Influenta Practicii Meditatiei Prin Perceptie Interioara Asupra Starii de Flux

Lista tabelelor

Tabel 1. 1) Starea de Mindfulness; 2) Stările în care atenția și conștientizarea sunt divizate; 3) Starea de Mindlesness, opusul Mindfulness-ului. 7

Tabel 2. Tabloul meditatorului: 7

Tabel 3. Clasificarea resurselor caracteriale conform celor 6 virtuți universale (Peterson și Seligman, 2004 apud, Niemiec et. al., 2012, p. 242) 20

Tabel 4. Rezultatele testelor de normalitate Shapiro-Wilk 30

Tabel 5. Statistica descriptiva a celor două esantioane 34

Tabel 6. Test t pentru testarea influenței variabilei meditație asupra scorurilor flux si flourshing 34

Tabel 7 . Corelațiile variabilelor analizate 34

Lista figurilor

Fig.1 (adaptare după Csikszentmihalyi, 1990) 16

INTRODUCERE

Mintea umană constituie un domeniu fascinant pe larg exploatat de către toate culturile de pe mapamond. Orientalii s-au aplecat cu precădere asupra acestui subiect care astăzi a devenit unul dintre obiectele de studiu al științei psihologiei. Meditația constituie un element central al spiritualității și culturii orientale și apare ca subiect în aria de cercetare începând cu anii '60. Cu toate că la inceputuri aceasta practica se incadra preponderent în mistic, neavand un suport empiric care să-i ateste rezutatele, astăzi, psihologia contemporană ii atribuie numeroase cercetări care fundamentează întregul spectru de beneficii ce rezultă din această practică antică (Zlate, 2000).

Midfulness, provine din filososfia buddhistă și înseamnă conștientizarea realității prezente și preluat de psihologia empirică și de o comunitate mare de clinicieni ai ultimilor 20 de ani. Mindfulness-ul este înțeles deseori exclusiv ca o metodă de meditație, însă în realitate nu se rezumă doar la atât ci este și o trăsătură de caracter masurabilă în experiența uzuală (Hanh, 1976, p.11; Bishop et. al., 2004).

Starea de Flow (trad. flux) este conceptualizată inițial de către Csikszentmihalyi (1975/1990) prin observațiile și studiile pe sportivi de performanță care descriau activitatea lor în termeni similari. Este definită ca o stare mentală în care individul este complet aborbit și angajat în ceea ce face, în același timp se bucură de procesul acesteia, sentimentul recompensei venind tocmai din procesul activității. Starea de flux este observată și în viața de zi cu zi, la cumpărături, în timp ce ne jucăm sau scriem, la școală sau la serviciu și se petrece în anumite condiții specifice.

Pe de alta parte, noțiunea de flourishing (prosperitatea psihologică) apare în actualitatea științifică prin intermediul psihologiei pozitive și devine în scurt timp precum o carte de identitate a acesteia având în vedere larga sa accepțiune în randul cercetătorilor. Mai mult, acest concept își justifică popularitatea prin consistența și originalitatea de care dispune. Flourishing este pe scurt, o viața traită la un nivel superior, în care omul se bucură de un mare succes personal în mai multe domenii ale vieții sale. Aceasta prosperitate generală implică printre altele, relații pozitive, optimism, a trăi cu sens și a contribui în mod constructiv la dezvoltarea socială. Tentația de a face confuzia cu well-beingul este posibilă, (i.e. unele păreri numesc flourishing “Eudaimonic Well-Being”) însă dacă ne referim la flourishing ca la un cumul de factori determinanți ai stării de bine umane prin întarirea resurselor interioare și a trăsăturilor de caracter, aceasta dispare si lasă loc unui concept de sine stătător in psihologia de astăzi, deși înca această problemă rămane încă neclară, alti autori fac referire la “înflorirea” umană ca la un precursor al stării de bine psihologice, construct care totodata poate cuantifica în mod real cât de bine se simte omul în viața pe care o trăiește (Seligman, 2011; Diener et al., 2009).

Conceptele de mindfulness și flux sunt foarte populare in cercetarea științifică și există în literatura de specialitate referințe care dezbat atât similaritatea, echivalența cât și chiar incompatibilitatea acestora (vezi cap. 1.4.1 ). Punctul principal de convergență dintre acestea este desigur, faptul că ambele sunt stări de conștiință care apar doar în momentul prezent. În ce privește flourishing-ul, putem spune că angajamentul, că trăsătura de caracter se întalnește cu experiența autotelică (Bishop et. al., 2004; Wright et.al., 2014). Existența unei corelații pozitive între meditația mindfulness și concepte precum well-being, autocontrol și emoții pozitive este validată experimental (e.g. Brown si Ryan, 2003)., deasemenea, recent au apărut surse care atestă atingerea unei practice mindfulness autentice cu ajutorul trăsăturilor de caracter universale postulate de teoria flourishing (vezi Niemec et al., 2012; Seligman, 2011).

Importanța cercetării prezente pentru stiință este multiplă. În primul rând din prisma interesului în creștere pentru aceste noțiuni iar în plan secund datorită actualității conceptelor în cercetarea psihologică și în cele din urmă pentru a ne apropia cât mai mult de semnificația și aplicarea acestor raporturi. Este de notat și faptul că dacă obiectivele noastre se confirmă, implicațiile pot avea consecințe pozitive atât pentru cercetători, deoarece constituie o evidență în plus, pentru psihoterapeuți (e.g. Psihologie Pozitiva, MBSR/MBCT etc.) deoarece vom putea extinde efectul terapeutic al meditației și în activitățile zilnice prin faptul că influențează și optimizează starea de flux in viața de zi cu zi) și că efectele privesc și condițiile care susțin starea de bine psihologică (flourishing/prosperitatea).

Obiectivul principal este acela de a investiga influența practicii meditației prin percepție interioară (i.e. mindfulness) asupra stării de flux și mai apoi de a observa impactul asupra prosperității psiho-sociale. Cel de-al treilea obiectiv este în strânsă legătură cu mindfulness-ul dispozițional și starea de flux, prin încercarea de a identifica un eventual raport între acestea.

Cercetarea a fost efectuată pe un eșantion format din meditatori și un alt eșantion de control format din non-meditatori. Subiecții meditatori au confirmat că au meditat de mai multe ori pe saptamană în ultimele 6 luni. Datele au fost colectate prin intermediul unor instrumente de tip ”self-report”. S-au folosit trei tipuri de scale. Primul, Mindful Attention Awareness, pentru măsurarea mindfulness-ului dispozițional (itemii scalei măsoară trăsătura MAAS, o stare de conștiință în care subiectul observă detașat realitatea prezentă- conștientizarea și atenția mindful), Flow Short Scale (FSS) un instrument eficient prin care starea de flux poate fi masurată în activitățile cotidiene prin contactarea persoanei în diferite momente ale zilei și chestionarul Flourishing scale(FS), o scală pentru stabilirea nivelului de succes personal autoperceput în spectrul psiho-social (Brown și Ryan, 2003; Rheinenberg et al.. 2003; Diener et. al., 2009).

Motivația principală pentru care s-a ales această temă reprezintă pe de-o parte o căutare personală a fericirii umane care pornește din interior, din intamplările trăite dealungul timpului, dar și din concluziile care s-au relevat prin experiența subiectivă. Pe de altă parte, motivul secund care se subscrie primului, este întregul periplu al umanității de a se deplasa pe axa plăcere-durere, suferința-fericire, acțiune conceptualizată inițial de filosofie (e.g. Aristotel, Aristippus etc.) , apoi de unii autori celebri (e.g. Bertrand Russel) care la rândul lor au căutat să rezolve aceasta dilemă existențială. Să nu uităm că spiritualitatea orientală, prin calatoria lui Siddhartha Gautama Buddha face deasemenea o referire solidă la “adevărata fericire” (Nirvana) care este concepută ca o stare de iluminare posibilă prin acțiuni corecte (i.e. Calea nobilă in opt trepte- vorbire corectă, conștientizare, meditație etc.) (Harth, 1987; Ryff și Singer, 1998). In prezenta lucrare se introduc trei dintre variabilele de referință în această calatorie milenară a omului (i.e. meditatia mindfulness, starea de flux- angajament în activitate și flourishing).

Una din problemele întâmpinate în efectuarea acestei cercetări a fost găsirea unui eșantion adecvat (i.e. subiecți care practica meditatia mindfulness), căutarea subiecților corespunzători a fost mai îndelungată, dar și disponibilitatea acestora de a completa chestionarele. În ce privește cel de-al doilea aspect, disponibilitatea, s-a confirmat a fi doar o preconcepție deoarece aceștia s-au dovedit foarte empatici și comunicativi, chiar încântați să le completeze. Deasemenea, lipsa unor cercetări similare a constituit un alt impediment de luat în seamă. Totuși, acest fapt a generat o motivație în plus de a începe și finaliza cercetarea și totodata de a contribui în cercetarea psihologiă empirică cu un nou argument. Un alt impediment a fost problema cuantificării reale a stării de flux, deoarece subiecții au fost surprinși în activitățile lor cotidiene și nu cunoaștem dacă aceștia au completat chestionarul (i.e. FSS) exact în momentul în care au fost sunați.

CAPITOLUL I. CADRU TEORETIC AL RAPORTURILOR CARE AU LOC ÎNTRE ACTIVITATEA DE MEDITAȚIE DE TIP MINDFULNESS, STAREA DE FLUX ȘI FLOURISHING

1.1 Studiul meditației în Psihologie

Dacă pană în anii '60 exista o atitudine plină de scepticism a științei cu privire la meditație, dată fiind natura spirituală a acestei practici, prezentă în majoritatea culturilor de pe mapamond (e.g. buddhism, hinduism, sufism, mozaism și chiar creștinism), însă odată cu dezvoltarea instrumentelor și metodei științifice, această incertitudine se pare ca s-a înlocuit în prezent cu mai multă deschidere și încredere din partea cercetătorilor, interesul fiind în creștere.

Având în vedere îmbunătățirea perspectivelor asupra practicilor meditative, putem spune ca meditația este pe de-o parte o stare de conștiință modificată, întrucât au loc schimbări la nivelul stării mentale și fizice a subiectului dar și o metodă de a accede la aceste stări de conștiință. Prima calitate, aceea de stare modificată de conștiință, poate deveni în urma unei practici consecvente ceea ce unii adepți ai spiritualității numesc extraz mistic, un soi de conștiință extinsă contopită cu conștiința colectivă. În ce privește ce-a de-a doua calitate, putem să spunem ca meditația constă în sporirea gradului de atenție, rezultat obținut prin concentrarea individului pe ceea ce se întâmpla în prezent, dar și cu ajutorul unor ritualuri specifice (e.g. respirație, sunete, senzații etc.). Se pare ca odată ce gradul de atenție își mărește capacitatea, individul este mai capabil atât să intre în contact cu propriile sale conflicte interne și atitudini neproductive dar și să constientizeze lipsa de importanță a acestora în comportamentul său iar în cele din urmă sa le depaseasca. (Zlate 2000; Atkinson et. al., 2002).

Tipuri de meditație. Zlate (2000) propune existența a două tipuri de meditatie: prin concentrare și prin percepție interioară (i.e. mindfulness). Prima formă de meditație necesită concentrarea atenției pe un obiect interior (e.g. gând, emoție etc.) prin eliminarea voluntară din centrul acesteia a altor stimuli iar cea de-a doua, denumită generic si mindfulness, este în principiu implicarea conștiinței și atenției pe procesul activității pe care individul o desfășoară, în termeni mai restrictivi și simplisti, a fi prezent. Meditația prin percepție internă, generează în timp întrebări introspective care pun la îndoială starile negative iar individul, prin mecanismele de autoreglare imbunătățite în urma practicii poate găsi soluții pentru schimbarea acestora cu niște comportamente adaptative, acționând astfel în vederea deășirii propriilor sale limite. Referitor la variile metode de obținere a stării de conștiință modificată, Atkinson R. L., Atkinson R.C., Smith, Bem și Hoeksema (2002) identifică un alt tip de meditatie, și anume, meditația transcendentală care folosește mantra (i.e. sunet specific) pentru a accesa stările modoficate de conștiință și a avut un impact puternic în civilizația occidentală.e, sunete, senzații etc.). Se pare ca odată ce gradul de atenție își mărește capacitatea, individul este mai capabil atât să intre în contact cu propriile sale conflicte interne și atitudini neproductive dar și să constientizeze lipsa de importanță a acestora în comportamentul său iar în cele din urmă sa le depaseasca. (Zlate 2000; Atkinson et. al., 2002).

Tipuri de meditație. Zlate (2000) propune existența a două tipuri de meditatie: prin concentrare și prin percepție interioară (i.e. mindfulness). Prima formă de meditație necesită concentrarea atenției pe un obiect interior (e.g. gând, emoție etc.) prin eliminarea voluntară din centrul acesteia a altor stimuli iar cea de-a doua, denumită generic si mindfulness, este în principiu implicarea conștiinței și atenției pe procesul activității pe care individul o desfășoară, în termeni mai restrictivi și simplisti, a fi prezent. Meditația prin percepție internă, generează în timp întrebări introspective care pun la îndoială starile negative iar individul, prin mecanismele de autoreglare imbunătățite în urma practicii poate găsi soluții pentru schimbarea acestora cu niște comportamente adaptative, acționând astfel în vederea deășirii propriilor sale limite. Referitor la variile metode de obținere a stării de conștiință modificată, Atkinson R. L., Atkinson R.C., Smith, Bem și Hoeksema (2002) identifică un alt tip de meditatie, și anume, meditația transcendentală care folosește mantra (i.e. sunet specific) pentru a accesa stările modoficate de conștiință și a avut un impact puternic în civilizația occidentală. Deasemenea, percepția obiectivă și sceptică a autorului propune precauție în această practică întrucât impostorii sunt adesea confundați cu profesioniștii.

Conceptul de Mindfulness în Psihologie. Termenul de mindfulness se referă la o ”stare psihologică de conștiintă, o practică prin care se obține această stare, un mod de prelucrare a informațiilor și chiar o trăsătură de caracter.” ( Davis & Hayes, 2011, p. 198). Termenul este preluat din limba engleză și nu a fost tradus astfel încât transformarea semantică să nu producă erori și confuzii la nivel teoretico-metodologic (David, 2006). Mindfulness înseamnă participarea conștientă la experiența care se întâmpla de la un moment la altul, iar meditația este modalitatea de a dezvolta această abilitate (Brown & Ryan, 2003; Kabat-Zinn, 2005 apud, Shapiro et. al., 2006).

Thera (1962) arugumentează că Mindfulness este o adaptare a cuvântului pali, sati. Din punct de vedere etimologic, sati provine din sanskritul smrti care înseamnă ”memorie” și are legături cu sarati, care înseamnă ”a ne aduce aminte”, fapt care denotă legătura strânsă dintre memorie și atenție.

În percepția lui Germer, Siegel și Fulton (2005) Mindfulness-ul este opusul funcționării pe pilot automat, al visării diurne (i. e. reverie), orientarea atenției asupra a ceea ce se întâmplă în experiența din prezent. Același autor menționează și faptul în Mindfulness ne putem rememora amintirile, însă nu vom stărui asupra lor, ci ne vom reorienta atenția și conștientizarea în mod blând asupra experienței prezente.

Încadrarea științifică a mindfulness-ului. Luând în considerare paradigma stiintifică, experimentală și conceptele cu care operează, este necesar să stabilim o descriere amanunțită și coerentă și a mindfulnes-ului.

