INFLUENȚA STEREOTIPURILOR DE GEN ASUPRA IMAGINII DE SINE [611842]

UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Specializarea: PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator :
Conf. univ. dr. Georgiana CORCACI

IULIE 2020
Absolvent: [anonimizat] ,,PETR E ANDREI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Specializarea: PSIHOLOGIE

INFLUENȚA STEREOTIPURILOR DE GEN ASUPRA IMAGINII DE SINE
Lucrare de licență

Coordonator :
Conf. univ. dr. Georgiana CORCACI

Absolvent: [anonimizat] 2020

1

Cuprins

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 2
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
STEREOTIPURI DE GEN ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
1.1. STEREOTIPURILE . CADRUL TEORETIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 4
1.2. DIFERENȚE DE GEN . CONCEPTE , TEORII , STUDII ȘTIINȚIFICE ………………………….. ………………………….. …. 6
1.3. STEREOTIPURILE GENERA LE ALE SOCIETAȚII ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
2.4 STEREOTIPURI DE GEN I N SFERA PROFESIONALĂ ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 17
IMAGINEA DE SINE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 17
2.1. IMAGINEA DE SINE . CADRU TEORETIC . ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 17
2.2. COPILĂRIA ȘI IMAGINEA DE SINE . FORMAREA IMAGINII DE SINE. ………………………….. …………………….. 20
2.3. INFLUENȚELE NEGATIVE ASUPRA IMAGINII DE S INE ………………………….. ………………………….. …………. 22
2.4. STIMA DE SINE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 23
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
INFLUENȚA STEREOTIPU RILOR DE GEN ASUPRA IMAGINII DE SINE ………………………….. … 27
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 30
CERCETARE PRIVIND IN FLUEN ȚA STEREOTIPURILOR DE GEN ASUPRA IMAGINII DE
SINE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 30
4.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 30
4.2. IPOTEZELE SI VARIABIL ELE CERCETARII ………………………….. ………………………….. …………………………. 31
4.3 ESANTIONUL CERCETARII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 32
4.4 METODOLOGIA CERCETARI I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 33
4.5 ANALIZA ȘI INTERPRETA REA DATELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 35
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 45
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 48
ANEXA 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 51
ANEXA 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 53

2
Argument

Această lucrare prezintă o sinteză a unor cercețări din literatura de specialitate care
să vizeze stereotipurile de gen și imaginea de si ne, dar și rezultatele unei inves tigații
personale, in care ne dorim să cercet ăm relația dîntre stereotipurile de ge n, imaginea și
stima de sine a persoanelor cu vârstă cuprînsă între douăzeci și patruzeci de ani.
Mulți autori au vorbit despre stereotipu rile de gen și influențele pe care acestea le
au in viața cotidiană. Fiecare dîntre noi, indiferent de ocupație, educație, vărstă sau sex
poate spune că știe anumite lucruri care sunt specifice femeilor și barbaților. Incepând cu o
vârstă fragedă primim in dicații și idei care ne conturează imaginea pe care o avem asupra
celor două genuri. Suntem invățați cum să ne comportăm și care ar trebui să fie acțiunile
noastre in funcție de genul în care ne încadram. Stereotipurile de gen și prejudecățile legate
de el e au la baza toate informațiile pe care le primim de la o vârstă foarte fragedă legate de
barbati și de femei. Mai departe acestea înflue nțează modul in care ne comportăm și ne
raportăm î n societate, locurile de munca pe care le alegem și modul în care ne privim pe
noi. Toate acestea pot avea repercursiuni asupra deciziilor noastre și a stilului de viață.
Efectele lor se pot resimți la toate nivelurile personalițătii unui om și în toate domeniile
funcționării acesteia deoarece sunt prezente înca din cel mai timpuriu stadiu de dezvoltare
și creștere, în procesele de maturizare afectiv -emoțională, în dezvoltarea si stem ului de
interese și valori, comportamente le manifestate , formarea conștiinței de sine, natura
imaginii și a respectului de sine.
Consider ăm că trebuie oferită o importanță deosebită modului în care informațiile
acumulate înca din primii ani de viața și pe parcursul ei, își pun amprenta asupra dec iziilor
de viitor pe care le luă m. Suntem într -o perioada in care fenomenul feminismului a crescut,
multe personane lupta pentru eliminarea discriminărilor de orice fel, culoare, statut social
și gen. Însă aceste prejudecăți și stereotip uri își au originea încă de la î nceputul vieții
umane. Este important să descoperim de unde provin, cum s -au dezvoltat și cât de mult ne –
au influențăt in deciziile pe care le -am luat. Deși imaginea de sine și stereotipurile de gen
sunt subiecte dezbătute de mulți ani și sunt numeroase studii care să ne ajute să le
înțelegem mult mai bine, nu am gă sit o cercetare care să facă legătura între aceste două
concepte. Am ales această temă pentru o mai bună înț elegere a gradului de influență pe
care stereotipurile de gen o au asupra im aginii și stimei de sine a fiecă ruia dintre noi.

3
Lucrarea este organiz ată în patru capitole, dintr e care , primele trei abordează o serie
de concepte teoret ice și perspective de abordare î n psihologie ale celor două co ncepte
precum și diferite cercet ări și statistici care au fost efect uate în ultimii anii in legătură cu
aceste subiecte. Ce sunt stereoti purile de gen, diferenț ele psihologice și fiziologice între
cele două genuri, prejudecațile sociețătii actuale în viața cotidiana și în sfera profesională.
De asemenea , am definit și am explicat imaginea de sine, cum se formează ea, ce influențe
negative a re și legătura cu stima de sine. În utimul capitol teoretic am ales să explic ăm
influența stereotipurilor de gen asupra imaginii de sine și care este legătura care se creează
între cele două.
În cea de -a două parte a lucrării am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia
utilizată, precum și rezultatele unei cerce țări, prin care am am reușit să demonstrăm
influența stereotipurilor de gen asupra imaginii de sine, o evaluare facută pe un lot de 94 de
subiecți, dintre care 47 sunt femei și 47 barbaț i, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.
Datele obținute au confirmat ipoteza generală a cercețării de la care am pornit, indicând
faptul că persoanele cu un nivel ridicat de stereotipuri au un nivel de stimă de sine mai mic.
Deși nu au exist at diferențe sem nificative între nivelul stimei de sine și cel al
stereotipurilor, printr -o com parație detaliată a fost eviden țiată o legătura între cele două.

4
PARTE TEORETICĂ
CAPITOLUL I
STEREOTIPURI DE GEN

1.1. Stereotipurile. Cadrul teoretic

De-a lungul timpu lui mulți autori au î ncercat să prezinte și să definească termenul
de "stereotipuri". E. Stanculescu le definește ca fiind „filtre cognitive care surprind diverse
însușiri ale grupurilor sau persoanelor, pe unele accentuându -le, pe altele ignorându -le, în
funcție de context, motivație și dispoziția afectivă a celui care prelucrează informațiile”
(Stănculescu,2003, p.5)
Fiecare dîntre noi a avut ocazia să audă și să își insușeasca anumite caracteristici în
funcție de sex. Sunt informații accesibile tuturor și se stie ca bărbații au capacitatea să ia
decizii rapid și fac fața foarte bine presiunii iar femeile sunt meticuloase și responsabile
însă se pierd in conditii de stres, ele sunt empatice și preocupate de ceilalț i iar bărbații sunt
mai degrabă duri și direcți. Tot ei sunt mai degrabă buni să dezvolte și să susțină idei și să
facă politică pe când femeile sunt în mod natural pricepute la a avea grijă de copii, de
familie și de casă. În cee a ce privește sfera profesională , femeile sunt bune în profe sii care
implică comuni carea, bărbații în cele tehnice și toată lumea știe că femeia la volan e un
dezastru și cei mai buni bucățări sunt barbații.
Toți oamenii conștientizează trasăturile pe care le asociem într -un mod stereotipic
masculinității și feminității dar doar cei care au un nivel mare de prejudecăți aplică aceste
stereotipuri în relațiile de gen. Pe scurt, stereotipul este un fenomen care este de două ori
virtual: prima dată, el este o imagine localizată în mintea persoanei. Apoi, imaginea
respectivă devine un fenomen colectiv deoarece este împărtașită de mai multe persoane. Iar
uneori un astfel de "nor" cultural poate declanșa o vreme mai puțin plăcută pentru o
comunitate de oameni. Stereotipurile negative pot să faciliteze tratament e diferențiate al e
persoanelor î n funcție de apartene nța la grupul descris de stereotip.

5
Există trei categorii mari de influențe care au un rol în formarea stereotipu rilor:
experiența directă, mass -media și mediul social proxim. Ponderea cea mai mică în acest
proces este reprezentată de experiența directă. Copii știu încă de la vârste fo arte fragede că
"țiganii sunt ră i", mult înainte de a avea ocazia să interac ționeze cu un rom. Rolul principal
în această achiziție timpurie o au de fapt parinții. Stereotipurile sunt trans mise mai departe
de familie, prieteni, colegi, vecini, în general de oamenii cu care interacționă m. Cu toate
acestea, cea mai puternică inf luență în acest sens o are mass -media, în special televiziunea
și filmele.
Pe scurt, acest fenomen al stereotipurilo r salvează energia noastră și resursele
cognitive de la bombardamentul informațional. Sunt elemente ajutătoare în explicare și
interpretare care dau sens situaț iilor. Ele ne ajută să umplem golul atunci când imaginea de
ansamblu este absentă. Stereotipuril e sunt hărți mentale, stocuri de informație codificată și
"scurtături" în procesul cognitiv. Ne ajută să facem anumite generalizări despre grupurile
de persoane cu care interacționam dar și persoane individuale, poze și formule.
În ultimii ani, mentalită țile din societațile tradiționale s -au schimbat, însă
„aștep țările diferențiale de rol de sex sunt atât de adânc imprimate în mentalitatea
cotidiană, încât afectează în mod hotărâtor și percepția imediată” (Iluț, 2000, 184). De
aceea consider ăm că este imp ortant să privim la aceste imagini pe care le -am creat de -a
lungul timpul și să vedem care este impactul lor in viața no astră și cat de mult ne î mpiedică
să luam cele mai obiective și potrivite decizii în anumite situații.

6
1.2. Diferenț e de gen. Concepte, teorii, studii științifice

Din momentu l în care vedem pe cineva, în majoritatea cazurilor durea ză mai pu țin
de o secund ă să ne dăm seama dac ă cel din fa ța noastr ă este fat ă său baiat, femeie sau
bărbat. Aceasta pentru c ă la nivel fizic exist ă diferen țe clare între cele două genuri.
Diferen țele biologice existen te la nivelul femeilor și a bărbaților sunt numite diferen țe de
gen. Studiile la nivel genetic ne arat ă că bărbații și femeile împărtășesc în mare 99.8% din
gene (Lise Eliot, 2011) .
Anumite diferen țe psihologice între masculinitate și feminitate au fost observate de
acum mult timp. Imaginile tradi ționale despre femeie și bărbat erau tributate unor
reprezen tări stereotipe, conform c ărora femini tății îi erau asociate compa siunea,
pasivitatea, obedien ța, sen sibilitatea în rela țiile sociale. Pe c ând masculinitatea era
reprezentat ă de asertivitate, agre sivitate, competitivitate, obiectivitate și raționalizare
(Ruble și Ruble, 1980) .
Unul d între cele mai i mportante argumente care venea î n favoarea restric ționarii
femeilor la luarea deciziilor în societate, la accesul la diferite profe sii, a fost cel în care se
indica faptul c ă, creierul baie ților est e mai mare cu 8% – 11% dec ât a fetelor, iar această
caracteristic ă se men ține pe tot parcursu l vieții . Însă această diferen ță este cantitativ ă și a
fost explicat ă prin faptul c ă, în general, fa ță de femei, bărbații sunt de două ori mai înalți și
cantăresc mult mai mult, atâ t la na ștere c ât și atunci cand ajung la maturitate.
În secolul al XIX -lea, Paul Broca a reu șit să iși surprind ă contemporanii printr -o
afirma ție indr ăzneață prin care estima c ă femeilor nu ar trebui să li se acorde dreptul de
vot, pe motiv c ă acestea au creierul mai mic dec ât bărbații . Însă, ca o ironie a științei, s-a
demons trat în urma unor investiga ții sofisticate c ă femeile au centrul Broca mult mai bine
dezvoltat decât bărbații . (Stanculescu, 2006, p.27) Aria lui Broca este o regiune care se afl ă
în lobul fro ntal al emisferei dominante. În urma unor studii această zona a fost legat ă de
proce sarea limbajului. Aceasta poate fi o explicatie pentru faptul ca femeile au "un debit
mai mare" în vorbire.
Andrea Abele (2008) a efectuat un studiu prin care a indus pe cale expeimental ă
situații de succes sau eșesc. A observat astfe l că nu exista u diferen țe de gen în ceea ce
privea reac ția determinat ă de contextul respectiv, fie el de succes sau eșec. Reac ția era de

