Influenta Social Media In Alegerile Prezidentiale din 2014

I. COMUNICAREA POLITICĂ ȘI CARACTERISTICILE COMUNICĂRII ONLINE

1.1. Definiții ale comunicării politice

1.2. Dimensiunile comunicării politice

1.3. Caracteristicile comunicării online

1.4. Internetul ca mijloc de comunicare politică

II. EVOLUȚIA COMUNICĂRII POLITICE ÎN SOCIAL MEDIA

2.1. Social Media – Abordări teoretice

2.2. Evoluția Internetului de la Web 1.0 la Web 2.0

2.3. Social Media în comunicarea politică din lume și din România

III. COMUNICAREA POLITICĂ PRIN FACEBOOK

3.1. Scurtă istorie și evoluție a rețelei de socializare Facebook

3.2. Dimensiuni de comunicare pe Facebook

3.3. Diferența între profil și pagină

3.4. Comunicare politică în rețeaua de socializare Facebook

3.5. Electoratul online și liderii de opinie

3.6. Feedback-ul publicului online pe Facebook

IV. INFLUENȚA FACEBOOK ÎN TURUL AL DOILEA AL ALEGERILOR PREZIDENȚIALE DIN 2014

4.1. Obiectivele cercetării

4.2. Ipoteze

4.3. Metode de cercetare folosite

4. 4. Analiza paginii de Facebook a candidatului PNL, Klaus Iohannis

4.4.1. Prezentarea Profilului de Facebook al lui Klaus Iohannis

4.4.2. Numărul postărilor

4.4.3. Evoluția numărului de fani în turul al doilea al alegerilor prezidențiale

4.4.4. Tipuri de postări

4.4.5. Reacțiile utilizatorilor

4.4.6. Analiza SWOT

4.5. Analiza paginii de Facebook a candidatului Victor Ponta

4.5.1. Prezentarea Profilului de Facebook al lui Victor Ponta

4.5.2. Numărul postărilor

4.5.3. Evoluția numărului de fani în turul al doilea al alegerilor prezidențiale

4.5.4. Tipuri de postări

4.5.5. Reacțiile utilizatorilor

4.5.6. Analiza SWOT

4.6. Analiza comparativă a celor două pagini al candidaților la prezidențiale

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

I. COMUNICAREA POLITICĂ ȘI CARACTERISTICILE COMUNICĂRII ONLINE

1.1. Definiții ale comunicării politice

Domeniul de cercetare al comunicării politice este destul de recent, deoarece până de curând a făcut parte din temele de cercetare ale domeniilor precum științele comunicării, mass-media sau sociologie. Din această cauză acest concept include mai multe abordări teoretice din perspective diferite de cercetare iar definirea cu precizie a termenului este foarte dificilă.

Prin analizarea diferitelor definiții, am observat că cele mai comune elemente ale acestora sunt “intenționalitatea” și “interacțiunea”. Camelia Beciu afirmă următoarele “comunicarea politică este înțeleasă ca fiind o acțiune orientată, programată, proiectată pentru anumite scopuri (politice)”. Acest tip de comunicare “implică reguli, proceduri, tehnici și resurse activate în anumite evenimente politice”.

Dominique Wolton asociază comunicare politică prin prisma “interacțiunii”: “un spațiu în care se relaționează discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii: oamenii politici, jurnaliștii și opinia publică prin intermediul sondajelor de opinie”. Un alt cercetător, Joseph Tuman, descrie comunicarea politică prin prisma interacțiunii discursive ca fiind un “proces discursiv prin intermediul căruia este distribuită informația politică și care promovează conștientizarea, ignoranța, manipularea, consensul, dezacordul, acțiunea sau pasivitatea”.

1.2. Dimensiunile comunicării politice

Comunicarea politică este structurată pe trei dimensiuni enumerate de Jacques Gerstle și anume: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Dimensiunea pragmatică se referă la practici prin care se creează o relație între emițător și receptor. După Jacques Gerstle practicile folosite pentru crearea acestei relații sunt persuasiunea, convingerea, seducerea, informarea, comandarea, negocierea și dominarea receptorului.

Camelia Beciu susține că pragmatica “se interesează de modul în care comunicatorii își adaptează limbajul în funcție de interlocutor și de caracteristicile situației”. Un actor politic, în interesul de a convinge și de a strânge cât mai multe voturi pentru a câștiga alegerile, tinde să comunice ceea ce publicul dorește să audă, chiar dacă nu va putea îndeplini promisiunile pe care le face. Pe lângă această conformare la nevoile publicului, pragmatica “analizează modul în care actorii sociali utilizează limbajul verbal și non-verbal în diverse situații (politice, interpersonale etc.), instituind astfel un anumit raport de putere cu interlocutorul”.

Dimensiunea simbolică se referă la utilizarea de simboluri, la “formele de reprezentare a realității socio-politice – discursul vizual, vestimentar, umorul popular, rituri de consens și de confruntare, limbajul propagandistic etc”.

În comunicarea politică, dimensiunea simbolică folosește semne disponibile în coduri, adică disponibile într-un “stoc de semne și un repertoriu de reguli care se combină în mod potrivit pentru membrii unei comunități lingvistice”. Un exemplu pentru această afirmație sunt cuvintele care sunt alese într-o comunitate și apoi combinate după anumite reguli morfologice și sintactice pentru formarea de mesaje.

În procesul comunicării, realitatea nu este descrisă într-un mod obiectiv, ci este interpretată prin semne, cum sunt cuvintele, imaginile, sunetele. Astfel, Camelia Beciu a observat că “indivizii nu se raportează la o realitate “brută”, ci la interpretări ale realității care sunt acceptate prin convenții (sunt semne); mai mult, indivizii suprapun peste aceste interpretări propriile lor interpretări (alte semne)”. În comunicarea politică, actorul politic își poate astfel exercita puterea asupra publicului doar prin manipularea semnelor, obținând mesaje compatibile cu valorile publicului.

Dimensiunea structurală se referă la “canale, rețele și medii prin intermediul cărora se desfășoară fluxul de comunicări”. Jacques Gerstle a descries trei tipuri de structure de comunicare, și anume: canale instituționale (parlamentul, președinția, administrația locală), canale organizaționale (partied politice și alte organizații) și canale mediatice (televiziuni, instituții de presă, posture de radio). Comunicarea este facilitată datorită acestor canale, care formează între ele o rețea iar rețeaua are misiunea de a primi, comenta și interpreta mesajele politice în toate nodurile ei.

1.3. Caracteristicile comunicării online

Caracteristica principală a comunicării online este selectivitatea informației având în vedere că receptorii sunt bombardați cu o multitudine de informații. Dacă în cazul comunicării tradiționale selectivitatea era destul de grea, odată cu dezvoltarea Internetului, receptorii au posibilitatea de a selecta și grupa informațiile în funcție de interesele lor, de calitatea informației și de proximitate.

Comunicarea online a generat două opinii diferite ale utilizatorilor, și anume: prima opinie afirmă că mass-media tradiționale s-au contopit în noile media, iar cea de-a doua opinie afirmă că mass-media tradiționale și noile media sunt două concepte diferite. În ceea ce privește prima opinie, există câteva incompatibilități, și anume faptul că stilul de promovare a mesajelor este diferit în cazul celor două media. Mass-media își promovează mesajele în funcție de anumite principii cum este obiectivitatea, independența sau libertatea, iar în noile media sunt promovate mai mult mesajele subiective și părerile altora. Această contopire însă, a celor două media, ajută mass-media tradiționale să existe în continuare pe piață. Astfel, actorii politici au îmbrățișat noile media și și-au adaptat strategiile de comunicare politică după acest nou model de comunicare.

Odată cu apariția noilor media s-a schimbat și modul de relaționare cu publicul. Dacă înaintea apariției noilor media, actorii politici transmiteau mesajele unidirecțional având control asupra informației, după apariția acestora actorii politici nu mai sunt singurii care transmit mesajul. A apărut astfel un concept nou al comunicării în masă denumit “many-to-many” (mulți către mulți) dezvoltat de către cercetătorii Merril Morris și Christine Ogan, de la Indiana University din SUA. Aceștia au clasificat acest tip nou de comunicare în masă în patru categorii:

Comunicarea asincronă (unu la unu), reprezentată de comunicarea prin e-mail;

Comunicarea asincronă (masă la masă), reprezentată de forumurile de discuții;

Comunicarea sincronă (unu la unu, una la câțiva, unu la masă) reprezentată prin chat precum Yahoo Messenger, Skype, MSN Messenger;

Comunicarea asincronă (masă la unu, unu la unu, unu la masă), reprezentată de căutarea informațiilor prin intermediul site-urilor.

Comunicarea sincronă este reprezentată de o comunicare în timp real, pe când comunicarea asincronă are un feedback întârziat sau în unele cazuri inexistent. Astfel, comunicarea sincronă a permis utilizatorilor să dezbată în timp real mesajele electorale sau problemele de interes public. Comunicarea asincronă a permis actorilor politici să își pregătească un discurs politic mai bun și a devenit un factor essential al campaniilor electorale din mediul online. Un exemplu foarte bun în care a fost folosită comunicarea asincronă este campania electorală a lui Barack Obama din 2008. Acesta a folosit e-mail marketing-ul prin care își anunța agenda electorală, încuraja electoratul să doneze pentru campania sa, îi cerea electoratului să se afilieze la rețeaua sa și să dezbată subiecte online.

1.4. Internetul ca mijloc de comunicare politică

Primul politician care a folosit Internetul ca mijloc de comunicare politică a fost Bill Clinton în campania sa electorală din 1992 din Statele Unite ale Americii. Toate discursurile de campanie ale lui Bill Clinton au fost postate pe o platformă online. Administrația Clinton a început să distribuie din 20 ianuarie 1993 communicate de presă și informații de interes public, intensificând astfel comunicarea politică online. Din 1996, toți candidații la președinție, candidații pentru Congresul SUA, peste 1500 de guvernanți și nenumărate grupuri de interese și-au creat o prezență online.