Shapiro (2009) prin inițativa de a răspunde la întrebarea ”Ce este mindfulness-ul?” subliniază caracterul dual al acestui construct, în primul rand, faptul că este un rezultat (i.e. a fi mindful) dar și un proces concretizat prin practica concentrării atenției.

Metoda stiințifică a conceput mai multe perspective care teoretizează componentele mindfulness:

Prima vizează trei factori: atenția, intenția și atitudinea care nu acționează separat, ci împreuna și provin din definiția ”a focusa atenția într-un mod mai special: cu scop, în prezent și fără a judeca” (Kabat Zinn, 1994 apud Shapiro et. al., 2006, p. 375 ) .

A doua: intuiția, expunerea (exposure), nonatașamentul, sistemul minte-corp imbunătățit și funcționarea integrată;

A treia privește alte mecanisme precum: expunerea, schimbarea cognitivă, self-managemment, relaxare și acceptare.

Chestionarul multidimensional Five Facet Mindfulness Questionnaire, întalnim următoarele constructe: observația, descrierea, acțiunea conștientă, lipsa de judecată a experientei interioare si lipsa reactivității la experiențele interne.

(Shapiro et. al., 2006; Brown, Ryan și Creswell, 2007; Baer, 2003 apud, Holzel et. al., 2011).

Cardaciotto, Forman, Moitra și Farrow (2008), reduce explicația mindfulness-ului la un model bidimensional: 1) conștientizarea momentului prezent și 2) acceptarea.

Un model consistent prin care meditația mindfulness își relevă efectele este cel al lui Holzel, Lazar,Gard, Schumann-Olivier, Vago și Ott în lucrarea How does Mindfulness Work? (2011) care conține patru componente și dispune deasemenea de un suport neuroimagistic care realizează congruența între aceste componente și modificări de natură structural-funcțională în zone corticale asociate:

1) reglarea atenției (cortexul cingular anterior);

2) conștientizarea corpului (insula și joncțiunea temporo-parietală);

3) reglarea emoțiilor (cortexul prefrontal, cortexul prefrontal ventro-medial, amigdala si hipocampul);

4) modificarea perspectivei asupra sinelui (cortex median, cortex cingular posterior, insula, joncțiunea temporo-parietală).

În ciuda multitudinii și varietăților teoriilor, din prisma naturii sale subiective, totuși, Mindfulness nu poate fi descrisă în cuvinte, această concluzie este întarită de Guanaratana (2002).

O paradigmă unifactorială consistentă consideră că implicația atenției și conștientizării de tip mindful (mindful atention awareness) este caracteristica principală a mindfulness-ului (i.e. trăsătura MAAS). Autorii (Brown și Ryan, 2003) suprapun întreaga experiență mindfulness acestei stări de conștiinta în care apare capacitatea de a observa detașat ceea ce se întâmpla în prezent. Omul trece prin filtrul său personal (e.g. credințe, emoții, așteptări etc.) informația cu care intră în contact și astfel o alterează, în schimb persoanele care posedă predominant aceasta trăsătura pot avea acces la un tip de informație mai complex în care nu există amprenta personală acordată de convingerile interioare.

În lucrarea de față ne vom concentra deasemenea asupra acestui construct descris astfel:

”Conștiința integrează atât Conștientizarea cât și Atenția. Conștientizarea reprezintă radarul conștiinței care continuu monitorizează mediul intern și extern. Individul poate fi atent la stimuli fără ca aceștia sa fie in centrul atenției. Atenția este un proces de focusare voluntară a conștientizării care ridică un grad sporit al senzitivității față de un numar limitat de experiențe (Western, 1999). În realitate, conștientizarea si atenția se întrepătrund, pentru că atenția atrage continuu elemente în câmpul conștientizării și le menține pentru perioade variate de timp. Așadar, atenția și conștientizarea sunt caracteristici relativ constante ale functionării normale, mindfulness poate fi considerat o constientizare si atentie imbunătățită a experienței sau realității prezente. Astfel, în mod specific, caracteristica centrală a mindfulness-ului a fost descrisă ca o constientizare și atentie deschisă și receptivă. (Deikman, 1982; Martin, 1997) și se poate reflecta în nivelul de conștiință pe care îl avem în raport cu un eveniment sau o experiență în curs de desfașurare.” (Brown si Ryan, 2003, p. 822).

În Tabelul 1. sunt prezentate aspectele care țin de: 1) Starea de Mindfulness; 2) Stările în care atenția și conștientizarea sunt divizate; 3) Starea de Mindlesness, opusul Mindfulness-ului.

Tabel 1. 1) Starea de Mindfulness; 2) Stările în care atenția și conștientizarea sunt divizate; 3) Starea de Mindlesness, opusul Mindfulness-ului.

(adaptare după Brown & Ryan, 2003, p. 823)

Beneficii

Cercetările au demonstrat că practicile meditative (concentrare și mindfulness) aduc ameliorări și rezulatate pozitive similare în plan:

cognitiv: ex. reducerea gândirii disfuncționale/iraționale;

comportamental: reducerea comportamentelor dezadaptative;

psihofiziologic: echilibrarea balanței neurovegetative prin apariția răspunsului de relaxare etc.

tulburări psihosomatice: hipertensiune, migrene;

somatice: tulburari ale sistemului cardiovascular

psihice: depresie, anxietate, depresii severe și tulburări de tip borderline;

(David D., 2006, p. 235).

Tabel 2. Tabloul meditatorului:

( adaptat după Zlate, 2000, p. 316, 317).

1.1.2 Intervenții bazate pe mindfulness

Odată ce practica mindfulness a căpătat un suport empiric, s-au elaborat mai multe sisteme construite pe aceleasi fundamente, pentru ca pleacă și dezvolta aceleași principii. Aceste sisteme sunt de fapt niște orientari aplicative ale mindfulness, programe care vizeaza cresterea gradului de coștientizare și eficientizare a proceselor mentale care contribuie la suferința emoțională și comportamentele maladaptative. (Bishop et. al, 2004, p.230).

O să parcurgem în continuare o scurta introducere în principalele categorii de aplicații pentru a înțelege mai bine în ce constă trainingul bazat pe mindfulness:

MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction/Reducerea stress-ului prin Mindfulness) care apare ca un program structurat pe 8-10 săptămani și destinat persoanelor cu diferite probleme cum ar fi dureri cronice, HIV/SIDA, probleme cardiace, anxietate și despresie. In cadrul programului sunt folosite și posturi de Hatha Yoga în scopul perceperii senzațiilor corporale dar si alte metode precum practicarea mindfulness-ului în timpul mersului sau în timpul meselor. În urma acestui program, participanții sunt instruiți să practice ei inșiși 45 de minute pe zi dealungul a 6 zile ale săptămânii. Programele de training MBSR sunt prezente in spitale, clinici, școli, locuri de munca, corporații, școli de drept, închisori și școli de corecție, centre de sănătate dar și alte arii în care ne confruntăm cu stress-ul, suferința emotională sau fizică și bolile ( Baer, 2003; Kabat-Zinn, 2003).

MBCT (Mindfulness Based Cognitive Therapy/Terapia Cognitiva bazată pe Mindfulness) inspirata din MBSR, care se întinde pe doar 8 saptamani și se axează pe prevenirea recidivelor depresiei. În procesul MBCT se recurge la metode ale CBT în care clienților li se prezintă convingeri prin care să reuseasca să se detașeze de gândurile lor. Kuyken et. al. (2010), consideră că MBCT acționează asupra pacienților depresivi prin creșterea coeficientului de mindfulness și compasiune manifestată față de sine (self-compassion) dar și prin faptul ca indivizii percep diferit relația reactivitate-ganduri depresive.

DBT(Dialectical Behavior Therapy), care se concentrează pe tratamentul tulburării de personalitate borderline în care activitatea este centrată pe unirea contrastelor realității a caror sinteză poate oferi o nouă perspectivă. Accepatarea și schimbarea sunt cele doua forțe oponente principale care constituie și esența DBT, unde clientul este încurajat să își accepte propriile experiențe, suferințe, emoții. In DBT invățarea mindfulness-ului presupune partea de skilluri de tip ”What”(i.e. observare, descriere, participare), și setul de skilluri de tip ”How” (i.e. a nu judeca; a fi prezent/mindful; eficiența) ;

ACT(Acceptance and Commitment Therapy) în care se invață observarea și recunoașterea acelei părți a inividului care poate fi atentă la propriile emoții, senzații corporale, gânduri;

Prevenția recidivei în cazul foștilor consumatori de stupefiante, o inițiativă a CBT (Cognitive Behavioral Therapy) în care sunt învatate deasemenea anumite skill-uri ce țin de mindfulness (Baer, 2003).

Studiul lui Keng, Smoski și Robins (2011) în care sunt analizate evidențele empirice ale metodelor de intervenție bazată pe mindfulness (i.e. MBSR, MBCT, DBT, ACT) se sugerează faptul ca rezultatele pozitive acestui tip de intervenție clinică apar în spectrul starii de bine psihologice autopercepute, reactivității emoționale și echilibrării comportamentale.

Intervențiile bazate pe mindfulness au efecte proeminente atât în planul mental cât și în cel somatic (Bishop, 2002; apud Nyklíček & Kuijpers, 2002).

Evidentele empirice colectate cu ajutorul aspectelor neuroimagistice evidențiază activarea unor zone cerebrale asociate cu atenția ca rezultat al meditației pe perioade îndelungate de timp, precum și a Cortexului Prefrontal și Cortexul cingular anterior, iar înregistrările EEG (Electoencefalograma) au surprins creșterea undelor cerebrale de tip alfa și theta, Studiile efectuate de cercetătorii Institutului de Psihiatrie din Bologna, Deasemenea abordările moderne și tradișionale au demonstrat efecte specifice după cum urmează:

MBSR și MBCT își aplică beneficiile în aria clinică cu success prin optimizarea randamenului subiecților și prevenirea depresiei;

VIPASSANA și ZAZEN în combaterea abuzul de alcool și stupefiante, respectiv scăderea presiunii sanguine.

(Chiesa & Serretti, 2009).

Mindfulness-ul corelează și cu activitatea crescută a telomerazei (i.e. predictor al viabilitatii celulare și nivelului scăzut al distress-ului psihologic) care la rândul sau este asociată cu creșterea controlul perceput și cu niveluri reduse ale afectelor negative enunță un studiu recent (Jacobs. al., 2010).

Efectele Mindfulness sunt observate și în ce privește randamentul psihoterapeuților în raport cu tratamentul aplicat, prin faptul că practica meditației imbunătățește anumite aspecte importante ale acestuia. Aceste aspecte vizează atât clienții în reglarea emoțiilor, minimizarea reactivității, aspecte de ordin interpersonal și intrapersonal dar și psihoterapeuții în zone importante precum empatia, abilitățile psihoterapeutice, compasiunea, mai putină anxietate si stress. Modalitățile de integrare a mindfulness-ului în psihoterapie (e.g. practica meditativă pentru terapeuți, traininguri, terapie de grup bazată pe mindfulness etc.) sunt unul din obiectivele vizate de acest studiu (Davis & Hayes, 2011).

Mindfulness-ul nu este destinat neapărat adultilor. Un studiu făcut pe copii (baieți și fete) cu vârsta cuprinsă între 11 și 13 ani aplicat dealungul a 5 saptamani, demonstrează că Tai Chi-ul integrat cu Mindfulness Based Stress Reduction aduce efecte precum calm, stare de bine psihologică, un somn mai bun, o conștiință de sine mai crescuta. Mai mult decât atât, concluzia a fost că MBSR poate fi introdus ca un program educațional (Wall, 2005).

Kabat-Zinn (2003) argumentează într-un review al lucrării Mindfulness Training as a Clinical Intervention: A Conceptual and Empirical Review (Baer, 2003) că mindfulness poate corela pozitiv cu curățarea psoriazisului într-o manieră mai rapidă în cazul indivizilor care meditează, cu activarea emoțiilor pozitive dar și atingerea unor targeturi comportamentale, ca de exemplu, respectarea dietei.

Dacă cercetările de mai sus argumentează eficiența mindfulness-ului din perspectiva programului MBSR, Segal, Bieling, Young et. al. (2010) pornind de la premisa că MBCT (Mindfulness Based Cognitive Therapy) poate preveni recidiva depresiei, a implementat această metodă pe parcursul a 18 luni unor bolnavi de depresie aflați în perioada de remisie prin comparație cu administrarea antidepresivelor. Concluziile afirmă ca tratamentele farmacoterapeutice au același impact asupra recidivei depresiei precum îl are MBCT, ambele protejând pacienții de apariția recurenței.

Lazar et. al. (2005), subliniază într-un studiu neuroștiințific că practica meditației mindufulness într-o manieră consecventă conduce la modificări structurale în plan cortical prin îngroșarea(tickness) zonelor asociate unor activități precum focusarea atenției și reglarea răspunsurilor emoționale. O alta concluzie este aceea că mindfulness poate inactiva deterioarea corticala (i.e. subțierea corticală) cauzată de vârsta inaintată.

Beneficii

O metodă eficientă de a cuantifica beneficiile aduse de meditație au constituit studiile comparative, cu ajutorul cărora, meditatia este analizata prin analogie cu alte forme de autoreglare (e.g. relaxare, autohipnoza etc.). Alte metode de cercetare au vizat experimentele comparative pe un eșantioane în care practica meditativă se întindea pe o perioada mai indelungată și respectiv, grupuri de indivizi non-meditatori care nu aveau un astfel de obicei (Walsh, 1984 apud Zlate, 2000).

Meditația are consecințe benefice atât în planul mental cât și în cel somatic. Cercetările repetate au demonstrat cu succes acest lucru și reprezintă deja o evidență în literatura de specialitate. Atkinson et. al. (2002) expune efectele pozitive ale practicii meditative la nivel fiziologic (e.g. scăderea tensiunii musculare, inducția unei stări de relaxare, scăderea frecvenței ritmului respirator și cardiac, reducerea consumului de oxigen etc.).

1.1.3 Perspective spirituale

Există mai multe practici care conduc către starea de mindfulness (Davis și Hayes, 2011), de exemplu: Yoga, Tai Chi, Qi Gong și orientări meditative ale buddhismului Zen și cel Tibetan provenit din lineajul Theravada. Kabat-Zinn (2003, p. 146), care este dealtfel un adevărat pionier al mindfulness-ului în lumea occidentala, expune panoramic mindfulness-ul și face legătura dintre practica și tradiție, subiectul este astfel ”… prezent în toate orientările meditative originare din buddhism, școala Theravada care cuprinde Asia de Sud (Thailanda, Burma, Cambodgia, Vietnam), tradiția Mahayana sau Zen prezenta în Vietnam, China, Japonia, Coreea și nu în cele din urmă tradiția buddhistă tibetană denumită Vajrayana în Tibet, Mongolia, Nepal, Bhutan, Ladackh și mai nou în India, loc în care s-a răspândit datorită comunității buddhiste tibetane aflate în exil.”