7
fapt influența tă de tra sături de personalitate, cum ar fi: ambi ția, tendin ța da domina nță și
capacitatea de a controla situațiile provocatoare.
Dincolo de stereotipuri și prejudecăți, perspectiva genetica subliniază faptul că
bărbații sunt determinați de hormoni să fie asertivi, competitivi, îndrazneți, în timp ce
femeile, datorită oxitocinei din organism sunt superioare din punct de vedere al relaționării
eficiente psihologic și al inteligenței emoționale (Bazelon apud Pinker, 2008).
În cartea The Sexual Paradox, Su săn Pinker (2008) preferă să folosească
terminologia de "diferențe sexuale ", argumentând faptul că toate diferențele care se fac pe
piața muncii se datorează mai mult unor aspecte biologice și nu neapărat prejudecăților. Ea
susține că f emeile sunt mult mai sen sibile față de aspect e motivaționale intrinseci, având
interese mai largi decât bărbații. De asemenea , ele sunt mai empatice. Aceste caracteristici,
consideră Susăn Pinker , nu sunt învățate, ci rezultate le genelor și hormonilor.
Lise Eliot (2011) vorbe ște despre studierea " neuro – plasticit ătii" creierului uman.
Un termen nu prea fericit, însă care descrie faptul c ă, în realit ate, creierul nostru se
modifică în fun ție de propriile experien țe. El face asocierea cu produsele din plastic
derivate din petrol care pot fi turnate într-o gam ă foarte variat ă de produse , sacose pentru
piață , fitinguri, c ăni de lapte. echipamente pentru trenurile de joaca și altele . Tot la fel,
creierul nostru poate să se modifice in funcție de activitatea de la un moment dat. El
susține c ă fiecare tra sătura fizic ă a sistemulu i nostru nervos reac ționeaz ă la experien țele
noastre de via ța și este modelat ă continuu pentru a se adapta c ât mai bine la aceste
experien țe. Neuro -plasticitatea este baza tuturor proceselor de învațare, precum și cea mai
mare șansă a noastră de a ne vindeca în urma unei leziune cerebrale. Pe scurt, creierele
noast re sunt de f apt, ceea ce facem cu ele.
Diferen țele fiziologice și caracteristicile psihologice a masculinit ății și feminit ății
au fost observate încă de la început. Ele au costituit un subiect de discu ții și dezbateri de -a
lungul anilor în care fiecare au tor și-a pus amprenta. Însă este foarte important să luam în
calcul asem ănările care exist ă între cele două genuri și modul în care " neuro -plasticitatea
ne poate ajuta să ne form ăm deprinde rile de care avem nevoie, fie că suntem barba ți sau
femei.

8

1.3. Stereo tipurile genera le ale societaț ii

Modelul patriarhal din societate ne arată care este locul "potrivit" pentru
noi. Femeile sunt potr ivite cu tot ce înseamn ă roluri în via ța privată , sunt mame și soții.
Bărbații in schimb, sunt potriviți cu roluril e din via ța publică . Pot lua decizii politice și
economice și fac bani. Există , însă, și țări din Europa în care modelul patriarhal a fost
înlocuit cu unul egalitar. Raportul global privind diferen țele de gen pentru anul 2010 arat ă
că principalele state în care se întampl ă asta sunt: Norvegia, Finlanda, Islanda, Suedia și
Noua Zeelandă .
Însă toate aceste stereotipuri sunt informa ții pe care le preluă m încă de la o vârstă
fraged ă. Cu to ții am auzit spun ându-se "baie ții sunt buni la matematică , fetele sunt bune la
fotbal" sau "tu stai cumin țică, esti feti ță nu baie țoi, iar feti țele nu joac ă fotbal și nu se urca
în copac ". Foarte des se folosesc și expre siile "tu e ști baie țel , baie ții nu pl âng, trebuie să
fii bărbat" sau chiar "ce fel de fat ă ești tu dacă nu ești ordonat ă și curat ă, ce o să faci cand o
să te măriți și o să fii la ca să ta?". Toate aceste limite impuse de cei din jur fun cționeaz ă ca
bariere în dezvoltarea abilit ăților cognitive și motorii, în dezvoltarea comportamental ă și
emoționala a copii lor. O afirma ție care reflect ă cel mai comun și studiat stereotip de gen
este : "tu esti b ăiețel, băieții nu pl âng niciodat ă…" pe care un p ărinte i -o spune copilului de
trei ani drept r ăspuns la pl ânsul neconsolat pentru c ă un alt copila ș i-a smuls din m ână noua
jucărie. Societatea ne -a învățat că femeile sunt mult mai "emo ționale" decât bărbații . Însă
un studiu arată că, în ceea ce priveste trăirea emoț iilor, între femei și barbaț i, nu există
diferenț e. În schimb diferenț ele sunt fo arte vizibile la nive lul exprimării emoț iilor. Asta
pentru că fetițele au fost lăsa te sau chiar î ncurajate să exprime ceea ce simt. Î n schimb,
studiile arat ă ca mamele baie ților acceptă mult mai ușor comentarii despre furie și
razbunare ale copiilor lor decât mamele de f iice, iar fetele sunt încurajate să se
concentreze mult mai mult pe moduri de reparare a rela țiilor (Centrul Parteneriat pentru
Egalitate, Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor, 2004 ).
Un alt obstacol în dezvoltarea noastr ă, pe care îl întalnim d atorit ă stereotipurilor de
gen, sunt juc ăriile. Cele oferite în mod obiș nuit fetelor dezvolt ă abilită ți motore fine,
abilit ățile de a îngriji, empatia și chiar abilit ățile verbale. Baie ții primesc juc ării care le
dezvolt ă abilita țile motorii, capacitatea v izual ă, abilit ățile de orientare în spa țiu, spiritul

9
competitiv și capacitatea de asumare de riscuri. Cu toate acestea se știe c ă o persoană
complet ă are nevoie de ambele categorii de capacit ăți și abilități pentru a putea face fa ță cu
bine diverselor situații cu care aceasta se poate confrunta în via ța real ă și pentru a avea
succes. Câ teva studii realizate pe adolescen ți supradota ți demosntrez ă că inteligen ța și
rezultatele de exceptie la școală sunt asociate cu abilit ățile ambelor genuri și mai pu țin cu
conformar ea la roluri de gen stereotipe ( Lise Eliot , 2011).
Anumite stereotipuri care sunt asociate adul ților sunt determinate de experien țele
de rol parental, a c ăror emergen ță este și ea influența tă, printre altele și de interferen ța de
gen. Astfel, î n societatea tradi ționala care este bazată pe "masculinitatea hegemonic ă"
(Brandt și Kwande, 1998) b ărbatul avea un rol dominant și simboliza puterea, for ța și
capacitatea de întreț inere a familiei, iar femeia era nevoit ă să se să dedice cre șterii copiilor
și activit ăților casnice. În societatea contemporan ă s-a renun țat la astep țările stereotipice
asociate b ărbatului și femeii. Cu toate acestea, at ât în Româ nia c ât și în țările occidentale,
bărbatul este favorizat, chiar dac ă nu mai este vorba de hegemoni a din trecut.
O cercetare realizată în cadrul proiectului ALTFEM , care a fost derulată pe o
perioadă de trei luni, a avut ca scop analiza imaginii femeilor și bărbaților în mass -media,
în cadrul a trei paliere de analiză: emisiuni TV, reclame TV și presă scrisă. Cele mai
importante concluzii ale raportului final ne indică urmatoarele aspecte:
 Bărbații sunt mai numeroși în aparițiile TV decât femeile, disproporția fiind dată de
majoritatea emis iunilor de talk -show, în care accentul este pus mai mult pe pe viața
profe sională și î n care femeile apa r foarte rar. Statisticile arată că undeva la 12%
din apariții sunt femei și 88% bărbați . Femeile și bărbații apar în egală măsură mai
mult în emi siunile de divertisment, în care este accentuată viața personală a
invitațilo r.
 Meseriile de prestigiu sunt în general ocupate de invitați care sunt bărbați. În cea
mai mare parte, meseriile femeilor care sunt invitate fac part e din domenii cum ar
fi: modeling , divertisment, showbiz etc.
 În perioada analizată de cerce tători, au fost identificate aproap e 300 de cazuri în
care gazdele sau invitaț ii emisiunilor TV a u emis judecăți despre bărbați sau femei
la baza cărora se afla un stereotip, cele care apar cel mai adesea fiind cele legate de
statutul de gospodină al femei i și de s ubordonarea ei față de bărbat.

10
 În publicitate, majoritatea acțiunilor personajelor din reclame sunt foarte diferite în
funcție de gen ul în care se încadrează . Cele mai multe acți uni ale femeilor sunt
domestice. C el mai adesea sunt activități zi lnice în care ajută bărbatul, sau fam ilia
în general, să se simtă bine. O altă acțiune cu care sunt asociate femeile în
publicitate este legată de îngrijirea corpora lă. Bărbații apar mai degrabă într -o
postură a personaje lor care asteaptă să fie ingrijite, dar și în șituații de joc sau în
alte activități de timp liber.
 În pre să scrisă, disproporția aparițiilor femeilor și barbaț ilor este mult mai mar e
decât în emis iunile TV, bărba ții sunt cei care apar ca perso naje principale în
articole de trei ori mai mu lt decât femeile. Femeile apar mult mai puțin în ziarele de
tip generalist decât în cele tab loide și sunt actori principali în doar 22% d între
apariții.
Au fost efectuate cercetări despre cum sunt bărbații și femeile din România
portretizați în mass -medi a și publicitate . Ele arata că , femeile, în comparație cu bărbații ,
sunt prezentate într -o mai mare măsură în ipostaze care pot fi degradante , cum ar fi
îngrijitor casnic sau chiar obiect sexual . Femeile apa r preponderent în roluri de soție/
mama/ prieten ă. Femeia este în general o imagine, iar bărbatul este cel care gândește sau
creează. De asemenea , este promovată preponderent imaginea unei feminități care este
asociată cu pa sivitatea, dependența, corporalitatea și a unei masculinități asociat e cu o
imagine activă, publică și dinamică (Laura Grunberg , 2005) .
Prezentarea ocupațiilor reflectă de asemenea , stereotipurile de gen: femeia casnică
este prezentată într -un procent de 28%, femeia vedetă reprezintă 20% și foarte rar femeia
de carieră , care este pr ezene ntă in 5% din cazuri. Bărbații care au diferite profes ii au o
pondere de 50% , sportivi i reprezentâ nd 10% . În cazul bărbaților, apare meseria de
muncitor, o ocupație care nu apare niciodată asociată cu imaginea femeii. Paleta
ocupatională a bărbaților este într-adevar mult mai largă decât cea a f emeii. Acolo unde
femeile sunt prezentate în tr-un context profe sional cum ar fi un birou sau un loc public , nu
li se transferă în mod automat un sta tut de maturitate , seriozitate, autoritate , deoarece acest
loc este asociat, d oar la femei și cu activitatea de „joacă”. În același timp, f emeile sunt
prezentate mai mult decât bărbații în asociere cu anumite benefic ii sentimentale, iar
bărbații au primit o asociere cu beneficii le în spațiul profesional.

