Influenta Retelelor de Socializare In Comunicarea Politica. Utilizarea Retelelor de Socializare In Campania Prezidentiala din Noiembrie 2014

Influența rețelelor de socializare în comunicarea politică

Utilizarea rețelelor de socializare în campania prezidențială din noiembrie 2014

Introducere

Cu siguranță, ne aflăm în ceea ce se numește eră a revoluției informatice. Cititorul devine producător de informație, comunicarea găsind un nou spațiu de manifestare: spațiul virtual. Odată cu revoluția informației, comunicarea se petrece multidimensional, inventarea internetului conducând la o schimbare de paradigmă, indiferent că vorbim despre mediul social, economic, cultural sau teologic. O simplă analiză retrospectivă asupra evoluției canelelor de comunicare mass media ne ajută să conștientizăm impactul generat de apariția internetului. Astfel, amintim că televiziunii i-au trebuit 13 de ani pentru a aduna 50 de milioane de telespectatori, iar radioului 30 de ani pentru 30 de milioane, în timp ce, pentru internet, au fost suficienți doar patru ani pentru a aduna 50 de milioane de utilizatori. Liderul indisputabil în acest caz este Facebook-ul, cea mai populară rețea de socializare din toate timpurile, care a depășit pragul de 100 de milioane de utilizatori într-o perioadă de nouă luni.

Fără îndoială, internetul a cunoscut o evoluție uimitoare în ultimii douăzeci de ani. „În anul 1957, acest canal de comunicare a apărut în spațiul militar și politic al Statelor Unite ale Americii, iar în 1980 el deja depășea granițele țării, devenind unul dintre cele mai importante canale de comunicare”. Apariția internetului deschide poarta către noi oportunități, fiind caracterizat de două trăsături esențiale: interactivitatea și posibilitatea de creare a continutului web de către utilizatorii din toate colțurile lumii. Astfel, informația prezentă pe paginile web apare și ca urmare a acțiunilor realizate de oameni obișnuiți și nu mai reprezintă doar rezultatul informațiilor publicate de către companii, guverne sau mass-media.

Înainte de apariția webului 2.0, cele mai utilizate metode de interacțiune dintre utilizatori erau reprezentate de chat sau email marketing. Cu toate că ele sunt utilizate în continuare și în ziua de astăzi, „web 2.0 plasează în centrul comunicării utlizatorul, care se regăsește într-o dublă ipostază: creator și destinatar al conținutului web. Cele mai grăitoare exemple în acest sens sunt constituite de rețelele de socializare (Facebook, Youtube, Twitter, MySpace, LinkedIn etc), blog-uile sau partajarea fișierelor”.

Dacă facem referire la sistemele de comunicare în domeniul politic, putem afirma că ele au trecut printr-o transformare profundă a mecanismelor de funcționare odată cu popularizarea internetului și, mai cu seamă, a rețelelor de socializare. Ca și în celelalte domenii, în sistemul politic, schimbarea de paradigmă a presupus transformarea comunicării într-una bidirecțională și oferirea unei voci poporului care, până atunci, nu se afla decât în ipostaza de receptor al mesajului. Anii dinaintea apariției internetului au făcut ca principalii actanți ai diseminării mesajelor politice să fie politicienii și jurnaliștii, însă Social Media au condus la scăderea influenței acestora, procesul comunicării fiind coordonat de către persoanele care utilizează rețelele de socializare, care au posibilitatea de a iniția, dezbate și distribui mesaje politice în grupurile lor sociale.

Președintele John F. Kennedy a fost ajutat să ajungă la Casa Albă de un mediu nou și popular: televiziunea. Dacă ne raportăm la alegerile prezidențiale din 2008, putem afirma că un nou mediu popular l-a propulsat pe candidat în fruntea alegerilor: rețelele de socializare. Odată cu victoria lui Barrack Obama în 2008, a putut fi observată influența Social Media în mediul electoral. Rețelele de socializare funcționează ca un catalizator în comunicarea politică, potențând acțiunile actorilor politici, fie ele pozitive sau negative. Deși Statele Unite ale Americii au dat tonul popularizării fără echivoc a rețelelor de comunicare virtuală, țările din Europa de Vest au fost foarte receptive la noua mișcare socială, rețelele de socializare având un rol important în ascensiunea politică a reprezentaților, în special în Țările de Jos. Acolo, aplicațiile precum Facebook sau Twitter fiind intens utilizate de politicieni în diseminarea mesajului. Spre exemplu, în alegerile generale din Olanda in 2010, foarte mulți actori politici au utilizat Social Media pentru a ajunge la grupul lor țintă.

Întrebarea pe care această lucrare o ridică este în ce măsură Social Media înfluențează percepțiile politice, angajamentul și comportamentul electoral? Este posibil ca rețelele de socializare să mobilizeze cetățenii inactivi? În lucrarea sa, Lindsay Hffman relevă faptul că, de fapt, contrar așteptărilor, Social Media nu a contribuit prea mult la diversificarea discursului politic, ci a ajutat la împuternicirea unei elite înguste. Pe de altă parte, în 2009, Panagapoulos susține că acest tip modern de comunicare conduce la efecte pozitive, în momentul în care este utilizată în mod corespunzător. În cursa pentru alegerile prezidențiale din 2008, mediile online au fost folosite cu succes pentru a realiza anunțuri, transmite informații și video-uri virale, pentru networking și strângeri de fonduri. Mai mult decât atât, Panagapoulos crede că folosirea rețelelor de socializare în mod strategic pot conduce nu doar la victoria candidatului și a partidului, dar chiar la întărirea democrației. „Social Politics” este sintagma ce definește trendul actual în care politica se realizează prin intermediul rețelelor sociale. Acest tip de politică a revoluționat democrația prin creșterea interacțiunii și participării (în mediul online) cetățenilor la viața politică.

2.1 Utilitatea științifică

În condițiile în care avântul tehnologic reprezintă o realitate care nu poate fi negată, cercetarea noastră își propune să ofere specialiștilor și practicienilor din domeniul comunicării politice un ajutor în optimizarea activității desfășurate prin intermediul rețelelor de socializare. În anul 2015, utilizarea canalelor Social Media pare că a devenit un instrument obligatoriu în campaniile de comunicare politică, astfel încât este necesar ca specialiștii în comunicare să știe cum pot utiliza rețelele moderne în avantajul politicienilor pe care îi reprezintă. De aceea, lucrarea de față are ca scop îndrumarea practicienilor de comunicare politică pentru a înțelege importanța rețelelor de socializare în atragerea electoratului. O bună cunoaștere a tehnicilor de comunicare online și a mecanismelor de funcționare Social Media îi va ajuta pe oamenii politici să înteleagă cum pot transforma utilizatorii din online în vectori esențiali de comunicare în campaniile electorale. Utilizat în mod corespunzător, acest canal de comunicare va conduce la rezultate precum creșterea participării publicului online, crearea anagajamentului sau schimbarea comportamentului electoral.