Actanții comunicării care au folosit Internetul ca mijloc de comunicare politică au fost politicienii și jurnaliștii. Electoratul nu avea însă uneltele web necesare pentru a comenta mesajele politice sau pentru a-și manifesta suportul față de candidați. Analiza lui D’Alessio a strategiilor folosite de candidați în mediul online, în perioada 1996-1998, a indicat faptul că informațiile pe care le postau candidații pe platformele online au fost aproape identice cu informațiile din broșuri și din afișele de campanie electorală.

După anul 2000, candidații din Statele Unite ale Americi au început să utilizeze funcțiile Internetului mult mai eficient în alegerile prezidențiale, și anume: pentru strângerea de fonduri pentru campanii, mobilizarea alegătorilor și interacțiunea cu aceștia, colectarea datelor, mobilizarea tinerilor, utilizarea blogurilor.

În sesiunea parlamentară 2008-2012 din România, politicienii nu utilizează toate funcțiile Internetului în procesul comunicării politice. “Majoritatea partidelor parlamentare din România fac tot posibilul pentru a oferi cât mai multe informații despre partid prin elemente multimedia precum: video, fotografii și chiar audio. Cu toate acestea, această comunicare cu electoratul se realizează în cea mai mare parte unidirecțional – electoratul având foarte puține mijloace puse la dispoziție de către partid pentru a oferi un feedback rapid sau pentru a schimba opinii și informații cu restul electoratului”. În alegerile prezidențiale din 2014, politicienii din România au conștientizat cât de important este să utilizeze toate funcțiile Internetului și au recurs la o comunicare bidirecțională cu electoratul.

II. EVOLUȚIA COMUNICĂRII POLITICE ÎN SOCIAL MEDIA

2.1. Social Media – Abordări teoretice

Andreas Kaplan și Michael Haelein au definit prima dată Social Media în 2010, ca fiind “un grup de aplicații online care crește pe fundațiile ideologice și tehnologice ale Web 2.0 și permit crearea și schimbul conținutului produs de utilizatori” (UGC). Prin această afirmație ne dăm seama că so6-1998, a indicat faptul că informațiile pe care le postau candidații pe platformele online au fost aproape identice cu informațiile din broșuri și din afișele de campanie electorală.

După anul 2000, candidații din Statele Unite ale Americi au început să utilizeze funcțiile Internetului mult mai eficient în alegerile prezidențiale, și anume: pentru strângerea de fonduri pentru campanii, mobilizarea alegătorilor și interacțiunea cu aceștia, colectarea datelor, mobilizarea tinerilor, utilizarea blogurilor.

În sesiunea parlamentară 2008-2012 din România, politicienii nu utilizează toate funcțiile Internetului în procesul comunicării politice. “Majoritatea partidelor parlamentare din România fac tot posibilul pentru a oferi cât mai multe informații despre partid prin elemente multimedia precum: video, fotografii și chiar audio. Cu toate acestea, această comunicare cu electoratul se realizează în cea mai mare parte unidirecțional – electoratul având foarte puține mijloace puse la dispoziție de către partid pentru a oferi un feedback rapid sau pentru a schimba opinii și informații cu restul electoratului”. În alegerile prezidențiale din 2014, politicienii din România au conștientizat cât de important este să utilizeze toate funcțiile Internetului și au recurs la o comunicare bidirecțională cu electoratul.

II. EVOLUȚIA COMUNICĂRII POLITICE ÎN SOCIAL MEDIA

2.1. Social Media – Abordări teoretice

Andreas Kaplan și Michael Haelein au definit prima dată Social Media în 2010, ca fiind “un grup de aplicații online care crește pe fundațiile ideologice și tehnologice ale Web 2.0 și permit crearea și schimbul conținutului produs de utilizatori” (UGC). Prin această afirmație ne dăm seama că social media este un canal nou de comunicare în masă și este diferit față de mass-media tradiționale la nivel de proces. Utilizatorii social media contribuie la dezvoltarea unui nou model de comunicare în masă prin implicarea activă a acestora în crearea și distribuirea conținutului acesteia.

Horia Mihai Bădău afirmă că atunci când vorbim de Social Media, ne raportăm foarte mult la “canalele de comunicare online, interacțiune socială și propagare, departajare, sindicalizare sau căutare a informațiilor ușor accesibile, prin care mari comunități de participanți pot colabora prin producerea și schimbul textelor, fotografiilor, materialelor audio și video, care sunt redifuzate de la un utilizator la altul, în maniera în care publicul își dorește și cere potrivit principiului telefonul fără fir (un concept important în social media este lumea informației din gură în gură – world of mouth)”.

Pentru a înțelege mai bine acest concept, putem să ne raportăm la două teorii, care sunt asemănătoare, dar interdependente și anume: teoria elaborată în 1976 de cercetătorii Short, Williams și Christie și denumită “teoria prezenței sociale” și teoria “media richness”, elaborată de Daft și Lengel în 1986. “Teoria prezenței sociale” afirmă că mass-media diferă în trei dimensiuni ale “prezenței sociale” și anume: contactul acustic, vizual și fizic care pot să apară între doi parteneri de comunicare. Prezența socială este influențată de apropierea dintre cei doi parteneri de comunicare (comunicarea interpersonală versus cea mediată) și de rapiditatea mediului de comunicare (comunicarea asincronă versus comunicarea sincronă). Prezența socială este mai mare în cazul comunicării interpersonale (conversație față în față) decât în cazul comunicării mediate (conversație telefonică) și în cazul comunicării sincrone (Facebook chat, Skype, Messenger) față de comunicarea asincronă (prin e-mail). Cu cât prezența socială este mai mare, cu atât partenerii de comunicare au o influență social mai mare unul față de comportamentul celuilalt. A doua teorie “media richness” este bazată pe idea că scopul oricărei comunicări este rezoluția ambiguității și reducerea incertitudinii. Această teorie prevede că mass-media diferă în gradul bogăției pe care acestea le posedă – această bogăție presupune cantitatea de informație pe care le pot transmite într-un interval de timp – și datorită acestui aspect, unele media sunt mai eficiente decât altele în rezolvarea ambiguității și incertitudinii. Andrea Kaplan și Michael Haenlein afirmă că, dacă aplicăm aceste două teorii, putem presupune că o primă clasificare a componentelor Social Media poate fi făcută în funcție de gradul de “bogăție” a informației a mediului respective și de prezența socială.

Social Media au contribuit la dispariția publicității tradiționale și la crearea unui nou mijloc de relaționare, prin intermediul căruia utilizatorii comunică între ei și creează grupuri virtuale care influențează într-o măsură foarte mare realitățile mediatice, sociale și politice. În era Social Media, publicul are o influență foarte mare asupra agendei politice sau mediatice față de comunicarea politică tradițională, în care actorii politici și jurnaliștii aveau influență foarte mare asupra mesajului politic sau mediatic. Grupurile virtuale au devenit din ce în ce mai active și mai influente în ceea ce privește mesajul politic sau mediatic. Această eră a fost denumită de Horia Mihai Bădău “era atenției”. Această eră marchează “momentul unic în istoria umanității, în care informația valoroasă, accesibilă instantaneu, depășește resursele de care avem nevoie pentru a o consuma”.

Social Media are însă și anumite dezavantaje, care sunt de ordin calitativ și cantitativ. Având în vedere faptul că oricine poate publica informații în canalele de comunicare, fie sub altă identitate, sub anonimat sau nu, calitatea informației poate avea de suferit din prisma acurateței informației și din prisma veridicității informației. De multe ori, utilizatorii din Social Media folosesc altă identitate pentru a răspândirea unor zvonuri. Aici vorbim despre dezavantajele de ordin cantitativ, care le fac mari probleme specialiștilor în comunicare a partitelor politice. Aceștia întâmpină probleme atunci când vine vorba de găsirea unor soluții în cazul feedback-ului sau a zvonurilor transmise prin aceste canale de comunicare, mai ales din cauza varietății acestora sau din cauza numărului foarte mare.

Horia Mihai Bădău a clasificat Social Media în 10 categorii și subcategorii, în funcție de obiectivele lor și mecanismul de funcționare:

1. Bloguri: Blogger, TypePad, LiveJournal, Webblog.ro, WordPress

2. Forumuri: phpBB, vBulletin, IPB, SMF

3. Micro-blogging: Twitter, Pownce, Plurk, cirip.ro

4. Rețele Sociale: Facebook, MySpace, LinkedIn, Bebo, tetanet.ro, afaceri.ro, Hi5

5. Evenimente: Eventful, Upcoming, invita.ro, meetup.com

6. Grupuri de discuție: Yahoo Groups, Gogle Groups, Windows Live Groups

7. Comunicare instant: Yahoo Messenger, Skype, Gogle Talk, AOL Instant Messenger, Windows Live Messenger, Meebo, Trillian

8. Colaborare de tip: a) Wiki: Wikipedia, wetpaint, PBwiki; b) Favorite sites: Delicious, Google Reader, StumbleUpon; c) Feedback și întrebări: cerecomand.ro, answers.com, tpu.ro

9. Multimedia de tip: a) Photo: Picasa, Flickr, Photobucket, 100eyes.ro; b) Video: YouTube, Trilulilu.ro, Vimeo, Google Video; c) Art: deviantART; d) Livecasting: Skype, Ustream.tv, acumlive.ro, Justin.tv; e) Audio online: Last.fm, imeem, eok.ro, musicovery

10. Entertainment de tip: a) Lumi virtuale: The Sims, Second Life, There; b) Jocuri online: The Sims, World of Warcraft.

Dintre aceste 10 categorii sunt folosite de către actorii politici doar blogurile, micro-blogurile, forumurile, rețelele sociale și multimedia de tip audio și video.

