Influenta Web 2.0 Asupra Comunicarii Politice
CUPRINS
Introducere
Capitolul I.
I.1. Obiectivele și ipotezele cercetării
I.2. Metode și surse
I.3. Aspecte introductive
I.4. Elemente care influențează procesul de comunicare
I.5. Comunicarea politică
Capitolul II: Comunicarea politică în epoca web 2.0
II.1. Specializarea comunicării politice online
II.2. Comunitățile virtuale
II.3. Avantaje aduse de social media
II.4. Promovarea acțiunilor colective
II.5. Organizarea pentru campania politică a lui Barack Obama
Capitolul III: Contextul alegerilor prezidențiale americane din 2008
III.1. Analiza cheltuielilor de campanie
III.2. Rolul tinerilor americani în viața politică
III.2.1 Votul populației tinere
III.3. Susținerea tinerilor în contextul alegerilor prezidențiale din 2008
III.4. Strategia new media folosită în campania lui Howard Dean
III.4.1. Sloganul campaniei
III.4.2. Comunicarea politică de jos în sus
III.4.3. Activitățile derulate în mediul online
III.5. Principalele caracteristici ale comunicării new media din 2007
III.5.1. Schimbări fundamentale aduse în new media
Capitolul IV. Studiu de caz: Analiza campaniei lui Barack Obama din 2008
IV.1. Departamentul de comunicare versus departamentul new media
IV.2. Dispersarea informației în mediul online
IV.2.1. Publicitatea online
IV.2.2. Folosirea rețelelor sociale
IV.2.2.1 Campanie pentru obținerea nominalizării democratice
IV.2.2.2. Cursa pentru președinție
IV.2.3. Rolul și frecvența actualizărilor online
IV.2.4. Utilizarea telefoanelor mobile
IV.3. Aspecte generale ale campaniei
IV.4. Importanța conținutului creat de utilizatori
IV.5. Imaginea candidaților
IV.5.1. Imaginea pozitivă
IV.5.2. Stilul de comunicare
VI. Bibliografie
VII. Anexe
Lista figurilor
Figura 3.1: Cheltuielile prezidențiale din 2008 – Barack Obama 22
Figura 3.2: Cheltuielile prezidențiale din 2008 – John McCain 22
Lista tabelelor
Tabel 3.1: Fonduri strânse/cheltuite 20
Tabel 3.2: Cheltuielile campaniei din 2008 21
Tabel 3.3: Cheltuieli media 23
Tabel 3.4: Rata de vot a tinerilor în 1972-2000 24
Tabel 3.5: Rata de vot a tinerilor în 2002-2006 26
Tabel 4.1: Rezultatele căutărilor pentru Obama și McCain în 08.11.2008 39
Tabel 4.2: Statisticile Facebook, MySpace, Youtube și Twitter din 08.11.2008 40
Introducere
De-a lungul istoriei politice mass media au jucat un rol important în succesul campaniilor electorale. Odată cu apariția noilor tehnologii și a internetului, viața indivizilor și sfera politică s-au schimbat radical, comunicarea actorilor politici dezvoltându-se într-un ritm alert. Web 2.0 reprezintă cea mai recentă inovație în materie de comunicare de masă, prevede mijloace de diferențiere a informațiilor politice și posibilitatea implicării în acțiuni publice, avantajele sale fiind ușor sesizabile. În zilele noastre, popularul fenomen new media este reprezentat de site-urile de socializare. Cele mai cunoscute instrumente social media sunt Facebook, Twitter, Youtube și blogurile. Cultura mediului online s-a schimbat în mod cert odată cu apariția social media, milioane de oameni au devenit utilizatori, încorporând treptat aceste platforme de socializare în rutina lor zilnică. Noul mediu, cu un potențial atât de larg leagă indivizii printr-un numitor comun, "spațiul virtual". Acest spațiu virtual este infinit, cetățenii sunt invitați la dialog, putând participa la un proces politic constant, direct și personal. Capacitatea de informare a indivizilor asupra evenimentelor și reacția lor în timp real facilitată de comunicarea online a transformat societatea noastră în ceea ce Marshall McLuhan numea un "sat global". Noul mediu folosit eficient de către candidații politici poate avea numeroase avantaje, printre care se numără: sporirea vizibilității, mobilizarea votanților, crearea conexiunilor emoționale cu audiența și nașterea mișcărilor sociale. Folosirea internetului, a instrumentelor și strategiilor de comunicare au jucat un rol major în nașterea mișcărilor sociale. Capacitățile interactive ale noilor tehnologii au sporit participarea publică și s-a creat o sferă publică virtuală unde cetățenii discută probleme de interes public. În această sferă ia naștere opinia publică care își poate exercita influența asupra acțiunilor politice. Lucrarea de față își propune o analiză critică a modului în care Web 2.0 a putut modifica sistemul politic din America, a felului în care s-a adaptat comunicarea politică în paralel cu dezvoltarea spațiului virtual, rolul internetului în comunicarea politică și ce alte strategii ar putea oferi Web 2.0 în vederea îmbunătățirii comunicării politice. Influența exercitată de către noile media în contextul campaniei prezidențiale din 2008 a lui Barack Obama va constitui obiectul cercetării acestei lucrări.
Capitolul I.
I.1. Obiectivele și ipotezele cercetării
Am decis să radiografiez modul în care comunicarea politică s-a adaptat odată cu apariția web 2.0 și să cercetez felul în care a reușit Barack Obama să câștige alegerile prezidențiale din 2008 folosind noile media. Pe parcursul lucrării aș dori să aflu dacă strategia de comunicare folosită în new media de către echipa de campanie a lui Barack Obama a fost principalul motiv pentru care tinerii care l-au votat au optat pentru promisiunea sa pentru schimbare și caracterul său, în defavoarea experienței sale politice sau a partidului politic din care făcea parte (1). Atât organizarea comunităților cât și promovarea acțiunilor de jos în sus folosite în new media au contribuit la rezultatele alegerilor. Acest mix, alături de strategia de comunicare bine definită, l-a propulsat pe Barack Obama în fața contracandidaților săi (2). Ineficiența strategiilor de comunicare ale contracandidaților săi i-a permis lui Barack Obama să câștige electoratul tânăr, lucru care i-a asigurat victoria în cursa prezidențială (3).
I.2. Metode și surse
Acest studiu de caz este o abordare empirică care are ca scop prezentareai impactului pe care l-a avut fenomenul new media în rândul tinerilor americani sub 30 de ani la alegerile prezidențiale din anul 2008. Studiul reprezintă o analiză efectivă a modului în care comunicarea politică s-a adaptata odată cu apariția Web 2.0.
În centrul analizei cu privire la influența pe care a avut-o Web 2.0 asupra comunicării politice în campania electorală a lui Obama din 2008 se află trei ipoteze de cercetare: Strategia de comunicare folosită în new media de către echipa de campanie a lui Barak Obama a fost principalul motiv pentru care tinerii sub 30 de ani care l-au votat au optat pentru promisiunea sa, în defavoarea experienței sale politice sau a partidului din care făcea parte (1). Promovarea acțiunilor de jos în sus folosite în new media, alături de strategia de comunicare bine definită l-a propulsat pe Obama în fața contracandidaților (2). Ineficiența strategiilor de comunicare ale contracandidaților săi, i-a permis lui Barak Obama să câștige electoratul tânăr, lucru care i-a asigurat victoria în cursa prezidențială (3)
Pentru realizarea acestui studiu au fost analizate și utilizate date din articole de presă, interviuri ale candidaților, websiteurile oficiale, discursuri, platformele de socializare ale candidaților și cărți de specialitate.
I.3. Aspecte introductive
În ultimii ani, în contextul unei lumi aflate într-o continuă schimbare, cu relații sociale extrem de complexe, omul și-a putut găsi salvarea prin procesul de comunicare. Comunicarea reprezintă "o caracteristică fundamentală a ființei umane și exprimă universalul, spre deosebire de comunicație, care se referă la instrumentele, la tehnicile și tehnologiile ce înlesnesc și amplifică procesul de comunicare între indivizi și între colectivități, conferindu-le în anumite cazuri, un caracter de masă”, iar conform lui Charles E. Osgood ”în sensul cel mai general, se vorbește de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influențează un alt sistem, în speță un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă”. Paul Watzlawick consideră comunicarea ca fiind ”conditio sine qua non” a vieții omenești și a ordinii sociale. Definițiile diferă în funcție de autor, astfel, anumiți autori definesc comunicarea ca și un act, postulat necesar pentru buna funcționare a sistemelor sociale. Aceștia dovedesc că termenul de ”comunicatio” nu se referă doar la procesul de comunicare ci și la comunitate, la rândul său însemnând organizare între indivizii care o construiesc. O formă simplă de comunicare a fost propusă de către lingvistul ruso-american, Roman Jakobson, felul în care o persoană utilizează limba este descris în termenii selecției de elemente din dimensiunea metaforică sau paradigmatică. Modelul definește forma franceză a structuralismului, așadar, procesul de comunicare se realizează în felul urmator: emițătorul transmite un mesaj codat, iar odată ajuns la receptor, mesajul va fi decodificat. În cartea sa Probleme de stilistică, Roman Jakobson explică ce presupune procesul comunicării: un emițător trimite un mesaj unui receptor într-un anumit cod, receptorul va decodifica mesajul care este constituit din elementele unui cod care trebuie să fie comun celor doi indivizi aflați în contact.
Procesele de comunicare au suferit diverse schimbări și adaptări de-a lungul istoriei, acestea s-au petrecut în funcție de structurile sociale la care s-au raportat, dar și în funcție de tehnologiile în continuă dezvoltare.
I.4. Elemente care influențează procesul de comunicare
Spațiul public reprezintă o variabilă importantă ce are un impact major asupra procesului de comunicare. În acest spațiu public se regăsesc trei elemente ce dețin o importanță majoră: opinia publică, mass-media și new media. Primele referiri despre comunicare au apărut încă din Antichitate și au avut în vizor cel puțin două domenii importante: fundamentarea discursului și știința gândirii corecte. Platon a făcut referirile la primulul element important din această ecuație, opinia publică, vorbind despre felul în care un obicei rău poate fi îndepărtat folosind forța opiniei celor din jur. Termenul de opinie publică va apărea în Eseurile lui Montaigne din 1588. Din punct de vedere sociologic, la sfârșitul secolului al XVI-lea, opinia publică era prezentă. “Abordarea sociologică a acestui fenomen nu se putea face decât după o perioadă marcată de evenimente sociale majore și, deopotrivă, de mari prefaceri tehnologice. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la sfârșitul celui de-al XIX-lea, scena politică europeană a fost zguduită de mari mișcări de masă – Revoluția Franceză, revoluțiile anului 1848, Comuna din Paris.” Astfel de evenimente puneau în lumina reflectoarelor forța maselor, a unor mulțimi care aveau ca și punct comun nemulțumirea. Charles Horton Coolez spunea în anul 1894 în teza sa de doctorat “comunicarea ideilor și transportarea mărfurilor de la un loc la altul, dintr-un punct în altul, creează firele care țin oamenii laolaltă”.
Al doilea element este ilustrat de către mass-media, care reprezintă “un mijloc de comunicare sau un mediu este canalul prin care un mesaj călătorește de la sursă la receptor”. Mass-media se folosește de aceste canale pentru a transmite diverse mesaje audienței largi, eterogene și răspândite geografic. Comunicarea de masă face referire la modul prin care o organizație produce, cu ajutorul unui aparat sau a mai multor aparate, mesaje publice către publicul larg. Conținutul comunicării cunoaște o expansiune nemărginită, devenind din ce în ce mai specializat în ultimele patru decenii, însă canalele de comunicare de masă își pastrează potențialul de a ajunge la un public larg.
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor, s-au creat și noi modele pentru a ilustra comunicarea de masă prin internet. Noile media au impus regândirea spațiului comunicațional politic și a strategiilor electorale. În ultimii ani, s-a putut sesiza trecerea de la tipar la online, iar rolul presei scrise a fost preluat cu ușurință de către internet. Peste 60 % din populația țărilor dezvoltate s-a adaptat acestor schimbări și are în posesie cel puțin două aparate cu acces la internet. În momentul de față site-urile de socializare creează și furnizează știri pentru informarea maselor. Noțiunea de Web 2.0 se bazează pe o întreagă serie de noi tehnologii. Această nouă tehnologie face tranziția de la internetul în care utilizatorii puteau doar să citească la internetul în care aceștia au posibilitatea să citească și să scrie. În acest mod, consumatorii de web devin autori, creatori și distribuitori de conținut online. Internetul a făcut posibilă dispariția intermediarului, comunicarea în acest caz devenind directă și bidirecțională. După inventarea WWW, în jurul anilor 1990, interentul era plin de pagini personale, acestea putând anticipa blogurile și platformele de socializare din ziua de azi “dacă social media se referă la procesele de interacțiune socială prin internet, sintagma web 2.0, folosită pentru prima oară în 2004 definește o serie de aplicații de web care le permit utilizatorilor să interacționeze și să contribuie în WWW, în loc să consume pasiv conținutul creat pentru ei.” În Cartea fețelor, noile media ne sunt prezentate precum o întoarcere la origini, deoarece internetul a fost transformat într-un instrument ce permite schimburile între utilizatori. The Organisation for Economic Co-Operation and Development (OECD) ne prezintă trei caracteristici cheie pe care user-created content (UCC) trebuie să le îndeplinească: conținutul trebuie să fie publicat pe un site accesibil tuturor indivizilor sau pe platforme de socializare accesibile unui grup (1), să reflecte o doză de efort creator (2) și să fie creat în afara rutinelor și practicilor profesionale (3).
I.5. Comunicarea politică
Fiecare societate în parte își transmite normele și valorile membrilor săi, care dețin noțiuni disctincte despre modul de funcționare al unui sistem politic. Comunicarea și stabilirea unui set de reguli general valabile trebuie să se afle la baza unui stat, iar valorile, credințele și simbolurile despre un sistem politic constituie cultura politică a acelei națiuni. Pentru Gosselin comunicarea politică reprezintă “un câmp în care se intersectează diverse modalități de persuasudare a electoratului”. Putem afirma că această definiție a comunicării politice mai este valabilă și în ziua de azi. În Teoria Comunicării, comunicarea politică este definită astfel “o interacțiune instituțională – o interacțiune între actorii politici, mass-media, public și electorat, așadar între participanți cu identitate formală, reprezentativă. În fapt, actorii comunicării politice constituie genuri instituționale cu resurse, proiecte, motivații și mize diferite. Ei interacționează utilizând o serie de coduri și ritualuri menite să producă vizibilitatea domeniului politic – un domeniu destinat prin convenție publicității. Din această cauză, nu de puține ori comunicarea politică trece drept apanajul unei alte instituții, cea a producătorului de imagine publică.” Așadar, comunicarea politică reprezintă o acțiune planificată, având ca scop interacțiunea dintre actorii politici și masa de alegători. Această interacțiune ia forma unor mesaje, cuvinte cheie și a unor opinii. Într-o societate democratică, informația “circulă nestingherită între scena politică și populație”. Cetățenii sunt capabili să facă diferența și să decidă singuri ceea ce este bun pentru ei și ce este bun pentru masa politică.
CAPITOLUL II: Comunicarea politică în epoca web 2.0
II.1. Specializarea comunicării politice online
Odată cu specializarea comunicării politice ne-am întânit și cu americanizarea sa care presupune “adaptarea la acțiunea politică a unor strategii de comunicare specifice pieței.” Aceste strategii îi conferă actorului politic o imagine pozitivă care face parte din memoria colectivă, astfel politicianul poate fi recunoscut cu ușurință de către alegători. Succesul unei imaginii pozitive a actorului politic constă în adaptarea la așteptările publicului. În regimurile democratice, care sunt caracterizate de pluralismul politic, politicienii trebuie să aibă o imagine bine conturată, să poată fi diferențiați de către ceilalți candidați. După atingerea scopului, adică câștigarea alegerilor, imaginea creată pe timpul campaniei trebuie conservată și cultivată în continuare, fară a suferi schimbări bruște de comportament. Astfel, coerența și continuitatea imaginii se mențin prin adaptarea comportamentului la așteptarile publicului. Acest aspect va fi discutat pe larg în analiza campaniei din 2008 a lui Barack Obama.
În momentul în care actorul politic dorește să comunice cu potențialii suporteri, acesta trebuie să scape de masca instituțională rigidă și să se adreseze audienței online pe un ton adecvat și să le înțeleagă problemele “este nevoie de o mai bună înțelegere și a specificului electoratului online, a agendei sale de probleme și a mesajelor de interes”. Un discurs sincer și autentic poate avea un impact major în rândul alegătorilor, care dețin capacitatea de a își influența la rândul lor prietenii. Mecanismele de influență în rețelele sociale sunt aproape nelimitate, însă grupurile din care facem parte sunt limitate, dar conexiunile din jurul nostru sunt mult mai largi. Conform lui Nicholas A. Christakis și James Fowler, fiecare dintre amicii noștrii sunt la rândul lor în legătură cu proprii prieteni sau rude, astfel, întreaga populatie de pe planetă este conectată cu toată lumea. După spusele celor doi profesori de la Harvard, influența socială nu se sfârșește cu oamenii pe care îi cunoaștem. Chiar dacă menținem legătura cu un numar mai mic de prieteni, asta nu înseamnă că restul legăturilor sunt neimportante. Tot în Cartea fețelor, ne sunt prezentate efectele “capitalului social” asupra democrației, studiate de către politologul Robert Putnam. Acesta demonstrează faptul că grupurile strâns interconectate sunt mai bune pentru societate. Astfel, tipul legăturii de ordin social va determina tipul rețelei. Christakis și Fowler punctează cinci principii de funcționare a rețelelor sociale: noi suntem cei care modelează rețeaua (1), rețelele din care facem parte ne modelează (2), prietenii noștrii au influență asupra noastră (3), prietenii prietenilor prietenilor noștri ne influențează (4), rețeaua socială are o viață proprie (5). Așadar, există trei tipuri de influență conform celor doi profesori, toate acțiunile noastre se dispersează în rețeaua socială din care facem parte, în acest fel atât prietenii noștrii, prietenii prietenilor cât și prietenii prietenilor prietenilor vor ajunge să fie influențați de ceea ce am spus sau făcut noi. Procesul de influențare socială a fost regăsit în diverse forme și în campania lui Barack Obama.
II.2. Comunitățile virtuale
În centrul internetului a fost întotdeauna plasat conceptul de comunitate, iar comunitățile din mediul online au început să se extindă odată cu democratizarea spațiului virtual. În perioada în care și-a facut simțită prezența WWW, s-a putut observa și o prezență a unei comunități active de utilizatori în jurul unui produs, acest lucru poate aduce conținut si menține sau crește traficul. Astfel, actorii politici identifică și vizează anumite segmente din populație sau comunități care se mulează cel mai bine pe nevoile lor. Membrii comunităților virtuale sunt ținuți laolaltă datorită relațiilor interpersonale. Fiecare persoană poate face parte din mai multe comunități în același timp, iar rețelele de socializare, de exemplu Facebook, permit o bună creare de comunități în jurul unei persoane, produs sau idei. Comunitățile sunt interesectate cu rețelele sociale într-o mare masură, deoarece fiecare individ poartă cu sine bagajul de interese și preocupări. Având o rată de răspândire mult mai vastă, s-a dovedit faptul că mesajele trimise prin intermediul platformelor de socializare sunt mai durabile în timp decât cele difuzate prin media tradițională. Televiziunea oferă un impact mare, însă dezavantajul este constituit de faptul că acest impact este doar pe moment, nu are o durată foarte lungă de viață precum impactul din new media. De cealaltă parte se află social media, care în anumite condiții poate conferi popularitate prin răspândirea treptată și nu instantanee a mesajului. În urma unui studiu efectuat de către Google s-a constatat că YouTube are un impact mult mai mare decât televiziunea asupra brandurilor.
Din altă perspectivă, social media facilitează o conversație globală, în acest caz actorii politici dețin o masă imensă de informație despre potențialii alegători, în acest fel costurile campaniei scad, nemaifiind nevoie de chestionare costisitoare pentru a putea afla opinia publică dominantă.
II.3. Avantaje aduse de social media
Social media nu trebuie privit doar ca un instrument de promovare și marketing politic, aceste platforme pot fi instrumente extrem de folositoare, dar și vitale în bunele practici de guvernare. Noile media pot conferi transparență, pot stimula dialogul cu masa de votanți, dar pot să și sporească participarea publicului în procesele politice. Erik Qualman precizează “conversațiile deschise la nivel multilateral sunt mai eficiente decât comunicarea unilaterală către public în politică”. Un alt avantaj conferit de social media este faptul că actorii politici au șansa să repare greșeala majoră produsă destul de des: lipsa de dialog cu cetățenii. Lipsa de comunicare cauzează dezinteresul populației față de procesul politic, iar aceasta duce ulterior la absentism și la vot negativ. De regulă, în România, accesul la reprezentanții corpului politic este adesea dificil sau aproape imposibil. Politicienii de pe meleagurile românești (mioritice) sunt obișnuiți să comunice în funcție de ciclul electoral în care se află, în momentul în care se apropie de alegeri, vizibilitatea lor atinge apogeul, începând să fie preocupați de imaginea care ajunge la masa de votanți. După terminarea alegerilor dispar brusc din peisajul new media, uzitând modelul lui Traian Băsescu: ia voturile și pleacă. Pe când în alte părți ale lumii, atât autoritățile cât și candidații partidelor politice se folosesc de noile media pentru a menține un contact permanent cu populația, lucru ce le conferă o mai bună credibilitate ”. Alegerile prezidențiale din 2004 din America și cele din Franța din 2007 au arătat potențialul new media de a stârni interesul tinerilor alegători pentru politică mai mult decât media tradițională”. În cazul Americii, s-a putut observa că social media au contribuit la creșterea prezenței la urnele de vot în 2008, atingând de asemenea și cel mai înalt nivel de participare de la 1908 până atunci.
Chiar dacă internetul este un instrument care motivează relația dintre alegători și candidații politici conferind transparență procesului politic, asta nu înseamnă că votanții își vor petrece timpul de fiecare dată participând la procesul politic. În cele mai multe cazuri, marea majoritate a populației cu drept de vot va prefera să dea un like la o pagina de Facebook a unui politician decât să se prezinte la vot sau să ia anumite acțiuni în acest sens. În cazul lui Barack Obama, campania nu a luat sfârșit odată cu terminarea alegerilor, acest lucru poate fi constat în mediul online, acel loc în care interacțiunile cu populația au loc neîntrerupt. După cum a punctat și Nicolae Frigioiu, imaginea trebuie să fie conservată și cultivată chiar și după terminarea alegerilor. Poziționarea reduce imaginea actorului politic la câteva trăsături, care sunt ușor de reținut de către populație și consolidarea fixează atenția masei de votanți pe această imagine stabilită.
Un alt avantaj al social media este repezentat de diversele mijloace de diferențiere a informațiilor politice și a ideilor și posibiliăților teoretice de participare, dar și un nivel înalt de implicare în negocieri și feedback între liderii politici și alegători. În era Web 2.0 putem participa cu ușurință la un proces politic direct, constant și personal “mobilizează mai eficient anumite categorii electorale”. Activismul a fost energizat și întărit de către platformele de socializare, activiștii având posibilitatea de a se strânge într-un grup ce le oferă diverse canale și instrumente de comunicare care facilitează un schimb rapid de informații. Andrew Chadwick punctează trei aspecte cheie care ar putea ajuta partidele dacă ar folosi noile media. Competiția între partide este extrem de mare, în acest fel, prezența online va ajuta la sporirea vizibilității, chiar dacă aceste partide sunt noi, ele pot concura cu partidele mari care dispun de finanțări, astfel vor putea ajunge la publicul țintă, cetățenii se vor putea identifica cu partidul, iar în cele din urmă numărul de votanți va crește (1). Prin intermediul puterii difuze printre cetățeni se sporește și controlul asupra liderilor politici și a candidaților, această putere faciliteză o relație continuă între candidați și suporteri care au mai multă putere de control asupra liderilor lor. Interacțiunea va ajuta politicienii să își pună la punct programele politice care se află în derulare și de asemenea vor putea răspunde la cererile și așteptările publicului. În acest fel, este probabil faptul ca alegătorii să fie motivați să se angajeze în acțiuni politice și să își ofere sprijinul candidaților în mod activ. (2) În zielele noastre, atât partidele politice cât și candidații, trebuie să se adapteze noilor tehnologii, în acest fel își pot transforma tehnicile de comunicare pe internet în strategii mult mai eficiente. (3). Așadar, folosirea internetului pentru practicarea acțiunilor de ordin politic se adaptează treptat contextului și mediului în care este folosit și este determinată de specificațiile sistemului politic al țării respective.
II.4. Promovarea acțiunilor colective
Folosind informațiile și tehnologiile de comunicare ca și unelte de bază, mișcările sociale au promovat cooperarea, au găsit suporteri și au organizat demonstrații și proteste peste tot în lume. “Web 2.0 a permis transformarea audienței în public activ”. Caracterul viral al protestelor a dus la mișcări pentru înlăturarea regimului comunist din Egipt, iar în final președintele a fost forțat să demisioneze din funcție. Aceste tehnologii faciliteză acțiunile colective, reprezintă instrumente de coordonare a grupurilor, iar uneori au rol de catalizator. Noile media și-au demonstrat capacitățile de întărire a societăților civice și consolidarea democrației în jurul lumii. Angajamentul civic și activismul s-au adaptat societăților virtuale maximizând legăturile lor organizaționale și abilitățile de networking într-o încercare de consolidare a democrației în civilizațiile vestice. Unul dintre cele mai inovative efecte ale digitalului a fost activismul transnațional, care a revitalizat direct democrația globală, care este în momentul de față strâns legată de subiectul e-democrație. Printre autorii care au anticipat un viitor în care cetățenii vor fi implicați în politică prin intermediul internetului se numără Howard Rheingold (2002), Lawrence K. Grossman (1995) și Nicholas Negroponte (1996). Capacitățile interactive ale noilor tehnologii au sporit participarea publiclicului în ultimii ani, iar în acest context s-a creat o agoră virtuală unde cetățenii discută problemele de ordin mondial. În acest spațiu se formează și opinia publică și își exercită influența asupra acțiunilor politice. Aceste probleme vor fi discutate mai pe larg în următoarele capitole.
II.5. Organizarea pentru campania politică a lui Barack Obama
Ideea care a stat la baza strategiei de campanie din 2008 a lui Barack Obama a fost organizarea și abilitatea sa unică de a organiza oamenii în jurul său. Inițiativa i-a aparținut chiar lui Obama să își construiască campania de jos în sus după modelul firul ierbii (vezi Anexa 1). În acea perioadă, senatorul Obama dorea să își transpună experiența sa organizatorică în cadrul campaniei sale. La acel moment, revista Time declara că a adus o schimbare fundamentală politicii, iar acest lucru i-a pavat drumul către victorie. Conceptul care a stat la baza campaniei sale a fost discutat în nenumărate rânduri, deoarece acesta scoate la iveală semnificația tradiției de organizare din cultura americană. Diverși cercetători susțin că echipa sa a beneficiat de suport deoarece aceștia au adaptat strategia de comunicare din new media la ideea de organizare care a stat la baza Statelor Unite. Tradiția de organizare are rădăcini adânci în cultura americană, iar succesul lui Barack Obama provine din cultivarea acestei idei. Punând accentul pe organizarea de comunități, Obama reușește să comunice direct cu potențialii săi suporteri, implicând ideea de unitate în mesajele sale, pe când contracandidații săi Hillary Clinton și John McCain transmiteau mesaje în antiteză cu ale sale. Fraza pe care o repeta în fiecare discurs era “campania este despre voi”, în acest fel le transmitea oamenilor că ei dețin adevărata putere, doar ei pot aduce schimbarea mult dorită. În termeni de poziționare a candidaților, campaniile contracandidaților săi se aflau în antiteză. Întreaga campanie a lui Hillary Clinton era centrată pe ea, în momentul în care și-a anunțat candidatura a spus “Eu am intrat în cursă pentru a câștiga”, în opoziție cu ceilalți candidați care ar fi folosit în mod normal cuvintele noi, nostru. Privind numele site-urilor sale: HillarySpeaksforme care nu mai funcționeză, Hillaryis44 ne putem da seama foarte ușor că atenția sa nu cădea pe masa de potențiali suporteri. În contrast cu aceste nume se află site-ul lui Barack Obama care funcționează în continuare: https://www.barackobama.com/. Spre deosebire de cei doi candidați, John McCain îi avea în centrul campaniei sale pe contracandidații săi pe care îi ataca în mod constant. Strategistul Mark Siegel a observat acest lucru “Atât mesajele sale cât și anunțurile sale sunt negative. Problema cu acest lucru este că va atrage toată această negativitate asupra sa” Încă din titlul articolului se poate sesiza faptul că și presa observase ca John McCain nu transmitea nimic în discursurile sale. În timpul alegerilor, potențialii susținători primeau de la candidați trei tipuri de mesaje: unul dintre ele venea de la Barack Obama care le cerea ajutorul și le amintea că ei pot aduce schimbarea, altul de la Hillary Clinton care le promitea că ea va face diverse lucruri și ultimul mesaj de la John McCain care le amintea că cei doi candidați nu vor face nimic dacă vor fi aleși în funcție. Dezvoltând ideea de comunitate, Obama era persistent prin mesajul sau. El nu doar le-a declarat puterea potențialilor săi susținători, ci chiar le-a oferit-o prin instrumentele new media care au stat la baza campaniei sale. Astfel, strategia sa de comunicare a devenit extrem de importantă în acel moment, după cum a punctat Karen Tumulty, reporter la revista Time, a reprezentat un mod unic de a iși organiza campania.
Felul în care strategia sa de comunicare era concepută i-a impulsionat pe oameni să își folosească propria putere: să fie voluntari, să scrie pe bloguri, să creeze videoclipuri. Strategii săi de campanie s-au asigurat de faptul că indivizii vor simți că aparțin unei comunități și că își vor găsi sprijinul în tabăra lui Obama. În acest fel, campania sa a luat forma unei comunități imense.
CAPITOLUL III: Contextul alegerilor prezidențiale americane din 2008
III.1. Analiza cheltuielilor de campanie
Prin preluarea ideii de organizare în comunități în campania sa, echipa lui Barack Obama a reușit să folosească new media efectiv pentru a dispersa mesajul campaniei și pentru a strânge fonduri. Acest aspect l-a ajutat să obțină un imens avans în fața lui Hillary Clinton încă de la începutul cursei și l-a propulsat în fața lui John McCain în etapa finală. Pe timpul campaniei din 2008, echipa lui Obama a reușit să strânga și să cheltuie mai multe fonduri decât orice alt candidat din istoria Statelor Unite de până atunci. John McCain a reușit să strângă 368 de milioane de $, pe când Obama strânsese 745 de milioane de $.
Tabel 3.1: Fonduri strânse/cheltuite
( Sursă: http://www.opensecrets.org/Pres08/)
După cum se poate vedea în Tabelul 1, Barack Obama a reușit să strângă de două ori mai multe fonduri decât John McCain, același lucru s-a întamplat și cu cheltuielile sale.
Tabel 3.2: Cheltuielile campaniei din 2008
( Sursa: Center for Responsive Politics )
După cum putem observa din Tabelul 3.2, Barack Obama a alocat aproape jumătate din bugetul său total cheltuielilor media, pe când John McCain a folosit aproximativ 30 % din bugetul său pentru acest departament.
Figura 3.1: Cheltuielile prezidențiale din 2008 – Barack Obama
(Sursă: Center for Responsive Politics)
Figura 3.2: Cheltuielile prezidențiale din 2008– John McCain
(Sursa: Center for Responsive Politics)
Din reprezentarea grafică făcută mai sus se poate constata faptul echipa de campanie a lui Barack Obama a alocat un număr mult mai mare de fonduri pentru departamentul media, lucru care l-a propulsat în fața senatorului John McCain.
Tabel 3.3: Cheltuieli media
(Sursă: Center for Responsive Politics)
După cum s-a putut vedea din statisticile prezentate, echipa lui Barack Obama a alocat de trei ori mai multe fonduri pentru media decât John McCain, obținând o mai bună vizibilitate în acest fel. Este de asemena important faptul că Obama a investit mai mult în consultanții media, de unde putem deduce că strategia sa media era mult mai puternică decât cea a lui John McCain.
III.2. Rolul tinerilor americani în viața politică
Acest subcapitol va oferi informații de bază despre angajamentul tinerilor în viața politică din Statele Unite din 1972 până în 2008.
III.2.1 Votul populației tinere
Din anul 1972 până în anul 2000 rata tinerilor care participau la viața politică și mergeau la vot scădea dramatic din an în an, lucru care s-a schimbat în anul 1992.
Tabel 3.4: Rata de vot a tinerilor în 1972-2000
( Sursă: http://www.civicyouth.org/PopUps/FactSheets/FS_Youth%20turnout1972_2002.pdf )
Informațiile din Tabelul 3.4 ne arată că până în anul 2000, numărul de tineri care votau era instabil, având tendința să scadă. Echipa lui Barack Obama a ținut cont de acest lucru, formând o strategie care implica tinerii, care până în anul 2000 nu se prezentau într-un număr mare la urnele de vot.
În Statele Unite, comportamentul de vot al tinerilor urmează un tipar tradițional, depinzând în mare parte de evenimentele importante care sunt prezente în țară în acel moment și dacă există candidați politici care încearca să ajungă la ei. De exemplu, în anul 1972, principalul factor care a contribuit la angajarea tinerilor a fost războiul din Vietnam. În acel context, în America, existau în acel moment tineri care protestau împotriva războiului din Vietnam. Actorul politic nominalizat de către partidul democrat, senatorul George McGovern derula în același timp o campanie anti război împotriva lui Richard Nixon. Considerând răspunsul pozitiv din partea tinerilor de 18-24 ani, senatorul McGovern se aștepta ca tinerii să le aducă victoria, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Cu toate acestea, la alegerile prezidențiale din 1972 au votat cei mai mulți tineri. Din 1972 până în anul 1980, generația intitulată baby boomers (vezi Anexa 2) își pierdea treptat interesul față de alegeri după cum a reieșit și din Tabelul 3.4.
Schimbarea a apărut din nou în anul 1992 (53%) în contextul campaniei lui Bill Clinton. Această campanie era îndreptată către noua generație, având un spirit tânăr. Starurile rock chemau oamenii să voteze, sugerându-le să îl aleagă pe Bill Clinton. De asemenea, acesta și-a făcut apariția la canalul destinat tinerilor din acele vremuri: MTV.
Tabel 3.5: Rata de vot a tinerilor în 2002-2006
( Sursa: The Center for Information and Research on Civic Learning and Engagement )
Datele problemei au început să se schimbe din nou în 2002 când indivizii au început să folosească internetul pentru a angaja tinerii cu spirit civic.
Noua eră a început în anul 2004, când numărul de tineri implicați în viața politică a crescut dramatic. Conform experților, campania online a lui Howard Dean a dus la creșterea numărului de tineri care s-au prezentat la urnele de vot în 2004. Datele din Tabelul 5 ne arată că prezența la vot a tinerilor cu vârste cuprinse între 18-29 ani a crescut din 2002 cu 12%. Motivele acestei creșteri nu au venit doar din cauza campaniei lui Dean, ci și din dorința de implicare a acestui nou grup de tineri care păreau să aibă un sistem de valori diferit decât baby boomers. Acest grup nou, The Millenials, a venit să înlocuiasca generația baby boomers sau Generația X. The Millenials au dominat alegerile din 2004, jumătate din voturi proveneau de la această generație, numărul de indivizi cuprinși în grupul de vârstă de 18-24 ani au avut o participare la urne cu 11 % mai mare decât în 2000. Rezultatele alegerilor au surprins faptul că noua generație era interesată atât de digital media cât și de participarea politică. Conform studiului efectuat de către Lance Benett și Michael Xenos, rezultă că milenialii (vezi Anexa 3) sunt mult mai activi politic decât generația baby boomers: “Tinerii cetățeni au arătat o creștere radicală în citirea știrilor despre alegeri” Știrile au fost discutate cu prietenii lor, de asemenea aceștia s-au gândit la alegeri și la felul în care i-ar putea afecta rezultatul final.
III.3. Susținerea tinerilor în contextul alegerilor prezidențiale din 2008
La începutul anului 2008, era clar faptul că noua generație putea avea un impact major asupra politicii. Chiar dacă milenialii nu au reușit să afecteze rezultatele finale ale campaniei din 2004, aceștia au confirmat că există un model în 2006 când s-au implicat în campanie, au folosit internetul în scopuri politice și au votat într-un număr mare.
Echipa lui Obama a dezvoltat o strategie de comunicare care a ținut tinerii interesați, iar la sfârșitul zilei i-a făcut să voteze. Într-un articol publicat în The Nation după alegeri, ni se spunea “Voluntarii au atins un număr record, tinerii au devenit super forța taberei lui Obama, susținând și energizând ceea ce a devenit una dintre cele mai mari mișcări de tipul firul ierbii pentru o campanie prezidențială cum nu s-a mai văzut.” David Von Drehle jurnalist la revista Time, a numit anul 2008 “Anului votului tânăr” Milenialii au devenit astfel un public critic care l-au propulsat pe Barack Obama în față, având un impact semnificativ asupra rezultatelor finale. Grupuri de tineri cu vârste cuprinse între 18-29 ani s-au prezentat într-un numar mare la alegerile primare, lucru ce l-a ajutat pe Obama să o întreacă pe Hillary Clinton la acel moment. John Della Volpe, directorul sondajelor de la Harvard Institute of Politics a explicat într-un articol că milenialii au fost o resursă crucială în alegerile din 2008. De asemenea, politologul Ruy Teixeira, a confirmat că votul tinerilor a făcut diferența pentru Barack Obama “Victoria datorată votului popular al lui Obama a fost atribuită suporterilor de 18-29 ani. Fară aceste voturi, Obama ar fi câștigat foarte greu mandatul.”
Strategia de comunicare folosită în new media care l-a ajutat pe Obama să atragă tinerii susținători a fost inițiată chiar de alegătorii acestuia care au organizat un grup pe Facebook în anul 2006 Studenții pentru Barack Obama. Grupul a fost creat cu mult înaintea anunțării candidaturii sale. Candidatul a devenit mult mai popular printre tineri după discursul său din Congres, reușind ulterior să obțină sprijin pe verticală, de jos în sus prin campania sa de tipul firul ierbii. Încă de la începutul anului 2007, jurnalul de analiză politică The Nation, puncta potențialul pe care new media îl poate avea pentru Barack Obama: tinerii formau grupuri, bloguri și websiteuri pentru a îl sprijini pe Obama. Joe Trippi, managerul de campanie al lui Howard Dean observase la rândul său acest lucru “Campania lui Obama nu a avut nimic de-a face cu acest lucru, însă deja aveau 250.000 de oameni să îi sprijine. Este incredibil, campania lui Dean ne-a luat 6 luni de zile pentru a putea strânge 139.000 de oameni.”
III.4. Strategia new media folosită în campania lui Howard Dean
Acest subcapitol va oferi informațíi de bază despre campania lui Howard Dean derulată în anul 2004 în new media. În primul rând, campania sa a fost importantă deoarece acesta reușise să strângă mai mulți bani online decât ceilalți politicieni până în acel moment. Faptul că a reușit să ajungă la tineri prin intermediul new media reprezintă cel de-al doilea motiv pentru care campania sa a fost importantă pentru echipa lui Barack Obama. Chiar dacă nu a reușit să mobilizeze electoratul tânăr în mediul offline la fel de bine ca și în mediul online, aceștia au răspuns la elementele campaniei. Acest lucru a semnalat “un moment critic în dezvoltarea infrastructurii politicii online pentru tinerii americani.” Echipa lui Obama a sesizat aceste elemente importante și le-au folosit cu succes în campania din 2008.
Chiar dacă Howard Dean nu a câștigat nominalizarea este bine știut faptul că, campania sa din new media a fost inovatoare în mai multe sensuri, a devenit prima campanie online, în timp ce ceilalți candidați încă foloseau metodele tradiționale. Echipa sa a sesizat avantajele folosirii new media și le-a exploatat în final.
III.4.1. Sloganul campaniei
Sloganul campaniei lui Dean Voi aveți puterea a manifestat schimbările aduse de el în politică. Campania în general și sloganul în particular erau concentrate pe oameni și nu pe meritele candidaților. Într-un model repetat și de către Obama, Dean invita suporterii să participe la dialog, le oferea informații de care aveau nevoie pentru a putea contribui la campanie cu bani, acțiuni sau idei.
III.4.2. Comunicarea politică de jos în sus
Howard Dean a fost primul politician care a validat puterea comunităților online pentru politică în epoca new media. După cum a accentuat Dean, el a învățat singur că politica din zilele noastre trebuie să răspundă cererilor populare ale publicului și să se mute departe de conceptele tradiționale. În timp ce campania sa era în desfășurare, echipa sa transforma comunicarea politică de tipul one way în una de tip two way, reușind să beneficieze de faptul că cetățenii vroiau să ia inițiativă și să acționeze. Multe din ideile de campanie ale lui Dean veneau de jos, ceea ce a fost inovativ a fost faptul că echipa sa a folosit aceste idei venite chiar de la populație. Această campanie a evoluat în una care a fost condusă de către suporteri și comunități. Un exemplu a fost websiteul meetup, care a fost construit pentru a ajuta cetățenii să planifice întâlniri. Însă un suporter a folosit platforma pentru a organiza întâlniri cu Dean, iar în cele din urmă managerul său de campanie Joe Trippi l-a convins să apară în una dintre aceste întalniri. Ulterior acest lucru a devenit un simbol al campaniei sale. Campania lui Barack Obama a fost construită asemănător, fiind proiectată de jos în sus, la fel ca și strategia de comunicare din new media. Sloganul lui Howard Dean era voi aveți puterea, iar Obama a adaptat aceeași strategie, sloganul său fiind Da, putem.
III.4.3. Activitățile derulate în mediul online
Una dintre inovațiile aduse de către Dean a constat din faptul că le-a dat suporterilor oportunitatea de a acționa nu numai offline ci și online. Prima oară, internetul și-a arătat potențialul de a strânge fonduri în anul 2000 când McCain reușise să strângă 2 milioane de dolari online în decursul a două zile. Patru ani mai târziu, Joe Trippi, managerul de campanie a lui Howard Dean descoperea trei inovații majore: comunicarea interactivă care avea loc între susținători și candidat (1), folosirea instrumentelor oferite de către new media pentru a coordona suporterii și voluntarii (2) și utilizarea internetului pentru a strânge fonduri (3).
În 2008 datele problemei s-au schimbat, toți candidații au folosit internetul pentru a strânge fonduri și pentru a atrage suporterii, însă doar echipa lui Obama a reușit să ducă strângerile de fonduri la un alt nivel, atunci când au lansat siteul MyBarackObama. Marshall Ganz, lectorul universitar de la Harvard spunea “campania lui Dean a înțeles cum să folosească internetul pentru a strânge fonduri, dar nu și pentru a organiza oamenii.”
III.5. Principalele caracteristici ale comunicării new media din 2007
Acest subcapitol va fi despre instrumentele de comunicare și modelele care au luat naștere din anul 2004 până la începutul campaniei din 2008. Voi argumenta faptul că principala idee a campaniei lui Obama și anume construirea campaniei de jos în sus prin organizarea oamenilor, corespundea cu principalele trenduri online ale acelei perioade.
III.5.1. Schimbări fundamentale aduse în new media
O schimbare fundamentală adusă în lumea virtuală după campania electorală din 2004 a fost dezvoltarea comunităților online și anume rețelele sociale si cele de împărtășire de conținut. În anul 2007, rețelele sociale precum Facebook și Myspace erau platformele unde utilizatorii, în special tinerii îsi petreceau o mare parte a timpului. În mod simultan, astfel de siteuri precum Youtube și Wikipedia au început să se dezvolte, atingând treptat apogeul. Iunie 2007 a desemnat perioada în care YouTube s-a lansat în nouă țari, iar utilizatorii începeau să îșî posteze propriile videoclipuri. În aceeași perioadă, utilizatorii încărcau în medie 6 ore de videoclipuri într-un minut, crescând treptat la 8 ore, iar ulterior atingând 10 ore și în final 13 ore pe minut. Popularitatea mediului online era în plină ascensiune în acel an, astfel dezvoltarea unei campanii în new media reprezenta rețeta garantată către succes.
Capitolul IV. Studiu de caz: Analiza campaniei lui Barack Obama din 2008
Această parte a lucrării se va ocupa de analiza amănunțită a campaniei din 2008 a lui Barack Obama, de elementele cheie ale strategiei de comunicare folosită în new media de către echipa sa și o va compara cu cea a oponenților. Voi susține că motivul succesului său a constat de fapt în echipa sa care a înțeles natura new media și a tratat-o ca pe ceva nou, folosind o abordare diferită. De asemenea, voi discuta diverse exemple care scot la iveală felul în care strategia sa de organizare l-a ajutat pe Barack Obama să valorifice puterea new media.
IV.1. Departamentul de comunicare versus departamentul new media
Una dintre principalele trăsături ale campaniei lui Obama a fost că operațiunea online a fost condusă de către profesioniști în comunicare și nu de utilizatori de internet. Hillary Clinton și John McCain au avut campanii online și directori de internet, pe când Obama l-a avut director de comunicare în new media pe Joe Rospar care s-a ocupat de campania desfășurată în mediul online. Această diferențiere a termenilor contează foarte mult deoarece determină abordări media diferite. Din structurile organizatorice ale lui John McCain și Hillary Clinton putem deduce faptul că nu au înțeles foarte bine conceptul de new media. Aceștia percepeau mediul online precum o extensie a media tradițională, pe când echipa lui Obama înțelegea că new media este un mix format din instrumente vechi și noi. După cum a menționat chiar Barack Obama “ce nu am anticipat a fost cât de efectiv poate fi folosit internetul pentru a valorifica metoda firului de iarbă, atât din latura financiară cât și din cea organizatorică. Aceea cred că a fost una dintre cele mai mari surprize ale campaniei, cât de puternic s-a îmbinat mesajul nostru cu rețelele sociale și cu puterea internetului. ” Chiar dacă nu s-a așteptat să funcționeze atât de bine, Obama s-a bazat pe internet chiar de la începutul campaniei. Fiecare membru al echipei sale era responsabil pentru un anumit instrument care să se muleze perfect cu trecutul lor profesional. Persoanele care munciseră în televiziune s-au ocupat de campania sa video, reporterii de bloguri, un strategist de comunicare a formulat mesajele text, iar fondatorul întregii mișcări din rețelele sociale s-a ocupat de întreținerea și actualizarea platformelor.
IV.2. Dispersarea informației în mediul online
Un lucru a fost cert încă de dinaintea începerii campaniei, candidații aveau să fie nevoiți să împânzească mediul online pentru a avea cât mai multe șanse de a ajunge la potențialii votanți. Într-un studiu efectuat de către Opinion Research Corporation la începutul anului 2007, se susținea faptul că alegerile din 2008 se vor transforma în “alegerile pe internet” și că președintele ales va deveni în termeni de marketing “o bună achiziție” pentru utilizatorii de internet. Conform studiului, rețeta succesului pentru a putea atrage cât mai mulți votanți a constat în vasta prezență în mediul online. Din cercetarea efectuată de către Opinion Research Corporation a reieșit că în acea perioadă 47% din americanii care utilizau internetul căutaseră deja candidații online. Privind numărul mare de căutări online despre candidați, o bună alegere pentru a obține o mai bună vizibilitate era construirea conținutului în jurul unor probleme de interes ridicat. Astfel, unul dintre principalele scopuri ale candidaților politici era construirea conținutului pentru a putea ajunge în rezultatele căutărilor online pentru știri, imagini, videouri și bloguri. Următoarele subcapitole vor descrie rezultatele obținute de către principalii candidați în 2008.
IV.2.1. Publicitatea online
Acest subcapitol va arăta că deși Obama s-a promovat pe sine și mesajul său în mediul online, acesta a cheltuit mai mult pe acest domeniu decât Clinton și McCain.
Conform lui Kate Kaye, reclama online a contat mai mult decât niciodată în cursa electorală din 2008. Specialiștii în marketing au analizat reclamele sale din mediul online încă de la începutul lui 2007 și au concluzionat că Obama a alocat mai multe fonduri publicității online decât ceilalți candidați și de asemenea a beneficiat cel mai mult din acest lucru. Analiza spune “campania sa a constat din milioane de mici plăți de la donatorii din mediul online și putem asuma că o mare parte din acei bani au venit ca și un rezultat al căutărilor, anunțurilor și emailurilor trimise” În termeni de publicitate, campaniile lui Clinton și McCain erau mai ieftine și mai puțin sofisticate decât campania lui Obama. De exemplu, Hillary Clinton și-a distribuit fondurile sale limitate într-un mod ineficient. În articolul Clinton Spent Far Less Online Than Obama ne sunt prezentate cheltuielile făcute pe publicitatea online de către echipa lui Clinton. În 2007 și 2008 a cheltuit în medie 500.000 $ pe publicitatea online și a folosit doar 57% din bani pentru serviciile de publicitate oferite de către Google. Datele sunt în antiteză cu cele ale lui Obama, care cheltuise în primele patru luni ale lui 2008 peste 3 milioane de $ pe publicitatea online și a distribuit 70% din acei bani către publicitatea Google. După cum am putut afla din datele oferite de către cei de la websiteul ClickZ, toți candidații au folosit serviciul Google AdWords, însă campania lui Clinton a început să folosească acest instrument mai târziu decât Obama, după care a renunțat la el în ultimele două trimestre ale lui 2007. Până când campania lui Clinton a reînceput să folosească din nou serviciul oferit de către Google, alegerile primare aproape se terminaseră. Peter Greenberger care s-a ocupat de departamentul de publicitate politică din cadrul Google sugerează că acest lucru a afectat rezultatul alegerilor primare. “Intraseră deja într-o groapă imensă ținând cont de cât de mic era numărul donatorilor pe care se puteau baza. În tot acest timp, echipa lui Obama construia această listă imensă de donatori și Clinton nici măcar nu se afla în joc.” În cazul lui John McCain, experții de la ClickZ au concluzionat, chiar dacă “avea multe căutări” și unii strategiști chiar susțin că a lansat cea mai bună campanie de marketing însă, eforturile sale din mediul online nu erau la fel de eficiente ca cele ale lui Barack Obama. “Pe când eforturile marketingului digital al lui Obama, incluzând căutările și afișarea publicității, erau privite ca și un mesaj consistent și bine integrat cu campania offline, eforturile digitale ale lui McCain erau văzute mult mai separat de strategie în ansamblu.” Pe deasupra, ca și cu Clinton, bugetul online al lui McCain reprezenta doar o fracțiune din ceea ce Obama a cheltuit. După cum a reieșit din aceste analize, McCain a alocat un buget de 1.53 milioane de $ pentru publicitatea online, pe când Obama a cheltuit 8 milioane de $. Având o strategie mai puternică de publicitate online, a reușit să umple internetul cu mesajul său, lucru ce s-a concretizat în strângerea mai multor fonduri.
IV.2.2. Folosirea rețelelor sociale
Pe lângă publicitate, toți candidații au încercat să încorporeze platformele online gratuite în strategiile lor. Această secțiune argumentează faptul că echipa lui Obama a făcut acest lucru mai bine decât competitorii săi. Prin folosirea new media din timp, campania lui Obama a reușit să construiască o listă imensă de suporteri cu mult înaintea celorlalți candidați.
Încă de la începutul campaniei, Barack Obama a fost prezent pe toate rețelele sociale bine cunoscute ale acelei perioade. Acesta a avut conturi pe Facebook, YouTube, MySpace, Twitter, MeetUp, Flickr, dar și pe cele orientate specific precum LinkedIn, Eventful și multe altele. Scott Goodstein, persoana din spatele conturilor din new media ale lui Obama, a punctat într-un interviu că din moment ce oamenii tind să aibă websiteuri preferate, campania lui Obama a făcut efortul de a ajunge la potențialii suporteri pe rețeaua în care aceștia se aflau. “Unii oameni intră doar pe MySpace. Depinde de unde se află toată ziua. Alții intră doar pe LinkedIn. Scopul nostru este să fim siguri că fiecare suporter online, indiferent de unde se află să aiba o conexiune cu Obama.” Goodstein a mai spus chiar dacă se asigurau că toate informațiile necesare despre candidat se aflau pe fiecare website, alături de butonul donează, scopul suprem al campaniei era să îi facă pe utilizatori să ajungă pe siteul principal MyBarackObama. Acest site este în continuare o rețea socială care a fost concepută de către co-fondatorul Facebookului, Chris Hughes. Websiteul a devenit o platformă intens folosită pentru toate activitățile între utilizatori.
IV.2.2.1 Campanie pentru obținerea nominalizării democratice
Când Obama și-a anunțat candidatura pentru președinție, în luna februarie 2007, numele său era mult mai puțin cunoscut decât cel al lui Clinton. Așadar, scopul său a fost să genereze publicitate, să se introducă publicului larg, să familiarizeze potențialii suporteri cu poziția sa asupra problemelor cheie ale acelei perioade și să strângă cât mai multe fonduri. În contrast cu scopul lui Obama, echipa lui Clinton s-a bazat pe faima sa, marii donatori de care dispunea și în principiu de mass-media tradițională.
Unul din factorii importanți care determină candidații să își aleagă diverse strategii este corelat cu zonele în care se află potențialii lor suporteri. Publicul țintă al lui Obama era conturat cel mai bine în mediul online, ieșind în avantaj față de Clinton. Pe când echipa lui Barack Obama încerca să ajungă la cei care se aflau deja în spațiul virtual, scopul lui Clinton era să îsi aducă suporterii în mediul online. Directorul departamentului de internet al lui Hillary Clinton, Peter Daou, puncta într-un interviu acest lucru “provocarea noastră de la începutul campaniei a fost să aducem cât mai mulți dintre suporterii senatoarei Clinton pe internet.” Diverși experți au punctat aceeași problemă “Obama și Clinton au audiențe diferite și dacă Hillary Clinton era la fel de înțeleaptă în privința new media, nu i-ar fi făcut la fel de mult bine, deoarece nu este audiența sa naturală. Nu este ca și cum numai new media poate convinge o audiență.” În martie 2008, The New York Times raporta că grupul One Million Strong for Barack avea pe Facebook peste 500.000 de membrii, pe când un grup similar pentru Clinton avea mai puțin de 25.000 de membrii. În schimb, grupul One Million Strong Against Hillary avea peste 948.000 de membrii, pe când pentru Obama nu exista un astfel de grup. Ca urmare a faptului că Barack Obama s-a bazat pe electoratul tânăr, i-a fost mai ușor să se promoveze în mediul online și să câștige simpatizanți.
Cu toate acestea, chiar considerând datele demografice, echipa lui Clinton pierdea în favoarea lui Barack Obama. După încheierea alegerilor primare, experții au fost de acord că problema lui Clinton nu a constat doar în faptul că suporterii săi nu erau reprezentați în mediul online la fel de bine ca cei ai lui Barack Obama. După cum a punctat și Roger Cohen, echipa lui Clinton aborda new media inadecvat “Campania lui Clinton a fost de secolul XX, a lui Obama a fost adaptată pentru secolul în care trăim.” Hillary Clinton a făcut diverse gafe în încercarea sa de a acapara internetul. Una dintre particularitățile campaniei online ale lui Clinton a fost incercarea de a umple internetul cu propriile sale websiteuri. Ajunsese la aproape de 20 de siteuri, în loc să dezvolte și să promoveze grupuri tematice pe cele mai mari siteuri de socializare după modelul lui Obama. Aceste websiteuri, nici nu trimiteau în mod direct utilizatorii către siteul său principal. O altă problemă a constat în neîțelegerea diverselor forme de social media care cereau abordări diferite. Hillary Clinton avea conturi pe aproape toate rețelele sociale pe care era prezent și Obama, însă, prezența sa nu era sprijinită de o strategie bine pusă la punct. Un exemplu cert este contul său de Twitter care a fost pus în funcțiune la un an după ce Obama deja îl folosea. De asemenea, numărul de postări era mic, platforma nefiind folosită pentru adevăratul său scop, acela de a lansa comunicarea în doi pași. Chiar dacă Hillary Clinton a folosit o gamă variată de instrumente new media pentru a comunica cu suporterii, aceasta a încercat tot timpul să apeleze la strategiile tradiționale, nereușind să își disperseze mesajul eficient precum Barack Obama.
IV.2.2.2. Cursa pentru președinție
În mod similar, chiar dacă la acel moment John McCain era un politican mult mai cunoscut decât Barack Obama, acesta nu a reușit să profite de acest avantaj. McCain a fost ales pentru prima dată pentru Congres în anul 1982 și de asemenea era cel mai cunoscut și cel mai intervievat, fiind candidatul republican despre care se scria cel mai mult. Chiar dacă John McCain avea deja o bună vizibilitate la momentul începerii campaniei și Obama devenise cunoscut tocmai în anul 2004 după discursul său de la convenția democratică, Barack a fost prezentat într-o manieră mai bună decât McCain. Un cercetător a reușit să le compare într-un articol prezența online a celor doi candidați în data de 8 noiembrie 2008.
Tabel 4.1: Rezultatele căutărilor pentru Obama și McCain în 08.11.2008
( Sursă: Barack Obama Vs. John McCain Social Media and Search Engine Scorecard )
Din acest tabel reiese faptul că Obama îl întrecea pe John McCain în fiecare criteriu de căutare, mai puțin în cel al știrilor, unde John McCain conducea în fața lui Barack Obama. Cu toate acestea, până în acel an, McCain avea la activ 26 de ani de expunere politică la nivel național, în comparație cu cei patru ani de atunci ai lui Barack Obama. Acestea fiind spuse, din punctul de vedere al acoperirii online, echipa lui Obama a făcut tot ce s-a putut.
Tabel 4.2: Statisticile Facebook, MySpace, Youtube și Twitter din 08.11.2008
( Sursa: Barack Obama Vs. John McCain Social Media and Search Engine Scorecard )
Din datele prezentate reiese faptul că Barack Obama era mult mai activ decât John McCain când venea vorba de actualizarea profilurilor. Acest lucru este vizibil din simpla comparație a notițelor de pe Facebook, a tweeturilor și a actualizărilor. Obama a reușit să atragă tot mai mulți suporteri, datorită activității sale ridicate din social media, pe când McCain avea aceeași problemă ca și Clinton, nu își dădea seama cum să abordeze aceste rețele pentru a ieși în câștig. De asemenea, un expert în marketing punctează aceeași problemă “Nu a trecut de ceea ce era evident precum folosirea Youtube ca și un canal de difuzare. Neînțelegând valorile acestor canale l-a costat pe McCain în ultimele săptămâni.”
Echipa de campanie a lui Barack Obama, nu doar că a încercat să împânzească internetul, ci a înțeles foarte bine fiecare rețea în parte și și-a adaptat mesajul și strategia în funcție de acest lucru, pe când celelalte două campanii doar răspândeau informații despre candidați.
IV.2.3. Rolul și frecvența actualizărilor online
Încă un lucru care trebuie luat în considerare în privința instrumentelor new media este faptul că acestea necesită actualizări frecvente. Din nou, echipa lui Barack Obama a înțeles acest lucru mai bine decât celelalte două tabere. Persoana care s-a ocupat de profilurile lui Obama din social media a explicat într-un interviu că echipa sa era preocupată de frecvența actualizărilor. “Cred că o provocare pentru organizațiile care merg înainte este să își dea seama câtă informație vor suporterii lor și unde doresc această informație. O vreau pe telefoanele lor? O vreau pe contul lor de Facebook? O vreau pe email? Să spunem că Barack apare la o emisiune de noapte la televizor. Dacă le trimiți această informație pe email, până când oamenii își verifică emailul, emisiunea s-ar putea să se fi sfârșit. Diferite tipuri de anunțuri cer diferite tipuri de comunicare. Trimiterea a trei buletine pe săptămână pe MySpace poate fi ceea ce doresc utilizatorii de MySpace, dar dacă te-ai înscris la Barack Obama pe Twitter dorești să te informăm măcar o dată pe zi.” Din datele prezentate anterior, am putut deduce că actualizările frecvente au funcționat eficient. Barack Obama a avut 1.800 de videoclipuri încărcate pe Youtube pe toată perioada campaniei, iar ceva nou a continuat să apară zilnic, în timp ce John McCain a avut doar 330 de videoclipuri, iar canalul său nu a fost actualizat zi de zi. În privința actualizărilor pe Twitter, Obama a avut un scor de 262, iar McCain 25, reieșind faptul că Obama a comunicat cu masa sa de alegători mult mai des decât contra candidații săi.
IV.2.4. Utilizarea telefoanelor mobile
În plus pe lângă umplerea internetului pentru a putea ajunge la publicul țintă prin diversele platforme, echipa de campania a lui Obama a fost singura care a apelat la telefoanele mobile pentru a ajunge la potențialii suporteri. Acest mod de comunicare s-a dovedit a fi eficient pentru a contacta persoanele tinere pe durata alegerilor primare și generale.
Felul în care echipa lui Obama a folosit mesajele text pentru a comunica cu tinerii suporteri reprezintă un exemplu notabil a capacității acestei forme de comunicare. Este mult mai probabil ca tinerii să folosească serviciul de telefonie mobilă, decât persoanele în vârstă. De asemenea, mai mult decât probabil, susținătorii tineri nici nu dispun de o linie de telefonie fixă. Conform statisticilor, una din trei persoane cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani nu dețin un serviciu de telefonie fixă. După cum a precizat și The New York Times, campania lui Obama rula cel mai mare experiment de transmitere a mesajelor. Angajatul unei celebre firme de comunicare online a sugerat că folosirea internetului pentru a intearcționa cu suporterii “este un mod excepțional de a ajunge la tinerii votanți care folosesc mesajele text foarte mult, iar în multe cazuri aceștia sunt împotriva emailurilor. Pentru o mare parte din tineri, trimiterea mesajelor reprezintă un mod primar de comunicare, înlocuind apelurile și emailurile.” Încă un avantaj al mesajelor text a fost faptul că oamenii au tendința să nu sară peste ele “Mesajele sunt cu adevărat puternice. Dacă am un mesaj îl pot trimite mai departe la 100 de oameni.” Înaintea candidaturii lui Barack Obama, ceilalți candidați nu făceau nimic altceva decât să le trimită abonaților mementouri să vizioneze apariția lor televizată, sau să îi voteze în ziua alegerilor. De exemplu, Howard Dean a rulat o campanie de mesaje text în campania sa, însă aceasta nu a funcționat cu adevărat. Astfel, chiar și echipa lui Obama a fost la început sceptică în privirea folosirii acestei metode de comunicare. Spre deosebire de YouTube și alte platforme de socializare, mesajele text nu sunt gratuite. În mare parte acestea depind de abonamentul fiecăruia, așadar suporterii au fost nevoiți să plătească pentru a trimite și primii mesaje. Însă, experimentul a avut un mare succes datorită abordării corespunzatoare făcută de către echipa de campanie a lui Obama.
Dacă în cazul internetului aceștia au fost nevoiți să umple internetul și să pătrundă pe cât mai multe platforme pentru a ajunge la potențialii suporteri, în cazul mesajelor text, echipa a fost nevoită să construiască o bază de date extrem de mare.
Ca și în cazul celorlalte instrumente new media implicate în campania sa, strategia folosită pentru transmiterea mesajelor text s-a bazat pe obiceiurile oamenilor. Cu alte cuvinte, echipa lui Barack Obama a analizat și a aflat de ce își folosesc oamenii telefoanele mobile. În acest fel s-au asigurat că le oferă potențialilor suporteri toate modurile de interacțiune cu candidatul lor. Însă tinerii nu limitează folosirea telefonului doar la trimiterea mesajelor text și la apeluri, ci și se joacă și utilizează internetul. Astfel, campania lui Obama nu s-a limitat doar la trimiterea mesajelor. Au existat sonerii și fundaluri pentru telefon cu Barack Obama, chiar și o aplicație care le permitea utilizatorilor să își împărtășească agenda telefonica cu campania și voluntarii campaniei (vezi Anexa 4). O dată ce baza de date a crescut, echipa lui Obama nu a început să o folosească doar pentru a comunica cu suporterii ci și pentru a îi mobiliza la diverse evenimente. Așadar, campania sa a fost singura care a avut o bază de date atât de mare, lucru care a contat enorm pentru a organiza oamenii pe parcursul curselor electorale și pentru a le da acestora informațiile de care aveau nevoie.
Chiar dacă posibilele beneficii ale adoptării strategiei de marketing pe telefonul mobil la scopurile politice ale campaniei erau deja cunoscute de dinainte, contracandidații lui Obama, McCain și Clinton nu au reușit să profite de acest avantaj. Chiar dacă echipa de campanie a lui Clinton a început să le trimită mesaje suporterilor înaintea lui Obama, această strategie nu a funcționat eficient pentru ea. În primul rând, audiența sa era formată în mare parte din oameni în vârsta, care nu prea sunt pasionați de trimiterea mesajelor text conform unui studiu. În al doilea rând, senatoarea nu a investit suficient pentru a dezvolta această tehnologie.
IV.3. Aspecte generale ale campaniei
Doar folosind noile media și umplând internetul nu a fost suficient pentru a câștiga voturile tinerilor americani, pentru a putea ajunge la tineret și a îi atrage prin aceste canale de comunicare a fost nevoie de o abordare potrivită. Echipa lui Obama, în comparație cu cea a lui Clinton și McCain a putut înțelege acest lucru. Fondatorul unui forum despre democrație a comentat într-un interviu către The Washington Post despre această temă. Acesta spunea că motivul creșterii popularității lui Barack Obama nu s-a datorat doar faptului că audiența sa a fost reprezentată atât de bine în mediul online, sau pentru că a cheltuit enorm de mulți bani pe publicitate, sau pentru ca a acaparat toate platformele sociale gratuite. Alți experți din domeniu au fost de acord, spunând că totul a fost bine pus la punct și că strategia dezvoltată de echipa sa a fost una de ultimă oră. “Campania lui Obama s-a descurcat cel mai bine”, iar “campania lui McCain nu avea idee ce făcea, iar Clinton s-a aflat pe undeva pe la mijloc.”
Exemplul folosirii YouTube arată încă un tip de inovație adus comunicării politice din mediul online de către echipa lui Barack Obama. Canalul său de Youtube a devenit unul dintre cele mai populare conturi de Youtube. Acesta a reprezentat la acel moment idealul oricărui post de televiziune: să nu fie limitați de timp, bani sau de aspecte tehnice. De asemenea, contul lui Obama a avut mai mulți vizitatori decât cele ale lui McCain, Clinton sau orice alt canal politic. După cum a punctat chiar directorul departamentului de știri și politică din cadrul Youtube, campania lui Obama a setat standardele pentru cum ar trebui folosit acest instrument. “Echipa lui Obama a scris un îndrumar despre cum să folosești contul de Youtube într-o campanie politică”
Motivul pentru care canalul de YouTube al lui lui Barack Obama a devenit atât de popular nu s-a datorat doar notorietății candidatului ci și calității canalului în sine. “O bună reprezentanță în mediul online nu este doar o simplă funcție a carismei offline. Spre deosebire de a performa bine la televizor într-o emisiune de tipul talk show de noapte, acest lucru nu necesită doar aptitudini de a performa, dar și o echipă de producție largă și personală.” Canalul său de Youtube a îmbinat perfect standardele de rețea profesională cu beneficiile televiziunii online. De asemenea, campania sa video online a fost creată și dezvoltată de către jurnaliști profesioniști. Acest concept a fost creat de către o câștigătoare a premiului Emmy, care a și conceput un documentar despre Howard Dean, care a fost difuzat ulterior de către CNN în anul 2004.
Un reporter de la The Washington Post care s-a ocupat de acoperirea operațiunilor online ale lui Barack Obama i-a acordat credit acestuia pentru munca sa. “Uitați de CNN, Fox News, NBC. Obama își începe propriul canal și este condus de către Kate Albright Hanna, autoproclamată dependentă de Youtube care îi conduce echipa lui Obama.”
Precum orice altă rețea de televiziune, canalul de YouTube al lui Obama a fost umplut cu videoclipuri atent create pe diferite stiluri: interviuri, povești, videoclipuri muzicale, discursuri. Varietatea de stiluri a reprezentat o diferențiere importantă în comparație cu celelate două canale ale contracandidaților săi. Conducătoarea canalului video online spunea că principalul scop al campaniei a fost să creeze conținut pe care utilizatorii să îl împărtășească cu prietenii lor. „Aici nu ne îngrijorăm pentru câte vizionări au obținut videoclipurile noastre. Nu aceea este prioritatea noastră. Unul dintre scopurile propuse de către noi este de a face oamenii să vorbească despre ce se întâmplă în viața lor de zi cu zi și de ce îl sprijină pe Barack și sperăm că ei nu doar vor viziona videoclipurile, ci le și vor comenta și le vor trimite rudelor, prietenilor sau colegilor.” Astfel au fost create videoclipurile lui Obama, care au devenit ulterior foarte populare și au ajuns în emailurile oamenilor.
Precum orice alt post de televiziune, canalul de Youtube al lui Obama nu se concentra doar pe candidat, ci mai mult pe comunitatea de oameni și pe interesele acestora. Kate spunea că ideea de comunitate a reprezentat o mare parte a conceptului campaniei video. “Încă de la început am vrut să capturăm faptul că această campanie nu este doar despre Obama.” După cum a punctat însuși Obama “să nu uitați nici o clipă faptul că această campanie nu este despre mine sau oricare alt candidat. Este despre speranțele voastre; este despre visele voastre; despre greutățile voastre; despre aspirațiile voastre.” Pe de cealaltă parte s-au aflat canalele de YouTube ale lui McCain și Clinton, care erau pe deplin concentrate pe personalitatea candidaților și reflectau doar ideile campaniilor lor.
Canalul de YouTube al lui Barack Obama a încercat să transmită cât mai mult conținut exclusivist pe cât era posibil, pentru a le putea atrage atenția celor care urmau să vizioneze videoclipurile. Cele ale contracandidaților săi au fost în mare parte umplute cu publicitate și extrase din discursurile televizate, videoclipurile produse exclusiv pentru canalul de YouTube au lipsit cu desăvârșire.
Spre deosebire de rețelele de televiziune, un canal de YouTube nu este limitat de timp, ceea ce înseamnă că un videoclip de orice dimensiune poate fi încărcat la orice oră din zi și noapte. De asemenea, acesta putea fi rulat ori de câte ori ar fi vrut individul, iar echipa lui Obama, se pare că a fost singura care a ținut cont de acest aspect. “În privința canalului de YouTube, cred că am fost rebelă, ținând cont că pe perioada în care am lucrat la CNN, videoclipurile aveau o anumită dimensiune impusă, un anumit format și o anumită emoție care trebuia transmisă.” Echipa lui Obama a încărcat peste 1.800 de videoclipuri pe toată perioada campaniei. Videoclipurile au o durată cuprinsă între 15 secunde și 40 de minute și au fost vizionate de peste 110 milioane de ori în total. Echipa lui Obama încărcase cu mult mai multe videoclipuri decât Clinton și McCain la un loc, contul lui McCain având 300 de videoclipuri la acel moment.
După cum am menționat mai sus, videoclipurile încărcate pe canalul de Youtube nu trebuie să întrunească standarde tehnice, de calitate sau de sunet, din nou, echipa lui Obama a înțeles acest lucru și a profitat de el. Fiind profesioniști cu un trecut în televiziune, aceștia nu au încărcat imagini brute, însă au folosit camere de amatori care le-a ușurat procesul de editare, acest lucru contribuind de asemenea la întărirea ideii de comunitate. Foarte multe dintre videoclipurile sale par naturale, deoarece au fost concepute cu același echipament pe care orice utilizator de Youtube l-ar fi folosit în mod normal.
Un bun exemplu de videoclip tipic campaniei din 2008 a lui Obama este Cea mai mare adunare a nostră de până acum. Acest videoclip descrie întâlnirea care a avut loc în Portland în data de 18 mai 2008 și include fragmente din discursul său alaturi de cadre cu interviuri ale persoanelor care au participat la întâlnire. Este vizibil faptul că au fost folosite mai multe camere, iar videoclipul nu pare unul forțat făcut de echipa campaniei, ci mai degrabă unul făcut de un suporter, lucru ce reiese și din faptul că indivizii intervievați nu au vorbit la nici un microfon. Calitatea vizuală și sonoră nu se ridică la standardele profesionale, dar atâta timp cât persoana care privește poate auzi și vedea videoclipul destul de clar, atunci acesta prinde publicului virtual. Ce este important este faptul că în momentul în care începi să analizezi videoclipul în amănunt începi să observi că a fost editat de către un profesionist înainte să fie încărcat. Pe fundal există o coloană sonoră, persoanele care au fost intervievate nu spun nimic nechibzuit și există chiar și subtitrări pentru cei care vizionează videoclipul și nu înțeleg ce se vorbește. Încă un exemplu despre cum campania a profitat de libertatea internetului este discursul lui Obama Da, putem New Hampshire. Alături de versiunea difuzată de către CNN, echipa lui Obama a încărcat și propria versiune atent făcută. După cum s-a observat și într-un articol, videoclipul campaniei “a fost produs mult mai curat și elegant decât versiunea de la CNN și a fost vizionat de peste 1.5 milion de ori.” Așadar, campania a profitat de profesionalism într-un mediu desemnat amatorilor în mare parte.
IV.4. Importanța conținutului creat de utilizatori
Tratând procesul comunicării din perspectiva modelului bidirecțional și simetric, campania lui Obama a beneficiat foarte mult de conținutul creat de utilizatori. Echipa a poziționat bine ideea de comunitate care a stat la baza campaniei, dar a fost și nucleul mesajului său Această campanie este despre tine. Campania sa a reflectat cu succes mijloacele contemporane de comunicare în mediul virtual. Acest subcapitol va analiza rolul conținutului creat de utilizatori în campania din 2008.
Echipa lui Obama a reușit să impulsioneze indivizii, astfel, suporterii au creat conținut pozitiv despre candidat, iar acest conținut a fost preluat de către echipa lui Obama și folosit în campanie. Prin încurajarea participării active a cetățenilor la campanie, prin oferirea modurilor de a contribui la comunitate și prin promovarea conținutului pe care aceștia l-au creat, Obama a reușit să își depășească contracandidații care s-au limitat doar la angajarea cetățenilor. Un studiu efectuat în iunie 2008, a prezis că alegerile prezidențiale din acel an vor redefini participarea politică. Pe lângă acestea, s-a mai mențioant faptul că persoanele care vor candida vor fi nevoite să își lase suporterii să le conducă campania prin generarea de conținut. Obiectivul îmbinării conținutului creat de către utilizatori într-o campanie este să le permită acestora să se exprime liber, în același mod în care sunt obișnuiți să se exprime în mod normal în mediul virtual. De asemenea, încă un obiectiv al includerii conținutului generat de către suporteri este de a le demonstra că parerile lor sunt ascultate de către campanie și candidat. Astfel, candidatul politic beneficiază de răspândirea conținutului pe care consumatorii de internet tind să îl folosească precum o sursă primară de informare politică. După cum a reieșit din cercetare, 35 % dintre utilizatori cu vârste cuprinse între 18-29 ani vizionau videoclipuri legate de campanie din surse neoficiale. Statisticile erau foarte mari în rândul tinerilor care au căutat online știri sau informații despre campanie (50%) și a celor care au folosit instrumentele new media și mesajele text pentru a își împărtășii părerile politice cu prietenii sau familia (58%). Interesant, este faptul că cele mai vizionate videoclipuri au fost cele făcute de către suporteri.
Încă de la începutul campaniei, Barack Obama și-a exprimat un interes ridicat pentru conținutul generat de către utilizatori, spre deodebire de contracandidații săi care au dat dovadă de interes scăzut pentru acest aspect. Conform altui studiu, unul din cinci utilizatori de internet a postat conținut legat de campanie pe un site, blog, rețea socială sau un forum. Această nouă clasă politică participativă a constat în mare parte din tineri. Chiar dacă scopul principal al campaniei a fost atragerea tinerilor, care de obicei tind să genereze cel mai mult conținut online, Obama a avut în vizor și celelalte categorii de vârstă care foloseau internetul. Pentru aceaste categorii, s-a asigurat că vor găsi cu ușurință conținutul pe care îl caută despre el pe un motor de căutare. Din acest punct de vedere, cu cât există mai mult conținut online despre candidat, cu atât este mai probabil ca alegatorii să ajungă la el și să afle diverse informații. După cum a reieșit dintr-o altă analiză, doar unul din topul 20 a celor mai vizionate videoclipuri, a fost produs de către echipa sa de campanie. Situația a fost aceeași chiar și pentru contracandidatul său, John McCain, însă diferența a fost că cel mai vizionat videoclip despre el a fost făcut de către suporterii lui Barack Obama.
Strategia echipei lui Obama a fost după cum am mai menționat, să încurajeze suporterii să genereze conținut și să îl promoveze ulterior. Chiar Barack Obama a explicat clar acest lucru în videoclipul Barack Obama YouTube Spotlight, încărcat în 2007 pe canalul său de YouTube. Videoclipul a fost încărcat la data de 13 iunie 2007 și a reușit să strângă peste 880.000 de vizualizări. Pe parcursul acestui videoclip, Obama precizează faptul că americanii s-au distanțat de politică și le sugerează tinerilor o idee despre cum pot rezolva această problemă și cum se pot implica să facă diferența. Acesta mai spune că nu sunt nevoiți să facă voluntariat pentru a face diferența, ci pur și simplu își pot împărtăși poveștile de viață, ideile sau gândurile într-un videoclip și să îl încarce pe YouTube. Obama le promitea că poveștile lor vor fi auzite și că acestea vor ajuta la aducerea schimbării mult dorite. Așadar, încă de la începutul campaniei era clar că suporterii săi erau bineveniți și așteptați să contribuie la fluxul de informație. În aceeași zi, o utilizatoare de YouTube postează un videoclip muzical intitulat Sunt îndrăgostită de Obama. Acesta a devenit primul videoclip viral despre Obama și a reușit să strângă până în prezent peste 26.000.000 de vizualizări și 71.161 de comentarii. În urma acestui videoclip s-a conturat potențialul conținutului generat de către suporteri. Încă un exemplu este videoclipul muzical Yes, We Can Obama Song produs independent de către un celebru artist american. În videoclip apar diverse celebrități care repetă sloganul campaniei, da, putem. Deși echipa de campanie nu a fost implicată în producerea videoclipului, acesta a fost totuși promovat pe websiteul campaniei alături de opțiunea de împărtășire. Videoclipul a devenit viral și a fost vizionat de peste 7.000.000 de ori.
