Influenta Proceselor Ironice Asupra Memoriei

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

DOMENIUL / SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

CONF.UNIV,DR . DRUGAȘ MARIUS

ABSOLVENT

MAIOR IONATAN

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

DOMENIUL / SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

“INFLUENȚA PROCESELOR IRONICE ASUPRA MEMORIEI”

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

CONF,UNIV.DR. DRUGAȘ MARIUS

ABSOLVENT

MAIOR IONATAN

ORADEA 2016

CUPRINS

1.Introducere

Atunci când ne referim la psihicul uman din perspectiva paradigmei cognitiv-comportamentale se are în vedere noțiunea de om ca “sistem cognitiv uman”(Miclea, 2003) angajat în prelucrarea și procesarea informației.Astfel lucrarea de față își propune verificarea legăturii dintre procesele mnezice și interdicții,ceea ce am numit metaforic “atracția negativului”.

În această lucrare urmărim identificarea unei legături între memorie și procesul ironic de“atracție a negativului”,in funcție de structura de personalitate a indivizilor.

În experimentul propriu zis am încercat să manipulam memoria prin “atracția lucrurilor negative” .Astfel presupunem că reactualizarea unui regulement cu interdicții se va realiza mult mai ușor dacă acesta este formulat sub formă imperativă,decât dacă este formulat asertiv,și am dorit să verificăm și dacă itemii care prezintă interdictii sunt reactualizați în numar mai mare decât itemi care prezintă beneficii pentru indivizi.

Studiul de față propune o abordare diferită a ceea ce limbajul uzual sau “simțul comun” numște “atracția negativului” plecând de la întrebarea “de ce lucrurile negative sunt alese în detrimentul celor pozitive?” am încercat nu numai să explicăm acest fenomen ci și să găsim o soluție prin care acest mecanism interior poate fi folosit în avantajul individului și a funcților sale vitale, care conform lui Piajet sunt cele de :adaptare și asimilare.

Termenul “negativ” este înțeles ca și cod care uneori face apel la experiențe și emotii negative iar alteori este vorba de abordări negative,care implică interdicții de genul “să nu faci asta” În lucrarea actuală am preferat să restrângem ințelesul termenului negativ la ideea de interdicție și la tendința umană de a face exact opusul a ce i se spune.Astfel atunci când spunem că lucrurile negative exercită o forță de atracție,ne referim mai exact la faptul că lucrurile care sunt interzise devin, tocmai datorită acestui motiv,mai atractive.

Astfel am plecat de la premisa că există întradevăr o atracție a negativului asupra individului ,(atracție dovedită de multidudinea de studii găsite și prezentate pe parcursul lucrării) și plecând de la aceasta bază teoretică ne-am mai întrebat care ar putea fi rolul acestui fenomen psihic în raport cu alte procese psihice,mai speific am fost interesați să identificăm posibilitatea unei legături între memorie și atracția negativului ,iar pentru a nu omite dimensiunea insușirilor psihice din taxonomia sistemului psihic uman am luat în considerare și tipul de personalitate introvertit/extravertit.

Motivele pentru care am ales această temă sunt diverse.Vom încerca să prezintam câteva dintre ele:

1-Întâlnirea frecventă cu aceast subiect în viața cotidiană dar și literatura universală abundă de exemple a oamenilor care parcă au dezvoltat un adevarat complex față de interdicții.Unul din miturile fundamentale care stau la baza societății occidentale ,este povestea de sorginte iudeo-creștină a “alungării din paradis” după ce prima femeie “Eva” experimentează pe propia piele aceasta atracție a interzisului,căreia îi cedează și declanșează un lanț de domino concretizat prin repetarea aceluiași “bias” dealungul fiecarei generații ce i-a urmat .Dacă ar fi să acordăm plauzabilitate mitului biblic ,ființa umană s-ar definii tocmai prin această atracție magnetică de a face exact opusul a ceea ce i se spune.

2-Problema “efectului de bumerang” o întâlnim și în contextul social,unul din cazurile celebre,numit și “Experimentul nobil” poate cel mai mare experiment social realizat vreodată,este cel din perioada de “prohibiție”din America anilor 1920-1933 ,periodă în care au fost interzise vânzarea,producerea ,consumarea și transportarea de alcool și băuturi alcoolice.Contrar aspectanțelor ,comportamentele interzise au crescut în rată și frecvență în așa măsură încât autoritățile s-au simțit obligate să revină la vechiul amendament.

3-Conform gândirii orientale care vede în orice rău și prezența unui bine,am fost interesați de posibilitatea de a converti acestă “atracție a negativului” într-un scop folositor adaptării individului,am ales pentru această verificare, memoria,și ne-am întrebat “dacă oamenii sunt tentați să facă exact ceea ce li se spune să nu facă ,atunci nu vor fi ei și tentați să rețină mai bine ceea ce li se prezintă ca fiind interzis?”Altfel spus este posibil un proces de “alchimie interioară” care să transforme nu pietrele în aur ci interdicția în material memorat?

Plecând de la această întrebare am elaborat studiul din lucrarea de față.

2.Fundamentare Teoretică

2.1 Definiția și studii relevante obținute despre “atracția negativului”

Literatura de specialitate a abordat această temă din toate unghiurile de vedere,astfel folosind o terminologie specifică ,abordarea cognitiv-comportamentală, ne oferă o serie de studii și efecte psihologice referitoare la atracția lucrurilor interzise pe care le vom prezenta în continuare.

Putem afirma că această tentație se manifestă pe mai multe paliere cognitive precum gândirea comportamentul sau afectivitatea.Negativul se implantează adânc în procesările interne ale indivizilor după cum arată și studiile următoare:

Despre atracția negativului asupra gândirii:

Cele mai multe exemple din acest domeniu nu au nevoie de studii de specialitate pentru a fii dovedite,căci sunt evidente.Majoritatea oamenilor au experimentat forța colosală de atracție pe care o execrcită interdiția atunci când i-a pufnit râsul intr-un cadru formal.(deși la nivel consțient și-au interzis clar libertatea de a se manifesta),Sau majoritatea dintre noi se contaminează cu sindromul “melodieiei care nu mai iese din cap “ ,iar încercările de a o “șterge cognitiv”nu fac decât să o întărească și să o cimenteze și mai tare acolo.

2.2 Efectul “White Bear”

Scriitorul rus, Feodor Dostoyevski lansa o provocare ciudată acum o sută și ceva de ani “Fă acest experiment : încearcă să nu te gândești la un urs polar,și vei observa că această imagine afurisită îți va apărea în minte la fiecare minut” plecând de la această idee cercetatorii au numit efectul “white bear” (ursului alb) tocmai ironia cognitivă ce determină individul să gândească exact ceea ce iși propune să nu o facă.Acestă teorie mai poartă numele de “teoria proceselor ironice” aceste procese au un grad ridicat de activare în sintuații stresante iar teoria a fost verificată printr-o serie de experimente dintre care vom reda mai jos pe cele mai importante dintre ele:

Într-un prim experiment realizat de Wegner (1987) și colaboratorii acestuia “subiecții au fost rugați să verbalizeze tot ce le trece prim minte, timp de cinci minute,li s-a solicitat în mod special să nu se gândească la un „urs alb”dar în caz că o fac să apese pe un clopoțel pe care il aveau în fața lor.După cum au indicat atât verbal cât și apăsând pe clopoțel,subiecții au fost incapabili să suprime gândul despre care au fost în mod special instruiți.După perioada de cinci minute în care și-au suprimat gândurile cu privire la „ursul alb” subiecții au fost rugați să verbalizeze tot ce gândesc cu privire la acest subiect ,iar rezultatele au arătat că au verbalizat și au avut cu semnificativ mai mule gânduri despre ”ursul alb” decât subiecții din grupul de control cărora li s-a cerut de la început să se gândească la un „urs alb”.

Ironia cognitivă rezultată în urma acestui studiu arată clar că cu cât se înceară mai mult suprimarea unor gânduri cu atât ele se intinsifică și devin mai proeminente de asemenea încercarea de a suprima gândirea are efecte paradoxale asupra strategiei de „auto-control,produce exact obsesia sau preocuparea împotriva căreia este destinată.