11
În ce ea ce privește stereotipurile de gen care sunt prezente în ofertele de muncă din
presa scrisă, discriminarea dintre cele două genuri apare la nivelul conținutului ofertelor de
munc ă. Stereotipurile feminine prezintă femeia ca pe un obiect sexual, valoarea sa fiind
dată chiar de propriul corp și implicarea preponderentă a femeii în activități le casnice. În
același timp, s tereotipurile masculine arată că bărbații sunt pricepuți la tot ce înseamna
meserii tehnice și l a cele de înaltă calificare.
Un alt aspect ana lizat a fost contextul vieții politice, in care, în cazul femeilor , este
prezentată mai degrabă o viața personală și anumite aspecte care țin de îngrijire a casei și a
familiei, în timp ce în cazul bărbaților accentul me sajelor este pus într-o măsură mai m are
pe activitatea lor profes ională. Alte stereotipuri vehiculate adesea în mass -media sunt cele
conform cărora femeile reușesc în carieră folo sindu-se îndeosebi de aspectul fizic și nu
neaparat de calitățile intelectuale ș i profes ionale pe care le dețin. Ele sunt promovate pe
criteriul aspectului fizic sau al relaț iilor sexuale cu șefii/bărbații și nu se pricep la chestiuni
tehnice ( Laura Grunberg, 2005).
Toate aceste informatii pe care le prim im din jur și mai ales din mass -media pot
avea consecințe em oționale și cognitive. Cerce țările leg ate de percepț ia trupului drept
obiect indică în mod repetat drept consecință scăderea abilității de concentrare, iar aceasta
poate conduce la diminuarea performanței în rezolv area unor probleme de logică său de
matem atică . Unul d intre experimente le cerc etării a implicat ca mai mulți studenți să
probeze, singuri într -o cameră, un costum de baie său chiar un pulover. D upă ce au rămas
timp de zece minute îmbrăcați în obiectul respectiv , li s -a cerut să rezolve un test de
matematică. Fetele care au probat un costum de baie au înregistrat perf ormanțe
semnificativ mai mici decât cele care au probat un pulover. În cazul băieților, nu au fost
înregistrate însă diferențe. Consecintele la nivelul mental și fizic al stere otipuril or sunt
vizibile. Cercet ările au stabilit ca există un raport de cauzalitate într e sexualizare, perceptia
coprul ui nostru drept obiect și trei di ntre cele mai intalnite probleme de sănatate mentala a
femeilor și a fetelor: stima de sine scazuta și depreșie , tulburari de alimentatie și
neacce ptare de sine (American Psychological Association, Report of the APA Task Force
on the Sexualization of Girls, 2007 ).
Un alt studiu realizat în anul 2002 care analizează manualele pentru învățământul
primar sublinia ză următoarele aspecte:
 Textele obligatorii au în proporție de 97% autori și doar 3% autoare.

12
 Ilustrațiile care au personaje masculine sunt mult mai prezente ( cu un procentaj
de 60%), în timp ce imaginile cu fete sau femei sunt prezente în propo rție de 14%,
restul de 26% sunt imagini în care se regăsesc atât femei cât și bărbați , dar
împreună.
 Personajele masculine sunt prezente în proporție de aproximativ 71%, iar
personajele feminine în proporție de 29%.
 La un nivel l ingvistic, masculinul predomină. A stfel, raportul termenilor:
profesoara -profesor este de 20 la 109, elevă -elev de 43 la 198 , învățăto are-
învățător de 15 la 43 . Toate acestea în condițiile în care în medie, peste 90% dintre
cadrele didactice din ciclul primar sunt femei ( Adrian Neculau, 2002 ).
Conform unui studiu realizat la initiațiva Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării, prezența unui model patriarhal în societatea românească este reconfirmat, în
special din răspunsuri le celor 1400 de subiecți cu vârste peste 18 ani , care au participat șa
cercetare . A reieșit faptul că principala r esponsa bilitate a femeii este aceea de a avea grijă
de familie sa și de gospod ărie. M ajoritatea celor care au răspuns , atât bărbați, cât și femei,
au fost de acord cu afirmații de tipul: este mai mult datoria femeilor să se ocupe de
treburile casei , bărbatul este capul familiei, este mai mult datoria băr baților să aducă bani
în casă .

Fig. 1 Ce cred femeile și bărbații din România despre trăsaturile și rolurile bărbaților
și ale femeilor?

13
Apari ția stereotipiză rii de gen este dat ă nu doar de situația contextual ă, de motiva ția
observato rului social, de modalit ățile de proce sare informa țional ă și de resursele cognitive,
ci și de specificul culturii c ăreia îi apar ține. Însă curajul depa șirii astep țărilor de rol
tradițional a fost sancționat de p sihologia simtului comun, prin rezervarea uno r trasături
nefavorabile, precum: femeia masculinizat ă, dezechilibrul din tre rolul profe sional, marital
și parental sau dependen ța de munc ă.

2.4 Stereotipuri de gen in sfera profesional ă

”Ca bărbat, aș zice că e important să îți alegi o meserie di n care să poți să faci bani,
că trebuie să ai grijă de familia ta. Ce bărbat ești tu dacă nu ești în stare să aduci bani în
casă, nu mai ai nicio autoritate, ajungi de râsul nevestei și al rudelor. Ca femeie, mă
gândesc că ar fi bine să faci o muncă mulțum itoare, adică să nu fie foarte solicitantă, ca să
ai timp și de copii, și de familie, să nu fie stre săntă…” (C. I., participant la un curs de
formare privind stereotipurile de gen pe piața muncii).
Este clar că stereotiurile de gen au influența t mult m ai mult decât atitudinea noastr ă
față de oamenii din jur și exprimarea emo țiilor, ci și sfera profe sionala. În Romania,
relațiile de gen par c ă au ramas inchistrate la nivelul de patriarhat și a predestin ării
femeilor pentru posturi de execu ție și rareori de conducere.
Într-un studiu realizat de T. Cash și altii (1977), care a avut ca subiec ți speciali ști
din sfera resurselor umane, s -a observat c ă aceștia con siderau c ă bărbații sunt mai bine
califica ți pentru profe siile masculine, cum ar fi inginer sau agent de v ânzări de ma șini, iar
femeilor li s -au oferit recomand ări pentru profe sii feminine – asistent social, secretar ă.
Sunt cercetări care au analizat carierel e profesionale ale femeilor și bărbaților care
au absolvit aceleași cursuri de perfecționare (MBA) . Ele au arătat că, în ciuda faptului că
subiecți i au aceeași calificare , aceleași ambiții profesionale și aceeași dedicare față de locul
de muncă și profe sie, iar la începutul carierei lor au avut un statut profe sional și salarii

14
similare, carierele bărbaților și ale femeilor s-au dezvoltat diferit. Bărbații au fost
promovați mult mai repede, la nivele ierarhice mai înalte și cu salarii vizibil mai mari,
comparativ cu fem eile. Studiile susțin că singurul mod de a explica aceste diferențe este
ceea c e se numește “plafonul de sticlă”. Acest concept este folosit pentru a defini un
număr de bariere invizibile care se interpun promovări i femeilor, pe măsură ce ele cresc în
ierarhia profe sională . Barierele constau în relații de putere, structuri, procedu ri, mentalități
stereotipale etc. Toate acestea îngreunează sau chiar împiedică accesul femeilor la poziții
de conducere înalte (Albert López -Ibor și alții, 2004 ) .
În acela și registru de idei, se inscriu și rezultatele unei cercetări longitudinale care a
fost realizata pe un lot de 115 elevi supradota ți ce învațau la un liceu prestigios american.
Cercetarea subliniaz ă faptul că fetele, de și aveau acela și nivel cu baie ții, au ales facult ăți
mai pu țin selective, ele orientâ ndu-se foarte rar spre domenii p recum ingineria, matematica
sau calculatoare (York, 2008). Mai mult decât atât, fetele se g ândeau la o carier ă într-un
domeniu care să le permit ă să îmbine rolul lor profe sional cu via ța de familie.
Pentru a descoperi ce se poate afla dincolo de aparen țe și pentru a g ăsi o explica ție
psihologic ă pentru faptul c ă bărbații fructific ă mai des dec ât femeile oportunit ățile pentru
asccen siunea pro fesională, Matina Homer (1972) a cercetat fenomenul numi t frica de
succes (fear of success). A observat astfel c ă motivul pentru care femeile evit ă succesul în
anumite domenii asociate în mod tradi țional b ărbaților (masculine jobs) se datoreaz ă în
mare parte temerii de consecin țele nedorite ale respingeriii sociale. În alte cuvinte, apare o
anumit ă presiune p sihologic ă care limiteaz ă dorin ța de a ob ține performan țe ridicate,
întrucat asumarea succesului într-un anumit domeniu în care majori tari sunt bărbații ,
echivaleaz ă pentru ele cu pierderea feminit ății.
Rezolvarea incon sistenței sau disonan ței cognitive d intre ceea ce este dimen siunea
tradiționala și cea modern ă a feminit ății s-a rezolvat într-o oarecare masur ă prin etichetarea
noii catego rii de femei ca fiind bu siness woman, mai exact o ver siune masculinizat ă a
femeii. Nu există însă cercetări care să probeze faptu l ca succesul femeilor în domenii care
sunt predestinate b ărbaților și în special în func ții de conducere , genereaz ă schimb ări ale
anumitor dimen siuni ale personalit ății lor sau a vieții afective.
Tot femeile i au in calcul stereotipurile și prejudec ățile de gen atunci c ând vine
vorba de un interviu, pentru a se face c ât mai placute și a obț ine postul dorit. Von Bayer și
alțiii (1981) au adus un suport empiric pentru a sus ține legătura dintre comportarea in

15
maniera mai mu lt sau mai pu țin stereotipică și activarea expectan țelor de gen, în fun ție de
situatia contextuala a fiecă ruia. Li se spunea subiec ților (studente) c ă urmeaz ă să participe
la un i nterviu pentru a ob ține un post de munc ă. Manipularea experimental ă s-a realizat
astfel încăt jumatate din par tcipantele la studiu au aflat c ă vor avea un intervievator
tradiționalist, care con sidera c ă femeia ideal ă este atractivă, sensibila și blândă. Cealalt ă
jumatate a aflat c ă cel care le va intervieva este un nonconformist, care prefer ă tipul de
femeie aser tivă și independent ă și care își poate asuma acelea și respon sabilități
profe sionale ca și un bărbat. Ipoteza cercet ătorilor a fost confirmat ă la final, participantele
din primul lot acord ând o aten ție sporit ă vestimenta ției, machiajului și bijuteriilor, au
vorbit mai pu țin în timpul interviului și au relatat mul t mai multe isu șiri con sistente
stereotipic cu imaginea tradi ționala a unei femei. Din dorin ța de a valoriza identitatea
personal ă, de a prezenta o imagine publică pozitiv ă, oamenii pot reac ționa asf el încăt să
confirme c ât mai mult expectanț ele celorlalți bazate pe aparen țe de gen.
În Harvard Bu siness Review (Mayer et al, 2008, p. 206) se men ționeaz ă că mai
puțin de 6% din tot ce înseamna pozi țiile de top management, cum ar fi roluri de
președinte, vicepre ședinte și director executiv, sunt de ținute de femei. Accesul limitat pe
care femeile îl au in eș antioanele superioare in mediul univer sitar este de domeniul
eviden ței, întrucat cercetări le și statisticile arat ă că doar 1% din profesorii univer sitari la
facultaț ile de i nginerie sunt de fapt, femei și în jur de 12% la medicin ă. De asemenea , s-a
observat că în ultimele două decenii, numarul femeilor cu titlul de profesor univer itar s-a
mărit doar cu 2%, iar al b ărbaților cu 30%. Lucrurile nu difer ă substan țial nici în domenii
precum matematica, științe sau afaceri.
Nici în Romania, rela țiile de gen nu sunt diferite. Ele par a fi r ămas inchistrate la
nivelul ideii de patriarhat și a predestin ării femeilor pentru posturi de execu ție și rareori de
condu cere. P. Iluț (2000) a ajuns la concluzia c ă profe siile foarte bine remunerate sunt mult
mai pu țin acce sibile femeilor și că în condi țiile în care nivelul de preg ătire este egal,
bărbații ocupa posturi de munc ă mai avantajoase. El spune c ă în țara noastr ă, cu toat ă
ideologia și politica de egalizare socio -profe sională a bărbatului cu femeia, "în anul școlar
1980 –1981, în învățământul liceal funcționau 20 617 femei cadre didactice și 25 883 de
bărbați. În anul 1991 –1992 ponderea era în liceu de 29.994 de fem ei și 25.019 de bărbați,
iar în învățământul univer sitar 4 921 de femei și 12 694 de bărbați” (Iluț, 2000, p. 190).