În condițiile în care rețelele de socializare au început să fie utilizate cu adevărat în domeniul politic începând cu anul 2008 în Statele Unite ale Americi, în timp ce, în România, le putem observa abia în anul 2012, la alegerile parlamentare, lucrarea de față este valoroasă prin prisma nevoii de cercetare în acest domeniu din ce în ce mai popular. Comunicarea politică a fost și este în continuare o temă destul de puțin cercetată în spațiul autohton, ceea ce înseamnă că este nevoie de informații care să evidențieze câteva concluzii notabile asupra fenomenului în discuție. Cercetarea noastră vizează evidențierea unei serii de indicatori de performanță în Social Media, în încercarea de a analiza influența pe care o are noul canal de comunicare în masă în relaționarea cu publicul țintă.

Literatura americană cuprinde lucrări care analizează influența rețelelor de socializare în campaniile electorale, plasând accentul pe campania prezidențială a președintelui Barrack Obama. În literatura autohtonă, există lucrări care tratează rolul Social Media și aportul pe care îl pot avea în comunicarea politică, însă niciuna nu vorbește despre prima revoluție Social Media într-o campanie electorală. Specialiștii din domeniul comunicării politice consideră că, pentru prima oară, mediul online a avut o contribuție semnificativă în conturarea comportamentului electoral.

Scopul final al acestei lucrări este ca, prin intermediul informațiilor oferite, să reprezinte un ajutor real în conturarea viitoarelor campanii de Social Media. Cercetarea desfășurată își propune să conducă la identificarea strategiilor care să optimizeze procesul de comunicare politică în mediul online.

De ce este valoroasă această cercetare? Pentru că, potrivit studiilor, în fiecare an, numărul utilizatorilor din rețelele de socializare crește considerabil, iar utilizatorii români nu fac excepție. Un studiu realizat de IAB Europe în 2010 afirma următoarele: „Utilizatorii români sunt pasionați de social media, de comunicare, le place să își facă prieteni și să se distreze. Așa se explică succesul extraordinar al rețelelor sociale în România”. În opinia mea, peste câtiva ani, în campaniile electorale viitoare, atât din România cât și din întreaga lume, aceste rețele de socializare vor reprezenta canalul central de comunicare în domeniul politic, specialiștii construind strategiile de comunicare în jurul instrumentelor Social Media.

Potrivit literaturii de specialitate, social media înseamnă mijloace de interacțiune socială, propagare sau căutare a informațiilor, în care utilizatorii comunică și colaborează, făcând schimb și împărtășind conținut pe care îl consideră relevant pentru comunitatea socială în care se află.

Nu este ușor de realizat o clasificare a acestor rețele moderne, fiindcă sistemul World Wide Web le permite să se interconecteze și să relaționeze, însă putem să identificăm câteva categorii principale:

Rețele sociale deschise – precum Facebook, Twitter, Linkedin;

Rețele de distribuire media sub formă de fișiere video, audio sau fotografii – aici amintim Pinterest, YouTube, Flickr;

Comunități sociale, cum este cazul forumurilor, al grupurilor pe Yahoo, Wikipedia, site-urle destinate recenziilor;

Servicii de geolocalizare, precum FourSquare.

Conform studiului realizat de site-ul Facebrands.ro, Social Media au depășit cu ușurință numerele pe care canalele media tradiționale le-au dobândit de-a lungul timplui. Dacă ne gândim că, la momentul actual, doar rețeaua Facebook are peste un miliard de utilizatori activi, înțelegem evoluția pe care au cunoscut aceste rețele.

Dacă ne raportăm la țara noastră, „în 2014 existau 7.6 milioane de utilizatori, cu 8.4 % mai mult decât în 2013. O creștere de 12 % a fost resimțită și în rândul companiilor și instituțiilor publice care au devenit active pe această rețea de socializare”.

Alegerile electorale din 2014 au demonstrat că rețelele de socializare pot fi un canal foarte potrivit pentru atragerea unui segment din electorat care nu reacționează la mediile clasice de comunicare în masă. În aceste condiții, singura varianta de a te apropia de acest public este să comunici pe înțelesul lui, de aceea, este nevoie ca specialiștii de comunicare politică să știe care sunt cele mai relevante instrumente de comunicare în acest sens.

Ultimul recensământ arată că „există 21 de milioane de locuitori în România, dintre care 10, 3 milioane sunt utilizatori de internet, 68% dintre aceștia având vârste cuprinse între 14 și 64 de ani”. Este evident că, având în vedere această situație, o campanie electorală trebuie să incudă și o componentă puternică de comunicare online. 

Rețelele de socializare prezintă numeroase avantaje, primul dintre ele fiind că rețelele de Social Media au atuul de a fi accesibile, fiind foarte ușor să te alături uneia dintre ele. Fie că este vorba de Facebook, Twitter, LinkedIn sau YouTube, în câteva minute utilizatorii își pot crea un cont unde să interacționeze cu o diversitate de persoane. Cel de-al doilea argument vine în completarea celor mai sus spuse, rețelele de socializare reprezentând o oportunitate de a relaționa cu oameni din întreaga lume și de a forma legături atât de natură personală, cât și profesională. Mai mult decât atât, rețelele de socializare pot forma comunități în care membrii acestora să își împărtășească interesele comune. Totodată, un alt element esențial este lipsa cenzurii în aceste rețele virtuale, ceea ce face ca mesajele să fie mult mai usor de transmis, căpătând aspect viral. Este recomandat ca oamenii politici să își centreze mesajele în jurul anumitor comunități sociale virale, dat fiind că o campanie Social Media cu adresabilitate locală va avea o rată de succes mai mare decât un națională, mesajul circulând mai ușor între membrii unei comunități (fie ea și virtuală) care se cunosc. Spre exemplu, în cartea sa despre alegerile prezidențiale de la Casa Albă, Melissa M. Smith precizează că social media este foarte eficientă tocmai prin prisma targetării specifice, fiindcă utilizatorii pot genera conținut cu privire la campaniile politice, în același timp transmițând informații și despre ei înșiși.

Cu siguranță că rețelele de socializare cunosc și dezavantaje. Caracterul viral al informaței și posibilitatea ca orice utilizator să fie creator de informație poate transforma cu ușurință diferite întâmplări în adevărate situații de criză. De asemenea, atunci când vine de comunicarea politică, este important ca specialiștii să fie atenți la așa-numita „bulă de comunicare”. Aceasta survine ca urmare a algoritmului utilizat de Facebook și face ca în newsfeed să apară cu precădere mesaje de la pagini sau prieteni cu care interacționezi sau pe care le apreciezi. Drept rezultat, susținătorii unui anumit politician își pot forma ideea greșită despre susținerea de care se bucură candidatul lor, dacă vor urmări doar activitatea din Social Media.

Un alt dezavantaj major este că rețelele de socializare nu acoperă foarte bine zonele rurale și segmentul populației mai în vârstă (peste 60 de ani), care după cum știm, obișnuiesc să se implice în activitatea politică și să voteze.

Așadar, originalitatea lucrării noastre constă în încercarea de a analiza un domeniu care se află în continuă transformare și care poate constitui un punct de plecare pentru viitoare cercetări în domeniu. Totodată, cercetarea realizată poate reprezenta un element nou în cercetarea din spațiul autohton, care, adaptată în mod corespunzător poate fi dezvoltată pentru efectuarea unor cercetări mai ample.