Într-un alt experiment ,cercetătorii au descoperit faptul că ,dacă subiecților li se dădea un gând secundar cu care să iși preocupe gândirea ,în timpul supresiunii gândului la “ursul alb”au fost mult mai capabili să se distragă și să reziste în acea durată de cinci minute fără o fluență prea ridicată a gândului suprimat”.(Wegner si colab.1987)

2.3 „Efectul de reactanță”

Despre atracția negativului asupta comportamentului.

Plecând de la întrebarea celebră „De ce le place copiilor să se joace cu chibriturile?” Serge Cicotti explică întrebarea dată prin „Efectul de reactanță”.Putem rezuma reactanța astfel ”Atunci când o persoană este constrânsă în libertatea sa de a acționa cum dorește,ea va acționa în mod contrar față de ceea ce i s-a cerut.”

Conform cu Cicotti reactanța este constituită din două efecte:

“-favorizează tendința de apariție a comportamentului interzis sau amenințat

-face mai atractivă activitatea sau obiectul amenințat”(2007)

În continuare vom prezenta studiul lui Heliman (1976) asupra “efectului de reactanță” prezentat din perspectiva lui Ciccotti(2007):

În 1976 ,Helman le-a solicitat unor cetățeni să semneze o petiție în favoarea controlării prețurilor cărnii și legumelor.Însă înainte ca oamenii să semneze petiția ,experimentatorul le mai citește subiecților o serie de informații:

Într-o primă condiție(presiune slabă) li se citește subiecților ,opinia unui anumit Raymond T. membru al unei organizatii locale care iși exprimă opinia de ostilitate față de ceeace urmau să semneze subiecții ,în opinia lui aceasta punea în pericol econimia.

În a doua condiție (presiune puternică) experimentatorul adaugă că Raymond T.declarase că oamenii nu trebuiau în nici un caz să fie autorizați să distribuie sau să semneze o asemenea petiție .

Ultima condiție („represalii”) pretinsul Raymond T ,propunea în plus să se culeagă informații despre toate persoanele care ar semna petiția .

Rezultatele obiținute au fost în acord cu teoria reactanței psihologice.În prima condiție cea de presiune slabă,Helman a obținut 50 de semnături ,în condiția de presiune scăzută a obținut 72 de semnături iar în condiția represalii a obițnut numarul cel mai ridicat de semnaturi anume 88 .

Cu cât libertatea comportamentală a subietilor este mai amenințată (adică în experimentul de față cu cât presiunea este mai puternică) cu atât aceștia se angajează în comportamentul amenințat(semnarea petiției) .

Câteva critici care pot fi aduse cercetării lui Madeline Heliman sunt legate de anumite varibalie exogene infiltrate în experimentul propriu-zis.O primă problemă ar putea fii anul în care se realizează experimentul : „1976” este exact perioada în care America se afla în plin „Război –Rece”.Televiziunea și mijloacele mass-media asociau democrația cu libertatea ,iar comunismul cu opresiunea și dictatura,astfel subiectul fictiv Raymond T. s-ar putea să fi fost asociat inconștient de către subiecți cu un dictator care le lezează libertatea de opinie,tocmai unul din cei mai importanti piloni ai „spiritului ameircan”.

O altă problemă e ca studiul lui Heliman,spre deosebire de lucrarea prezentă, nu se axează pe avantajele care pot fi sondate din acest efect de reactanță.Teza de față merge mai departe și urmărește sa vădă care sunt avantejele cognitve a unui astfel de efect.

Importanța efectului de reactanță și a experimenutului lui Heliman este esențial pentru ipoteza noastră deoarece dovedește clar faptul că există o atracție a lucrurilor interzise care influențează comportamentul.

2.4 Efectul de ricoșeu

Un alt efect relevant este „efectul de ricoșeu” . Psihanalistul german Sigmund Freud afirmă că” inconștientul nu cunoaște negarea”,altfel spus „radierea mentală”(Cicotti 2007) nu există, cu cât se încearcă mai mult izolarea anumitor gânduri cu atât pare să se creeze un „efect de ricoșeu” în mintea noastră.

După cum remarcă Serge Cicotti: acesta este motivul” ruminației mentale” manifestată la persoanele care au fost victime unui accident și care se străduiesc să nu se mai gândească la evenimentul traumatizant.:”.Paradoxal cu cat încearcă mai mult să izoleze acele gânduri ,cu atât ele revin în minte în mod automat” Se formează un cerc vicios în care decizia de a nu te mai gândii la o idee ,constă tocmai în a te gândi la ea fară încetare,încercând să o izolezi,și verificând iar și iar dacă,într-adevar nu te mai gândești la ea. O astfel de decizie crește deci frecvența de acces la respectiva idee.

Următorul experiment ilustrează faptul că cu cât se încearcă mai mult izolarea sau ștergerea unei idei pe plan cognitiv cu atât ea influențează mai mult comportamentul.

Tot în cartea lui Ciccotti găsim un studiu realizat de Mac Rae ,Bodenhausen,Milne și Jetten(1994)în care li s-au propus subiecților să-și imagineze cum v-a fi o zi obijnuită a unui skinhead a cărui fotografie le-o arătau.Ideea pe care trebuiau subiecții să o evite din capul lor era solicitarea experimentatorilor ca participanții să se abțină de la a recurge la stereotipurile legate de acest gen de individ(rasist ,violent etc ).Celor din grupul de control nu li s-a cerut nimic atunci când li s-a aratat fotografia. Subiectii află apoi că îl vor întâlni pe Skinheadul din fotografie.Ei sunt conduși pe rând într-o sală în care existau mai multe rânduri de scaune.Pe unul dintre ele erau așezate un bluzon și o geantă(pentru a părea ca fiind scaunul skinhead-ului) Experimentatorul părăsește sala cerându-le subiecților să ocupe loc și să il astepte pe skinhead.

S-a constatat cu surprindere că subiecții cărora li s-a cerut să nu se gândească la stereotipurile lor se asezau mult mai departe de scaunul presupus fiind al skinhead-ului decât cealaltă categorie de subiecți din grupul de control.

Acest experiment dovedește clar efectul de ricoșeu cu cât se înceară mai mult suprimarea unei ideei cu atât ea va deveni mai proeminentă la nivel de comportament.

În opinia noastră totuși experimentul de față poate conține câteva erori ce credem că au influențat rezultatele,de exemplu atunci când cercetatorul le cere subiecților să nu se gândească la “stereotipuri legate de acest gen de individ” ei induc automat ideea în mintea subiecților că ar trebui să existe ,că ar trebui să aibă, astfel de stereotipuri. Cauza rezultatului poate să nu fie în sine încercarea de a evita acele stereotipuri,ci tocmai faptul că li se aduce aminte subiecților că există acest gen de stereotipuri,de care probabil unii dintre ei nici nu erau conștienți.

Experimentul respectiv este de folos studiului nostru deoarece arată că gândirea gândește ceea ce vrea ea să gândească,astfel dacă unor subiecți li se va da un regulament de ordine interioară pentru memorare,tocmai lucrurile interzise la care nu trebuie să se gândească subiectii,vor erupe , devenind mai pronunțate în memorie decât cele care nu sunt interzise.

În experimentul nostru li se vor prezenta subiecților o listă de reguli cu lucruri interzise care credem noi datorită reacțanței vor crește capacitatea de a fi memorate.Însă istoria psihologiei experimentale ne aduce exemple de cazuri în care oamenii nu au simțit nevoia să se opună lucrurilor imperative,regulamentelor sau interdicților.

Critici si complectări asupra “atracției negativului”

2.5 Experimentul lui Milgram

O critică puternică ce poate fi adusă ideii de „Atracție a lucrurilor interzise” este experimentul lui Millgram în care subiecții nu simt nici un efect de reactanță față de cerințele experimentatorului.Se pune întrebarea dacă oamenii au tendința naturală de a face opusul a ceea ce li se cere de ce au acceptat atât de ușor ceea ce le cerea experimentatorul?.