2.2. Evoluția Internetului de la Web 1.0 la Web 2.0

Prima fază a Internetului a fost Web 1.0 și funcționa pe același principiu de comunicare pe care funcționează și mass-media tradiționale, o comunicare unidirecțională (denumită și “difuzare”), în care utilizatorii nu puteau oferi feedback. Emițătorul informației deținea controlul acesteia pe platformele online, iar utilizatorii, la fel ca publicul mass-media, nu aveau posibilitatea de a oferi feedback sau de a comenta sau contesta veridicitatea informației publicate. Philip Seib compară mecanismul de comunicare dintre televiziune și Web 2.0 și susține că “televiziunea difuzează, deși informația ar putea fi diseminată unei audiențe formate din milioane de oameni, ajunge la telespectatori în mod individual și nu există comunicarea înapoi și mai departe – nu există o conexiune reală”

Web 1.0 oferea platforme de difuzare (nu de comunicare) doar celor care aveau cunoștințe necesare în domeniul IT. Pentru a construi un site, era necesară o întreagă inginerie informatică, la care aveau acces doar specialiștii. Horia Mihai Bădău afirma: “ca să poți publica material online aveai nevoie de ajutorul unui Web-designer, respectiv asistența unei persoane care să știe să facă un site și să-l administreze. Internetul era accesibil 100% numai companiilor, Web-masterilor, persoanelor care aveau cunoștințe temeinice de tehnologie. Acești specialiști erau indispensabili”.

Schimbarea Internetului și a Noilor Media s-a realizat la începutul mileniului al III-lea când Web 1.0 a trecut la o nouă fază a evoluției și anume Web 2.0. Această revoluție a Internetului a însemnat, în accepțiunea lui Horia Mihai Bădău, ca fiind eliberarea de sub “asuprirea tehnologiei”. Web 2.0 a fost denumit “internetul utilizatorilor” iar datorită acestuia s-a dezvoltat un nou model de comunicare în masă în care utilizatorii puteau interacționa cu emițătorii și participa la partajarea informației. Tim O’Reilly afirmă că acest nou model de comunicare reprezintă “evoluția internetului de la un depozit de informații și tehnologii de comunicare (reprezentat de site-uri), care erau forme greoaie de comunicare, la un spațiu de comunicare simetrică (platformă care ajută la transferul de cunoștințe și conversații unde oamenii se pot întâlni și organiza cu ușurință)”.

Sorin Suciu și Dalia Petcu observă că modelul comunicării din era Web 2.0 a determinat ca informația să nu fie “emisă doar de media, guverne și companii, ci, de asemenea, de către persoane fizice prin bloguri, mijloace de tip wiki, portaluri de vizionat fotografii și filme, site-uri de partajare a fișierelor, rețele de management al carierei și rețele sociale”. Astfel influența utilizatorilor asupra informației online a crescut foarte mult față de influența jurnaliștilor și a politicienilor iar utilizatorii au acum posibilitatea de a oferi feedback și de a comenta sau contesta veridicitatea informației.

2.3. Social Media în comunicarea politică din lume și din România

Social Media nu se referă doar la rețeaua de socializare Facebook ci și la alte componente sociale, precum blogurile, micro-blogurile (Twitter), platforma de videosharing YouTube, platforma de photosharing Flickr, și așa mai departe. La începutul anului 2009 Facebook avea 175 de milioane de utilizatori activi și în același timp, 10 ore de conținut a fost încărcat pe platforma de videosharing YouTube. Potrivit studiului realizat de Forrester Research, 75% din utilizatorii internetului au folosit componentele Social Media la jumătatea anului 2008 prin aderarea la rețelele sociale, citirea blogurilor sau contribuind prin comentarii pe site-urile de cumpărături, ceea ce a reprezentat o creștere semnificativă de 56% față de anul 2007.

Social Media a avut o influență foarte mare în alegerile prezidențiale din SUA din 2008. Maria Magdalena Jianu afirmă că “nu canalele precum CNN sau ABC i-au adus lui Obama avantajul decisiv, ci rețelele de socializare pe Internet precum Facebook, Myspace, forumurile, blogurile, frecventate în general de studenți (actualul președinte american avea 320.000 de susținători online, față de cei 5300, cât avea Hillary Clinton)”.

Televiziunea, în comunicarea politică, a fost înlocuită de rețelele de socializare, datorită cărora s-a reușit atragerea tinerilor în campaniile electorale. Strategii din echipa lui Barack Obama au reușit să atragă tinerii de 18-29 de ani prin implementarea unor strategii de comunicare politică prin Social Media și prin faptul că, aceștia aveau posibilitatea de a participa activ în campania electorală prin comentarii la comunicările politice, față de mediile tradiționale de comunicare. În Campania lui Barack Obama s-au folosit mai multe component Social Media: Facebook, YouTube, Twitter, LinkedIn.

Despre Social Media s-a scris și în cartea “Social Media and Politics – Online Social Networking and Political Communication in Asia”, care cuprinde o serie de studii realizate în 13 cele mai importante țări din Asia, Oceania și Australia. În raportul Centrului de Jurnalism de Investigație din Filipine (PCIJ) a fost evidențiată evoluția mijloacelor de comunicare în masă folosite în campaniile electorale din Filipine. În 1988 web-ul era folosit de către utilizatori mai mult pentru a căuta informații decât pentru a intra în dezbateri politice, iar în perioada 2001 – 2004 portalurile online au fost folosite pentru furnizarea informațiilor de bază privind candidații. Noul guvern din Filipine al Președintelui Noynoy Aquino a anunțat că va folosi Facebook și Twitter pentru angajarea pulsului comunității. Președintele Aquino s-a ținut de cuvânt și a folosit Facebook pentru a gestiona feedback-ul primit de la populație cu privire la problemele de interes public și a răspuns cu comentarii usturătoare pe pagina sa de Facebook, care a fost urmărită de 1,9 milioane de fani. Redactorul-șef al celui mai vândut ziar în limba engleză din Malaezia, The Star, a remarcat o creștere exponențială a folosirii Social Media ca mijloc de comunicare în campaniile electorale din Malaezia și afirmă că: “În 2008, blog-urile și e-mail-urile erau eficiente. Dacă alegerile din 2008 s-ar fi desfășurat cu mai puțin de 24 de luni mai târziu, Facebook și Twitter ar fi fost mult mai eficiente deoarece aceste rețele au dovedit că au o putere mult mai mare de răspândire a mesajelor virale”.

În România, comunicarea politică prin Social Media poate fi împărțită în trei perioade: epoca forumurilor, epoca blogurilor și epoca Facebook. Forumurile de discuție au fost folosite între anii 2000 – 2007 și au fost primele componente Social Media pe care erau dezbătute temele politice. Acestea au intrat în declin în anii 2007 – 2008, odată cu explozia blogosferei (care permitea dezvoltarea unor rețele virtuale “deschise” dar și conturarea unor pozitții proprii în mediul online). Blogosfera s-a dublat între anii 2008 (aproximativ 30.000 de bloguri) și 2011 (peste 70.000 de bloguri). Blogurile au fost “abandonate” în favoarea rețelelor sociale online. Pe parcursul anului 2010 a avut loc o ascensiune de influență a rețelei sociale online Facebook, tendință care a devenit decisive pe parcursul anului următor. Explicația răstunării de locuri în preferințele utilizatorilor se bazează pe facilitățile oferite de platform Facebook, posibilitatea de interconectare într-o rețea fără a produce conținut actualizat (condiție absolut necesară pentru autorii de bloguri), precum și posibilitatea de a urmări mesajele postate în rețea fără nici un effort (news feed pe Facebook presupunea primirea automata pe pagina personal de știri, comparative cu necesitatea accesării paginilor din blogroll, în blogosferă).

III. COMUNICAREA POLITICĂ PRIN FACEBOOK

3.1. Scurtă istorie și evoluție a rețelei de socializare Facebook

Facebook este cea mai populară rețea de socializare pe Internet, lansată în februarie 2004. Misiunea Facebook este de a permite utilizatorilor să fie în contact cu prietenii, familia, să partajeze informații, păreri, fotografii, video, link-uri etc. Inițial, platforma a avut numele de Facemash și era concepută pe ideea “hot or not”. Pe platformă se postau pozele studentelor și se cerea utilizatorilor să aleagă care persoană este cea mai “hot”. Platforma Facebook a fost fondată de Mark Zuckerberg, când era student la [anonimizat], împreună cu Eduardo Saverin, Dustin Moskovitz și Chris Hughes. Cu ajutorul acesteia, studenții aveau posibilitatea de a comunica între ei și de a cunoaște persoane noi.

În martie 2004, Facebook s-a extins în alte universități, precum Stanford, Columbia și Yale. A continuat să se extindă și în Universitatea din Boston, Universitatea din New York, Universitatea din Puerto Rico, în Institutul Tehnologic și de Studii Superioare din Monterrey Mexic (acesta conține 30 de campusuri universitare în toată țara). În septembrie 2005 a fost lansată o versiune pentru liceeni, această strategie a fost denumită de Zuckerberg “pasul logic”. În decembrie 2005 s-au alăturat rețelei de socializare universități din Noua Zeelandă și Australia.

Facebook a permis companiilor să-ți construiască o pagină de fani, iar datorită acestui lucru, în 2007, și-au creat pagini de Facebook 100.000 de firme, ceea ce a dus la promovarea companiilor, implicit atragerea de clienți noi din mediul online.

Facebook a avut un rol important în alegerile prezidențiale din America în 2008, când peste 1.000.000 de utilizatori și-au instalat aplicația Facebook “US Politics” pentru a oferi feedback la dezbaterea din 5 ianuarie dintre republicani și democratici. Această dezbatere a arătat că: Facebook este o nouă modalitate de a interacționa și de a oferi feedback. Michelle Sullivan a ilustrat într-un articol de pe Uwire.com cum “efectul Facebook” a influențat suportul tineretului față de candidați, ratele de vot ale tineretului, cât și implicarea tineretului în alegerile prezidențiale din 2008.

De la lansarea Facebook în 2004 și până în present, platforma a avut o creștere exponențială a numărului de utilizatori. În decembrie 2004 s-au înregistrat 1 milion de utilizatori iar în 2005 Facebook a ajuns la un număr de 6 milioane de utilizatori. În decembrie 2006, platforma avea un număr de 12 milioane de utlizatori, în decembrie 2007 erau 58 de milione de utlizatori, în decembrie 2009 a ajuns la un număr de peste 360 de milioane de utilizatori. Între iulie 2010 și octombrie 2012, s-a ajuns la un număr de utilizatori de peste 1 miliard. În 2014, Facebook a avut peste 1.3 miliarde de utilizatori activi.