2.2 Utilitatea economică

Știm că alegerile, indiferent de natura lor, fac uz de bugete imense alocate promovării candidaților politici. Dacă analizăm alegerile europarlamentare din 2014, spre exemplu, vom observa că cifrele stipulate ajung la câteva milioane de euro. Deși partidele se bucură de un buget de promovare oferit de stat, sumele pe care acestea le investesc depășesc cu mult plafonul stabilit. Conform datelor oferite de prestatorii de servicii, „montarea meșurilor pe stâlpii de iluminat costă în jur de 3500 de euro/kilometru, flyerele și afișele însumează miminum 300 000 euro, un minut de promo electoral este 1000 de euro, iar pentru consultanță se plătește un procent de 10% din valoarea totală a bugetului de promovare, ceea ce înseamnă că prețul poate ajunge și la 500 000 de euro. Conform legii, un candidat la europarlamentare are dreptul să utilizeze 2,1 milioane de lei, adica 2 500 de salarii minime brute”.

Pe parcursul anilor, sumele investite în promovare au crescut considerabil, ca urmare a tarifelor practicate de mediile tradiționale de comunicare în masă, în special de televiziune. Conform declarațiilor realizate de aceștia, alianța PSD-UNPR-PC avea venituri de 6 457 861 lei înainte de a intra în alegeri, însă a realizat cheltuieli de 20 136 729 lei. Dintre acestea, donațiile au însumat 3 729 969 lei, iar 2 727 892 lei reprezintă venituri transferate de la partid. Bugetul pentru promovare a fost împărțit astfel: 10.002.943 de lei pentru tipăriturile și materialele promoționale, 6.566.454 de lei pentru publicitatea stradală, 2.396.203 de lei către presă, radio și TV și 483.488 de lei reprezintă cheltuielile cu servicii.

În cazul Alianței Creștin Liberale, sumele declarate sunt de 7 291 000 lei alocați promovării, pentru toate categoriile de cheltuieli cifrele fiind mai mici decât în cazul PSD-UNPR-PC, cu excepția cheltuielilor cu serviciile, care au fost duble față de cele ale social-democraților.

Studiile efectuate la sfârșitul campaniei electorale de către Mediafax au demonstrat că sumele uriașe alcoate promovării nu conduc în mod automat la eficiența electorală. Alianța reprezentată de Victor Ponta a utilizat aproape de trei ori mai mulți bani decât contracandidatul său principal, Klaus Iohannis, însă a obținut cu peste un milion de voturi mai puțin. Astfel, cifrele arată că, raportat la bugetul alocat campaniei electorale, un vot a costat 3,8 lei pentru PSD-UNPR-PC, în timp ce pentru Alianța Creștin Liberală, prețul a fost de 1,15 lei.

Un studiu publicat de ziarul Gândul arată că prețul pentru un mesh este în medie de 15-20 de euro, iar chiria este între 50 de euro/lună și 350 de euro/lună, un tricou imprimat costă în jur de 2 euro, un eveniment electoral ajunge până la 5000, 6000 de euro, iar consultanța pentru serviciile la nivel național este minimum 100 000 de euro. Cel mai ieftin canal de promovare rămâne cel online, costurile pentru o campanie plecând de la câteva sute de euro și ajungând la 10, 15 000 de euro, în funcție de numărul reclamelor plătite. În cazul campaniilor la nivel național, un partid tipărește aproximativ 2 milioane de flyere sau broșuri și tot atâtea afișe, imprimă peste două milioane de tricouri și pixuri. Bugetul alocat publicității stradale depășește 100 000 de euro, în timp ce pentru tipărituri este nevoie aproximativ de 200 000 de euro. Sume esențiale merg către mass media și, în special, către televiziune, acolo unde sunt practicate cele mai mari tarife.

În condițiile în care campaniile de comunicare în mass media tradiționale presupun bugete de milioane de euro, din ce în ce mai multe companii au început să redirecționeze banii către promovarea în mediul online. Treptat, exemplul a fost preluat și de către instuțiile de stat și reprezentații acestora, însă, în România, utilizarea acestui canal de comunicare este abia la început, iar liderii politici par a se adapta destul de greu noilor tendințe. Cu toate acestea, alegerile parlamentare din 2012, cele europarlamentare din 2014 și alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 demonstrează că utilizarea internetului drept unul dintre canalele majore de comunicare este eficientă în transmiterea mesajelor către electorat.

Cercetările preliminare în studiul privind aportul rețelelor de socializare în declanșarea comportamentului electoral desfășurate de ziarul Adevărul demonstrează că dintre respondenții care sunt activi pe internet, „46% au fost atenți la campania candidaților la presedinție. Totodată, 58% dintre utilizatorii de internet au cel puțin un cont pe o rețea de socializare și au fost la curent cu mesajele politice ale candidaților. De asemenea, un procent de 70% consideră ca rețelele de socializare și internetul au avut un rol important în înfluențarea participării la vot, 24% afirmă că nu au fost influențați, iar 6% mărturisesc că nu știu dacă Social Media au avut vreun rol. În rândul utilizatorilor de internet, 13% au diseminat mesaje ale candidaților în grupurile lor online, iar 24% au apreciat mesaje sau au devenit fani virtuali ai candidaților”.

Studiul demonstrează că există o diferență semnificativă între cei doi candidați principali atunci când vine vorba de rețelele de socilizare. În primul rând, „alegătorii lui Klaus Iohannis au afirmat că utilizează internetul în proporție de 58,3%, în timp ce în cazul lui Victor Ponta procentul este de doar 16%. Totodată, rezultatele reliefează că electoratul lui Klaus Iohannis a urmărit în proporție mai mare campaniile din mediul în online decât cel al lui Victor Ponta. De asemenea, 31,9% dintre alegătorii actualului președinte susțin că au urmat îndemnurile sale realizate în mediul online, în timp ce pentru Victor Ponta procentul scade la 14,8”.

Imediat dupa câștigarea alegerlor, Klaus Iohannis a postat un mesaj pe Facebook care confrmă importanța rețelelor de socializare în victoria sa: „Ați scris istorie! Pentru prima dată, online-ul a făcut diferența”. Patronul canalului România TV a precizat: „S-a îndeplinit „previziunea lui Laurențiu Dumitrescu din 2013, anume că vom avea în 2014 primele alegeri puternic influențate de Social-Media, atât timp cât există «un candidat credibil cu un mesaj puternic». La ultimele alegeri prezidențiale, aveam 60.000 români pe Facebook, astăzi avem 6.600.000!”

Specialistul Tasențe Tănase, autor al cărții „Comunicarea politică prin Social Media și reacțiile publicului online” și director general al PlusCommunication afirmă că actualul președinte a ieșit câștigător pentru că „strategii campaniei electorale au înțeles că, în Social Media, cetățenii sunt cei care dețin controlul mediatic, nu partidele politice.” El mai precizează că: „Spre deosebire de comunicarea mediatizată clasică, în care actanții principali ai comunicării – politicienii și jurnaliștii – controlau mesajul și îl descentralizau către public, iar acesta din urmă avea mijloace limitate de transmitere a feedback-ului, comunicarea prin social media este dirijată de către publicul online, prin acei cetățeni politici online, iar politicienii și jurnaliștii au o din ce in ce mai mica influență în acest mediu.”

