Influenta Tic (calculatorului) In Activitatea de Invatare a Copiilor cu Deficienta Mintala
Influența TIC (calculatorului) în activitatea de învățare a copiilor cu deficiență mintală
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ȘI TEORETICE PRIVIND DEFICIENȚA MINTALĂ
Potrivit concepției nord-americane, deficiența mintală: „se referă la limitări substanțiale în funcționarea prezentă (a unei persoane). Ea este caracterizată prin funcționarea intelectuală, semnificativ sub medie, existând corelat cu două sau mai multe dintre următoarele capacități adaptative: comunicarea, autoservirea, deprinderile gospodărești și cele sociale, utilizarea serviciilor comunitare, orientarea în mediul înconjurător, sănătate și securitate personală, petrecerea timpului liber și munca etc”.
1.1. Abordări științifice ale deficienței mintale
Wood analizează noțiunea de handicap prin prisma a trei termeni, analizați în cele ce urmează:
„1. Termenul de infirmitate sau deficiență se referă la orice pierdere, anomalie sau dereglare a unei structuri sau a unei funcții anatomice, fiziologice, prezentand tulburări la nivelul organismului;
2. Noțiunea de incapacitate are în vedere orice restricție, diminuare, lipsă ori pierdere (rezultând dintr-o deficiență) a capacității de a efectua o activitate în condiții considerate normale pentru o ființă umană;
3. Handicapul reprezintă dezavantajul unei anumite persoane ca urmare a unei deficiențe sau incapacitate, care limitează sau împiedică satisfacerea totală sau parțială a sarcinilor considerate normale pentru ea (în funcție de vârstă, sex, factori sociali, etc.). Prin urmare acest termen semnifică rolul social al persoanei cu deficiență sau incapacitate. Datorită handicapului, persoana este dezavantajată comparativ cu alte persoane, dezavantajul manifestându-se în interacțiunea individului cu mediu social”.
În concluzie, referitor la aceste trei concepte, avem următoarele observații esențiale:
deficiențele sau incapacitățile pot fi de mai multe feluri: vizibile și invizibile, progresive ori regresive, ș. a;
un status handicapat nu este în mod obligatoriu rezultatul unei incapacități, deficiența putând determina apariția unui handicap fără a fi necesară trecerea prin stadiul intermediar de incapacitate;
independent de limitele individuale, unii factori sociali și de mediu pot agrava sau atenua handicapul.
1.2. Funcțiile și procesele psihice la copilul cu deficiență mintală
Principala categorie care prezintă implicații majore în procesul de dezvoltare a personalității și integrării eficiente sociale, este cea a deficiențelor mintale și intelectuale. Prin noțiunea de deficiență mintală se înțelege „reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare a mediului înconjurător și la standardele de conviețuire socială dintr-un anumit areal cultural, fapt ce plasează individul într-o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr-o stare de handicap, în raport cu ceilalți membri ai comunității din care face parte”.
. Potrivit statisticilor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S), deficiența mintală se regăsește la 3-4 % din populația infantilă, având diferite grade de intensitate și forme variate de manifestare clinică.
Principalii termeni cu referire directă la conceptul deficienței mintale sunt:
arierație mintală (înapoiere, întârziere mintală) introdus de Segiun în anul 1846, referindu-se la formele grave ale deficienței, eliminându-le pe cele ușoare;
debilitate – forme ușoare;
amenție – absența inteligenței
oligofrenie – folosit în URSS – insuficiență mintală determinată de leziuni ale sistemului nervos în perioada prenatală sau după, înainte ca anumite funcții psihice să se fi constituit;
întârziere mintală – înlocuiește termeni mai traumatizanți și pentru că în cazuri mai puțin grave se poate realiza progres;
handicap de intelect – pune în evidență deficiența primară.
Indicatorul de dezvoltare intelectuală (Coeficientul de inteligență CI sau intelligence quotient IQ) are valori cuprinse în intervalul IQ = 0 – 80 pentru deficientul mintal. Au fost formulate numeroase clasificări ale deficiențelor mintale, având în vedere numeroase criterii cu privire la gradul de recuperare – educare a tipului de deficiență identificat în rândul subiecților de vârstă școlară, iar o clasificare analizată adesea în numeroase lucrări de psihologie, are în vedere valoarea coeficientului de inteligență:
deficiență mintală profundă sau gravă – IQ = 0 – 20
deficiență mintală severă – IQ = 20 – 50
deficiență mintală moderată – IQ = 50 – 65
deficiență mintală ușoară – IQ = 65 – 75
intelect de limită sau liminar – IQ = 75 – 85
Analizând concepția lui Doll, deficientul mintal, în sens clinic, nu este bolnav, nici suferind, nici anormal, ci un individ cu o personalitate specifică în sfera mare și diversă a normalității, care tinde spre normalizare cu ajutorul unei educații specializate. Deci deficientul trebuie considerat o persoană care, chiar dacă nu mai dispune de o integrare biopsihică, nu este bolnav în sensul patologic, ci prin efectul deficienței are tendința să-și construiască o personalitate decompensată.
1.3. Etiologia și tipologia deficiențelor mintale
Etiologia deficiențelor mintale evidențiază legătura cauzală între agentul patogen și boala psihică. Etiologia deficienței mintale este extrem de variată, agentul patogen fiind un mozaic de factori care determină apariția acestei deficiențe. Etiologia deficienței mintale are o importanță deosebită întrucât cu cat se vor cunoaște mai bine cauzele, cu atât pot deveni mai eficiente măsurile de profilaxie, de tratament medical, precum vor crește și diferențele de diagnosticare și tratare diferențiată psihopedagogică a diferitelor moduri de manifestare ale deficienței
Deși este o problemă de actualitate și de maximă importanță, identificarea exactă a cauzelor deficienței mintale este extrem de dificilă, dificultate rezultată și din faptul că, de multe ori, deficiența mintală este o consecință a acțiunii sumate a mai multor factori, care acționează simultan sau succesiv, sau de multe ori putem asista la coincidența acțiunii a doi factori fără ca între ei să existe vreo legătură cauzală directă.
Astfel, într-o primă clasificare, pot fi identificate următoarele tipuri de deficiență mintală:
deficiența mintală de natură ereditară;
deficiența mintală de natură organică, ca urmare a leziunii sistemului nervos central
deficiența mintală cauzată de carențe educative, afective, socio-culturale;
deficiența mintală polimorfă cu o mare varietate tipologică.
Din studiile existente rezultă că factorii mai des incriminați în etiopatogenia deficienței mintale pot fi clasificați în:
1. Factori ereditari – genetici (endogeni): factori genetici nespecifici și factori genetici specifici;
2. Factori extrinseci (exogeni): prenatali; perinatali; postnatali.
3. Factori psihogeni (psihosociali).
Tipologia deficiențelor mintale
1. Intelectul de limită definește o categorie eterogena de forme și grade de manifestare, a căror trăsătură comună constă în fenomenul decompensării școlare cu vârsta de 11 – 12 ani. Se manifesta prin plafonare în dezvoltarea psiho-intelectuală a elevului la nivelul clasei a V-a sau a VI-a, reprezentand o plaja intre intelectul normal si deficienta mintala. Putem astfel vorbi de acei copii de graniță, a căror posibilități intelectuale, afective, de adaptare socială, sunt mai reduse, incadrandu-se intr-un IQ 70 – 80. Astfel, copilul liminar se află la limita inferioară a normalității și s-ar putea spune, la limita superioară a deficienței mintale.
În foarte multe scări (Terman, Merril, Wecksle, etc.) categoria liminarului este definită printr-un IQ cuprins între 70 – 95 și diferă în funcție de probele administrate de autorii respectivi.
2. Deficiența mintală de gradul I
Deficienta mintala de gradul I, numita si insuficiența mintală sau debilitate mintala, termen introdus în literatura de specialitate în 1909 de Dupre, reprezinta o deficienta mintala usoara cu intervalul cuprins între intelectul de limita si deficienta mintala de gradul II (imbeciliate) Psihometric, se definește coeficientul de inteligență cuprins între IQ = 50 – 69, corespunzător mecanismelor operaționale ale gândirii specifice vârstei mintale de 7 – 9 ani. Copiii cu deficienta mintala usoara sunt capabili de achiziții școlare corespunzătoare vârstei lor mintale și pot ajunge la un grad de autonomie personala, pot presta munci in societate si se pot autogospodari. Nu exista posibilitatea asumării totale a responsabilităților conduitelor lor, fiind incapabili să anticipeze urmările și implicațiile acestora.
Grupa debililor mintali cunoaște două mari forme clinice:
Debilul mintal armonic – termen introdus de Th. Simon, marchează cazurile la care deficitul intelectual este elementul fundamental al personalității, manifestat îndeosebi ca întârziere școlară, cu dificultăți în activitatea de achiziție, fără a fi însoțite de tulburări de natură motrică sau socială. Această întârziere este însă compensată prin calități afective, ca urmare a faptului că sunt docili, ascultători, muncitori, cu posibilități de integrare profesională.
Debilul mintal dizarmonic – cunoscut și sub denumirea de debilul complet, este opus celui armonic. Tulburările intelectuale ale acestuia sunt asociate cu tulburările afective și de comportament, fapt care influențează semnificativ posibilitatea stabilirii unui prognostic favorabil.
3. Deficiența mintală de grad II este o deficiență mintală gravă, care se situează între deficiența mintală de grad I și deficiența mintală de grad III. Deficienta mintala de gradul II cuprinde deficienta mintala moderata (IQ 35–50) si deficienta mintala severa (IQ 20–30/35). Vârsta mintală se situează între 2 și 7 ani, corespunzător unui IQ care variază între 20 – 50. Cel afectat de deficiența mintală de grad II este, parțial, educabil și recuperabil. În literatura de specialitate sunt definite un oarecare număr de tipuri clinice, nu numai după etiologie, ci și după trăsăturile comune ale aspectelor clinice și de evoluție. Dintre aceste tipuri amintim: mongolismul; întârzierea cu note autistice (arierația autistică); cretinismul; imbecilii prodigioși („idioții savanți”).
În virtutea unui anumit grad de relativitate, formează grupa deficienților recuperabili din punct de vedere profesional și social. Sunt integrabili în societate, în condiții protejate sau obișnuite, în funcție de exigențele comunității.
4. Deficiența mintală de grad III intalnita si sub denumirea de deficienta mintala profunda, reprezintă forma cea mai gravă de deficiență mintală și definește persoana incapabilă să se autoconducă, să se apere de eventualele pericole, sau chiar să se hrănească, având nevoie în permanență de îngrijire și supraveghere. Are o varsta mintala de 2-3 ani plafonandu-se la acest nivel de dezvoltare și un coeficient de inteligență de cel mult 20. Persoana nu dobandeste abilitati de autonomie personala, nu comunica prin limbaj coerent ci doar prin sunete, gesturi si plans. Este preocupat doar de satisfacerea instinctelor de baza, este needucabil si nu poate fi lasat supravegheat. Datorită slabei lor rezistențe la infecții și alți agenți patogeni, mortalitatea în rândul acestei categorii de deficienți este foarte mare, media lor de viață fiind de aproximativ 19 – 20 de ani, față de cea a deficienților mintali de gradul II (imbecililor), care este de aproximativ 25 – 30 de ani. Persoanele cu deficiență mintală severă au grad mare de dependență și sunt irecuperabili, fără șanse de profesionalizare, cu un potențial scăzut de integrare și adaptare socială.
Din punct de vedere clinic, în raport cu gravitatea deficienței, se pot distinge două forme de deficiența mintală de grad III:
Completă – nu prezintă decât instincte de conservare, reflexe primare, existență pur vegetativă, absența totală a comunicării, vârsta mintală de un an;
Incompletă – sistemul nervos central este afectat doar parțial, comunică prin cuvinte monosilabice, vârsta mintală este de 2 – 3 ani.
CAPITOLUL 2. PROCESUL EDUCAȚIONAL LA COPIII CU DEFICIENȚĂ MINTALĂ
Autoritățile trebuie să recunoască și să aplice principiul șanselor egale la educație primară, secundară sau terțiară pentru copiii cu deficiență mintală. Educația acestor copii este parte integrantă a sistemului educațional național. În prezent, în educație au apărut două tendințe opuse, reprezentate de segregare sau integrare. Segregarea presupune asigurarea structurilor învățământului special, pe când integrarea presupune educația în clase obișnuite.
2.1. Educația copilului deficient mintal
In Romania, copiii cu deficienta mintala sunt educati de regula in scoli speciale unde, pe langa procesul instructiv – educativ, beneficiaza si de terapii specifice. Invatamantul special ofera copiilor posibilitatea de a se recupera prin activitati de logopedie, kinetoterapie, consiliere psihologica, terapie ocupationala, stimulare cognitiva.
Educația specială este o formă adaptată de pregătire școlară și asistență destinată persoanelor care nu reușesc să atingă, în cadrul învățământului obișnuit, nivelurile educative și sociale corespunzătoare vârstei.
În școlile speciale din România invata copii cu deficienta mintala si copii cu deficiente senzoriale. Exista scoli pentru deficientii de auz, pentru deficientii de vedere, pentru deficientii de intelect. In cele din urma sunt scolarizati si copii cu deficiente asociate cum ar fi: copii cu autism, copii cu sindrom Down, A.D.H.D., etc.