Figura 1 – Creșterea numărului de utilizatori Facebook în perioada 2004 – 2013

În România, Facebook înregistrează 8 milioane de conturi de Facebook, o creștere de 5% față de anul trecut. București are cel mai mare număr de utilizatori (1.640.720 de conturi), ceea ce reprezintă 21.95% din totalul utilizatorilor din România. Acesta este urmat de Cluj-Napoca – 3.75% (280.040), Timișoara – 3.75% (280.000), Iași – 3.75% (280.000), Constanța – 3.05% (227.780), Craiova – 2.52% (188.540), Brașov – 2.44% (182.320), Galați – 2.22% (166.040), Ploiești – 2.14% (160.000) și Oradea – 1.92% (143.800).

3.2. Dimensiuni de comunicare pe Facebook

Rețeaua de socializare Facebook permite utilizatorilor săi partajarea de poze, clipuri video, link-uri; interacțiunea cu prietenii, familia prin transmiterea mesajelor; exprimarea opiniilor personale cât și aderarea la diverse grupuri și crearea de noi legături. Astfel, putem spune că, platforma Facebook a fost creată din perspectiva a cel puțin șase dimensiuni, după cum urmează:

Peretele (Wall). Este un fel de jurnal al utilizatorilor de Facebook, pe care aceștia pot posta fotografii, clipuri video, link-uri. De asemenea, utilizatorii pot restricționa alți utilizatori să posteze pe peretele lor.

News Feed (Știrile). Este un jurnal, care conține știri, link-uri, fotografii, clipuri video postate de prieteni, fani sau prietenii prietenilor. Toate aceste știri sunt ordonate de către Facebook în funcție de cronologie, legătura dintre utilizatori și activitatea pe Facebook.

Grupuri. Sunt comunități care se creează în funcție de interesele comune ale membrilor. De multe ori, grupurile ajută la propagarea mesajului politic.

Evenimente. În această secțiune utilizatorii au posibilitatea de a anunța un eveniment organizat de ei sau de alți utilizatori, de a invita prieteni la acest eveniment și de a monitoriza utilizatorii care acceptă invitația la eveniment. Această dimensiuneeste foarte folosită in campaniile electorale, datorită faptului că poate mobiliza mult mai ușor susținătorii decât în cazul metodelor clasice.

Pagini. Utilizatorii pot crea și promova pagini publice (pentru politicieni, persoane publice, actori etc.). Paginile nu au limită de prieteni, așa cum are profilul personal, și anume maxim 5000 de prieteni, de aceea persoanele publice trebuie să își creeze o pagină de Facebook care nu are limită de fani.

Comunicare instantanee. Este o unealtă care permite utilizatorilor să comunice online prin intermediul căsuței de chat.

3.3. Diferența între profil și pagină

Foarte mulți utilizatori confundă profilul de Facebook și pagina de Facebook. Profilul reprezintă indivizi și nu este folosit în scop comercial. Profilul este utilizat doar în scopuri personale, precum interacțiunea cu prietenii și familia, crearea de legături noi, postarea momentelor din viața personală. Profilul are o limită de 5000 de prieteni.

Pagina de Facebook este folosită pentru promovarea imaginii unei persoane publice sau crearea și promovarea unui brand. Pagina de Facebook nu are limită de prieteni, aceasta conține de fapt o listă de fani. Poate avea mai mulți administratori, care vor fi aleși de persoana care a creat pagina. Pagina de Facebook conține și unealta Facebook Insights, cu ajutorul căreia administratorul are o vizibilitate foarte bună asupra următoarelor: numărului de fani, numărul persoanelor care au văzut o postare, numărul persoanelor care au comentat despre pagină sau postări, paginile accesate cel mai adesea și date demografice despre utilizatori (vârsta, localitatea etc.).

3.4. Comunicare politică în rețeaua de socializare Facebook

În cercetarea realizată de Marika Steenkamp și Nathalie Hyde-Clarke s-a tratat folosirea rețelei de socializare Facebook în Africa de Sud pentru comentarii politice de la utilizatori. În această cercetare, autoarele au vorbit despre influența pe care o are Facebook asupra publicului și au identificat patru ipoteze, și anume:

Rețeaua de socializare Facebook este folosită ca un canal de comunicare politică și are mecanisme diferite față de comunicarea prin media tradiționale;

Facebook oferă mijloace noi de recepționare a publicului;

Interacțiunea politică este facilitată de pagina de Facebook a partidului politic și astfel se creează un nou model de comunicare în două direcții;

Datorită rețelei Facebook participarea în comunicarea politică a opiniei publice a crescut.

Prin această cercetare autoarele au demonstrat că platforma Facebook “nu este mediată și nu are granițele mass-media tradiționale, ceea ce înseamnă că partidele au acces direct cu mai multe persoane decât au avut vreodată”. De asemenea, au remarcat și faptul că pe platforma Facebook mesajele politice nu sunt filtrate, așa cum se filtrează în mass-media tradiționale și platforma este folosită pentru interacțiunea cu publicul-țintă sau cu un public care nu era luat în vizor în strategiile de comunicare politică.

Deoarece utilizatorii au înțeles importanța platformei Facebook, aceștia o folosesc la maximum prin comentarea problemelor de interes public sau prin dezbaterea în comunitățile online a campaniilor politice și a acțiunilor și mesajelor de la candidați, chiar dacă nu primesc un răspuns de la partidele politice. Politicienii însă nu exploatează la maximum facilitățile acestei unelte, nu participă la dezbateri politice online și comunică cu publicul unidirecțional. Au înțeles însă că prin platforma Facebook își pot promova imaginea sau altfel spus reputația. Diana-Maria Cișmaru vorbește în cartea ei despre “managementul reputației”, despre faptul că termenul de “imagine” se transformă în “reputație”, care este partea mai vizibilă a imaginii, “în ipostaza în care publicurile nu mai receptează imagine ape dimensiunile ei multiple, ci receptează numai aspectele cheie și cele mai vizibile (audiențele devin din ce în ce mai superficiale, în condițiile abundenței informaționale)”. Pe Facebook nu putem evalua toate dimensiunile imaginii politicienilor, dar putem să urmărim cele mai vizibile aspecte ale imaginii acestora, adică reputația, prin dezbateri, comentarii primate de la utilizatori, fotografii sau clipuri video publicate pe paginile lor.

Chiar dacă mediul real este cel în care au loc acțiunile unui actor politic, “mediul online este cel care consemnează, filtrează și traduce în efecte la nivel de imagine aceste acțiuni”. Mediul online a început să fie folosit din ce în ce mai mult de utilizatori. Facebook a devenit unul dintre cele mai populare unelte pentru găsirea de informații despre actorii politici.

3.5. Electoratul online și liderii de opinie

Fiecare utilizator din electoratul online deține un profil pe platforma Facebook pe care poate posta fotografii, clipuri video și link-uri, poate adera la grupuri care au aceleași interese și opinii ca ale lui.

Profilul unui utilizator conține foarte multe informații care pot fi folosite de către echipele de campanie electorală pentru crearea unor mesaje personalizate, care să îi satisfacă utilizatorului nevoile și să-i trezească interesul față de un actor politic. Astfel, echipele de campanie se folosesc de următoarele informații de pe profilul utilizatorului pentru a crea o comunicare cât mai eficientă cu acesta: vârsta, domiciliul, locul nașterii, locurile de muncă, studiile, limbi cunoscute, orientarea religioasă, relația civilă, paginile de Facebook pe care le apreciază, cărți citite, hobby-urile, filme și emisiuni vizionate, locuri vizitate, fotografiile pe care aceștia le postează, datele de contact, grupurile și comunitățile din care face parte și comentariile acestuia. Un actor politic care vrea să convingă electoratul, trebuie mai întâi să-l cunoască și acest lucru poate fi făcut mult mai ușor datorită rețelei de socializare Facebook, decât în cazul electoratului offline.

Rețeaua de socializare Facebook este foarte eficientă în cazul liderilor de opinie online. Așa cum afirmă Mark Granovetter, deoarece liderii de opinie online au foarte multe legături puternice în rețeaua lor, aceștia au o influență mult mai mare asupra electoratului decât liderii de opinie tradiționali.

Liderii de opinie online sunt fani ai paginii de Facebook a actorului politic, îi urmăresc activitatea, comentează acțiunile și mesajele acestuia și le dezbat cu alți utilizatori atât pe profilul personal cât și în cadrul grupurilor sau comunităților online. Liderii de opinie online devin persoane foarte importante pentru actorii politici, deoarece aceștia au o influență foarte mare în grupul lor și propagă mai departe în mod pozitiv mesajele actorilor politici.

3.6. Feedback-ul publicului online pe Facebook

Spre deosebire de feedback-ul din partea electoratului în cazul comunicării politice tradiționale care este întârziat sau inexistent, feedback-ul pe Facebook este unul foarte rapid și vizibil multor utilizatori online.

Fiecare utilizator și mai ales fiecare actor politic vrea să se facă cât mai plăcut. Un politician poate trece de la statutul de personaj plăcut la statutul de personaj neplăcut sau invers în funcție de cât de bine este pusă la punct strategia de comunicare și promovare. În acest caz, interacțiunea dintre utilizatori și actorul politic este foarte importantă. Horia Mihai Bădău afirmă că “în urma schimburilor și a interacțiunilor repetate, vizitatorii accidentali se pot transforma în vizitatori fideli și apoi în vectori de comunicare foarte valoroși”.

Platforma Facebook oferă trei metode de oferire a feedback-ului, după cum urmează:

Like-ul – butonul like reprezentat de o mână cu degetul mare orientat în sus și a fost adăugat pe platforma Facebook în februarie 2009. Potrivit platformei Facebook, butonul like “este cel mai rapid mod care permite utilizatorilor să partajeze conținutul cu prietenii de pe Facebook. Un singur click pe butonul like pe pagina unui alt utilizator, va duce la apariția unei noi știri în fluxul de știri al prietenilor utilizatorului, alături de o notificare către furnizorul inițial al conținutului”. Butonul like este folosit și pentru aderarea la o pagină de Facebook și acest lucru permite utilizatorului să urmărească pagina respectivă și să primească mesaje postate pe pagină.