În aceste condiții, pe parcursul lucrării, ne propunem să conturăm o campanie strategică de Social Media care, aplicată în mod corespunzător, poate completa sau, pe alocuri, înlocui celelalte canale de comunicare, astfel încât bugetul alocat promovării să scadă în mod considerabil. Mai mult decât atât, cercetarea noastră are ca obiectiv să identifice cele mai eficiente tehnici și instrumente ce pot optimiza comunicarea politică, astfel încât avantajele mediului virtual să poată fi exploatate la maximum. Spre exemplu, dacă ne referim la campania prezidențiala din Statele Unite ale Americii, atât din 2008, cât și din 2012, mediul online, împreună cu rețelele de socializare, nu a constituit doar o platformă de a disemina mesajul politic și de a strânge adepți, ci el a fost utilizat cu succes în mobilizarea donațiilor.

Dacă analizăm campania prezidențială a lui Obama, vom vedea că acesta a strâns 639 de milioane de dolari de la 3 milioane de donatori, cea mai mare parte prin intermediul Internetului. Cinci voluntari de pe MyBO au strâns 30 de milioane de dolari din 70000 din site-urile personale de strângere de fonduri. Alți șase donatori au făcut donații online de 6.5 milioane de dolari, ajungându-se la un total de peste 500 de milioane de dolari. Din acele donații, 6 milioane au fost încasări de $100, sau mai puțin, suma medie fiind $80. Majoritatea au donat mai mult de o dată. Campania Obama nu numai că a folosit aceste instrumente online mult mai eficient decât alte campanii pentru a organiza evenimente, facilita comunicarea și pentru a strânge fonduri, ci cu ajutorul lor au reușit să creeze și să susțină o strategie locală, reușind să pătrundă în inimile votanților. Ce a rezultat a fost în primul rând victoria pentru Democrați și Obama și apoi moștenirea unuia dintre cele mai eficiente planuri de Internet marketing din istorie, unde social media și tehnologia au permis fiecărui individ să se implice.

Așadar, utilizarea rețelelor sociale îi poate ajuta pe oamenii politici nu doar să economisească bugete esențiale, care pot fi folosite penru atingerea altor obiective, ci să strângă donații importante. În România, Social Media nu sunt valorificate la adevăratul lor potențial, așa cum se întâmplă deja în țările din Occident, de aceea, scopul lucrării noastre este de a genera know how-ul prin intermediul căruia să ne aliniem teoriei și practicii occidentale.

Tema propusă, problematica cercetării și starea actuală a cunoașterii în domeniu

Unul dintre motivele pentru care am optat pentru această temă de cercetare îl constituie faptul că asistăm de câțiva ani la o revoluție a manierei în care se realizează comunicarea în masă. Dacă înainte acest tip de comunicare era cu precădere unidirecțional, feedback-ul fiind aproape inexistent, în prezent, situația s-a schimbat în mod radical, receptorii mesajelor putând fi acum și emițători. Transformarea social Media într-unul dintre cele mai relevante medii de comunicare în masă nu a trecut neobservat de către specialiștii din domeniul politic, care au profitat de oportunitate pentru a se apropia de votanți. Publicul din mediul online s-a transformat treptat într-un element cheie, el având capacitatea de a deveni un factor esențial în comunicarea mesajelor politice. Cu toate acestea, simpla prezență pe o rețea de socializare nu garantează succesul unei campanii electorale. Este în continuare nevoie ca strategii să aibă în vedere o campanie integrată de comunicare, ce poate valorifica oportunitățile rețelelor de socializare.

Așa cum aminteam anterior, comunicarea politică prin intermediul rețelelor de socializare a fost preluată din Occident. Primul președinte care a utilizat Social Media la potențialul maxim în campania electorală a fost Barack Obama. Campania sa în mediul online a integrat următoarele instrumente:

Site-ul oficial;

Campanii de Email direct de la reprezentanți cheie ai partidului către votanți;

Strângeri de fonduri online – Decrocrații susțin că au adunat în jur de 500 000 de dolari în urma donărilor online;

SEO și strategii de direcționare a utilizatorilor către anumite website-uri;

Utilizarea rețelelor sociale precum Facebook, Twitter, precum și folosirea Youtube și a blogurilor.

Alegerea a fost prima în care toți candidații, prezidențiali și din congres, au încercat să comunice direct cu votanții americani prin intermediul social networking-ului online, prin site-uri precum Facebook și MySpace. A fost chiar și supranumită „Alegerea de pe Facebook”. Nu este nicio coincidență că unul din strategii-cheie ai lui Obama a fost Chris Hughes, cofondator Facebook, în vârstă de 24 de ani. Hughes a fost cel care a plănuit această campanie web, foarte eficientă, de tipul blitzkrieg – totul de la site-uri de socializare online, podcasting și mesagerie mobilă.

Facebook-ul nu a fost conștient de rolul său puternic în politica electorală americană. În timpul campaniei electorale, site-ul a lansat propriul său forum pentru a încuraja dezbateri online pe diverse teme. De asemenea, în parteneriat cu ABC, Facebook a acoperit întreaga alegere și toate forumurile politice. În același fel, CNN, în parteneriat cu Youtube, au prezentat dezbaterile politice.

Folosirea tacticoasă a platformelor Web 2.0 de către Obama marchează o majoră ruptură în politica electorală – în America, dar și în alte țări – întrucât tehnicile de campanie se mută de la mașini politice de modă veche către dinamicile orizontale ale social network-ului. Web-ul, un mediu perfect pentru mișcări politice autentice, locale, transformă dinamica în politică. Nu există bariere pentru a intra pe site-uri precum Facebook sau Youtube. Puterea este dispersată pentru că oricine poate participa. Web-ul este folosit nu doar pentru obținerea voturilor ci și, așa cum a aratat campania lui Obama, pentru strângeri locale de fonduri.

Obama a fost cu siguranță cel mai eficient politician cu prezență online din cadrul campaniei electorale – nu doar împotriva lui John McCain, dar și împotriva rivalului său democrat, Hillary Clinton. În ultimii doi ani, Facebook-ul a fost cu predominanță teritoriu virtual cu politică pro-Obama. Unele persoane atribuie victoria sa „efectului Facebook”. Să ne uitam și la statisticile rezultatelor: Obama s-a bucurat de mai bine de 2 milioane de suporteri americani pe Facebook, în timp ce McCain avea doar puțin peste 600000. Pe platforma de microblogging Twitter, existau mai mult de 112000 de suporteri Obama, iar McCain a avut doar 4600.

