicție cu acelea transmise prin cuvinte. Telespectatorii nu trebuie să fie profesioniști ca să înțeleagă știrile Pro Tv, deoarece acestea sunt prezentate într-un limbaj familiar, lipsit de ambiguități, simplu, clar, concis, proaspăt, pentru ca în final cel care va urmări jurnalul de știri să înțeleagă și să perceapă evenimentul respectiv. Jurnalele de știri difuzate de Pro Tv îi prezintă telespectatorului simultan cu oferta informativă, o funcție de agenda în peisajul diversificat și evenimentele de actualitate din România din ziua respectivă.
Știri difuzate de postul de televiziune Pro Tv:
– știri domeniul politic Pro tv
Rezultate parțiale oficiale: Oprescu – 30,12%, Blaga – 29,56 .Sorin Oprescu a obținut 30,12% din voturi, iar Vasile Blaga, 29,56% din voturi pentru Primăria Capitalei, la alegerile de duminică, după numărarea voturilor valabil exprimate din toate cele 1.181 secții de votare, a anunțat miercuri BEC. De asemenea, Cristian Diaconescu a obținut 12,33%.
Știrea respectivă a fost difuzată de postul de televiziune Pro Tv în ziua de 4 iunie, 2008 la știrile de dimineață, prezentate de Andreea Liptak și Mihai Dedu, care ne-au anunțat rezultatele parțiale, după numărarea voturilor. În plus, telespectatorii pot urmări în același timp, pe banda de jos a ecranului, cele mai importante tiluri și informații ale zilei în timp ce evenimentele au loc în România sau oriunde în lume.
În știrea respectivă accentul cade în mod vădit nu pe răspunsul la ce?, ci pe cine?. știrea începe cu menționarea elementelor mai importante și mai interesante, apare sursa, data, site-ul de unde telespectatorii se pot informa mai detaliat. Prima propoziție (lead-ul) prezintă esența evenimentului. De asemenea, prezența reporterului la fața locului, a reprezentat o creștere a credibilității din partea spectatorului.
– Divertisment
Gabi Jugaru încheie sezonul trei de farse cu arestări și jafuri!
În ediția din 7 iunie, care încheie al treilea sezon de farse la Pro Tv, Gabi Jugaru pune la bătaie două scenarii diabolice: după ce două bucureștence s-au trezit cu cătușe la mâini și au fost pe punctul de a fi arestate, un arădean a trăit pe pielea lui spaima de a-și vedea magazinul spart. În prima parte a emisiunii Jugaru Shukaru difuzată pe 7 iunie de la ora 23.00, farsorul de la Pro Tv pune pe jar două tinere din Capitală: ele sunt acuzate că au lovit un cerșetor până acesta a ajuns în spital și, prin urmare, vor fi arestate. Cu cătușele la mâini, acestea încearcă să se apere și susțin că sunt nevinovate.
Întâlnirea cu Gabi Jugaru se lasă cu țipete, iar până la urmă fetele recunosc că au fost păcălite de-a binelea de echipa Jugaru Shukaru, și tot în ultima ediție a acestui sezon, Jugaru îl ia complice pe Helmuth Duckadam și pune la punct o farsă pentru un văr al fostului fotbalist: victima este anunțată că doi hoți i-au spart magazinul de bijuterii din Arad și, supărat, omului nu-i vine să creadă că are un asemenea ghinion.
Știrea respectivă se încadrează domeniul divertismentului, trezind atenția telespectatorului prin tonul știrii, ironic, sugerat de prezentatoarea de știri, Monica Dascălu. Cu toate astea știrea nu reprezintă un punct forțe în opinia telespectatorilor, care plictisiți de farsele lui Gabi Jugaru, vor fi tentați să schimbe canalul.
– Eveniment
Și-a ținut mama moartă în casă trei ani pentru 1500 de lei pe lună!
Incredibilul caz s-a petrecut la Cluj, într-un imobil din cel mai mare cartier al orașului. Culmea este că vecinii intraseră la idei din cauza mirosului și făcuseră mai multe sesizări la primărie, dar nu s-a luat nicio măsură. Adevărul a ieșit la iveală abia acum, când fiul, cuprins de remușcări, s-a dus la poliție și a povestit totul. Criminaliștii au găsit cadavrul mumificat al femeii pe patul pe care zăcuse ani de zile înainte să moară.
Bărbatul a explicat că este invalid și are o pensie de doar 310 lei pe lună și nu își putea permite să piardă pensia de 1500 de lei pe care o încasa în numele mamei. Vecinii spun că femeia de 83 de ani, oarbă și bolnavă de Alzheimer, nu ieșea de ani de zile din casă, așa că nu au bănuit nimic. Fiul, care locuia în blocul de vizavi, apărea în fiecare lună înainte de ziua de pensie.
Oamenii au fost alertați însa de mirosul tot mai greu care venea din apartament. Intrase la idei până și poștașul. Cadavrul a fost dus la Institutul Medico-Legal, pentru a se stabili cauza morții. Fiul este acum audiat de polițiști, iar soția lui refuză să dea explicații.
Știre cu un caracter șocant, imagini de la fața locului, interviuri luate vecinilor care nu pot să conceapă ce a fost în capul băiatului. Reporterul aflat la fața locului prezintă situația și aduce date apărute după finalizarea materialului.
Aceste știri au fost difuzate de Pro Tv și le găsim pe site-ul postului. Am enumerat doar câteva dintre ele, deoarece analiza respectivă s-a axat pe mai multe jurnale de știri difuzate de Pro Tv.
Actualul studiu de caz a integrat prezența efectivă în fața televizorului în momentul difuzării știrilor Pro Tv de la orele: 07:00; 13:00; 17:00; 22:30. Metoda folosită în acest studiu de caz este caracterizată ca o descriere obiectivă, sistematică și calitativă a știrilor Pro Tv-ului.
Jurnalul de știri dă tonul în concertul distinct susținut de fiecare televiziune și funcționează ca un veritabil sistem nervos central al ei, însa lucrurile devin, brusc, complicate de îndată ce încercam stabilirea unor repere clare, în virtutea cărora informația brută e susceptibilă de a deveni o informație audoivizuala, integrată în genul știrii de televiziune. Principala calitate a unei informații, care atrage atenția stiristilor de televiziune, este că aceasta să facă referire la evenimente, fapte și opinii care interesează un număr cât mai mare de oameni.
Totodată, e un lucru știut că receptarea mesajului audiovizual este prin excelență instabilă, selectivă și subiectivă, fapt care determină o structurare distinctă și precisă a informației ce urmează să devină știre de televiziune. Nu în ultimul rând, profilul eterogen al publicului telespectator, căruia i se face oferta mediatică precum inerția ori cantonarea profesioniștilor de televiziune în rutină câtorva practici de selecție și de redactare a știrilor pot influența decisiv calitatea, credibilitatea și ritmul unui jurnal televizat .
Postul Pro Tv reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informație disponibile în societatea noastră. La orele propuse pentru jurnalul de știri, un flux continuu de vorbe și imagini pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor în fiecare zi.
Pro Tv ne oferă în fiecare zi știri din diferite domenii, un cumul de informații considerate esențiale de jurnaliști, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat al unui gen publicistic.
Antena 1 este un post de televiziune din România, lansat în anul 1993 ca televiziune regională care emitea în București și în zonele din jurul capitalei. In 1993, Dan Voiculescu investește în prima televiziune comercială din România. Antena 1 difuzează pentru început filme și știri. La lansarea sa, Antena 1 era o premieră pentru România. A fost primul demers investițional în zona televiziunii comerciale, bazat în totalitate pe un business privat local, românesc.
Mix-ul de programe propus de Antena 1 este, în acest moment, unul de tip generalist care include jurnale de știri, show-uri de divertisment, filme și seriale atât de pe piețele externe cât și ficțiune produsă pe plan local, transmisiuni sportive în exclusivitate în România precum meciurile de fotbal din campionatul intern, emisiuni de tip magazin, programe pentru copii, prin intermediul rețelelor de cablu și a celor de satelit.
La fel ca și în cazul postului Pro Tv, știrile Antenei 1 reprezintă elementul definitoriu al canalului, amprenta care își face simțită prezența în ceea ce privește influențarea opiniei publice.
Conform pe de o parte atât opiniei publice cât și analizelor de specialitate din cadrul media, Antena 1 a încercat dintotdeauna să țină pasul cu postul Pro Tv, în special în ceea ce privește rubrica de știri, de sport, divertisment și pe latura secundară, difuzarea filmelor.
La fel ca și în cazul Știrilor Pro Tv analizate mai sus, și principala rubrică de știri a Antenei 1, Observator, adoptă în cea mai mare totalitate atât formatul cât și distribuția acestei rubrici. Pe parcursul timpului, de la lansarea sa, postul tv Antena 1 a încercat să adopte tacticile și politicile postului concurent precizat, astfel încât aceste manevre s-au resimțit din plin și se resimt și astăzi în principalele știri informative și emisiuni de divertisment.
Așa cum am precizat, principala rubrică informativă a postului tv Antena 1, Observator are un orar de difuzare similar Pro Tv-ului, respectiv știrile de dimineață, la ora 7, cele de prânz ora 13, după amiază, ora 16 și cele de seară la ora
19.
Senzaționalul prezentării știrilor Observatorului se remarcă bineînțeles că și cazul celor de la Pro Tv. Observatorul matinal este într-un format duo de cuplu ca în cazul știrilor Pro Tv, dinamic, cu rubrici noi și o nouã imagine. Olivia Pãunescu și Vali Butnaru prezintă în fiecare dimineațã, începând cu ora 06, cele mai importante evenimente ale zilei. Olivia Pãunescu a pãșit în lumea televiziunii ca reporter, iar dupã câțiva ani de intervenții live a trecut la pupitrul știrilor sportive, în cadrul unei televiziuni de știri. „Pentru mine, Observatorul matinal reprezintã un nou început, din toate punctele de vedere. Experiența mea cu televiziunea a început în urmã cu mai bine de șase ani de zile, însã acum simt cã mi-am gãsit perechea!”.
„Perechea” este colegul ei de pupitru, Vali Butnaru. Vali nu este nici el strãin de pupitrul știrilor: mai bine de un an de zile a prezentat buletinele de dimineațã în cadrul unei televiziuni de știri. „De când mã știu mi-am dorit sã prezint Observatorul. Mă uitam la Sandra și Lucian în fiecare searã, iar de la Sandra am avut ocazia sã fur câteva taine ale acestei meserii, într-o școalã de televiziune.”, a precizat.
Mihaela Călin prezintă știrile Observatorului de la ora 13 cât și de la ora 16. Cei cinci ani de experiență la matinal au pregătit-o pentru nebunia jurnalelor care se construiesc, de multe ori, când evenimentele încă sunt în desfășurare, când încă nu se cunosc toate detaliile. Dar pentru că Mihaela este jurnalist și fost reporter de "linia întâi" pentru Observator, știe că neprevăzutul este ceea ce face această meserie mai incitantă și mai frumoasă.
Trecerea la Observator 13 și Observator 16 a fost o provocare pentru Mihaela, o provocare de care se bucură în fiecare zi alături de dumneavoastră."Observator 13 este o nebunie! Atunci începe ziua cu adevărat și noi selectăm primii știrile zilei. Lucrurile sunt încă neclare la ora aceea, evenimentele sunt în desfășurare și tu trebuie să informezi rapid și corect. Nu e ușor, dar te ține în priză și mie îmi plac emoțiile. La ora 16 informațiile se mai așează puțin, subiectele prin contur și profunzime", a susținut aceasta.
Vedeta cu greutate a postului tv Antena 1 și implicit a Observatorului este Andreea Berecleanu pe care o putem așeza în concurență cu Andreea Esca și pentru faptul că acesta prezintă la același interval orar respectiv ora 19, rubrica de știri a Observatorului ce bineînțeles este rivală celei de la Pro Tv.
Începând cu 1996, ea a prezentat întotdeauna știrile cu soțul ei, Andrei Zaharescu, fie că a fost vorba de Știrile Pro TV, sau de Observatorul Antenei 1. Din 1995 până în 2003 a prezentat știrile la Pro TV. Din 2003, ea a revenit la Antena 1 prezentând Observatorul. Principalele vedete ale posturilor precizate au intrat chiar și într-un conflict recent pe tema paternității ideii de a promova ia românească. Într-o postare pe o pagină de socializare, știrista de la Antena 1 a acuzat-o pe omoloaga sa de la Pro TV că i-a copiat inițiativa de a purta ie în încercarea de a-și face reclamă propriei reviste.
Prezentarea știrilor de weekend îi revine Ancăi Rusu care este cea mai nouă membră a echipei Observator, alăturându-se stației centrale Antena 1 în luna aprilie 2010, după ce timp de un an și jumătate a fost editor-prezentator la GSP TV. Anterior, a lucrat la Antena 1 Suceava, locul unde a luat pentru prima oară contact cu televiziunea și unde a experimentat aproape toate fațetele jurnalismului de televiziune. A fost pe rând, reporter, redactor, redactor-șef, moderator, realizator și prezentator și atunci când a crezut că a atins pe plan local toate etapele, a venit la București, la o probă pentru un post de prezentator la Antena 1.
Întâmplarea a făcut ca, în același timp, să se desfășoare și un casting pentru postul de prezentatoare a știrilor de la GSP TV, post pentru care Anca a fost remarcată și selectată. Și-a abandonat astfel, pentru un timp, visul de a intra în echipa Observatorului, însă oportunitatea a apărut, din nou, în 2010 și, de data aceasta, nu a mai refuzat-o.
Geanina Ilies prezintă Sportul la Antena în fiecare seară de la ora 19:55. După doi ani petrecuți la pupitrul știrilor sportive la o altă televiziune, Geanina a decis să facă transferul anului la Antena 1. Despre acest lucru, Geanina spune că ambiția a ajutat-o să progreseze, iar postul de la pupitrul știrilor este acum rasplata muncii sale.
"A fost mai mult ca sigur un «gând la gând, cu bucurie». Cum televiziunile puternice știu întotdeauna ce vor, recunosc, Antena 1 a făcut primul pas. Acest "transfer" e cea mai frumoasă răsplată a muncii mele de până acum. Am crezut mereu în capacitatea și ambiția mea de a progresa", spune Geanina.
Antena 1 pe lângă edițiile Observatorului enunțate, difuzează în cursul săptămânii după rubrica de seară a știrilor, Observatorul Special care adună în principal cele mai importante știri dar și senzaționale și timp de jumătate de oră le acordă timp pentru a le prezenta pe îndelete.
Octavia Geamanu a intrat în presa din postura de redactor la ziarul "Impact în Gorj". După doi ani a decis să intre în televiziune și a luat castingul la Antena 1. A făcut modeling, teatru, dar tot televiziunea a rămas marea dragoste. După doi ani la GSP TV, a revenit la Antena 1. Aceasta a intrat în lumea jurnalismului acum mai bine de nouă ani. A început în presa scrisă și a continuat în cadrul stației locale Antena 1 Targu-Jiu.
Din anul 2007, Octavia a venit în București și timp de un an și jumătate a ocupat poziția de reporter al Antenei 1. Au urmat doi ani ca prezentator al Știrilor GSP TV, televiziunea de sport din cadrul Intact Media Group. Din septembrie 2010, Octavia s-a reîntors în redacția Observatorului ca reporter.
Trebuie spus că cele mai importante concepte cheie ale postului PRO TV, sunt însăși titulatura canalului, CÂȘTIG și NUMAI. Numele postului, rostit,cântat, scris, a fost supus unei zeificări lente. PRO TV te învață, PRO TV te conectează, PRO TV…
Câștigurile propuse de PRO TV, atât de necesare în acastă perioadă de sărăcie, au atras după sine alte câștiguri, de data aceasta înaudiențe și cote de piață. După 18 luni de campanii susținute, în iunie1997, postul deținea 42 de procente de piață.
Prima sintagmă folosită drept slogan PRO TV –„TE UIȚI ȘI CÂȘTIGI!“ a avut un asemenea succes încât nu numai că a fost parodiată, în alte produse mediatice intrând astfel în cultura orală, dar afost reluată, chiar la PRO TV, sfidând regulile publicității, de încă cinci ori. Și anume: „VOTEZI ȘI CÂȘTIGI!“, pentru alegerile din 1996 „DĂRUIEȘTI ȘI CÂȘTIGI“, pentru Revelionul 1998, „NU UIȚI ȘI CÂȘTIGI“, în campaniile de întărire a imaginii după doi ani de la lansare, „RIȘTI ȘI CÂȘTIGI“, „ȘTII ȘI CÂȘTIGI“ pentru emisiunile interactive.
Antena 1 s-a clasat mereu pe poziție de concurență și rivalitate, de imitare și de preluare a unor concepte de rubrici, ediții, emisiuni, fiind mai mereu criticată și nereușind de fiecare dată să sustragă telespectatorii fideli postului concurent.
În privința acurateții, clarității și corectitudinii rubricilor de știri, nu putem decât să remarcăm canalul Pro Tv, de cealaltă baricadă putem clasa Observatorul Antenei 1 care de multe ori transformă știrile evident comice într-unele tragice, influențând astfel percepția și opinia publică. Dacă pe un canal se râde la știrea respectivă pe altul aceasta capătă o nuanță acută de dramă, tragic și gravitate prin tonalitatea și expunerea sa.
Astfel aflăm de la Știrile Pro Tv, despre pățania unui individ în stare de ebrietate, mai zis de aventura sa de a traversa strada în postura aceasta, completând cu faptul că în final acesta a reușit să adoarmă, prăbușindu-se practic pe bulevard și trăgând un pui de somn. Antena 1, Obsevatorul, dorește că opinia publică să perceapă o cu totul altă realitate și s-o influențeze, sublinind faptul că nici o persoană nu a binevoit să acorde o mână de ajutor bețivului care dormea pe stradă și că toți ceilalți șoferi au trecut nepăsători. Din imaginea evidentă, nu putem evidenția decât nuanța de comic a evenimentului, în ciuda faptului că omul era beat criță și a considerat că este mai bine să adoarmă.
Pentru cea mai mare parte a românilor, știrile de televiziune rămân sursa de informații cea mai penetrantă și cea mai de încredere din lume. Acestor știri li se acordă o mai mare credibilitate decât celor din ziare sau de la radio, probabil pentru că ele sunt percepute ca fiind mai puțin părtinitoare decât cele din presa și datorită faptului că oferă dovezi în imagini, fapt inaccesibil radioului. Emisiunile de știri constituie totodată una dintre cele mai populare surse de programare ale televiziunii: programele de după amiază și de seară de știri de la Pro Tv se află cu regularitate pe primele locuri ale aprecierilor iar pe loc doi s-ar situa concurenta Antena 1.
În urma relatării analizei știrilor de la Pro Tv și a celor de la Antena 1, se poate remarca că, deși Pro Tv este un post de televiziune cu cele mai de încredere știri, cu o audiență mare din rândul publicului, cu o apreciere deosebită pentru calitatea știrilor difuzate, câteodată acesta se confruntă cu probleme de percepție și de limbaj, din cauza faptului că distanța dintre cei ce comunică și cei care receptează este prin natura ei un obstacol în calea realizărilor legăturilor de solidaritate socială, iar atunci când ea este dependentă și de calitatea canalului prin care se încearcă o asemenea apropiere, situația se complică sensibil.
În consecință, jurnalistul trebuie să își adapteze stilul și organizarea informației în conformitate cu particularitățile concrete ale canalului de comunicare ales, pentru a evita apariția unor probleme de percepție și de limbaj din partea telespectatorului.
CONCLUZII
Ocupând un loc central în sistemul de comunicare cu exteriorul al întreprinderii contemporane, publicitatea se evidențiază a fi un mijloc și, totodată, un proces de informare nepersonală – de masă -incitativ și rentabil, prin intermediul unor mesaje promoționale standard, ce ajung la auditoriul țintă cu ajutorul mijloacelor de comunicare de largă circulație (mass-media).