Comentariul – această metodă de interacțiune permite utilizatorilor să comenteze conținutul postat de alți utilizatori pe profilul paginii Facebook. Comentariul este o formă de feedback mult mai clară și mai ușor de analizat de către actorii politici.

Redistribuirea (Share) – butonul share “permite utilizatorilor să adauge un mesaj personalizat legăturilor înainte să le posteze pe profilul lor și implicit în grupul lor social”. În comunicarea politică, această unealtă ajută la redistribuirea mesajului politic în grupurile și comunitățile sociale si astfel se oferă posibilitatea utilizatorilor de a dezbate mesajul politic.

Aceste trei metode de feedback pe Facebook cresc gradul de implicare al utilizatorilor și de asemenea pot iniția o dezbatere amplă în jurul unui singur mesaj politic. Moira Burke afirmă într-un studiu despre impactul psihosocial al rețelei Facebook că “dacă folosești Facebook ca să comunici cu oamenii – prin folosirea butonului like, comment sau share la o postare a unui prieten – îți poate crește capitalul de imagine”. De asemenea Moira Burke afirmă că mesajele personalizate, pe care le denumește “mesaje compuse” sunt mult mai eficiente decât comunicarea de tip “un click”, adică folosirea doar a butonului like.

IV. INFLUENȚA FACEBOOK ÎN TURUL AL DOILEA AL ALEGERILOR PREZIDENȚIALE DIN 2014

4.1. Obiectivele cercetării

O1: Analiza felului în care este transmis mesajul politic de la politicieni spre utilizatorii online

O2: Analiza celor mai comentate mesaje

O3: Analiza evoluției numărului de fani în urma postărilor online

O4: Impactul mesajului politic asupra utilizatorilor

4.2. Ipoteze

De completat

4.3. Metode de cercetare folosite

Ne vom axa pe metoda cercetării cantitative, și anume vom pune în balanță cantitatea mesajelor folosite. Vom analiza tipul de activitate al actorului politic și vom vedea care sunt reacțiile utilizatorilor în funcție de postările de pe pagina de Facebook.

Am făcut o analiză comparativă, atât asupra activității actorilor politici, cât și asupra reacțiilor fanilor de pe paginile de Facebook ale candidaților Partidului Național Liberal (PNL) și Partidului Social Democrat (PSD) din turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2014, din perioada 10 – 16 noiembrie.

4. 4. Analiza paginii de Facebook a candidatului PNL, Klaus Iohannis

4.4.1. Prezentarea Profilului de Facebook al lui Klaus Iohannis

Candidatul la prezidențiale din partea Partidului Național Liberal are o pagină de persoană publică pe rețeaua de socializare Facebook. Numărul actual al fanilor este 1.5 milioane. În ceea ce privește descrierea sa ca persoană publică, candidatul din 2014, Klaus Iohannis a optat pentru un rezumat al activității sale profesionale respectiv: data nașterii, locul nașterii, cursurile urmate, începuturile sale profesionale, cele mai importante realizări din punct de vedere profesional. Amintim aici acordarea titlului de „Capitală Europeană a Culturii”, Sibiului, în anul 2007 . „Sibiul este, pentru mine, un univers la scară mică, este oglinda a ceea ce îmi doresc eu pentru România. Este un oraș curat, prosper și atractiv, este exemplul viu și dovada clară că se poate.”.

Descrierea mai cuprinde actualmente și un mesaj postat în calitatea sa de președinte al României. „Astăzi, în calitate de președinte ales al românilor, port o imensă onoare. Port, de asemenea, o uriașă responsabilitate – aceea de a aduce România pe drumul drept, de a o transforma într-un stat de drept autentic, prosper și demn. Îmi doresc ca fiecare român să se simtă în țara lui ca acasă, o casă pe care o iubești și de care ești mândru.”.

În ceea ce privește multimedia, actualul președinte a optat pentru fotografii care ilustrează parcursul său profesional. Găsim așadar pe profilul său 85 de albume din perioada în care acesta era primar al municipiului Sibiu, din perioada alegerilor prezidențiale și nu în ultimul rând, albume actuale care arată activitatea sa de președinte. În timpul campaniei prezidențiale din octombrie – noiembrie 2014, pe pagina de Facebook au apărut 74 de albume foto de la întâlnirile pe care le-a avut cu românii din aproape toate județele țării, dar și albume de la evenimentele la care a participat.

De asemenea, mai întâlnim aici 73 de clipuri video împărțite tot în funcție de activitatea sa profesională în calitate de această dată de candidat la prezidențiale și de președinte al României. Cele mai multe clipuri, 47, sunt din perioada campaniei electorale. Se poate observa durata scurtă a clipurilor, formă adecvată pentru mediul online.

La secțiunea Aprecieri, observăm evoluția numărului de fani a actualului șef de stat. Klaus Iohannis a acumulat până acum 1.567.000 de mii de fani. Conform ultimelor date, sunt aproape 51 de mii de persoane care discută despre Klaus Iohannis, el având o creștere a numărului de fani de 0,5 la sută pe săptămână.

Ca o vedere de ansamblu, pagina sa de Facebook nu este una complexă. Având în vedere că nu există aprecieri ale actorului politic din punct de vedere al filmelor, muzicii sau al diverselor pagini de Facebook, semn că actorul politic folosește pagina de Facebook doar cu scopul de a comunica și de a ține pasul cu evoluția online-ului în România. Tot ce găsim sunt mesaje, clipuri și poze, cu alte cuvinte, o modalitate curată de promovare.

4.4.2. Numărul postărilor

Klaus Iohannis a mers pe un discurs simplu, lipsit de persuasiune. A preferat să-și atragă publicul de pe Facebook într-un mod aparte:

Nu i-a încărcat din punct de vedere informațional

Majoritatea postărilor au fost legate de schimbarea fotografiilor de profil și de copertă

S-a apropiat de public postând fotografii cu vizitele pe care le-a făcut în campania electorală

A postat video-uri cu mesaje pentru români, apropiindu-se mai mult de votanți

A avut un video de prezentare a sa ca și candidat

Cele mai multe postări au fost în ziua alegerilor, pe 16 noiembrie. Cele șapte postări au adunat zeci de mii de like-uri

Discursul său pe rețeaua de socializare nu pare fi așadar unul insistent și nici foarte elaborat din punct de vedere grafic. Nu se poate spune că în campania electorală, echipa care s-a ocupat de promovarea candidatului Klaus Iohannis, a insistat foarte mult asupra evoluției pe Facebook. Din contră, majoritatea fotografiilor sunt aproape identice, conțin același mesaj, pare, mai degrabă un discurs lipsit de culoare, menit să îndepărteze mai degrabă publicul.

Candidatul dreptei a avut cel mai mult de câștigat la capitolul fotografii din campania electorală, fotografii care sugerează implicarea sa în alegerea votanților. A pozat ca un candidat care este aproape de oameni, căruia îi place în mijlocul oamenilor, deși înainte Klaus Iohannis nu a avut posibilitatea să participe la mitinguri. Asta arată calitatea sa umană, lucru surprins prin intermediul profilului de Facebook.

4.4.3. Evoluția numărului de fani în turul al doilea al alegerilor prezidențiale

Turul al doilea al alegerilor prezidențiale a fost punctul culminant al candidatului Klaus Iohannis, iar acest lucru s-a văzut în primul rând în evoluția numărului de fani pe rețeaua de socializare.

O analiză a Mediafax Research & Monitoring, arată clar care a fost evoluția simpatizanților celor doi candidați pe pofilele de Facebook. La o primă vedere constatăm că și pe Facebook s-a văzut rezultatul final al alegerilor prezidențiale. Mai exact, în seara în care s-a dat rezultatul votului, Klaus Iohannis a adunat 874.844 fani, un procent de 55%, iar Victor Ponta a ajuns la 715.332 de simpatizanți, 45%, din numărul total de fani din acea perioadă.

(de adăugat Figura + Sursa).

Conform cercetării, cea mai relevantă evoluție a numărului de fani s-a văzut în ultima săptămână de campanie, respectiv 10 – 16 noiembrie. Klaus Ioannis a pornit de la 521.825 de fani la începutul ultimei săptămâni de campanie. În duminica alegerilor însă candidatul dreptei a ajuns la 874.844 de fani (de calculat procentajul).

Per total, candidatul Iohannis a adunat în turul doi al prezidențialelor în jur de 10.000 de fani pe zi, asta în contextul în care Victor Ponta, deja cu un istoric al postărilor pe Facebook foarte detaliat, aduna cam 2.000 de fani zilnic. Diferența este considerabil mai mare. Candidatul Iohannis a evoluat astfel în special datorită utilizatorilor online.

Klaus Iohannis a început să câștige teren imediat după confruntarea televizată de pe 12 noiembrie. Dacă, acum o lună, Victor Ponta acumula 550.000 de fani, cu jumătate mai mulți fată de candidatul dreptei, după dezbatere, Klaus Iohannis și-a mărit numărul de fani cu 20.000, în timp ce premierul acumulase doar 3.000 de fani în plus.

Klaus Iohannis l-a depășit pe contracandidatul său chiar în ziua votului. După ce a câștigat 50.000 de fani în ziua de sâmbătă, 15 noiembrie. Astfel că în următoarea zi, candidatul dreptei reușește să-l depășească pe contracandidatul său, Victor Ponta.

4.4.4. Tipuri de postări

În toate cele două săptămâni de campanie electorală, în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, Klaus Iohannis a avut 48 de postări pe profilul său de Facebook. La o primă vedere, observăm că politicianul s-a axat îndeosebi pe elemente ce țin de multimedia. Mai exact, majoritatea postărilor sale au fost din categoria foto-video. (tabel total postări, foto-video, mesaje, plăcintă). El a preferat postări simple, unele dintre ele evidențiind chiar timpul rămas până la ziua alegerilor. În total, cele 48 de postări au adunat peste 2.100. 000 de like-uri.