Campania Obama a strâns mai mult de 5 milioane de suporteri din site-urile de social network. În noiembrie, 2008, Obama avea aproximativ 2.5 milioane (unele surse spun 3.2 milioane) de suporteri pe Facebook, depășind de aproape 4 ori numărul celor ce îl susțin pe McCain. Obama a avut peste 115000 de persoane care îl urmăreau pe Twitter, de 23 de ori mai mulți decât McCain. Cincizeci de milioane de vizualizatori au petrecut paisprezece milioane de ore urmărind filmulețe relaționate cu campania pe YouTube, depășindu-l de patru ori pe McCain. Campania Obama a trimis peste un miliard de e-mailuri, incluzând 10000 de mesaje unice, destinate unor segmente specifice ale listei lor de 13 milioane de persoane. Campania a strâns peste 3 milioane de mesaje text. Doar în ziua alegerii, susținătorii au primit câte 3 mesaje. Site-ul de socializare online al campaniei Obama, www.mybarackobama.com (MyBO), le-a permis celor doritori să comunice cu alții și să implice alte persoane în diverse acțiuni ale campaniei. Așa s-au creat 2 milioane de profile. Cei înregistrați pe site, alături de voluntari au planuit peste 200000 de evenimente offline, au scris 400000 de postări și au creat 35000 de grupuri de voluntari. Obama a strâns 639 de milioane de dolari de la 3 milioane de donatori, cea mai mare parte prin intermediul Internetului.

Vom analiza pe parcursul lucrării în ce măsură activitatea desfășurată de politicieni prin intermediul Social Media conduce la modificarea comportamentului electoratului. Totodată, vom încerca să identificăm care sunt principalele instrumente utilizate în comunicarea pe Social Mediace conduc la o comunicare eficientă în mediul online.

Studiul își propune să stabilească rolul pe care îl au rețelele de socializare în comunicarea politică. În ce măsură mijloacele de comunicare tradiționale și-au pierdut influența, lăsând loc rețelelor moderne?

În România, comunicarea prin intermediul Social Media este abia la început, neexistând prea multe cercetări în acest sens, însă în SUA, țările vestice din Europa sau chiar Africa și Asia, domeniul este unul mult mai dezvoltat. Există numeroși autori care au realizat studii privind implicațiile pe care pe presupune utilizarea unui astfel de canal media în domeniul politicii, printre cele mai importante lucrările numărându-se: „The Social Media (R)evolution – Simon Winkelmann, Political communication in Postmodern Democracy. Challenging the Primacy of Politics – Kees Brants și Katrin Voltmer, Real-Time Diplomacy. Politics and Power in Social Media Era –Philip Seib, New Media vs. Old Politics. The Internet, Social Media and Democratisation in Pakistan – Marcus Michaelsen, (Participation or Communication? An Explication of Political Activity in the Internet Age – Henry Brady, Social Networking Sites as a New Public Sphere: Facebook and its Potential to Facilitate Public Opinion as the Function of Public Discourse – A Case Study of 2008 Obama Campaign – Lizie-Marie Smuts, Social Networks that Matter: Exploring the Role of Political Discussion for Online Political Participation – Stefan Stieglitz, Tobias Brockmann, Linh Dang Xuan, Linh Dang, Social Media as a catalyst for online deliberation? Exploring the affordanes of Facebook and YouTube for political expression – Daniel Halpern și Jennifer Gibbs, It’s Complicated: Facebook Users’ Political Participation in the 2008 Election – Jessica Vitak, Paul Zube, Andrew Smock, Caleb Carr, Ellison Nicole și Lampe Clift Lampe”.

Dacă ne referim la cercetările realizate în spațiul autohton, vom observa că ele sunt inferioare celor din Occident, atât prin prisma cantității acestora, cât și a indicatorilor analizați. Sinteza literaturii de specialitate reliefează că lucrările realizate în România se opresc îndeosebi asupra caracterului general al rețelelor de socializare, ele tratând foarte sumar tema comunicării politice prin intermediul Social Media. Printre lucrările cele mai relevante din spațiul românesc amintim „Tehnici de comunicare în Social Media”, de Horia Mihai Bădău, Bloguri, Facebook și politică, de Tudor Sălcudeanu, Paul Aparaschivei, Florența Toader, Social Media și managementul reputației de Diana Cismaru, Jurnalismul și comunicarea în epoca noilor media – Tasențe Tănase și Nicoleta Ciacu, New Media – Dorina Guțu, Old and new techniques în political communication, de Nicoleta Ciacu”.

În Statele Unite ale Americii, rețelele moderne de comunicare în politică au fost folosite cu precădere începând cu campania electorală din 2008. În România, acest lucru s-a întâmplat prima dată la alegerile parlamentare din 2012, însă aportul Social Media în comunicarea politică s-a văzut cu adevărat la alegerile prezidențiale din 2014. Studiul de față își propune să analizeze o serie de indicatori de performanță în domeniul rețelelor sociale, în încercarea de a evidenția impactul pe care acest canal media îl poate avea în stabilirea relațiilor dintre politicieni și votanți și influența manifestată în modificarea comportamentului electoral.

Dacă ne raportăm la ultimii 50 de ani, vom observa o evoluție accentuată a comunicării politice, ea cunoscând o serie de transformări și etape. Cele mai multe dintre modificări vin ca rezultat al revoluțiilor tehnologice, însă ele se datorează și atitudinii de consum în domeniul politic a cetățenilor, care au experimentat o schimbare majoră: trecerea de la comunism la capitalism. Deși la începuturile comunicării politice mediatizate, modalitatea de raportare a audienței la politică era prin intermediul identificării cu doctrina partidulelor tradiționale, comunicarea politică fiind rezultatul înțelegerii, al consensului dintre politicieni și electorat, trecerea timpului a condus la apariția unor modificări semnificative, modificări survenite fie din scăderea gradului de încredere a populației în reprezentanții politici, fie ca urmare a evoluției uimitoare a mijloacelor de comunicare în masă.

A urmat apoi era televiziunii, în care jurnaliștii făceau apel la știri echidistante, imparțiale, în care informațiile furnizate era verificate din mai multe surse și în care a scăzut partizanatul politic în mass media, ceea ce a condus la o perioadă caracterizată de profesionalism în comunicarea politică de masă. În cele din urmă, ce-a de treia etapă se caracterizează prin profesionalizarea comunicării politice, totodată multe dintre elementele din comunicarea comercială fiind preluate de către comunicarea electorală. Un alt element care merită menționat este acela că partidele politice au cunoscut treptat declinul din punctul de vedere al bazei lor sociale, fiindcă s-a diminuat în mod considerabil numărul celor care voiau să se înscrie într-un partid. În consecință, comportamentul electoral al cetățenilor s-a modificat și el la rândul lui, alegătorii loiali transformându-se în vânători de oportunități, care au început să își schimbe opțiunea de vot ca urmare a intereselor materiale sau a persuasiunii exercitate de actorii politici sau mass media.

În domeniul comunicării politice, apariția internetului nu a produs schimbări masive. Revoluția cu adevărat notabilă se înregistrează odată cu inventarea rețelelor de socializare online, care au permis utilizatorilor să interacționeze mult mai ușor cu oamenii politici. La început, Social Media funcționa precum mediile media tradiționale, mesajul fiind unidirecțional, iar feedback-ul aproape inexistent. În acest sens, cele mai mari schimbări au început să se petreacă începând cu ultimii 10 ani, numărul persoanelor care desfășoară activitate în mediul online crescând fulminant. Ce a urmat a fost transformarea rețelelor de socializare în cele mai importante canale de comunicare în domeniul politic, strategie de atragere a electoratului fiind construită în jurul acestora. Totodată, cea mai populară rețea de socializare, Facebook, a fost canalul care a mobilizat cetățenii să ia parte la manifestări de stradă, vot online sau revoluții.