16
S-a ajuns în acest stadiu deoarece stereotipurile legate de gen înfluențează atât
deciziile de angajare, c ât și pe cele de promovare. Adese a femeile au fost întrebate la
interviuri daca sunt ca sătorite, dac ă inten ționeaza să aibă copii sau, în cazul în care ele au
deja copii, sunt întrebare cum ar putea acest lucru să le împiedice să iși îndeplineasc ă
obliga țiile de serviciu. Toate aceste in trebări sunt însă interzise de lege și considerate
discriminatorii.
Studiile arată ca atâ t femeile cat și bărbații i care sunt implicați in ocupații
masculinizate înregistrează un nivel mai crescut de satisfacț ie decât femeile și bărbații care
sunt implic ați in ocupaț ii feminizate . O posibilă explicație pentru aceste rezultate
poate fi faptul că profesiile masculinizate oferă, în cele mai multe cazuri, salarii
mai mari și un grad mai înalt de provocări și libertate comparativ cu cele feminizate. Dar
dincol o de acestea, au efecte atât la nivelul oportunităților de carieră căt și al nivelului
de trai. Alegerea ocupației poate influența riscul de săracie pe parcursul întregii vieți și în
special, în perioada care urmează după momentul pensionării (Joan C. Chr isler, Donald R.
McCreary , 2010) .
Cu toate acestea cercetarile recente (Blackhurst și Auger, 2008)au aratat că
orientarea profe sională a fetelor este din ce în ce mai puțin afectată de ceea ce înseamna
stereotipuri de gen. În continuare alegerea cariere i de către băieți este influențată de
aștep țările stereotipic asociate apartenenței la gen. Însă fetele au mult mai frecvent decât
băieții aspirații pentru a avea o carieră care nece sită studii superioare. Acest aspect pozitiv
poate duce la o diminuare a s tereotipurilor de gen in sfera prof esională . Din perspectiva
teoriei stratificării de gen (gender stratification theory), cercetatorii au ajuns la concluzia
că diminuarea inegalităților d intre femei și bărbați la locul de munca este po sibilă prin
creștere a participării femeilor pe piața muncii (Seguino, 2007). Dorin ța femeilor de a avea
o carier ă și studii superioare nu poate duce dec ât la îndeplinirea acestei condi ții care va
asigura o egalitate mai mare pe pia ța muncii între femei și bărbați.

17
CAPITOL UL II
IMAGINEA DE SINE

2.1. Imaginea de sine. Cadru teoretic.

"Un rege își puse curtea la o încercare pentru un post important. Numeroși oameni
puternici și înțelepți se aflau în jurul lui.
– Înțeleptilor , spuse regele . am o problemă și vreau să văd care dintre voi
este în stare să o rezolve.
Îi conduse pe oameni la o ușa enormă, mai mare decât văzusera vreodată. Regele le
explică :
– Aici vedeți cea mai mare și mai grea ușă din regatul meu. Care dintre voi poate să o
deschidă ?
Unii dintre curteni sc uturară doar din cap. Alții, care se numărau printre cei înțelepti,
se uitară la ușa mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Când înțeleptii
spuseră asta, restul curții consimți că această problemă este dificil de rezolvat.
Un singur vizir se duse la ușă. O examină cu
ochii și cu degetele, încercă mai multe posibilități de a o deschide și, în cele din urmă, o
trase cu o smucitură puternică. Și ușa se deschise. Fusese lăsată întredeschisă numai,
nu închisă complet, și nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoința de
a realiza ceva și curajul de a acționa cu îndrăzneală. Regele spuse :
-Vei primi postul de la curte, pentu că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îți pui
propriile puteri în joc și ai curajul să riști o încercare ."
(Nossrat Peseschkian. "Povești orientale ca instrument de psihoterapie")
Această poveste scrisă de autorul Iranian Nossrat Peseschkian ne poate ajuta să
înțelegem mai bine imaginea de sine, de ce este ea importantă și care este rolul ei în
viața noastă. Este foarte important să realizăm cât de mult este determinat modul în care
evaluăm realitatea de modul în care ne evaluăm forțele proprii. Atunci când avem o
imagine de sine bună, suntem mult mai pregătiți să "riscăm o încercare" și totodată mult

18
mai capa bili să acceptăm faptul că s -ar putea să realizăm ceva și să avem parte de un
succes sau există posibilitatea să eșuăm. Însă, oricare ar fi rezultatul merită să încercăm. Ca
și în cazul celorlalți ințelepți care nu au reșit să deschidă ușa, o imagine negat ivă de sine ne
poate duce la evitarea unei acțiuni, deoarece o evaluăm ca fiind mult peste puterile noastre.
De asemenea , atunci când modul în care ne privim pe noi nu este cel mai optimist,
ajungem să fim mult mai influențați de părerile negative ale pers oanelor din jur, păreri pe
care le luăm "de bune" și chiar le adăugăm la setul de păreri negative pe care deja le avem
despre noi înșine.
Mielu Zlate definește imaginea de sine că pe o „totalitate a reprezentărilor, ideilor,
credințelor indivi dului despre propria să personalitate”. G Claus citat de V. Ceaușu este de
părere că imaginea de sine este de fapt „ca o percepție de o valorificare a concepțiilor
despre sine, a propriilor orientări în atribuirea capacităților și deprinderilor.” El susțin e că
modul în care ne percepem pe noi înșine depinde de gradul de autoapreciere și autorespect
pe care îl dobândim în timpul vieții și în special în timpul copilăriei.
Imaginea de sine este o sintagma concretizată a modului în care se vede o pe rsoană
sau se reprezintă pe sine. Construirea imaginii de sine constă în primul rând într -o
construcție subiectivă și implică trei aspecte. Primul aspect este importanța părerii celorlați
în construcția acesteia. Fiecare dintre noi, prin informațiile pe ca re le transmite poate
influența într-o oarecare măsură felul în care o personă se vede pe sine. Deși uneori nu le
acordăm importantă cuvenită, atât complimentele cât și criticile pe care le adresăm au un
impact direct asupra receptorului. Al doilea factor care participă la creearea imaginii de
sine sunt elementele pe baza cărora se realizează percepția celorlalți. Chiar dacă de multe
ori negăm acest aspect, avem tendința de a ne compara cu persoanele din jurul nostru.
Criteriile și valorile care stau la baz a formării unei imagini despre ceilalți au o importantă
deosebită deoarece ne ghidează și modul în care ne privim pe noi înșine. Un ultim aspect
care stă la baza construirii imaginii de sine este măsură în care conduita și motivația
influențează crearea im aginii de sine.
Aurelian Burcă (2002, pg 8 -10) spune că p otrivit piramidei lui Maslow o imagine
de sine echilibrată din perspectiva dimensiunilor sale, presupune de fapt atingerea inclusiv
a nevoii de autorealizare și de un statut social.
În pr imul rând, omul are necesități de statut social. El se bazează pe prestigiu social, de
care are mare nevoie și de asemenea , pe aprecierea și stimă celorlalți. În același timp

19
pentru el este necesar să aibă și o îcredere și stimă de sine. Sistemul vieții um ane este
deosebit de fragil. Funcționarea lui optimă este asigurată de încrederea celorlalți și, într -un
mod special, de propria încredere în sine. Lipsa încrederii, a aprecierii, sau a respectului
de sine este un factor care poate avea o influență profu nd negativă, deoarece inhibă omul.
În altă ordine de idei, încrederea pe care fiecare o are în forțele lui proprii dar și stima celor
din jur, reprezintă un stimulent puternic deoarece oferă un mediu suportiv și încurajator
pentru că ne ajută să înfruntam dificultățile și incertitudinea vieții cotidiene. Există o veche
zicală care spune că „nimic nu susține mai mult succesul, decât succesul”. În acest sens,
succesul care se poate traduce în aprecierea celorlalți, stimă și încrederea lor și a ta însuți
în capacitățile proprii, reprezintă un element esențial atunci când vorbim de mobilizarea
energiilor interioare și al canalizării lor în realizarea unor performanțe deosebite. În același
timp, el poate fi considerat o sursă principală a sentimentului de linișt e sufletească, de
echilibru și confort psihic.
Este cunoscut faptul că, în experiențele noastre de zi cu zi, nimic nu ne poate
paraliza mai mult efortul decât pierderea încrederii în sine și în propriile forțe. De fapt,
lipsa încrederii în capacitățile p roprii poate explica adesea într -o măsură decisivă eșcurile
noasre. Absența ei timorează, blochează și distruge spontaneitatea creatoare. În același
timp nu trebuie să omitem faptul că atitudinea celorlalți este importantă.
De aceea, pierderea încrederii de sine și a celorlalți poate duce,cel mai sigur, prin
cronicizare, la grave patologii psihice. Țesătura de apreciere și încredere în care omul este
cuprins zilnic reprezintă o condiție esențială pentru stabilitatea echilibrului sau existențial
fragil. M aslow ne sugerează că autoactualizarea și mai ales funcționarea efectivă a
posibilităților individuale reprezintă una dintre necesitățile fundamentale care sunt
specifice omului. Omul are nevoie nu doar să mănânce, să se îmbrace, să doarmă, sau să se
adăpo stească. El are totodată o nevoie constanța să acționeze pentru a -și pune în funcție și
în act, capacitățile sale de dezvoltare. Doar în acest mod se poate simți mai orientat spre
realizare. Nefolosirea tuturor posibilităților existente sau utilizarea lor parțială sub nivelul
lor, este frustrantă,și generează insatisfacție și multă nefericire.
Imaginea de sine sau "cum ne vedem pe noi", vizează, așa cum se subînțelege deja,
modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, cogn itive, emoționale,
spirituale și sociale. Ea are o influență foarte mare asupra comportamentelor noastre. Când
ai o imagine de sine pozitivă îți poți îndeplini obiectivele și asta pentru că, o imagine de

20
sine bună îți poate oferi energie, entuziasm și dete rminarea necesară pentru acest lucru.
Obstacolele sunt astfel percepute ca niște provocări ce trebuiesc depășite pentru a putea
atinge obiectivele pe care le avem. O imagine de sine bună te ajută să relaționezi într -un
mod armonios cu cei ce te inconjuara iar prin atingerea obiectivelor personale poți avea
performanțe profesionale și succesul social dorit.

2.2. Copilăria ș i imaginea de sine. Formarea imaginii de sine .

În planul cunoașterii, formarea propriei imaginii de sine devine posibilă datorită
capacității de autoscindare pe care o posedă conștiința umană, ceea ce face propriul său
mecanism și suport, un obiect al investigației și analizei. Prin intermediul acestei
capacități, individul este în același timp și obiect și subiect, adică este cel ca re realizează
toate procesele de prelucrare -integrare a informației, dar și cel care va furniza informații,
cel ce este supus unei investigații cognitive.
Studii foarte importante care privesc imaginea de sine prin prisma formării unor
judecăți morale în copilărie îi aparțin lui J. Piaget, un psiholog elvețian care diferențiaza
două stadii de evoluție ale acestora și de aici reies două tipuri de morală. Primul este
stadiul realismului moral, în care morala este dominată în majoritatea cazurilor de
raporturile de constrângere. Al doilea este stadiul cooperării în care ansamblul regulilor de
conviețuire sunt constituite datorită sentimentului reciproc și al trăirii intense a
sentimentului de egalitate.
Psihicul uman conștient se înrădă cinează în corp și se identifică până la un punct cu
aceasta. Nucleul identității unei persoane, centrul ce mediază între identitatea socio –
culturală și cea fizio -biologică, este Eul a cărui schiță se conturează în genereal, în jurul
vârstei de 3 ani, cân d copilul pronunță și oferă o semnificație pronumele personal „eu”.
Termenul de „eu” se referă la capacitatea ființei umane de a acționa și de a
reflecta asupra propriilor acțiuni și de a fi cunoscător și cunoscut totodată pentru a putea
constr ui imaginea de sine. William James a făcut dinstincția între trei aspecte principale ale
eului: eul fizic, eul spiritual și eul social.