Altfel spus dacă atracția negativului însemnă atrecția lucrurilor opuse ,de ce această atracție nu s-a activat și în cazul studiului lui Millgram?

În experimentul lui Milgram(Mook 2003) subiecților li se cere de către experimentator (ce reprezenta autoritatea) să aplice șocuri electrice unui alt individ care era complice cu experimentatorul.Ceea ce s-a întâmplat este ca 65% din participanți atât bărbați cât și femei au continuat să se supună experimetatorului până la sfârșit deși acesta le cerea creșterea în intensitate a șocurilor iar complicele dădea semne tot mai clare de suferință.

Totuși în experimentul lui Milgram există câteva variabile fundamentale care au anesteziat efectul de reactanță,de opunere față de reguli.În primul rând experimentatorul le cerea el însuși ceva negativ ( interzis social) astfel el era un complice ce colabora cu atracția subiecților față de încălcarea unor reguli sociale, precum interdicția din viața cotidiană de a cauza durere fizică indivizilor de langa tine.Milgram le cerea el însuși subiecților ceva interzis social,astfel e mai normal să nu existe opunere,sau reactanță față de ceva ce e deja perceput de subiecți ca fiind interzis.

O altă diferență este că Milgram verifică în studiu „obediența subiecților față de autoritate” nu obediența acestora față de niște reguli propriu zise.Intervine aici inevitabil variabila “varja autorității”,anume faptul că atunci când li se interzice subiectilor ceva,sau li se cere ceva interzis de către o personalitate foarte puternică,indivizii sunt fermecați de autoritatea acestuia în așa măsură încat nu mai percep negativul sau pozitivul din cerințele respective.

În ziarul in care și-a publicat experimentul Milgram a menționat cazul câtorva subiecți care au început să “râdă nervos”(A.Likerman 2011) atunci când au auzit strigatele de durere ale celui căruia îi aplicau șocuri,iar sugestia experimentatorului a fost că acest fenomen al râsului nervos merită un studiu viitor.Aceasta menționare folosește lucrării de față ,deoarece dovedește că în condiții de stres interior oamenii se manifestă opus decât în mod normal și poate oferii și un răspuns la intrebarea:

“de ce râd oamenii atunci când sunt conștienți că nu ar trebui să o facă?”

2.6.Motivul și interdicția

În continuare vom prezenta un experiment în care nu se verifică în sine reacția față de interdicție ci mai mult tedința oamenilor de a fi restrictivi sau permisivi cu privire la ceva.

Referitor la aceasta idee Leonard Mladinow (2013) ne preziuntă următorul studiu:

Experimentul s-a realizat în apropierea unui copiator dintr-o insitiuție.Atunci când anumite persoane se apropiau pentru a utiliza copiatorul,experimentatorul încerca să se bage în față utilizand forumla „scuzati-mă am cinci pagini pot folosi xeroxul?

Experimentatorul în această primă condiție nu oferea un motiv rezonabil pentru a avea prioritate ,lucuru care a determinat o rată a răspunsurilor de 40%.

În următorea condiție experimentală,variabila dependentă s-a urmărit a fii influențată prin oferirea unui motiv. Astfel următoarea formulă folosită a fost „Scuzați-mă pot folosi xeroxul pentru că mă grăbesc ?” De aceasta dată rata răspunsurilor a scazut radical de la 40% la doar 6 %.

Acest studiu este util cercetării noastre deoarece arată că refuzul sau aprobarea a ceva sunt legate de un anumit motiv.Astfel „atracția interzisului” poate fi diminuată prin oferirea unui motiv pentru care acel lucru este interzis sau poate fi amplificată prin reguli care nu respectă nici un sens,alftel spus ,sunt absurde.

2.7 Lewn , toria “spațiului de viață” și influența asupra atracției interzisului.

O contribuție importantă asupra forței de atracție a lucrurilor din mediu este teoria socială a „spațiului de viață” lansată de Lewin. În experimentul nostru plecăm de la premisa că există anumite trăsături de personalitate și consitență internă ale subiecților care influențează rezultatele însa Lewin abordează problema atracției din punct de vedere comportamentalist axandu-se mai mult pe influențele din mediu .Douglas Mook referindu-se la studile lui Lewin afirmă :„Suntem tentați (cel putin în societatea actuală)să accentuăm caracteristicile persoanei,trăsăturile de personalitate,preferințele personale și alte asemenea și să minimalizam importanța situației. Aceasta poate constitui o greșală”(2009)

Parafrazam în continuare ideile lui Kurt Luwin așa cum ne sunt ele prezentate în cartea lui Mook. Conform teoriei „spațiului de viață „ ceea ce contează este situația așa cum o percepe persoana”.Persoana se percepe pe sine in mediu ,ceea ce Lewin a numit „spațiu de viață”prin care întelege totalitatea lucrurilor,scopurilor și persoanelor care afectează persoana în prezent.Spațiul de viață conține atât amintiri sau evenimente trecute cât și asteptări privind evenimente ce vor urma.Dintre acestea cele mai multe au o încărcătură emoțională,ceea ce Lewin a numit „valențe” pozitive sau negative.Acestea reprezintă lucrurile sau stările către care cineva este atras (valență pozitivă) sau pe care cineva le respinge (valență negativă). Aceste atracții sau respingeri sunt văzute ca operând drept forțe de atracție sau de respingere într-un câmp ,la fel ca și câmpul de forțe din jurul polilor unui magnet care poate provoca mișcarea unei piese de fier.

Mook continuă „Pe baza acestei teorii putem afirma că o interdicție ,conține în sine o valență pozitivă în sensul că generează forțe motivationale pentru a o încălca,Mulți psihologi cognitivisti vorbesc despre acelst fenomen folosid însă altă terminologie însa sunt deacord cu toți asupra aceluiaș punct comun anume că folosim „resurse cognitive limitate” ”.(Mook 2009)

Altfel spus atunci când apare „atracția lucrurilor interzise” apare o relaxare într-un alt plan al individului de exemplu în planul valorilor morale,astfel cu cât individul se concentrază mai puternic pentru a nu incălca reguluile cu atât e mai tentat să o facă, deoarece iși epuizează toate resursele pentru a se opune

Exemplul folosit de Mook în cartea sa face referire la efectul Zeigarnik în care „atracția către sarcinile terminate este disipată ,în timp ce pentru sarcinile neterminate este încă prezentă” urmărind acelaș principiu putem spune că atracția către lucrurile interzise oferite de mediu este prezentă pe când atracția către tot ceea ce este permis sau legal este disipată.

Existența acestor valențe potizive sau negative asociate cu o stare de lucruri(în cazul de față cu interdicția generată de un regulament)produce tensiunea interioară de conflict.De exemplu cineva poate fi atras de o persoană atragatoare pe care o vede la o petrecere (valență pozitivă) dar în acelaș timp să fie reținut față de acea persoană ,reținere care vine din frica de respingere (valentă negativă).

Considerăm importantă aceasta parte teoretică pentru studiul nostru deoarece presupunem că atunci când individul se află în fața unui lucru interzis ,la nivel cognitiv se declanșează tocmai această stare de conflict între atracția interzisului sau a lucrului opus (valența pozitivă) ,însă există pe plan social și dorința de a respecta reguluile, din mai multe motive precum confirmarea socială sau valorile morale.(valență negativă)

Teoria lui Lewin menționează și faptul că “spațiul de viață” poate conține bariere între starea de lucruri existentă și cea dorită.Acestea pot fi fizice (poate exista un zid între sine si obiectul dorit) sau psiholgice (obiectul dorit este interzis).Ne este oferit exemplul :modul în care oamenii pot să se abțină de la a mânca pe cât de mult ar dori cu scopul de a ține o dietă.Aceștia au pus o barieră psihologică (interdicție) între ei și cantitatea de mâncare pe care doresc de fapt să o consume.Ceea ce Lewin demonstrează este că dacă subiecții ar încerca să încalce dieta “doar cu puțin”sau “doar pentru moment”bariera psihologică poate să se prabușească,folosind o analogie Lewiniană, ca un balon de săpun care a fost ințepat de un ac.