Social Media a transformat societatea într-una de tip „rețea”, o societate în care comunicarea de masă nu se mai desfășoară unidirecțional și în care mass media și politicienii au pierdut din influența pe care o aveau asupra audiențelor. Audiențele televiziunii și radioului scad, din ce în ce mai multe ziare renunță la formatul tipărit, în timp ce toată lumea, se pare, se mută în lumea virtuală. Revoluția generată de mediul online este explicată foarte bine de către Dorina Guțu: „Dacă ar fi să caracterizăm anul 2009 în doar câteva recorduri, iată câteva dintre acestea: peste 140 de milioane de bloguri, mai multe materiale video au fost încărcate pe Youtube în vara anului 2009 decât dacă CNN, NBC și ABC, trei dintre cele mai celebre posturi americane de televiziune, ar fi produs și difuzat materiale video 24 de ore, 7 zile pe săptămână, din anul 1948 încoace. Siteurile acestor trei posturi de televiziune au împreună 10 milioane de vizitatori lunar. 13 milioane de articole scrise în peste 200 de limbi pe Wikipedia. 3 miliarde de căutări pe Google zilnic. Peste 200 de milioane de utilizatori activi ai Facebook.Peste 5 milioane de însemnări pe Twitter. Numărul SMS-urilor trimise zilnic depășește numărul de locuitori ai planetei. 150 de milioane de apeluri telefonice sunt efectuate în fiecare secundă în întreaga lume. Numărul lor se triplează la fiecare 6 luni”. Ținem cont de faptul că anul 2009 se află la începutul exploziei online. Acum, dacă ne raportăm doar la Facebook, spre exemplu, sunt peste un milliard de utilizatori la nivel global.

Obiective

Lucrarea de față încearcă să se încadreze în fenomenul numit Social Media, caracteristic secolul al XXI-lea. Studiul nostru are în vedere analizarea interacțiunii dintre utlizatorii online și oamenii politici, cu scopul de a identifica în ce măsură această interacțiune conduce spre generarea unui comportament politic. Cercetarea nu își propune să evalueze caracterul negativ sau pozitiv al anumitor campanii electorale din mediul online, ci să observe maniera în care comunicarea politică influențează anumite acțiuni din partea utilizatorilor, fie că este vorba de diseminarea mesajului politic, implicarea în dezbateri online, accesarea paginilor web ale politicienilor etc. Scopul final al cercetării este elaborarea strategiilor care să optimizeze campaniile de comunicare din mediul online.

Studiul de caz va fi centrat în jurul campaniei electorale ale actualului președinte, Klaus Iohannis, pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Studiul este relevant pentru că este singurul care analizează rolul pe care l-au avut rețelele de socializare în câștigarea alegerilor de către un politician din România. Schema care stă la baza cercetării cuprinde următoarele ipoteze:

I1: Rețelele de socializare acționează precum un amplificator al comportamentului alegătorilor;

I2: Cu cât este mai accentuată interacțiunea online dintre utilizatori și politicieni, cu atât utilizatorii vor fi mai predispuși să inițieze un comportament de implicare prin intermediul canalului online;

I3: Rețelele de socializare reprezintă un canal eficient de transmitere a informațiilor politice cu precădere pentru persoanele tinere, cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani.

Obiectivele propuse pentru lucrarea de față sunt următoarele:

O1: Cercetarea literaturii de specialitate pentru a analiza cum este percepută comunicarea politică prin intermediul rețelelor de socializare, atât din spațiul românesc, cât și din afara țării;

O2: Identificarea și analizarea modului în care circulă mesajul politic în mediul online de la politicieni către audiența pe care o vizează pe perioada campaniei electorale;

O3: Stabilirea frecvenței optime de comunicare în mediul online, raportându-ne la mesajele diseminate de cei doi candidați principali în timpul campaniei electorale;

O4: Analizarea evoluției comunicării din mediul virtual a celor doi candidați principali pe o perioadă de un an după încheierea alegerilor;

O5: Stabilirea și analizarea celor mai importante mesaje care determină participarea și angajarea indivizilor în dezbateri și discuții online, precum și în diseminarea mesajelor politice, atât în timpul campaniei, cât și la o perioadă de șase luni după finalizarea acesteia;

O6: Identificarea celor mai importante tehnici și instrumentelor de comunicare folosite în perioada campaniei electorale de către candidații români, comparativ cu cele utilizate de către politicienii americani în alegerile prezidențiale din 2012 ;

O7: Analizarea ratei de conversie a utilizatorilor ca urmare a activității desfășurate de actorii politici în mediul online într-un interval de trei luni (în timpul campaniei, înainte și după o lună campania electorală);

O8: Identificarea strategiilor care să optimizeze comunicarea politică prin intermediul Social Media.

În încercarea de a atinge obiectivelor propuse, vom analiza următorii indicatori:

evoluția numărului de fani pentru perioada stabilită (câți utilizatori au dat like paginii respective); 2. tipul de postare și evenimentele folosite de candidați pentru a mobiliza comportamentul utilizatorilor și, implicit, pentru a crește numărul de fani; 3. evoluția angajamentului utilizatorilor prin prisma postărilor efectuate de oamenii politici; 4. numărul de postări publicate în perioada campaniei; 5. rata de conversie a numărului de fani ca urmare a activităților desfășurate în mediul online de către politicieni; 6. reacțiile utilizatorilor în funcție de mesajele publicate de politicieni în mediul virtual.

Rezultatele pe care lucrarea le vizează sunt după cum urmează:

Acoperirea lacunelor din literatura autohtonă privind utilizarea rețelelor sociale în comunicarea politică;

Oferirea unui sprijin real specialiștilor în construirea campaniilor de comunicare din mediul online;

Optimizarea campaniilor de social media pentru a genera implicarea electoratului;

Ajutarea oamenilor din politică să valorifice la maximum noul canal de promovare, astfel încât comunicarea realizată să fie eficace și eficientă.

Metodologie de cercetare

În această parte a lucrării, raportându-ne la ipotezele și obiectivele stabilite anterior, vom pregăti cadrul de desfășurare a investigației și vom alege instrumentele de lucru care vor fi utilizate pentru culegerea și interpretarea datelor.

Studiul încearcă să analizeze dacă există o legătură între interacțiunea online și implicarea politică. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie să monitorizăm participarea la dezbateri prin intermediul rețelelor de socializare, precum și angajarea în activități de natură politică în mediul offline, dar care au fost promovate în online. Totodată, vrem să aflăm cum influențează prezența candidaților politici pe rețelele sociale comportamentul sau atitudinea față de aceștia și care sunt instrumentele care trebuie utilizate de către politicieni pentru a optimiza comunicarea politică în mediul online. Studiul nostru este bazat, mai curând, pe tendințe comportamentale și nu pe valori absolute sau exprimări exhaustive, având în vedere că mediul de comunicare este unul flexibil și versatil, supus schimbărilor frecvente și având un grad de evaluare a veridicității informațiilor destul de scăzut.

Pentru a verifica ipotezele, vom utiliza trei metode de cercetare: analiza de conținut, ancheta cantitativă și interviul în profunzime.