Candidatul dreptei nu a avut postări atunci când au avut loc zile de naștere a unor personalități importante din România, nu a postat nici atunci când în țară au avut loc evenimente importante, în schimb a avut o serie de mesaje politice.

Cea mai apreciată postare, a adunat peste 306 mii de like-uri, o simplă fotografie de profil (eventual foto inserată) în care candidatul dreptei apare zâmbind după câștigarea alegerilor prezidențiale. Fotografia a adunat de asemenea aproape 11 mii de comentarii, majoritatea pozitive, la adresa noului președinte, dar și peste opt mii de share-uri. Este practic fotografia care anunța triumful candidatului dreptei, expresia feței sugerând asta.

Următoarea în clasament este o altă fotografie, de această dată de copertă, care a adunat aproape 218 mii de aprecieri. Elementul media este însoțit de un mesaj sugestiv: „Am câștigat, ne luăm țara înapoi!” (de adăugat referință). Este un mesaj destinat în special votanților care l-au avut pe Klaus Iohannis ca opțiune.

Cea mai impresionantă este însă o altă poză de copertă care este postată pe pagina de Facebook a actualului președinte. Poza care a adunat peste 132 de mii de like-uri pare a fi destinat exclusiv mobilizării utilizatorilor online în ziua alegerilor. Drept urmare, poza conține următorul mesaj: „Ați scris istorie! Pentru prima dată online-ul a făcut diferența.” (de adăugat referință). Este practic mesajul de mulțumire al actualului președinte pentru mobilizarea online din ziua alegerilor, dar și din ziua campaniei electorale. Prin această postare, Klaus Iohannis apare din nou ca un candidat care arată că este aproape de oameni. El a câștigat prin simplitate, dar și datorită laturii sale umane.

Observăm că cele mai multe postări de pe pagina de Facebook a candidatului de dreapta apar în ziua alegerilor prezidențiale. Cele șapte postări care conțin fotografii și un video cu români care au stat la coadă în diverse orașe ale Europei pentru a vota și mesaje de susținere. De remarcat aici este timpul de discurs folosit de președinte. La postarea video, care a adunat peste 43 de mii de like-uri, mesajul lui Klaus Iohannis a fost din nou aproape de utilizatori: „Peste 3.000 de oameni la Paris, peste 2.500 la Munchen, foarte mulți la Bologna și Torino și în mai multe alte orașe din lume, oameni care vor să voteze! Este o prezență uriașă, dar, din păcate, o organizare defectuoasă. Îi rog pe cei care stau la coadă la secțiile de vot din diaspora să sune acasă și să le spună tuturor ce li se întâmplă! Îi rog, de asemenea, pe români să voteze în locul celor care nu o pot face din cauza organizării defectuoase! Sunt 100% alături de voi și fac tot ce-mi stă în putință pentru a-i face să vă respecte drepturile!” (de adăugat referință). Mesajul, dincolo de latura sa umană, este și unul electoral. Este un mesaj adresat oamenilor, dar în același timp politicienilor care s-au ocupat de organizarea alegerilor în străinătate. Mai concret, mesajul este unul politic și pentru că, indirect, este adresat și contracandidatului său Victor Ponta, care ocupând și funcția de premier, a avut sarcina de a se ocupa de organizarea alegerilor. Cele câteva elemente din mesaj „sunt 100% alături de voi” arată ținta pe care a folosit-o Klaus Iohannis, aceea de a fi aproape de români. Este o strategie des utilizată în campaniile electorale, iar actualul președinte și-a folosit asul din mânecă pentru a-l doborî pe contracandidatul său.

O altă postare care atrage atenția tot în ziua alegerilor este videoclipul candidatului Klaus Iohannis în care face primele declarații în calitate de președinte ales al românilor. Acest video însoțit de mesajul „Dragi români, ați fost niște eroi astăzi!” (de adăugat referință) a reușit să adune aproape 142.000 de like-uri și să fie distribuit de peste 6.500 de utilizatori. Este din nou un mesaj și o declarație adresată românilor care au votat, un mesaj deja tipic pentru Klaus Iohannis, un mesaj care pătrunde.

Nu trebuie trecută cu vederea nici postarea de pe 15 noiembrie în care Klaus Iohannis face un îndemn la vot. Elementul media este și de această dată însoțit de un mesaj care conține cuvinte ca „dragi”, ”face diferența”, „Dragi români, mergeți la vot! Votul vostru poate face diferența! Și înainte de a vota, puneți-vă întrebarea: Vă merge mai bine de când este Victor Ponta prim-ministru?" (de adăugat referință). Pe lângă cuvintele cheie pe care le întâlnim aproape în fiecare postare de pe pagina oficială a lui Klaus Iohannis, găsim aici și un element negativ, și anume mesajul indirect împotriva contracandidatului său. Este din nou o strategie menită să instige utilizatorii să comenteze, să se implice pe rețeaua de socializare. Este practic un punct de pornire pentru utilizatori. Postarea a reușit să adune peste 44 de mii de like-uri și de 7.850 de persoane.

Fig.

Seria de postări politice poate fi observată însă pe tot parcursul celor două săptămâni de campanie electorală puternică. Klaus Iohannis își folosește astfel de mai multe ori asul din mânecă și anume atacurile împotriva contracandidatului său care are dezavantajul de a fi un candidat-premier. „Biroul Electoral Central a reconfirmat că se pot înființa secții de votare suplimentare în diaspora dacă se dorește acest lucru. Ca atare, domnule Ponta, chemați-l pe ministrul de Externe să rezolve aceste probleme!”. (de adăugat 13.11.2014 link), „Domnule Ponta, i-a prostit oare Băsescu pe români când v-a pus prim-ministru? Fiindcă pe mine m-a refuzat. Pe dumneavoastră v-a numit!” (de adăugat 13 noiembrie, link). “Candidatul Victor Ponta este un pericol pentru democrația din România. Mă întreb: dacă acum pune în pericol dreptul la vot, oare ce alte drepturi fundamentale va mai periclita?” (de adăugat 8 noiembrie, link).

Mai mult, candidatul dreptei are și o serie de mesaje împotriva celor care s-au ocupat de campania electorală a lui Victor Ponta. O postare din 13 noiembrie care a adunat aproape 24 de mii de like-uri ne arată acest lucru: „Întreaga campanie a PSD-ului este gândită ca o campanie anti Iohannis, dar la un nivel extrem de jos.” (de adăugat link).

Așadar, se poate observa în urma postărilor că și Klaus Iohannis este un jucător în campania electorală. Pe lângă strategia de a fi cât mai aproape de oameni prin postările sale, candidatul dreptei nu uită să își denigreze și contracandidatul. Este un joc politic de ambele părți.

4.4.5. Reacțiile utilizatorilor

La o primă vedere, observăm că majoritatea comentariilor rezultate în urma postărilor candidatului Klaus Iohannis sunt pozitive, semn că imaginea sa în Social Media este una bună. Majoritatea utilizatorilor sunt jurnaliști, români din țară și de peste granițe care sunt în câmpul muncii și studenți. Klaus Iohannis câștigă mult teren datorită comentariilor.

Așadar, cele 48 de postări ale sale din timpul campaniei electorale din turul al doilea al alegerilor prezidențiale au adunat în total peste 100 de mii de comentarii. Amintim aici postarea care a acumulat cel mai mare număr de comentarii, 17.000, o postare din ziua alegerilor prezidențiale. Elementul media conține un mesaj menit să atragă utilizatorii supărați pe ceea ce se întâmplă în țara lor. Mesajul „Am câștigat, ne luăm țara înapoi!” a avut un impact puternic asupra utilizatorilor.

Amintim de asemenea câțiva utilizatori nelipsiți: Claudiu Muntean, Bălan Cristian, Proconsul, Cristina Manea, Mihai Ștefan Mocanu, Rebeca Ardelean. Aceștia sunt aproape nelipsiți aproape la fiecare postare a candidatului de dreapta. Un exemplu ar fi mesajul lui Claudiu Muntean care în ziua alegerilor precizează: „Klaus Iohannis nu este răul cel mai mic, ci binele pur și simplu. Klaus Iohannis poate fi pentru cetățenii României cel mai frumos cadou de Crăciun.” Comentariul său pozitiv a adunat la rândul său peste 800 de aprecieri din partea celorlalți utilizatori. Este astfel genul de mesaj care influențează masele, care transmite mai departe și provoacă restul utilizatorilor de Facebook să acționeze. Acesta este marele câștig al lui Klaus Iohannis pe Social Media, acela că a influențat liderii de opinie care au transmis mai departe. Un alt exemplu, de această dată din categoria informațională este cel al utilizatorului Cătălin Mogoșeanu pe data de 16 noiembrie: „Singura soluție este ca fiecare român care stă la coadă să trimită acasă SMS-uri la rude și la prieteni cu textul <Vă rog să votați pentru mine Klaus Iohannis, eu am fost împiedicat de autoritățile statului să o fac>”. Vedem așadar că utilizatorul transmite practic mesajul postat de Klaus Iohannis în aceeași zi. Utilizatorul este lider de opinie și influențează masele. Din nou, avem un utilizator care a adunat peste 300 de like-uri la simplul său comentariu.

4.4.6. Analiza SWOT

Puncte tari

Dat fiind faptul că profilul lui Klaus Iohannis a reușit să adune în urma campaniei electorale un număr mai mare de aprecieri pe pagină, este clar că au existat anumite puncte tari care au făcut diferența în comparație cu profilul de Facebook al candidatului Victor Ponta.

Calitatea discursului folosit pentru postări. Klaus Iohannis câștigă datorită discursului uman pe care îl folosește. El reușește astfel să se apropie de oameni folosind sintagme ca „dragi români”, arătându-și astfel apropierea de utilizatori.

Klaus Iohannis folosește multe elemente media în discursul său de pe pagina de Facebook. Majoritatea postărilor sale sunt clipuri video sau fotografii menite să exprime ceea ce vrea să le transmită utilizatorilor.

Postările sale au avut în majoritatea cazurilor un feedback pozitiv din partea utilizatorilor. Mesajele au fost unele de încurajare. El a reușit să obțină peste 100 de mii de comentarii în timpul campaniei electorale

De remarcat este și numărul distribuirilor. Peste 400 de mii de utilizatori i-au distribuit postările, majoritatea dintre ei fiind votanți.