Vipassana, prin explicațiile atribuite lui Hart (1987) în lucrarea sa ”Vipassana- Arta de a trăi” scrisă prin suportul și dialogurile cu maestrul dharmei S.N. Goenka, care își are meritul de a integra practica Vipassana prin inițierea unor programe de 10 zile în care participanții (indiferent de sex, rasă, religie) se concentrează efectiv pe curs, fără a avea contact cu exteriorul și se conformează unor reguli morale bine stabilite, printre cele mai riguroase enumerăm interzicerea vorbitului între aceștia. Dacă în primele 3 zile și jumătate practica constă în exerciții de concentrare, începând cu ce-a de-a patra zi sunt introduse tehnicile meditative Vipassana treptat, iar în ultima zi se poate vorbi în scopul efectuării unei treceri ușoare de la această experiența la activitățile cotidiene. Înțelegem de la autor că Vipassana reprezintă în principiu eliminarea suferinței prin dezvoltarea cunoașterii sau practicarea înțelepciunii iar tehnica este atribuită lui Siddartha Gautama Buddha personaj adorat și deificat în cultura Indiana. Buddha enunță că diciplinele esențiale ale practicii sunt:

Śīla , moralitatea sau eliminarea comportamentului nesănătos (e.g. vorbire, acțiuni)

Samadhi concentrarea sau controlul mental;

Panna, înțelepciunea, cunoașterea.

Practica Vipassana, în context exclusiv oriental integrează învățăturile Dharmei: Cele patru adevăruri nobile: (1) Adevărul despre suferință, care este inerentă oricărei ființe; (2) Originea suferinței, care este atașamentul Ego-ului, căutarea plăcerii și evitarea durerii; (3) Există un sfârșit al suferinței; (4) Acest sfârșit este Calea nobilă în opt părți (Arya attangika magga) care este posibilă prin niște ”unelte” specifice (e.g. înțelegere corectă, vorbire corectă etc.).

Meditația Vipassana este o practică ce constă în concentrarea atenției și observarea selectivă a anumitor fenomene interioare sau exterioare ( e.g. gândurile, senzațiile corporale, evenimentele externe) (Bodhi, 2000; Germer et. al. 2005; apud, Davis & Hayes, 2011).

Hart (1987) aduce niște clarificari coerente și explică într-un mod consistent rădăcinile Vipassana (etim. lb. indiană pali= înăuntru) ca fiind este experiența trăită prin practicarea Sattipathana, adică purificarea minții prin introspecție (v. și Zlate, 2000), iar Vipassana-bhavana reprezintă dezvoltarea succesivă a acestei vederi interioare prin meditație asupra propriei noastre ființe. Deci, Sattipathana este în contextul de față practica efectivă a meditației, iar Vipassana devine procesul.

Sattipathana înseamnă concentrarea atenției asupra a unuia dintre cele patru componente:

Observarea corpului;

Senzațiilor din corp;

Minții;

Conținutului mental.

O altă practică din Vipassana este Anapana Sati care se referă la conștientizarea respirației în scopul explorării realității interioare, ”anapana” fiind ”respirația”, iar ”sati”, ”conștientizarea” deci, în Anapana Sati accentul este pus pe procesul respirației pentru a menține starea de mindfulness. Deci practicăm Sattipathana sau Anapana Sati pentru a experimenta Vipassana (Hart, 1987).

Isihasmul: (etim. grec. Hesychia= liniște. împăcare) deși nu s-au găsit articole științifice pe această temă, este bine de menționat că practicile isihaste nu se deosebesc foarte mult de cele meditative buddhiste de tip mindfulness, precum cele tibetane în care sunt recitate mantre, pentru a obține o stare de conștiința extinsă. În lucrarea Rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii, autorii Alphonse și Rachel Goettman (1991) aduc la cunoștință elementele care fac posibilă această meditație creștină (postura, rostirea rugăciunii, atenția concentrată, vigilența asupra experienței prezente, sincronizarea cu respirația, concentrarea asupra organului cardiac). Scopul, este acela de a căpăta libertatea și liniștea. Metoda constă în așezarea în anumite poziții predate prin lineajul isihast creștin-ortodox, concentrarea atenției asupra momentului prezent și cuvintelor conținute și rostite în rugăciune (”Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”). Alte posibilități alternative sunt sincronizarea cu respirația și concentrarea asupra organului inimii. Rostirea se face calm, linisitit și rar, inițial cu voce tare iar ulterior, odată ce mintea capătă o capacitate mai mare de concentrare a atenției, se trece la o treaptă avansată în care cuvintele sunt rostite mental cu ajutorul limbajului intern.

1.1.4 Rolul Mindfulness în Starea de bine psihologică

Într-un studiu pe 20 de subiecți de sex masculin care se confruntau cu stress-ul, s-a demonstrat prin comparația cu grupul de control în urma parcurgerii unei perioade de 8 săptămâni, că mindfulness-ul dispozițional crescut poate influența efectele pozitive referitoare la eficiența post-MBSR, dar și o creștere a nivelului de well-being (prin măsurarea unor constructe precum: reducerea semnificativă a: stress-ului perceput, epuizare; intărirea: emoțiilor pozitive, a calității vieții și mindfulness-ului (Nyklíček si Kuijpers, 2008).

Rezonanța Mindfulness/Well-being, a fost catalogată drept una implicită, de unde reiese ca Mindfulness-ul are efecte directe asupra stării de bine psihologice. Conform scalei Mindul Atention Awareness (MAAS), mindfulness-ul dispozițional în viziunea lui Brown, Ryan și Cresswell (2007) corespunde cu ”niveluri scăzute ale tulburărilor emoționale (e.g. simptome depresive, anxietate și stress), nivluri ridicate ale stării de bine subiective (niveluri scăzute ale emoțiilor negative și crescute ale celor pozitive și de satisfacție în ce privește viața) și niveluri mari ale stării de bine eudaimonice (e.g. vitalitate, actualizarea sinelui) ((Brown&Ryan, 2003; Carlson & Brown, 2005, p. 220).” (vezi și cercetările de mai sus).

În lucrarea lui Shapiro, Carlson, Thoresen, Plante și Flinders, 2008, Cultivating Mindfulness: Effects on Well Being în care s-a folosit unul din intrumentele utilizate și în cercetarea prezentă care măsoară o singura caracteristică mindfulness ( (i.e. MAAS) care poate fi cultivată prin practică și are impact asupra stării de bine.

1.2 Starea de Flux (Flow)- Definiții și concepte

Starea de flux (Flow) este conceptualizată pentru prima oară în 1975 de către Csikszentmihalyi care folosește expresia ”go with the flow” pentru a descrie experiența în care ne contopim cu ceea ce facem. Experiența stării de flux are proprietatea de a transpune individul într-o stare de conștiință modificată, o realitate alternativă care crește performanțele activității.

Așa cum descrie autorul, Starea de Flux reprezintă o experiență subiectivă de implicare totală într-o activitate până în punctul în care se pierde percepția asupra timpului, oboseala și nimic altceva nu mai există cu excepția activității. Această experiență este plăcută și apare adesea în absența existenței unei recompense.

Iată cum descrie această stare poetul Mark Strand, laureat al Premiului Nobel:

”Te afli la în interiorul a ceea ce faci, nu mai știi dacă timpul trece, ești complet extaziat și prins în ceea ce faci.” (Csikszentmihalyi, 1996, p. 121).

Acest tip de experiență dispune de o motivație instrinsecă pentru că oamenii investesc emoțional în ceea ce fac:

Ex. Chirurgul: ”Este atât de plăcut încât aș face asta chiar dacă nu ar trebui!”;

Marinarul: ”Mă simt atât de bine când navighez încât nimic nu se poate compara cu asta/merită!” (Csikszentmihalyi, 1990, p. 67).

Denumirea dată de autor acestei stări speciale este cea de ”experiență autotelică” care provine din termenii grecești autos și telos, și înseamnă sine, respectiv scop și se referă la momentul în care individul pur și simplu conține o anume activitate fără a aștepta vreun posibil beneficiu datorită faptului că realizarea în sine a acelei activități este totodată și răsplata; ceea ce face ca o experiență să fie autotelică în raport cu un alt tip de experiență este faptul ca atenția rămâne concentrată pe desfășurarea procesului experiențial de dragul desfășurării acestuia și nu de un motiv sau un obiectiv care va fi îndeplinit la un momentdat.

În lucrarea ”Dincolo de plicitseală si anxietate” ( Csikzentmihalyi, 1975) sesizăm că într-o astfel de experiență (i.e. autotelică) nu poate apărea plicitiseala și nu ne putem face griji datorită implicării totale. Starea de Flux este în acord cu o logică internă în care individul curge de la un moment la altul fără a opune rezistență, este în posesia controlului și mai mult decât atât, acesta experimentează aproximativ unificat sinele și mediul, stimulul și răspunsul sau instanțele temporale (trecut, prezent, viitor) existând o mică diferențiere între acestea.

1.2.1. Elementele stării de flux

Există mai multe modele ale stării de Flux care au evoluat dealungul timpului odată cu cercetările.

În lucrarea ”Flow: The Psychology of Optimal Experience”, autorul, Csikzentmihalyi (1990), descrie următoarele dimensiuni ale stării de flux:

Provocarea sau oportunitatea percepută într-o acțiune;

Fuziunea dintre Acțiune și Conțtiință;

Scopuri clare cu feedback imediat asupra progreselor;

Concentrarea asupra experieței din prezent;

Controlul potențial;

Dizolvarea conștiinței de sine;

Percepția distorsionată a timpului;

Experiența autotelică.

Descrierea elementelor stării de flow:

Provocarea sau oportunitatea percepută într-o acțiune

Experiențele autotelice sunt orientate către un scop și necesită un grad ridicat de implicare, de accea este nevoie de anumite abilități.

Autorul menționează ca putem gasi astfel de activitati atunci când ne angajăm într-o competiție sau când scriem, pictăm, lucrăm sau comunicăm. Evident este faptul că sunt necesare niște abilități pentru că dacă nu cunoaștem regulile jocului, nu ne putem ancora pe deplin în acesta (e.g. o persoana care nu cunoaște regulile unui sport, nu poate curge în timp ce îl practica).

Contopirea dintre Acțiune și Conștiință

Iimplicarea devine atât de mare încât limita dintre individ și activitate dispare, astfel încât apare un fenomen de fuziune. Activitatea se derulează într-un mod automat, spontan. Cauza principală a fenomenului este concentrarea sporită a atenției pe stimuli limitați și relevanți.

Scopuri clare cu feedback imediat asupra progreselor

Pentru a explica această dimensiune a stării de flux, autorul ne trimite cu gândul la experiența jucătorului de tenis care în timpul jocului știe exact ce trebuie să facă (trimite mingea în terenul adversarului) și primește feedbackul imediat asupra acțunilor sale (știe dacă a lovit bine mingea sau nu). Există și posibilitatea ca obiectivele sa fie improvizate pe moment și activitatea să iși construiască spontan regulile. Un exemplu concret este atunci când adolescenții glumesc pe seama profesorilor. Genul acesta de experiențe sunt dependente de nivelul de conștientizare al participantilor deoarece aceștia realizează imediat dacă și-au îndelplinit scopurile (e.g. au fost gustate glumele) si continuă să își ajusteze comportamentul și atitudinea raportându-se la feedbackul primit, prin încercare-eroare să găsesc drumul către rezultatul propus.

Concentrarea asupra experienței din prezent

Acest element constituie unul esențial pentru relevanța stării de flux, fiind și motivul pentru care experiența capătă valențe optimale. Prin urmare, precursorul important al stării de flux este concentrarea atenției asupra sarcinii în lipsa altor ganduri perturbatoare: grijile, anxietațile etc. Relatările persoanelor care au experimentat starea de flux susțin absența gândurilor neproductive.

Controlul potențial

Controlul experimentat în starea de Flux este unul potențial care sugerează mai degraba posibilitatea decât actualitatea. Indivizii aflați în astfel de experiente relatează nu necesitatea de a fi in control, ci de a exersa controlul. S-a constatat că sporturile extreme expun persoana la un sentiment puternic al controlului potențial. Sentimentul de satisfacție este consecința efortului de minimizare a riscului și nu a riscului experimentat în activitate.

Diminuarea conștiinței de sine

Acest fenomen se referă a o conștientizare crescută a proceselor interne (e.g. activitati Yoga, ritualuri) și nu la pierderea conștiinței.

În starea de flux, Sinele pare a fi contopit cu mediul:

Ex. Experiența alpsinistului: ”Este ca și cum ai fi Zen, ca într-o meditație sau concentrare. Mintea este centrată pe un singur lucru… Odată ce procesul devine automat este ca și cum nu ai mai fi tu insuți(egoless). Cumva faci mișcările necesare fără a te gândi sau chiar fără a face nimic… Pur și simplu se întamplă. Și devii și mai concentrat! (Csikzentmihalyi, 1990, p. 62, 63). Intr-un exemplul de mai sus, persoana este complet concentrată pe activitatea și pe dezvoltarea permanentă a abilitaților sale astfel încat se confundă cu ceea ce face, acesta este și motivul pentru care nu poate percepe recompensa direct, ci mai târziu, de-abia la final, cand devine conștient de procesul prin care a trecut și cu capacitatea de conștientizare a experienței profunde în care s-a ”imersat”.

Percepția distorsionată a timpului

Un alt indicator al stării de Flux este alterarea percepției fată de felul în care trece timpul. Pierderea noțiunii timpului este un fenomen frecvent relatat, ”orele par sa treacă precum minutele; în general, pentru majoritatea timpul pare să treacă mai repede. Ocazional, se intampla invers” (Csikzentmihalyi 1990, p. 66);

Experiența autotelică

Ultima dimensiune a stării de flux și cea mai importantă dealtfel, este chiar natura experienței autotelice, care, după cum am menționat mai sus, este un tip de activitate în care motivația provine din interior. Este important să ințelegem natura acestei experiențe și prin felul

în care educăm copiii. Experiența autotelică este facută din plăcere și nu din obligație, sau pentru un ideal indepărtat (ex. ”A invăța copiii să fie cetățeni buni nu este o experiență autotelică, a-i invăța să interacționeze cu ceilalți copii, este.) ( Csikszentmihalyi, p. 67).

1.2.2 Condițiile în care se manifestă starea de flux

Odată ce ne-am familiarizat cu conceptul, este necesar să cunoaștem ce face posibilă această stare? Csikszentmihalyi, Abuhamdeh si Nakamura (2005), postulează trei condiții ale apariției stării de flux:

Individul are nevoie de un obiectiv clar;

Experiența trebuie să ofere un feedback imediat;

Să existe un echilibru între provocarea percepută, sarcina care are loc în prezent și abilitățile persoanei.

În concluzie, pentru a accesa starea de flux este nevoie de factorii următori:

”perceperea unei provocări sau oportunități în acțiune care forțează dar nu depașește abilitațile individului;

obiective clare cu feedback imediat asupra progresului făcut.”

Iar starea cuprinde următoarele caracteristici:

”concentrare intensă pe momentul prezent;

contopirea acțiunii cu conștiința;

diminuarea conștiinței de sine;

sentimentul de control asupra acțiunii; adică, individul să știe ce sa facă în această situație indiferent ce s-ar putea întâmpla în momentul următor;

percepția distorsionată a timpului (individul deobicei are impresia că timpul trece mai repede decât deobicei);

sentimentul de recompensă furnizat de acțiune, ca și cum scopul ar fi doar o scuză pentru acțiune.” ( Csikszentmihalyi, Abuhamdeh si Nakamura, 2005, p. 195, 196)

În percepția lui Engesser și Rheinenberg (2008, p.1) starea de flux poate fi descrisă ca:

“ 1) un echilibru între abilitățile individului și cerintele activității;

2) activitatea este coerentă, nu are cerințe abigue și oferă feedback imediat;

4) decurge după o logică internă a experimentatorului;

5) concentrarea atentă pe un număr limitat și relevant de stimuli;

6) timpul este perceput diferit;

7) sinele se contopește cu activitatea, ceea ce generează o diminuare a conștiinței de sine.”.