Analiza de conținut

Analiza de conținut ne ajută să identificăm dacă există anumite tipare în comunicarea online care se regăsesc în discursurile virtuale ale politicienilor. Astfel, putem compara campania realizată de candidatul câștigător, Klaus Iohannis, cu cea desfășurată de omologul său americam, Barrack Obama, pentru a identifica similitudinile dintre cele două discursuri. În acest fel, vom observa dacă există o „rețetă” care trebuie urmată în cazul în care politicienii optează pentru comunicarea online și, totodată, vom surprinde elementele care lipsesc comunicării prin rețelele sociale ale candidatului român. Pe perioada campaniei electorale, vom urmări frecvența anumitor cuvinte, teme, modele de poze sau tipuri de mesaje, frecvența media a postarilor zilnice, numărul de interacțiuni active prin comentarii sau pasive prin like-uri, pentru a analiza cum se conturează campania politică a celor doi candidați principale la alegerile prezidențiale.

Deși analiza de conținut este o metodă care poate genera date sigure și repetabile, specialistul în comunicare Sally J. Mc Millan ne avertizează că analiza de conținut online presupune un grad mai ridicat de risc în ceea ce privește validitatea rezultatelor, întrucât internetul este un mediu care se află într-o schimbare continuă, într-un timp foarte scurt. De aceea, atunci când optăm pentru această metodă, trebuie să avem grijă la generalizarea rezultatelor cu privirea la utilizatorii și non utilizatorii rețelelor sociale. Studiile arată că vârsta media a consumatorilor de rețele sociale este mai mică decât vârsta populației, drept urmare, nu putem concluziona asupra întregii populații. Totodată, accesul la internet nu este o facilitate de care se bucură toți românii, deși numărul utilizatorilor este în continuă creștere.

Ancheta cantitativă

Pentru a testa care este atitudinea uilizatorilor față de comunicarea desfășurată în mediul virtual, vom apela la chestionare aplicate atât persoanelor care sunt activi pe internet, cât și non uilizatorilor, care manifestă interes pentru domeniul politic, de gen feminin și masculin, din zona urbană și rurală, cu vârste cuprinse între 18 si 65 de ani.

În desfășurarea anchetei cantitative,  N. Christakis și J. Fowler propun două concepte care trebuie analizate: percepția asupra partidului politic și comportamentul de vot. Primul concept face referire la observația cognitivă bazată pe caracteristici specifice ale partidului, în timp ce al doilea măsură o combinație între intenția de vor și comportamentul electoral. Ambele măsoară efectele Social Media în campaniile politice. PPP sau Political Party Perception are la bază încrederea în partid, progresul, viziunea și reputația acestuia. Pentru a identifica în ce măsură Social Media influențează PPP și comportamentul de vot, este nevoie de măsurarea altor factori relevanți. Aceștia sunt influențatori care ne ajută să înțelegem impactul pe care îl are Social Media și sunt: interesul politic, încrederea politică și religia.

Interesul politic stă la baza formării opiniei politice. Implicarea în politică este corelată în mod pozitiv cu creșterea interesul în politică. Interesul politic este un indicator important al angajamentului politic. Dacă cetățenii nu sunt intersați, ei nu se vor implica în activități de natură politică și nici nu vor dori să își extindă cunoștințele din acest domeniu.

Asemenea interesului în politic, încrederea în politică este necesară în momentul construirii percepției politice și intenției de vot. În mod general, încrederea joacă un rol important în momentul în care percepția alegătorilor asupra caracterului corect și onest determină comportamentul electoral. Încrederea este asociată cu ideea de capital social. Angajamentul social dezvoltă așa numitul „capital social” sub forma sentimentelor și opiniilor pe care membrii unui grup le au în comun. Psihanaliza capitalului social și asocierea sa cu votatul este importantă întrucât sociologii afirmă că, la o scară mai largă, capitalul social este cel care permite guvernului să creeze rupturi sociale, creând astfel tensiuni între oameni, în cadrul societății. Conform Boeckman & Tyler factorul primordial de încredere interpersonală funcționează ca un activator al opiniei politice și al comportamentului de votare. Pe langă încrdere, s-a observat că și lipsa acesteia contribuie semnificativ la participarea electoratului, acționând mai mult ca un factor de alienare, ducând la sprijinirea alternativelor politice.

Scăderea încrederii a fost studiată extensiv în literatură și majoritatea studiilor țin să folosească încrederea drept o variabilă independentă pentru a putea explica votarea, împlicarea într-o campanie și alte acțiuni asemenea. În Olanda, peisajul politic schimbător a influențat și tranziția riguroasă în comportamentul de vot. În 2008, Aarts și Thomassen au prezentat efectele pe care le au multiplele schimbări cu impact major asupra comportamentului de vot. Studiul lor avea scopul de a arăta în ce măsură șocurile primite de partidele olandeze și rezultatele alegerilor parlamentare recente pot fi relaționate cu opinia votanților. S-a observat că schimbările cu impact major incită lipsa de încredere. Așadar, putem spune că studiile demonstrează că există corelații puternice între încredere și comportamentul politic, sugerând astfel că încrederea politică este a doua variabilă independentă conflictivă.

Religia este considerată a fi un factor sociologic important în comportamentul de vot. Conform Kees Aarts și Jacques Thomassen, relația dintre religie si politică este variată, complexă și aprinsă. După cum reportează McDermott, religia se împletește din ce în ce mai mult cu politica. În publicația ei despre felul în care afiliațiile religioase ale candidaților afectează intențile de votare a găsit rezultate pozitive asupra presupusei conexiuni și astfel prezintă impactul religiei asupra politicii. Mai mult, în lucrarea ei, a arătat că majoritatea guvernelor din țările europene preferă religia, demonstrând din nou relația dintre cele două.

De asemenea, pentru a evalua implicare politică, vom analiza participarea la dezbateri în rețelele de socializare, răspândirea informațiilor în mediul online și implicarea în activități desfășurate de actorii politici în mediul offline. Este important să distingem între mediul online și cel offline, având în vedere că acțiunile din mediul online se pot concretiza în cel offline. Cu alte cuvinte, interacțiunea utilizatorilor cu politicienii în mediul online poate conduce la generarea unui comportament în mediul offline, cum ar fi votul, spre exemplu. Mediul offline este esențial pentru comportamentul offline, dacă ne gândim, în primul rând, la ușurința cu care se răspândește și multiplică informația, ca urmare a obstacolelor rigide de natură legislativă sau tehnică. Astfel, comunicare politică dintre reprezentanți și reprezentați devină mult mai facilă, mai ușor de înfăptuit și mai rapidă. Totodată, aceasta este accesibilă, este ușor de utilizat, transparentă și de actualitate. Un concept important în mediul virtual este cel denumit Social Networking, care presupune crearea unei comunități virtuale cu prieteni, în care există posibilitatea de a ne arăta, aprecierea sau, din contra, dezacordul pentru anumite acțiuni, putem oferi recompense virtuale, ne putem abona la paginile preferate etc. Apare și conceptul de reputație virtuală, care se caracterizează prin numărul de fani, de comentarii și de abonări pe care le însumează o persoană în mediul online, bineînțeles.