21
Eul fizic este cel care se referă la particularități, precum: relația dintre statură și
greutate, tipul soma tic, culoarea ochilor și a părului, particularități fizionomice. Psihologul
american a folosit și expresia de "Eu material" în care include Eul fizic și tot ceea ce este
legat de respectiva persoană și este de ordin material, cum ar fi: habitatul, îmbrăcămintea
și alte proprietăți despre care noi spunem că „este al meu.” Acesta este motivul pentru care
fiecare dintre noi este sensibil la aprecierile c elorlați cu privire la ce este al nostru și dacă îl
pierdem sau este furat se simte puternic frustrat.
Următorul aspect principal al Eului este Eul spiritual. El se referă la valori,
aspirații, dorințe, însușiri temperamentale și caracteriale, talente și aptitudini, concepții și
atitudini. El este în principiu rezultatul autoreflecției, al consemnării reușitelor, al receptării
aprecierii altora și nereușitelor în diferite activități.
Ultima dimensiune pe care William James o mențione ază este Eul social. Acesta
cuprinde acele calități care se dezvoltă în cadrul relațiilor și activităților cu alțîi, precum și
locul pe care îl ocupi în grupul clasei sau în cel al prietenilor, asumarea și realizarea
statutului și rolurilor, reputația și p rețuirea celorlați. Eul social cuprinde de asemenea , și
totalitatea impresiilor și părerilor pe care cineva și le face despre ceilalți.
Studiile întreprinse între sfera pedagogiei și psihologiei confirmă ipoteza conform
căreia de la vârsta pr eșcolară, copilul dobândește cele mai durabile și profunde
caracteristici psihice ale individualitățîi proprii, flexiblitate psihică și sensibilitate. Bazele
modului în care noi ne percepem începe încă din perioada copilăriei, atunci când noi încă
nu avem un sistem bine definit de valori la care să ne referim. Ne putem baza doar pe
părerea părinților față de actele noastre, pe modul în care ei ne învață să ne raportăm cu
privire la anumite situații și contexte din viață noastră . În același timp părinții su nt primele
persoane care ne pot oferi aprecierea pentru ceea ce facem sau ne pot penaliza pentru
lucruri greșite.
O modalitate importantă de interacțiune între adulți și copii care își pune amprenta
asupra imaginii de sine a copilului este imit area. S -a dovedit că până și copiii cei mai mici
imită expresiile mamelor lor, iar mamele afișează deseori anumite expresii faciale puțîn
exagerate atunci când vorbesc cu copii lor (Ruxandra Rascanu, 2002). Copilul, prin
procesul de imitare, observă și im ită persoanele din jurul său. Copiii mici se joacă
adoptând anumite roluri sociale și imitând adulții din jur pe care i -au văzut în aceste
roluri. Toate aceste lucruri fac parte dintr -un proces mai amplu prin care copilul învață o

22
gamă variată de comportam ente pe care le poate utiliza mai târziu în viață. Imitarea este
deseori descrisă drept o „scurtătură” în învățare.
În principal experiența pe care subiectul o câștigă atât în primii ani de viață cât și pe
parcursul ei, pot avea rezultatele poz itive asupra imaginii de sine, asupra posibilității de a
ne afirma pe noi înșine, afectează relațiile sociale și solidaritatea de grup și chiar respectul
comunității față de statutul profesional. Astfel, dacă suntem de acord cu noi înșine, dacă
putem să n e apreciem pentru ceea ce facem bine, contribuim la autorespectul și încrederea
în sine. Este important să acceptăm că avem și anumite slăbiciuni fără să ne criticăm în
permanență pentru ele. Aceasta este de fapt baza toleranței față de sine și, implicit, față de
ceilalți. Dacă reușim să îmbunătățim și să îndeplinim aceste "criterii" atunci când ne
formăm imaginea de sine, putem trăi confortabil din punct de vedere emoțional.
.

2.3. Influenț ele negative asupra imaginii de sine

Imaginea de sine nu este o caracteristică care rămâne constantă în viață noastră și poate
fluctua în funție de contextele și situațiile în care ne regăsim la un moment dat. Oamenii pe
care îi întâlnim într -un anumit punct ne pot ajuta să ne creștem imaginea de sine sau pot
produc e o scădere a ei. Comportamentul lor față de noi poate avea un efect ușor vizibil,
mai ales în perioadele în care nu avem o stabilitate psihică bună sau ne aflăm într -un
impas. Există o serie de conduite interpersonale care pot duce la lezarea imaginii de sine
determinând apariția anumitor conflicte.
În primul rând, contestarea și minimalizarea succeselor sau realizărilor noastre majore,
de către o anumită persoană poate duce la un declin al propriei imagini. Critica sistematică
sau chiar accidentală a mod ului prin care individul a performat o anumită activitate sau a
ajuns la rezultatul final al activității, poate avea o influență negativă. În general, efectul
este negativ atunci când evaluatorul este de fapt o persoană apreciată de cel care este

23
evaluat p e linia relațiilor afective sau a componenței domeniului din care face parte
valoarea atacată.
De asemnea și noi recurgem deseori la contestarea, minimalizarea și atacarea valorilor
celuilalt pentru a crește temporar imaginea de sine proprie. Comparația cu cei din jur este o
procedura la care oamenii recurg adesea cu scopul de a observa nivelul la care se situează
ei față de ceilalți. Atunci când observă că diferențele sunt semnificative folosesc diferite
metode ce îi ajută să diminueze imaginea celuilalt a stfel încât decalarea dintre cele două
trepte de imagine de sine să scadă.
Însă nu doar relația cu oamenii din jur poate afecta în mod direct imaginea noastră
de sine. Modul în care noi ne raportăm față de propria personă își pune de asemnea
amprent a. Propunerea unor sarcini cu standarde inaccesibile, care depășesc vizibil
capacitatea noastră nu poate duce decât la un eșec. Supraestimarea sau cerințele prea mari
de la noi înșine afectează modul în care ne percepem. De asemnea și atitudinea noastră fa ță
de propriile eșecuri are un rol critic în dezvoltarea imaginii de sine. Trebuie să învățăm să
le privim într -um mod constructiv, ca pe niște experiențe de viață din care reușim să
creștem și nu că pe un fiasco.

2.4. Stima de sine

Stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalității de care
putem fi sau nu conștienți. Stima de sine este vitală pentru a avea un echilibru psihic și
afectează performanțele noastre în toate activitățile. Stâlpii stimei de sine sunt: încrederea
în sine, concepția despre sine și iubirea de sine. În formarea stimei de sine sunt prezente
patru surse din care putem prelua judecățile de semnificație: părinții, profesorii, colegii și
prietenii. Importanta acestor surse în dezvoltarea și îmbunătățirea stim ei de sine variază în
funcție de vârstă. Stima de sine nu este o trăsătură psihologică constanța. Poate suferi
schimbări majore în urmă unor evenimente importante din viață sau în momentul în care
decidem să facem o schimbare la nivel personal.
Din momentul în care copilul se naște este introdus în conceptul de sine de către
părinții săi. La vârste atât de fragede, acesta se rezumă la ideea de copil bun/ copil rău, însă

24
acesta este doar un început. Părinții încep să îl întrebe de ce s -a comporta t într -un anumit
fel și la ce se gândea când a acționat într -un mod necorespunzător. Din acel moment încep
să se creeze anumite credințe despre propriile abilități și implicit îți formezi și stima de
sine.
Stima de sine este o componentă afect ivă a personaliății care, deși este una dintre
dimensiunile cele mai fundamentale, este totodată un fenomen discret, complex,
impalpabil de care nu suntem întotdeauna conștienți. Conceptul de stimă de sine ocupă un
loc deosebit în imaginarul occidental, în special în Statele Unite ale Americii, unde
cuvântul "self -esteem" a fost un termen foarte des întâlnit. Verbul ”a estima” își are
originea în latinescul aestimare – „a evalua” și are o semnificație dublă. El poate însemna
”a determina valoarea” sau ”a a vea o părere despre”.
P. Iuț a definit stimă de sine că o ”evaluare în termini axiologici a caracteristicilor
pe care cred oamenii că le dețin, adică cât de valoroși se cred oamenii și ce prețuire acordă
propriei persoane” (P. Iluț, 2001). În alte cuvine stimă de sine reprezintă modul în care ne
vedem și dacă ne place ceea ce vedem. Această componentă este vitală pentru echilibrul
nostru psihologic și ne poate afecta performanțele în toate activitățile pe care le
desfășurăm. Atunci când este p ozitivă, ea ne permite să ne mobilizăm și să acționăm cât
mai eficient, să facem față dificultăților existenței, să avem o părere bună despre noi și să
ne simțim bine în propria piele. Dar când este negativă, ea sporește riscul insucceselor
noastre, ne poa te provoca numeroase suferințe și neplăceri care ne perturbă viața noastră
cotidiană și ne poate determina să avem o părere și mai sumbră despre propria persoană.
F. Lelord și C. André (2003), au stabilit că pilonii stimei se sine sunt: concep ția
despre sine, încrederea în sine și iubirea de sine. Iubirea de sine este considerat că fiind
elementul cel mai important al stimei de sine, susțin autorii și este constituentul său cel mai
intim și cel mai profund. Ea explică faptul că noi putem rezist ă la adversități și ne putem
restabili după ce avem un eșec. Ea nu ne ferește de îndoială sau suferință în cazul
dificultăților, dar ne apără de disperarea care apare. Iubirea de sine este o caracteristia care
depinde în mare parte de dragostea pe care ne -a împărtășit -o familia atunci când eram mici
copii și de ”hrana afectivă” pe care am primit -o. (B. Cyrulnik, 1993, apud, F. Lelord, p.14).
Carențele stimei de sine care își au sursele în acest nivel sunt adesea cel mai dificil de
compensat și se regăsesc î n mare parte în tulburările de personalitate.

25
Concepția despre sine este cel de -al doilea stâlp al stimei de sine și face referire la
părerea pe care o avem despre noi, fie că este fondată sau nu, despre defectele și calitățile
noastre. Nu es te vorba despre autocunoaștere, deoarece importantă nu este realitatea
lucrurilor, ci convingerea pe care noi o avem de a fi deținători ai defectelor sau calităților,
ai potențialităților și limitelor noastre. Concepția despre sine care este pozitivă ne of eră o
forță interioară care ne permite să ne bucurăm cât mai mult de șansa noastră în ciuda
adversităților care apar. Dacă, din contra, avem o concepție de sine stăpânită de frică sau
emoții, limitată, ea nu va reuși decât să ne facă să pierdem mult timp p ână să găsim ”calea”
noastră. La fel că și iubirea de sine, concepția de sine pe care o avem o datorăm de fapt
mediului nostru familial și în special reflectarilor pe care părinții noștri le fac pentru noi. În
unele cazuri, adolescentul sau copilul este îm povărat inconștient de către părinții săi să
împlinească ceea ce ei înșiși nu au reușit sau nu au știut să realizeze în viața lor. B.
Cyrulnik (1989) numește acest copil ”copilul însărcinat cu o misiune”. O mamă care a
suferit din lipsa banilor își va împ inge fiicele să nu iasă în oraș decât cu băieți care provin
din familii înstărite. Un tată care și -a ratat studiile își va obligă fiul să se înscrie la o școală
renumită. Toate aceste proiecte pot fi legitime cu condiția ca presiunea care se exercită
asupr a copilului să nu fie prea mare și părinții să țină cont de dorințele și capacitățile sale.
În cazul în care acestea lipsesc, poate apărea o profundă vulnerabilitate a stimei de sine la
copil. Există și cazuri în care, o concepție de sine limitată îl va îm pinge pe copil la o
oarecare dependență de celălalt: el va putea stabili relații satisfăcătoare cu ceilalți, dar se va
limita la rolul de succesor, nu va călca decât pe drumuri care sunt deja explorate de alții. Îi
va fi greu să construiască și să reușeasc ă să ducă la bun sfârșit proiectele sale personale.
Încrederea în sine este cel de -al treilea pilon al stimei de sine și se aplică în special
la comportamentele și actele noastre. Încrederea în sine poate fi deseori confundată cu
stimă de sine. A fi încrezător, înseamnă de fapt, a consideră că tu eșți capabil să acționezi
într-o manieră adecvată în situațiile mai importante. Contar iubirii de sine și concepției de
sine, încrederea în sine nu este atât de dificil de identificat. F. Lelord și C. A ndré, susțîn că
încrederea în sine are un rol primordial pentru individ deoarece stimă de sine are nevoie de
fapte pentru a se putea menține dezvoltarea. Micile succese cotidiene sunt imperios
necesare pentru a avea un echilibru psihologic, așa cum și hran a și oxigenul sunt necesare
pentru echilibrul corporal. Încrederea în sine provine de fapt din stilul de educație care ne -a
fost dat la școală sau în familie. Ea se transmite cel mai adesea prin exemplu și conversație.
Nu te ajută la nimic să -l încurajezi pe copil să -și accepte propiriile eșecuri, dacă tu însuți

26
nu procedezi la fel. Copiii judecă convingerile adulților mai mult după fapte și mai puțin
după sfaturi.
Pe scurt, Iubirea de sine înseamnă să te respecți indiferent de ce ți se
întâmplă, să îți asculți nevoile și aspirațiile tale, concepția despre sine pozitivă te
face să crezi în capacitățile tale, și te ajută să te proiectezi în viitor iar încrederea în sine iți
dă puterea să acționezi fără teamă excesivă de eșec și de judecată a celul alt. Este important
de menționat că cele trei componente ale stimei de sine se află într -o relație de
interdependență. Iubirea de sine facilitează o concepție despre sine pozitivă carela rândul
său, influențează într -un mod favorabil încredera în sine.