Folosirea unui număr redus de contra-atacuri la adresa lui Victor Ponta. În campania electorală de pe pagina sa de Facebook, Klaus Iohannis s-a axat îndeosebi pe un discurs pozitiv. Doar în trei dintre situații a atacat guvernarea lui Victor Ponta, folosindu-se astfel de calitatea de premier a contracandidatului său.

A avut un număr mai mare de postări în ultima zi de campanie față de contracandidatul său care a avut o singură postare, referitoare la declarația sa din momentul votului.

A avut un clip special de promovare în timpul campaniei electorale. Calitatea sa și mesajul transmis a atras un număr relevant de simpatizanți.

A avut un clip în care a cântat imnul României. Clipul a avut un impact considerabil asupra publicului online.(mai adaug număr de like, comment, share) A fost din nou o bună variantă de a se apropia de români prin patriotism.

Puncte slabe

Profilul de Facebook al candidatului Klaus Iohannis nu are un istoric relevant. El are pagina de Facebook din aprilie 2014, practic cu câteva luni înainte de începerea campaniei electorale.

În timpul campaniei electorale, profilul său de Facebook nu oferea prea multe detalii utilizatorilor ceea ce este un dezavantaj având în vedere poziția sa de candidat la alegerile prezidențiale din România

Dintr-un anumit punct de vedere poate reprezenta un dezavantaj și faptul că nu a răspuns atacurilor politice din partea contracandidatului său.

Nu a insistat foarte mult pe dezvăluirea vieții sale personale, în general transparența atrage un număr mai mare de utilizatori, respectiv de votanți.

Amenințări

În turul al doilea al alegerilor prezidențiale singura amenințare online a candidatului Klaus Iohannis a fost pagina de Facebook a contracandidatului său, Victor Ponta. Istoria paginii de Facebook a candidatului de stânga, numărul de postări și tipul de discurs au fost principalele lucruri care au făcut diferența între cele două profile de Facebook. Klaus Iohannis a trebuit practic să îl ajungă din urmă pe contracandidatul său și pe plan online.

Oportunități

Klaus Iohannis ar fi trebuit de la începutul deschiderii paginii oficiale de Facebook să insiste asupra dinamizării și în această direcție

Postările de pe pagina sa de Facebook ar fi trebuit să conțină încurajări oficiale și din partea altor personalități din România

Se simte nevoia unei implicări a lui Klaus Iohannis în ceea ce privește feedback-ul dat către utilizatori

Postările sale ar trebui să fie mai interactive pentru a atrage un număr mai mare de utilizatori.

4.5. Analiza paginii de Facebook a candidatului Victor Ponta

La o primă vedere se poate observa că pagina de Facebook a candidatului la prezidențialele din 2014 este una foarte dinamică. Conține multe elemente grafice, media, dar și un content considerabil. Este primul semn că Victor Ponta pune accent pe Social Media și pe utilizatorii de pe rețeaua de socializare Facebook. Fiind un candidat cu o vârstă tânără, candidatul de stânga arată astfel că este în pas cu modernitatea.

4.5.1. Prezentarea Profilului de Facebook al lui Victor Ponta

Candidatul Victor Ponta are în acest moment peste 755 de mii de fani, numărul de fani crescând cu 0,7% pe săptămână. Pagina sa oficială de Facebook are un istoric bine consacrat, datează din 2010 când nu era premierul României.

Datele furnizate pe pagina sa ne oferă informații bibliografice exacte. (de adăugat referință). Aflăm așadar că Victor Ponta s-a născut în 20 septembrie 1972 în Baia de Fier și actualmente este președintele Partidului Social Democrat. Observăm, de asemenea, că premierul are și câteva cărți preferate. Amintim: Umberto Eco "Baudolino", Mika Waltari "Amanții din Bizanț" și Mario Vargas Llosa " Peștele în Apă". Aflăm de asemenea că premierul este căsătorit și este de origine creștină și că preferă posturi TV ca: BBC World News, CNN News, Antena 3, Romania TV. Interesantă este însă și propria descriere folosită de Victor Ponta pe pagina sa de Facebook:

„M-am născut în România, am crescut aici, unde este familia mea, unde sunt prietenii mei, aici unde m-au educat profesorii cărora le voi fi dator toata viața. România este o țară foarte frumoasă – nu îmi pot imagina o viață în altă parte. Sunt căsătorit cu Daciana și am o familie frumoasă. Andrei și Irina reprezintă cea mai mare realizare a vieții mele, îi iubesc și sunt foarte mândru de ei! Ca orice tată, vreau să-i îndrept către un drum corect în viață și să-i ajut să nu facă greșeli. Sportul este marea pasiune a vieții mele. Am fost campion național la două discipline foarte diferite – baschet și raliu – și mă mândresc cu asta! Cred că cel mai important pentru România este să ne ocupăm locul de cinste în lume și să nu ne mai gândim la noi ca la niște victime, pentru că suntem tara cu cel mai mare potențial din regiunea aceasta a Europei. Rămâne doar ca noi să demonstrăm asta prin tot ce facem, să muncim împreună, să ne ajutăm la nevoie. De asemenea, vreau să fim alături de frații noștri din Republica Moldova! Și vreau să ne recunoaștem valorile și să le celebrăm, pentru că avem campioni în multe domenii, de la sport până la olimpiadele școlare internaționale, avem artiști, cercetători, medici remarcabili. Suntem români și vreau să ne mândrim cu asta! Uniți putem avea o țară puternică!" (de adăugat link)

Descrierea curpinde o analiză de ansamblu a laturei umane și politice ale lui Victor Ponta. Pe de o parte, candidatul de stânga încearcă să-și creeze o imagine de politician familist, creionând și o serie de aspecte care țin de pasiunile sale. Mai mult decât atât, el înglobează mesajele politice pe care le utilizează și în campania sa electorală: "Vreau să fim alături de frații noștri din Republica Moldova! ", "Suntem români și vreau să ne mândrim cu asta!".

Observăm că pe pagina de Facebook a candidatului Victor Ponta apare o poză de profil cu tentă electorală, ceea ce este însă și mai interesant este poza de copertă care indică ideea de evoluție în sondaje. (de adăugat Link + poza eventual)

La capitolul elemente media, Victor Ponta are pe pagina sa de Facebook peste 400 de poze, este un lucru relativ normal, având în vedere deschiderea paginii în urmă cu cinci ani. Majoritatea fotografiilor sunt de la evenimentele la care Victor Ponta a participat, fie electorale, fie în calitatea sa de premier. De evidențiat sunt însă și pozele care îi justifică din nou calitatea de politician familist și anume pozele în care apare alături de soția și cei doi copii ai săi.

Observăm un element distinct pe pagina oficială a candidatului de stânga, semn că ține pasul cu evoluția mediului online. El invită utilizatorii să folosească trei aplicații: "O nouă viziune pentru România", "Consiliază-l pe premier" și "Mândru că sunt român". Toate acestea sunt menite să atragă cât mai mulți utilizatori. Victor Ponta vrea practic să demonstreze că este un politician transparent, deschis comunicării cu utilizatorii.

Până și aprecierile de pe pagina sa de Facebook sunt cu tentă politică. Premierul apreciază Partidul Social European și Guvernul României. Nu se dezice de interesele sale politice.

4.5.2. Numărul postărilor

În timpul celor două săptămâni de campanie electorală din turul al doilea al alegerilor prezidențiale, Victor Ponta a avut 51 de postări. Majoritatea postărilor au fost mesaje electorale însoțite de câte un element media, fie foto, fie video.

La o primă vedere, observă că cele mai multe postări le-a avut candidatul de stânga cu o zi înainte de alegeri, pe 15 noiembrie. Cele opt postări au fost fotografii postate de Victor Ponta cu diverse mesaje de susținere din partea cetățenilor.

Un număr mai mare de postări s-a înregistrat în zilele de 12, 13 și 14 noiembrie, câte șase în fiecare zi. Putem aprecia astfel faptul că Victor Ponta și-a intensificat postările pe pagina de Facebook înaintea de ziua votului, probabil în speranța că în acest mod își va mări numărul de alegători. Candidatul de stânga a insistat foarte mult pe opinia celor din jur vis a vis de participarea sa la prezidențiale. A dus așadar o campanie destul de dinamică și pe pagina sa de Facebook. A fost de asemenea un candidat judecător din acest punct de vedere și a încercat să atragă mediul online de partea sa.

4.5.3. Evoluția numărului de fani în turul al doilea al alegerilor prezidențiale

Per total, evoluția numărului de fani pe pagina oficială de Facebook a candidatului Victor Ponta a fost relativ constantă, lucru care nu l-a ajutat însă foarte mult deoarece, în noaptea dinaintea alegerilor prezidențiale, el a fost depășit de contracandidatul său, Klaus Iohannis în ceea ce privește numărul de fani.

Astfel, confom analizei realizate de Mediafax Researh & Monitoring (să adaug referință), Victor Ponta a pornit la drum în ultima săptămână de campanie (10-16 noiembrie) cu un număr de 665.071 fani, având până în ultima zi de campanie o ușoară creștere din acest punct de vedere, ajungând la 715.332 de mii de fani. Conform cercetării se observă clar că rețeaua Facebook a avut un rol extrem de important în răsturnarea procentajului la vot.

Victor Ponta a avut un număr mai mare de mesaje, dar cu toate acestea impactul asupra utilizatorilor a fost mai mic. (de calculat în săptămâna 10-16, like-uri, comentarii, postări) + calcul angajamentul fanilor.

Un alt lucru curios și demn de menționat este cel al vârstei medii a simpatizanților. Cercetarea Mediafax (de adăugat referință) arată că majoritatea celor care au comentat în timpul campaniei electorale din turul al doilea al alegerilor prezidențiale pe profilul candidatului Victor Ponta au fost tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. O consecvență se observă la raportul femei-bărbați, unde Victor Ponta are simpatizanți împărțiți în mod egal.