Un alt concept important pe care îl vom analiza este cel de word-of-mouth. El este esențial în conturarea atitudinilor și generarea comportamentului utilizatorilor. De aceea, Social-media au început să fie utilizate ca instrument de marketing, indivizii fiind încurajați să răspândească în mod voluntar informațiile. Dar cu cine împărtășesc informațiile oamenii, cu cine vorbesc ei despre politică? Răspunsul este unul destul de evident: cu acele persoane care au aceleași opinii și viziuni ca ei. De aceea, se poate observa tendința către mesaje din ce în ce mai personalizate și tipologii ale unor relații ce se înfiripează în mediul virtual. Astfel, apar grupurile socale din mediul online, care se aseamănă cu cele formate în mediul offline.

Interviul în profunzime

După cum știm, televiziunea a produs o metamorfoză în politica electorală, revoluționând felul în care candidații își țin campania și schimbând felul în care cetățenii află noutățile din politică. Cu toate acestea, „remodelarea criteriilor fundamentale după care votanții se ghidează în deciziile lor nu este unul din efectele televiziunii”.

Același lucru poate fi adevărat și pentru Social Media. Cu toate că influența social media în spectrul politic pare plauzibilă, aria afectată este un subiect încă în chestiune. Cercetarea avansată în domeniul politicii sociale este necesară pentru a pune bazele științifice și pentru a-i putea legitima viitorul său rol în marketing-ul politic. Complexitatea subiectului cere o cercetare care să cuprindă atât metode cantitative cât și calitative, pentru a ajunge la rezultate valide. Potrivit recomandărilor Mellisei M. Smith este nevoie ca cercetările cantitative să fie completate de o cercetare de tip calitativ, care să ofere răspunsuri acolo unde cercetarea cantitivă a întâlnit limitări. Interviurile în profunzime vor fi realizate cu specialiștii în comunicare politică, aceștia având posibilitatea de a ne oferi informații valoroase despre cum trebuie desfășurată o campanie eficientă de social media. Specialiștii pe care îi vizăm fac referire atât din echipa care s-a ocupat de campania pentru alegerile prezidențiale în mediul online a lui Klaus Iohannis, cât și la specialiști din Europa de Vest sau din Statele Unite care au coordonat campanii politice în Social Medial. Dacă analiza de conținut și chestionarul ne ajută să înțelegem în ce manieră poate influența rețelele de socializare comportamentul electoral, privind din perspectiva utilizatorilor, interviul în profunzime ne ajută să pătrundem în culisele unei campanii de comunicare politică în online, pentru a identifica tehnicile și instrumentele care trebuie folosite pentru a optimiza comunicarea în mediul online.

Panagopoulos precizează că tehnologia transformă forma și design-ul campaniilor și alegerilor electorale. Tehnologii moderne, precum social media, prezintă noi oportunități în marketing-ul politic. Totuși, adaptarea și implementarea acestor instrumente este de o importanță crucială și, de aceea, este necesară identificarea factorilor decisivi unor implementări de succes.

VI. Bibiliografie

Cărți

Bădău, Horia Mihai, Tehnici de comunicare în Social Media, Editura Polirom, Iași, 2011;

Guțu, Dorina, New Media, Editura Tritonic, București, 2007;

McDermott, Measuring Identity: A Guide for Social Science Research, 2009, Cambridge University Press;

Sterne, Jim, Advertising on the Web, Que Corporation, New York, 1997;

Tănase, Tasențe, Comunicarea politică prin Social Mediașsi reacțiile publicului online, Editura Universitară, București, 2014.

Articole

Aarts, Kees, Jacques Thomassen, Satisfaction with democracy: Do institutions matter în: Sciencedirect, Electoral Studies, 2008;

Bélanger, Nadeau, Political trust and the vote in multiparty elections: The Canadian case în: European Journal of Political Research, 2005;

Bennett, Lance, Shanto Iyengar, A New Era of Minimal Effects? The Changing Foundation of Political Communication în:  Journal of Communication, vol. 58, 2009;

Boeckmann, Robert, Tom R. Tyler, Trust, Respect, and the Psychology of Political Engagement în: Journal of Applied Social Psychology, 2002;

Christakis, N., J.H. Fowler, Connected: The Surprising Power of Our Social Networks and How They Shape Our Lives în: American Journal of Political Science, Vol. 22, Nr. 1, 2009;

Cohen, J.,Y. Tsfati, The Influence of Presumed Media Influence on Strategic Voting în: Communication Research, Vol. 36, Nr. 3, 2009;

Hoffman, Lindsay, The Role of Communication in Public Opinion Processes: Understanding the Impacts of Intrapersonal, Media, and Social Filters în: Int. Journal of Public Opinion Research, Vol. 19, Nr. 3, 2007;

McMillan, Sally, Posting, Lurking and Networking: Behaviors and Characteristics of Consumers in the Context of User-Generated Content în: Journal of Interactive Advertising, 13(2), 2013;

Nesbitt-Larking, P., The role of the media in electoral behaviour: A Canadian perspective în: Policy and Society, Nr. 29, 2010;

Panagopoulos, Costas, Polls and Elections: Preelection Poll Accuracy in the 2008 General Elections în: Presidential Studies Quarterly, Vol. 39;

Smith, Mellissa, Communicator-in-Chief: How Barack Obama Used New Media Technology to Win the White House în: Lexington Studies în: Political Communication, 2009;

Tănase, Tasențe, The electoral campaign through social media. Case Study – 2014 Presidential Elections in Romania în: Sfera Politicii, Vol. 23, Nr 1(183), 2015.

Surse web

www.socialnomics.com

http://mariussescu.rowww.iabeurope.eu – The internet Market of Central and Eastern Europe in 2010, în colaborare cu BRAT

http://www.socialmediaromania.ro/categoria/social-media

www.facebrands.ro

http://socialmediatraining.ro/2014/05/07/social-media-overview-in-romania

www.socialnomics.com

http://www.facebrands.ro/blog/2015/01/7-6-m-conturi-utilizatori-facebook-romania

http://www.puterea.ro/politica/cum-va-influenta-social-media-campaniile-electorale-din-2016-118571.html 

Ce sume vor primi partidele de la buget pentru campania electorală

http://www.gandul.info/politica/alegeri-europarlamentare-2014-pretul-corect-al-unei-campanii-austere-cat-dau-pe-hartie-si-cat-dau-in-realitate-partidele-ca-sa-va-castige-votul-12644723

http://www.gandul.info/politica/alegeri-europarlamentare-2014-pretul-corect-al-unei-campanii-austere-cat-dau-pe-hartie-si-cat-dau-in-realitate-partidele-ca-sa-va-castige-votul-12644723

ANALIZĂ: Partidele, aproape de colaps financiar după prezidenţiale, care le-au costat 7,2 milioane euro – INFOGRAFIC

www.cna.ro

http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/adevarul-live-1300-despre-campania-online-klaus-iohannis-mare-influenta-avut-facebookb-1_5478433ea0eb96501e29f477/index.html

www.facebook.com/klausiohannis

http://www.researchgate.net/publication/221353460_Social_Media_and_Political_Participation_Are_Facebook_Twitter_and_YouTube_Democratizing_Our_Political_Systems

http://faculty-gsb.stanford.edu/aaker/pages/documents/TEBRMay-June-Obama.pdf