La nivel mondial, in ultimul timp exista tendinta integrarii copiilor cu CES in scoala de masa, se depun mari eforturi pentru realizarea, într-un viitor cât mai apropiat, a unui sistem integrat de educație, sau a unui sistem mixt (segregat – integrat), în care elevul trece cu ușurință de la o formă de învățământ la alta, în funcție de situația sa.
Declarația de la Salamanca pentru apărarea drepturilor copilului proclama:
Integrarea copilului/elevului deficient în școală/societate;
Accesul elevului deficient la orice formă de educație;
Egalizarea șanselor pentru toți copiii.
Școala, prin contribuția pe care o are asupra formării asupra copilului deficient mintal, este un mediu important de socializare, dar și de corectare a imaginii pe care opinia publică o are asupra acestuia.
Formele de integrare a copiilor cu deficiențe mintale pot fi următoarele:
clase diferențiate, integrate în structurile școlii obișnuite;
grupuri de câte 2 -3 copii deficienți, incluși în clasele obișnuite;
integrarea individuală a acestor copii în aceleași clase obișnuite.
Integrarea școlară exprimă:
atitudinea favorabilă a elevului față de școala pe care o urmează;
condiția psihică, în care acțiunile instructiv educative devin accesibile copilului;
consolidarea unei motivații puternice care susține efortul copilului în munca de învățare;
situație în care copilul sau tânărul poate fi considerat un colaborator la acțiunile desfășurate pentru educația sa;
corespondența totală între solicitările formulate de școală și posibilitățile copilului de a le rezolva;
existența unor randamente la învățătură și în plan comportamental, considerate normale prin raportarea la posibilitățile copilului sau la cerințele școlare.
În școală, copilul cu deficiență mintală aparține, de obicei, grupului de elevi slabi sau indisciplinați, el încălcând deseori regulamentul școlar și normele social – morale, fiind mereu sancționat de către educatori. Din asemenea motive, copilul cu deficiență mintală se simte respins de către mediul școlar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de școlar intră în relație cu alte persoane marginalizate, intră în grupuri subculturale și trăiește în cadrul acestora tot ce nu-i oferă societatea.
Datorită deficienței lor, care intră în discordanță cu normele și valorile comunității sociale, copiii cu deficiență mintală sunt, de regulă, respinși de către societate. Acești copii sunt puși în situația de a renunța la ajutorul societății cu instituțiile sale, trăind în familii problemă, care nu se preocupă de bunăstarea copilului.
Accesul la educație nu trebuie să fie condiționat de apartenența etnică, socială, culturală a individului. Avem datoria morală de a evita discriminările, etichetările sociale, de a manifesta toleranță și înțelegere față de cei din jurul nostru, de a-i accepta așa cum sunt, cu calitățile și defectele lor.
2.2. Terapia educațională a copiilor cu deficiență mintală
În România s-a introdus în anul 1992 „Programa de terapie educațională complexă și integrată”, în baza căreia se desfășoară procesul educațional terapeutic din școlile pentru copiii cu cerințe educative speciale. Cele cinci module care structurează programa sunt:
Terapia cognitivă;
Terapia ocupațională și psihoterapia de expresie;
Terapia psiho – motricității și abilitarea manuală;
Autonomia personală și familială;
Meloterapia.
Terapia cognitivă este un proces complex de echilibrare mintală prin organizarea specifică cunoașterii la copiii cu deficiență a căror comportament cognitiv se caracterizează printr-un fenomen general de perturbare a organizării cunoașterii. De aceea C. Păunescu consideră terapia cognitivă și intervenția asupra comportamentului cognitiv „cheia de boltă” a sistemului terapeutic reeducațional. Terapia cognitivă vizează consolidarea, sistematizarea și completarea faptelor, informațiilor, abilităților, competențelor, deprinderilor într-un mod deosebit decât ceea ce se face în cadrul procesului de predare învățare;
Terapia ocupațională și psihoterapia de expresie. Esența acestei terapii este cuprinsă în conceptul de activitate sau ocupație. Activitatea în cadrul acestei terapii are ca scop dezvoltarea capacității individuale de adaptare și integrare socială sau comunitară a persoanei. Deci această terapie vizează dezvoltarea deprinderilor individului evidențiate în comportamente de învățare, care îi vor permite să-și satisfacă nevoile personale și să răspundă eficient cerințelor mediului.
În concluzie activitățile de viață cotidiană cuprind o serie de acțiuni a căror rol este acela de adaptare a persoanei la mediul său de viață, acțiune precum îngrijirea propriului corp, întreținerea spațiului de locuit, folosirea serviciilor din comunitate.
Terapia psihomotricității se referă la activitățile prin care se urmărește recuperarea, ameliorarea, dezvoltarea și antrenarea conduitelor structurilor percepției motrice.
Psihomotricitatea nu se reduce la activitatea motorie, ci implică și manifestări ale funcțiilor intelectuale și perceptive.
Abilitățile și competențele necesare adaptării și integrării sociale sunt rezultatul unui proces continuu de învățare și antrenament a deprinderilor copilului în situații diverse de viață. Copilul cu deficiență mintală va trebui să beneficieze de programe educaționale care să-i asigure terapia și recuperarea facilitându-i adaptarea și integrarea sa în societate.
Obiectivele care stau la baza formării autonomiei personale și sociale a copilului cu deficiență mintală sunt:
Formarea și dezvoltarea propriilor abilități;
Stabilirea echilibrului și al gradului de maturitate pe care îl manifestă individul în relațiile sale cu alții, care să-i permită adaptări interpersonale și intrapersonale;
Perceperea corectă, obiectivă a propriei persoane, acceptarea de sine și a altora;
Formarea capacităților afective care-i permit explicarea emoțiilor și sentimentelor;
Capacitatea de a se detașa, de a căpăta independența în contextul mediului înconjurător, prezentând echilibru, maturitate, stabilitate, rezistență la dificultăți, având o bună capacitate de adaptare, dispunând de o bogăție de resurse
Ludoterapia – este reprezentată de activitatea de joc ca o modalitate de relație între individ și lumea obiectelor, este formula primară a copilului, a acțiunii umane, o formă de organizare a cogniției, a cunoașterii.
Integrarea socială în mediul de viață. În prezent se vorbește mult despre integrarea socială și mai puțin despre cea profesională, a persoanelor cu deficiențe mintale. Integrarea socială este un proces de încorporare, de asimilare a individului în unități și sisteme sociale (familie, grup, clase, colectiv, societate) prin modelare, conform datelor și cerințelor sociale. Integrarea semnifică faptul că relațiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoaștere a integrării lor, a valorilor și drepturilor comune ce le posedă. Când lipsește recunoașterea acestor valori, se instaurează alienarea și segregarea între grupurile sociale.
Nirje afirma că „integrarea însemnă să ți se permită să fii capabil, să fii tu însuți printre ceilalți”. Integrarea se referă la relația care se instaurează între individ și societate. Ea se realizează pe mai multe niveluri, de la simplu la compus. Aceste niveluri sunt următoarele: integrare fizică, integrare funcțională, integrare socială, integrare personală, integrare în societate, integrare organizațională.
Integrarea fizică permite persoanelor cu un anumit handicap satisfacerea nevoilor de bază ale existenței și realizarea ritmurilor existenței. Prin integrare fizică se asigură construirea locuințelor în zone rezidențiale, organizarea claselor și grupurilor în școli obișnuite, profesionalizarea în domenii diverse, unele mici locuri de muncă (rezervate persoanelor cu handicap) și petrecerea timpului liber în condiții obișnuite.
Integrarea funcțională se află în prelungirea celei fizice. Ea se referă la asigurarea funcționării persoanei în mediul înconjurător prin folosirea tuturor facilităților și serviciilor, pe care acestea le oferă (de ex.: folosirea mijloacelor de transport în comun, restaurante, cantine, etc.).
Integrarea socială se referă la ansamblul relațiilor sociale dintre persoanele cu handicap, atât fizic cât și mintal, și a persoanelor normale, indivizi sau grupuri sociale cu care acestea se intersectează (vecini, colegi de serviciu, membri ai comunității). Aceste relații sunt influențate de atitudinile de respect și stimă, pe care trebuie să se bazeze și de ansamblul manierelor de interacțiune între persoanele normale și persoanele cu deficiențe mintale.
Integrarea personală este legată de dezvoltarea relațiilor de interacțiune cu persoane semnificative în diverse perioade ale vieții. Aici sunt incluse categorii de relații diverse, în funcție de vârsta subiectului.
Pentru o integrare eficientă se impun anumite condiții:
pentru un copil – existența unor relații cât mai apropiate cu familia;
pentru un adult – asigurarea unei existențe demne, cu relații diverse în cadrul grupurilor sociale în comunitate.
Integrarea în societate se referă la asigurarea de drepturi egale și respectarea autodeterminării individului cu deficiență mintală. Adesea, grupurile de persoane cu deficiență mintală sunt tratate diferit față de ceilalți cetățeni, integrarea lor nefiind respectată. Programele și deciziile persoanelor cu deficiență mintală trebuie să le aparțină în totalitate. Posibilitățile de exprimare la nivel de grup trebuie respectate, la fel cu cele ale celorlalte grupuri sociale.
Integrarea organizațională se referă la formele și structurile organizatorice care sprijină integrarea. Se recomandă ca serviciile publice generale să fie organizate în așa fel încât să răspundă nevoilor tuturor indivizilor din societate.
Integrarea socială nu poate fi separată de integrarea școlară, ea nu este doar postșcolară, ci se construiește treptat, pe măsura devenirii copilului prin educație, ca adult „ființă socială”, școala fiind însăși o parte a vieții sociale, ca atare progresul în direcția dobândirii autonomiei; „competențele” sociale trebuie să constituie la fel ca și dezvoltarea intelectuală, o finalitate educațională.
Integrarea profesională este o altă formă particulară a integrării foarte importantă dacă există aspirația spre autonomie și independență socială. Unul din obiectivele de bază a fiecărei instituții educative este necesitatea de a-i pregăti pe tineri pentru integrarea ca adulți în comunitate și cultură. Nimeni nu contesta faptul că scopul final al instruirii speciale ale persoanelor cu deficiență mintală este integrarea deplină în societate, ce le oferă posibilitatea de a se bucura de toate privilegiile accesibile celorlalți cetățeni. Acesta este stimulat și în cadrul juridic al diferitelor state.
Persoana cu deficiență mintală e mai liberă atunci când se află într-o societate, decât când se află într-o instituție. Și persoana cu deficiență mintală face parte din societate. Aceasta demonstrează că societatea are o responsabilitate față de aceste persoane. Societatea face cunoștință cu persoana cu deficiență mintală și o tratează ca pe un cetățean normal. Persoanele cu deficiență mintală nu sunt bolnave, nu au un defect, ele având doar anumite disfuncții. Persoana cu deficiență mintală trebuie să se bucure de unele posibilități. Handicapul îi limitează activitatea, rămâne pentru totdeauna, așa că este important să creăm pentru ea posibilități optimale și să-i dăm din nou șanse de integrare. De aceea noi nu atragem atenția la ceea ce persoana nu poate face, ci la ceea ce ea poate face.
Legislația trebuie să țină cont de drepturile persoanelor deficiente și să favorizeze, pe cât posibil, participarea lor la viața civilă, asigurându-le ajutorul adecvat și luând măsurile necesare. Posibilitatea de acces la informație este cheia unei vieți autonome. Mai mult, profesioniștii trebuie să informeze asupra tuturor aspectelor vieții, iar copiii cu deficiență mintală trebuie să aibă posibilitatea de a-și procura informația ei înșiși.
2.3. Teorii privind dezvoltarea gândirii și învățarea la copilul cu deficiență mintală
Principalele cinci teorii în analiza deficienței mintale la copii sunt:
Teoria etiologică;
Teoria simptomatologică;
Teoria sindroamelor specifice;
Teoria psihanalitică și psihosociologică;
Teoria integrată.
1. Teoria etiologică explică natura deficienței mintale prin multitudinea de factori care o determină. În funcție de acești factori determinativi există:
deficiența mintală de natură organică, ca urmare a unor leziuni ale sistemului nervos central;
deficiența mintală de natură ereditară;
deficiența mintală cauzată de carențe educative, efective, socioculturale (teza handicapului sociocultural);
deficiența mintală polimorfă, care explică varietatea tipologică.
2. Teoria simptomatologică definește deficiența mintală numai printr-un unghi limitat, bazat cu predilecție pe unul din procesele psihice: inteligență, afectivitate, voință etc. Ed. Sèguin caracteriza deficientul mintal ca fiind un subiect lipsit de voință. Începând cu cele mai elementare impulsiuni voluntare și până la funcțiile superioare ale voinței, toate sunt profund tulburate.
Există și teze pur intelectualiste, care definesc deficiența mintală prin insuficiență mintală, prin nivel mintal redus. Deficitul intelectual constituie caracteristica fundamentală, iar celelalte particularități ale personalității deficientului mintal sunt secundare, decurgând din deficitul fundamental al intelectului. Teza intelectualistă marchează primele începuturi, când de fapt debilitatea a apărut ca o incapacitate școlară.