27
CAPITOLUL III

INFLUENȚ A STEREOTIPURILOR DE GEN ASUPRA IMAGINII DE SINE

Stereotipurile de gen și prejudecățile legate de ele apar încă de la vârste fragede
când primim inconștient informații de la părinți, rude, prieteni sau profesori despre modul
în care femeile și bărbații trebuie să reacționeze în diferite situații și care sunt aspectele
care îi diferențiază. Apoi punem în aplicare toate aceste principii preluate, la școală,
facultate, la locul de muncă, în grupul de prieteni, oriunde în societat e. Ceea ce nu realizăm
însă, este faptul că efectele directe ale acestor idei preconcepute nu se rezumă doar la cei
ce ne înconjoară ci și la propria persoană.
Adesea, un copil va învăța un stil general de comportament și își va asuma un rol
complet sau se va modela după o altă persoană. Identificarea sa va avea loc într -o perioadă
mult mai mare de timp decât imitarea și se crede că, într -o mare măsură, învățarea rolurilor
sociale existente, cum ar fi învățarea rolului de gen și sex, va avea l oc prin procesul de
identificare. Atunci când un băiețel mic se va identifica cu rolul sau de "bărbat" va prelua
odată cu el și stereotipurile și prejudecățile care îi sunt asociate. Spre exemplu, fără nici un
fel de îndoială va auzi afirmația conform căre ia "bărbațîi nu plâng niciodată". Este foarte
clar însă, că vor există momente în viață lui în care, indiferent cât de mult se ghidează după
această propoziție va trebui să își exprime emoțiile de tristețe prin plâns. Cel mai adesea ei
se pot confrunta cu astfel de momente în perioada adolescenței când apare prima dragoste,
primele probleme și primele momente dificile. În anumite situații, mai ales atunci când este
singur, va trebui să lase emoțiile să fie exprimate și astfel va recurge la ceea ce îi este d e
fapt "interzis": plânsul. Adolescența nu este o perioada care este caracterizată de o
maturitate fizică și în special emoțională crescută iar conflicltul interior poate fi foarte
mare în cazul în care nivelul de steereotipuri este ridicat. Copilul acum aflat în aceea
perioada va consideră că nu este suficient de puternit, suficient de "bărbat" pentru că
plânge. Aspectul acesta îi va afecta automat atât imaginea de sine cât și stimă de sine.

28
În aceași ordine de idei, fetele și femeile care sun t frecvent expuse la conținuturi
media ce întăresc și promovează stereotipurile de gen care prezintă personajele feminine
drept obiecte sexuale internalizează mult mai profund aceste stereotipuri și ajung să
considere atractivitatea și aspectul fizic drept centrul valorii feminine. Cercetările recente
din psihologie susțin faptul că fetele se percep drept obiecte atunci când învață să să se
poarte și să își privească corpul lor ca pe un obiect al dorințelor celorlalți. Atunci când își
percep trupul drept obiect, femeile și fetele în general, internalizează perspectiva unui
simpu observator asupra propriului lor corp și învață să se poarte cu propria persoană așa
cum te porți cu obiecte care sunt privite și evaluate. ( American Psychological Association,
Report of the APA Task Force on the Sexualization of Girls, 2007).
O mare varietate de studii identifică prezența acestui fenomen ca pe unul mult mai
preponderent la femei comparativ cu bărbații și au evidențiat faptul că se manifestă în
special la pre -adolescente și adolescente. Sexualizarea și percepția propriului trup drept
obiect scade stimă de sine și confortul în raport cu propriul corp și poate conduce la o serie
de consecințe negative precum anxietatea, rușinea sau dezgustul față de propria perso ană.
În același timp sexualizarea fetelor și femeilor are consecințe mult mai profunde decât am
putea crede, la nivelul funcțiilor cognitive, al sănătății mentale și fizice, al sexualității,
credințelor și atitudinilor ( American Psychological Association, Report of the APA Task
Force on the Sexualization of Girls, 2007).
Însă aceste consecințe ale stereotipurilor nu se simt doar la nivelul adolescenților și
pre-adolescenților. Ele pot influneta și imginea de sine a celor care au adânc imprimat e
prejudecățile de gen. Adulții își aleg adesea locul de muncă pe baza acestor criterii. O
femeie care are un coeficient d e intelgenta ridicat poate să opteze pentru un loc de muncă
care să îi asigure timpul necesar și pentru familie, copii și muncă casni că. În acest fel poate
pierde ocazia de a avea o anumită creștere profesioanală, impunându -și singură limitele.
Stagnarea pe plan profesional, recompensa financiară mai mică și insatisfacția pe care o va
simți deoare nu poate urma calea unui loc de muncă l a care visează, îi poate afecta
imaginea și stima de sine. Ea poate considera că toate acestea sunt cauzate de o
incapacitate a ei de a ajunge în puctul dorit și poate crede că nu este suficient de bună
pentru asta, rolul sau fiind îndeplinit mult mai mult acasă, în familie.
Cu toate acestea, cercetările arată că pragul stereotipurilor este depășit ușor dar
sigur de către societatea din ziua de azi. Mișcarea feminină, egalarea rolurilor și

29
promovarea laturei sensibile a bărbaților a ajutat foart e mult la diminuarea prejudecăților
legate de stereotipuri. Deși încă existente, ele nu își mai pun amprenta într -un mod atât de
evident și distructiv ca acum 20 de ani.

30

DEMERSUL APLICATIV AL CERCETARII

Capitolul IV
Cercetare privind influe nța stereotipurilor de gen asupra imaginii de sine

4.1. Scopul și obiectivele cercetă rii

Stereotipurile de gen ș i prejudec ățile asociate cu ele sunt idei și preconcepț ii care
sunt preluate de fiecare î n parte, înca de mici copii ș i folosite mai departe in majoritatea
mediilor sociale din care facem parte. Începând cu mediu ș colar, grupul de p rieteni,
facultate, loc de muncă ș i pana la propria familie, toate acestea sunt locuri in care putem
aplica cu usurinta in formatiile preluate de la pari nți și profesori î n primii ani de viață .
Scopul cercetării este de a demonstra faptul că acțiunile și credințele care sunt
influențate de nivelul de stereotipuri, pot avea consecințe nu doar asupra persoanelor pe
care le întâlnim în viață de zi cu zi, c i și asupra noastră și în special a imaginii și stimei de
sine personale.
Erorile și nemulțumirile care apar în urmă acțiunilor ghidate de stereotipuri, la nivel
social, sunt vizibile și evidențiate din ce în ce mai des. Însă de multe ori omite m faptul că
stereotipurile de gen au efecte, de multe ori negative, la un nivel personal. Alegerile pe
care le facem pentru noi, imaginea despre propria persoană sunt de multe ori dirijate și
orientate de prejudecățile care există involuntar în viață fiecă ruia dintre noi.
Prin intermediul acestei cercetări, ne propunem să demonstrăm legătura dintre
stereotipurile de gen și imaginea de sine. Este o relație care de multe ori trece
neobservată deoarece de multe ori poate fi aproape insesizabilă. At unci când vrem să luăm
o decizie, luăm în calcul mai mulți factori printre care se află și prejudecățile pe care le
avem la un nivel conștient sau inconștient.

31
Obiectivele cercetarii:
1. Identificarea nivelului de stereotipuri de gen .
2. Identificarea nivelulu i de stima de sine a subiectilor.

4.2. Ipotezele si variabilele cercetarii

Ipotezele cercetarii sunt:
Ipoteza 1: Persoanele cu un nivel mai mare de stima de sine au un nivel al
stereotipurilor de gen mai mic .
Ipoteza 2: Persoa nele care au u n nivel m ai mic al stimei de sine au un nivel mai
ridicat al stereotipurilor de gen .

Variabilele independente utilizate sunt:
VI1- Subiectii de fen masculin
VI2- Subiecntii de gen feminin
Variabilele dependente utilizate sunt:
VD1 – Nivelul stimei de sine
VD2 – Nivelul stereotipurilor de gen

32

4.3 Esantionul cercetarii

A fost selectat un numar de 94 de part icipanti dintre care 47 sunt de sex femi nin si
47 de sex masculin, intre 20 si 40 de ani.
 Participanții provin din medii diverse, luc uiesc atat in mediul urban cat și in cel
rural, în diverse zone ale țării precum Județele Iași, Ilfov, Neamț ș i Bacau, din
zona T ransilvaniei dar și peste hotare, î n Italia si Marea Britanie.
 Toți subiecții sunt de naționalitate româ nă.
Ocupația subiecților este de asemen ea, diversificată:
 O mare parte dintre ei sunt studenți la facultăț i precum : istorie, m edicină ,
psihologie, filosofie, economi e, politehnică .
 O parte au statut de angajat. La cercetare au participat profesori, avocaț i, teologi,
preoț i si surori , persoan e care lucrează î n domeniul IT, in sfera medicinei, sau în
servicii publice.
 Statutul profesional al participanților diferă de la lucratori în fabrici pâna la
manageri în diferite organizații si ONG -uri.
Pe tot parcursul cercetarii , a fost asigurata prot ectia datelor personale, anonimitatea
si confidentialitatea raspunsurilor pe care acestia le -au oferit.

33

4.4 Metodologia cercetarii

Pentru realizarea cercetă rii a fost con struit un chestionar utilizâ nd aplicatia
"Google Forms ". Chestionarul era d isponibil în urma accesă rii unui link s curt c are a fost
trimis folosind dife rite platforme de comunic are, precum Facebook, Whatsapp și Intagram.
Testul aplicat începe cu o întrebare care vizează sexul participanți lor la cercetare.
Pentru a atinge obiectivele cercetării și pent ru demostrarea ip otezelor s -au folosit
următoarele intrum ente:
1. Testul de stima de sine Rosenberg (RSES)
Pentru a masura nivelul stimei de sine, a fost folosit testul care vizeaza aceasta
dimensiune creat de sociologul si psiho logul american Morris Rosenberg in anul 1965.
Acest chestionar este utilzat frecvent in arii precum psihologia clinica, psihologia sociala si
psihologia muncii. Scala folosita este o scala cumulativa de tip Likert . Subiectii au fost
rugati sa citeasca cu atentie zece afirmatii si sa raspunda in cel mai scurt timp, marcand
ulterior varianta care se potriveste cel mai mult cu puntul de vedere pe care l -au avut in
momentul in care au completat chestionarul: "Total de acord", "De acord", "Dezacord",
"Total de zacord".
Toți itemii au avut patru posibilităț i de raspuns la care au primit un punctaj de 4
punte pentru răspunsul "Total de acord" si 1 pentru "Total dezacord". Cinci dintre itemi au
fost cotați invers, participanț ii primind 4 puncte pen tru raspunsul " Total dezacord" ș i 1
punct pentru "Total de acord".
În urma completării chestionarului, subiecț ii puteau primi un minim de 10 punte,
și un maxim de 40 de punct e. La cotarea testelor s -au luat ca etalon urmatoarele valori:
 între 10 și 16 puncte – stimă de sine scă zută
 între 17 și 33 de puncte – stimă de sine me die
 între 34 și 40 de puncte – stimă de sine î naltă
(Anexa 1)

34

2. Testul nivelul ui de stereotipuri de gen (NSG)
Pentru a vedea nivelul de stereotipuri de gen al participanț ilor la cercetare , s-a
folosit Testul nivelului de stereotipuri de gen (NSG) care a fost creeat dupa model ul
studiul realizat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării in anul 2010 ,
Fenomenul discriminării în România . Acest studiu a dorit să evidențieze prezența u nui
model patriarhal în societatea românească. A fost aplicat pe un eș antion de 1400 de
subiecți care au avut vâ rsta peste 18 ani.
Răspunsurile subiecților a fost dat intr -o scală cumulativă de tip Likert .
Participanții au fost rugați să bifeze varian ta cea mai potriv ită dintr e cele 4 alternative
prezentate: "Total de acord", "De acord", "Dezacord", "Total dezacord". Au primit un
punctaj de 4 punte pentru răspunsul "Total de acord" si 1 pentru "Total dezacord". Doar
unul dintre itemi a fost cotat inve rs, participanț ii primind 4 puncte pen tru raspunsul "Total
dezacord" ș i 1 punct pentru "Total de acord".
Punctajul minim la acest chestionar este de 10 punte, iar num ărul maxim de puncte
pe care subiecții îl puteau obține este de 40. La cotarea t estelor s-au luat ca etalon
urmă toarele valori:
 între 10 și 16 puncte – nivel de stereotipuri scăzut
 între 17 și 33 de puncte – nivel de stereotipuri mediu
 între 34 ș i 40 de puncte – nivel de stereotipuri ridicat
(Anexa 2)

35

4.5 Analiza ș i interpretarea datelor

Datele au fost prelucrate și analizate folosind aplicația oficială IBM SPSS
Statistics. A fost folosită corelaț ia Pearson (P) pentru a putea fi corelate rezultatele celor
doua caracter istici: nivelul de stimă de sine și ni velul de st ereotipuri de gen.
După cum se observă , corelația dintre cele două variabile masurate este una semnificativă,
și anume .047. Deși nu este o corelație puternică și nu are o semnificaț ie mare, ea confirmă
ambele ipoteze, coform că rora s tereotipurile de gen influentează stima de sin e si vice
versa.(Figura 2)

De asemenea , se poate observa î n tabelul de dispersi e a datelor cum nivelul de
stimă de sine scade odată ce nivelul de stereotipuri sca de. Chiar daca nu este o corelație
puternică , putem demonstra că cele două caract eristici sunt l egate una de alta . (Figura 3)

Fig. 2 Corelatia nivelului stereotipurilor de gen cu nivelul stimei de sine
Fig. 3 Tabelul de dispersie a scorurilor

36
În urma aplicării celor două instrumen te, testul Rosenberg si chestionarul NSG
putem desprinde urmatoarele:
Ipoteza 1: Persoanele cu un nivel mai mare de stimă de sine au un nivel al
stereotipurilor d e gen mai mic , a fost confirmat ă.
Ipoteza 2: Persoanele care au un nivel mai mic al stimei de sine au un nivel
mai ridicat al stereotipurilor de gen , a fost confirmat ă.
Media generală a stereotipurilor de gen este de 22.95. (Figura 4). Nivelul
stereotipu ri de gen al eșantionului căruia i -a fost aplicat chestionarul este mediu, spre Unul
din motivele pentru care au reieșit astfel de rezultate poate fi faptul că, pentru această
lucrare a fost realizata pe subiecți care au între 20 și 40 de ani, născuți într e anii 1980 și
2000. Ei sunt numiți generația Y, sau genratia "millenials". Contextul în care au crescut, s –
au format și maturizat a fost puțin diferit de cel al generațiilor anterioare. Deși încă se fac
diferențe și discriminări de gen la școală, în grupu l de prieteni, acasă, în mass -media sau în
aria profesională, influențele în ceea ce privește accest aspect au fost mult mai pozitive. Au
trăit o perioada de feminizare intensă, vârstă la care oameniii se căsătoresc a crescut
semnificativ și asta pentru ca ambele părți să aibe timp să se dezvolte personal și
profesional în cadrul școlii și de asemenea , să găsească un loc de muncă în domeniul în
care au studiat, pentru a asigura o stabilitate financiară familiei și copiilor.

Fig. 4 Media nive lului stereotipurilor de gen

37

În graficul de mai jos se pot obesrva răspunsurile participanților la afirmația "este
mai mult de datoria bărbaților să aducă bani în casă". Doar 6 din 94 de participanți (6,4%)
au răspuns cu "Total de acord". Rolul stereotipic a bărbatului care aduce bani în casă a fost
înlocui t cu o majoritate de 69,1% care susțin că în societatea actuală, atât bărbatul cât și
femeia sunt responsabili de susținerea financiară a familiei. (Figura 5)

De asemenea , "treburile casei" par să fie acum un aspect de care trebuie să se ocupe
atât femeile cât și bărbații. Doar un număr de 22 de participanți din 94 spun că sunt de
acord sau total de acord cu afirmația conform căreia este mai mult de datoria femeilor să s e
ocupe de treburile casnice. (Figura 6)

Fig. 5 Este mai mult de datoria bărbaților să aducă bani in familie
Fig. 6. Este mai mult de datoria femeilor să se ocupe de treburile casei.

38

Un procent de 56,4 % din subiecți s unt de acord sau total de acord cu afirmația
care sugerează ca bărbatul este capul familiei. Spre deosebire de cercetarea făcută în anul
2010 de către Consiliul Național de Combatere a Discriminarii, procentul a scăzut, însă nu
foarte drastic. (Figura 7)

În aceste grafice se poate observa care gen este connsiderat ca fiind potrivit pentru
a stăpâni casa. Comparând cele două scoruri putem observa că încă există o tendința de
a privi bărbatul că pe capul familiei. Un procent de 56,4 % au spus că sunt de acord sau
total de acord cu această afirmare spre deosebire de un număr mai mic care susțin că
femeia este stăpâna casei (28,7 %). Aceste cifre întăresc faptul că bărbatul își însușește sau
i se atribuie încă responsabilitatea de a gestiona gospod ăria. (Figurile 7 -8) Fig. 7. Co nsider că bărbatuș esye capull familiei.
Fig. 8. Femeia este stăpâna casei.

39
Un aspect foarte interesant este schimbarea valorilor și caractersticilor asociate cu
masculinitatea. Un procent de 63,4 % susțin că bărbatul nu trebuie să fie dominant și
puternic. Exprimarea emoțiilor este acum ceva ce ambele sex e pot f ace într -un mod mult
mai liber. (Figura 9)

Tot la subiectul stereotipurilor masculine, observăm că rolul de părinte este acum o
responsabilitate mult mai mare pentru ambii parteneri de viață. Un procent de 69,2% din
subiecții care au participat la studiu susțin că bărbații pot crește la fel de bine copiii ca și
femeile. Deoarece și ele au început să aibă roluri mai importante pe piață muncii,
responsabilitățile casnice și creșterea copiilor este responsabilitatea ambelor sexe acum.
(Figura 10)
Fig. 9 Să fii bărbat înseamnă să fii dominant, puternic și niciodată să nu dai
înapoi.
Fig. 10 Bărb ații pot crește copii la fel de bine ca și femeile.

40
Nu în ultimul rând, viziunea stereotipică a suferit schimbări și în sfera
profesională, nu doar în viața de familie. Doar 25 din participanți (26,6%) încă susțin că
atunci când vine vorba de o poziție de top management, bărbații se descurcă mu lt mai bine
decât femeile. Acestea din urmă au acordat în ultimii ani o importanță mult mai mare
educației și formării lor și au început să preia din ce in ce mai multe posturi care au un grad
mai mare de dificultate și responsabilitate. (Figura 11)
Media stimei de sine a subiecților care au participat la studiu este de 301.46din
scorul maxim de 40 de puncte. Acest lucru evidențiază o creștere semnificativă a încrederii
în propria persoană, în propria forță și o atenție mai sporită asupra sinelui. În ut imii ani au
apărut pe piață mult mai multe cărți de dezvoltare personală, și într -o oarecare măsură
sănătatea psihică a fost promovată folosind majoritatea mijloacelor de publicitate și
comunicare. Oamenii au început să acorde o semnificație mult mare grij ei față de proproa
persoană. De asemenea și nivelul de stereotipuri mediu influențează satisfacția personală
doarece majoritatea subiecților nu se bazează într -o maniera foarte evidentă pe
prejudecățile și stereotipurile de gen atunci când trebuie să ia o decizie pentru ei. (Figura
12)
Fig. 11 Când vine vorba de o poziție de top management, bărbații se
descurcă mult mai bine.
Fig.12 Media general ă a sttimei de sine

41

Se poate observa stima de sine ridicată prin răspunsurile la afirmația În general
sunt mulțumit de propria persoana. Doar 7,4 % din persoanele întrebate au spus ca sunt în
dezacord cu ea. Restul de 92,6 % din participanți sunt de acord sau total de acord cu ea.
(Figura 12)

De asemenea , doar un număr de 6 persoane din cele 94 care au completat testul Rosenberg
pentru stima de sine au spus că sunt dezacord cu faptul ca au o parere bună despre ei.
Astfel un procent de 93 ,7 % au o părere pozitiva despre propria persoană. (Figura 13)
Fig. 12. În general sunt mulțumit de mine
Fig. 13. Am o părere pozitivă despre mine .

42
În aceași ordine de idei, doar 2 din subiecți i întrebaț i consid eră ca nu au o serie de
calitati bune. Astfel, u n procentaj de 97,9% sunt constienți de capacitățile lor ș i se pot
aprecia ca fiind personae de valoare. (Figura 14)

Cu toate aces tea, atunci cand vine vorba de întrebă ri de tipul "simt ca nu am î n
mine prea multe de care sa fiu mand ru", un procen taj de 15,9%, adică 15 din 94 de
persoane recunosc faptul că, la nivel perso nal simt ca au câteva lipsuri și și -ar dori să aibă
mai multe calități cu care sa se mândreasă. (Figura 15)

Fig. 1 4. Cred că am o serie de calități bune
Fig. 15. Simt că nu am în min e prea multe de
care să fi mândru(ă)

43
Atunci când vine vorba de compararea propriei persoane cu ceilalți, cei care au
completat instrumentul de măsurare a stimei de sine, au arătat c ă se autoapreciaza și un
procent de 95,7% susțin că sunt capabili să facă lucruri la fel de bine că ceilalți. Se poate
observă astfe cum stimă de sine și autoaprecierea pot avea valori mari chiar și atunci când
trebuie să ne așezăm calitățile și abilităț ile lângă cele ale altor persoane și să le comparăm.
(Figura 16)

De asemenea , când vine vorba de aprecierea valorii noastre în comparație cu cei din
jurul nostru, un procent de 90,4 % au spus ca sunt de acord sau total de acord cu faptul ca
sunt oa meni de valoare, cel puțin la fel ca alte persoane. Doar un procent de 9,6 % sunt în
dezard cu această afirmație. (Figura 17)
Fig. 16. Sunt capabil(ă) să fac lucrurile la fel
de bine ca ceilalți.
Fig. 17. Mă gândesc că sunt un om de valoare, cel
puțin la fel ca alte persoane.

44

La afirmația "mi -ar plăcea să am mai mult respect față de mine însumi/ însă mi"
78,7% dintre participanti au raspuns cu "de acord" sau "Total de acord". Asta insemana ca
un procent de 21,3% ( 20 de participanți) consideră că își ofera respectul cuvenit, iar 74
din 94 de subiecți cosideră că ar trebui sa ofere mai mult respect propriei persoane.
(Figura 18)

Fig. 18. Mi -ar plăcea să am mai mult respect
față de mine însumi/ însămi.