Diagrama de mai jos expune experiența în flux a unui subiect începător în tenis și stările (S= stare) prin care trece:

S1= Subiectul în instanța în care abilitățile necesare practicării acestui sport sunt într-un stadiu rudimentar, dar se simte provocat și entuziasmat; nivelul jocului este adaptat la skillurile sale, deci se află în starea de flux;

S2= aici, lovește mingea în același ritm o anumită perioada de timp; skillurile se imbunătățesc dar nu mai resimte provocarea din momentul inițial, deci apare plictiseala;

S3= dacă apare un adversar care se pricepe mai bine, survine anxietatea, având în vedere faptul ca skillurile lui nu sunt de ajuns de avansate pentru a face fața noului adversar;

Așadar experiențele S2 (plictiseala) și S3 (anxietate) sunt considerate extreme și au calitatea de a scoate individul din flux. Revenirea pe canalul diagramei este posibilă prin identificarea unui obiectiv nou (e.g. învingerea adversarului puțin mai experimentat), situație în care abilitățile inițiale sunt ușor depășite, ceea ce conduce la starea A4 adică revenirea subiectului pe canalul stării de flux. Se pare că starea S4 este

percepută ca una mai plăcută decât S1 chiar dacă ambele infatișează starea de flux a subiectului.

Fig.1 (adaptare după Csikszentmihalyi, 1990)

1.2.3 Personalitatea autotelică

Csikszentmihalyi (1990) consideră că oricine poate experimenta flow-ul prin controlul propriei conștiințe. Dacă unele persoane dețin un control mai scăzut (e.g. pacienții bolnavi de schizofrenie suferă de simptomul anahadoniei=lipsa placerii care se manifestă sub forma procesării informațiilor nerelevante într-un mod voluntar sau nu; indivizii cu probleme de control al atenției; exacerbarea centrării pe sine etc.).

Dacă mai sus am văzut ca există niște condiții care fac posibilă starea de flux, iată și motivele (proveniente din patologia socială) care fac inaccesibilă această stare: ”… anomia și alienarea. Anomia- ad literam, înseamnă ”lipsa regulilor”- este numele pe care sociologul francez Emile Durkheim l-a dat unei condiții sociale în care regulile comportamentale sunt confuze. Atunci când nu este clar ceea ce este permis și ce nu, când sunt incerte valorile opiniei publice, comportamentul devine neregulat și lipsit de sens… Alienarea este în mai multe feluri, opusul: o conditie în care oamenii sunt constânși de sistemul social să acționeze împotriva obiectivelor proprii. Un muncitor care săvârșește aceleași task-uri de sute de ori pentru a-și hrăni familia, este cel mai probabil un alienat… Ambele ipostaze sunt două obstacole sociale ale stării de flux, anomia și alienarea sunt din punct de vedere funcțional echivalente cu două patologii individuale, difuncțiile atenției și centrarea pe sine.” (Csikszentmihalyi, 1990, p. 86).

Nakamura și Csikszentmihalyi (2009) subliniază că personalitatea autotelică este caracterizată prin posesia unor meta-abilități (i.e. curiozitate, interes pentru viață, persistență, slabă centrare pe sine), iar rezultanta acestui cumul de meta-abilități este motivația intrinsecă, ceea ce implica capacitatea de a accesa și de a rămâne ancorat în experiența autotelică.

1.2.4. Starea de flux în diferite situații

Starea de flux în școli:

După cum am menționat mai sus, a implementa un sistem educațional care să formeze niște cetățeni buni nu este o experiență autotelică, pe când a-i ajuta sa își imbunatateasca abilitățile de interacțiune și comunicare cu ceilalți elevi este.

Cercetările (i.e. Rathunde și Csikszentmihalyi, 2005 apud Nakamura și Csikszentmihalyi, 2009) au sugerat că sistemul de învățământ Montessori facilitează experimentarea stării de flux dar și motivația spre deosebire de sistemele tradiționale. Deasemenea, autorii evidențiază aspecte importante în ce privește subiectul nostru, întâlnite în invatamantul superior (în participarea activă la învațarea în clasă s-a experimentat mai mult flow decât metodele pedagogice pasive; eficiența metodelor de predare prin care profesorul conferă autonomie elevului și stimulează motivația intrinsecă și nu a celor de tip evaluativ care implică motivația exttrinsecă în orele de matematică unde gradul de dificultate al sarcinii era pe măsura abilitatilor sau îl depasea).

Munca în starea de flux:

Starea de flux în activitățile de muncă este în stransa legătura cu resursele personale precum autoeficacitatea și credintele individuale, dar și cu resurse organizaționale, ca de exemplu suportul social. Așadar, s-a constatat existența unei spirale ascendente în care aceste tipuri de resurse au repercusiuni pozitive asupra muncii în flux și mai departe, munca în flux are impact pozitiv asupra resurselor.

Unele profesii sunt mai predilecte către starea de flux decât altele, spre exemplu s-a constatat ca profesorii din școlile primare și secundare intra în aceasta categorie a muncii în flux spre deosebire de alte profesii.

Așa cum am menționat mai sus, starea de flux necesită niște skilluri/abilități, astfel în cazul în care acestea nu sunt adecvate experienței, subiectul poate experimenta anxietatea, pe de alta parte, la cealaltă extremă abilitățile foarte avansate trimit subiectul în zona plictiselii așa cum se poate vedea în fig. 1 Salanova, Bakker, & Lorens, 2006;Morgan, 2005; Bakker, 2005; apud, Nakamura și Csikszentmihalyi, 2009).

Starea de flux masurata in viata de zi cu zi

Engesser si Baumann în lucrarea intitulată Fluctuation of Flow and Affect in Everyday Life: A Second Look at the Paradox of Work, expusă comunitații științifice în anul 2014, măsoara starea de Flux și emoțiile resimțite în contextul muncii și al activităților zilnice. Concluziile studiului au arătat că indivizii experimentează starea de flux la un nivel mai ridicat în timp ce muncesc decât în timpul liber, deasemenea, emoțiile pozitive contorizate dealungul experiențelor din timpul liber a fost mai mai mare, ceea ce poate conduce la o explicație in ce priveste preferința pentru a petrece cât mai mult timp liber și nu a efectua sarcinile de munca.

Prin urmare, daca starea de flux este experimentată atunci când indivizii simt dorința de a efectua o activitate, în sarcinile de munca au fost raportate niveluri scazute ale motivației intrinseci. Totuși, dacă individul dorește să facă altceva, cum poate accesa starea de flux? Răspunsul la acest paradox al munci este oferit de către Csikszentmihalyi and LeFevre (1989 apud, Engesser și Baumann, 2014) care pun pe seama convențiilor sociale dorințele oamenilor, care indiferent daca vor sa muncească sau nu se lasă în seama responsabilităților impuse din exterior și nu a celor personale. Pe de altă parte, aceeași autori, consideră că lipsa unei organizari coerente a timpului liber în care individul să se poata simți fericit și stabil, determină absența experiențelor de flux. Cercetătorii au folosit chestionarul Flow Short Scale cu ajutorul căruia au masurat participanții dealungul zilei prin metoda Experience Smpling Method. Fiecare participant a fost sunat de 7 ori pe zi timp de o săptămană iar experiențele sesizate în diferite momente ale zilei au fost monitorizate.

În cazul de față experiența în flux este studiată prin asumpția că viața reprezintă un continuum pe axa acțiune-relaxare iar măsuratorile surprinse și raportate

în ambele stări sunt considerate conjunctive, prin faptul că individul parcurge de mai multe ori în timpul zilei aceasta axă.

Studiul prezent este structurat pe baza aceluiași model, cu excepția monitorizărilor separate a activităților de tip pasiv și activ, aici, ambele tipuri de activități sunt comasate deoarece suntem interesați de un coeficient de ansamblu asupra experiențelor în flux în viața cotidiană.

Se consideră ca suport empiric, urmatoarele postulate ale experienței în flux(Engesser și Baumann, 2014):

Controlul pe care individul îl exercită asupra sarcinii în ciuda dificultății superioare skill-urilor;

Alterarea percepției asupra trecerii timpului; Ghidarea conform unei logici interne; Sinele se confundă cu activitatea; coerența sarcinilor=feed-back imediat;

Trăirea eperienței implică satisfacție și motivație intrinsecă;

Concentrare optimă;

Tabloul general al stării de flux poate fi surprins în contextual experiențelor din fiecare zi (pasiv și activ).

1.3 Flourishing – Definții și concepte

”I used to think that the topic of positive psychology was happiness< I now think that the topic of positive psychology is well-being, that the gold standard for measuring well-being is flourishing, and that the goal of positive psychology is to increase flourishing. (Seligman, 2011, p. 13)”

În periplul omului rațional de a găsi fericirea, înca din stadiile incipiente, au existat două viziuni principale, cea hedonică și cea eudaimonică. În ce privește prima perspectiva, hedonia, care este abordată inițial de către filosofie (i.e. Aristippus, DeSade, Hobbes etc.) și mai târziu conceptualizată în psihologie, fericirea imerge din satisfacerea adecvată a plăcerilor, a simțurilor și centrarea pe propriile apetituri. Psihologia hedonică are la baza ideea că fericirea apare în contrastul dintre plăcere și durere, ceea ce ne trimite la o diferențiere clară a ceea ce este bun sau neplăcut pentru noi. O astfel de vizune are în vedere elementele (i.e. mentale și fizice) care ne produc plăcerea în viața. Deși suntem tentați să credem că abordarea hedonică a unor psihologi restrânge noțiunea de fericire la satisfacerea nevoilor de bază, este bine de știut ca prin plăcere putem sa înțelegem totodată și împlinirea dorințelor și obiectivelor personale. Cea de-a doua perspectivă, eudaimonia este percepută de către filosoful Aristotel ca o practică a virtuților în care se conturează adevărata idee de fericire ca o critică la adepții hedonismului care sunt catalogați drept “sclavi ai propriilor plăceri”. Eudaimonia înseamnă mai simplu, a trăi în acord cu propria conștiință, cu adevărata natură și se distinge prin concordanța individului cu valorile sale. Astfel, paradigma hedonică se poate caracteriza prin fericire (“a ne simți bine”), iar cea eudaimonică prin stare de bine (“a fi bine”) (Kahneman et. al., 1999; Diener et.al. 1998; Waterman, 1993 apud, Ryan și Deci, 2001).

1.3.1 Modele explicative

Deoarece Flourishing-ul (Prosperitatea) apare tocmai în căutarea unui cadru empiric al fericirii și stării de bine (well being) este important să ne facem o opinie despre constructele care stau la baza acesteia. De exemplu, Ryff (1989) postuleaza 6 dimensiuni distincte ale stării de bine psihice:

Acceptarea de sine- include autoevaluarea pozitivă despre sine;

Dezvoltare personală- imbunătățirea constantă a proriei pesonalități;

Tema de viață- individul își trăiește viața în acord cu un scop profund și oferă o semnificație existenței sale;

Relații pozitive cu ceilalți- implicațiile sunt nu relațiile cu oamenii, ci calitatea lor;

Controlul environmental- abilitatea individului de a-și gestiona viața în raport cu mediul inconjurător;

Autonomie- sentimentul de autodeterminare resimțit de subiect.

Un model explicativ al fericirii pe baza experiențelor trăite de matematicianul Bertrand Russel este regasit în lucrarea Countours of Positive Human Health publicată în anul 1998 de către autorii Ryff și Singer. Russell concepe dilema existențială ”nu am pentru ce sa trăiesc!”, competitivitatea acerbă, auto-flagelarea etc. ca surse ale nefericirii cauzate de goana pentru satisfacerea propriului Ego și al necesității acute de a primi afecțiune, iar prin intermediul centrării persoanei pe relațiile cu ceilalți și pe specularea energică a cât mai multe aspecte ale vieții se poate obține contrariul (i.e. fericirea). De exemplu, ”Zest”, este sentimentul de afecțiune resimțit subiectiv, un factor care apare atunci când persoana manifestă un interes sincer pentru cei din jur și pentru implicarea în cât mai multe domenii ale vieții, care la rândul lor produc mai multă fericire, mai multe oportunități ce pot fi fructificate. Observăm deci, că fericirea în viziunea lui Russell, este activă, pentru că necesită un efort individual și merge pe premisa reciprocitpții ca factor al sinergiei psiho-sociale.

Conceptul de Human Flourishing se referă la aspecte care determină direct starea de bine și vizează arii importante ale vieții noastre precum scopul în viață, relațiile, stima de sine etc. (Seligman, 2011). Este un aspect nou tratat de psihologia pozitivă și chiar a devenit o carte de vizită a acestei paradigme psihologice. Alte constructe abordate sunt bunătatea, reziliența, creșterea, generativitatea (generativity) considerați indici ai existenței umane optimale (Dodge e. al., 2012; Frederickson și Losada, 2005).

Dintre operaționalizările importante care dezbat acest subiect amintim patru paradigme:

Varianta cu 15 constructe: relații pozitive, interes, scop în viata, acceptare de sine, fericire, manifestarea contribuției sociale, acceptare, creștere și constanță, controlul mediului, dezvoltare personală, autonomie și satisfacție pentru viață (Keyes, 2005 apud, Hone et.al., 2014);

Huppert si So (2013 apud, Hone et. al. 2014) pe lânga unii factori pe care îi regăsim și în modelul anterior ori identic (i.e. relații pozitive), ori într-o formă difertă (i.e. angajament=interes; scop=sens; acceptare de sine=stimă de sine; fericire=emoții pozitive), apar și altele precum: competența, optimismul, stabilitatea emotională, vitalitatea si reziliența;

În cartea Flourish: A Visionary New Understanding of Happiness and Well-Being publicată în 2011 de către Seligman, se recunoaște existența abundenta a teoriilor care privesc starea de bine și deasemenea incapacitatea acestora de a o conceptualiza, de aceea autorul infirmă posibilitazea măsurării constructului de wellbeing și sustine ca de fapt această noțiune poate fi redefinită prin modelul PERMA (acron. Positive emotions, Engagemment, Relationships, Meaning, Achievment) care infațișează patru seturi de elemente care determină o viața propseră (flourishing life): 1) Emoții pozitive (i.e. stare de bine); 2) Angajament (i.e. implicare totală în activități); Relații pozitive (i.e. conectarea autentică cu ceilalți); 3) Sens în viață; Împlinire (i.e. sentimentul succesului personal). Autorul pune accent deasemenea pe valorile și resursele interioare (e.g. bunătate, inteligența socială, umor, curaj) care necesită o atenție sporită în fiecare zi. Deși elaborase anterior o teorie a fericirii (i.e. authentic happiness), în lucrarea de față își revizuiește postulatele în care considera fericirea un obiectiv care poate fi atins prin amplificarea emoțiilor pozitive, angajament în activitatile vietii și a oferi un sens existenței. În lucrarea citată mai sus, se pune accent pe “înflorirea omului” ca o adevarată chintesența a pihologiei pozitive care îșii depășește profilul inițial de ”happiologie” și se axează pe creșterea flourishing-ului care devine în acest context temelia well-beingului.

Atitudinea lui Seligman de a substitui măsurarea noțiunii de stare de bine psihologică cu “înflorirea umană” a fost criticată de către Dodge, Daly, Huyton și Sanders (2012) prin argumentul logic că starea de bine există ca fenomen măsurabil în psihologie în pofida naturii sale care se distrage observației obiective.

Peterson și Seligman (2004 apud, Niemiec, Rashid și Spinella, 2012) consideră că la nivel general-uman există 24 de piloni (i.e. trăsături forte ale caracterului) interdependenți care definesc binele uman și se subscriu celor 6 virtuți universale manifestându-se în caracterul individual. Deasemenea, Seligman (2011) susține că flourishing-ul înseamnă cultivarea acestor virtuți.

Tabel 3. Clasificarea resurselor caracteriale conform celor 6 virtuți universale (Peterson și Seligman, 2004 apud, Niemiec et. al., 2012, p. 242)

Diener, Wirtz, Tov, Kim-Prieto, Oishi și Biswas-Diener (2009) propun un model teoretic pluridimensional unde Prosperitatea umană este expusa ca un ansamblu de caracteristici ale sucesului personal pereceput subiectiv (i.e. relații, stimă de sine, scop, optimism). Prima dintre asumpțiile acestei teorii este veridicitatea universalității unor valori, precum acceptarea de sine, competența, angajamentul etc. cu impact în sfera prosperității psiho-sociale a subiectului uman. A doua ipoteză gravitează în preajma importanței „capitalului social” ca o condiție esențială a well-beingului social-uman. Cel de-al treilea posulat al modelului prezent este starea de flux, interesul și angajamentul percepute ca piloni pe care se sprijină starea de bine psihologică. În continuare, distingem o altă variabila, cea reciprocității în relațiile sociale, „a oferi, inseamnă a primi”. Conform complexității acestei teorii studiul nostru foloseste instrumentele corespunzatoare pentru a determina cât mai probabail această paradigmă a prosperității personale.

1.4 Studiul raporturilor dintre conceptele enunțate (Mindfulness, Flux, Flourishing)

1.4.1 Raportul dintre Mindfulness și Starea de Flux

Raporturile dintre Mindfulness si flux au fost raportate de mai mulți autori în feluri diferite. Spre exemplu, Bishop et. al. (2004) consideră fenomenele (i.e. mindfulness și flux) ca fiind similare, pe când Wright, Sadlo și Stew (2006) le consideră identice, iar alți autori, (e.g. Sheldon, Prentice și Halusic, 2014), diferite și chiar incompatibile.

Aceasta arie de cercetare se află încă la inceputuri, Kee și Wang (2008) sugereaza existența lipsei studiilor care vizează această relație. S-au găsit în special articole care evidețiază beneficitatea acestei relații în special în domeniul sportului de performanță. Deși corelația practicii meditative, mindfulness-ului cu starea de flux nu este încă una clară și consistentă. În continuare o să prezentăm succint câteva studii relevante pentru a ne construi o imagine de ansamblu asupra variabilelor:

În lucrarea lui Kee si Wang din 2008, Relationships between mindfulness, flow dispositions and mental skills adoption: A cluster analytic approach observată și analizată pe un grup de studenți practicanți de atletism din 182 de universități, că nivelul crescut de mindfulness (testat pe o scală Mindfulness/Mindlesness) corelează cu flow-ul dispozitional (e.g. provocare, fuziune conștiință-atentie, obiective clare, concentrare, diminuarea conștiinței de sine). Autorii constată și alte beneficii ale grupului în care coeficientul de mindfulness este mai mare adoptat prin training mindfulness, ca de exemplu, grupul prezenta un control eficient al emoțiilor și atenției, vorbire cu sine- strategie de imbunătațire a concentrării).

Similaritatea celor doua stări este conferită și de un studiul făcut de cercetătorii Institutului Francez de Sport din Paris, Bernier, Thienot, Codron și Fournier (2009) din efectuat pe sportivi de performanță, mai cu seama, jucători de golf și înotatori care și-au imbunanatit rezultatele competitive în urma efectuării unui program special de training mindfulness și acceptarea fără critică a procesului de joc.

Un pas înainte spre înacdrarea emprirică și mai clară a acestei compatibilități este analizată în lucrarea Evaluation of Mindful Sport Performnce Enhancement(MPSE): A new Approach to Promote Flow în Atletes din anul 2009, în care cercetatorii Kaufman, Glass și Arnkoff presupun că un training bazat pe mindfulness de 4 săptămâni ar putea modifica variabila flux. Un alt obiectiv al cercetării este aceeea de a evidenția și dacă în urma trainingului, pot apărea și schimbari la nivelul unor trăsături psihologice (e.g. anxietate, perfecționism, încredere etc.). Participanții la studiu au fost 11 subiecti arcași și 21 jucători de golf. Prin compararea testelor t pentru eșantioane independente înainte și după stagiul de 4 săptămâni, s-a constat că deși în prealabil subiecții care practicau sportul cu arcul nu prezentau diferențe față de ceilalți sportivi, în rezultatele post-stagiu, aceștia au obținut un scor mindfulness și optimism dispozițional crescut, iar practicantii de golf, o mai mare capacitate de a descrie ceea ce observă (i.e. trăsătură mindfulness). Nivelul de satisfacție al performanței sportivilor este un construct care deasemenea a crescut. Cca. trei sferturi dintre subiecți au considerat trainingul MPSE ca un adjuvant în performanța sportivă care urmează iar ceilalți au observat o îmbunătățire a concentrării pe sarcina de lucru disponibilă la un momentdat. Alte rezultate sugerate sunt creșterile nivelulul de flux, în special, pe subscala de feeback imediat.

Într-un alt studiu alt studiu, Reid (2011) relevă aspectele similare ale celor două concepte, a fi prezent, angajat deplin și atent la activitate dar și implicațiile pozitive ale integrării acestora în sarcinile de muncă, rezultat care ar putea fi important pentru activitatea terapeuților ocupaționali.

O cercetare de luat în seama este și cea din anul 2011 făcuta de Aherne, Moran și Lonsdale în care se pleacă de la premisa că trainingul mindfulness poate conduce la performanțe mai mari în cazul sportivilor. Experimentul a constat în aplicarea unui training mindfulness dealungul a 6 săptămâni pe 13 sportivi cu media de vârsta cuprinsă intre 19 și 25 de ani și a constat în aplicarea a patru tipuri de practici mindfulness (i.e. respirație, respirație și senzatii corporale, posturi Yoga, scanarea corpului/conștientizarea întregului corp) aplicate de doua ori pe săptămâna , durata fiecarui exercițiu fiind de cca. 10 minute. Rezultatele au fost vizibile în planul unor criterii ale fluxului precum obiectivele clare, simțul controlului, perceperea distorsionată a timpului și feed-back imediat.

În final, studiul lui Sheldon, Prentice și Halusic din anul 2014, expune discordanța dintre mindfulness și flow plecând de la ipoteza că ambele stari pot fi experimentate mai greu împreuna din pricina unor calități specifice ale acestora: flow (diminuarea conștiinței de sine) și mindfulness (conștientizare susținută). În urma studiilor, rezultatele au arătat ca punctele de congruență negativă ale celor doua stări reies din aspectul ”aborbtiei”. Studiile au fost împărțite în trei experimente diferite pentru ca măsurarea să fie cât mai precisa. În prima intanță s-a folosit metoda ESM (Experience Sampling Method) prin care s-a masurat starea de flow în momente aleatorii, în cel de-al doilea experiment s-a măsurat fluxul în timp ce subiectii se jucau pe computer, iar în a treia ipostaza a studiului, s-a masurat starea de flow experimentată în timpul unui joc pe computer (i.e. Tetris) după ce în prealabil s-au oferit instrucțiuni pentru a accesa mindfulness. În concluzie, acest studiu recent relatează incompatibilitatea experiențială dintre mindfulness și flow.

1.4.2 Relația dintre starea de Flux și Flourishing

Dacă ne referim la caracterul interacțiunii dintre starea de flux și human flourishing, aceasta apare sub aspectul punctelor forte și al virtuților pe care le-am dezbătut mai sus (vezi Flourishing- Definiții și concepte). Modelul teoretic al well-beingului Authentic Happiness postulat de Seligman (2011) face apel la cunoașterea și exploatarea celor mai puternice resurse personale care sunt fundamentul unei anagajări depline, aici, starea de flux capătă un rol esențial prin caracteristica de contopire dintre individ și activitate. Cunoaștem dealtfel și că una dintre dimensiunile Fluxului este echilibrul dintre capacitățile inividului și provocarea solicitată de experiență ( Csikszentmihalyi, 1990). Deasemenea, Diener et. al. (2009) in masoara implicarea în viața de zi cu zi ca o condiție a stării de bine resimtite de individ. Menționam în final caracterul pur informativ al relației conturate între cele două concepte de mai sus, întrucât lucrarea de față nu își propune să evidențieze această dilemă.

1.4.3 Dinamica Mindfulness-Flourishing

În ce privește dinamica Mindfulness-Flourishing, este in primul rând concepută prin integrarea resurselor caracteriale expuse în tabelul 3. Meditația mindfulness poate fi facilitată cu ajutorul cultivării trăsăturilor forte de caracter ale fiecărui individ (signature strenghts) după ce în prealabil le-a indentificat VIA Inventory of Strengths (Peterson & Seligman, 2004 apud, Niemiec et. al., 2012). Identificarea unor trăsături necesare poate avea loc prin insight chiar în procesul meditației și poate ghida individul în depașirea unor obstacole posibile care apar în decursul practicii și nu numai. Același principiu se aplică și dispoziției mindfulness in viața de zi cu zi, când mergem pe stradă sau mâncăm. În ce privește mersul pe stradă mindful, caratersitica Zest poate fi utilă prin faptul că aduce un aport de vitalitate, entuziasm si energie. Integrarea prudenței în timpul condusului mașinii într-un mod mindful este deasemenea o notă importantă care ar putea crește siguranța procesului. În contextul ingerării alimentelor, consumului de băuturi apare necesitatea unor trăsături precum: recunoștință, autocontrol și perspectivă etc. (Niemiec et. al., 2012).

În lucrarea Mindfulness and character strengths: A practical guide to flourishing, publicată în anul 2013 de către Niemec, este dezbătut pe larg subiectul integrării trăsăturilor caracteriale în contextul practicii și trainingurilor mindfulness unde este propus deasemenea și chestionarul Flourishing Scale folosit și de noi pentru a determina nivelul „înfloririi” oamenilor.

Un alt punct de vedere care debate această dinamică, este perspectiva eudaimonică Self Determination Theory, unde mindfuness-ul coexistă cu procesul prin care omul devine fericit sub raportul trăirii conștiente în prezent și atitudinea de a nu avea așteptări asupra binelui personal. Deasemenea, este cunoscută relatia mindfulness și caracteristici precum creșterea vitaltății și entuziasmului (Ryan, Huta și Deci, 2008).

Concluziile care reies din aceste cercetări sunt importante constituind unul dintre motivele necesității de a carifica această problemă și considerăm că merită să evidențiem și modificarea experienței de flux în viața de zi cu zi în urma practicii meditative de tip mindfulness având în vedere că nu s-au găsit încă cercetări care sa sublinieze acest model teoretic. Conchidem prin explicația că există o corelație între cele două variabile, starea de flux este influențată pozitiv de practica meditativă și ambele sunt în stransă legătură cu starea de bine.

Cercetarea noastră își propune sa delimiteze aceasta relație din două perspective.

Impactul practicilor meditative de tip mindfulness constante asupra stării de flux în viața de zi cu zi și nu într-o activitate specifică și

Există o asociere între mindfulness-ul prezent în dispoziție starea de flux?

În privința raportului dintre conceptele Mindfulness-Flourishing, s-a identificat în prealabil după cum am menționat o relație stransă și de actualitate. Întrebarea la care încearcă să raspundă studiul nostru este:

Influențează meditația prosperitatea individuală(flourishing)?

În capitolele care urmează ne propunem să analizăm ipotezele și mai apoi să ne aplecăm asupra răspunsurilor de rigoare în vederea atingerii unui nou nivel al cunoașterii științifice.

CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII ROLULUI MEDITATIEI IN STAREA DE FLUX SI FLOURISHING SI A RELATIEI DINTRE MINDFULNESS SI STAREA DE FLUX

2.1 Obiectivele cercetării

O1.Obiectivul de a investiga modificarea stării de flux în viața cotidiană în urma practicii meditative de tip mindfulness;

O2. Obiectivul de a investiga interacțiunea dintre meditația de tip mindfulness și flourishing;

O3. Identificarea relației dintre mindfulness-ul prezent în dispoziția individului și starea de flux în viața de zi cu zi.

2.2 Ipotezele cercetării

Având în vedere datele prezentate, se formulează urmatoarele ipoteze:

H1. A fost presupus ca meditația de tip mindfulness influențează în mod pozitiv starea de flux în experiențele uzuale;

H2. A fost presupus că practicarea meditației mindfulness determină o creștere semnificativă a prosperității psiho-sociale(flourishing);

H3. A fost presupus ca există o asociere între mindfulness-ul dispozițional și variabila stare de flux.

2.3 Modelul cercetării

Datorita caracterului non-experimental al cercetării s-a recurs la recoltarea datelor conform chestionarelor de tip “self-report” în care subiecții și-au autoevaluat experiențele. Instrumentele folosite sunt în acord cu cercetarea științifică și conțin proprietăți psihometrice relevante.

2.3.1 Variabilele cercetării

Variabile H1:

V1. Meditația mindfulness- variabila independentă măsurată pe o scală categoriala-dihotomică, reflectă practica meditativă de tip mindfulness în rândul participanților. Meditația mindfulness numită și meditație prin percepție interioară presupune orientarea și concentrarea atenției asupra gandurilor, senzațiilor din corp sau respirației și conștientizarea acestora, este una din metodele antice de purificare a minții și una din practicile psihologiei moderne predată sub forma unor traininguri (e.g. MBSR, MBCT etc.).

V2. Starea de Flux- variabila dependentă măsurată pe o scală de interval/raport, indică starea de absorbție a individului în activitatea pe care o desfașoară într-un moment aleator al zilei, stare caracterizată prin concentrarea atenției asupra unui număr limitat de stimuli relevanți activității respective.

Variabile H2:

V3. Meditația mindfulness- variabilă independentă măsurată pe o scală dihotomică/categorială. Meditația mindfulness este o practică antică folosită în vederea purificării minții și preluată recent de către psihologia contemporană sub forma unor trainunguri în care sunt predate metode de conștientizare și concentrare a atenției asupra gândurilor, senzațiilor din corp, acțiunilor sau respirației. Variabila ”meditația mindfulness” reflectă obiceiul participanților de a medita de mai multe ori pe săptămână timp de cel puțin 6 luni.

V4. Flourishing- variabila dependentă masurată pe o scală de interval/raport, reflectă existența unor diferențe între grupuri în vederea acceptării sau nu a ipotezei cercetării H2 (a fost presupus că practica meditației mindfulness modifică flourishing-ul). Flourishing (prosperitatea) este observată în acest context în spectrul psiho-social și relevă aspecte importante precum: scopul/semnifcația, relații pozitive, angajament, contribuție socială, competență, respect de sine, optimism și relaționare socială.

Variabile H3:

V4. Mindfulness dispozițional- variabilă corelațională măsurată pe o scală de interval/aport cu ajutorul chestionarului MAAS (Mindful Atention Awareness) coeficientul de midfulness care reiese din implicarea a două caracteristici fundamentale ale mindfulness-ului (Atenția și Constientizarea orientate într-un mod detașat și receptiv/mindful față de experiența din prezent). Deasemenea trăsătura MAAS, denotă o legătură strânsa cu emoțiile pozitive si autocontrolul;

V5. Starea de flux- variabilă corelațională masurată pe o scală interval/raport care are scopul de a reflecta angajarea în sarcina de zi cu zi, concentrarea efectivă a atenției pe un număr relevant și limitat de stimuli, diminuarea conștiinței de sine, contopirea dintre sine și mediu. Instrumentul cu ajutorul căruia s-a efectuat măsurarea este Scala Scurtă pentru Flux (Flow Short Scale, FSS) prin care s-au extras mostre din experiențele zilnice ale subiecților.