4.5.4. Tipuri de postări

Cele 51 de postări ale candidatului Victor Ponta pe pagina sa de Facebook cuprind atât mesaje pentru utilizatori cât și elemente media (foto sau video). Per total, acestea predomină. Sunt foarte puține postări care să conțină un mesaj simplu, o fotografie sau un video de sine stătător.

Pe toate cele 51 de postări din ultimele două săptămâni de campanie, Victor Ponta a câștigat peste 614 mii de like-uri, peste 80 de mii de comentarii, iar postările sale au fost distribuite de peste 57 de mii de utilizatori (de adăugat plăcintă cu procente). În postările sale, Victor Ponta s-a axat îndeosebi pe mesaje electorale. Discursul său a fost așadar unul strict politic, mesajele sale atacându-l în mod direct pe contracandidatul său pe Social Media. Asta a fost de altfel și strategia de campanie adoptată și în realitate, o campanie în ofensivă menită să denigreze complet imaginea lui Klaus Iohannis. Nu este greșit însă și asta pentru că, în general, politica românească adoptată o astfel de strategie. Este practic un amalgam de mesaje negative la adresa contracandidatului său, mesaje care de multe ori au stârnit la rândul lor, comentarii negative din partea utilizatorilor.

Interesantă este postarea din 13 noiembrie la care candidatul de stânga a adunat cel mai mare număr de distribuiri, 3.506, like-uri (peste 40.000) și comentarii (peste 11.000). Este o postare făcută din calitatea sa de premier: " Nu creștem nicio taxă. Nu schimbăm cota unică! Klaus Iohannis minte pentru voturi! Românii trebuie să știe că în anii viitori, taxele vor continua să scadă." (de adăugat referință). Este un mesaj dedicat utilizatorilor, un mesaj simplu menit să liniștească masele. Este o asigurare pe care candidatul o dă din postura sa de premier, dar nu omite să joace împotriva lui Klaus Iohannis acuzându-l de declarații mincinoase.

Premierul ține să ureze la mulți ani personalităților remarcabile din România sau primește mesaje de susținere din partea unor celebrități românești. O altă postare interesantă în acest sens care din nou a adunat un număr impresionant, este cea din 12 noiembrie. Drept urmare, postarea care a adunat cel mai mare număr de aprecieri, peste 34.000 de mii: "La mulți ani, Nadia Comăneci!" (de adăugat o fig). Este o postare simplă menită să-i atragă pe utilizatori și menită să-i apropie pe utilizatori. Comentariile pe care le primește însă sunt la adresa Nadiei Comăneci și nu la adresa sa. El se folosește practic de o imagine deja consacrată pentru a-și convinge utilizatorii.

O altă postare care a avut impact asupra utilizatorilor este una din 12 noiembrie, cu trei zile înainte de alegerile prezidențiale: „După 10 ani de dezbinare,

Victor Ponta a mers însă pe Social Media și pe un alt tip de campanie destinată oamenilor. 15 personalități: actori, politicieni, profesori oameni din lumea sportului, au apărut pe pagina de Facebook a candidatului de stânga cu mesajul: "Eu votez Victor Ponta" (de adăugat referință). Este din nou o strategie menită să atragă un număr cât mai mare de utilizatori și de aprecieri. Astfel, cele mai vizibile și apreciate postări sunt: Radu Beligan, Tudor Gheorghe, Matteo Renzi, Sorin Oprescu, George Ivașcu sau Raed Arafat. Postările cu numele și mesajele lor au adunat în total aproape 50 de mii de like-uri. A fost astfel o strategie bună de campanie pe Facebook și asta pentru că acești oameni sunt apreciați de români pentru performanțele lor. A folosi imagini deja consacrate este un mod de a atrage utilizatori.

De menționat sunt și postările lui Victor Ponta din cele două zile de alegeri prezidențiale, respectiv 2 noiembrie și 16 noiembrie, când premierul a avut câte un singur mesaj. Ambele mesaje au înglobat motivul votului său. Există o ușoară diferență de discurs. În postarea de pe 2 noiembrie, Victor Ponta mentionează: "Astăzi am votat pentru triumful suprem al faptei, pentru șansa noastră de a ne clădi viitorul. Eu astăzi am votat pentru România noastră!". Este un mesaj simplu, scurt, care dă încredere românilor în ceea ce privește viitorul. Postarea a adunat peste 11.000 de aprecieri, a avut aproape 900 de distribuiri și aproape 500 de comentarii. Pe de altă parte, postarea din 16 noiembrie a fost mult mai complexă. "Am votat astăzi pentru ca părinții și bunicii noștri să poată trăi într-o țară mai bună, care are grijă de ei. Am votat pentru ca toți copiii noștri să poată învăța și să poată avea un viitor în România. După 25 de ani de tranziție, vreau să nu mai fim o generație de sacrificiu, iar după ultimii 10 ani de ceartă și dezbinare să fim mai puternici împreună. Cred foarte mult în România și cred că Dumnezeu va ține cu noi să ni se împlinească toate gândurile bune!". De această dată, Victor Ponta, se referă la o gamă mai largă de categorii de oameni. Este și un mesaj politic, dar în același timp este un mesaj umanizat. Postarea a adunat peste 23 de mii de aprecieri, peste 5.000 de comentarii și peste 1.000 de distribuiri. Interesant este că ambele mesaje sunt însoțițe de video, dar și faptul că se observă o diferență clară în ceea ce privește impactul celor două mesaje. Astfel față de prima postare, cea de-a doua a reușit să adune un număr de două ori mai mare de aprecieri, de zeci ori mai mare de comentarii și aproape același număr de distribuiri. Impactul acesta este clar legat de faptul că turul al doilea al alegerilor prezidențiale a fost decisiv, iar atunci mobilizarea pe rețeaua de socializare a fost mai mare. În plus acestea au fost singurele postări ale candidatului Victor Ponta în cele două zile de alegeri prezidențiale.

4.5.5. Reacțiile utilizatorilor

De completat

4.5.6. Analiza SWOT

Puncte tari

Profilul de Facebook a candidatului la prezidențiale Victor Ponta datează încă din anul 2008, având un profil cu o anumită istorie, prezența candidatului de stânga în mediul online era deja una consacrată.

Calitatea sa de premier, l-a ajutat în ceea ce privește evoluția sa pe rețeaua de socializare Facebook. Unele postări au avut la bază deciziile pe care le-a luat în calitate de premier.

Majoritatea postărilor sale au fost însoțite de mesaje

A mers pe o campanie în care și-a atacat de cele mai multe ori candidatul. În România, acest tip de strategie este deja bine-cunoscută în timpul alegerilor de orice fel.

Victor Ponta a avut o campanie exclusiv online cu personalitățile care îi asigurau votul la alegerile prezidențiale din 16 noiembrie. Numele notorii ca Radu Beligan, Tudor Gheorghe sau Titi Aur l-au ajutat pe Victor Ponta să câștige utilizatorii de pe Facebook

Victor Ponta a arătat de asemenea că este în pasa cu evoluția din Social Media. El a creat aplicații speciale pentru a primi feedback din partea utilizatorilor.

Pagina sa de Facebook este dinamică, conține sute de elemente media, formându-și astfel o imagine completă în fața utilizatorilor.

Pagina sa oficială de Facebook oferă foarte multe detalii despre el ca personaj în societatea românească, un lucru bun pentru utilizatorii care vor să afle mai multe detalii despre candidatul Victor Ponta.

De asemenea, în postările sale, Victor Ponta oferă detalii și în ceea ce privește viața sa personală, transparența atrage utilizatori.

Puncte slabe

Victor Ponta a mers pe un discurs mai agresiv, în special la adresa contracandidatului său. Este și un lucru bun și un lucru rău pe de altă parte pentru că o campanie electorală agresivă îi poate întoarce pe utilizatori împotriva sa, mai ales pe cei din mediul online.

Candidatul de stânga nu a avut un discurs umanizat, nu s-a apropiat de utilizatori ci mai degrabă a preferat să își laude reușitele pe care le-a avut în calitate de premier.

Nu a participat activ la interacțiunea cu utilizatorii săi

A avut mai multe mesaje decât elemente media

Amenințări

Din nou avem același tip de amenințare în mediul online, pagina oficială de Facebook a contracandidatului său, Klaus Iohannis. Se vede clar diferența între cele două pagini de pe rețeaua de socializare și de asemenea competiția în ceea ce privește postările din timpul turului al doilea al alegerilor prezidențiale.

Oportunități

Victor Ponta ar fi trebuit să se axeze pe un discurs mai clar, mai cald, mai umanizat pentru a-și apropria utilizatorii.

Candidatul de stânga ar fi trebuit să utilizeze mai multe elemente media pe pagina sa de Facebook în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.

Victor Ponta ar fi trebuit, de asemenea să se bazeze și pe o serie de campanii pentru Social Media, campanii care să atragă mai mulți utilizatori.

Victor Ponta nu trebuia să se folosească în majoritatea cazurilor doar de reușitele pe care le-a trecut în revistă în calitatea sa de premier, ar fi trebui să spună utilizatorilor și ce ar face el dacă ar fi președintele României. Utilizatorii sunt interesați de viitor îndeosebi, nu de prezent sau de trecut.

4.6. Analiza comparativă a celor două pagini al candidaților la prezidențiale

O primă comparație este legată de paginile de Facebook a celor doi candidați. Victor Ponta are un profil construit de-alungul timpului. Practic, Victor Ponta are profilul de Facebook din anul 2008, în timp ce Klaus Iohannis are o pagină din aprilie 2014, chiar din anul campaniei electorale. Cu toate acestea, evoluția pe rețeaua de socializare a fost diferită pentru cei doi candidați. Victor Ponta și-a păstrat constanța în ceea ce privește numărul de aprecieri pe pagina de Facebook, în timp ce Klaus Iohannis a avut o crește spectaculoasă a numărului de fani. Mai exact, în seara în care s-a dat rezultatul votului, Klaus Iohannis a adunat 874.844 fani, un procent de 55%, iar Victor Ponta a ajuns la 715.332 de simpatizanți, 45%, din numărul total de fani din acea perioadă (de adăugat Figura + Sursa).

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE