Influenta Sistemului de Conducere Si a Conditiilor Climatice Asupra Cresterii Si Rodirii la Soiul Feteasca Regala

CUPRINS

CAPITOLUL 1

VITICULTURA : ISTORIC, DEZVOLTARE, IMPORTANȚĂ

1.1 Importanța viticulturii

Importanța viticulturii rezultă din principalele valențe ale sale între care se detașează cea de îndeletnicire tehnică, știință cu caracter sintetic și activițate didactică.

Importanța social-economică. Cultura viței de vie, ca ramură a agriculturii, se constituie într-o activițate productivă pentru un număr variat de oameni, în funcție de condițiile specifice ale fiecărei țări.

Mărimea suprafețelor, dotarea tehnică, gradul redus de mecanizare al unor lucrări, fac ca viticultura să constituie o sursă de existență atât pentru persoanele antrenate în mod direct în această activițate cât și pentru cele din sectoarele adiacente.

Valorificarea terenurilor slab productive. Vița de vie prezintă o capacitate mare de adaptare, fiind cultivată cu succes atât pe terenurile fertile cât și pe cele mai puțin fertile. Ea valorifică bine terenurile frământate, nisipurile (ex: podgoria Sadova – Corabia) dar și terenurile erodate. Este cazul centrelor viticole Pietroasele, Cotnari, Jidvei, Drăgășani, unde calitatea excepțională a vinurilor obținute se constituie într-un exemplu elocvent.

Stimularea producției industriale. Cultura viței de vie necesită cantități importante de pesticide, impulsionând producția și cercetarea în domeniu în vederea obținerii unor produse cât mai ecologice. Înființarea și întreținerea plantațiilor viticole reclamă existența unor materiale (spalieri, sârme, foarfeci ș.a.) dar și a unei sisteme de mașini corespunzătoare pentru care țările viticole se constituie într-o importantă piață de desfacere.

Furnizoare de materii prime. Strugurii sunt produsul principal al acestei îndeletniciri, ei constituind o sursă de materii prime pentru alte activități, direcția principală de valorificare a acestora constituind-o industria vinicolă (obținerea de vin, vermut, vinuri spumante și spumoase, distilate de vin ș.a.). Subprodusele fac și ele obiectul unor prelucrări ulterioare pentru a se obține ulei (din semințe) sau combustibil și îngrășăminte organice (din coarde).

Rolul peisagistic al cultivării viței de vie derivă din dorința de a îmbina utilul cu plăcutul. Verdeața care ne înconjoară mergând printr-o plantație viticolă, răcoarea bolților, frumusețea și rusticitatea peisajului fac din podgorii adevărate locuri generatoare de senzații stenice, binefăcătoare pentru trup și spirit.

Importanța alimentară. Prin compoziția chimică diversă produsele viti-vinicole nu pot să nu-și aducă un aport favorabil la bunul mers al metabolismului uman, după unii autori mustul strugurilor fiind considerat un lapte vegetal (Herpin citat de Valnet J., 1987).

Într-adevăr, zaharurile în forme ușor asimilabile, acizii organici, aminoacizii, dintre care 24 cu rol important în nutriția omului, conținutul deloc de neglijat în vițaminele C, B2 și A, aportul de potasiu, calciu, magneziu, mangan, fier ș.a. conferă strugurilor o valoare remineralizantă ridicată, cura de struguri și de must având efecte benefice în afecțiunile biliare, hepatice, cardiovasculare, pulmonare, renale ș.a.

Vinul, consumat în cantități moderate, printr-o serie de compuși chimici pe care-i conține (acizi organici, săruri minerale, glucide, vițamine, alcool ș.a.), asociat cu momentele de relaxare pe care, de obicei, le completează, manifestă o acțiune tonică generală, mărește rezistența la efort fizic și psihic, stimulează diureza și reduce riscul afecțiunilor de miocard.

1.2 Situația viticulturii pe plan mondial

Cultivarea viței de vie, în condiții de eficiență economică, este posibilă în arealele unde temperatura medie anuală se situează între 90C și 200C. Izoterma cu această din urmă valoare (200C) reprezintă hotarul natural dintre zona palmierului și cea a viței de vie ([NUME_REDACTAT] și colaboratorii, 1996).

Condițiile cele mai favorabile sunt întâlnite între 35-510 latitudine nordică, iar în emisfera australă între 25-380 latitudine sudică.

Branas J. (1971) – citat de Oșlobeanu M. și colaboratorii (1980), apreciază că viticultura s-a răspândit și înspre Ecuator sub forma unei benzi cuprinse între 100 latitudine nordică (Brazilia, Columbia, Venezuela) și 100 latitudine sudică (Peru) în cadrul unor areale în care vița de vie nu trece prin perioada de repaus relativ sau acesta este foarte scurt. În aceste regiuni se pot obține mai multe recolte pe an însă strugurii nu prezintă importanță pentru vinificație.

După datele [NUME_REDACTAT] al Viei și Vinului (O.I.V.) suprafața viticolă mondială a cunoscut o creștere continuă în perioada 1951-1980, an în care se constată o suprafață viticolă mondială de peste 10 milioane de hectare. Urmează o descreștere lentă până în anul 1985 după care ea se accentuează ajungându-se, în prezent, la o suprafață viticolă totală sub 8 milioane de hectare.

Suprafața ocupata cu plantații viticole in tările care ocupă primele 12 locuri este prezentată în fig 1.1. Conform datelor prezentate Romania ocupă locul 10 cu o suprafață de 207.000 ha, cu un trend descrescător al suprafeței ocupate cu viță de vie

Figura1.1 – Situația suprafețelor cultivate cu viță de vie

(dupa raportul prezentat la Congresul OIV – 2009)

Între țările producătoare de struguri se remarcă pe primele locuri Italia, China, S.U.A., Spania, Franța (figura nr 1.2 )

Fig. 1.2 Producția de struguri în primel 15 tări

Consumul ridicat de produse viti-vinicole variază în limite largi, de la o țară la alta, nivelul cel mai scăzut înregistrându-se în Maroc (1,44 l/an/cap de locuitor), iar cel mai ridicat în Luxemburg (63,4 l/an/cap de locuitor). Un consum ridicat de vin se înregistrează și în Franța, Italia, Portugalia, Argentina, Spania, țării noastre revenindu-i locul 11 cu un consum de 30 de l/an/cap de locuitor.

1.3 Scurt istoric al cultivării viței de vie în [NUME_REDACTAT] au fost folosiți ca hrană din cele mai vechi timpuri. Arheologii, care au început în ultimul timp să se preocupe de începuturile cultivării viței de vie, consideră că, pe baza rezultatelor reieșite din săpături, locuitorii comunităților neolitice au cultivat pomii fructiferi și viță de vie pe lângă casele lor. Locuitorii comunităților neolitice de tip Cucuteni au fost

Originea culturii vitei de vie pe teritoriul țării noastre se estimează că își are începutul încă din paleolitic. Se apreciază că trecerea în cultură a viței de vie sălbatică a avut loc în neolitic, când s-au construit primele bordeie și colibe (,,runcuri,,- puncte în pădure), unde fuseseră ocrotite exemplare de viță sălbatică roditoare ([NUME_REDACTAT]) și de pomi roditori cu fructe bune, înlăturând arborii din jur care umbreau exemplarele alese, prin aplicarea vechiului obicei tracic ,, Ciungirea,, copacilor. Din aceste ,,runcuri,, (adevărate grădini) s-a ajuns la primele soiuri obținute prin selecție naturală și empirică. Mai târziu prin popoarele migratoare se pare că s-au vehiculat unele semințe, îmbogățindu-se sortimentul de plante utile omului cu soiuri noi din [NUME_REDACTAT] și din Caucaz (Popa A.- 2008).

Bizuindu-se pe elemente de ordin botanic si climatic, botanistul A. Griesbach susține că ,,Patria viței de vie trebuie căutată în ținuturile păduroase, bogate in liane ale Pontului si ale Traciei, pana dincolo de Dunăre". Începând din mileniul II î.H. (epoca bronzului), după alții chiar mai înainte, cultura viței de vie si producerea vinurilor au devenit îndeletniciri de baza ale dacilor, deci ale vechilor locuitori din actualul spațiu românesc.

Numeroase descoperiri arheologice, dintre care cele din Histria, Popești, Zimnicea, [NUME_REDACTAT], Cetățenii din Vale, Mangalia, Frumușica, etc., atestă cultivarea viței de vie pe teritoriul țării noastre din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice de la vechiul oraș Histria, întemeiat de coloniștii greci spre sfârșitul secolului al VII-lea î.H., care au scos la iveală diferite pietre cu frunze de viță de vie și struguri în basorelief și amfore de diferite mărimi folosite pentru păstrarea și transportul vinului, dovedesc că viticultura din Dacia era înfloritoare cu mult înainte de era noastră (Dejeu L.-2010).

Expansiunea creștinismului în Europa în evul mediu timpuriu a favorizat dezvoltarea viticulturii datorită, pe de o parte, rolului pe care-l joacă vinul în ritualul creștin, moștenit de la religia istraelită și pe de altă parte, datorită tradiției viticole locale geto-daco-romane și consumului generalizat de vinuri. În plus, popoarele eurasiatice care au migrat pe teritoriul daco-roman au preferat să includă în tribul pe care-l luau în vite și în alimente și cantități apreciabile de vin.

În iconografia românească, vița de vie apare ca motiv sacru. Studiul sacralității viței de vie a fost abordat din perspectiva izvoarelor lui apocrife și folclorice, al reprezentării lui plastice în icoane pe sticlă și lemn și al ipostazelor plastice ( după I.D. Ștefănescu citat de Popa A.- 2008 ).

În timpul [NUME_REDACTAT], viticultura s-a dezvoltat cu precădere în podgorii și centre viticole vestite prin calitatea vinurilor obținute din sortimente specifice, ele fiind căutate atât pe piața internă cât și la export.

Primele documente care atestă existența viilor din Transilvania datează din prima jumătate a secolului al XI-lea, iar a celor din Moldova și [NUME_REDACTAT], de la sfârșitul secolului al XIV-lea (Cotea V.D. și colab.-2000).

De-a lungul timpului, s-au statornicit în podgorii sortimente specifice de soiuri. Ele au fost reprezentate, pentru fiecare areal viticol, printr-un număr restrâns de soiuri, care își puneau amprenta asupra specificității și calității vinurilor (Dejeu L.-2010).

Perioada interbelica a fost caracterizata prin legături mai strânse cu Germania și Austria, interval in care se remarca o utilizare crescânda a șprițului (vin amestecat cu apa minerala gazoasa, o altă bogăție locala).

In perioada comunista (1948-1989), când apar trei tipuri distincte de organizații viti-vinicole, astfel: institute de cercetare, ferme viticole si centre de vinificație de stat, precum si ferme cooperatiste, vinurile romanești reușeau să cucerească importante medalii la concursurile internaționale in pofida accentului mare pus pe cantitate și mai puțin pe calitate.

Liberalizarea economiei de după 1989 a condus la o suita de schimbări profunde in industria vinului din România. Viile aparținând fermelor cooperatiste au fost retrocedate foștilor lor proprietari, fermele viticole si centrele de vinificație de stat se afla in plin proces de privatizare, iar institutele de cercetare își redefinesc în prezent rolul lor central în cadrul sectorului vitivinicol refăcut (www.wineromania.com).

In decursul timpului, viticultura țării noastre și-a accentuat trăsăturile particulare, diferențiate pe podgorii, potrivit unei tradiții transmise de-a lungul generațiilor (figura 2.2). S-au conturat astfel sortimentele, constituite din soiuri bine adaptate condițiilor locale, s-au împământenit practici de cultura diferențiate pe regiuni, mai cu seama sub aspectul formelor de conducere a butucilor și a tăierilor, s-au accentuat însușirile specifice ale vinurilor.

Figura 2.2 Harta viticolă a [NUME_REDACTAT] 2.2 Romania`s viticulture map

În timpurile mai apropiate de noi, viticultura româneasca a cunoscut mai multe perioade distincte, fiecare cu o influentele sale specifice asupra industriei vinului.

Viticultura a fost scoasă din matca sa milenară la sfârșitul secolului trecut de invazia filoxerei si de apariția unor boli până atunci necunoscute, în primul rând a manei viței de vie. [NUME_REDACTAT] Regat filoxera a fost semnalată oficial în anul 1884 la Chitorani – Prahova, în podgoria [NUME_REDACTAT], după ce fusese identificată cu câțiva ani mai înainte, in 1880, la Arad. In anii următori atacul filoxerei s-a propagat cu mare rapiditate, căpătând proporțiile unui dezastru național. In perioada refacerii viilor de la sfârșitul secolului trecut, viticultorii au fost nevoiți sa deprindă tehnici noi (combaterea manei și făinării vitei de vie, etc). Au fost aduse din străinătate, mai ales din Franța, soiuri noi, care au pătruns în podgorii intrând în competiție cu soiurile locale, vechi. Multe din soiurile străine s-au dovedit valoroase, mai cu seama sub aspectul însușirii lor de a oferi vinuri de calitate superioara. S-a produs, drept urmare, o reconsiderare a sortimentelor ca proces de durată, în realizarea căruia a intervenit în mod hotărâtor cuvântul cercetării ([NUME_REDACTAT]-1996).

.

CAPITOLUL 2

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND INFLUENȚA SISTEMULUI DE CONDUCERE SI A REGIMULUI DE APROVIZIONARE TERMOHIDRICĂ ASUPRA CREȘTERII ȘI RODIRII VIȚEI DE VIE

2.1 Influenta sistemului de conducere

. Tăierile datează de mai bine de 8-10 mii de ani î.e.n., odată cu intrarea în cultură a viței-de-vie, sau la scurt timp după această perioadă. Printre primele popoare care au aplicat tăieri, au fost: cele arabice, caldeenii, vechi egipteni, babilonienii (după [NUME_REDACTAT], 2010).Ulterior, grecii, care cultivau vița-de-vie sub formă de tufă joasă, au perfecționat tăierile și au contribuit la extinderea culturii joase, cu densități ridicate de plantare.

Spre deosebire de greci, în peninsula italică etruscii și romanii conduceau vița-de-vie pe tulpini înalte, sub formă de cordoane (Fregoni M.,1987). Cultura viței-de-vie sub formă de cordoane lungi („halângi”), apropiată de starea ei naturală de liană, a fost practicată și de strămoșii noștri geto-daci (Teodorescu I.C.,1966).

Tăierea reprezintă una din cele mai importante lucrări aplicate în cursul perioadei de repaus, prin care se înlătură anual o mare parte din coardele de pe butuc (circa 80-85 %); elementelor rămase li se reduc dimensiunile și li se schimbă poziția relativă, în scopul reglării proceselor de creștere și fructificare.

Principiile teoretice care stau la baza tăierilor

Aplicarea tăierilor de rodire se bazează pe o serie de principii teoretice care rezultă din particularitățile biologice ale viței-de-vie și anume:

în condiții similare de soi, climă, sol și agrotehnică, prin tăierea aplicată uniform, butucii vor reacționa la fel în privința creșterii, fertilității și productivității, deci reacția de răspuns a viței-de-vie la aplicarea tăierii în uscat se manifestă sub forma unui paralelism atât sub raportul creșterii cât și al fructificării;

legea fructificării: vița-de-vie rodește, în general, pe lemn de un an, crescut pe lemn de doi ani. Astfel, la tăiere vor fi rezervate pentru rod coarde, cordițe sau cepi, provenite din elemente anuale, crescute pe lemn de doi ani.

Excepție fac hibrizii direct producători, la care coardele de un an rodesc indiferent dacă sunt formate pe lemn de doi ani sau mai bătrân.

mugurii cei mai fertili se află pe cordele de un an, cu lungimea de minimum 1,2-1,5 m și grosimea de 7-12 mm, situate pe lemn de doi ani, ceea ce înseamnă că fructificarea viței-de-vie depinde de dimensiunile coardelor. De aceea, la executarea tăierii în uscat vor fi preferate ca elemente de rod, cele provenite din coardele de dimensiuni normale;

mugurii viabili de pe cordele anuale care nu au pornit în vegetație se transformă în muguri latenți;

distribuția mugurilor purtători de rod pe lungimea coardelor are loc după legea perioadei maxime, în sensul că există întotdeauna o zonă a coardei cu frecvență mai mare a mugurilor roditori:

la soiurile de vigoare slabă și mijlocie, frecvența mare a mugurilor fertili începe chiar de la baza coardelor;

la soiurile viguroase, frecvența este mai mare spre mijlocul coardelor.

De aceea, la tăiere se urmărește să se păstreze pe butuc porțiunile de coarde cu fertilitate maximă.

Sistemele de tăiere, formele de conducere și tipurile de tăiere practicate în viticultură

Siste me le de tăiere se definesc prin elementele lemnoase rămase pe butuc în urma aplicării tăierilor (cepi, cordițe, coarde, verigi de rod) și prin numărul și lungimea acestora, indiferent că sunt de înlocuire sau de rodire. În funcție de aceste elemente, toate tăierile practicate în viticultură pot fi grupate în 3 sisteme: scurt, lung și mixt.

Sistemul de tăiere scurt

se caracterizează prin folosirea în exclusivitate a elementelor scurte – cepi de rod de 2-3 ochi lungime;

coardele de rod existente pe butuc se taie în cepi, al căror număr este cuprins între 6-8 și 12-14 sau chiar mai mult;

cepii de rod au și rolul de a asigura lemnul de rod pentru anul următor;

se poate practica în special la soiurile care diferențiază bine primii 3 ochi de la baza coardelor (Fetească regală, Galbenă de Odobești, Riesling italian, Aligoté, Chasselas doré etc);

s-a folosit mult timp în viticultura tradițională din podgoriile Teremia, Valea lui Mihai etc.

Sistemul de tăiere lung

se caracterizează prin folosirea elementelor lungi de rod, respectiv coarde de rod, în număr de 2-4, scurtate la lungimi variabile (8-14 ochi);

lungimea coardelor diferă în funcție de vigoarea butucilor, a soiurilor și starea lor de sănătate;

se pretează atât la vițele conduse în forme joase cât și la cele conduse în forme semiînalte și înalte;

sistemul de tăiere lung a fost folosit în țara noastră în perioada prefiloxerică, în unele podgorii din Moldova (tăierea de Odobești, de Huși etc.) și Transilvania.

Sistemul de tăiere mixt

folosește ca element de producție veriga de rod, alcătuită dintr-o coardă de 8- 14 ochi lungime sau o cordiță de 5-7 ochi și un cep de înlocuire de 1-2 ochi:

coarda de rod (sau cordița) reprezintă elementul de producție pentru anul în curs;

cepul de înlocuire asigură formarea coardelor roditoare pentru anul următor, și are întotdeauna poziție inferioară, pentru a menține rodul la un anumit nivel;

permite repartizarea unor încărcături optime de ochi pe butuci și menținerea elementelor de rod și de înlocuire cât mai aproape de butuc sau cordon;

se poate utiliza în toate condițiile ecologice și la toate soiurile, atât la conducerea joasă a butucilor (Guyot multiplu), cât și la cea pe semitulpină (cordon Cazenave, Guyot pe semitulpină), sau înaltă (Guyot pe tulpină, [NUME_REDACTAT]) etc.

DE REȚINUT

Sistemul de tăiere mixt a înregistrat în timp cele mai bune rezultate, fiind generalizat în aproape toate podgoriile și centrele viticole din țara noastră.

A fost elaborate în Franța, de dr. Guyot J., fiind recomandat să se utilizeze la toate soiurile, în diverse condiții pedoclimatice, pentru toate formele de conducere.

Formele de conducere

Prin forma de conducere a butucilor se înțelege înălțimea la care sunt amplasate elementele de producție față de nivelul solului și orientarea lor în spațiu. Fiecare dintre cele 3 sisteme de tăiere poate fi practicat pe diferite forme de conducere.

În prezent, în viticultura din țara noastră se deosebesc 3 forme de conducere: joasă, semiînaltă și înaltă.

Conducerea joasă (clasică)

a fost mult folosită în trecut, azi din ce în ce mai puțin, ca urmare a consumului mare de forță de muncă, a gradului redus de mecanizare;

elementele de producție se găsesc amplasate pe lemnul multianual la cel mult 10-30 cm de nivelul solului (brațe multianuale care susțin coardele de doi ani și pe cele anuale);

vițele conduse sub această formă au o perioadă mai scurtă de rodire maximă, comparativ cu vițele conduse în forme semînalte și înalte;

pe forma de conducere joasă se practică sistemul de tăiere scurt (tip Teremia), sistemul mixt (tip Guyot multiplu) în condiții de protejare peste iarnă prin îngropare.

Avantaje: favorizează maturarea mai timpurie a strugurilor, acumularea unei cantități mai mari de zaharuri, în comparație cu celelalte forme de conducere.

Conducerea semiînaltă

conducerea semiînaltă s-a răspândit mult în ultimii ani în țara noastră, îndeosebi în zonele unde se pretează cultura neprotejată peste iarnă;

elementele de producție se formează pe tulpini de 60-80 cm înălțime de la nivelul solului;

pe această formă de conducere se practică sistemele de tăiere scurt și mixt, elementele de producție și de înlocuire fiind amplasate fie în capătul tulpinii, fie pe cordoanele formate într-o singură parte (unilateral) sau în ambele părți ale tulpinii (bilateral);

creează condiții optime pentru mecanizarea unor lucrări, erbicidare, determinând creșterea productivității muncii, mai ales la tăieri și operații în verde;

este recomandată pentru soiurile de vigoare mijlocie, cultivate în zona colinară, în areale unde se înregistrează rar temperaturi nocive pentru vița-de-vie.

Față de conducerea joasă, maturarea strugurilor este întârziată cu câteva zile, iar la aceeași dată, concentrația în zaharuri este mai redusă, în schimb crește fertilitatea și producția, mai ales la soiurile foarte viguroase.

Conducerea înaltă

se practică în zonele de cultură neprotejată sau semiprotejată, iar elementele de producție se formează la 1,00-1,50 m înălțime sau mai mult, cu sau fără cordoane;

plantele, pentru a nu se umbri, au nevoie de distanțe mari între rânduri: 2,50-3,00 m și chiar 3,60 cm;

necesită folosirea unor soiuri viguroase, amplasarea plantațiilor pe soluri cu un grad mai ridicat de fertilitate, irigarea în zonele deficitare din punct de vedere al umidității;

avantajele acestei forme de conducere: o diminuarea pericolului de îngheț; o extinderea mecanizării;

economisirea de materiale (ex. vițe);

creșterea productivității muncii;

reducerea atacurilor de boli și dăunători;

sporirea fertilității și a producției etc.

În comparație cu forma de conducere joasă, maturarea strugurilor poate fi întârziată cu până la 8-10 zile, acumularea de zaharuri fiind mai redusă. Conducerea pe tulpini înalte se practică numai în arealele de cultură neprotejată a viței-de-vie, aplicând toate sistemele de tăiere.

Tipuri le de tăiere rezultă din combinarea sistemului de tăiere cu forma de conducere a butucului și dirijarea coardelor rămase pe butuc după tăiere.

Tipul de tăiere este desemnat printr-un nume propriu (dr. Guyot, Cazenave, [NUME_REDACTAT]), printr-o denumire geografică (de Odobești, de Teremia) sau printr-o expresie metaforică (tăierea în vas).

Principalele tipuri de tăiere folosite în prezent în țara noastră sunt:

tăierea tip Teremia, caracterizată prin prezența cepilor de rod (6-8) pe formă joasă, cu timpul formându-se o îngroșare exagerată a scaunului butucului;

tăierea în verigi de rod:

Guyot multiplu, prezentă pe butucul condus în formă joasă; verigile de rod pot fi în număr de 2 (Guyot dublu) sau 3-4 (Guyot multiplu); coardele rămase după tăiere se dirijează pe prima sârmă a spalierului, de cele mai multe ori în semicerc;

Guyot pe semitulpină, tăiere la care verigile de rod, în număr de 3-4, se lasă pe o tulpină de 60-80 cm înălțime, coardele de rod fiind legate pe primul rând de sârme (dublu) al spalierului, de obicei în semicerc;

Guyot cu brațe înălțate cu înlocuire periodică, la care se formează două brațe de 60-70 cm lungime, cu câte două verigi de rod în vârful lor și câte 2 cepi de siguranță la baza celor două brațe. În acest caz, se protejează peste iarnă, prin acoperire cu pământ, coardele pornite din cepii de la baza butucului;

Guyot pe tulpină, tăiere tot în verigi de rod, cu tulpina înaltă de 1,00-1,20 m;

cordonul Cazenave, uni sau bilateral, având ca elemente de producție cordițele de rod (4-6 ochi lungime), amplasate pe cordonul format pe o tulpină de 60-80 cm înălțime (cordon semiînalt) la distanțe de 20-25 cm una de alta;

cordonul Speronat, cu cepi de rod amplasați pe cordoane uni sau bilaterale, la circa 15 cm unul de altul, formate pe tulpini de 60-80 cm;

cordonul [NUME_REDACTAT], uni sau bilateral, cu aceleași elemente de rod (cordițe) ca și cordonul Cazenave, cu deosebirea că tulpina este de 1,00-1,20 m înălțime;

cordonul Sylvoz se practică pe suprafețe mici din cauza dificultății de menținere a formei respective. Este un tip de tăiere asemănător cu tipurile Cazenave și [NUME_REDACTAT], de care se deosebește prin elemente lungi de rod care se palisează vertical descendent.

În jurul caselor, în curți, butucii pot fi tăiați și conduși în diferite forme artistice (bolți, semibolți, palmete, pergole, chioșcuri, umbrare etc).

2.4 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND ROLUL SOIULUI DE STRUGURI PENTRU ASIGURAREA CALITĂȚII

Ca factor de care depinde calitatea, compoziția chimică și cantitatea recoltei, soiul este cel mai important. În același loc și timp, folosind deci aceleași condiții ecologice, el poate realiza o gamă de producții foarte diferite.

Soiul cu numeroasele sale caractere specifice transmise genetic, reprezintă factorul cel mai important nu numai în definirea formei, mărimii, structurii, dimensiunilor strugurelui, caracterului de a fi mai productiv sau mai puțin ș.a., cât mai ales în constituirea trăsăturilor esențiale din punct de vedere calitativ-oenologic, care decid sintetizarea substanțelor chimice și cărora li se datoresc de fapt, colorația, gustul și aroma, deci în ansamblu compoziția și calitatea strugurilor.

Strugurele înregistrează, în constituția sa, toate influențele pe care factorii naturali și cei tehnici-culturali le exercită asupra viței de vie, produsul final obținut (vinul) fiind capabil să le exprime senzoric și să arate astfel ce trebuie investigat analitic pentru a explica generozitatea sau deficiențele condițiilor naturale, meritele sau greșelile omului ([NUME_REDACTAT]., 1987 ).

Realizarea unei compoziții bogate și complexe a viitorului vin este posibilă folosind soiuri capabile, din punct de vedere genetic, să sintetizeze și să acumuleze în struguri un număr mare de compuși valoroși și în proporții însemnate. Este necesar ca aceste soiuri să se dezvolte în condiții de sol și de climă care să le permită nu numai să realizeze integral posibilitățile de care dispun la cules, dar și păstrarea acestor componente în proporții optime și armonioase.

În cea mai mare măsură de-a lungul anilor de cercetare viti-vinicolă au atras atenția aspecte legate de formarea acizilor și zaharurilor din boabe, precum și evoluția conținutului lor. Astfel, Gerber C. în 1903 – citat de [NUME_REDACTAT] – 2005 a stabilit printre primii cercetători că acizii organici din bob se combustionează în celule, acidul malic se arde mai ușor sub acțiunea căldurii, pe când acidul tartric se combustionează în aceste condiții

Aspecte legate de compoziția strugurilor si corelatia cu caracteristicile vinurilor obținute din acestia și caracteristicile vinurilor roșii au fost intens studiate și de cerectători din țara nostră (Ghe. Constantinescu și colab., 1957, 1966; Oprean M. și colab., 1974; Popa A.,1996; Popa A. și colab., 2004, N. Pomohaci și colab., 2000, 2001;).

De asemenea, strugurii fac parte din categoria produselor alimentare bogate in substante nutritive. La maturare strugurii contin mari cantitati de zaharuri (150 – 300 g/l must), usor asimilabile si acizi organic (tartric, malic, citric s.a.). Dintre principalele saruri minerale bobul are in compozitie potasiu (cel mai important element din miez), calciu, magneziu, fosfor, fier s. a. (după Dejeu L., 2000, Olteanu I.,2000).

CAPITOLUL 3

CARACTERISTICILE AGROECOSISTEMULUI VITICOL

IN CARE AU FOST AMPLASATE EXPERIENȚELE

3.1 Regiunea viticolă [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] terenurile viticole din vecinătatea Subcarpaților meridionali de curbură, de la Halânga (jud. Mehedinți) și Segarcea (jud. Dolj) la vest și până la [NUME_REDACTAT] la est, pe o lungime de câteva sute de Kilometrii și o lățime variabilă de 1-2 Km până la câteva zeci de Km.

Din cele mai vechi timpuri sudul țării noastre s-a remarcat prin soiurile cultivate și vinurile produse pe numeroasele coline și dealuri de la Drăgășani, Segarcea, Orevița, [NUME_REDACTAT], etc. Datele statistice ale acelor vremuri atestă importanța primordială a soiurilor negre (tabel 2.1) și a vinurilor roșii produse atunci în regiune.

Astfel, în perioada 1892-1899, în cele 5 județe ale Olteniei (Vâlcea, Romanați, Dolj, Mehedinți, Gorj) plantațiile viticole ocupau 30% din suprafața viticolă a României (cuprindea 32 de județe). Din cele 32 de județe, Doljul deținea cea mai mare suprafață de vii, cel mai mare număr de viticultori și producea cea mai mare cantitate de vin roșu.

Datorită poziției sale sudice față de alte regiuni viticole, resursele heliotermice sunt evident mai ridicate, în condițiile în care resursele hidrice sunt mai scăzute.

Datorită aceleiași cauze, diferențe pozitive, apreciabile se înregistrează și în ceea ce privește higroscopicitatea aerului, deficitul de saturație cu vapori de apă a aerului, regimul termic din lunile iunie-august cât și întinderea mai mare a perioadei de vegetație (185 de zile), a intervalului cu temperaturi medii diurne active (195 de zile), a numărului de zile cu temperaturi mai mari de 300C (18-41 zile) și a celui dintre înghețurile de primăvară și cele de toamnă (235 de zile).

Factorii naturali, tehnologici și de calitate specifici arealelor viticole din Oltenia sunt prezentați în tabelul 3. 1.

Tabelul 3 1

Factori naturali și tehnologici specifici

arealelor viticole din [NUME_REDACTAT] viticolă Dealurile și colinele Munteniei și Olteniei corespunde teritorial aproape în întregime cu marea unitate de dealuri si coline cunoscute geografic sub numele de Podișul (sau Piemontul) Getic. Ea se întinde între [NUME_REDACTAT] de la nord si [NUME_REDACTAT]. In cadrul Regiunii viticole exista un număr de 8 podgorii ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Ștefănești, Sâmburești, Drăgășani, [NUME_REDACTAT], Severin si [NUME_REDACTAT]), in cuprinsul cărora se disting 32 de centre viticole din care trei centre viticole independente (Segarcea, Tg. Jiu și [NUME_REDACTAT]).

Princialele soiuri de struguri negrii cultivate în cadrul regiunii viticole Dealurile și colinele Munteniei și Olteniei sunt redate în tabelul 3.2.

Tabel 3 .2

Zonarea soiurilor negre de struguri din sortimentul de bază al României, recomandate și autorizate pentru cultură în areale viticole *

* după [NUME_REDACTAT] al României nr. 874 / 4.XII.2002

3.2 CENTRUL VITICOL INDEPENDENT SEGARCEA

Centrul viticol independent Segarcea.

Este un centru viticol vechi, cu ofertă ecologică distinctă pentru soiurile destinate producerii vinurilor de calitate albe, roșii și aromate.

Limite geografice. Se găsește în județul Dolj la circa 25 km sud-vest de municipiul Craiova, la 44°05' latitudine nordică și la 23°45' longitudine estică.

Factorii climatici au rol principal în viti-ecosistem. Comparativ cu centrul viticol [NUME_REDACTAT], Segarcea dispune de resurse heliotermice mai mari (IH=2,48) și hidrice mai scăzute (CH= 0,8).

Temperatura medie anuală este de 11,2°C, iar media temperaturii maxime diurne din luna august 29,4°C. Bilanțul termoheliohidric de aptitudine climatică ([NUME_REDACTAT]., 1980) este de 4500-4775.

Frecvența temperaturii minime sub -20,1°C este de 28 ani din 100. Durata de strălucire a Soarelui (1.IV. – 30.IX.) este de 1560 ore. Suma precipitațiilor în perioada de vegetație (1.IV. – 30.IX.) are valori ce oscilează între 214 și 460 mm.

Factori lito-morfo-pedologici. Centrul viticol este amplasat în centru [NUME_REDACTAT] pe luturi grele. Solurile sunt de tip: cernoziomuri argiloiluviale (mai mult sau mai puțin erodate) și regosoluri.

Plaiuri viticole: [NUME_REDACTAT], Lipova, [NUME_REDACTAT].

Direcții de producție. se cultivă soiuri pentru vinuri albe și aromate de calitate Sauvignon, Riesling italian, Tămâioasă românească; soiuri pentru vinuri roșii de calitate: [NUME_REDACTAT], Pinot noir – recomandate și Merlot – autorizat precum și soiuri de struguri pentru masă: Muscat de Hamburg, [NUME_REDACTAT] – autorizate și Muscat d'Adda.și Victoria – recomandate

CAPITOLUL 4

MATERIALUL BIOLOGIC FOLOSIT

ȘI METODA DE CERCETARE

4.1 Materialul biologic folosit

Experientele au fost realizate la soiul Sauvinon (etit Sauvignooaltoit pe portaltoiul Kober 5 BB

PETIT SAUVIGNON

Sinonime. Sauvignon, Blanc fumé, Sauternes, Sarvoghien ș.a. (Franța); Sylvaner musqué, Muskat sylvaner (Germania); Sauvignon blanc (California, Texas ș.a.).

Origine. Se cultivă de secole în Franța, însă originea sa nu este precizată.

Areal de răspândire. [NUME_REDACTAT] este cunoscut sub denumirea de Sauvignon, fiind considerat un soi francez de înaltă calitate (Galet P., 1990; Larousse, 1995), cultivat pe cca. 7000 ha, în vederea obținerii renumitelor vinuri albe licoroase, de Sauternes, A.O.C. (în sortiment tehnologic cu Sémillon și Muscadelle). Se cultivă de asemenea în: Italia, Spania, Serbia, Croația, Ungaria, Rusia, Moldova, Grecia, S.U.A., Australia, [NUME_REDACTAT], Argentina, Africa de Sud ș.a. [NUME_REDACTAT] are o suprafață în cultură de cca. 6000 ha.

Caractere morfologice. Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil. Frunza adultă este mică, rotundă, pentalobată; cu mezofilul ondulat, bășicat, scămoasă pe partea inferioară; sinusurile laterale sunt înguste, cu lumenul elipsoidal; sinusul pețiolar este liriform, cu tendință de închidere. Strugurii sunt mici, cilindrici, uneori aripați, compacți. Bobul este mic, ovoid, cupieliță groasă, de culoare galben-aurie la maturitatea tehnologică; miez zemos, specific aromat – Planșa 26.

Caracteristici agrobiologice și tehnologice. Soi de vigoare mare, cu o perioadă de vegetație de cca. 165-175 zile, cu fertilitate mijlocie spre mare (peste 60% lăstari fertili). Are toleranță mijlocie la ger (-22… -20 oC) și la secetă. Este foarte sensibil la oidium, sensibil la mană și în special la putregai cenușiu datorită compactității strugurelui.

Maturarea strugurilor se realizează începând cu decada a II-a a lunii septembrie (Murfatlar) până în prima decadă a lunii octombrie (Blaj). La maturare deplină acumulează în medie 200-225 g/l zaharuri, în contextul unei acidități ridicate (4,7-6,5 g/l H2SO4). Se pretează la supramaturare, având un potențial maxim de acumulare a zaharurilor de 250 g/l.

Particularități agrofitotehnice. Vigoarea mare de creștere și toleranța destul de bună la ger permit practicarea conducerii semiînalte a butucilor în arealele de cultură neprotejată. Afinitatea de producție este ridicată în cazul combinației de altoire cu portaltoiul SO4, care a asigurat sporuri de producție de peste 29,5% comparativ cu altoirea pe Kober 5 BB (Oșlobeanu M. și colab., 1981). Încărcătura de muguri recomandată este diferențiată în funcție de arealul de cultură, între 14-18 muguri/m2, fiind repartizată pe coarde de rod scurte, cordițe sau cepi de rod.

Producția și destinația acesteia. Oscilează între 6-8 t/ha. Vinurile obținute din [NUME_REDACTAT] au însușiri calitative superioare, cu aromă specifică discretă. Vinurile pot fi seci, demidulci sau dulci, licoroase cu o finețe rară, deosebit de armonios.

Selecții clonale. Din populația soiului [NUME_REDACTAT] la S.C.V.V Drăgășani a fost obținută selecția clonală [NUME_REDACTAT] 62 Drăgășani, care se remarcă prin producții superioare (11,6 t/ha). În anul 2000 a fost omologată selecția clonală [NUME_REDACTAT] 111 Ștefănești, care se remarcă printr-o producție de de 15 t/ha dar potențialul de acumulare a zaharurilor de 185 g/l.

Areal de cultivare. Figurează ca soi, recomandat în 19 centre și ca soi autorizat în 22 de centre. Pentru obținerea vinurilor albe de calitate superioară (V.A.C.S.), seci sau demiseci: Transilvania; Dealurile și [NUME_REDACTAT] (subzona Vrancea); Colinele și [NUME_REDACTAT] din sud (subzona Munteniei și Olteniei); [NUME_REDACTAT], iar pentru obținerea VACS – demidulci și dulci în regiunia viticolă [NUME_REDACTAT] (subzona județul Constanța).

Vinuri cu denumire de origine și trepte de calitate (V.D.O.C) se pot obține la: Drăgășani, Ștefănești, Tg.-Jiu, Halânga, Corcova, Aiud, [NUME_REDACTAT], areale în care soiul se remarcă printr-un potențial calitativ (zaharuri, arome) deosebit.

BERLANDIERI X RIPARIA KOBER 5 BB

(sinonime 5BB, Teleki 5BB, Berlandieri x Riparia selecția Kober)

Origine. A fost obținut din populațiile Berlandieri x [NUME_REDACTAT] tipul 5 prin selecție clonală, de către [NUME_REDACTAT] (1920) în Austria.

Areal de cultură. Este portaltoiul cel mai răspândit din această grupă, ocupând cele mai mari suprafețe în Austria, Germania, Italia, Elveția, Franța, Luxemburg, Ungaria, Rusia. Se cultivă mai puțin în: Spania, Portugalia, Grecia, Algeria și Tunisia.

Caractere morfologice. Frunza adultă este mare, cuneiformă (figura 5.7.) întreagă, cu tendință de trilobare. Nervurile principale formează o flexiune în treimea superioară sub forma unei cocoașe. Coarda este striată, de culoare cafenie cu nuanțe roșietice-violacee la noduri, cu pubescență fină la noduri.

Comportarea în viile pe rod. Are rezistență foarte bună la filoxeră. Rezistența la cloroză este bună, maxim 21 %.

Prezintă rezistență bună la secetă, datorită sistemului radicular puternic.

Soiurile altoite pe acest portaltoi au o vigoare foarte mare.

Se adaptează bine pe majoritatea tipurilor de sol. În arealele nordice de cultură a viței de vie, pe solurile fertile de pe platouri precum și pe cele amplasate la baza pantei, soiurile altoite pe Kober 5 BB prezintă creșteri vegetative luxuriante, care favorizează meierea și mărgeluirea, întârzie maturarea strugurilor și nu-și maturează bine lemnul, prejudiciind producțiile cantitativ și calitativ, fiind expuse la acțiunea dăunătoare a gerurilor din iarnă. Pe solurile fertile nu se recomandă pentru a nu imprima vigoare prea mare, care determină meierea și mărgeluirea.

Agrofitotehnica. În plantația de portaltoi, în vederea asigurării unor creșteri vegetative moderate și a unei bune maturări a lemnului, se recomandă plivitul, lăsând în medie 12 lăstari/butuc. Din aceleași considerente se impune diminuarea cu până la 50 % a dozelor de îngrășăminte cu N, în special pe terenurile fertile, plane, sau pe cele de la baza pantei.

Se recomandă a se utiliza pentru altoire cu soiurile Feteasca regala, Aligoté, Neuburger, Sauvignon și Fetească regală; se evită altoirea cu soiuri foarte viguroase (Fetească neagră, [NUME_REDACTAT] ș.a.), care amplifică creșterile vegetative și prejudiciază fructificarea.

În plantația roditoare la soiurile altoite pe Kober 5 BB se practică: distanțe mărite de plantare, forme de conducere semiînalte și înalte, amplificarea încărcăturii de rodire cu 15-20 %, repartizată pe coarde de rod lungi. Astfel, se reduc procentele de meiere și mărgeluire și se evită diminuările cantitative și calitative de recoltă.

Producția de butași la ha este mare (150.000-200.000 but./ha).

Utilizare. [NUME_REDACTAT] se folosește în toate podgoriile.

Clone. [NUME_REDACTAT] din populațiile heterogene ale portaltoiului Kober 5 BB, începând din anul 1935, au fost efectuate și obținute o serie de selecții valoroase: selecția Crăciunel 2, obținută de către Toader M. și Baltagi B. și selecția Crăciunel 25 (omologată în anul 1978).

[NUME_REDACTAT] 25 prezintă vigoare mijlocie, perioadă de vegetație mijlocie și își maturează bine lemnul. Asigură obținerea unor producții bune de butași înrădăcinați (170.000-180.000 butași/ha).

Rezistența la filoxeră, forma radicicolă, este bună și mijlocie la forma galicolă. Suportă maxim 20% calciu activ în sol, are rezistență mijlocie la secetă și excesul de umiditate din sol. În școala de vițe are o capacitate bună de înrădăcinare (60-80%). Prezintă afinitate bună de altoire cu soiurile de struguri pentru vin.

În plantația roditoare prezintă un sistem radicular bine dezvoltat, cu numeroase rădăcini de schelet, care pătrund adânc în sol.

4.2 Obiectivele si organizarea cercetărilor

Pentru a pune in evidentă influența conjugata a sistemului de conducere si a condițiilor aprovizionare termo- hidrică (caracteristica perioadei de experimentare) am efectuat observații la soiul Feteasca regala altoit pe Kober 5 BB amplasat in cadrul poligonului experimental de la ferma viticolă din cadrul SD [NUME_REDACTAT]

Experiențele s-au realizat la 3 sisteme de conducere diferite

Conducere joasa (inaltimea tulpinii de 40 cm)

Conducere semiinalta (inaltimera tulpinii de 80 cm)

Conducere inalta (inaltimea tulpinii de 120 cm)

Sistem de tăiere utilizat a fost sistemul mixt (verigi de rod),

Tipul de tăiere folosit fiind [NUME_REDACTAT] – 26 de muguri repartizată pe 2 verigi de rod cu

lungimea coardelor de rod de 10 muguri.

Cercetările au avut ca obiective:

monitorizarea factorilor climatici pentru evaluarea favorabilității anilor de studiu pentru cultivarea viței de vie;

evidențierea influenței conjugate a sistemului de conducere si a regimului climatic variat de caracteristic anilor de studiu asupra creșterii și rodirii la soiul Feteasca regala

Influența regimului climatic asupra soiului Feteasca regala a fost evaluat prin intermediul unor indicatori:

biologici (creșterea lăstarilor, fertilitatea mugurilor, creșterea boabelor),

fiziologici (intensitatea fotosintezei)

biochimici (variația conținutului în glucide solubile, acizi organici,);

productivi (producția medie la butuc).

4.3 Metode de determinare utilizate

Condițiile climatice din perioada de studiu au fost analizate prin intermediul datelor provenite de la Stația meteorologică amplasată în plantația viticolă .

Pentru a evalua impactul condițiilor de aprovizionare termo-hidrică si a sistemului de conducere asupra unor parametri biologici am determinat lungimea lăstarilor la încheierea perioadei de vegetație activă, creșterea boabelor (diametrul acestora) precum și valorile coeficienților de fertilitate .

Pentru evidențierea influenței condițiilor climatice si a sistemului de conducere asupra unor indici biochimici care caracterizează calitatea producției obținute au fost determinate: conținutul în zaharuri (refractometric) , aciditatea totală – titrimetric

Efectul condițiilor climatice si a sistemului de conducere asupra cantității producției a fost monitorizat prin determinarea greutății boabelor, a producției medii pe butuc pe butuc la fiecare variantă experimentală

CAPITOLUL 5

REZULTATE OBȚINUTE

Vița de vie reprezintă un organism complex, dotat cu mecanisme de reglare a funcționării sale biologice ca răspuns la variațiile condițiilor de mediu și la măsurile tehnologice aplicate.

În urma evaluării comportării soiului Feteasca regala in condițiile cultivării în sistemele de conducere joasă, seminaltă si inaltă și în condițiile condițiile specifice de de aprovizionare termohidrica caracteristice anului 2009 s-au obținut inut următoarele rezultate

5.1 Evaluarea condițiilor climatice

Climatul generos care caracterizează arealele viticole din zona colinară a Olteniei, regiune din care face parte și centrul viticol [NUME_REDACTAT], permite, în marea majoritate a anilor de cultură, sinteza în struguri, în cantități mari, a celor mai complecși constituenți, fapt care se regăsește ulterior în finețea și personalitatea vinurilor obținute.

Tabelul 5.1

Date climatice din perioada de experimentare

Din analiza datelor climatice se observa că valorile temperaturilor și ale umidității aerului se încadreaza între limitele optime pentru cultura viței de vie.

Din punct de vedere al precipitațiilor se constata ca anul 2008 poate fi considerat ca un an bogat in precipitatii, cantitatea de precipitații căzute în centru viticol [NUME_REDACTAT] fiind peste media multianuală. In anul 2009 valorile precipitațiilor au fost mai reduse inregistranduse peste 50 de zile fara precipitatii inlunile iulie august.

5.2 Influența sistemului de conducere și a condițiilor climatice asupra creșterii lăstarilor

Creșterea lăstarilor nu se realizează pe întreaga perioadă de vegetație activă. Viteza de creștere a lăstarilor se desfășoară după legea perioadei maxime, prin creșteri mai reduse la început, apoi intense până la atingerea unei maxime (între 20 mai – 20 iunie), urmată de creșteri încet regresive.

În condiții pedoclimatice și agrofitotehnice apropiate, creșterea lăstarilor este controlată genetic, fiind diferită de la specie la specie, de la soi la soi.

Factorii climatici asigură condiții optime de creștere la 25 – 32C. Dar, amplitudinea de variație a optimului de temperatură este influențată de prezența celorlalți factori ecologici (apă, lumină, substanțe nutritive). Temperaturi de peste 25 – 32C determină reducerea vitezei de creștere, iar la 35 – 40C creșterea încetează.

Lăstarii cresc mai bine în arealele cu precipitații cuprinse între 600 – 800 mm anual. Umiditatea solului este optimă creșterii la valori cuprinse între 65 – 75 % din intervalul umidității active. Sistemul de conducere diferit peste care se suprapune fluctuația condițiilor de mediu (temperatura, umiditatea solului și aerului, lumina) determină apariția unor diferențieri (figura 5.4)

Figura 5.4 Creșterea în lungime a lăstarilor principali la soiul Feteasca regala in funcție de sistemul de cultură si condițiile climatice specifice anului de cultură (2008-2009)

Din determinărilerealizate (figura 5.4) se poate trage concluzia la la forma de conducere joasa creșterea lăstarilor a fost mai intensă la forma de comparativ cu sistemele de conducere semiinalta si inalta. Creșterea medie a lăstarilor principali a fost in anul 2008 de 137,8 cm la conducerea joasă, 121 cm la conducerea semiînaltă iar la conducerea înaltă 116, 5 cm, iar în anul 2009 de 119, 5 cm la conducerea joasă, 115 cm la conducerea semiînaltă iar la conducerea înaltă 112 cm Se remarcă ca în anul 2008 cresterile au fost mai mari decat in 2009 fapt care poate fi explicat prin cantitatea mai mare de precipitații cazute in special la inceputul perioadei de vegetație.

Si gradul de maturare al lemnului difera atât in funcție de condițiile climatice din anul de cultură cât și în funcție de sistemul de conducere. La sistemul de conducere joasă lungimea lemnului nematurat a fost mai mare in ambii ani de cultura (29,3 cm în 2008 și 19,1 cm in 2009);. In anul 2008, mai bogat în precipitații lungimea nematurată a fost mai mare comparativ cu anul 2009

5.3 Influența sistemului de conducere și a condițiilor climatice asupra creșterii boabelor

Creșterea boabelor este influențata atât de încărcătura de struguri și numărul de boabe din strugure cat și se sistemul de conducere și de de factorii climatici care determină creșterea .

Figura 5.5 Variația diametrului boabelor

la soiul Feteasca regala 2009

În anul 2009 diametrul mediu al boabelor în momentul culesului a fost mai mare la strugurii obținuți la forma de conducere joasă (14,2 mm) în timp ce la conducerea semiinalta au avut diametru de 12,9 iar la conducerea inalta 12,5 mm.

5.4 Influența sistemului de conducere și a condițiilor climatice asupra fertilității mugurilor

In fenofaza de inducție florală se produce în mugure saltul de la calitatea de a fi neroditor la aceea de a fi potențial roditor.

Diferențierea mugurilor include modificări morfologice și histochimice ale meristemului apical, care determină în muguri dezvoltarea primordiei de inflorescență și, mai apoi, a componentelor inflorescențelor și a florilor. În mugurii induși pentru dezvoltarea reproductivă, diferențierea intramugurală se desfășoară până la formarea scheletului inflorescențelor și inițierea organelor florale.

Declanșarea și ritmul diferențierii mugurilor prezintă deosebiri in funcție de cantitatea și calitatea asimilatelor, de regimul nutritiv si hidric, apa fiind indispensabilă în procesul de diferențiere, de sistemul de conducere

Figura 5.6 Influența sistemului de conducere și a condițiilor climatice asupra fertilității mugurilor

Rezultatele determinărilor efectuate demonstrează că valorile coeficientului de fertilitate relativ, care reprezinta raportul dintre numarul de inflorescențe și numărul de lăstari, in toți anii în care am realizat determinări, este mai mare forma de conducere inalta , are valori intermediare la forma de conducere seminalta și mai mici la forma de conducere joasă (figura 5.6)

5.5 Influența sistemului de conducere și a condițiilor climatice ASUPRA FotosinteZei

Determinările pentru evidențierea influenței formei de conducere și a condițiilor de aprovizionare hidrică asupra intensității fotosintezei, s-au realizat cu echipamentul MINI-PAM care permite determinarea concomitentă a fotosintezei si a condițiilor de microclimat la nivelul frunzelor prin metodă nedistructivă. Păstrarea intactă a frunzelor a oferit posibilitatea realizării tuturor determinărilor la nivelul aceleiași frunze situată pe lăstar fertil, în vecinătatea inflorescenței sau strugurelui. Rezultatele obținute au fost prelucrate ulterior pe computer.

Determinările care au vizat evidențierea desfășurării fotosintezei au fost făcute pe parcursul perioadei de vegetație a anului 2009, în a II-a decadă a fiecărei luni, în zile însorite, senine, la ora 12, rezultatele prezentate sub formă grafică reprezentând media determinărilor efectuate în cele 2 zile.

Figura 5.7 Dinamica anuală a fotosintezei la soiul Feteasca regala

Fotosinteza se desfășoară cu intensitate diferită în funcție de fenofază: mai mică inainte de inflorit (mai iunie); valorile cresc apoi în fenofaza de creștere intensă (sfârsitul lunii iunie si luna iulie), descresc apoi la intrarea în pârgă (august), și scad semnificativ la maturare (septembrie) – figura 5.7.

la forma de conducere joasă fotosinteza se realizeaza cu intensitate mai ridicată decât la conducerea semiinalta si inaltă

5.6 Influența sistemului de conducere și a condițiilor climatice asupra producției

Efectul conjugat al sistemului de conducere și al conditiilor climatice s-a regăsit în valorile indicilor biochimici și cantitativi utilizați pentru caracterizarea producției (tabelul 5.3)

Tabelul 5.3

Cantitatea si calitatea productiei obținute (2009)

Figura 5.8 Conținutulde glucide

Figura 5.9 productia obținuta și aciditatea acesteia

Analiza cantitativă și calitativă a producției obținute relevă faptul că atât forma de conducere cât și nivelul de aprovizionare hidrică asociat cu condițiile de temperatura au influențat producția obținută (tabelul 5.1, fig 5.9).

Conținuturi mai mari de zaharuri și producții mai mari s-au obținut la forma de conducere înaltă (210 g/l zaharuri , respectiv 2,4 kg struguri /butuc); în aceleași condiții de aprovizionare hidrică la conducerea semiinaltă s-au obținut 204 g/l zaharuri și 2,2 kg struguri / butuc iar la conducerea joasă 190 g/l zaharuri și 1,8 kg struguri (figura 5.8).

CONCLUZII

1. Valorile medii lunare ale temperaturilor și ale umidității aerului din perioada de experimentare se încadreaza între limitele optime pentru cultura viței de vie,

2. La forma de conducere joasa creșterea lăstarilor a fost mai intensă comparativ cu sistemele de conducere semiinalta si inalta. Se remarcă și faptul că în anul 2008 cresterile au fost mai mari decat in 2009 fapt care poate fi explicat prin cantitatea mai mare de precipitații cazute pe parcursul perioadei de vegetație;

3. la sistemul de conducere joasă lungimea lemnului nematurat a fost mai mare in ambii ani de cultura In anul 2008, mai bogat în precipitații lungimea nematurată a fost mai mare comparativ cu anul 2009 ;

4. Valorile coeficientului de fertilitate relativ sunt mai mari forma de conducere inalta, are valori intermediare la forma de conducere seminalta și mai mici la forma de conducere joasă;

5. În anul 2008 diametrul mediu al boabelor a fost mai mare la strugurii obținuți la forma de conducere joasă (13,5 mm) în timp ce la conducerea semiinalta au avut diametru de 13,3 mm iar la conducerea inalta 13 mm

6. La forma de conducere joasă fotosinteza se realizeaza cu intensitate mai ridicată decât la conducerea semiinalta si inaltă

7Analiza cantitativă și calitativă a producției obținute relevă faptul că atât forma de conducere cât și nivelul de aprovizionare termohidrică au influențat producția obținută .

BIBLIOGRAFIE

Alexandrescu I.C. și colab., 1994, Mică enciclopedie de Viticultură. Editura ,,[NUME_REDACTAT],,[NUME_REDACTAT] I., Toma S., Olteanu I, Dejeu L., [NUME_REDACTAT], Hoza D. – Fiziologia plantelor de cultură. Fiziologia pomilor fructiferi și a viței de vie Ed. Știința , Chișinău, 1999.

[NUME_REDACTAT] -2005, „Cercetări privind desfășurarea proceselor biochimice la soiurile pentru vinuri roșii de consum curent comparativ cu cele pentru vinuri roșii de calitate superioară în centrele viticole [NUME_REDACTAT] și Tâmbureștiˮ. Teză de doctotat. [NUME_REDACTAT] Daniela , D.C. Costea, I. Olteanu, L.C. Mărăcineanu, [NUME_REDACTAT], 2007, „ Modifications climatiques – effets sur la vigne cultivee au sud-ouest de la Roumanie, colloque Réchauffement climatique, quels impacts probables sur les vignobles ? ,pp 45 -48. Colloque international et pluridisciplinaire sous l´egide de la chaire UNESCO Vin et Culture- Rechauffement climatique : quels impacts probables sur les vignobles ? , [NUME_REDACTAT] D. C. – Regimul hidric al viței de vie, [NUME_REDACTAT] din Craiova, 2006

Cotea V. V, Cotea V.D., Barbu N., Grigorescu C.G. – Podgoriile și vinurile Romăniei. [NUME_REDACTAT] Române, 2000

Dejeu L.C., 2010, Viticultură. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] N., I. Olteanu, 2001, [NUME_REDACTAT] – tradiție și vocație viticolă. Edit. Universitaria, [NUME_REDACTAT] Magdalena, Dejeu L. Ionescu P – Ecofiziologia viței de vie. Ed. Ceres, București , 1991.

Olteanu I – Viticultură , [NUME_REDACTAT] Craiova, 2000.

Olteanu I., [NUME_REDACTAT] D.C. Costea, C.L. [NUME_REDACTAT] specială–zonare,ampelografie, tehnologii specifice, Ed. Universitaria, Craiova 2003,

Pomohaci N, V. Stoian, M. Gheorghiță., C. Sîrghi, V.V. Cotea, N. Nămoloșanu 2000, Oenologie, vol.1. Prelucrarea strugurilor și producerea vinurilor, [NUME_REDACTAT], București.

Popa A., 2007, Areale viticole din Oltenia-România cu vocație pentru obținerea vinurilorde calitate cu denumire de origine controlată (D.O.C) . Analele USAMV Cluj-[NUME_REDACTAT]

Stoev K. D. – Fiziologia viței de vie. [NUME_REDACTAT], 1978.

[NUME_REDACTAT]., Popa A., [NUME_REDACTAT]. – [NUME_REDACTAT] . [NUME_REDACTAT] Enciclopedică, București , 1987.