2.3.2 Participanți

S-a recurs la recrutarea aleatorie și căutarea unui eșantion de conveniență. Astfel, în scopul de a recruta un lot care sa acopere întreaga populație sub aspect statistic . Ambele loturi au fost cuprinse din 64 de participanti(27 de subiecți de sex masculin și 37 de sex feminin) meditatori și non-meditatori cu vârsta cuprinsă intre 19 și 57 de ani (m=32.33; sd=10.625) .

Lotul de meditatori a fost format din 31 de participanți (14 subiecți de sex masculin și 17 cu sexul feminin) cu vârste intre 19 și 57 de ani (m=34.23; sd=10.8) care au declarat ca practică meditația de mai mult de 6 luni, 12 dintre ei au menționat că perioada de practică depășea 5 ani.

Grupul de control de participanti non-meditatori a fost alcătuit din subiecti cu vârsta cuprinsă intre 20 și 54 de ani (13/M; 20/F) (m=30.55; sd=10.262),unii dintre ei declarând că noțiunea de meditație le era necunoscută.

2.4 Tehnici de investigare

Descrierea instrumentelor cercetării:

Mindful Atention Awareness Scale (MAAS) (Brown si Ryan, 2003; Carson și Bryan, 2005) măsoară atenția și conștientizarea într-un mod mindful (detașat și receptiv), mai cu seama absența sau prezența acestora în momentul prezent, fapt care creeaza condițiile optime unei observări detașate care nu alterează informația cu care individul intra in contact, oamenii fiind obisnuiti sa filtreze informația din mediu cu care intră în contact cu ajutorul analizatorilor prin propriile credinte, emotii, experiente din trecut etc… Ambele elemente reprezintă caracteristicile principale ale mindfulness-ului dispozițional. Studiile (i.e. corelationale, cvasi-experimentale, de laborator) atestă relația cu unele constrcte ale wellbeing-ului și autoreglarea. Timpul de completare este de maximum 10 minute.

Chestionarul cuprinde 15 itemi masurați pe o scală de la 1 la 6 (ancore: 1=Aproape întotdeauna; 6=Aproape niciodată) iar scorurile mari reflectă niveluri ridicate ale mindfulness-ului dispozițional.

Mostre de itemi:

”Consider ca este dificil sa ramai concentrat pe ceea ce se intampla in prezent.”

”Sunt preocupat/ă în legătură cu trecutul sau viitorul.”

Studiile au demonstrat proprietăti psihometrice excelente cu o consistență internă Cronbach alpha care variază intre .80 si .90 . Validarea chestionarului a fost facută pe eșantioane de adulți, studenți și un eșantion compus din bolnavi de cancer (e.g. 4 eșantioane independente adulți, N = 436; M = 4.20, SD = .69; 14 eșantioane studenți, : N = 2277; MAAS M = 3.83, SD = .70 ).

Scala scurtă pentru Flux (Flow Short Scale/FSS, Rheinenberg, Vollmeyer, Engesser, 2003) – reprezintă un instrument ușor de folosit pentru măsurarea stării de flux atat în experiența de zi cu zi cât și în anumite ipostaze specifice (e.g. Engesser si Baumann, 2008) observabile direct precum jocurile pe PC (e.g. PacMan, Tetris) sau acitvități sportive. Chestionarul cuprinde 10 itemi (scala Likert, 1-7, 1=Deloc, 7=Foarte mult) care masoară flow-ul și înca 3 itemi care releva ingrijorarea, echilibrul dintre skill-uri și dificultatea sarcinii. Ultimii 3 itemi sunt folosiți exclusiv pentru testarea Fluxului în condițiile teoriei care presupune un echilibru între task și activitate , nefiind neapărat necesari în măsurare. Studiile au înregistrat un scor Cronbach Alpha cuprins între .80 și .90.

O mostră informativă a itemilor conținuți de scală:

“Sunt complet absorbit de ceea ce fac.”

”Nu simt că trece timpul.”

Engesser si Baumann (2014) propun o viziune de ansamblu asupra stării de flux cu ajutorul metodei Experience Sampling Method (4, 504 mostre colectate) care prevede măsurarea stării de flux în orice moment al zilei, astfel, subiecții au fost contactați timp de 7 zile de mai multe ori pe zi cu ajutorul gadgeturilor, semnal care semnifică sarcina de completare imediată a chestionarului. Autorii pleacă de la premisa că sentimentul de fericire apare în urma fluctuațiilor activităților zilnice (pasive și active) care sunt congruente și oferă un tablou general al stării de flux pe care oamenii o experimentează în viața cotidiană. Trecerea de la relaxare la efort este o experiență de tranziție firească întalnită dealungul unei zile.

Pe baza studiului de mai sus, considerăm că surprinderea experienței optimale de ansamblu se poate efectua prin măsurarea participanților dealungul zilei și cuantificarea rezultatelor într-un mod uniform prin conexarea activităților de tip pasiv cu cele de tip activ, neluând în considerare faptul că participanții participanții se află în momentul contactării într-una dintre ipostaze, ci mai degrabă suntem interesați de media generală a subiecților dealungul perioadei de măsuarare.

In cazul cercetării de fata, subiectii au fost sunati sau contactati prin SMS timp de o saptamana de cate 4 ori/zi intre orele 10.00 si 18.30. Metoda de recoltare a datelor a fost prin intermediul chestionarelor publicate online, iar indivizii au completat fie de pe Computer fie de pe telefonul mobil.

Scala pentru prosperitate (Flourishing scale/FS, Diener et. al., 2009)- reprezinta un instrument folosit cu succes in masurarea starii de bine psihologice impreuna cu scala SPANE (Scale of Positive and Negative Experiences) in scopul de a aduce un scor unitar atat a resurselor personale dar si autoevaluarii emotiilor. Scala a fost validata pe 689 de studenti si contine proprietati psihometrice puternice. Itemii scalei sunt in numar de 8, masurati pe un cadran de tip likert 1-7, unde 1=Acord puternic si respectiv, 7=Dezacord puternic. In scorare, coeficientul 8 inseamna cel mai mic scor posibil, iar 56, reprezinta maximum de punctaj. Bazele scalei sunt ultimele teorii din psiho-sociologie si cuantifica prosperitatea psiho-sociala a individului. Componente le măsurate în chestionar sunt:

Scopul și semnificația;

Relații pozitive;

Angajament;

Contrubuție socială;

Competență;

Respect/Stimă de sine;

Optimism;

Relații sociale prolifice.

Exemple de itemi:

“Am o viață plină de sens și semnificație”

“Sunt o persoană bună și am o viață bună.”

Chestionarul a fost preluat prin intermediul autorului deja tradus în limba română.

2.5 PROCEDURA DE RECOLTARE A DATELOR

Prima condiție în ce privește standardele etice ale recrutării este existența unui consimțământ informat în scopul obținerii unui acord între părți- cercetător/subiect. În prealabil semnării documentului, s-a adus la cunoștința subiecților cantități relevante de informații cu privire la cercetare dar și confidențialitatea datelor furnizate ceea ce denotă lipsa unor posibile prejudicii pe care aceștia le-ar putea suferi îm urma cercetării.

Deasemenea s-a specificat că există posibilitatea retragerii în orice moment a subiecților din cercetare fără a suferi niciun fel de consecință. Procedura de semnare a documentului a necesitat inițial parcurgerea acestuia.

Metoda de selecție a subiecților meditatori s-a efectuat cu ajutorul anunțurilor online (e.g. forumuri, grupuri, situri Yoga). Singurul criteriu de respingere al potențialilor subiecți a fost perioada de practică meditativă, limita fiind de cel puțin 6 luni.

Pentru construirea și completaea cât mai facilă a chestionarelor s-a folosit atât procedura virtuală https://docs.google.com/ care permite recoltarea datelor în timp real (având în vedere că subiecții trebuiau sa completeze chestionarele instantaneu in cazul scalei pentru flux, de aceea s-a permis utilizarea gadgeturilor) dar și chestionare printate în cazul subiecților nefamiliarizați cu metodele computerizate.

CAPITOLUL 3. REZULTATELE CERCETĂRII RAPORTULUI DINTRE MINDFULNESS, STAREA DE FLUX ȘI FLOURISHING

3.1 Prezentarea și analiza datelor

3.1.1 Analiza statistică descriptivă

Teste de normalitate

Tabel 4. Rezultatele testelor de normalitate Shapiro-Wilk

Analiza formelor distrbuției:

Scor Flux Stem-and-Leaf Plot for

cat= Meditator

Frequency Stem & Leaf

1.00 2 . 9

4.00 3 . 2359

8.00 4 . 02336788

11.00 5 . 00012337999

5.00 6 . 01277

2.00 7 . 02

Stem width: 10

Each leaf: 1 case(s)

Fig.2 Graficul Steam and leaf pentru distribuția variabilei Flux (Meditatori)

Pe baza consultării graficului stem and leaf, forma distribuției variabilei Flux în cazul grupului de persoane care meditează aproximează forma distribuției normale W (p=.838)

Scor Flux Stem-and-Leaf Plot for

cat= Non-Meditator

Frequency Stem & Leaf

1.00 2 . 6

.00 3 .

6.00 3 . 558899

6.00 4 . 002234

5.00 4 . 78889

10.00 5 . 0000011344

4.00 5 . 5678

.00 6 .

1.00 6 . 7

Stem width: 10

Each leaf: 1 case(s)

Fig 3. Graficul Steam and Leaf pentru distribuția variabilei Flux (Non-meditatori)

Prin analiza graficul Steam and Leaf pentru distribuția variabilei Flux în ce privește grupul de non-meditatori se urmează forma normală Gauss W(p=.679).

Flourishing Stem-and-Leaf Plot for

cat= Meditator

Frequency Stem & Leaf

2.00 3 . 99

7.00 4 . 0444444

8.00 4 . 77778889

13.00 5 . 0000111111223

1.00 5 . 6

Stem width: 10

Each leaf: 1 case(s)

Figura 4. Graficul steam and Leaf pentru distribuția variabilei Flourishing (Meditatori)

Verificând condiția de normalitate a distribuției Flourishing pe eșantionul de Meditatori, rezultatele analizei statistice confirmă W (p= 0,70) se consideră forma distribuției similară formei normale.

Flourishing Stem-and-Leaf Plot for

cat= Non-Meditator

Frequency Stem & Leaf

2.00 Extremes (=<27)

2.00 2 . 99

3.00 3 . 222

7.00 3 . 7888899

12.00 4 . 000113333444

2.00 4 . 67

5.00 5 . 01233

Stem width: 10

Each leaf: 1 case(s)

Figura 5. Distributia variabilei Flourishing (Non-meditatori)

În urma aplicării testului Shapiro-Wilk s-a constatat că distribuția valorilor variabilei Flourishing nu diferă semnificativ statistic de forma distribuției normale Gauss W(p=.355). Pe lângă, a fost observată prezența a două valori extreme. Ulterior consultării datelor s-a considerat că acestea sunt valide, fiind introduse în analiza statistică confirmatorie.

Scor Flux Stem-and-Leaf Plot

Frequency Stem & Leaf

2.00 2 . 69

10.00 3 . 2355588999

19.00 4 . 0002223334677888889

25.00 5 . 0000000011123334456778999

6.00 6 . 012777

2.00 7 . 02

Stem width: 10

Each leaf: 1 case(s)

Figura 6. Graficul steam and Leaf pentru distributia variabilei Flux

S-a constat că forma distribuției Flux la nivelul întregului eșantion nu se deosebește semnificatic statistic de forma distribuției normale W (p=.796).

Mindfulness dispozitional Stem-and-Leaf Plot

Frequency Stem & Leaf

1.00 1 . 9

1.00 2 . 9

8.00 3 . 01788889

6.00 4 . 111133

17.00 5 . 00112245567888999

20.00 6 . 00011111133444556668

9.00 7 . 022234566

2.00 8 . 27

Stem width: 10

Each leaf: 1 case(s)

Nivelul distribuției variabilei Mindfulness dispozițional analizată cu testul Shapiro-Wilk în vederea confirmării asemănării cu forma normală a distribuției, s-a constatat ca acestea nu diferă semnificativ sub aspect statistic W(p=154).

În vederea testărtii condiției de normalitate a distribuțiilor a fost utilizat testul Shapiro-Wilk. Rezultatele indică aproximarea condiției de normalitate la nivelul fiecărei distribuții analizate (p>0,05 pentru toate cele patru distribuții).

Pe baza rezultatelor testelor de normalitate și a consultării graficelor stem and leaf, s-a considerat adecvată utilizarea unor proceduri statistice parametrice în vederea testării ipotezelor cercetării.

3.1.2 Statistică conformatorie. Testarea ipotezelor

Pentru a analiza si interpreta rezultatele cercetarii de fata, am comparat doua esantioane, primul fiind constituit din meditatori (N1=31), iar cel de-al doilea fiind format din non-meditatori (N2=33). Ca atare, am utilizat testul t pentru esantioane independente, in vederea estimarii diferentei dintre mediile celor doua esantioane si, de asemenea, pentru a identifica modalitatea de influenta a variabilei independente (meditatia) asupra variabilelor dependente (flux și fluorish)). Omogenitatea varianței pentru fiecare dintre cele două distribuții a fost analizată utilizând testul Levene.

Astfel, rezltatele testelor confirma urmatoarele:

H1 (meditația mindfulness influențează pozitiv starea de flux). Asa cum am mai mentionat, in vederea testarii relatiei dintre flux si meditatie, am aplicat testul t pentru esantioane independente si, in acest caz, nu am identificat diferente semnificative din punct de vedere statistic (p=0,109>0,05). Media esantionului de meditatori (N1=31) este de 50,8 (m1=50,8) cu abatere standard 11.27 (α =11.27), iar media celui de al doilea esantion (N2=33) este de 46,88 (m2=46,88) cu o abatere standard de 8,24 (α=8,24). Valoarea calculata a testului t este de 1,62 (t=1,6), iar marimea efectului omega pătrat este de 0, 0,33 (ω²=0,033) și eta pătrat de 0,049(η²=0,049), ceea ce indică o asociere medie între variabile. Intervalul de încredere (95%) se încadrează între valoarea minima -.982 si valoarea maxima 8.967, ceea ce indică o estimare scazută a diferenței dintre medii. Prin urmare, această ipoteză nu se confirmă.

H2 (meditatia influențează flourishing-ul). În vederea testarii relatiei dintre meditatie si flourishing, diferența de varianță analizata cu ajutorul testului Levene a fost considerată semnificativă statistic. Datele raportate in urma rezultatelor testului t in pentru esantioane independente confirma ipoteza conform careia practica meditativa influenteaza pozitiv fourishing-ul ( (t=5,00; p<0.0005). Media esantionului format din persoane care practica meditatia (N1=31) este de 47.81 (m1=47.81) cu o abatere standard 4,15 (α =4,15), iar media esantionului de control (N2=33) este de 40.24 (m2=40.24) inregistrand o abatere standard de 7,55 (α=7,55) și un indice de mărime a efectului omega pătrat de 0,026 (ω²=0,026) care implică o asociere medie între meditație și flourishing și eta pătrat de 0,16(η²=0,16) unde se constată o asociere puternică între aceleași acestea. Intervalul de incredere pentru diferenta dintre medii ( 95%) este incadrat intre valoarea inferioara 4,52 si valoarea superioara 10,60.