3. Teoria sindroamelor specifice. Aceasta se referă la o serie de teorii precum: teza heterocroniei (R. Zazzo), a heterogenității (H. Pieron), a heterodezvoltării (C. Păunescu), a incompetenței sociale (E. A. Doll), teza vâscozității genetice (Barbel Inhelder), teza inerției mintale (H. Ey, A. R. Luria), teza rigidității conduitei (Kounin, Lewin).
Teza heterocroniei. Heterocronia se caracterizează prin decalajul fundamental dintre creșterea fizică și cea mintală, dintre dezvoltarea somatică și dezvoltarea generală, dintre vârsta cronologică și cea mintală. Dezvoltarea mintală a deficientului nu se realizează în același ritm cu dezvoltarea fizică, existând între acestea un decalaj temporal. În consecință, apare sistem de echilibru particular, cu trăsături specifice, fiind vorba de o veritabilă structură. R. Zazzo afirmă că „heterocronia nu este o simplă colecție de viteze disparate. Ea este un sistem, o structură”. Deși nu se poate stabili un raport cauzal între vitezele de dezvoltare ale diverselor sectoare (ținând seama că organismul este un tot iar individualitatea este o unitate integrativă), rezultă că trăsăturile debilității stabilite arbitrar de tehnicile de măsurare aparțin unei structuri de ansamblu.
Fenomenul heterocroniei explică diferențele ce apar în sfera conduitelor de organizare spațială, unde retardul este mai mare și randamentul psihomotor, unde retardul este mai lejer. Fenomenul se observă chiar și la nivelul abilităților manuale, considerate în general de cercetători printre cele mai bine păstrate la deficientul mintal.
Teza heterogenității, lansată de A. Pièron, prin care se relevă proporția inversă care există între heterogenitatea aptitudinilor și nivelul global mediu al deficienților mintal. Indicele de heterogenitate se poate explica prin relativa independență a unor aptitudini în raport cu inteligența.
Teza heterodezvoltării, lansată de C. Păunescu (1976), denumește prezența unor aspecte ale activității psihice, ce sunt dezvoltate sub limită, iar altora peste limita atinsă de copilul normal de aceeași vârstă mintală.
Teza incompetenței sociale. Interesul pentru competența socială ca un criteriu de definire a deficienței mintale se manifestă chiar din primele lucrări de specialitate. La început competența socială a constituit un criteriu de definire, iar cu timpul, o încercare de a substitui conceptul de integrare socială. Clasicii psihopedagogiei speciale, A. Binet și Th. Simon (1910) considerau comportamentul social ca un criteriu de clasificare a celorlalte tipuri de deficiență mintală.
4. Teoria psihanalitică și psihosociologică. Cercetările recente reconsideră conceptul de deficiență mintală, renunțând total, chiar la criteriile psihometrice, indiferent de natura lor. S. Freud nu face referiri explicite asupra unor forme de deficiență mintală, dar în unele lucrări stabilește pe de o parte relația dintre pulsiune și cunoaștere, iar pe de altă parte, efectele inhibitoare ale complexelor. Mecanismele abisale care produc deficiența intelectuală, după Ana Freud, sunt difuze și se grupează în categorii interesând:
restricțiile gândirii copilului provocate prin funcția inhibitoare a educației;
inhibiția curiozității sexuale și intelectuale, provocată de educația instituționalizată;
tulburări ale procesului de dezvoltare a Eului (relația dintre principiul plăcerii și cel al realității).
Pentru M. Mannoni deficiența mintală este generată de patologia relațională mamă-copil, ea considerând deficiența ca o manieră specifică de a stabili „relațiile”, în mod deosebit cu mama. Relația afectogenă a cuplului mamă-copil în timpul vieții intrauterine este condiționată prin ceea ce reprezintă graviditatea pentru mamă și ar putea avea efecte de stimulare sau de inhibiție psihointelectuală.
Tot ca exponent al freudismului se consideră a fi și teza privațiunii afective în primii ani ai copilăriei, la copiii care sunt ținută în creșe sau la cei care au suferit mult timp efectele spitalizării. O inhibiție puternică se instalează prin lipsa unor stimuli afectivi și care poate produce o scădere a bombardamentului de stimulare a scoarței cerebrale și deci o nedezvoltare structural funcțională. Efectele sunt evidente dacă fenomenele privațiunii afective se instalează de timpuriu, adică înainte de trei ani, iar dacă acestea apar după 6-7 ani ele nu au efecte de structură, dar pot avea efecte de stagnare sau de oprire totală a dezvoltării psihoindividuale cu caracter tranzitoriu sau permanent.
Autori mai recenți, pornind de la o viziune pluridimensională, dezvoltă o „teorie dinamică” genetică a deficienței mintale, în care fenomenologia abisală constituie o formă a conflictului patogen și nu o cauză directă a deficienței mintale. Viziunea psihanalistă îl conduce pe R. Mises la studierea dizarmoniilor evolutive și a deficiențelor care pot avea un versant psihotic sau un versant nevrotic.
În această categorie de cercetări se includ și cele privitoare la aspectele psihosociologice, puțin studiate, deși au importanță deosebită în cunoașterea deficienței mintale. M. Chiva schițează o problematică în acest sens, care s-ar putea rezuma la: rolul social al deficientului, la atitudinea societății față de acestea și a acestuia față de mediul social, comportamentului adaptativ, rolul mediului, relațiile interfamiliale, imaginea de sine a debilului, inserția socioprofesională.
5. Teoria integrată. C.Păunescu, sprijinindu-se pe psihologia genetică (J. Piaget) și pe teoria generală a sistemelor (L. Bertalanffy), privește “deficiența mintală ca o patologie de organizare și dezvoltare a structurii mintale și a personalității în ansamblul ei. Deficiența nu trebuie raportată la o singură funcție psihică (de exemplu, inteligența) ci la structura personalității în totalitatea sa. Modalitatea specifică de organizare a deficientului mintal este concepută nu în raport cu “normalitatea”, ci în cadrul variabilității sale nelimitate”.
Varietatea tipurilor de organizare și manifestare a personalității este bazată pe trei principii de organizare: consonanța, care definește dezvoltarea în sfera nelimitată a normalității; disfuncționalitate, ce delimitează formele de organizare parțial alterate; asonanța, caracteristică tipurilor de dezorganizare totală.
Structurile și funcțiile persoanei deficiente sunt datorate factorilor de perturbare care diminuează în formă și proporții diverse fenomenul de consonanță. Factorii de perturbare organizațională sunt: factori nonevolutivi și degenerativi; factori dismaturativi; factori de perturbare ai cogniției; factori nemotivaționali; factori de asonanță afectivă; factori de perturbare ai intelectivității; factori de perturbare ai comunicării; factori de perturbare ai procesului de dezvoltare-progres.
CAPITOLUL 3. IMPORTANȚA ȘI INFLUENȚA TIC ÎN EDUCAȚIE
Educația pentru tehnologia informației și a comunicației trebuie privită ca o modalitate de dezvoltare și revigorare a educației tradiționale. Istoricii și antropologii contemporani au legat, în explicațiile lor, apariția limbajului de utilizarea uneltelor și pe cea a scrisului de lucrările agricole.
Datorită dezvoltării explozive a științelor și tehnologiilor, educația tehnologică trebuie privită asemenea unei schimbări substanțiale a unei educații vechi. Este interesant cum cea mai veche formă de educație, cea tehnologică, datorită computerului a devenit suportul indispensabil pentru modernizarea celorlalte, dar și pentru apariția unor noi educații, într-un viitor apropiat. Ca finalitate a educației, idealul educațional exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă istorică sub forma unui model de personalitate umană.
3.1. TIC în sistemul învățământului
Noile educații tehnologice nu trebuie privite doar ca surse de reînnoire și reconstrucție a unor modalități tradiționale de realizare a procesului instructiv educativ, ci și ca modalități practice de realizare a acestuia. Astfel, în acest sens, se disting mai multe posibilități de acțiune, dintre care enumerăm:
– Introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educație;
– Crearea unor module educaționale specifice, respectiv a unor capitole speciale, în cadrul disciplinelor tradiționale;
– Infuzarea disciplinelor clasice cu mesaje educaționale înglobând conținuturi informaționale specifice „noilor educații”;
– Prioritizarea formării unor aptitudini pedagogice complexe, pe parcursul formării inițiale și continue a cadrelor didactice.
Dacă în anul 1980, intervenția computerelor în educație părea limitată, s-a putut observa că educația ține mereu pasul ceva mai rapid cu evoluția noilor tehnologii. Într-un interval foarte scurt de timp computerul a invadat toate domeniile de activitate cotidiană, inclusiv spațiul educativ. Se preconizează că procesul de informatizare totală în școli să nu depășească 4-5 ani, perioadă în care să aibă loc permanent o reînnoire a programelor necesare noii educații tehnologice.
În ultimii zece ani România trăiește așa-zisa, revoluție informatică”. Dar în școli această „revoluție informatică” pare să devină o politică oficială a statului român, devenind un subiect important al programelor de guvernare. În context, învățarea asistată de calculator pare să devină o simplă componentă, importantă, e adevărat, dar totuși o componentă a unui proiect educativ mult mai amplu și mai ambițios, referitor la educația pentru noile tehnologii sau la noua educație tehnologică”.
Ceea ce doresc să analizez cu precădere în acest subcapitol este răspunsul la următoarea întrebare: „Aplicarea noilor TIC în educație și instruire, ceea ce denumim astăzi prin termenul eLearning, poate să ofere o alternativă viabilă pentru învățământul tradițional și eventual să-l perfecționeze și să-l înlocuiască?”
Utilizarea noilor TIC realizează într-o manieră facilă trecerea de la modelul tradițional al instruirii în clasă la o modalitate modernă de educare, ce permite un control mai atent al elevilor. Utilizarea noilor TIC facilitează stabilirea de noi relații între instituții, profesori, comunitate, locul de muncă, familie și persoana care învață. Plasând elevul în centru acestei noi paradigme a instruirii, se întrevede o schimbare de accent în educație de la conținut (content-based learning) la contextul învățării (context based learning).
De subliniat este faptul că fără o pregătire prealabilă a cadrelor didactice pentru utilizarea eficientă a TIC în educație, calitatea procesului de predare/învățare nu poate fi garantat. Și totuși, chiar dacă această idee este larg acceptată și promovată, reflectarea ei în practică este, cel puțin deocamdată, destul de neclar conturată. Noile TIC schimbă radical perspectiva asupra practicii educaționale, implementarea eficientă a acestora devenind una dintre problemele evidente ale prezentului. Strategiile TIC ce se doresc a fi implementate în școli, universități sau sistemele de instruire vocațională trebuie să aibă în vedere dezvoltarea profesională a profesorilor și instructorilor și a achiziționării de către aceștia de noi competențe legate de dezvoltarea Societății Cunoașterii. Simultan însă, este necesară implementarea unor strategii clare privind creșterea gradului de profesionalizare a furnizorilor de TIC pentru educație, care trebuie să dispună de cunoștințele necesare pentru a putea înțelege și anticipa solicitările venite din partea utilizatorilor noilor TIC și a le oferi produse și servicii de calitate.
Entuziasmul inițial al utilizatorilor noilor tehnologii educaționale – profesori și elevi deopotrivă – este adesea contrabalansat de un puternic sentiment de dezamăgire chiar în timpul procesul de învățare sau după ce acesta a avut loc. De foarte multe ori, noile tehnologii oferă nimic mai mult decât o simplă digitizare a conținutului, fără o substanțială valoare adăugată. Pentru a avea succes, învățarea asistată de noile tehnologii trebuie să faciliteze crearea de noi modele ale învățării, bazate pe ideea de comunități de învățare, care să implice mai mult decât achiziția de competență: implicarea emoțională a elevului în procesul de învățare, transformând astfel experiență educațională într-o experiență amintită cu plăcere și dorința de a o repeta
.La fel cum factorul personal are o importanță crucială în realizarea unei inovații, el rămâne fel de important în difuziunea ei: oamenii sunt cei care transportă informația în context. Și, la fel cum inovația nu are loc dacă nu există atât răspuns emoțional cât și intelectual la o situație, procesul învățării – elementul cheie al difuziunii inovației – are un important aspect emoțional. Importanța elementului personal apare cu foarte multă claritate în tranziția de la stadiul de utilizare inițială spre cel de largă acceptare a unei inovații. Deoarece răspândirea inovației dublează practic activitatea creativă implicată în crearea inovației, elementul personal și emoțional nu pot să lipsească. Un elev învață numai de la profesorul cu care are o afinitate intelectuală și emoțională, iar conceptul de “ucenicie” (apprenticeship) a devenit extrem de modern și în lumea tehnologiilor informaționale; rezultatele ei, indiferent de tipul activității umane, îi demonstrează importanța – o importanță care transcende schimbările în teoriile educației.
Implicarea inovatorului în procesul de învățare, răspunsul său emoțional la provocarea intelectuală sunt indispensabile, plăcerea oferită de actul cunoașterii reprezentând întotdeauna nucleul puterii sale de a cunoaște.
Acest aspect rămâne extrem de important și în cazul difuziunii inovațiilor. Acele persoane care au vocația noului sunt capabile să transfere spre cei cu care lucrează împreună mai mult decât informație într-o formă explicită (text, desen, diagramă etc.); acest element adițional este de fapt cel care îi face să acționeze fie ca inovatori, fie ca participanți activi în procesul de difuzare al inovației. Ceea ce se transferă de la maestru la ucenic, ca într-un proces de osmoză, este de cele mai multe ori imposibil de exprimat într-o formă explicită, dar realitatea sa este indiscutabil prezentă în această relație; este extrem de evident în artă, în știință, în actul educațional prin excelență. Este important de observat că motivul pentru respingerea unei inovației va avea, de cele mai multe ori, aceeași sursă ca și pentru răspândirea sa: rolul factorului personal în procesul de învățare.
Diferitele inițiative de introducere a TIC în educație semnalate în ultimii ani, chiar în țări cu “tradiție” în acest domeniu ca SUA, UK sau Olanda au avut o pornire destul de grea și îngreunată în anumite țări. În cele mai multe cazuri, frenezia dotării cu calculatoare a sălilor de clasă și a conectării la Internet nu a oferit răgazul pentru punerea la punct a unor strategii coerente de instruire a profesorilor în domeniul TIC și a utilizării instrumentelor TIC în activitatea instructiv-educativă.
Profesorii se găsesc în situația de se confrunta cu un mare număr de schimbări ale mediului educațional: un nou profil al elevului, resursele reduse, aglomerarea de activități, competiția pentru obținerea de fonduri, noile cerințe și așteptări ale societății și pieței forței de muncă față de agenții educaționali ș.a.m.d.
La acest complex de factori de stres se adaugă încă unul precum adoptarea unei noi tehnologii educaționale, împreună cu toate implicațiile complexe ale acestui proces – ea devine suprasolicitantă pentru oricine este implicat, generând reacții de rezistență la schimbare și difuzarea inovației.
În adoptarea unei noi tehnologii educaționale, profesorul își impune individualitatea în multiple moduri și, în special, prin felul în care propria sa specialitate/disciplină influențează modul în care predă și în care reacționează la implementarea unei noi tehnologii. În procesul de implementare a unei strategii de dezvoltare profesională, nu trebuie uitat faptul că, în funcție de atitudinea lor la adoptarea unei noi tehnologii educaționale, reacțiile și semnale transmise de membrii fiecăreia dintre aceste categorii profesionale sunt diferite: Gallant (2000) observă că acei profesori care aparțin grupului foarte restrâns al inovatorilor (estimat, așa cum am văzut mai sus, la mai puțin de 3% din total) sunt extrem de nerăbdători să testeze orice nou produs educațional, fiind entuziasmați de nou și interesați în primul rând de performanțele tehnice ale produsului (abordare a testării orientată spre produs).
Ceea ce este nou în folosirea TIC ca mijloc de învățământ, față de celelalte mijloace didactice, este caracterul interactiv al procesului învățării. Oricare ar fi domeniul de utilizare a calculatorului în instruire, acesta nu înlătură celelalte mijloace aflate în recuzita de lucru a cadrului didactic. Calculatorul reprezintă mijlocul didactic care se integrează în contextul celorlalte mijloace, amplificându-le valențele instructiv-formative, completându-le atunci când este necesar.
Introducerea calculatorului în procesul didactic și învățarea asistată de calculator adaugă doar schimbări pe plan calitativ în tehnologia didactică, domeniu care asigură scurtarea timpului de evaluare obiectivă a calităților mijloacelor de învățământ și a metodelor, reținând pe cele care se impun valoric: individualizarea activităților de învățare; intervenția în corectarea modului de asimilare a unor secvențe informaționale, evidențiind ordonarea logică a conținutului informaticii pedagogice, cât și mecanismul psihologic al actului comunicării și învățării școlare.
Tehnologia informației și comunicării este tot mai mult folosită în scop educațional prin mijloace de prezentare, stocare și procesare a informației. Această tehnologie este deosebit de valoroasă în procesul de învățare a copiilor și în mod deosebit a celor cu cerințe educaționale speciale (CES). De aceea, folosirea TIC este de mare importanță pentru acești copii, reușind ca prin folosirea unei taste să indice o alegere, să exprime dorințe, necesități.
Folosirea TIC nu este un scop în sine, ci și un mijloc de a rezolva anumite cerințe prin care elevii reușesc să exploreze idei, să dobândească anumite abilități, procesul de învățare devenind din ce în ce mai personalizat, individualizat și eficient.
3.2. Avantajele și dezavantajele utilizării calculatorului
Calculatorul a devenit un instrument extrem de necesar atât pentru elevi/studenți, cât și pentru profesori. Utilizarea acestuia trebuie să se realizeze într-o manieră în așa fel încât să contribuie la ameliorarea din punct de vedere calitativ a procesului instructiv educativ, și nu să îl îngreuneze sau să îl împiedice. Calculatorul trebuie utilizat în așa fel încât să conducă la acumularea unor noi cunoștințe și formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerințelor unei societăți aflată într-o permanentă evoluție.
Deci, introducerea în școala a internetului și a tehnologiilor moderne conduce la modificări radicale în procesul de învățământ. Astfel actul învățării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor și muncii profesorului, ci rodul interacțiunii elevilor cu calculatorul și al colaborării cu profesorul. Această schimbare în sistemul de învățământ vizează următoarele obiective:
1. Activitățile de învățare să fie mult mai eficiente și vizibil îmbunătățite;
2. Dezvoltarea competențelor de comunicare și de studiu individual.
Aceste obiective trebuie îndeplinite în funcție de gradul de pregătire a profesorului în utilizarea calculatorului, de stilul profesorului, de numărul de elevi, de interesul, cunoștintele și abilitățile acestora, de atmosfera din clasă și tipul programelor folosite, de timpul cât se integrează softul în lecție, de sincronizarea explicațiilor cu secvențele utilizate, de metodele de evaluare, de fișele de lucru elaborate.
Totuși utilizarea calculatorului are numeroase avantaje:
– Promovarea accesului fizic al persoanelor cu dizabilități
TIC poate acționa pentru a transforma cea mai mică mișcare într-un răspuns la unele solicitări de învățare, oferă un acces real la o calitate mult îmbunătățită a vieții persoanelor cu dizabilități.
– Creșterea motivației
TIC influențează motivația unui copil și abilitatea acestuia de a pune în practică cunoștințele însușite, până la formarea și consolidarea unor deprinderi, abilități de lucru.
– Facilitarea colaborării și lucrului în echipă
TIC poate încuraja și dezvolta colaborarea în clasă, multe programe fiind folosite pentru a stimula elevii să lucreze în echipă. Munca în echipă poate fi o bună strategie pentru integrarea copiilor cu dizabilități, deseori interacțiunile cu aceștia fiind evitate de colegi.
– Planificarea și organizarea ideilor
Elevii pot folosi diferite programe informatice, nu numai pentru a înregistra o experiență, ci și pentru a organiza ideile și activitățile înainte de a le efectua. Prin programe adecvate se utilizează imagini audio-video ca material demonstrativ pentru predarea unor teme de matematică (de exemplu figuri plane, la geometrie), pentru limba română sunt utilizate programe a căror derulare ajută elevii să-și formeze deprinderi de citire și scriere, de vorbire corectă, fluentă și ritmică.
– Îmbunătățirea calității învățării
Prin folosirea TIC, calitatea produsului final dintr-o schemă de lucru poate fi considerabil îmbunătățită. În școli mulți elevi își scriu lucrările la computer, pentru a se putea concentra pe calitatea ideilor și nu pe abilitatea de a scrie literele. Pentru copiii cu dizabilități această modalitate de lucru contribuie la realizarea cu succes a procesului de învățare, la dezvoltarea stimei de sine.
De asemenea calculatorul este un instrument extrem de valoros deoarece stimulează procese și fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidență. Prin intermediul acestuia se oferă elevilor, modelări, justificări și ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor și fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. De asemenea computerul contribuie la realizarea unor experimente imposibil de realizat practic datorită lipsei materialului didactic, a dotării necorespunzătoare a laboratoarelor școlare sau a pericolului la care erau expuși elevii și profesorul. Elevii pot modifica cu ușurință condițiile în care se desfășoară experimentul virtual, îl pot repeta de un număr suficient de ori astfel încât să poată urmări modul în care se desfășoară fenomenele studiate, pot formula singuri concluziile.
– Controlul eficient asupra mediului
Elevii cu dificultăți profunde de învățare reușesc să învețe că prin acționarea unei taste pot să controleze o anumită secțiune a ecranului, astfel înțelegând noțiunea de cauză și efect, devin conștienți de posibilitatea de a interveni, schimba mediul în care trăiesc. De exemplu, unul dintre cele mai eficiente moduri de a folosi tehnologia informatică se referă la dezvoltarea mobilității independente (persoanele cu dizabilități motorii învață să folosească scaunul automat cu rotile descoperind autonomia personală de mișcare).
Folosirea TIC permite copiilor să devină din spectator (în cazul folosirii calculatorului pentru stimulare senzorială), participant (în cazul interacțiunii cu mediul de învățare), iar apoi creator (în cazul modificării mediului conform dorințelor, intereselor). Ca spectator, copilul privește, ascultă și răspunde pasiv, iar relația dintre copii și mediul de învățare se reduce la receptarea simplă a diverselor informații. În acest context, folosirea tehnologiei evidențiază partea senzorială prin stimulări vizuale, auditive sau tactile, într-un context stimulativ și motivant.
Ca participant, copilul începe să interacționeze cu mediul său și învață o acțiune specifică împreună cu efectele produse (ex. Atingerea unui computer produce un răspuns, sub forma unei explozii de culori, imagine prezentată pe monitor). La acest nivel, programele implică atingerea de către copil a unei taste sau atingerea unei ferestre pentru a observa efectele.
La nivelul de creator, copilul folosește tastatura, fereastra sensibilă pentru a alege răspunsurile corecte. Cu ajutorul a două taste, copilul stabilește viteza de lucru, întrucât o tastă evidențiază opțiunile, iar a doua realizează selecția. Profesorii stabilesc obiectivele clare și realiste pentru a identifica capacitățile specifice la care trebuie să ajungă fiecare elev și pe care trebuie să le dezvolte. Prin metoda pașilor mărunți sunt create etape intermediare pe care fiecare copil să le poată depăși în condiții normale și cu rezultate cât mai bune.
De asemenea, calculatorul este folosit pentru dezvoltarea capacităților de comunicare, pentru colectarea, selectarea, sintetizarea și prezentarea informațiilor, pentru tehnoredactarea unor referate. Astfel elevii își dezvoltă capacitatea de a aprecia critic acuratețea și corectitudinea informațiilor dobândite din diverse surse.
Utilizarea calculatorului și a TIC permit o înțelegere mai bună a materiei într-un timp mai scurt. În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de capriciile profesorului. Poate chiar să se autoevalueze. Este redusă starea de stres și emotivitatea elevilor. Se pot realiza recapitulări, sinteze, scheme atractive, animate care să ducă la reținerea mai rapidă a informației esențiale. Se pot realiza jocuri didactice în scopul aprofundării cunoștințelor și dezvoltării abilităților practice sau în scopul îmbogățirii acestora, proiecte, portofolii, pagini html.
Se poate spune deci că utilizarea Internetului și a tehnologiilor moderne reprezintă cea mai complexă forma de integrare a educației informale în educația formală.
Deși avantajele utilizării TIC în educație sunt numeroase, nu trebuie uitate și dezavantajele utilizării acestor noi metode de învățare:
De asemenea, educația nu se realizează numai prin simpla dezvoltare intelectuală. Tot atât de importantă este și necesitatea educației pentru viață, tot ceea ce generează interes și cunoaștere. Deci nu se poate pune problema înlocuirii profesorului cu calculatorul. Acesta trebuie utilizat doar pentru optimizarea procesului instructiv-educativ, în anumite etape. Deoarece softul educațional nu poate răspunde tuturor întrebărilor neprevăzute ale elevilor, profesorul va deține întotdeauna cel mai important rol în educație!
Utilizarea calculatorului în școala nu trebuie să fie limitată doar la un anumit domeniu, de exemplu informatică; calculatorul trebuie să-și găsească loc și în cadrul altor discipline, într-un mod rațional și bine gândit!
Se poate spune că integrarea resurselor TIC în educație este benefică și duce la o creștere a performanțelor școlare, cu condiția ca elevii să posede cunoștințe de utilizare a calculatorului. Aceasta implică introducerea orelor de informatică și TIC la toate profilurile și la toate treptele de învățământ. De asemenea ar trebui să se lucreze cu grupe mici de elevi, iar clasele să fie dotate cu calculatoare performante conectate la internet Profesorii ar trebui să posede pe lângă cunoștințele teoretice și practice aferente disciplinei studiate și abilități de utilizare a TIC.
TIC nu trebuie să fie doar un instrument pentru a prezenta conținuturile existente într-o altă manieră, trebuie să ducă la modificarea modului de gândire și stilului de lucru la clasă al profesorilor, cristalizate în secole de învățământ tradițional, prea puțin preocupat de personalitatea și de posibilitățile elevului.
Utilizarea TIC nu trebuie să devină o obsesie deoarece fiecare elev are dreptul la succes școlar și la atingerea celor mai înalte standarde curriculare posibile de aceea trebuie găsite metodele pedagogice adecvate în fiecare caz în parte. Nu trebuie deci să renunțăm la cretă, tablă și burete, la lucrul cu manualul, la rezolvarea de probleme și la efectuarea experimentelor reale deoarece prin realizarea unei legături directe între experiența practică și ideile teoretice, studiul fizicii contribuie la formarea competențelor necesare dezvoltării personale a elevului și a societății în care trăiește.