Dacă John McCain și Hillary Clinton ar fi realizat că noile media necesită o abordare diferită, și-ar fi dat seama că trebuie să își invite suporterii să participe și pe YouTube. Însă, nici unul dintre ei nu a încurajat suporterii să producă conținut și au ignorat trendurile vremii. În cazul lui Hillary, aceasta a părut să ignore YouTube total ca și mediu de comunicare, și nici nu a reușit să profite de conținutul generat de către suporterii săi. De exemplu la începutul lui 2008, un suporter a postat un videoclip cu diferite imagini pentru cântecul său de campanie. Acesta devenise viral și ar fi putut să urmeze exemplul lui Obama și să il încarce pe websiteul campaniei sale, însă, fără sprijinul lui Clinton, videoclipul și-a pierdut valoarea.
În mod similar, campania lui John McCain a ignorat eforturile suporterilor. Un suporter a făcut un videoclip intitulat Dragă domnule Obama, în care un ofițer de armată îi critică poziția lui Barack Obama față de Irak. Acesta a fost nominalizat de către postul BBC cel mai bun videoclip al campaniei politice desfășurate pe YouTube din 2008 și a strâns peste 14.000.000 de vizualizări. De asemenea, a fost și unul dintre cele mai vizionate videoclipuri în care Obama avea o imagine negativă, însă nici echipa lui John McCain nu a profitat de acest lucru. Așadar, echipa lui McCain nu a promovat videoclipul și nici nu l-a încărcat pe canalul oficial al campaniei unde ar fi putut căpăta o acoperire mult mai mare.
Spre deosebire de Hillary Clinton și John McCain care au subestimat puterea, dar și posibilele beneficii ale videoclipurilor generate de către suporteri, Barack Obama a profitat cel mai mult de pe urma acestora. Astfel, aceste instrumente au devenit extrem de utile pentru campania sa, în special pentru cultivarea ideii de comunitate. Promovarea videoclipurilor generate de către utilizatori a întărit ideea principală a campaniei, campania este despre tine, oferindu-le oamenilor siguranța că sunt ascultați. Întărirea acestui sentiment în rândul suporterilor a dus la fidelizarea lor și la formarea propriului conținut despre candidat.
IV.5. Imaginea candidaților
Această parte va furniza exemple despre cum strategia de comunicare poate afecta imaginea candidaților politici în fața audienței.
IV.5.1. Imaginea pozitivă
Mulți suporteri tineri au apreciat caracterul lui Obama, ceea ce înseamnă că au apreciat imaginea pozitivă produsă de către membrii echipei sale de campanie. Un exemplu de la începutul campaniei este momentul în care echipa lui Obama a trimis un comunicat de presă mai multor jurnaliști. În acest comunicat, echipa sa a atacat legăturile financiare ale lui Hillary Clinton față de India, atribuindu-i un apelativ nu tocmai plăcut. Barack Obama a considerat că acest mesaj a fost nelalocul său și și-a cerut scuze în mod public, susținând că nici el, dar nici directorul său de campanie nu au fost de acord cu acel pasaj. Comentariul a fost făcut fără știrea sa, astfel imaginea sa pozitivă a rămas intactă. Chiar și presa observase acest aspect, Obama avea o imagine mult mai pozitivă decât contra candidații săi. Până când chiar și în reclamele sale video în care își ataca competitorii, acesta prefera să folosească fapte și nu se baza pe propriile opinii precum făcea John McCain. De exemplu, într-un videoclip (vezi Anexa 5) în care Barack Obama îl ataca pe John McCain, acesta se folosește de un interviu în care McCain era întrebat câte case deține, iar acesta afirmă că nu își mai amintește. Reclama se termină printr-o imagine în care ni se spune că McCain posedă șapte case, iar Casa Albă nu este încă o casă pe care să o poată deține. Ideea campaniei a fost ca Barack Obama să încerce să își mențină imaginea pozitivă și să nu fie criticat precum John McCain.
Cu toate acestea, pe YouTube au existat o mulțime de reclame false și negative despre contracandidații săi. La prima vedere ar părea că acestea proveneau de la suporterii lui Barack Obama, însă există fapte care sugerează că acest lucru nu a fost adevărat.
Mai multe investigații făcute de către diverse persoane au arătat că unele videoclipuri care îl atacau pe John McCain erau produse de către oamenii care erau într-un fel implicați în campania electorală. De exemplu, videoclipul Votează diferit care a apărut în 2007 și a stâns peste 6 milioane de vizualizări, a avut origini contestabile, acest videoclip reprezintă o parodie a unei reclame produse în 1984. Celebra versiune originală recreează atmosfera lumii din 1984: un grup de oameni se uită parcă hipnotizați la un ecran imens care arată un chip imens vorbind. Ipotetic, pare a fi o conferință destinată unei audiențe formate din roboți. O femeie care aleargă de aceste persoane care merg în șir precum niște roboți, aruncă la sfârșit ciocanul în ecran, iar acesta încetează să emită. În versiunea care parodiază, chipul de pe ecran este înlocuit cu cel al lui Hillary Clinton. Acest videoclip ne sugerează să votăm diferit și se termină cu un link către websiteul lui Barack Obama. Chiar dacă echipa lui Obama a negat orice implicație, o firmă de presă a dezvăluit că autorul parodiei era un angajat al companiei media care i-a oferit consultanță lui Obama.
După cum am menționat anterior, strategia lui John McCain a fost să îl atace pe Barack Obama. Lucru care nu l-a ajutat să își construiască o imaginea favorabilă, uneori acest lucru a fost în avantajul lui Obama. Într-un articol, un profesor de la Occidental College explică că experiența organizatorică a lui Obama a influențat foarte mult campania sa. În discursurile sale, acesta a folosit frecvent sloganul da, putem și a pus foarte mult accentul pe cuvintele speranță și schimbare. În mod tipic, discursurile sale au conținut tot timpul referiri la tradiția organizatorică americană. “Nu s-a întâmplat nimic în țara asta fără ca cineva să spere. Doar așa au obținut muncitorii dreptul să se organizeze împotriva violenței și intimidării. Așa au obținut femeile dreptul să voteze. Așa au reușit tinerii să călătorească în sud pentru a mărșălui și pentru a fi bătuți, unii au ajuns în închisoare, alții au murit pentru cauza libertății.” Aici echipa lui John McCain a făcut o greșeală majoră, deoarece au atacat explicit ideea de comunitate. Făcând acest lucru, fără să își dea seama, i-au oferit un avantaj lui Barack Obama.
Exemplele oferite duc la formularea a două concluzii: prima că strategia de comunicare a lui John McCain a omis potențialul discursului public, iar a doua, că reacțiile critice și active aduse de comunitate sugerează că ideile fundamentale ale lui Barack Obama au găsit un răspuns în populația americană.
IV.5.2. Stilul de comunicare
După cum am mai menționat, o parte a conceptului online adoptat în campania lui Obama a fost să îi facă pe oameni să simtă că Obama facea parte din comunitățile lor. Acest concept s-a obținut prin folosirea unui stil personal de comunicare, ceea ce era ceva natural pentru conversațiile din new media. Barack Obama a fost singurul candidat din cursa prezidențială care a adoptat aceste norme ale comuncării din noile media și de asemenea a beneficiat în urma folosirii lor.
De exemplu, într-un videoclip postat pe YouTube Barack Obama YouTube Spotlight, Obama a folosit în mod intenționat stilul de comunicare specific acelui mediu. Videoclipul apelează la tineri, îi roagă să își împărtășească poveștile personale și de asemenea ideile sau gândurile pentru a putea face America un loc mai bun. “Bună tuturor, sunt Barack Obama” spune Obama în timp ce se uită în camera calculatorului, precum fac toți utilizatorii de YouTube în timp ce se filmează. Uneori, în loc să îi vedem chipul, putem vedea alte elemente care ne distrag atenția, iar imaginea pare să fie mișcată pe tot parcursul videoclipului. La prima vedere ar părea că videoclipul a fost făcut în întregime de către Barack Obama. Unii utilizatori chiar au râs pe seama sa, sugerând că poate strânge milioane de dolari, însă nu își poate cumpara un trepied. Alții spuneau că este pentru prima oara când vede o cameră integrată în calculator și ca și-a lipit fața de monitorul acestuia.
Chiar dacă acesta arată ca și un videoclip făcut de un utilizator amator, lucrurile nu au stat astfel în realitate. Unghiul din care se uită spre camera și calitatea imaginii sugerează în același timp că acesta a fost filmat cu o cameră integrată în calculatorul său. Acest lucru este des întâlnit în videoclipurile concepute de către amatori, exceptând faptul că aceste camere integrate nu se pot mișca. Acestea fiind spuse, este clar că videoclipul nu a fost conceput de către candidat, ci de către echipa sa video. Cu toate acestea, scopul celor care au creat videoclipul a fost atins, lucru cert din multitudinea comentariilor pozitive. Câteva exemple de comentarii: Cât de tare este? În sfârșit cineva care vorbește cu publicul la nivelul nostru; Bună treabă Barack! Cu cât vorbești mai direct cu națiunea, cu atât te aud cât mai mulțti americani; Interesant și foarte tare faptul că vorbește chiar cu comunitatea de utilizatori de YouTube
Încă un exemplu de adaptare al comunicării au fost mesajele text transmise în cadrul campaniei, care de obicei aveau un stil simplu, prietenos, iar candidatul era prezentat doar cu prenumele său: Barack l-a nominalizat pe Joe Biden pentru locul de vice președinte. Răspândiți vorba!
Efectul dorit de către echipa sa a fost obținut, Barack Obama a pătruns în viața privată a suporterilor săi, atingând astfel unul dintre scopurile campaniei. Persoana care s-a ocupat de profilurile sale din social media a dezvăluit într-un interviu ce înseamnă mesajele text pentru el “Pentru mine mesajele text reprezintă cea mai personală formă de comunicare.” “Telefonul tău este cu tine aproape tot timpul. Îi trimiți mesaje prietenei tale, prietenilor, iar acum vorbești cu Barack.”
Fiind consistenți și știind că marea majoritate a abonaților erau tineri, echipa de comunicare a lui Obama a vorbit cu aceștia în limbajul folosit de către ei. Nu este felul în care o campanie politică tradițională s-ar adresa publicului în mod obișnuit, însă acesta a reprezentat modul în care indivizii comunicau prin intermediul mesajelor text. Încă un element important al campaniei menționat de către strategiștii lui Obama: au dorit ca oamenii să se simtă o conexiune, să simtă că se află în dialog cu Barack, astfel în momentul în care indivizii răspundeau mesajelor de campanie cu diverse întrebări, aceștia primeau de fiecare dată un răspuns, ba de la un robot sau de la o persoană din echipă.
S-a mizat pe aceeași tactică de a suna natural și pentru campania desfășurată pe email. În momentul în care echipa sa concepea și trimitea emailurile, aceștia le treceau numele persoanelor în conținutul textului și de asemenea se semnau cu numele lor și funcția pe care o dețineau. Emailurile echipei nu au părut prea formale și nici nu le-au amintit indivizilor de recipientele care ajung în secțiunea de emailuri nedorite.
Acest stil natural de comunicare, care s-a potrivit perfect mediului online, i-a făcut pe oameni să simtă o conexiune autentică cu Barack Obama. Indivizii s-au gândit la candidat precum s-ar fi gândit în mod normal la un amic. Privind toate aceste informații, putem deduce că acesta a fost motivul pentru care suporterii săi au menționat că l-au ales pentru caracterul său.
Rezumând, campania lui Barack Obama a dezvoltat noi tehnologii și a îmbunătățit comunicarea cu suporterii, mutând dialogul continuu în mediul virtual. De asemenea, campania sa a beneficiat și datorită faptului că Hillay Clinton și John McCain nu au reușit să abordeze noile media la aceelași nivel.
Capitolul V. Concluzii
Acest studiu a confirmat toate ipotezele menționate la începutul lucrării și a dezvăluit diverse tehnici de comunicare care au fost folosite ulterior în mai multe campanii politice din jurul lumii.
Prima ipoteză a analizat dacă strategia de comunicare folosită în new media de către echipa lui Barack Obama a fost principalul motiv pentru care tinerii care l-au votat au optat pentru promisiunea sa pentru schimbare și caracterul său, în defavoarea experienței sale politice sau a partidului politic din care făcea parte.
După cum am menționat, în urma rezultatelor obținute, campania lui Barack Obama a fost construită în jurul cuvintelor unitate, schimbare și speranță. Ulterior, internetul a fost umplut cu aceste mesaje cheie, fiind vizibile atât în publicitatea plătită oferită de către Google, dar și în rândul platformele de socializare. La final, rezultatul a constat în asocierea numelui său cu aceste trei cuvinte cheie
De asemenea, indivizii au optat pentru caracterul pozitiv al lui Barack Obama. Suporterii lui Hillary Clinton o sprijineau în mare parte datorită experienței sale. La acea perioada, Barack Obama era cunoscut doar de patru pani în politică, datorită discursului său din 2004 de la Convenția Democratică. Așadar, echipa lui Obama a realizat că va trebui să suplinească experiența politică cu caracterul său pozitiv. Astfel, strategia de comunicare adoptată a avut ca obiectiv promovarea caracterului său și diseminarea cuvintelor cheie în rândul tinerilor. Datorită strategiei eficiente de comunicare din new media, Barack Obama a reușit să devină un adevărat membru al comunităților virtuale. Acesta a fost tot timpul aproape de persoanele care îl sprijineau și de asemenea și-a păstrat caracterul pozitiv în permanență. Aflându-se în relație de antiteză cu comportamentul lui John McCain, Barack Obama a reușit să îi convingă pe indivizi să simtă o conexiune autentică. Acestea fiind spuse, în toată perioada campaniei, suporterii săi au găsit un adevărat sprijin în politicile lui Barack Obama, iar acest lucru nu s-a datorat experienței sale, ci caracterului său pozitiv.
Atât organizarea comunităților cât și promovarea acțiunilor de jos în sus folosite în new media au contribuit la rezultatele alegerilor. Acest mix, alături de strategia de comunicare bine definită, l-a propulsat pe Barack Obama în fața contracandidaților săi.
Barack Obama a dorit să își pună în practică experiența sa de organizare asupra campaniei sale politice, construind astfel o campanie de jos în sus. De asemenea, Obama a înțeles că fiind în competiție cu politicieni recunoscuți precum John McCain și Hillary Clinton ar fi trebuit să se evidențieze. Astfel, a apelat la suportul tinerilor prin intermediul new media pentru a își pava calea către Casa Albă. Până când nici candidatul în sine nu s-ar fi așteptat că internetul va funcționa atât de bine pentru a construi o campanie de jos în sus. Barack Obama a evidențiat aceste aspecte într-un interviu “a fost probabil cea mai mare surpriză a campaniei, cât de bine s-a îmbinat mesajul nostru cu rețelele de socializare și cu puterea internetului.” Acest lucru a luat amploare deoarece, trendul online la perioada începerii campaniei au fost comunitățile online, altfel spus, rețelele de socializare. În acea perioadă, platforma YouTube și-a cunoscut adevărata ascensiune, având mai mult trafic decât toate celelalte rețele de socializare la un loc. Așadar, comunicarea online s-a îmbinat perfect cu ideile politice ale lui Barack Obama.
Victoria lui Obama a fost astfel adusă de un mix complex: mesajul, caracterul, strategia de comunicare din new media, comunitățile online, promovarea acțiunilor de jos în sus și fondurile strânse. Toate acestea au fost îmbinate și folosite pentru a îi asigura victoria candidatului. Fondurile strânse pe perioada campaniei au jucat de asemenea un rol extrem de important, campania sa devenid cea mai costisitoare campanie politică de până atunci. Așadar, chiar dacă new media a jucat un rol extrem de important în derularea campaniei prezidențiale, trebuie să realizăm că în momentul în care un candidat cheltuie de trei ori mai mulți bani pe promovare decât contracandidatul său, acela va câștiga.
Ineficiența strategiilor de comunicare ale contracandidaților săi i-a permis lui Barack Obama să câștige electoratul tânăr, lucru care i-a asigurat victoria în cursa prezidențială.
Din diverse motive, atât John McCain cât și Hillary Clinton au fost de părere că publicul tânăr nu este unul crucial pentru ei. Aceștia au preferat să se axeze pe populația ceva mai vârstincă, folosind mai mult media tradiționala decât new media. De cealaltă parte a baricadei se afla Barack Obama care avea ca țintă electoratul tânăr dar și micii donatori. După cum am demonstrat pe baza analizei, conform tradiției americane, tinerii tindeau să răspundă în mod tradițional candidatului care apela la ei. Din acest motiv, echipa lui Barack Obama a dezvoltat o campanie orientată pe tineri și o strategie de comunicare care să îi atragă pe aceștia, iar în final să îi facă să voteze.
Mai mult de atât, John McCain și Hillary Clinton s-au bazat pe marii donatori, ceea ce i-a făcut să nu trateze new media cu atât de multă seriozitate, scăpând astfel din vedere micii donatori și potențialul nemărginit al spațiului virtual. Echipa lui Barack Obama a analizat situația și a învâțat de la candidații din anul 2000 și din anul 2004 că prin intermediul new media se pot strânge un număr mare de fonduri care provin de la micii donatori. Astfel, în timp ce contracandidații săi se concentrau pe cealaltă categorie de vârstă prin intermediul mass-media, Barack Obama își răspândea mesajul în mediul virtual, atrăgând tinerii și strângând donații.
Alte concluzii trase din analiza campaniei lui Barack Obama au fost că new media necesită o abordare diferită pentru fiecare platformă în parte, iar generația tânără este dispusă să participe activ la viața politică. Trebuie avut în vedere că new media diferă de media tradițională, fiind bazată pe principiul comunicării bidirecționale și simetrice. De asemenea, new media nu trebuie să fie folosit doar pentru a transmite informație, ci și pentru a obține un feedback continuu și pentru a interacționa cu suporterii. Este important în momentul de față ca cei care vor să comunice cu alegatorii să fie deschiși la ideile lor și să le asculte părerile și problemele cu adevărat.
Revenind la rețelele sociale, fiecare platformă trebuie abordată într-un mod specific. În această parte sunt incluse: frecvența actualizărilor, nivelul de personificare și tipul de mesaj care trebuie comunicat prin intermediul platformei respective. Una dintre greșelile făcute pe Twitter de către echipa lui Hillary Clinton a fost că deși contul campaniei era actualiza destul de des, la acel moment nu urmărea nici un utilizator. Acest lucru nu s-a schimbat nici în momentul de față, deși se pregătește să intre din nou în cursa prezidențială, Clinton urmărește doar 17 utilizatori pe contul său de Twitter. Greșelile de acest tip ies ușor în evidență, iar utilizatorii new media vor să vadă că cei pe care îi urmăresc fac același lucru la rândul lor. De cealaltă parte, John McCain, deși deținea un cont de Twitter, echipa sa nu îi actualiza contul foarte des în acea perioadă.
Pe lângă aceste aspecte, au existat elemente de continuitate chiar și în campania sa prezidențială din anul 2012. Nucleul campaniei a fost reprezentat din nou de către tineri, iar suportul lor a fost la fel de important ca și în anul 2008. Acest grup critic l-a votat pe Obama în proporție de 60 %, asigurându-i încă o dată victoria. Pe lângă acestea, ca și în cazul anterior, tinerii au reușit să disperseze informația cu succes în cadrul platformelor sociale, ajutând la strângerea celor 690 milioane de $ din mediul online. De aici a rezultat faptul că accentul ambelor campanii a căzut pe organizarea oamenilor în comunități.
Campania aflată într-o continuă dezvoltare a reușit să folosească cu succes instrumentele new media pentru a facilita crearea relațiilor sociale, a întări ideea de comunitate și a strânge fonduri. Relațiile sociale au continuat să se extindă, tabăra sa reușind să câștige zilnic noi voluntari. Aceștia se prezentau la sediile de campanie după orele de program, pentru a ajuta la strângerea de fonduri, organiza întâlniri, răspunde la telefoanele campaniei sau pentru a merge din ușă în ușă în căutarea de noi suporteri. Din aceste acțiuni voluntare reiese faptul că mesajul lui Barack Obama a fost asimilat cu succes, reușind să își găsească din nou răspunsul în poporul american.
Alte elemente care s-au regăsit în ambele campanii prezidențiale au fost: contactul față în față în mediul offline și comunicarea directă și continuă facilitată de către instrumentele new media, cu ajutorul cărora echipa de campanie a intrat în contact cu milioane de persoane. În final, totul s-a rezumat la răspândirea informațiilor prin intermediul influenței sociale dintre prieteni, familie, comunitate și lideri de opinie.
VI. Bibliografie
ALLEN, John H., DENTON, Robert E. Jr., Communicator-in-Chief: How Barack Obama Used New Media Technology to Win the White House (Lexington Studies in Political Communication), San Antonio, Lexington Books, 2010.
Associated Press, Mystery creator of anti-Clinton ad is identified, CTV News, 2007. Accesat la 21.05.2015. Disponibil la: http://www.ctvnews.ca/mystery-creator-of-anti-clinton-ad-is-identified-1.234229
AYALA, Lopez, The Hillary Clinton Internet, TechPresident. 2008. Disponibil la: http://techpresident.com/blog-entry/hillary-clinton-internet
BAKER, Brent, CNN Producer Pitched ‘Video Strategy’ to Obama Campaign, Got Job, NewsBusters, 2008. Accesat la 20.05.2015. Disponibil la: http://newsbusters.org/blogs/brent-baker/2008/08/21/cnn-producer-pitched-video-strategy-obama-campaign-got-job
BarackObama.com, Seven-TV Ad, 2008. Accesat la 21.05.2015. Disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=vpmFd25tRqo
BARIOS, Karlo M., LOPEZ, Mark H, Young Voter Registration and Turnout Trends, The Center for Information and Research on Civic Learning and Engagement, 2008. Accesat la 06.03.2015. Disponibil la; http://www.civicyouth.org/PopUps/CIRCLE_RtV_Young_Voter_Trends.pdf
BARR, Katt, Young Voters: Facts vs. Myths, Rock the Vote, 2007. Accesat la 06.03.2015. Disponibil la: http://www.rockthevote.com/assets/publications/research/rtv_young_voter_myths_and_facts-2007.pdf
BENNET, Lance, XENOS, Michael, Young Voters and the Web of Politics 2004: The Youth Political Web Sphere Comes of Age, 2005. Accesat la 12.05.2015. Disponibil la: http://www.civicyouth.org/PopUps/WorkingPapers/WP42BennettXenos.pdf
BLANCHARD, Oliver, Obama vs. McCain: How Social Media started to change the game in ’08, The Brand Builder Blog, 2008. Accesat la 18.05.2015. Disponibil la: https://thebrandbuilder.wordpress.com/2008/11/07/obama-vs-mccain-the-social-media-scorecard/
BOGATIN, Donna, Barack TV vs. Hillary TV: Obama '08 announces saying 'the campaign is about you', Digital Markets, 2007. Accesat la 15.02.2015. Disponibil la: http://www.zdnet.com/article/barack-tv-vs-hillary-tv-obama-08-announces-saying-the-campaign-is-about-you/
BUCHANAN,Matt, Obama '08 iPhone App Is Grassroots Gadgety Perfection, Gizmodo, 2008. Accesat la 19.05.2015. Disponibil la: http://gizmodo.com/5058149/obama-08-iphone-app-is-grassroots-gadgety-perfection
BURNS, Robert, Barack Obama: How an ‘Unknown’ Senator Became President of the USA, E-International Relation Students ,2014. Accesat la 14.05.2015. Disponibil la: http://www.e-ir.info/2014/12/12/barack-obama-how-an-unknown-senator-became-president-of-the-usa/
CASTELLS, Manuel, Communication Power (pp. 394), Oxford University Press, 2013.
Center for Responsive Politics, 2008 Presidential Election, 2008. Accesat la 20.02.2015. Disponibil la http://www.opensecrets.org/Pres08/
Center for Responsive Politics, Barack Obama Expenditures Breakdown, conform Federal Election Commission, 22.08.2013. Disponibil la: http://www.opensecrets.org/pres08/expend.php?cycle=2008&cid=n00009638
Center for Responsive Politics, Barack Obama Expenditures Breakdown, conform Federal Election Commission, 2013. Accesat la 20.02.2015. Disponibil la: http://www.opensecrets.org/pres08/expend.php?cycle=2008&cid=n00009638
Center of Responsive Politics, John McCain Expenditures Breakdown, conform Federal Election Comission, 2013. Accesat la 20.02.2015. Disponibil la: https://www.opensecrets.org/pres08/expend.php?cycle=2008&cid=N00006424
Center of Responsive Politics, John McCain Expenditures Breakdown, conform Federal Election Comission, 2013. Accesat la 20.02.2015. Disponibil la: https://www.opensecrets.org/pres08/expend.php?cycle=2008&cid=N00006424
CISCO, Cisco Visual Networking Index: Global Mobile Data Traffic Forecast Update 2014–2019 White Paper, 2015. Accesat la 10.02.2015. Disponibil la: http://www.cisco.com/c/en/us/solutions/collateral/service-provider/visual-networking-index-vni/white_paper_c11-520862.html
COHEN, Roger, The Obama Connection, The New York Times, 2008. Accesat la 18.05.2015. Disponibil la: http://www.nytimes.com/2008/05/26/opinion/26cohen.html?_r=0
DAVE, Manuel, Definition of Grassroots Movement, 2015. Accesat la 25.06.2015. Disponibil la: http://www.davemanuel.com/investor-dictionary/grassroots-movement/
DOBRESCU, Paul, BÂRGĂOANU, Alina, CORBU, Nicoleta, Istoria comunicării, București, Editura Comunicare.ro, 2007.
DOMINICK, Joseph R., Ipostazele comunicării de masă – Media în era digitală, București, Editura Comunicare.ro, 2009.
DREIER, Peter, Organizing in the Obama Years: A Progressive Moment or a New Progressive Era? (vol. 15), 2009. Accesat la 22.05.2015. Disponibil la: http://comm-org.wisc.edu/papers2009/dreier.htm
Enciclopedia of World Biography, Howard Dean Biography. Accesat la 10.05.2015. Disponibil la: http://www.notablebiographies.com/newsmakers2/2005-A-Fi/Dean-Howard.html
Factcheck, Advertising Money: McCain vs. Obama, Project of the Annenberg Public Policy Center, 2008. Accesat la 20.02.2015. Disponibil la: http://www.factcheck.org/2008/11/advertising-money-mccain-vs-obama/
FELSEN, Graham-Sam, Obama's Impressive Youthroots, The Nation, 2007.
FELSEN, Sam G., Obama's Impressive Youthroots, The Nation, 2007. Accesat la 14.05.2015. Disponibil la: http://www.thenation.com/article/obamas-impressive-youthroots
FRIGIOIU, Nicolae, Politologie și doctrine politice. Puterea imaginii și imaginile puterii (vol. 2), București, Editura ECONOMICA, 2010.
GERALDES, João, 2005-2010 YouTube Facts & Figures (History & Statistics), 2010. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: https://joaogeraldes.wordpress.com/2010/09/09/2005-2010-youtube-facts-figures-history-statistics/
GHILEZAN, Marius, Cum să reușești în viața politică: Manual de campanie electorală, București, Editura Active Vision, 2000.
GOODSTEIN, Scott în CIARAMITARO, Barbara L., Mobile Technology Consumption: Opportunities and Challenges: Opportunities, Information Science Reference, 2012.
GOODSTEIN, Scott în STROMER, Jennifer G, Presidential Campaigning in the Internet Age, The Ofxord University Press, 2014.
GOODSTEIN, Scott, în MATTERA, Jason, Obama Zombies: How the Liberal Machine Brainwashed My Generation, Threshold Editions, 2010.
GOOGLE, Impact of Multiple YouTube Homepage Ads for Renault, 2011. Accesat la 22.01.2015 Disponibil la: http://www.google.co.uk/think/case-studies/impact-of-multiple-youtube-homepage-ads-for-renault.html
GRAFF, Garrett M., Text the Vote, The New York Times, 2008. Accesat la 19.05.2015. Disponibil la: http://www.nytimes.com/2008/08/13/opinion/13graff.html?_r=0
GROVE, Steve în BERGNER, Jeff, SPILLER, Lisa D., Branding the Candidate: Marketing Strategies to Win Your Vote, Praeger, 2011.
GUȚU, Dorina, New Media, București, Editura Tritonic, 2007.
HEFFERNAN, Virginia, The Medium-The Youtube Presidency, The New York Times, 2009. Accesat la 20.05.2015. Disponibil la: http://www.nytimes.com/2009/04/12/magazine/12wwln-medium-t.html?_r=0
HERALD, Badger, JAEGER, Carl, A History Of The Youth Vote, CBS News, 2008. Accesat la 10.05.2015. Disponibil la: http://www.cbsnews.com/news/a-history-of-the-youth-vote/
HISTORY, Staff, Vietnam War Protests, History, 2010. Accesat la 05.03.2015. Disponibil la: http://www.history.com/topics/vietnam-war/vietnam-war-protests
HISTORY, Staff, Baby Boomers, History, 2010. Accesat la 05.03.2015. Disponibil la: http://www.history.com/topics/baby-boomers
IFILL, Gwen, THE 1992 CAMPAIGN: Youth Vote; Clinton Goes Eye to Eye With MTV Generation, The New York Times, 1992. Accesat la 06.03.2015. Disponibil la: http://www.nytimes.com/1992/06/17/us/the-1992-campaign-youth-vote-clinton-goes-eye-to-eye-with-mtv-generation.html
JARVIS, Sharon E, MONTOYA, Lisa, MULVOY, Emily, The Political Participation of Working Youth and College Students, The Annette Strauss Institute for Civic Participation, TheUniversity of Texas at Austin, 2005.
JUNEE, Ryan în JARBOE, Greg, YouTube and Video Marketing: An Hour a Day (ediția a 2-a), Sybex, 2011.
KAYE, Kate Clinton Needed More Search: Q&A with Google's Greenberger, ClickZ, 2008. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://www.clickz.com/clickz/news/1691259/clinton-needed-more-search-q-a-googles-greenberger
KAYE, Kate Clinton Spent Far Less Online Than Obama, ClickZ, 2008. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://www.clickz.com/clickz/news/1703068/clinton-spent-far-less-online-than-obama
KAYE, Kate McCain Camp Spent Fraction of Obama's Online Ad Budget, ClickZ, 2008. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://www.clickz.com/clickz/news/1705878/mccain-camp-spent-fraction-obamas-online-ad-budget
KAYE, Kate Web Ads Mattered More than Ever in '08 Election, ClickZ, 2008. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://www.clickz.com/clickz/news/1706469/web-ads-mattered-more-ever-08-election
KAYE, Kate Wed ads mattered more than ever in ’08 election, ClickZ, 2008 în Colin Delany, Barack Obama life Story: How to Success Barack Obama (pp. 23), Epolitics, 2009.
KAYE, Kate, The State of Online Political Advertising, Law Yale, 2008, p. 1. Disponibil la: http://www.law.yale.edu/documents/pdf/ISP/Kate_Kaye.pdf
KIRBY, Emily, LOPEZ, Mark H., SAGOFF, Jared, The Youth Vote 2004, The Center for Information & Research on Civic Learning & Engagement, 2005. Accesat la 12.05.2015. Disponibil la: http://www.civicyouth.org/PopUps/FactSheets/FS_Youth_Voting_72-04.pdf
KUNCZIK, Michael, ZIPFEL, Astrid, Introducere în știința publisticii și a comunicării, Editura Presa Universitară Clujeană, 1998.
LEVINE, Peter, LOPEZ, Mark H., Youth turnout has declined by any measure, The Center for Information & Research on Civic Learning & Engagement, 2002. Accesat la 02.03.2015. Disponibil la: http://civicyouth.org/research/products/Measuring_Youth_Voter_Turnout.pdf
LINTHICUM, Kate Obama campaign manager talks new media, Los Angeles Times, 2009. Accesat la 18.05.2015. Disponibil la: http://articles.latimes.com/2009/jan/11/nation/na-ticket11
LOADER, Brian D., Citizens in the Digital Age: Political Engagement, Young People and New Media, New York, Routledge, 2007.
LOADER, Brian D., Young Citizens in the Digital Age: Political Engagement, Young People and New Media, New York, Routledge, 2007.
LOPEZ, Mark H., The 2006 Civic and Political Health of the Nation: A Detailed Look at How Youth Participate in Politics and Communities, Center for Information and Research on Civic Learning and Engagement, 2006. Accesat la 12.05.2015. Disponibil la: http://www.civicyouth.org/PopUps/2006_CPHS_Report_update.pdf
LUO, Michael, Clinton Sees Rise in Online Donations, The New York Times, 2008. Accesat la 18.05.2015. Disponibil la: http://www.nytimes.com/2008/03/22/us/politics/22donors.html?ref=texas
MACEY, David, Dicționar de teorie critică, București, Editura Comunicare.ro, 2008.
MCGRATH, Jane, How the Millennial Generation Works, HowStuffWorks, 2011. Accesat la 26.06.2015. Disponibil la: http://people.howstuffworks.com/culture-traditions/generation-gaps/millennial-generation1.htm
MELBER, Ari, YouTubing the Election, The Nation, 2008. Accesat la 21.05.2015. Disponibil la: http://www.thenation.com/article/youtubing-election
MUNOZ, Genevieve, Emotional Branding: Obama’s Bottom-Up Campaign, 2009. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://digitalcommons.calpoly.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1007&context=comssp
NEWSWEEK, Staff, “Barack Obama: How he did it”, 2008. Accesat la 14.02.2015. Disponibil la: http://www.newsweek.com/barack-obama-how-he-did-it-85083
OBAMA, Barack în DENTON, Robert E. Jr., Studies of Identity in the 2008 Presidential Campaign, Lexington Studies in Political Communication, 2010.
OBAMA, Barack în The Washington Post, Transcript Obama Delivers Victory Speech in North Carolina, 2008. Accesat la 20.05.2015. Disponibil la: http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/05/06/AR2008050603099.html
OBAMA, Barack, în DVORAK, Blake D., Timing + Charisma + Internet = Obama Nomination, Real Clear Politics, 2008. Accesat la 22.05.2015. Disponibil la: http://www.realclearpolitics.com/articles/2008/06/obamas_fortuitous_timing.html
OECD, Working party on the Information Economy. Participative WEB: user-created content, 2007.
Opinion Research Corporation și Icrossing, How America Searches: Election ’08 (pp. 3), 2007. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://www.icrossing.com/sites/default/files/how-america-searches-election08.pdf
OWYANG, Jeremiah, Social Network Stats: Facebook, MySpace, Reunion, 2008. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://www.web-strategist.com/blog/2008/01/09/social-network-stats-facebook-myspace-reunion-jan-2008/
PATTERSON, Thomas E., Voter Participation in Presidential Primaries and Caucuses, Harvard Kennedy School, 2009. Accesat la 06.03.2015. Disponibil la: http://journalistsresource.org/wp-content/uploads/2011/12/Voter-Turnout-in-Presidential-Primaries-and-Caucuses_Patterson.pdf
PAYNE, Charles M., I've got the light of freedom: The organizing tradition and the mississippi freedom struggle (ediția a 2-a), University of California Press, 2007.
PĂTRUȚ, Bogdan, PĂTRUȚ, Monica, Social Media in Politics (vol. 13), San Antonio, Springer, 2014.
Pew Research Center, Global Digital Communication: Texting, Social Networking Popular Worldwide, 2011. Accesat la 19.05.2015. Disponibil la: http://www.pewglobal.org/2011/12/20/global-digital-communication-texting-social-networking-popular-worldwide/
QUILY, Pete, Barack Obama Vs. John McCain Social Media and Search Engine Scorecard, Adult ADD Strenghts, 2008. Accesat la 18.05.2015. Disponibil la: http://adultaddstrengths.com/2008/11/05/obama-vs-mccain-social-media/
RAINIE, Lee, SMITH, Aaron, The internet and the 2008 election, Pew Internet și American Life Project, 2008. Accesat la 21.05.2015. Disponibil la: http://www.pewinternet.org/files/old-media/Files/Reports/2008/PIP_2008_election.pdf.pdf
RIGZA, Kristina, You Voted. Now What?, The Nation, 2008. Accesat la 12.05.2015. Disponibil la: http://www.thenation.com/article/you-voted-now-what
Rock the Vote, Building political power for young people. Accesat la 06.03.2015. Disaponibil la: http://www.rockthevote.com/about-us/
Rock the Vote, Young Voters: Facts vs. Myths, actualizat în octombrie 2008. Accesat la 13.05.2015. Disponibil la: http://www.rockthevote.com/assets/publications/electronic-press-kit/young-voter-myths-and-facts.pdfhttp://www.rockthevote.com/assets/publications/electronic-press-kit/young-voter-myths-and-facts.pdf
RUSU, Costache, VOICU, Monica, ABC-ul comunicării manageriale (pp. 11), Brăila, Editura „Danubius”, 1998.
SALDIN, Robert P., War, the American State, and Politics since 1898, Cambridge University Press, 2010.
SCHROER, William J., Generations X,Y, Z and the Others – Cont'd, Social Marketing. Accesat la 05.03.2015. Disponibil la: http://www.socialmarketing.org/newsletter/features/generation2.htm
SIMENDINGER, Alexis, New Media as the Message, National Journal, 2008. Accesat la 18.05.2015. Disponibil la: http://www.nationaljournal.com/magazine/new-media-as-the-message-20080419
SMITH, Aaron, The Internet’s Role in Campaign 2008, Pew Research, 2009. Accesat la 21.05.2015. Disponibil la: http://www.pewinternet.org/2009/04/15/the-internets-role-in-campaign-2008/
STĂNCIUGELU, Irina, TRAN, Vasile, Teoria comunicării, București, Editura Comunicare.ro, 2003.
STELTER, Brian, Enticing Text Messagers in a Get-Out-the-Vote Push, The New York Times, 2008. Accesat la 19.05.2015. Disponibil la: http://www.nytimes.com/2008/08/18/us/politics/18message.html?pagewanted=print
STIRLAND, Sarah Lai, Obama’s secret weapons: internet, databases and psychology, Wired, 2008. Accesat la 17.05.2015. Disponibil la: http://www.wired.com/2008/10/obamas-secret-w/
TEIXEIRA, Ruy A., Generation We and the 2008 Election, 2008, Generation We Post-election Research. Accesat la 12.05.2015. Disponibil la: http://www.gen-we.com/sites/default/files/GenerationWeandthe2008Election.pdf
TEIXEIRA, Ruy A., The Disappearing American Voter (ed. 1), Brookings Institution Press, 1992.
The Associated Press, Text messaging could help Obama's turnout, Politico, 2008. Accesat la 19.05.2015. Disponibil la: http://www.politico.com/news/stories/0808/12657.html
The New York Times, Obama apologizes over 'Hillary Clinton (D-Punjab)' memo, 2007. Accesat la 21.05.2015. Disponibil la: http://www.nytimes.com/2007/06/19/world/americas/19iht-obama.1.6203898.html?_r=2&
TUMULTY, Karen, How Obama Did It, Time, 2008. Accesat la 14.02.2015. Disponibil la: http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,1812049,00.html
U.S. Chamber of Commerce Foundation, The Millennial Generation Research Review, National Chamber Foundation, Washington, DC, 2012. Accesat la 12.05.2015. Disponibil la: http://www.uschamberfoundation.org/millennial-generation-research-review
ULMANU, Alexandru-Brăduț, Cartea fețelor. Revoluția Facebook în spațiul social, București, Editura Humanitas, 2011.
VAIDYANATHAN, Rajini, Top hits of the YouTube election, BBC News, 2008. Accesat la 21.05.2015. Disponibil la: http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/us_elections_2008/7699509.stm
VARGAS, Jose A, Obama's Wide Web, The Washington Post, 2008. Accesat la 20.05.2015. Disponibil la: http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/08/19/AR2008081903186.html
VARGAS, Jose A., Obama's Wide Web 'Not Just About Obama', The Washington Post, 2008. Accesat la 20. 05.2015. Disponibil la: http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/08/19/AR2008081903186_2.html?sid=ST2008081903613
VARGAS, Jose A., The Youtube Presidency, The washington Post, 2008. Accesat la 20.05.2015. Disponibil la: http://voices.washingtonpost.com/44/2008/11/14/the_youtube_presidency.html
VOLPE, John D, The youth electorate is shifting, The Boston Globe, 2015. Accesat la 11.05.2015. Disponibil la: http://www.bostonglobe.com/opinion/2015/05/11/the-youth-electorate-shifting/6XIZEfxYZSSrLEk23KrjcI/story.html
WiseGeek, What is user generated content?. Accesat la: 22.04.2015. Disponibil la: http://www.wisegeek.org/what-is-user-generated-content.htm
ZEIGLER, Todd, Obama and Text Messaging, Brick by Brick, 2008. Accesat la 19.05.2015. Disponibil la: http://blog.thebrickfactory.com/2008/08/obama-and-text-messaging/
ZITO, Selena, Where’s McCain’s Message?, Trib Live News, 2008. Accesat la 15.02.2015. Disponibil la: http://triblive.com/x/pittsburghtrib/opinion/columnists/zito/s_580699.html#axzz3Z6TohSb7
VII. Anexe
Anexa 1
“What is a "grassroots movement"? What is the definition of the term "grassroots movement" as it applies to politics? In politics, a "grassroots movement" is a movement that develops organically at a local level before spreading throughout the state and even the country. A true "grassroots movement" isn't organized by political forces – instead, a "grassroots movement" springs up spontaneously due to some pressing issue that a community feels needs to be changed or enhanced. Definition of Grassroots Movement – Meaning – Dave Manuel Financial DictionaryLet's look at an example of a "grassroots movement". In the fictional town of Anytown, USA, voter turnout is hitting all-time lows. A local "get out the vote" movement springs up in order to increase voter turnout. This involves using social media to get out the word that a vote is upcoming, driving people to vote, taking out local ads reminding people to vote, etc. This local movement is infectious, quickly spreading to nearby towns. Before you know it, the movement has spread throughout the state and the entire country. This would be a fictional example of a "grassroots movement".”
Anexa 2
“Boomers I or The Baby Boomers
Born: 1946-1954
Coming of Age: 1963-1972
Age in 2004: 50-58
Current Population: 33 million
For a long time the Baby Boomers were defined as those born between 1945 and 1964. That would make the generation huge (71 million) and encompass people who were 20 years apart in age. It didn’t compute to have those born in 1964 compared with those born in 1946. Life experiences were completely different. Attitudes, behaviors and society were vastly different. In effect, all the elements that help to define a cohort were violated by the broad span of years originally included in the concept of the Baby Boomers. The first Boomer segment is bounded by the Kennedy and Martin Luther King assassinations, the Civil Rights movements and the Vietnam War. Boomers I were in or protested the War. Boomers 2 or the Jones Generation missed the whole thing. Boomers I had good economic opportunities and were largely optimistic about the potential for America and their own lives, the Vietnam War notwithstanding.”
Anexa 3
“Millennial Generation (born 1980 to about 2000)
Many researchers, including the Pew Research Center in a 2010 report, have examined the Millennials' attitudes and opinions across a spectrum of issues. Most show evidence of a generation that is highly educated, self-confident, technologically savvy and ambitious.
One of the oft-cited aspects that distinguishes the Millennials is that they're extremely "connected." Pew found that Millennials use social media and text on their cell phones significantly more than older generations. Unsurprisingly, they found that Millennials are also more likely to view technology in a positive light [source: Pew].
Politically, Millennials were among Barack Obama's strongest supporters during the 2008 presidential election (66 percent voted for him).
They are also less religious than older generations were when they were younger. Demographically, Millennials are larger and more ethnically diverse than previous generations. According to Pew's report, they're also more accepting of interracial marriage [source: Pew].
Because employers are especially interested in understanding the profile of a Millennial, several books also explore the effects of the generation on the workforce. Author Ron Alsop of the Wall Street Journal found through research that Millennials are largely seen as entitled and narcissistic. But he finds that Millennials' self-confidence is likely a product of highly involved ("helicopter") parents who vehemently encouraged the importance of self-esteem. Alsop also finds that Millennials, although good team players, are particularly ambitious, seeking constant appraisal and lightning-fast promotions up the corporate ladder. However, they desire a good work-life balance, and, to sate their desire for a fulfilling job, they're also frequent job-hoppers, frustrating employers with low retention rates [source: Alsop].
Like many generations, the Millennials have had several seemingly "defining moments." In addition to wars in Iraq and Afghanistan, they experienced September 11 and the shootings at Columbine and Virginia Tech. However, unlike the Boomers with the Vietnam War, there has not been a clearly unified or radical reaction to these events. What research has shown is that although Millennials are generally more willing than older generations to sacrifice liberties for security, they also want the United States to take a backseat to the United Nations in international problems [source: Winograd]. Authors Thom and Jess Rainer speculate that September 11 taught Millennials that life is short, prompting them to embrace ambition and reject "business as usual".”
Anexa 4
„The Obama '08 iPhone app is, almost surprisingly, not a cheap sticker masquerading as an application. No, it's actually a glimpse of the potential of grassroots politics and gadgets, distilled in a slick, blue-stained little app that couldn't possibly have come out of the McCain campaign (no offense guys). It leverages pretty much every aspect of the iPhone.
It sorts your contacts by battleground states and turns them into a checklist, making it easy, and almost obligating, to harass your loved ones to vote O. (Worth noting for tinfoil types: It does keep track of how many people you call, but it's totally anonymous.) It finds local events and Obama news using GPS, constantly updated. And it delivers more video highlights and newsreels than you'll be able to stand (though videos were kinda crashy for me). There is some hucksterism, yes, like a dedicated button to call and make a donation—it makes it easier than ever, which is part of the power here. Also it's a campaign app, what do you expect? This is something like what politicking at the grassroots level will look like by the next election—local and immediate, but definitely national in scope. It makes you feel like a part of the campaign. Download it if you're an Obamaniac to have a constant flood of hope in your pocket, or if you're a McCainite, to see what your candidate's campaign should be doing. It's free, so the only excuse is your gag reflex.”
Anexa 5
“I’m Barack Obama and I approve this message. Maybe you are struggling just to pay the mortgage on your home, but recently John McCain said the fundamentals of our economy are strong. Then again the same day when he was asked how many houses does he own McCain lost track, he couldn’t remember.Well, it’s seven houses, and here’s one house America can’t afford to let John McCain move into.”
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Web 2.0 Asupra Comunicarii Politice (ID: 162615)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.