Într-un experiment realizat de Barker ,Dembo si Lewin in 1941 ,aceștia reușesc să demonstreze existența unei atracții exercitată de mediu dar și modul în care această atracție poate fi manipulată.

În prima condiție unor copii de la gradiniță li s-a permis să se joace într-o cameră plină de jucării .Jucăriile erau uzuale,ciudate nu foarte atractive,dar pentru copiii subiecți la experiment acestea puteau fi folosite pentru realizarea unor anumite jocuri .

Într-o altă grupă li se permitea copiilor să vadă o serie de jucarii mult mai atractive dar nu să se joace cu ele.Aceste jucării erau inacesibile aflându-se în spatele unei plase de sârmă. În aceast caz copiii nu mai erau la fel de fericiti să se joace cu jucariile inițiale acestia aruncau cu ele de perete ,călcau pe ele ,jocul fiind cotat de către examinatori ca fiind mult mai putin creativ și complex decât fusese inițial. (Mook 2009 Apud.Lewin 1941 )

Ceea ce demonstrează Kurt Lewin ne este util studiului nostru prin urmatoarele concluzii:

barierele psihologice ale indivizilor sunt foarte fragile

există anumite elemente din mediu care conțin valențe pozitive adica forțe de atracție,iar după cum am demonstrat mai sus “lucrurile interzise” fac parte dintre ele

deobicei se generează un conflict interior între lucrurile cu “valențe pozitive” si gândurile noaste cu privire la acele lucruri.

3.Legatura dintre memorie si „atractia lucrurilor interzise”

Se pune întrebarea care ar putea fi legatura între atracția lucrurilor interzise și memorie? Însă dacă luăm ca punct de plecare teoria lui Lewin anume faptul că în mediu există anumite „valențe” care îi influențează pe oameni în plan cognitiv atunci legatura este una evidentă.

3.1 Efectul Zeigarnik si memoria

Un caz exemplu este cel al efectului “Zeigarnik” care afirmă faptul că oamenii își amintesc procesele incomplecte sau întrerupte mai bine decât procesele complecte.Astfel dacă se poate afirma clar pe baza teoriei lui Bluma Zeigarnik că există o atracție a :”lucrurilor incomplecte” care influențează memoria,atunci trebuie ca și atracția „lucrurilor interzise” să influențeze memoria.Sau după cum ar spune Lewin dacă o sarcină incomplectă generează „valențe pozitive” atunci mai mult ca probabil și o sarcină interzisă va genera „valențe pozitive”

Efectul „Zeigarnik”(Bluma Zeigarnk 1927) a fost constatat de experimantatorul cu acelaș nume în anul 1927 după ce într-o cafenea din Viena aceasta observase un lucru neobijnuit anume faptul că chelnerii își aduceau aminte doar comenzile care trebuiau servite și nu fuseseră achitate.După ce un client părasea cafeneaua, chelnerii uitau efectiv ce i se servise .

În timpul exeprimentului chelnerilor li se dădeau în jur de douăzeci de taskuri diferite de terminat.Doar că în timpul unuia din taskuri erau întrerupti la jumatate,înainte să-l termine și puși să treacă la următorul task.Apoi la sfârșit,subiecților li s-a cerut să scrie pe o foaie de hârtie ce activităti iși aduceau aminte din cele douăzeci pe care le facuseră.

Rezultatele au arătat faptul că subiecții iși aduceau aminte de două ori mai des activitățile la care fuseseră întrerupți și nu apucaseră să termine decât activitățile pe care le terminaseră. În urma descoperirii lui Zeigarnik s-au făcut o multitudine de studii legate de acest efect ,unul dintre ele făcut de Kenneth Mc Graw în anul 1982 a avut ca rezultat faptul că în proporție de 90% din participanții la studiu își aduceau aminte lucrurile pe care nu au apucat să le termine.

Coroborând informațile mai multor studii concluzile sunt aceleași anume că între memorie și lucrurile neterminate există o relație de afiliere,însă studiul lui Zeigarnik se referă la memoria de scurtă durată și la cea procedurală însă anumite principii pot fi folosite și pentru memoria de lungă durată de exemplu ,intreruperea la jumatatea textului pentru o pauză când se memorează poate cauza o reactualizare mai fluentă decât dacă pauza e luată la sfârșit.Totusi pentru lucrarea de față relevant este doar principiul că acolo unde există o tensiune internă față de o situație din mediu ,acolo sunt implicate si procese cognitive precum memoria sau afectivitatea,indiferent că este vorba despre o „atracție a lucrurilor neterminate” sau o „atracție a lucrurilor interzise”.

Problema comportamentaliștilor este că ei nu iau în considerare procesările interioare ce se întamplă în mintea individului între input-ul cognitiv și output-ul motor.Teoria „situaților de viață”pune mai mult accent pe forțele de atracție din mediu,însă pentru o ințelegere mai acurată a acestui fenomen ,este inevitabilă o pătrundere în “spatele scenei” anume să se acorde atenție proceselor cognitive ale individului .

Am ales pentru studiul nostru memoria pentru că așa cum am văzut în exemplul efectului Zeigarnik ea este sensibilă la valențele,sau atracțile din mediu.Dar de asemnea memoria are și o legatură cu afectivitatea indivizilor sau cu fondul interior al acestora.Informațile pe care le memorăm nu sunt pur si simplu inmagazinate într-un depozit mental sigilat(După cum credea Descartes) ele pe parcursul păstrării,se îmbibă în experiențele de viață anterioare,în afectivitatea și în coloratura internă ale celui care le păstrează.,astfel în momentul reactualizării acestea suferă modificări subiective.

Considerăm relevantă legatura dintre emoție și memorie,pentru că așa cum am arătat mai sus “atracția interzisului” se realizează tocmai în situații de “confilict interior”(Lewin 1941),de stres ( Wegner 1987) sau de sentimente de opresiune a libertății personale “Efectul de reactanță”(Heliman 1976).

3.2 Bower și memoria influențată de afectivitate

Bower a prezentat mondalitatea în care emoțile ne pot influența amintirile.Într-un studiu din 1981 li s-a cerut subiecților ca într-un jurnal să noteze eventimentele plăcute și neplăcute care li s-au întâmplat.După o săptamână ,subiecții au fost hipnotizați ușor și li s-a cerut să își amintească evenimentele notate.O primă categorie au fost amorsați într-o dispozitie bună ,iar altă categorie într-o dispozițe mai puțin bună,chiar o dispoziție proastă.

Rezultatele au arătat ca cei din prima categorie și-au amintit mai multe eventimente care coincideau cu starea bună în care au fost amorsați,iar cei din a doua categorie și-au amintit mai multe evenimente care coincideau cu starea rea în care au fost amorsați.

Cu alte cuvinte acuratețea cu care și le-au amintit a depins de faptul de a fi fost sau nu în aceeași stare în timpul testării cu starea din timpul reactualizării ,de aceea ne referim la acest fenomen ca “memorie dependentă de stare”.(Nikie Haes ,Sue Orell 2003)

Deși în studiul nostru nu punem accent pe starea subiecților și nu o vom măsura experimental ,cercetarea lui Bowel este totuși relevantă deoarece arată că indivizii “memorează cu inima” și reactualizează tot în funcție de stare,iar într-un paragraf de genul celui aplicat de noi în care cuvintele “este interzis” sau “nu este permis” formulate la formă imperativă sunt capabile să genereze subiecților o anumită stare emoțională.Stare care conform Bowel va influența procesul de memorare și de reactualizare.

3.3 Elisabeth Loftus legatura dintre limbaj și memorie

Ceea ce dorim să dovedim în studiul de față este că atracția” lucrurilor interzise”crează o tensiune internă care poate ajuta la memorarea și reactualizarea unui material.Dar pentru că în experimentul propriul zis am manipulat limbajul în așa măsură încat interdicția se manifestă prin termeni stricți de genul „este interzis” considerăm că limbajul are o relevanță vitală în generarea „atracției negativului”.

Din aceste motive considerăm vitale ca importanță studile lui Elisabeth Loftuls despre „falsele amintiri” sau despre felul în care limbajul influențează memoria și gândirea.