Tabel 5. Statistica descriptiva a celor două esantioane

Tabel 6. Test t pentru testarea influenței variabilei meditație asupra scorurilor flux si flourshing

Pentru testarea celei de-a treia ipoteze H3 (există o asociere între mindfulness dispositional și starea de flux în activitățile cotidiene) s-a recurs la utilizarea corelației lineare Pearson la nivelul eșantionului de cercetare (N=64) , unde a fost identificată o asociere directă, semnificativă statistic între scorurile variabilei flux și cele ale variabilei mindfulness dispozițional (r=0,252; p=0,045). Mărimea efectului a fost redusă.

3.2 Interpretarea psihologică a rezultatelor

Analiza statistică a infirmat prima ipoteză conform căreia meditația implică starea de flux în experiențele uzuale. De aceea, putem spune că rezultatele studiului nostru se apropie mai mult de viziunea științifică în care conceptele apar ca diferite și nu se suprapun . Dacă studiile lui Kee și Wang (2008), Aherne, Moran și Lonsdale (2011), Bernier et. al. (2009) etc. consideră experiența în flux o caracteristică întărită cu ajutorul trainingurilor de tip mindfulness, este important să precizăm contextul în care aceasta este studiată și anume, activitățile sportive, însă conform datelor prezentate, starea de flux în viața cotidiană nu se modifică în urma practicilor meditative constante de tip mindfulness. Acest rezultat întărește argumentul incompatibilității dintre cele două noțiuni. Un aspect de luat în seama apare în contextul experiențial al stării de flux din timpul zilei care spre deosebire de o activitate specifică (i.e. sport) nu își modifică parametrii. Acest aspect este de asemenea subliniat și de către Sheldon, Prentice și Halusic (2014) care printr-o măsurare a stării de flux în diferite situații, au obținut rezultate care să infirme întălnirea acestor concepte în experiența umană.

În ce privește cea de-a doua ipoteză, datele statistice au condus la concluzia că meditația mindfulness efectuată consecvent, conduce către o creștere prosperității personale în spectrul psiho-social. Așadar, printre efectele pe care meditația mindfulness le aduce, enumerăm nu numai starea de bine, ameliorarea și îmbunătășirea unor factori psihologici (e.g. atenția, autoreglarea, reducerea gândirii disfuncționale etc.) (David, 2011) ci și o creștere semnificativă a potențialului uman. Spre exmplu, datele statistice suțin faptul că pentru grupul de meditatori viața are o semnificație profundă, are un sens, o direcție bine stabilită în care activează cu angajament și optimism. Așa cum reiese din concluziile lui Dierner et. al. (2009) flourishing apare la confluența sferelor psihologice și sociale, de aceea resursele personale de a activa energic în aceste arii pot fi întărite cu ajutorul includerii meditației de tip mindfulness în rutina zilnică. Aceste puncte forte importante includ capacitatea de a oferi bunuri societății, de a construi o lume mai bună, relații sociale pozitive și solide. Rezultatele ne trimit la alte cerctetări (Niemec, Rashid și Spinella, 2012, Niemiec, 2013)) care consideră cele sașe virtuți (i.e. înțelepciune și cunoaștere, curaj, omenie, dreptate, moderație, transcendență) ca suport al cultivării mindfulness-ului (viziune abordată încă din cele mai vechi timpuri așa cum reiese și din Hart (1987) unde Buddha considera Śīla (moralitatea) ca o primă condiție a practicii Vipassana) dar și invers, mindfulness ca o condiție care întărește aceste resurse și, aceasta congruență fiind aplicabilă în vederea ”înfloririi” omului contemporan(e.g. relații, angajament etc.). Datele prezentate de noi susțin această concluzie parțial dat fiind faptul că cercetarea noastra nu s-a bazat pe un training prealabil, ci pe obiceiul de practică meditativă deja stabilit (i.e.perioada-de cel puțin șase luni; frecvența peste două ori/săptămână) care nu presupune și o practică a virtuților și trăsăturilor caracteriale însă după cum se observă, contextele în care apare flourishing-ul sunt vizibil îmbunătățite.

Confirmarea celei de-a treia ipoteze, existența unei relații de asociere între mindfulness dispozițional și starea de flux în experiența zilnică prin legătura dintre variațiile valorilor celor două variabile, putem considera că aspectele ce țin de mindfulness ca trăsătură de caracter se pot asocia ușor cu flow-ul. Pe de altă aparte, această asociere are de-a face cu faptul că ambele experiențe pot surveni numai în momentul prezent. Trăirea momentului prezent, ar putea constitui o posibilitatate de convergență a acestor stări. De asemenea, trăsătura MAAS, constituie un factor al mindfulness prezent în dispoziție care corelează și cu starea de bine psihologică.

Rezultatele noastre permit susținerea integrării meditației mindfulness în rândul oamenilor din multiple motive. Primul are în vedere aspectul prosperității personale(flourishing) care presupune pe de-o parte.. o viață lipsită de inerție în care sunt vizate mai multe arii care țin atât de sănătatea noastră psihologică care reiese din acordarea unei semnficații subiective vieții, manifestarea optimismului în fața vicisitudinilor vieții, angajamentul față de sarinile cotidiene și cât și de cât de prolifici suntem în societatea din care facem parte sub aspectul contribuției și calității relațiilor cu cei din jurul nostru, respectiv cultivarea unor legături pozitive cu cei din jur.

Cunoaștem, ca experiențele în stare de flow au la bază considerentul că fericirea este un sentiment des resimțit în urma acestora, idee care din nou, intră în aria noastră de interes pentru că ar putea constitui încă o zonă care face posibilă întâlnirea celor două concepte.

Putem rezuma rezultatele obșinute la un model teoretic care are la bază aceste principii.

Cultivarea mindfulness-ului dispozițional apare ca urmare a practicii meditației de tip mindfulness care este un precursor direct al acestei trăsături de caracter. Odată asimilat

CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE

Studiul curent a fost conceput prin intermediul a trei obiective asumate în prealabil, investigarea fenomenului de modificare a stării de flux în urma practicii meditative mindfulness și a flourishing-ului conform aceleiași variabile independente (i.e. meditația mindfulness).

Primul obiectiv pe care ni l-am propus a fost investigarea modificării stării de flux în procesul experiențial cotidian în urma practicii meditative mindfulness. Infirmarea acestei ipoteze a condus la manifestarea unui scepticism față de posibilitatea creării unei predispoziții de a atinge starea de flux în activitățile zilnice prin obiceiul a de a medita. Deși unele cercetări au sugerat apariția acestei conexiuni și chiar creșterea parametrilor cuantificați care indică apariția stării de flux în urma trainingurilor bazate pe tehnici mindfulness, această conexiune se situează exclusiv în contextul activităților sportive. Neidentificând aest impact cauzal, cercetarea noastă merge mai departe și abordează următorul obiectiv.

După cum știm, cel de-al doilea obiectiv se raportează la relația deterministă dintre practica meditației mindfulness și flourishing. Meditația mindfulness practicată în mod consecvent se pare că aduce o serie de beneficii care condiționează fericirea. Confirmându-se această ipoteză, s-au relevat mai multe zone de interes speculate de individ în contextul practicii meditative mindfulness, anume, în primă insanță este vorba de aspecte de ordin mental, psihologic, individul bucurându-se de resurse puternice de activare în propria sa viață. Aceste resurse acționează în favoarea individului și constituie un catalizator al fericirii sale, sunt sursa potențialului său optim. Acestea sunt sensul pe care individul îl oferă vieții, competența și angajamentul față de sarcinile zilnice, optimismul cu care înfruntă viața, respectul manifestat față de sine însuși ca om și ființă socială, fapt dovedit prin construirea unui cadru social-relațional pozitiv, adecvat unei functionari optime și o viața energică în care a dărui înseamnă a primi, afirmație bazată pe sensul legii reciprocității și confirmată prin nivelurile mari de contribuție în mediul social. Dacă există credința conform căreia fericirea este un proces static iar contactul cu aceasta se face în urma unor întâmplari externe, nimic mai fals, în contextul de față are două valențe, prima este aceea de a ne mobiliza și a trece la non-acțiune prin meditație,ca mai apoi să reflectăm acest obicei sănătos în viața noastră obișnuită. Cu alte cuvinte, meditația nu se rezumă doar la beneficii de ordin intrapsihic (i.e. reglarea atenției, întărirea concentrării, stare de bine psihologică) ci acționează precum o determinantă activă a succesului personal proliferându-se în întreaga viață trăită de practicant.

Cel de-al treilea obiectiv a gravitat în jurul relației dintre mindfulness dispositional și starea de flux.

Printre limitele studiului actual, enumerăm desigur, posibilitatea erorii sistematice care ar fi putut apărea în ce privește completarea scalelor de flux, care necesitau o aplicare promptă în momentul în care subiecții primeau semnalul de completare cu ajutorul mobilelor. Cadrul non-experimental nu a putut permite manipularea adecvată a acestor fenomene care pot distorsiona rezultatele studiului. Din moment ce nu cunoaștem dacă mostrele de experiență în flux sunt valide, nu ne putem exprma asupra veridicității totale pe care studiul o confirmă. Totuși,în urma instrucțiunile oferite înainte de semnarea consimțământului informat, ne angajăm sa credem și să ne bazăm pe afirmațiile făcute de subiecți în legătura cu respectarea normelor de cercetare, deasemenea luăm în calcul și seriozitatea manifestată de aceștia în fazele preliminare, pe argumentul auto-selecției (având în vedere ca în urma ofertei propuse, aceștia s-au oferit voluntari și au arătat interes față de cercetare) și pe angajamentul luat odată cu semnarea consimțământului informat. Faptul că niciun subiect nu s-a retras în urma procesului de aplicare și recoltare a datelor, consituie un argument în favoarea veridicității studiului de față. O altă limită asumată, este lipsa cercetărilor care să argumenteze cadrul empiric al validității reale deținute atât de unele concepte folosite (i.e. experiența în flux în viața de zi cu zi) cât și de interacțiunea dintre acestea (i.e. mindfulness-stare de flux, mindfulness stare de flux în activitățile zilnice, mindfulness-flourishing). Cu toate acestea, concluziile studiului nostru aduce o fărâmă de speranță în privința viitoarelor perspective care se vor deschide și studiilor care vor urma și poate vor întări și diversifica rezultatele noastre.

Impactul pe care îl are cercetarea noastră este divers întrucât acoperă o gamă mai largă de interes:

Noutatea studiului deschide noi perspective de cercetare în zona efectelor meditației de tip mindfulness și trainingurilor specializate pe aceste tehnici întrucât psihologii și psihoterapeuții pot sustrage mai multe concluzii relevante pentru implementarea meditației în obiceiul clienților cu care lucrează;

Rezultatele noastre infirmă conexiunea dintre meditația mindfulness și starea de flux în experiența zilnică, fapt confirmat și de alte cercetări, însă sub aspectul mindfulness-ului prezent în dispoziție există în mică măsură posibilitatea acestei legături, interpretările noastre îl pun pe seama unor condiții similare în care acestea se manifestă (i.e. emoții pozitive; starea de ancorare în momentul prezent);

Concluziile sunt deasemenea relevante pentru persoanele care practică meditația de cel puțin șase luni cu o frecvență minimum două ori pe săptămână că pot atinge niveluri mari de prosperitate și success personal în viața de zi cu zi;

Rezumat

BIBLIOGRAFIE

Aherne, C., Moran, A. P., & Lonsdale, C. (2011). The effect of mindfulness training on

athletes' flow: an initial investigation. Sport Psychologist, 25(2), 177.

Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem, D. J., Nolen-Hoeksema, S., (2002). Introducere în psihologie. Bucureşti: Editura Tehnică.

Baer, R. A. (2003, 12). Mindfulness Training as a Clinical Intervention: A Conceptual and Empirical Review. Clinical Psychology: Science and Practice, 10(2), 125-143. doi: 10.1093/clipsy.bpg015

Bernier, M., Thienot, E., Cordon, R., & Fournier, J. F. (2009). Mindfulness and acceptance approaches in sport performance. Journal of Clinical Sport Psychology, 25(4), 320.

Bishop, S. R., Lau, M., Shapiro, S., Carlson, L., Anderson, N. D., Carmody, J., … Devins, G. (2004, 12). Mindfulness: A Proposed Operational Definition. Clinical Psychology: Science and Practice, 11(3), 230-241. doi: 10.1093/clipsy.bph077

Brown, K.W. & Ryan, R.M. (2003). The benefits of being present: Mindfulness and its role in psychological well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 84, 822-848.

Brown, K. W., Ryan, R. M., & Creswell, J. D. (2007, 12). Mindfulness: Theoretical Foundations and Evidence for its Salutary Effects. Psychological Inquiry, 18(4), 211-237. doi: 10.1080/10478400701598298

Cardaciotto, L., Herbert, J. D., Forman, E. M., Moitra, E., & Farrow, V. (2008, 12). The Assessment of Present-Moment Awareness and Acceptance: The Philadelphia Mindfulness Scale. Assessment, 15(2), 204-223. doi:10.1177/1073191107311467

Carlson, L.E. & Brown, K.W. (2005). Validation of the Mindful Attention Awareness

Scale in a cancer population. Journal of Psychosomatic Research, 58, 29-33.

Chiesa, A., & Serretti, A. (2009). A systematic review of neurobiological and

clinical features of mindfulness meditations. Psychological medicine. doi:10.1017/S0033291709991747

Csikszentmihalyi, M. (1975). Beyond boredom and anxiety. San Francisco: Jossey-

Bass.

Csikszentmihalyi, M. (1990). Flow: The psychology of optimal experience. New York:

Harper & Row.

Csikszentmihalyi, M.; Abuhamdeh, S. & Nakamura, J. (2005), Flow, in Elliot, A.,

Handbook of Competence and Motivation, New York: The Guilford Press.

David, D. O. (2006). Tratat de psihoterapii: Cognitive şi comportamentale. Iaşi: Polirom.

Davis, D. M., & Hayes, J. A. (2011, 12). What are the benefits of mindfulness? A practice review of psychotherapy-related research. Psychotherapy, 48(2), 198-208. doi: 10.1037/a0022062

Diener, E., Wirtz, D., Tov, W., Kim-Prieto, C., Choi, D.-W., Oishi, S., &amp; Biswas-Diener, R. (2009). New Well-being Measures: Short Scales to Assess Flourishing and Positive and Negative Feelings. Soc Indic Res Social Indicators Research, 97(2), 143–156. http://doi.org/10.1007/s11205-009-9493-y

Dodge, R., Daly, A., Huyton, J., & Sanders, L. (2012). The challenge of defining wellbeing. International Journal Of Wellbeing Intnl. J. Wellbeing, 2(3), 222–235. http://doi.org/10.5502/ijw.v2i3.4

Engeser, S., & Rheinberg, F. (2008). Flow, performance and moderators of challenge-skill balance. Motivation and Emotion, 32(3), 158-172.

Engeser, S., & Baumann, N. Fluctuation of Flow and Affect in Everyday Life: A Second Look at the Paradox of Work. Journal of Happiness Studies, 1-20.