Publicitatea este un fenomen vizibil al lumii în care trăim, nimeni nu o poate evita și fiecare dintre noi suntem influențați în deciziile pe care luăm de acest fenomen. Ce ar însemna lumea modernă fără publicitate? Publicitatea beneficiază, de anumite elemente de superioritate care o fac greu, chiar imposibil, de înlocuit și anume: capacitatea sa de a genera emoții, de a realiza asocieri la nivelul mărcii, de a construi sensuri, semnificații și de a opera diferențieri.
Mijloacele utilizate în lumea comunicării sunt din ce în ce mai numeroase, publicitatea fiind destul de puternic concurată de apariția și dezvoltarea puternică a noilor tehnologii de comunicare. Televiziunea este principalul mijloc de informare în masă la nivel mondial, putând fi considerată fără rezerve una din cele mai importante tehnologii ale comunicării.
Ca mijloc de transmitere a mesajului publicitar, televiziunea este altceva decât un ziar cu sunet, altceva decât un radio cu imagini; ea este o combinație unică de elemente care contribuie la obținerea de avantaje certe printr-o comunicare adevărată. În calitate de consumator viața este invadată de o mulțime de oportunități, de posibilități mutiple de a alege, de mesaje diferite pentru luarea de decizii, chiar dacă singura decizie pe care o poate lua este acordarea de atenție pentru un moment acestor mesaje. Fiecare moment de răgaz este perceput de marketer ca o oportunitate de a întrerupe și de a solicita atenția. Singura problema este dacă consumatorul vrea să primească mai multe mesaje publicitare.
Consumatorul este bombardat zilnic cu sute de mesaje publicitare și de aceea este nevoie de o comunicare creativă, de alegerea momentului potrivit și plasarea imaginativă în mijloacele de comunicare în masă a mesajelor pentru a face ca publicitatea să se impună. Ascensiunea noilor tehnologii duce la schimbarea dramatică a mediului de activitate al mijloacelor de informare.
Mass-media este sursa unor fenomene sociale, a unor comportamente și moduri de a gândi de o amploare și importanță deosebită (de exemplu: lacrimile vărsate în fața serialelor TV, explozia de bucurie și revărsarea nocturnă a mii de oameni pe străzile Bucureștiului după transmisia în direct a victoriilor echipei naționale de fotbal la Cupa Mondială).
Între noi și lume, se interpune treptat un mediator, o instituție care adună informațiile, le filtrează, le ambalează în forme accesibile și le difuzează, facilitând astfel accesul la realitate. Astfel, societăți întregi depind de mass-media pentru a stăpâni, înțelege și judeca lumea înconjurătoare.
Deținând monopolul asupra "accesului la lume", presa oferă o anumită versiune asupra realului. Fluxul permanent de mesaje, difuzat de mass-media, învăluie aproape în întregime individul și societatea, nelăsându-le timp de reflexie, de verificare, de analiză critică a versiunilor oferite.
Produsele mass-mediei reprezintă informații referitoare la starea vremii, situația circulației, rapoartele poliției, etc, care dau cititorului, privitorului, ascultătorului sentimentul reconfortant al "investiției" – omul cheltuiește timp și bani pentru informațiile care au o valoare de utilizare imediată, concretă.
Prin consumul produselor mediatice, milioane de oameni se găsesc legați prin nenumărate fire nevăzute, ei împărtășesc aceleași constructe culturale, posedă cunoștințe asemănătoare și sunt expuși unor simboluri, stări afective analoage; astfel, un apel lansat prin mass-media declanșează un val de solidaritate ce depășește granițele și deosebirile politice, religioase sau culturale. Datorită presei, oamenii descoperă că împărtășesc aceleași valori, că se pot mobiliza pentru aceleași scopuri.
Este evident că tehnologiile moderne ne schimbă viața și au un impact tot mai puternic, atât asupra consumatorului cât și asupra a ceea ce acesta așteaptă de la organizații și de la mesajele transmise de ele. Prin lucrarea de față, s-a încercat înțelegerea acestor schimbări și identificarea unei modalități eficiente de exploatare a noilor oportunități.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influentarea Opiniei Publice Prin Mass Media (ID: 107114)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.