Într-un experiment clasic( Mook.2009) condus de Loftus și John Palmer în 1974 participanții au urmărit o casetă vidio cu un accident auto. După un timp aceștia au fost împărțiți în mai multe grupe Membri primei grupe erau întrebați :’Cât de repde mergeau mașinile când au intrat în coliziune?”

În cea de a doua condiție „intrat în coliziune” a fost înlocuit cu „izibit”

Altei grupe i s-a dat cuvântul „ciognit” ,altei „lovit” și celei din final „atins”

.Rezultatele au fost covârșitoare arătând legătura clară dintre influența cuvintelor ,asupra reactualizării .Subiecții care au auzit cuvântul izbit au oferit o estimare medie a vitezei de 65,7 km /h celelalte medii au fost de 63,2km/h pentru cuvântul „ciognit”,61,3 km/h pentru „lovit”,54,7 km/h pentru „au intrat în coliziune”și 51,2 pentru cuvantul „atins”.( Mook.2009)

Până aici studiul dovedește două lucruri ,că un singur cuvânt are o forță de impact destul de puternică pe plan cognitiv pentru a influența memoria ,amintirile și răspunsul indivizilor,și că un singur cuvânt poate genera un conflict intern puternic,acelaș conflict care se declanșează în mintea fiecarui om atunci când aude expresii de genul „nu ai voie” „nu iți este permis” sau „interzis”

Dar experimentul nu s-a oprit aici,cercetatorii au observat că amintirile puteau fi pur si simplu implantate prin limbaj .

Variabilele au fost manipulate și la nivel de intrebări adresate subiecților.

La întrebarea „A trecut vre-o altă mașină atunci când Datsun-ul roșu era oprit la stop?”mulți subiecți „și-au amintit” un indicator de stop care pur si simplu nu fusese acolo.

La întrebarea „Ați văzut vre-un geam spart?”mai mulți subiecți din grupul „izbit” decat cei din grupul „au intrat in coliziune” și-au amintit faptul de a fi văzut un geam spart.

Nimic din conținutul întrebărilor nu fusese în filmul de pe caseta pa care au vizionat-o subiecții..Chiar și un singur cuvânt putea să facă o mare diferență astfel într-un studiu anterior dacă subiecții erau întrebați „Ai văzut farul spart?”mult mai mulți răspundeau „da” decât dacă erau întrebați “Ai văzut vre-un far spart?” ceea ce nu presupunea că ar fi fost vreunul pentru că în realitate nu exista nici un far spart.

În urma studiilor lui Loftus ,rămâne o singură certitudine ,anume faptul că memoria este influențată de limbaj ,atât la reactualizare cât și la encodare,totusi în lucrarea actuală nu se pune acent aupra cuvintelor pe care le aude subiectul în momentul reactualizării ci pe cuvintele care îi cauzează anumite stări în momentul encodarii sau în primul moment când intră în contact cu ele.Deși există această diferență de metodologie considerăm totusi studiul de față relevant pentru orice fel de studiu asupra memoriei și limbajului cât si pentru studiul curent.

4.”Markerii somatici”influența nurofiziologică asupra interdicției

Conform teoriei reactanței,atracția lucrurilor interzise este cauzată de ingrădirea sentimentului de libertate se pare că interzisul are un efect asupra afectului ,dar după cum am văzut nu numai „atractia interzisului” frezează emoțile,acestea au legatură strânsă și cu memoria ,după cum o arată studile lui Bowel sau „teoria markerilor somatici” despre care vorbește Antonio Damasio(2005) în cartea sa, bazată pe studii neurobiologice : ”Eroarea lui Descartes”.

Atunci ne referim la conceptul de „marker somatic” înțelegem prim acesta un fel de semn de carte sau scurtătură aflată în creierul nostru .Consolidați prin intermediul experiențelor trecute legate de recompensă și pedeapsă,acești markeri servesc la conectarea unei experiențe sau a unei emoții cu o reacție specifică necesară.

De exemplu atunci când un individ atinge din greșeală tigaia încinsă de pe aragaz și se arde în vârful degetelor.Sensibilitatea pe care o va simții pe piele v-a disparea în câteva zile însă mintea acestui individ nu v-a șterge niciodată aceasta informație ci o v-a regrupa.Subconștient neuronii din creierul acestui individ tocmai au produs o ecuație ,una care leagă conceptele de fierbinte,tigaie și vârful degetelor,arsură și durere infiorătoare.

Acest concept a fost descperit de Damasio(2005) după ce a studiat mai mulți subiecți care aveau leziuni pe suprafața creierului.El ajunge la concluzia că gândirea noastră este mult mai influențată de partea fiziologica,de emotile noastre decât se credea până atunci .

În cartea lui „Eroarea lui Descartes” vorbește despre cazul unui subiect pe nume Elliot care a suferit o leziune pe creier.Subiectul a fost supus unui experiment psihofiziologic în care i se expuneau stimuli vizuali cu impact emotional,de exemplu : o clădire în flăcări,case care se prăbușau în urma cutermurelor,persoane rănite în accidente sângeroase,sau pe punctul de a iși pierde viața în inundații.După experiment Damasio ne prezintă confesiunea subiectului care:

„iși dădea seama acum că subiecte care înainte îi provocau emotii puternice nu-i mai trezeau nici o reacție ,pozitivă sau negativă” ( 2005)

Teoria markerilor somatici este relevantă pentru lucrarea de față deoarece vorbește despre psihicul uman ca despre un sistem de conexini neuronale extrem de puternice ,care leagă experiențele trecute ale indivizilor cu reacțile față de experiențele prezente.

Pe baza acestei teori putem afirma că individul pus în fața „atracției negativului” manifestată prin interdicție,nu privește aceea interdicție ca un organism mecanicist și rațional ci o privește ca pe un declanșator a unor experiențe din trecut.I se activează în minte toate experiențele din viață în care a fost pus în fața unor interdicții .

Altfel spus o interdicție pentru individ nu e doar o interdictie ,ci ea e toate interdicțile din lume.

Cuvintele „nu este permis” fac parte din acea regiune a dialecticii,care permite o declanșare emoțională puternică,au o forță de „amorsare” puternică.

Fiecare individ ,are propriul sistem de conexiuni interioare,în fiecare individ se aprind „beculețe diferite” atunci când este pus în fața unei interdictii pentru că fiecare individ are proprile ecuații mentale.

Pentru unul din ei,cuvintele „nu este permis” pot fi asociate cu un părinte autoritar,cu un profesor persecutor sau cu experiențe în care au fost pedepsiti pe nedrept.Pentru alt subiect interdicția poate să activeze o stimă de sine puternică datorită unor experiențe din trecut în care a reușit să fenteze regulamentele fără să fie prins.

Acelaș regulament exterior,este filtrat prin subiecți diferiți care au proprii lor markeri somatici și fiecare un sistem diferit de conexiuni.

Însă deoarece indivizii sunt subiecții aceluiaș mediu de viață,evenimentele formative și conceptele despre reguli și interdicții nu pot să difere foarte mult în ceea ce priveste „atitudinea față de”.Evenimentele de viață diferă în special ca ordine dar nu ca și conținut,cu excepții desigur,însă interdicțile făcând parte din atitudinea colectivă,a unei întregi comunități față de ceva ,nu preconizăm ca un individ în particular să le abordeze cu mult diferit față de majoritatea oamenilor din mediul în care trăiește.

Teoria „markerilor somatici” tradusă în limbaj comun spune că ne raportam la informație cu întreg organismul nostru nu doar cu mintea.Conform maximei filozofice „inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște” ,interdicția nu este doar o simplă interdicție,ci este toate experiențele anterioare pe care le are subiectul cu privire la interdicție în general.Iar reacțile sale fiziologice nu pot fi controlate mecanic ,ci ele izbugnesc din fondul afectiv profund al acestuia.

4.1 Influența antropologică asupra interdicției sau” despre partea afectivă”

Întrebarea care se pune este dacă putem vorbii de interdicție sau de „atracția negativului” ca despre un factor stresor?

Efectul „White bear”(2011) vorbește despre faptul că gândul pe care încercăm să il evităm cauzează un nivel de stres mai ridicat la nivelul subiectului care îl determină pe acesta să gândească exact ceea ce încearcă să evite.

Putem afirma astfel că „atracția negativului” îl activează pe subiect din punct de vedere emoțional.Starea de activare provine conform teoriei lui Wlater Cannon(1920) în urma unui răspuns de luptă sau de fugă față de anumite stimulari din mediu.Astfel activarea emoțională produce o serie de modificări psihologice precum :”Zaharul stocat în oganism este eliberat în sânge ceea ce duce la întârzierea digestiei ..,saliva ni se modifică devenind foarte bogată în enzime…. avem nevoie de o cantitate mare de oxigen în sânge pentru a face posibilă eliberarea acestei energii.,motiv pentru care în timpul reacției de urgență .respirăm mai adânc și mai rapid.”(Nycky Hayes Sue Orrell 2003)

Toate aceste lucruri se întâmplă pe plan fiziologic atunci când organizmul este activat de un factor stresor,însă pe plan neurologic ,substanța responsabilă pentru senzația de stres este cortizolul.

Acest meanism de „luptă sau fugi” a fost util din punct de vedre evoluționist dacă ne gândim că oamenii dealungul istoriei au trebuit să se adapteze în diferite medii și să facă față unor situții dificile de viață.Însă în societeatea modenră în care există reguli și norme sociale aceast mecanism riscă să se activeze din motive care nu mai au corespondent în realitatea contextuală.

Dupa cum spuneau și Nikye Hayes si Sue Orell „Organismul generează toată energina menționată anterior dar în cazul multor pericole moderne amenințarea ia sfârșit înainte de consumarea energiei”(2003)

Sau Jack Khan spune ca „oamenii nu încearcă o spaimă firească în fața primejdilor reale,cum sunt automobilele sau prizele de curent,ci-și pierd vremea și energia temandu-se de păianjeni sau șerpi inofensivi”(Solomon 2014 Apud. Khan 1997)

Concluzile pe care le extragem în urma cercetărilor antropologice sunt că omul dispune de o predispoziție de a se activa emoțional cu o energie pentru care nu mai are context unde să o descarce.Și din cea de a doua frază înțelegem că această stare de activare emoțională poate să aibe cauze nu tocmai raționale.

Altfel spus,ne activam din pretexte și după ce ne-am activat avem nevoie de un context în care să ne descărcăm energia acumulată.Acesta folosește studilui nostru dintr-un motiv,anume,dacă plecăm de la premisa că interdicția activează emotional individul,atunci tendința de a o încălca vine ca o cauzalitate invitabilă a faptului că acea energie trebuie consumată.Are loc astfel o tensiune acumulată între factorul activator (anume interdicția) și factorul declanșator anume comportamentul interzis.

Un experiment făcut pe babuini a arătat că atunci când li se creștea nivelul de cortizol din creier erau predispuși să se certe pentru o banană deși aveau la dispoziție un bananier întreg.Asemeni lor oamenii în situații,au tendința de a se comporta irațional,tocmai aceasta iraționalitate o numim noi „atracție” iar ceea ce antropologii numesc factor stresor noi il numim „lucru intezis”

Individul modern dispune a anumite bagaje genetice care i-au fost utile în timpul evoluției dar care în societatea modernă devin aproape în plus ,sau nu tocmai atât de necesare.De-a lungul erelor istorice omului îi era util să se opună autorității pentru că de multe ori ceea ce îl domina îl punea în pozitie de „sah”de împietrire socială.Lupta istorică pentru libertate este de fapt lupta pentru posibilitatea de a face proprile greșeli,de a învața din propria experiență și de a încălca propriele reguli.Evoluția și învățarea s-au produs pe principiul „încercare-eroare” iar pentru asta credem noi „atracția negativului” a jucat un rol vital.

Una din dimensiunile pe care le măsoară testul lui Eysenck este nevroza..Eysenck considera ca la baza nevrozei se afla anumite diferente de functionare a „sistemului nervos autonom””.Acesta este responsabil de reactile la stres ,unele persoane reacționând mult mai puternic la evenimente stresante decât altele”.Cei care obțin scoruri mari la intrebarile corespunzatoare tipului nevrotic ,susținea Eynseck ,sunt acele persoane care au un sistem autonom „foarte labil”..În opoziție „persoanele cu reacții autonome mai lente și mai slabe” tind să aibe un scor maxim la” stabilitate”(Niky Hayes si Sue Orell 2003)

Perspectiva lui Eynseck asupra nevrozei este foarte relevantă studiului actual deoarece așa se întelege mai bine faptul că indivizii se raportează diferit la factorii stresori în funcție de trăsăturile cerebrale de care dispun.

5. Introversiunea-Extroversiunea și legatura lor cu atracția lucrurilor interzise și memorie

Coroborând studile prezentate mai sus ,ne vedem conduși spre nevoia inevitabilă de a ne focusa și pe consistența internă a subiecților,mai exact pe structura lor de personalitate din perspectiva introvesiune-extroversiune.Pentru o înțelegere acurată a „atracției interzisului”trebuie răspuns la întrebarea cui i se aplică atracția negativului? în ce condiții,contexte ? și care sunt trăsăturile celor ce li se aplică?

Pentru a putea vorbii despre o „atracție a negativului” trebuie să întelegem că aceasta atracție este față de cineva.Folosind o analogie din lumea obiectelor fizice,putem afirma despre un magnet că are o forță de atracție doar față de obiecte de fier,forța lui de atracție nu se manifestă față de plastic,piele sau porțelan ci față de un element chimic stabil și exclusiv.Acest element are anumite caracteristici și proprietăți exacte,dacă elementele de consistență internă ale fierului s-ar schimba fie și cu puțin ,forța de atracție a magnetului față de el poate să dispară.

Tot așa pentru a putea întelege ce este „atracția negativului”trebuie să întelegem ce este „obiectul față de care se manifestă” anume omul.Iar la fel cum fierul dispune de o constență internă măsurabilă și observabilă și omul dispune de o consistență internă denumita simbolic „personalitate”.

Dacă plecăm de la premisa că „atracția negativului” se manifestă exclusiv față de ființele cu personalitate ,vrem să vedem care ar putea fi diferențele de atracție în funcție de diferențele de personalitate.O vorbă din folclorul modern spune „gândeste-te că ești unic,ca toata lumea dealtfel”.Totuși indiferent de paradigma psihologică ,cerctatorii sunt deacord cu un singur lucru ,există diferențe de personalitate între indivizi.

Deci dacă există diferențe de personalitate între indivizi,înseamnă că e posibil ca „atracția negativului „ să se manifeste diferit la o categorie de oameni față de alta.De aceea am ales să aplicăm testul de memorie pe un eșantion diferit ca structuri de personalitate,anume introvertiți-extravertiți.

În elaborarea studiului nostru am ales să apelam la teoria lui Hans J. Eysenck cu privire la aceste dimensiuni de personalitate.Conform Niky Hayes ,Sue Orell :

”Eysenck credea că extravertiții moștenesc un sistem nervos puternic”,asta ar insemna faptul ca FRAA(formațiunea reticulară activatoare ascendentă) ar avea tendința să inhibe mesajele interne.

În consecință ,un asemenea tip de persoană ar prezenta un grad ridicat de pliciseală la un set de stimului si ar căuta variația și noutatea.

Pe de altă parte introvertiții conform Eynsekc au un sistem nervos „delicat” ceea ce înseamnă că FRAA are tendința să amplifice mesajele de intrare .” (2003)

Astfel de indivizi se multumesc cu un set limitat si nu foarte variat de stimuli.

Teoria lui Eynseck este foarte relevantă pentru ideea de atracție a lucrurilor interzise,astfel dacă am lua exemplul complect al unui stimul din mediu ,în cazul de față :itemii unui regulament cu interdicții,aceștia riscă să fie percepuți diferit de subiecți în funcție de dimensiunea de personalitate,dacă aceștia sunt extravertiți,nu s-ar crampona în aceste reguli și nici nu i-ar activa prea puternic începând să se plictisească după primele două trei ,citite fară să ii activeze emoțional-cognitiv.

Însă în cazul extravertiților,același set de stimui s-ar putea să îi supra-activeze afectiv deoarece aceștia au „tendința să amplifice mesajele de intrare” dându-le valențe cu mult mai mari decat au în realitate .

Astfel este important care este trasătura de personalitate a subiecților deoarece ,”atracția negativului” este filtrată prin fondul interior al subiecților,reușind ca în unii să creeze conflicte puternice(introvertiți) iar în unii să nici nu se facă resimțită(extraverți).

6.Despre Atitudini

Atunci când indivizii sunt confruntați cu o situație față de care trebuie să se pronunțe pro,sau contra ,spunem despre acest gen de contexte că indivizii trebuie să își exprime atitudinea față de ceva.

Conceptul de „atitudine” este un construct fundamental in psihologie,atitudinile sunt „evaluări ale lucrurilor de către indivizi”(Craciun Apud Gold & Douvan 1997)

Sintetizând mai multe definiții ne putem referi la atitudine ca la o evaluare globală făcută de indivizi care influențează gândirea și comportamentul .Persoana „Nu mai este neutră în aprecierea lumii înconjurătoare” ,individul manifestă „atracție” sau „repulsie” este” pro” sau „contra” lucrurile i se par” favorabile” sau „nefavorabile” (Crăciun Apud. Muzafer Sherif)

Există mai multe abordări ale atitudinilor .Abordarea trifactorială se referă la atitudine ca la

– o reacție cognitivă,atunci când evaluarea stimulului implică anumite opinii,reprezentări și amintiri

-o reacție afectivă,atunci când evaluarea stimulului implica emotile,sentimentele,stările noastre de spirit față de acel obiect social,reacția de asemenea poate fi pozitivă,negativă sau mixtă

-o reacție comportamentală ce implică tendința de a reacționa într-o anumită manieră față de stimul,sau obiect.

Atunci când ne referim la o atitudine favorabilă sau defavorbailă față de ceva ,sau la o atitudine pozitivă sau negativa față de ceva ne referim la dimensiunea evaluativ-afectivă a atitudinilor.

Conceptul de atitudine în studiul nostru este foarte important,pentru că pe baza atitudnii subiecților față de ceea ce le prezentăm aceștia vor declanșa reacții,iar tot diferența de atitudine dintre subiecți este cea care va influența diferențele în rezultate.Cu cât valența atitudinală față de interdicție este mai ridicată cu atât presupunem că materialul memorat va avea o influență mai pregnantă asupra memoriei.

6 Euristici Bias-uri și Iraționalități

Atunci când ne referim la „atracția interzisului”avem în vedere și față de cine se manifestă.Există două abordări asupra indivizilor,o prima teorie consideră oamenii ca fiind creaturi raționale și dominate de alegeri calculate și reci,o altă abordare face referire la oameni ca la creiaturi capabile de o gândire rațională dar care în majoritatea situaților vieții sunt dominați de o gândire mai mult afectivă.

Simplul Model al Infacținii Raționale lansat de Gary Becker(Ariely 2013 ) spune că decizile privind cinstea ,la fel ca majoritatea altor decizii se bazează pe o analiza rațională de natură cost-beneficiu.Astfel conform logicii lui Becker dacă ne-am afla în fața unei posibilităti de a încălca legea,sau de a răspunde unei interdicții ,am calcula rațional care sunt beneficile pe care le-am obține în urma încălcării regulilor apoi am vedea care sunt costurile posibile în cazul în care am fi prinși.Dacă ecuația ar arăta că pedeapsa umbrește recompensa atunci ,actul necinstit nu ar avea loc,însă dacă pedeapsa ar fi mai probabilă decât beneficiul atunci acțiunea nu ar avea loc.

Plecând de la o astfel de abordare ,modelul ecomomic-comportamental are în vedere faptul că omul este o ființă rațională care răspunde stimulărilor din mediu pe baza de ecuații clare.Felul cum un astfel de om s-ar raporta la un regulament nu ar avea nici o legatură cu partea emoțională cu markerii somatici a lui Damasio sau cu valențele din mediu a lui Luwin ci ar fi doar o ecuație cost- beneficiu.

Însă în urma experimentelor realizate de Dan Ariely asupra necinstei,și asupta tendinței indivizilor de a se abate de la regulă,acesta ajunge la concluzia că „inșelatoria nu este ținută în frâu de grija de a nu bate la ochi ….,trișăm până la nivelul care ne perimite să păstrăm despre noi înșine imaginea de indivizi rezonabili de onești”(2012)

Experimentele realizate de Dan Ariely arată că interdicțile din mediu pot să difere,unele lucruri pot să fie percepute mai puțin interzise ca și altele deși în esența lor sunt la fel.

De exemplu într-un experiment realizat în căminul univeristății MIT,acesta a lăsat într-un frigider comun un bax de șase doze de cola.După o perioadă nu foarte lungă de timp(72 ore) se făcea că toate dozele au disparut. .Repetând experimentul de mai multe ori a obițnut aceleași rezultate.Într-o altă condiție ,experimentatorul plasa în acelaș frigider coeficientul în bani al dozelor de suc .De data aceasta ori cât s-a repetat experimentul ,banii rămâneau în frigider fără să se atingă nimeni de ei.(Ariely 2013)

Rezultatele obținute arată clar că „atracția interzisului” nu poate să nu fie asociată cu sentimentul moral al persoanelor,sau cu imaginea individului despre el însuși.Omul atunci când se confruntă cu „interzisul” nu se raportează la acesta într-o manieră rațional silogistică,ci se raportează la interzis într-o manieră afectiv-conflictuală.

Oamenii filtrează informațile prin latura atitudinal-valorică a sistemului cognitiv uman,și ceea ce urmăresc de fapt e să iși păstreze imaginea buna despre ei indiferent de alegerile pe care le fac.

Considerăm relevante studile lui Ariely pentru două concluzii folositoare studiului nostru anume că :

-imaginea pe care o au subiectii o au despre ei inșiși este cea pe baza căreia se raportează la interdicții

– anumite elemente din mediu au o forță de atracție mai mare decât altele.

6.1 Egoepuizare și pierderea autocontrolului

Daniel Kahneman în cartea lui „Gândire rapidă,gândire lentă” vorbește despre două sisteme de operare cognitivă.:

Sistemul 1 : „operează automat și rapid,cu efort redus sau nul și fără senzația de control voluntar”

.Sistemul 2: „ acordă atenția necesară activităților mintale solicitante ,printre care se numără calculele complicate”

.Operațiile Sistemului 2 se asociază frecvent cu experiența subiectivă de activism ,alegere și concentrare”(Kahneman 2012)

Teza pe care o elaborează Kahneman în cartea lui de economie-comportamentala este aceea că omul este dominat de impresii pe baza cărora face alegeri imporante de viață,dar înainte se autoamăgește permanent că la baza decizilor sale a stat un comportament rațional.Altfel spus omul se raportează la existență pe baza Sistemului 1,dar crede permanent că este determinat de Sistemul 2 de gândire.

Sistemul 1 seamnă mult cu ceea ce în limbajul comun se numește „prima impresie” sau „intuiție” se ocupă de recunoașterea unei emoții pe chipul unei persoane,detectează ostilitatea din vocea cuiva sau înțelege propoziții simple.De asemenea conform Kahneman „Sisetemul 1 are biasuri ,erori sistematice pe care este înclinat să le comită în imprejurări specifice” (2012)

Relevant pentru studiul nostru este legatura dintre aceste două sisteme de gândire și „atracția interzisului” .Conform economiei-comportamentale,autocontrolul este ceva ce ține de Sistemul 2 de gândire,omului nu îi vine natural să se cenzureze sau să nu încalce regulile însă în situații normale de viață reușeste să se conformeze cu normele sociale.