45
CONCLUZII

Datele obținute în urma cercetă rii au confirmat ipotezele conform cărora stima de
sine ș i nivelul de stereotipuri sunt într -o corelație și se influențează reciproc. Persoanele
care au o stimă de sine scăzută au un nivel de stereotipuri mai mare. Chi ar dacă corelația
nu prezintă o semnificaț ie foarte mare, este sufi cient pentru ca noi să realizăm faptul că
informațiile pe care le primim și le dăm mai departe, de foarte multe ori într-un mod
incoș tient, ne pot ghida in luarea de decizii, pot influența comportamentul nostru față de
cei din jur ș i cel mai important, au efecte asupra noastră si a imaginii noastre de sine .
În urma acestui studiu, putem observa media nivelului de stimă de sine care este
medie, spre ridicata. Subiecții au oferit răspunsuri care demonstreaza influența pe care a
avut-o cresterea nivelului de informații de acest tip, din ultimii ani. Totodată, nivelul de
stereotipuri de gen este unul mediu, și se apropie de pragul unui nivel scăzut. Acest lucru
ne poate ajuta să înțelegem că nu se mai pune foarte mult accent pe prejudecățile care altă
dată stăteau la baza societății. Desigur, n u putem generaliza rezultatele ș i tinem cont de
faptul ca acestea sunt vala bile doar pentru studiul de fată.
Un studiu al Universității Oxford realizat in anul 2011 a descoperit că bărbații vor
începe să își asume responsabilități în ceea ce privește datul cu aspiratorul, spălatul și
ștersul prafului . Însă, spun ei, nu înainte de anul 2050. Diferențele care există între
cantitatea de timp alocată de fe mei și cantitatea de timp alocată de bărbați sarcinilor
domestice s -a diminuat în ultimii 5 0 de ani și se vor diminua în continuare, însă, dacă
tendințele actuale continuă, va mai fi n evoie de încă 3 0 de ani pentru a obține egalitatea.
Cercetătorii de la O xford’s Centre for Time Use Research au ajuns la aceste concluzii după
ce au analizat 348.000 de fișe în care femeile și bărbații au notat cât timp au petrecut cu
munca domestică și îngrijirea copiilor zilnic, în Marea Britanie și în alte 15 state
industr ializate.
Este important de precizat faptul că în ultimul deceniu a fost promovat, uneori într –
un mod excesiv, f enomenul feminismului. Generațile anterioare celor care au completat
studiul, "baby boomers" și generația X au copilărit și s -au format într -o societate în care
rolul femeii era strict legat de casă. Ea avea atribuții doar în ceea c e privea casa și viața de
familie. Era responsabilă pentru curățenia zilnică, trebuia să se asigure că mereu există
mâncare pregătită pentru toți membrii familiei ș i de asemenea , să se ocupe de creșterea

46
copiilor, educarea și instruirea lor. Dreptul de vot al femeilor a fost un subiect de discuție
des întâlnit de-a lungul timpului și a stârnit controverse puternice. În același timp,
femeile nu aveau dreptul de a -și exprimă părerile într -un mod atât de liber precum bărbații.
Personajele masculine care s -au nascut până în anii 1980 au crescut într -o societate
în care bărbatul era simbolul puterii. El era cel responsabil cu aducerea finanțelor în casă,
primea o educați e mai bună și un respect mult mai mare decât femeile. Trebuia să dea
dovadă constant de putere, să fie dominant și să aibă ultimul cuvânt. Ei erau stăpânii în
casă, iar copii nu intrau în atribuțiile lor.
În acea perioada, stereotipurile și prejudecățil e de gen nu erau prezente și vizibile
doar în mediul de acasă, în familia tradițională. Aceste diferențieri între cele două sexe se
făceau și în majoritatea mediilor sociale. Numărul de profesori era mult mai mare decât cel
al profesoarelor și primeau un r espect mult mai mare. Tot în sfera profesională s -au putut
observă diferențe semnificative între numărul femeilor care dețin poziții de top și numărul
bărbaților care au această oportunitate. Datorită puterii cu care era înzestrat, bărbatul avea
șanse mult mai mari să promoveze la locul de muncă și astfel să își ridice statutul social.
De multe ori femeile erau întrebate la interviuri de angajare dacă au copii sau dacă
intenționează să își creeze o familie tocmai pentru că se considera că ele sunt cele care
trebuie să își dedice majoritatea timpului acestui aspect și nu vor mai avea posibilitatea să
se concentreze atât de mult pe responsabilitățile de la locul de muncă.
Cu siguranță aceste aspecte s -au schimbat. Ultimii ani au fost marcați de proteste si
mișcări menite sa asigure eliminarea tuturor stereotipurilor, nu doar a celor de gen.
Fenomenul de feminizare a avut un impact deosebit de important în dinamica familiei care
acum se construiește pe baza altor valori și modele. Totodată se luptă si pentru eg alitatea
tuturor persoanelor, la locul de muncă. Considerăm că aceste schimbări sunt necesare
pentru creșterea si maturizarea societății. Creearea unei lumi mai bune se bazează și pe
eliminarea discriminărilor de rasă, culoare sau gen.
În consecință, dacă societatea actuală va con tinua sa valorizeze mai mult trăsă turile
care au fost asociate pana acum cu masculinitatea , atun ci problema cu care ne confruntă m
cu adevarat este ierarhia valorică a societății și nu faptul că barbații sunt caracterizaț i de
duritate și sunt mai performanți decâ t femeile. In acelaș i timp, accentul care se pune pe o
viața psihică sănătoasă și pe conștientizarea valorilor personale, fie că es ti bărbat sau

47
femeie, va ajuta î n continuare la eliminarea diferențelor care au la bază doar prejudecăți și
presupuneri inutile.

48
Bibliografie

1. Rupprecht A. A. TH., Wojciszke, B., (2008). The influence of success and failure
experiences on agency, European Journal of Social Psychology , pp. 436 –448.
2. (2007) American Psychological Association, Report of the APA Task Force on the
Sexualization of Girls .
3. Burca, A. (2002 ). Piramida Trebuintelor Umane fundmentale , Editura Fundatia
Mercur, pp. 8 -10.
4. Blackhurst, A., E., Auger, F. W. (2008 ). Precursors of the gender gap in college:
children’s aspirations and expectations for their futures, Professional S chool
Counselling , pp. 285 –295.
5. Brandt, S., Kwande, E. (1998). Masculinity and child care:The reconstruction of
fathering, The Sociological Review , pp. 110 –116.
6. Cash, T. Gillen, B. Burns, D. S. (1977). Sexism and beautysm in personnel
consultant decisi on making , Journal of Applied Psychology, pp. 301 –310.
7. Chelcea, S., Iluț, P. (2003). Enciclopedie de psihosociologie , Editura Economică,
Bucuresti.
8. Lelord, F., André, C. (2003). Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai
bine cu ceilalți , Editur a Trei, București.
9. (2010). Fenomenul discriminării în România , Consiliul National pentru
Combaterea Discriminării.
10. (2004). Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor , CPE – Centrul
Parteneriat pentru Egalitate
11. Stănculescu, E. (2009). Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și
Științele Educației Rev. Psih., București, iulie – decembrie, pp. 213 –226.
12. Iluț, P. (2000) Iluzia localismului și localismul iluziei, Iași, Editura Polirom.
13. Iluț, P.(2001). Sinele si cunoasterea lui. Teme actuale de psihosociologie , Iasi,
Polirom.
14. ALTFEM (2011). Imaginea femeii in societate , Editura Active Watch.
15. Iurchevici, I., Stima De Sine – Dimensiunea Fundamentală A Personalității
16. Piaget, J., The psichology of the children , Editura Basic Books

49
17. Chrisler, J., C., McCreary D., R., (2010 ). Handbook of Gender Research in
Psychology , Editura Springer.
18. Grunberg, L. (2005). Mass media despre sexe. Aspecte privind stereotipurile de gen
în mass media din Romania, Editura Tritonic.
19. Lelord, F., André, C. (2003). Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine
cu ceilalți , Editura Trei, București.
20. Eliot, L. (2011). Creier roz, creier bleu. Diferențe de gen la copii și adulți , Editura
Trei.
21. Marica, S. (2008). Introducere în psihologia socială, Editura Fundației Români a de
Mâine, Bucuresti.
22. Mayer, A. P. Files, J. A. Blair, J., (2008). Academic Advancement of Women in
Medicine: Do Socialized Gender Differences Have a Role in Mentoring Mayo
Clinic Proceedings, pp. 204 –207.
23. Burlacu M.,(2007). Suport de curs, Formator, centrul de formare Zece Plus.
24. Moscovici, S., (1998), Psihologia sociala a relațiilor cu celălalt , Iași, Editura
Polirom
25. Neculau A., Sălăvăstru D., (2004). Psihologie – manual pentru clasa a X -a,
București, Editura Polirom, pp. 108 -115.
26. Pinker, S., (2008). The Sexual Paradox: Troubled Boys, Gifted Girls and the Real
Differences Between Sexes, Montreal: Random House Canada .
27. Ruble, D. N., Ruble, T. L., (1982). Sex stereotypes in the eyes of the beholder , în A.
G. Miller (Ed.), Contemporary issues in stereotyp ing, New York, Praeger.
28. Neculau, A.,(2002). Școala la răscuce: schimbare și continuitate în curriculumul
învățământului obligatoriu: studiu de impact , Editura Polirom.
29. Seguino, S., (2007). Plus ca change? Evidence on global trends in gender norms
and stere otypes, Feminist Economics , pp. 1 –28.
30. Stănculescu, E.,(2006). Inteligența și diferențele de gen, Revista de Psihologie , pp.
35–43.
31. Stănculescu, E., (2003). Stereotipurile și vârsta în psihologia socială , București,
Editura Credis.
32. Mihăilescu, Ș., (200 1). Emanciparea femeii române , Editura Ecumenica.
33. (2011) Stereotipurile de gen in publicitate si media, suport de curs , Editura Active
watch, Bucuresti.

50
34. Țîmpău, C., Rolul Imaginii De Sine In Construirea Personalitatii Prescolarului
35. Albert, L., I., R., Escot Mangas, L., Fernández Cornejo, J., A., Saiz Briones, Javier,
(2004). Universidad de Madrid, Gender Discrimination In Promotion: The Case Of
Spanish Labor Market .
36. VON BAYER, G. L., Sherk, D. L ., Zanna, M. P., (1981). Impression management
in the job inte rview: When the femal applicant meets the male interviewer,
Personality and Social Psychology Bulletin , pp. 45 –52.
37. York A. E., (2008). Gender Differences in the College and Career Aspirations of
High School Valedictorians, Journal of Advanced Academics , pp. 578 –600.
38. Zlate M., (1997). Eul și personalitatea , Editura Trei, București.
39. Zlate M., Crețu T., (2005). Psihologie – manual pentru clasa a X -a, Editura Aramis,
București , pp. 146 -151.

51
Anexa 1
Scala stimei de sine , Rosenberg (1965)
Itemi/ Întrebări Total de
acord
4 De acord

3 Dezacord

2 Total
dezacord
1
1) În general sunt
mulțumit(ă) de mine.

2) Câteodata ma gândesc
că nu valorez nimic.
1 2 3 4
3) Cred că am o serie
de calități bune.

4) Sunt capabil(ă) sa fac
lucrurile la fel de bine ca
ceilalți.

5) Simt că nu am în mine
prea multe de care sa fiu
mândru(ă)
1 2 3 4
6) Câteodată mă simt
realmente inutil. 1 2 3 4
7) Mă gândesc că sunt un om
de valoare, cel p uțin la fel ca
alte persoane.

52

8) Mi-ar plăcea să am mai
mult respect fată de mine
însumi/însămi.
1 2 3 4
9) Ținând cont de toate, am
tendința sa cred ca sunt un
(o) ratat(ă).

1 2 3 4
10) Am o părere pozitivă
despre mine.

53
Anexa 2

Chestionarul nivelului de stereootipuri de gen ( N.S.G)
Itemi/ Întrebări Total de
acord
4 De acord

3 Dezacord

2 Total
dezacord
1
1) Consider că bărbatul este
capul familiei.

2)Este mai mult de datoria
bărbaților să aducă bani in
familie.

3) Este mai mult de datoria
femeilor să se ocupe de
treburile casei.

4) Femeia este stapâna casei.

5) Bărbații pot creste copii la
fel de bine ca și femeile.
1 2 3 4
6) Muncile casnice sunt cele
mai ușoare munci.
7) Când vine vorba de o
poziție de top management,
bărbații se descurcă mult mai

54
bine.

8) Să fii bărbat înseamnă să
fii dominant, puternic și
niciodată să nu dai înapoi.
9) Femeile se pricep mult mai
bine la recunoașterea
emoțiil or și interpretarea lor.
10) Bărbații sunt mult mai
buni la științele exacte.