În concluzie pentru a îmbunătăți procesul de învățare și pentru a obține cele mai bune rezultate trebuie să avem în vedere atât metodele clasice de predare, învățare, evaluare cât și metodele moderne.
3.3. Software-uri folosite în învățământ
Instruirea asistata de calculator reprezinta o noua cale de invatare eficienta, valabila la toate nivelurile, treptele si disciplinele prescolare, scolare si universitare. Si in cadrul invatarii cu ajutorul calculatorului, experiența didactică a profesorului se reflectă în programul de învățare, prezența activă a profesorului fiind aici hotărâtoare; în momentul aplicării metodei prezența profesorului este discretă, dar esențială prin faptul că acesta stabilește momentul și modalitățile de aplicare a metodei, ca o alternativă importantă la metodele clasice. Prin urmare, metoda nu diminuează rolul profesorului în procesul de instruire, ci îi adaugă noi valențe, îi creează noi modalități exprimare profesională.
Primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator au fost orientate mai mult pe învățare prin verificarea cunoștințelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care să încurajeze construcția activă a cunoștințelor, să asigure contexte semnificative pentru învățare, să promoveze reflecția, să elibereze elevul de activități de rutină și să stimuleze activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse de adulți în procesul de producție. Aceste elemente au produs modificări esențiale în sfera activității didactice, atât sub aspect cantitativ cât și calitativ.
Cei mai importanti factori ce au dus la aparitia învățământului sunt:
dinamica foarte mare a informației,
necesitatea învățării rapide,
nevoia de a eficientiza costurile,
ocazia de a avea acces flexibil la învățare de-a lungul întregii vieți.
Se observă, în ultimul timp, convertirea conținutului cultural din întreaga lume într-o formă digitală, făcând astfel produsele disponibile oricui, oriunde și oricând. Rețelele de comunicații cu arie largă și de mare viteză, legând computerele din apartamente sau de pe pupitrele elevilor la biblioteci digitale de mare capacitate schimbă condițiile culturale în care se desfășoară educația.
Metoda instruirii asistată de calculator valorifică următoarele operații didactice integrate la nivelul unei acțiuni de dirijare euristică și individualizată a activității de predare – învățare – evaluare:
Organizarea informației conform cerințelor programei;
Provocarea cognitivă a elevului prin secvențe didactice și întrebări care vizează depistarea unor lacune, probleme, situații – problemă;
Rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau dobândirea informațiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de/prin calculator;
Asigurarea (auto) evaluării rezultatelor elevului prin medierea resurselor autoreglatorii existente la nivelul calculatorului;
Realizarea unei sinteze recapitulative după parcurgerea unei teme, lecții, grupuri de lecții, subcapitole, capitole, discipline școlare;
Asigurarea unor exerciții suplimentare de stimulare a creativității elevului.
Integrarea noilor tehnologii – dependente de capacitatea de asistență pedagogică a calculatorului – în structura de acțiune specifică metodei didactice, conferă activității elevului un caracter recreativ și proactiv, în raport cu informația vehiculată, cu timpul real de învățare, cu valoarea formativă a cunoștințelor dobândite.
Există numeroase puncte de vedere care susțin că învățământul se confruntă astăzi, datorită informatizării, cu o adevărată revoluție. Acestor puncte de vedere optimiste li se opun considerațiile sceptice și abordările realiste și pragmatice. De aceea, în literatura de specialitate care abordează această temă, se preferă ca în loc de revoluționare să se discute de asimilare. Problema esențială în prezent nu se referă la căutarea de argumente (pro sau contra) introducerii informaticii în învățământ, căci opțiunea a fost deja făcută.
Sarcina educației și formării bazate pe noile tehnologii ale informației și comunicării nu este de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaționale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, probabil superior, spectru de performanțe, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură și civilizație.
Învățarea asistată de calculator încearcă să depășească modelul linear al comunicării didactice, realizând o diversitate a modurilor de construcție a realității de către participanții la actul învățării, o compatibilizare a noilor conținuturi – prin trimiteri la realități abstracte, științifice și culturale – cu constructele subiecților, o circumscriere a caracterului operațional al cunoștințelor predate, contextualității procesului de cunoaștere, relevanței personale și profesionale a situațiilor de învățare.
În contrast cu metodele tradiționale, învățarea asistată de calculator, prin caracterului procesual al învățării: construcție, reconstrucție și deconstrucție permanentă a realității, permite transmiterea de cunoștințe și sugerează semnificațiile acestora, dar lasă în egală măsură acest aspect și la „aprecierea individuală, condiționată biografic și fundamentată emoțional”. Se pune accent mai mult pe modalități decât pe rezultat. Cunoașterea este, mai degrabă, un drum ce se deschide pe măsură ce-l parcurgem, o construcție și reconstrucție permanentă.
Strategiile de predare învățare folosite au potențialul de a sprijini și stimula procese ale învățării active, autonome, constructive, situaționale. Aceste strategii se pliază pe particularitățile celor ce învață. În acest sens, preocuparea proiectaților de soft-uri de învățare este îndreptată spre crearea unui mediu educativ care să favorizeze învățarea sub cele două aspecte: adaptativă (asimilare) și modificatoare (acomodare).
Învățarea, ca proces activ și constructiv, are un caracter situativ, contextual. Această manieră de cunoaștere are efecte pe termen lung, este activă și conduce la o învățare în contexte multiple, determinând formarea unei legături strânse cu practica, în efortul de operaționalizare a cunoștințelor teoretice.
Școala românească s-a conectat la standarde europene în ceea ce privește informatizarea educațională. Problema cea mai importantă este depistarea și dezvoltarea acelor aplicații ale informaticii în învățământ, care să-și probeze superioritatea față de practicile tradiționale.
Prin „soft educațional” putem înțelege un program proiectat care poate fi folosit în instruire/învățare. După funcția pedagogică specifică pe care o au în cadrul procesului de instruire/învățare, softurile educaționale se clasifică astfel:
softuri de exersare care sunt prezentate ca un supliment al lecției din clasă și urmăresc exercițiul individual necesar pentru însușirea unor informații, pentru formarea unor deprinderi specifice, și care permit totodată copilului să aibă mereu și o evaluare exactă a răspunsului;
softurile interactive care sunt folosite pentru predarea informațiilor noi, permițând un dialog între programul respectiv și copil asemănător dialogului profesor elev din clasă;
softurile de simulare care permit reprezentări controlate prin intermediul unui model cu comportament asemănător;
softurile de testare a cunoștințelor care sunt diverse deoarece, depind de mai multe elemente cum ar fi, momentul testării, scopul, feedback-ul oferit;
jocurile educative sunt softuri cu jocuri ce implică rezolvarea unor probleme de către copil de obicei folosind simularea unui fenomen real.
Softurile utilizate în activitatea instructiv-educativă sunt bine structurate, copilul poate alege orice etapă din cele prezentate cu ajutorul mouse-ului, sau poate repeta anumite secvențe, pentru a ajunge să cunoască și să înțeleagă toate noțiunile cuprinse în jocul respectiv.
In cadrul soft-ului educational ,,Foxi si cartea misterelor’’copilul are la dispozitie o gramada de optiuni de jocuri care il pun in situatia de a
numara animale, pasi
cunoaste notiuni (inalt-scund, greu-usor)
Copii își pot consolida cunoștințele, rezolvând sarcinile primite. Personajul îi cere copilului să numere animalele de pe ecran, sa compare obiecte, sa identifice diferite insusiri ca: inalt-scund, greu-usor, mare-mic, etc. Jocul se desfășoară interactiv, calculatorul îl sfătuiește pe cel ce se joacă, să se gândească bine și îl încurajează să încerce din nou, dacă a greșit. Răspunsurile corecte sunt răsplătite cu strigăte de bucurie, aplauze și laude.
Unul dintre obiectivele importante ale învățământului preșcolar este pregătirea pentru școală, cu multele aspecte pe care le îmbracă: motivațional, intelectual, afectiv, fizic, completate și prin activități comune, complementare, individuale, în care este utilizat calculatorul, ca mijloc de învățământ integrat în acestea. Folosind tastele, copiii se familiarizează cu literele, încep să scrie cuvinte simple, numele și prenumele, învață mult mai ușor cifrele și rezolvă probleme simple de adunare și scădere cu 1-2 unități, într-un mod foarte plăcut de ei.
Si in lucrul cu copilul cu deficienta mintala, mai ales copilul cu deficienta severa, se folosesc programele si aplicatiile pentru copilul de gradinita.
Metoda instruirii prin intermediul calculatorului oferă accesul comod și eficient la informațiile și cunoștințele cele mai noi, fiind o metodă nouă și eficientă de predare învățare evaluare a cunoștințelor și de formare permanentă.
Unele reprezentări pot fi evidențiate doar prin intermediul calculatorului, care oferă metode și tehnici privind grafica, animația, sunetul. De exemplu, evoluția unor fenomene fizice, chimice, biologice, etc., care se desfășoară dinamic, nu pot fi reprezentate sau studiate, decât folosind calculatorul.
Jocurile de orientare de tip labirint îl ajută pe copil să folosească tastele de deplasare stânga-dreapta, sus-jos, să-și dezvolte viteza de reacție, coordonarea oculo-motorie, dar și spiritul de competiție, capacitatea de a acționa individual. Am observat o îmbunătățire a capacității de concentrare a atenției, creșterea stabilității în acțiune, chiar și la unii copii, care, în alte activități, au o slabă concentrare a atenției.
Jocurile pe calculator îl pun pe copil în situația de a rezolva sarcini, care altfel ar părea inaccesibile, intr-o atmosferă plăcută de lucru, caracterul ludic al acțiunii, posibilitatea îndreptării greșelilor, „stimulentele” primite: încurajări, aplauze, imagini cadou, diplome de învingător, medalii, situarea în fruntea clasamentului, melodii, îi creează copilului emoții pozitive, bucuria că a rezolvat singur o sarcină și îl responsabilizează, trecând de la învățarea pasivă la cea activă, în care își însușește cunoștințe, acționând într-o strânsă relație de comunicare interactivă calculator-copil. Mișcarea imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă și de joc, fac ca factorii stresanți, inhibatori să dispară, iar copilul să acționeze fără constrângeri.
În învățământul tradițional, profesorul dispune de posibilități multiple pentru a verifica și stimula învățarea. Rostul unui program de învățare, este de a formula sarcini, de a oferi scheme de abordare a informației, de a realiza feed-back-ul, dar și de a motiva copilul pentru continuarea instruirii. Materialele audio-vizuale oferă și reprezintă resurse valoroase pentru sistemul de învățare. Instruirea asistată de calculator este folositoare, dacă copilul este activ și motivat, el învață fiind implicat și provocat să se gândească la ceea ce i se prezintă.
Eleva cu DMS formand perechi de litere
Calitatea interacțiunii cu copilul este o caracteristică de primă importanță a unui soft educațional; de ea depinde măsura în care se produce învățarea.
Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu trebuințele și nevoile lui de dezvoltare. Copiii vor să se descurce singuri și vor în același timp ca persoanele în care au încredere să-i orienteze și să-i ocrotească. Educatoarea dovedește competență dar și dragoste pentru copii, atunci când le oferă posibilitatea de a avea inițiativă.
Învățarea asistată de calculator poate fi folosită în două ipostaze:
A) Calculatorul ca mijloc demonstrativ pentru copii în vederea:
ilustrării unui element din natură (CD-ul cu cele 4 anotimpuri, CD-ul cu povești);
intuirii imaginii unor simboluri: cifre, litere, semne matematice, semne de circulație;
evaluării cunoștințelor la activitățile matematice
B) Copilul ca utilizator, el comunică direct cu calculatorul prin intermediul tastaturii folosind literele, cifrele, simbolurile și tastele de comandă.
A existat în programa școlară o activitate opțională întitulată, „Prietenul meu calculatorul’’ prin intermediul căreia copiii și-au însușit unele deprinderi de utilizare a calculatorului ca de exemplu: pornirea-oprirea calculatorului, lansarea unei aplicații simple folosind iconurile sau tastatura, lucrul cu ferestrele (închidere-deschidere, modificarea dimensiunilor), lansarea unor programe și aplicații: Paint, Word Pad, Calculator,. Folosind programul Paint fiecare copil a putut realiza desene cu elemente mai simple prin folosirea unor butoane din bara de instrumente și paleta de culori. Au realizat teme ca: gard, casa, livadă, flori, soare, steagul țării, lucrări pe care le-au salvat și le-au arătat părinților.
Prin temele realizate în această aplicație am putut verifica cunoștințele copiilor asimilate în activitățile artistico – plastice. Instrumentele de lucru folosite au fost: segmentele de dreaptă, formele geometrice, culorile. Folosind tot aplicația Paint copiii au fost urmăriți și verificați cu privire la cunoștințele acumulate la activitățile matematice, stabilind următoarele sarcini de lucru:
Diferențierea figurilor geometrice în funcție de caracteristicile fiecăreia;
Recunoașterea figurilor geometrice din mediul înconjurător;
Folosirea mouse-ului pentru realizarea roboțelului, din figuri geometrice
Colorarea cu roșu – pătratele, cu albastru – cercurile, cu galben – dreptunghiurile și cu verde triunghiurile din desenul prezentat.
Comunicarea cu calculatorul este posibilă prin intermediul tastaturii, care conține toate literele alfabetului și diferite simboluri (cifre, săgeți, semene grafice).
Cunoștințele acumulate în cadrul activităților matematice au fost transpuse în jocul, „Matematica pentru clasa I” (Infomedia) care contine 15 lectii incepand cu invatarea si recunoasterea culorilor pe parcursul primelor doua lectii. In lectia trei se invata notiunile stanga dreapta, lectia 4 se axeaza pe invatarea dimensiunilor iar lectia 5 pe aprecierea greutatilor. Celelalte lectii solicită copiilor să numere în limitele 1-10, să raporteze cantitatea la număr și numărul la cantitate, să rezolve exerciții de adunare și scădere cu o unitate. Jocul este atractiv și copiii participă cu plăcere alături de soricelul Mufi la toate aceste activitati educative. Pentru răspunsul corect copiii primesc puncte si laude.
Lumea animalelor îndrăgită de copii este prezentă și în jocul „Ferma”. Aici copiii cunosc o serie de animale domestice, se familiarizează cu denumirea lor în limba engleză, le pot desena și colora si asculta onomatopeea caracteristica fiecarui animal.
Eleva folosind aplicatia „Ferma”
Pentru activitățile de educare a limbajului se poate folosi aplicatia cu povești „Moko si lanterna magica” structurata in doua parti, o parte unde se regasesc imagini insotite de text si o alta parte audio plus imagini, destinata celor care nu cunosc literele. Utilizarea acestei metode este simplă și intuitivă putând fi folosita de orice copil capabil să manevreze un mouse. Copiii vor asculta și vor vedea povestea, apoi vor putea lua parte, alături de personajele poveștii, la diverse jocuri și activități educative. După ce copiii fac cunoștință cu conținutul și personajele poveștii, narată și prezentată într-o formă grafică deosebită ei au de rezolvat sarcini cu privire la conținutul poveștii (jocuri in care trebuie sa gasim umbra unor obiecte din poveste, identificarea unor forme colorate si corespondenta dintre cifra si numarul de petale ale unei flori.). Jocurile ce însoțesc poveștile prezentate mai sus dezvoltă memoria, logica, spiritul de observație și îndemânarea copilului în utilizarea calculatorului.
Jocurile de orientare în labirint ii ajuta pe copii să folosească tastele de deplasare stânga – dreapta, sus – jos, să-și dezvolte și îmbunătățească viteza de reacție, coordonarea oculo-motorie, dar și spiritul de competiție, motivația voluntară, capacitatea de a acționa individual. S-a putut observa o îmbunătățire a capacității de concentrare a atenției, creșterea stabilității în acțiune prin folosirea jocurilor din aplicatia „Detectivul de Emotii”. Intr-unul dintre jocurile acestei aplicatii elevul trebuie sa identifice si sa sparga un numar de minim trei baloane de aceeasi culoare si aflate unul langa altul.
Chiar dacă pentru copilul deficient mintal cele mai importante experiențe sunt cele in care interactioneaza direct cu obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare, folosind câți mai mulți analizatori, mai ales experiențe din natură, am constatat că, mânuind calculatorul la diferite activități își dezvoltă un alt stil cognitiv, care este la fel de eficient ca învățarea prin contactul direct cu lumea înconjurătoare, pentru că îl îndreaptă spre independență, îi dezvoltă creativitatea cultura vizuală, îl introduce într-un climat de autodepășire, de competitivitate punându-l în situația de a învăța prin efort propriu.
Folosind calculatorul în activitatea de cunoaștere a mediului s-au produs schimbări majore în ceea ce privește strategiile de lucru cu elevii s-au reînnoit tehnicile de predare-invățare – evaluare, modificând radical rolul educatorului..
Prin utilizarea unor aplicatii din gama “Kidsopia”, respectiv Anotimpurile, Haplea: Fructe si legume, Bobocii si Cifrele s-au atins domenii ca educarea limbajului, cunoașterea mediului, matematică, educație plastică. In cadrul primelor doua, prin diverse jocuri, s-au identificat anotimpurile, fructele si legumele corespunzatoare fiecarui anotimp. Jocurile sunt interactive, stimuleaza memoria si imaginatia.In una din aplicatii copilul trebuie sa selecteze fructele care se coc intr-un anumit anotimp pentru a face placinta,iar in altul sa selecteze hainele pe care trebuie sale poarte un cioban in functie de anotimp. In cadrul jocului Bobocii si cifrele se exerseaza numeratia si se invata cifrele intr-un mod placut: pentru ca bobocii sa iasa din ou copilul trebuie sa atinga oul de cate ori ii arata cifra din coltul ecranului.
Un alt joc interactiv ce poate fi utilizat în activitățile intructiv-educative este cel ce are în vedere cunoașterea celor patru anotimpuri prin intermediul jocului, „ȚINE MINTE”. Pentru fiecare anotimp este câte o culoare (verde-primăvara; galben-vara; maro-toamna; alb-iarna).
Copiii trebuie să aleagă prin click bulina corespunzătoare imaginii anotimpului respectiv și să aleagă imaginile corespunzătoare anotimpului reprezentat prin bulină. Ținând cont de avantajele și dezavantajele prezentate predarea-învațarea-evaluarea cu ajutorul calculatorului trebuie să constituie o variantă în care copilul să descopere și să învețe în mod planificat evitându-se dezvoltarea unor activități mecanice și ajutând copiii să învețe cu acțiuni logice. Sigur folosirea calculatorului nu trebuie să înlăture activitățile tradiționale, ci să le completeze.
În România au apărut pe piață numeroase jocuri interesante, deosebit de instructive și educative din gama Edu . Jocul „Clasa virtuală” se referă la numărul de silabe dintr-un cuvânt, la poziția sunetului în cuvânt; cd-ul „Omul” îl învață pe copil care sunt segmentele corpului uman, organele de simț, îmbrăcămintea și încălțămintea adecvată, dar și crearea unui meniu în funcție de momentul zilei.
Jocurile din gama Piticlic sunt deosebit de atractive, urmaresc obiective variate din domeniul matematicii, comunicarii, formarii notiunilor pornind de la nivelul de intelegere al unui copil de 3 ani.
Piticlic și Emotica în grădina lui Moș Suflet – scopul acestui program este de a oferi copilului oportunitatea ca prin joc să își înțeleagă și să își controleze emoțiile. Jocul are o structură transdisciplinară, copilul fiind antrenat în activități interactive de matematica, de educare a limbajului, limbă și comunicare, educație plastică. Contine jocuri care sunt menite sa invete cunoastrea emotiilor prin gruparea unor trandafiri dupa expresia „fetei” acestora, jocuri de orientare spatiala unde sunt prezente notiuni ca „afara, inauntru, sus, jos, deasupra, dedesubt” (jocul „Aseaza obiectele la locurile indicate”). Activitatile interactive de matematica sunt prezente in aplicatia „Numara si socoteste” unde trebuie sa se realizeze corespondenta florilor din ghivechi si numarul lor; mai contine un joc in care se identifica figurile geometrice „Bifeaza cercurile”, „coloreza cu rosu patratele”.
3.Piticlic si Emotica in gradina lui Mos Suflet
Celelalte aplicații din gama Piticlic conțin de asemenea jocuri cu mulțimi, recunoaștere cifre, vecinii numerelor, raportarea numărului la cantitate, orientare spațială, adunări simple și alte activități interesante. Acestea trebuie selectate în funcție de obiectivele urmărite în procesul educativ.
Piticlic și comorile din inima pământului
Un alt soft educativ este „ Piticlic si Comorile din inima pamantului”. Aceasta este o aplicatie foarte atractiva care are rolul de a stimula cognitiv copilul prin numeroasele jocuri ce le contine. Cateva dintre acestea sunt: gaseste diferentele dintre florile de mina, gaseste umbra unei flori de mina, iar fisele de lucru sunt foarte utile, continand cerinte pentru:
– gasirea sunetului initial si final al unui cuvant ilustrat,
– adunari prin calcularea banilor piticlicilor care lucreaza in mina
– invatarea figurilor geometrice si a culorilor
– ordonarea crescatoare a numerelor in concentrul 0 – 10
Acest soft ajuta foarte la educarea limbajului, imbogatirea vocabularului cu notiuni de cunoasterea mediului ,sa exploreze fenomene si procese noi din natura.
4. Piticlic si comorile din inima pamantului
Piticlic si marile inventii
Acest joc vine cu o multitudine de sarcini care solicita cunostinte diverse,din mai multe domenii si anume:
– solicita copilul sa descopere silaba care lipseste
– sa uneasca cuvantul cu imaginea corespunzatoare
– sa coloreze atatea albinute cate arata cifra
– sa alcatuiasca perechi de elemente
– sa coloreze imaginea care arata ca este zi
– sa identifice elementele care ajuta planta sa creasca
In procesul instructiv –educativ al copilului cu deficienta mintala calculatorul este un aliat de nadejde deoarece aplicatiile sunt atractive,frumos colorate, animatia este reusita personajele sunt haioase,amuzante,vocile sunt prietenoase si feed-back ul este permament si pozitiv.
Copilul este fascinat de culorile vii de pe ecran,de sunetele placute care insotesc jocurile ,de personajele amuzante si rezista mai mult in fata calculatorului si invata jucandu-se aproape fara efort lucruri noi. Chiar in aceste conditii, invatarea are un ritm lent comparativ cu cea a copiilor cu intelect normal, din cauza rigiditatii creierului cauzata de deficienta de baza dar, chiar si asa se considera un castig foarte mare faptul ca elevul nu mai oboseste atat de repede si nu isi pierde asa usor interesul pentru calculator.
CAPITOLUL 4. UTILIZAREA TIC (A CALCULATORULUI) ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚAREA A COPIIILOR CU DEFICIENȚĂ MINTALĂ
4.1. Considerații introductive
Obiectivul principal al strudiului de caz constă în evidențierea modului și măsurii în care folosirea tehnologiei informației și comunicației influențează învățarea, prin reducerea timpului afectat acesteia, mobilizarea elevului, dinamizarea lui , înlăturarea plicitiselii și oboselii specifice orelor de curs.
Pentru realizarea acestui obiectiv, am introdus în actul didactic activități care cuprind și învățare cu ajutorul calculatorului, cu ajutorul CD-urilor educaționale PITICLIC, EDU, dar și a numeroase aplicații găsite pe internet. Cercetarea s-a realizat cu ajutorul elevei G.I 16 ani, elevă în clasa mea, în perioada februarie – mai, adică pe perioada semestrului doi al anului școlar în curs.
În cadrul acestei perioade am introdus în activitate aplicații care se referă la:
noțiuni spațiale (pe, sub, deasupra ,dedesubt, aproape, departe etc);
cunoașterea schemei corporale și a lateralității;
mulțimi (constituirea, compararea, raportarea numărului la cantitate, modificarea cantitativă a mulțimilor);
cifre (numerație, recunoaștere, vecini, raportarea numărului la cantitate);
litere (recunoaștere, poziția în cuvânt, despărțirea în silabe);
formarea noțiunilor (conceptelor) prin intermediul numeroaselor aplicații referitoare la îmbrăcăminte, încălțăminte, hrană etc.
De asemenea am urmărit că prin intermediul acestor aplicații să dezvolt atenția, memoria, capacitatea perceptivă, scurtarea timpului de învățare, evitarea oboselii și a plictiselii caracteristice deficientului mintal.
Deoarece elevul cu handicap sever are perioade cand are regres, este necesar sa reluam aceleasi activitati aproape in fiecare an deoarece chiar daca avem convingerea ca detine anumite achizitii, putem avea surpriza sa constatam ca acele abilitati au fost pierdute, de aceea se reiau daca se constata ca nu le mai detin.
4.2. Prezentatea cazului analizat
Nume și prenume :G.I
Vârstă 16 ani
Clasa aVIII – a
Date despre familie:
Familia elevei este formată din mamă naturală și tata vitreg și locuiesc într-o casă în care mai stau și alți chiriași. Climatul familial este tensionat deoarece ambii părinți au probleme cu alcoolul, iar uneori când mamă se îmbătă, tatăl o alungă pe stradă împreună cu fiica . După vacanța de Paște eleva nu s-a prezentat o săptămâna la școală, deoarece părinții au avut un comportament neadecvat, s-au certat și mama a fost data afară din casă împreună cu fiica. Eleva G.I a rătăcit pe străzi și a ajuns într-un centru de zi unde a mai fost dusă de poliție când era găsită pe străzi.
La acest centru copiilor nu li se asigură și însoțitul la școală așa că eleva a lipsit o săptămâna până ce a fost luată de mamă și reprimite acasă.
Diagnostic medical:
Întârziere în dezvoltarea psihică formă severă , microcefalie, QI 38
Sindrom hiperkinetic cu tendința la agresivitate și fugă de la domiciliu
Diagnostic psihopedagogic:
Eleva prezintă trăsăturile de specificitate ale persoanelor cu deficiență mintală și anume:
heterocronie adică decalaj între vârstă mintală și vârstă cronologică
vâscozitate genetică
imaturitate afectivă , instabilitate emoțională
limbaj sărac, stereotip, cu o construcție defectuoasă a frazei; nu prezintă tulburări de pronunție.
Caracterizarea elevei:
memorie mecanică, cu fideletate redusă și ritm încetinit de însușire a noilor achiziții;
inexactitatea reproducerii unei întâmplări (elevă adaugă și alte elemente din alte experiențe);
atenție fluctuantă, cu capacitate redusă de concentrare, ușor distrasă de stimuli exteriori;
gândirea concret – situațională cu dificultăți majore de abstractizare, stabilește mai ușor deosebirile decât asemănările
tulburari ale imaginației – eleva prezintă cofabulație, adică amestecă întâmplări reale cu elemente imaginare;
nu are motivația învățării; nici intrinsecă nici extrinsecă;
are nevoie de feed-back permanent;
dezvoltarea motrică normală cu o bună coordonare oculo-manuală și o motricitate fină bine dezvoltată.
Traseul educațional.
Elevă a frecventat școală din clasa a I-a până la clasa a VI – a cu frecvență relativ bună, iar în clasa a VII – a cu excepția primei luni nu a venit deloc la școală. Începând cu clasa a VIII – a a fost transferată în clasa mea și a avut o prezență relativ constantă. Deoarece fusese într-o clasă cu copii cu deficiență moderată care citeau, scriau și fiind numai băieți, ea nu a putut ține pasul cu ei și nu a învățat să scrie și să citească.
4.3. Evaluarea elevei
La începutul anului, cand la clasa a fost transferata situația elevei era următoarea:
recunoaște doar literele A și M
număra mecanic în concentrul 1-10 ,fără să cunoasca cifrele
nu se orientează temporal: nu cunoaște zilele săptămânii, lunile anului, anotimpurile, anul în care ne aflăm, vârsta, data nașterii;
nu știe cum se numește orașul, țara în care locuim;
nu știe care este mână stânga/dreaptă;
nu cunoaște înțelesul expresiei primul, al doilea, ultimul;
rezolvă anumite sarcini care au legătura cu experientele ei de viață.
În clasa a VIII – a eleva a fost supusă sistematic și insistent unui program de învățare a literelor prin diverse metode, atât în programul de dimineață, cât și pe programul de terapii, după cum urmează :
în primul semestru s-au recapitulat,fixat ,consolidat literele mari de tipar
elevă le reține, reproduce literele lipite de dulap, dar are dificultăți când recunoașterea literelor are loc în alte contexte.
Evaluarea la începutul activității de cercetare :
de la începutul semestrului doi începe să învețe literele de mână (mici și mari), începe să transcrie silabe ,cuvinte monosilabice;
nu înțelege nici acum noțiunea de silabă, cuvânt, prima literă, a două, următoarea
nu are format conceptul de număr, nu asociază numărul la cantitate
înțelege (discriminează) noțiunile mai mult, mai puțin
cunoaște culorile primare și pe cele secundare, le mai încurcă pe ultimile
nu cunoaște figurile geometrice
nu știe care sunt vecinii numerelor
raportează număr la cantitate numai în cazul unei mulțimi formate din unu sau două elemente.
nu realizeaza sinteza unui cuvânt.
4.4. Program de intervenție personalizat
Perioada pentru derularea programului de intervenție a fost: februarie – mai 2015
Scopul acestei intervenții a constat în: eficientizarea învățării și scurtarea timpului afectat acesteia prin folosirea TIC pentru a o face mai atractivă pentru elevă.
Obiectivele programului de intervenție:
După ce am evaluat elevă din punct de vedere psihopedagogic, am decis să elaborez un plan de intervenție în care să folosesc calculatorul și aplicațiile sale pentru a îmbunătăți învățarea, observând că elevii nu se sustrag de la invatarea cu ajutorul calculatorului comparativ cu învățarea clasică.
Folosind calculatorul în procesul de instruire am crescut calitatea atât a predării cât și a învățării și am reușit să mențin interesul elevei pe tot parcursul activităților.
Această nouă strategie de lucru cu copiii abordată de mine prezintă importante valente formative și informative fiind un mod eficient de instruire. În multe dintre activități am putut oferi copiilor justificări și ilustrări ale proceselor și conceptelor abstracte, ale fenomenelor neobservate sau greu observabile și toate astea cu ajutorul calculatorului, eficientizând activitățile de la clasă. Însă, am avut grijă ca programele multimedia folosite de mine să fie în concordanță cu particularitățile de vârstă, intelectuale și necesitățile educationale ale acesteia.
Calculatorul, ca și instrument didactic, l-am folosit în scopul eficientizării mai multor activități din școală, iar învățarea asistată de calculator am folosit-o în mai multe ipostaze de-a lungul anilor.
Am gândit obiectivele în două etape și anume priorități și obiective pe termen mediu care sunt reprezentate în principal de obiective cognitive.
Am descoperit pe parcurs ca folosirea calculatorului este sinonimă cu jocul întrucât trebuie respectate anumite reguli atât în manipularea aparaturii, cât și în comunicarea cu ea, aceasta bazându-se pe un limbaj specific. Cu toate acestea nu am utilizat niciodată calculatorul pentru a înlocui activitatea mea de predare, ci pentru a veni în sprijinul predării, evaluării, ajutându-mă astfel să-mi îndeplinesc mai bine funcția mea didactica fundamentală. În cadrul activității de învățare am utilizat calculatorul mai degrabă ca un partener de joc.
M-am folosit de calculatorul pentru că procesul de predare-învățare-evaluare să capete noi dimensiuni și caracteristici, pentru a transmite noi cunoștințe și a sugera semnificațiile acestora într-un mod mai interesant și mai plăcut. De exemplu pornind de la noțiuni simple, cum ar fi culorile și ajungând până la cunoașterea de poezii, cântece, precum și a unor proverbe sau noțiuni elementare, cum ar fi animalele domestice și sălbatice, anotimpuri, etc., toate acestea încep să aibă mai mult înțeles la copiii cu deficiente mintale oferindu-le astfel copiilor posibilitatea să le învețe mult mai ușor.
Printre primele întâlniri cu calculatorul în cadrul predării au fost legate de aplicația PowerPoint, aplicație de care mă folosesc și în prezent cu succes. Cu ajutorul animațiilor PowerPoint am reușit să animez procesul de învățare, să stimulez interesul și curiozitatea, să dezvolt gândirea logică și puterea de concentrare. Programul este ușor de folosit și permite utilizarea timpului într-un mod atractiv și util.
La un moment dat am introdus activitatea opțională „Prietenul meu calculatorul” după modelul mai multor instituții de învățământ din sistemul educațional.
În această activitate copiii și-au însușit unele deprinderi de utilizare a calculatorului cum ar fi pornirea sau oprirea aparaturii, utilizarea tastaturii și a mouseului, închiderea sau deschiderea de ferestre și chiar utilizarea unor programe și aplicații, de exemplu Paint, Word Pad, Calculator.
În cadrul unuia dintre programele de succes, programul Paint am îndrumat eleva să realizeze desene cu elemente simple, folosind butoane din bară de instrumente și palete de culori. De asemenea i-am introdus în folosirea diferitelor instrumente de lucru cum ar fi segmentele de dreapta, formele geometrică și culorile.
Tot cu ajutorul programului Paint am putut verifica cunoștințele învățate la activitățile matematice. Am realizat jocuri de cunoaștere a figurilor geometrice, folosirea culorilor corecte pentru numite figuri geometrice, rezolvarea problemelor ilustrate. etc.
În cercetarea mea am descoperit soft-uri educaționale realizate special pentru copii care s-au dovedit atât educative cât și interactive și distractive.
Am observat că în urma jocurilor de orientare cum sunt cele de tip labirint elevul, pe lângă faptul că reușește să folosească tastele de deplasare stânga-dreapta, sus-jos, își și dezvolta în același timp viteza de reacție, coordonarea oculo-motorie, spiritul de competiție și chiar capacitatea de a acționa individual.
Obiectivele pe termen mediu ale programului de intervenție – până la sfârșitul anului constă în achiziții de cunoștințe, dezvoltare cognitivă, însușirea de concepte noi.
Obiectivul principal a fost ca eleva să învețe să își scrie numele până la sfârșitul anului școlar adică să se iscălească. Pentru aceasta am trecut prin mai multe etape și anume:
Pasul I: elevă a fost învățată mai întâi să își recunoască numele scris pe o coală A4 cu litere mari de tipar prin contrast cu numele altor colegi
Pasul II: a constat din a așeza sub prenumele ei scris cu marker litere corespunzătoare din burete; aici au fost mai multe subetape și anume: accentuarea literei de început (ex: la început punem litera I-I de la inel, inima). Apoi se accentua literă de sfârșit (Ex. Numele tău se termina cu litera A, a de la albina, ananas etc.)
5.Eleva invata sa-si recunoasca prenumele
În altă etapă se învață numărul de litere folosite, asociate cu degetele de la mână (5 degete – 5 litere ).
După un număr de încercări reușite ii iau foaia cu prenumele scris cu marker și apoi pun eleva să reconstituie, din memorie, ordinea literelor pentru a alcătui prenumele.
Pasul III: Scrierea după model și în absența modelului
Eleva primea foaia cu prenumele scris cu marker, scria numele după model apoi i se luă foaia și trebuia să scrie din memorie prenumele.
Deoarece eleva manifesta plictiseala și oboseala pe programul de după amiază, am considerat că folosirea calculatorului va influența pozitiv actul de învățare și în concluzie am căutat cd-uri educaționale și aplicații pentru învățarea literelor, cifrelor, cititului, scrisului, număratului. Am considerat că folosirea calculatorului are un mare avantaj în activitatea de învățare, deoarece eleva nu poseda un calculator și este dornică mai ales că aude la ceilalți ca acasă se joacă pe calculator.
Prin urmare, am deschis o pagină Word și am învățat eleva să-și scrie prenumele, deoarece eleva uita uneori să-și scrie prenumele, omițând litera u sau inversând literele l și i. Spre deosebire de metodele folosite înainte, elevă a învățat în timp record, fără să mai greșească vreodată (învățarea a avut loc în trei reprize a câte 15 minute). După această reușită, am adăugat silabă, „na” pentru a scrie numele real adică „Iuliana”, aceasta s-a realizat în două reprize a câte cinci minute.
În concluzie, învățarea scrierii numelui s-a realizat într-o săptămână față de metodele celelalte unde am pierdut două luni și tot mai existau erori.
Numele de familie a fost scris corect în doua săptămâni; în concluzie scrierea numelui și prenumelui a necesitat trei săptămâni și nu s-a mai înregistrat nici o greșeală, nici o omisiune.
6. Eleva invata sa isi scrie numele la calculator
7. Prenume scris in aplicatia word de eleva
b. Data nasterii
O alta prioritate a fost din punctul meu de vedere invatarea datei de nastere a elevei si pentru aceasta am procedat asa :
-am asociat numele lunii in care este nascuta (Iulie) cu numele ei IULIA
-data 7 a retinut-o fara sa o asociez cu ceva iar anul il repetam acum.(stie cifrele separat dar nu stie cum se pronunta)
In tot timpul cat lucreaza cu cifrele sau literele din burete ,eleva este invatata sa verbalizeze in timp ce le manipuleaza .
c. Adresa-Eleva cunoastea numele si numarul strazii unde locuieste ,dar progresiv am introdus in perioade scurte de timp alte informatii si anume:
-sectorul
-cartierul
-orasul
-tara
– -mijlocul de transport pana acasa
Pe parcursul a doua saptamani eleva a avut ca sarcina ca inainte de a incepe lectiile sa se prezinte adaugand progresiv informatii : ex. numele meu este…locuiesc pe strada …nr, in sectorul …din cartierul.. orasul..tara.
Sunt nascuta pe data de ….luna,anul.
2.OBIECTIVE PE TERMEN MEDIU :
1. Sa recunoasca cifrele 0-10
2. Sa cunoasca vecinii numerelor naturale din concentrul 0-10
3. Sa formeze,sa compare multimi cu un anumit numar de elemente
4. Sa realizeze despartirea in silabe a cuvintelor
5. Sa identifice pozitia sunetului in silaba, cuvant
6.Sa alcatuiasca silabe,cuvinte simple mono si bisilabice.
7.Sa recunoasca formele geometrice patrat,tringhi,dreptunghi,cerc.
8.
Aplicatiile educationale TIC au meritul ca odata cu invatarea anumitor notiuni dezvolta si perceptia,atentia ,memoria ,concentrarea si nu intervine plictiseala deoarece calculatorul da feed-back permanent si in mod placut ceeace ii face mare placere elevei fiind vorba de evaluari de genul<<bravo istetule>> iar ea ii raspunde ca si cum ar vorbi in timp real cu o persoana reala.
Am folosit cd Piticlic si EDu. folosind de acolo aplicatiile care se potriveau cu obiectivele mele ,dar si alte aplicatii gratis de pe calculator care au avut rolul de a completa cunostintele copilului cu notiuni diverse ca :
a)- Formare de concepte noi –insusiri ale obiectelor-scurt/lung
-tare/moale
-gros/subtire
b)-Orientare spatiala –notiuni-afara/inauntru
-pe,langa, deasupra /dedesubt
c) schema corporala si lateralitate –in privinta aceasta eleva cunoaste segmentele mari ale corpului uman ,aplicatiile contineau si elemente de detaliu cum ar fi pozitia organelor interne, functiile anumitor organe inclusiv a organelor de simt.
In cadrul acestui plan de interventie am folosit urmatoarele aplicatii dar nu in intregime ci doar pe programele unde aveam interes de o urmari niste obiective ,deoarece nu toate aplicatiile sunt potrivite pentru nivelul de intelegere al elevei. Acestea sunt: EDU-RO – Clasa virtuala
Piticlic -Omul
Piticlic si Emotica in gradina lui Mos Sufletel
Piticlic –Matematica pentru clasa I
Piticlic pirat
Edu -Foxi si cartea misterelor
Piticlic la Marea Neagra
Piticlic si comorile din inima pamantului
Piticlic pe taramul marilor inventii
Logic free (Hedgehog Academy)
Not liKe the others (Hedgehog Academy)
Educational Games for childrens (AppQuiz)
Litere Numere Culori (We Play We learn)
Kids Touch Games (Ratata-dev.ru)
In cursul acestui semestru am folosit destul de mult gama de jocuri Piticlic pentru aplicatiile deosebit de utile in stimularea cognitiva a elevilor cu deficienta mintala.Folosesc soft-urile educationale care se adreseaza copiilor intre 3-7 ani ,dar si unele din acestea prezinta dificultati pentru copiii deficienti mintali ,asa ca selectez doar acele aplicatii care se potrivesc nivelului lor,si care au mai putini stimuli vizuali.
Am luat decizia ca sa folosesc intensiv T I C deoarece am observat ca in momentul in care o las sa lucreze la calculator nu mai da semne de plictiseala, oboseala, alta data pe programul de dupa amiaza adormea cu capul pe banca cand avea de transcris, de desenat; de cand lucreaza la calculator nu se mai intampla acest lucru.Am putut sa lucrez intensiv cu ea deoarece in clasele cu elevi cu deficienta severa sunt putini copii la clasa ,dar si pentru faptul ca mama ei o lua cu cel putin o jumatate de ora mai tarziu decat pe ceilalti copii.
Deoarece eleva intampina dificultati in legatura cu notiunile de cuvant, silabe, nu intelege unde este plasat sunetul (litera)in cuvant ; are dificultati in a sesiza daca sunetul se aude la inceputul cuvantului, la mijlocul cuvantului, la sfarsitul cuvantului, am folosit aplicatia de la EDU ,,Clasa virtuala’’ care consta in :
-Alegerea (selectarea) unei litere cu care dorim sa lucram
– Apoi, pe ecran, apare o imagine a unui obiect si trebuie selectate atatea cartonase cate silabe are cuvantul care reprezinta imaginea. Apoi calculatorul da feedback iar daca copilul a facut o greseala ii spune,,mai incearca’’.
– A doua parte a aplicatiei consta in faptul ca apar mai multe imagini cu obiecte si cerinta este sa selectezi numai imaginile a caror denumire contin litera pe care am ales-o la inceputul aplicatiei.
– O alta cerinta a aplicatiei consta in selectarea cuvintelor care incep cu litera indicata dintr-o lista de cuvinte date.
– Ultima cerinta este sa selectezi silaba in care se aude litera studiata in cadrul unor cuvinte .
,, Clasa virtuala’’
Am folosit aceasta aplicatie pana acum de cinci ori in reprize de cate 15 minute ,dar inca nu s-a produs invatarea, eleva inca mai greseste la numarul de silabe , la identificarea silabei unde se aude litera initiala dar, nu mai greseste la identificarea literei initiale.
. Mi-am propus ca pana la la sfarsitul lunii mai ,ca eleva sa rezolve fara greseala aplicatia ,,Clasa virtuala’’ adica sa cunoasca numarul de silabe dintr-un cuvant precum si silaba unde se afla litera selectata:pentru aceasta voi aloca de trei ori pe saptamana cate 15 minute asta pana la sfarsitul lunii.
Tot pana la sfarsitul lunii mai doresc ca eleva sa cunoasca bine figurile geometrice (Patrat,dreptunghi,cerc,triunghi,romb) fara sa le mai incurce si pentru aceasta voi aloca aprox.15min de trei ori pe saptamana tot in cadrul aplicatiilor Piticlic.
Desi au trecut opt saptamani din semestrul al doilea nu am inregistrat succese spectaculoase ,dar o buna perioada eleva a trebuit sa se familiarizeze cu calculatorul ,sa invete sa manuiasca mouse-ul pentru ca nu era familiarizata neavand calculator. Dar, deoarece am folosit mai multe aplicatii in activitatile de invatare ,consider ca chiar daca nu s-au inregistrat succese notabile ,s-a realizat un progres insemnat in ceeace priveste notiunea de multime,raportarea numarului la cantitate ,s-a imbunatatit atentia,poate si memoria ,concentrarea ,eleva rezolvand mai usor sarcinile din aplicatie si gresind din ce in ce mai putin.
De asemenea in aceasta perioada am trecut prin mai multe aplicatii care aveau ca scop diverse obiective constand in notiuni diverse (ex mai greu-mai usor,mai scurt-mai lung,mai multe elemente-mai putine elemente ,formare de perechi,sortare, grupare dupa diferite criterii etc)
Poate parea mult timp alocat ,dar la copilul cu deficienta mintala invatarea
decurge intr-un ritm mai lent , el are nevoie de mai mult timp pentru a stapani bine o notiune.
Incepand cu luna mai voi incepe sa folosesc fisele de lucru din aplicatiile Piticlic si ma voi focaliza pe :
-completarea literei care lipseste pentru a alcatui un cuvant
-completarea silabei care lipseste dintr-un cuvant
-scrierea unui cuvant scurt format dintr-o silaba sau doua silabe
care reprezinta o imagine
-identificarea formelor geometrice (ex coloreaza cu rosu patratul cu galben triunghiul etc)
-corespondenta cifra-cantitate (ex .coloreaza tot atatea …..cate iti arata cifra )
. –formarea de perechi de obiecte
Una din metodele de evaluare va consta din completarea fiselor de lucru din aplicatiile folosite ,dar si observarea directa si sistematica si chestionare orala.
Concluziile dupa aplicarea studiului de caz
Am ales ca in activitatea mea didactica sa folosesc calculatorul ,pentru ca am vrut sa verific cum influenteaza invatarea ,daca influenteaza invatarea ,daca elevul cu handicap mintal invata mai cu placere fara sa se plictiseasca.Cunoastem ca dezvoltare psihica a deficientului mintal este mult incetinita,si totodata limitata din cauza vascozitatii genetice a creierului ,si pentru ca stim cum actioneaza calculatorul asupra scoartei cerebrale prin stimuli intensi vizuali si auditivi ,am dorit sa vad in ce masura accelereaza ritmul invatarii.
Am vrut sa cunosc care sunt limitele la care se poate ajunge ,cand se lucreaza intensiv,diferentiat ,atractiv cu un copil cu deficienta mintala.
Pentru aceasta am lucrat intens cu eleva ,am folosit metode diverse,mijloace de invatamant atractive si foarte multe activitati de invatare prin joc.
Am folosit jocuri de la editura Gama pentru invatarea notiunilor (meserii,fructe,legume,forme geometrice);aceste materiale le-am folosit si pentru
a grupa,sorta dupa anumite criterii pentru a evalua nivelul de achizitii al elevei.
Am folosit calculatorul cu aplicatii diferite,atractive care sa vizeze: imbogatirea vocabularului, dezvoltarea limbajului, ordonarea numerelor si sa evalueze intr-un mod placut,prin joc perceptia,atentia,memoria,gandirea.
Aplicatiile au continut exercitii si jocuri cu litere,silabe,numere,multimi,insusiri ale obiectelor, notiuni de orientare spatiala ,culori,forme geometrice.
Am considerat ca folosirea atator mijloace si metode vor stimula intens creierul elevei; obiectivele si interventia a vizat nu numai insusirea unor notiuni ,concepte ,ci mai ales dezvoltarea proceselor psihice:atentia memoria,motivatia,perceptiile,reprezentarile,gandirea.
Desi ma asteptam la rezultate si mai bune in atingerea obiectivelor pe care mi le-am propus, eleva a facut progrese notabile in a recunoaste literele,a forma silabe,cuvinte,a sesiza pozitia sunetului in cuvant.Aceasta invatare nu este definitiva,completa ,la acest moment inca mai exista momente cand greseste,dar incomparabil mai putin decat inainte de interventie.
Am avut ca prioritate sa invete sa-si scrie numele si prenumele ceea ce s-a realizat complet ;in trei saptamani eleva si-a scris numele in programul Word .Tot ca o reusita consider ca este faptul ca recunoaste cifrele ,nu le mai incurca,constituie multimi cu max cinci elemente si raporteaza corect numarul la cantitate.
Acum, identifica formele geometrice,cerc,patrat,dreptunghi,triunghi,romb,este o reusita a programului de interventie. De asemenea, sesizeaza cu ce litera incepe un cuvant,da exemple cude cuvinte care incep cu acea litera.
Copilul cu handicap are un ritm mai incet de gandire ,o lentoare in achizitia de informatii datorita trasaturilor sale de specificitate ,o limitare a posibilitatilor psihice deoarece incepand cu perceptiile,reprezentarile,atentia,memoria,gandirea ,toate procesele psihice sunt afectate.
Deci concluzia care se impune este ca lucru cu calculatorul este benefic pentru invatare ,dar calculatorul nu poate face totusi minuni avand in vedere ca exercita influenta asupra unui psihic profund afectat . Cu ajutorul aplicatiilor sale ,calculatorul dezvolta in mod indiscutabil perceptia,reprezentarile,atentia,memoria si gandirea,intr-un mod atractiv ,prin joc.Invatarea prin intermediul calculatorului se petrece mai usor, cu efort minim,este asociata cu jocul si nu cu munca .
Consider ca in cazul Iuliei prin intermediul calcuculatorului a avut loc cresterea concentrarii atentiei ,s-a dezvoltat perceptia vizuala si auditiva si a crescut motivatia invatarii.
Dar calculatorul si aplicatiile sale nu pot face totusi minuni ,nu poate suplini un profesor bun si nici nu poate sprijini dezvoltarea decat in limitele permise de deficienta.Calculatorul a contribuit fara echivoc la scurtarea timpului alocat invatarii ,insa din pacate nu poate remedia total carentele pe care le are un copil cu deficienta mintala.
Interviu cu mama Iuliei despre cum a evoluat anul acesta
Prof : Ce parere aveti despre cum se descurca Iulia la scoala?
Mama Iuliei : Doamna ,eu sunt multumita ca a invatat si ea macar sa-si scrie numele,va dati seama are aproape 17 ani si ea nu stia sa se iscaleasca .Este foarte greu in viata sa te descurci daca nu stii sa citesti ,macar sa –si cunoasca numele cand il vede pe diferite acte.
Prof. Doamna, Iulia stie putin si sa citeasca ,dar mai avem de lucru la aceasta,pentru asta trebuie sa nu mai lipseasca ,dar probabil anul viitor va invata mai bine sa citeasca.
Mama Iuliei : A pus-o taica-su sa scrie litere si nu-i venea sa creada ca le-a stiut aproape pe toate,va dati seama ca pana in clasa a VIIIa nu a reusit sa le invete.
Prof. Apropo de tata ,spuneti sotului sa o incurajeze pentru ca singura data cand a venit la scoala sa o ia acasa ,a spus ca nu o sa invete oricum nimic,ca nu este buna de nimic,asa ca ii este foarte greu si copilului sa auda asta.
Mama Iuliei: Asa este el doamna ,nu este om rau ,dar e rau de gura.
Prof. Ati vazut caietele ei,cum vi se par?
Mama Iuliei Scrie frumos,curat si ordonat,nu-mi vine sa cred!
Prof. Da, pentru ca aici este linistita,nu o supara nimeni,este apreciata si incurajata permanent.Deci va rog , si acasa sa aiba liniste si intelegere. Ati vazut cum face cand veniti sa o luati ,nu-i convine mai ales cand este la calculator .
Mama Iuliei Da doamna, noi nu am avut posibilitatea sa-i luam calculator si ii place si ei…,am vazut ca stie sa umble pe calculator .
Bibliografie
Radu Gh., (2000). Psihopedagogia școlarilor cu handicap, București, Editura Pro Humanitas.
Radu, Gh. (2003). Psihologie școlară pentru învățământul special – sinteze. București, Editura Fundației Humanitas
Preda,V. (coord., 2007). Elemente de psihopedagogie specială, Cluj-Napoca, Editura Eikon.
Popovici D. (2000). Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficiențe mintale, Ed. Pro-Humanitate, București
Vrasmaș, E. (2007). Dificultăți de învățare în școală – domeniu nou de studiu și aplicație, București, V&I Integral.
Vrăjmaș, T. (coord.) (2010). Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Aspirații și realități, București, Ed. Vanemonde.
Neacșu, I. (2010). Introducere în psihologia educației și a dezvoltării, București, Editura Polirom.
Mara, L. (2009). Strategii didactice în educația incluzivă (Ediția II), București, Editura Didactică și Pedagogică
Gherguț, A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Strategii diferențiate și incluzive în educație, Iași, Polirom
Crețu, V. (2011). Învățarea cognitivă la elevii cu handicap mintal;, p.842-867, În coord. Verza E., Verza, F., Tratat de Psihopedagogie specială, capitolul XV, București, Editura Universității din București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Tic (calculatorului) In Activitatea de Invatare a Copiilor cu Deficienta Mintala (ID: 159592)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.