Problema este atunci când intervine fenomenul de “egoepuizare”( în original ego depletion).Egoepuizarea se declanșează atunci când „rezervorul de energie mintală” se golește din cauza unui efort fizic,cognitv sau emotional iar individul iși pierde capacitatea de autocenzurare .”Psihlogul Roy Baumeister și colegii săi ,au arătat concludent că toate variantele de efort voluntar –cognitiv emotional sau fizic se alimentează ,cel putin parțial dintr-un rezervor comun de energie mintală” (Kahneman 2012)

Altfel spus atunci când individul are Sistemul 2 de gândire ocupat cu un efort cognitiv de exemplu memorarea a ceva,sau inhibarea a unei stări,sau elaborarea unor decizii de viață acesta nu mai poate la fel de usor să iși folosească energia pentru autocenzurare și respectarea regulilor

Altfel spus individul nu iși poate manifesta auto-controlul pe toate palierele vieții,un grad mare de cenzurare a gândirii va duce la slăbirea rezistenței fizice,un grad mare de inhibare a stărilor emoționale vor cauza comportamente necontrolate.

De exemplu într-o demonstrație tipică participanții instruiți să iși reprime reacția emoțională stârnită de un film cu mare încărcătură afectivă,vor obține rezultate slabe la un test de rezistență fizică .

Concluzia la care ajunge Kahneman este că egoepuziarea este cauzată de o listă variată de sarcini și situații însă „toate implică un conflict și nevoia de a suprima o tendință naturală .Printre acestea se numară :

-a evita să te gândești la urșii albi.(Exact efectul „White bear” de care am discutat mai sus)

– a inhiba reacția afectivă față de un film emoționant

-a face o serie de alegeri care implică un conflict

-a încerca să-i impresionezi pe ceilalți

-a răspunde asertiv față de comportamentul unui partener

-a interacționa cu o persoană de altă rasă (pentru indivizii cu prejudecăti)”(Kahneman 2012)

Dacă este adevarat ceea ce preconizează Kahneman ,anume ca autocontrolul poate slăbii atunci când individul este supus unui efort cognitiv,atunci aceste date sunt foarte relevante studiului nostru pentru că ar însemna că „memorarea unui regulament de ordine interioară(folosirea Sistemului 2 de gândire),va cauza tocmai lezarea autocontrolului,iar indivizii vor devenii tot mai atrași de a face exact opusul a ceea ce memorează.Tendința care poate fi folositoare pentru procesul de memorie.

Coroborând informatile din cartea lui Kahneman ,putem spune că „atracția interzisului” poate fi cauzată de o egoepuizare interioară.Egoepuizarea duce la scăderea capacității de autocontrol iar individul,face,gândește sau simte exact ceea ce și-a propus să nu simtă ,gândească sau facă și datorită reprimării toate acestea se manifestă la dublă intensitate.

Însă mai este importantă o concluzie ce se poate extrage din studile lui Kahneman anume dacă individul dispune de o bază comuna de resurse,”rezervor comun” ,înseamnă că mereu va exista o supapă de descărcare a energiei ,a tensiunii acumulate,.Dacă aceasta nu se manifestă pe plan comportamental unde autocontrolul funcționează,se poate transfera pe plan cognitiv.Anume dacă subiecții se autocontrolează să nu acționeze într-un mod,aceast autocontol poate cauza egoepuizarea cogniților ,astfel încât să se gândească mereu la ceea ce se stăpânesc să nu facă.

6.2 Predominanța negativitatii

Plecând de la o explicație antropologică ,se pare că oamenii dispun de un mecanism de detectare a mesajelor negative „Creierul oamenilor și cel al altor animale conține un mecanism proiectat să acorde prioritate mesajelor rele”,tot Kahneman vorbește de faptul că „Creierul reacționează rapid chiar și față de amenințări pur simbolice.Cuvintele cu mare încărcătură emoțională atrag rapid atenția,iar cuvintele malefice precum „război” ,”crima” atrag atenția mai iute decât cuvintele benefice precum „pace” sau „iubire”(2012)

De aceaste impulsuri de recunoaștere rapidă se profită mai ales în domeniul publicitar ,unde „atracția negativului”sau atragerea atenției prin ceva negativ chiar și pentru o fracțiune de secundă poate aduce companiilor publicitare o contribuiție considerabilă din punct de vedere economic.Tot pe baza impresilor rapide funcționează și simbolurile din trafic,individul de la volan are nevoie de o percepție extrem de rapidă pentru a întelege semnificația semnului negativ de interzis,sau de stop.Dacă aceste semne nu ar fi percepute mai rapid decât cele pozitive ,atunci multe erori în trafic ar putea fii fatale.

Relevant pentru studiul de față este faptul că, oamenii se raportează emotional la cuvinte,în funcție de „valul de disponibilitate afectivă” pe care îl strânesc cuvintele respective.De exemplu expresia „interzis” sau „nu este permis” poate fii percepută mult mai adânc și mai rapid deoarece ,un astfel de cuvânt poate salva viața cuiva,este o expresie simbol folosită în contexte cotidiene precum „nu este permis accesul auto ,teren alunecos”..sau „este interzisă atingerea pericol de curentare” Astfel de mesaje ce conțin interdicții sunt percepute deci mult mai usor decât mesajele ce descriu beneficii.

3.Metodolologie

Obiectivele cercetării

În lucrearea de față urmărim să identificam diferențe în ceea ce privește reactualizarea unui material de memorat,în funcție de conținutul acestuia,la introvertiti cât și la extrovertiți.Prin conținut ne referim la trei condiții

-la un set de reguli cu interditii formulate imperativ,

– pentru alta grupă formularea este astertivă

-iar cea de a treia situatie prezinta un set de beneficii.

Ceea ce urmărim este să arătăm că interdicțile sunt memorate,și se implantează mai ușor în memoria de lungă durată și sunt reactualizate în numar mai mare, deoarece ,stârnesc anumite emoții sau tensiunui interioare puternice,pe care le-am numit „atracție a interzisului”

Plecând de la premisa că există o „atractie a interzisului” ,o tendință a oamenilor de a se comporta,de a gândi,sau de a avea stări afective opuse față de ceea ce li se cere,noi urmărim să identificam dacă această atractie poate să influențeze memoria.

În acest scop am elaborat următoarele ipoteze:

Ip1.Presupunem ca exista diferente in rectualizarea unui material ce prezinta inerdictii formulate sub forma imperativa fata de aceleasi interdictii formulate sub forma pozitiva,in favoarea primei modalitati in functie de tipul de perosnalitate a subiectilor.

Ip2.Presupunem ca exista diferente in reactualizarea unui material ce prezinta interdictii fata de un material ce prezinta beneficii,in favoarea primei modailtati in functie de tipul de personalitate a subiectilor.

Ip 3.Presupunem ca subiectii vor reactualiza mult mai usor itemii din materialul cu reguli pe care ii considera absurzi

Bibliografie

1 Carti:

.

Andrew ,Solomon.(2014),Demonul Amiezii,Editura Humanitas,Bucuresti

Ariely,Dan.(2012),Adevarul cinstit despre necinste,Editura Publica,Bucuresti

Ariely,Dan.(2013),Irtional in mod previzibil,Editura Publica,Bucuresti

Ciccotti, Serge.(2007), 150 De Experimente In Psihologie Pentru Cunoasterea Celuilalt ,Editura Polirom ,Iasi.

Damasio,R. Antonio (2005),Eroarea lui Descartes,Editura Humanitas,Bucuresti

Hayes, Niky.Orell, Sue.(2003),Introducere in psihologie,Editura BIC All ,Bucuresti

Kahneman,Daniel.(2012),Gândire rapidă gândire lentă,Editura Publica,Bucuresti

Miclea, Mircea.(2003),Psihologie Cognitiva Modele teoretico-experimentale,Editura Polirom ,Iasi.

Mladinow ,Leonard.(2013),Subliminal,Editura Humanitas,Bucuresti.

Mook, Douglas.(2009),Experimente clasice in psihologie,Editura Trei,Bucuresti.

2 Site-uri

http://psycnet.apa.org/journals/psp/53/1/5/- 25.04.2016

https://www.psychologytoday.com/blog/happiness-in-world/201101/why-we-laugh 25.04.2016

http://codeblab.com/wp-content/uploads/2009/12/On-Finished-and-Unfinished-Tasks.pdf 23.04.2016

https://en.wikipedia.org/wiki/Ironic_process_theory -20.05.2016