Fredrickson BL, Losada MF. Positive Affect and the Complex Dynamics of Human

Flourishing. The American psychologist. 2005;60(7):678-686. doi:10.1037/0003-

066X.60.7.678.

Germer, C. K., Siegel, R. D., & Fulton, P. R. (2005). Mindfulness and psychotherapy. New York: Guilford Press.

Gunaratana, B. H. (2002).Mindfulness in plain English. Somerville, MA: Wisdom.

Goettmann, A., & Goettmann, R. (1991). Prayer of Jesus, prayer of the heart. New York: Paulist Press.

Hanh, T. N. (1976). The miracle of mindfulness: A manual for meditation. Boston: Beacon

Hạnh, N., & Vo-Dinh, M. (1987). The miracle of mindfulness: A manual on meditation. Boston: Beacon Press.

Hart, W. (1987). The art of living: Vipassana meditation as taught by S.N. Goenka. San Francisco: Harper & Row.

Holzel, B. K., Lazar, S. W., Gard, T., Schuman-Olivier, Z., Vago, D. R., & Ott, U. (2011, 12). How Does Mindfulness Meditation Work? Proposing Mechanisms of Action From a Conceptual and Neural Perspective. Perspectives on Psychological Science, 6(6), 537-559. doi: 10.1177/1745691611419671.

Hone, L. C., Jarden, A., Schofield, G. M., & Duncan, S. (2014). Measuring flourishing: The impact of operational definitions on the prevalence of high levels of wellbeing. International Journal of Wellbeing, 4(1).

Jacobs, T., Epel, E., Lin, J., Blackburn, E., Wolkowitz, O., Bridwell, D., … Saron, C. (2010). Intensive meditation training, immune cell telomerase activity, and psychological mediators. Psychoneuroendocrinology.

Kaufman, K. A., Glass, C. R., & Arnkoff, D. B. (2009). Evaluation of Mindful Sport Performance Enhancement (MSPE): A new approach to promote flow in athletes. Journal of Clinical Sport Psychology, 25(4), 334.

Kee, Y., & Wang, C. (2008). Relationships between mindfulness, flow dispositions and mental skills adoption: A cluster analytic approach.Psychology of Sport and Exercise, 9(4), 393411. doi:10.1016/j.psychsport.2007.07.001

Kuyken, W., Watkins, E., Holden, E., White, K., Taylor, R. S., Byford, S., … Dalgleish, T. (2010, 12). How does mindfulness-based cognitive therapy work? Behaviour Research and Therapy, 48(11), 1105-1112. doi: 10.1016/j.brat.2010.08.003

Nakamura J., Csikszentmihalyi, M. (2009), Flow Theory and Research. Oxford Handbook of Positive Psychology. Oxford University Press.

Niemiec, R. M., Rashid, T., & Spinella, M. (2012). Strong mindfulness: Integrating

mindfulness and character strengths. Journal of Mental Health Counseling, 34(3), 240-253.

Niemiec, R. M. (2013). Mindfulness and character strengths: A practical guide to flourishing. Hogrefe Verlag.

Nyklíček, I., & Kuijpers, K. F. (2008, 12). Effects of Mindfulness-Based Stress Reduction Intervention on Psychological Well-being and Quality of Life: Is Increased Mindfulness Indeed the Mechanism? Annals of Behavioral Medicine, 35(3), 331-340. doi: 10.1007/s12160-008-9030-2.

Reid, D. (2011). Mindfulness and flow in occupational engagement: Presence in doing. Canadian Journal of Occupational Therapy, 78(1), 50-56.

Rheinberg, F., Vollmeyer, R., & Engeser, S. (2003). The assessment of flow

experience. Diagnosis of motivation and self-concept (pp. 261–279). Gottingen:

Hogrefe.

Ryan, R. M., Huta, V., & Deci, E. L. (2008). Living well: A self-determination theory perspective on eudaimonia. Journal of happiness studies, 9(1), 139-170.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2001). On happiness and human potentials: A review of research on hedonic and eudaimonic well-being. Annual review of psychology, 52(1), 141-166.

Ryff, C. D., & Singer, B. (1998). The contours of positive human health.Psychological inquiry, 9(1), 1-28.

Ryff, Carol D. "Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of psychological well-being." Journal of personality and social psychology 57.6 (1989): 1069.

Shapiro, S. L. (2009, 12). The integration of mindfulness and psychology. Journal of Clinical Psychology, 65(6), 555-560. doi: 10.1002/jclp.20602

Shapiro, S. L., Carlson, L. E., Astin, J. A., & Freedman, B. (2006, 12). Mechanisms of mindfulness. Journal of Clinical Psychology, 62(3), 373-386. doi: 10.1002/jclp.20237

Shapiro, S. L., Oman, D., Thoresen, C. E., Plante, T. G., & Flinders, T. (2008, 12). Cultivating mindfulness: Effects on well-being. Journal of Clinical Psychology, 64(7), 840-862. doi: 10.1002/jclp.20491.

Shapiro, S. L. (2009, 12). The integration of mindfulness and psychology. Journal of Clinical Psychology, 65(6), 555-560. doi: 10.1002/jclp.20602

Shapiro, S. L., Carlson, L. E., Astin, J. A., & Freedman, B. (2006, 12). Mechanisms of mindfulness. Journal of Clinical Psychology, 62(3), 373-386. doi: 10.1002/jclp.20237

Shapiro, S. L., Oman, D., Thoresen, C. E., Plante, T. G., & Flinders, T. (2008, 12). Cultivating mindfulness: Effects on well-being. Journal of Clinical Psychology, 64(7), 840-862. doi: 10.1002/jclp.20491.

Sheldon, K. M., Prentice, M., & Halusic, M. (2014). The Experiential Incompatibility of Mindfulness and Flow Absorption. Social Psychological and Personality Science, 1948550614555028.

Wright, J. J., Sadlo, G., & Stew, G. (2006). Challenge-skills and mindfulness: An exploration of the conundrum of flow process. OTJR: Occupation, participation and health, 26(1), 25-32.

Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iași: Polirom.

BIBLIOGRAFIE

Aherne, C., Moran, A. P., & Lonsdale, C. (2011). The effect of mindfulness training on

athletes' flow: an initial investigation. Sport Psychologist, 25(2), 177.

Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem, D. J., Nolen-Hoeksema, S., (2002). Introducere în psihologie. Bucureşti: Editura Tehnică.

Baer, R. A. (2003, 12). Mindfulness Training as a Clinical Intervention: A Conceptual and Empirical Review. Clinical Psychology: Science and Practice, 10(2), 125-143. doi: 10.1093/clipsy.bpg015

Bernier, M., Thienot, E., Cordon, R., & Fournier, J. F. (2009). Mindfulness and acceptance approaches in sport performance. Journal of Clinical Sport Psychology, 25(4), 320.

Bishop, S. R., Lau, M., Shapiro, S., Carlson, L., Anderson, N. D., Carmody, J., … Devins, G. (2004, 12). Mindfulness: A Proposed Operational Definition. Clinical Psychology: Science and Practice, 11(3), 230-241. doi: 10.1093/clipsy.bph077

Brown, K.W. & Ryan, R.M. (2003). The benefits of being present: Mindfulness and its role in psychological well-being. Journal of Personality and Social Psychology, 84, 822-848.

Brown, K. W., Ryan, R. M., & Creswell, J. D. (2007, 12). Mindfulness: Theoretical Foundations and Evidence for its Salutary Effects. Psychological Inquiry, 18(4), 211-237. doi: 10.1080/10478400701598298

Cardaciotto, L., Herbert, J. D., Forman, E. M., Moitra, E., & Farrow, V. (2008, 12). The Assessment of Present-Moment Awareness and Acceptance: The Philadelphia Mindfulness Scale. Assessment, 15(2), 204-223. doi:10.1177/1073191107311467

Carlson, L.E. & Brown, K.W. (2005). Validation of the Mindful Attention Awareness

Scale in a cancer population. Journal of Psychosomatic Research, 58, 29-33.

Chiesa, A., & Serretti, A. (2009). A systematic review of neurobiological and

clinical features of mindfulness meditations. Psychological medicine. doi:10.1017/S0033291709991747

Csikszentmihalyi, M. (1975). Beyond boredom and anxiety. San Francisco: Jossey-

Bass.

Csikszentmihalyi, M. (1990). Flow: The psychology of optimal experience. New York:

Harper & Row.

Csikszentmihalyi, M.; Abuhamdeh, S. & Nakamura, J. (2005), Flow, in Elliot, A.,

Handbook of Competence and Motivation, New York: The Guilford Press.

David, D. O. (2006). Tratat de psihoterapii: Cognitive şi comportamentale. Iaşi: Polirom.

Davis, D. M., & Hayes, J. A. (2011, 12). What are the benefits of mindfulness? A practice review of psychotherapy-related research. Psychotherapy, 48(2), 198-208. doi: 10.1037/a0022062

Diener, E., Wirtz, D., Tov, W., Kim-Prieto, C., Choi, D.-W., Oishi, S., &amp; Biswas-Diener, R. (2009). New Well-being Measures: Short Scales to Assess Flourishing and Positive and Negative Feelings. Soc Indic Res Social Indicators Research, 97(2), 143–156. http://doi.org/10.1007/s11205-009-9493-y

Dodge, R., Daly, A., Huyton, J., & Sanders, L. (2012). The challenge of defining wellbeing. International Journal Of Wellbeing Intnl. J. Wellbeing, 2(3), 222–235. http://doi.org/10.5502/ijw.v2i3.4

Engeser, S., & Rheinberg, F. (2008). Flow, performance and moderators of challenge-skill balance. Motivation and Emotion, 32(3), 158-172.

Engeser, S., & Baumann, N. Fluctuation of Flow and Affect in Everyday Life: A Second Look at the Paradox of Work. Journal of Happiness Studies, 1-20.

Fredrickson BL, Losada MF. Positive Affect and the Complex Dynamics of Human

Flourishing. The American psychologist. 2005;60(7):678-686. doi:10.1037/0003-

066X.60.7.678.

Germer, C. K., Siegel, R. D., & Fulton, P. R. (2005). Mindfulness and psychotherapy. New York: Guilford Press.

Gunaratana, B. H. (2002).Mindfulness in plain English. Somerville, MA: Wisdom.

Goettmann, A., & Goettmann, R. (1991). Prayer of Jesus, prayer of the heart. New York: Paulist Press.

Hanh, T. N. (1976). The miracle of mindfulness: A manual for meditation. Boston: Beacon

Hạnh, N., & Vo-Dinh, M. (1987). The miracle of mindfulness: A manual on meditation. Boston: Beacon Press.

Hart, W. (1987). The art of living: Vipassana meditation as taught by S.N. Goenka. San Francisco: Harper & Row.

Holzel, B. K., Lazar, S. W., Gard, T., Schuman-Olivier, Z., Vago, D. R., & Ott, U. (2011, 12). How Does Mindfulness Meditation Work? Proposing Mechanisms of Action From a Conceptual and Neural Perspective. Perspectives on Psychological Science, 6(6), 537-559. doi: 10.1177/1745691611419671.

Hone, L. C., Jarden, A., Schofield, G. M., & Duncan, S. (2014). Measuring flourishing: The impact of operational definitions on the prevalence of high levels of wellbeing. International Journal of Wellbeing, 4(1).

Jacobs, T., Epel, E., Lin, J., Blackburn, E., Wolkowitz, O., Bridwell, D., … Saron, C. (2010). Intensive meditation training, immune cell telomerase activity, and psychological mediators. Psychoneuroendocrinology.

Kaufman, K. A., Glass, C. R., & Arnkoff, D. B. (2009). Evaluation of Mindful Sport Performance Enhancement (MSPE): A new approach to promote flow in athletes. Journal of Clinical Sport Psychology, 25(4), 334.

Kee, Y., & Wang, C. (2008). Relationships between mindfulness, flow dispositions and mental skills adoption: A cluster analytic approach.Psychology of Sport and Exercise, 9(4), 393411. doi:10.1016/j.psychsport.2007.07.001

Kuyken, W., Watkins, E., Holden, E., White, K., Taylor, R. S., Byford, S., … Dalgleish, T. (2010, 12). How does mindfulness-based cognitive therapy work? Behaviour Research and Therapy, 48(11), 1105-1112. doi: 10.1016/j.brat.2010.08.003

Nakamura J., Csikszentmihalyi, M. (2009), Flow Theory and Research. Oxford Handbook of Positive Psychology. Oxford University Press.

Niemiec, R. M., Rashid, T., & Spinella, M. (2012). Strong mindfulness: Integrating

mindfulness and character strengths. Journal of Mental Health Counseling, 34(3), 240-253.

Niemiec, R. M. (2013). Mindfulness and character strengths: A practical guide to flourishing. Hogrefe Verlag.

Nyklíček, I., & Kuijpers, K. F. (2008, 12). Effects of Mindfulness-Based Stress Reduction Intervention on Psychological Well-being and Quality of Life: Is Increased Mindfulness Indeed the Mechanism? Annals of Behavioral Medicine, 35(3), 331-340. doi: 10.1007/s12160-008-9030-2.

Reid, D. (2011). Mindfulness and flow in occupational engagement: Presence in doing. Canadian Journal of Occupational Therapy, 78(1), 50-56.

Rheinberg, F., Vollmeyer, R., & Engeser, S. (2003). The assessment of flow

experience. Diagnosis of motivation and self-concept (pp. 261–279). Gottingen:

Hogrefe.

Ryan, R. M., Huta, V., & Deci, E. L. (2008). Living well: A self-determination theory perspective on eudaimonia. Journal of happiness studies, 9(1), 139-170.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2001). On happiness and human potentials: A review of research on hedonic and eudaimonic well-being. Annual review of psychology, 52(1), 141-166.

Ryff, C. D., & Singer, B. (1998). The contours of positive human health.Psychological inquiry, 9(1), 1-28.

Ryff, Carol D. "Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of psychological well-being." Journal of personality and social psychology 57.6 (1989): 1069.

Shapiro, S. L. (2009, 12). The integration of mindfulness and psychology. Journal of Clinical Psychology, 65(6), 555-560. doi: 10.1002/jclp.20602

Shapiro, S. L., Carlson, L. E., Astin, J. A., & Freedman, B. (2006, 12). Mechanisms of mindfulness. Journal of Clinical Psychology, 62(3), 373-386. doi: 10.1002/jclp.20237

Shapiro, S. L., Oman, D., Thoresen, C. E., Plante, T. G., & Flinders, T. (2008, 12). Cultivating mindfulness: Effects on well-being. Journal of Clinical Psychology, 64(7), 840-862. doi: 10.1002/jclp.20491.

Shapiro, S. L. (2009, 12). The integration of mindfulness and psychology. Journal of Clinical Psychology, 65(6), 555-560. doi: 10.1002/jclp.20602

Shapiro, S. L., Carlson, L. E., Astin, J. A., & Freedman, B. (2006, 12). Mechanisms of mindfulness. Journal of Clinical Psychology, 62(3), 373-386. doi: 10.1002/jclp.20237

Shapiro, S. L., Oman, D., Thoresen, C. E., Plante, T. G., & Flinders, T. (2008, 12). Cultivating mindfulness: Effects on well-being. Journal of Clinical Psychology, 64(7), 840-862. doi: 10.1002/jclp.20491.

Sheldon, K. M., Prentice, M., & Halusic, M. (2014). The Experiential Incompatibility of Mindfulness and Flow Absorption. Social Psychological and Personality Science, 1948550614555028.

Wright, J. J., Sadlo, G., & Stew, G. (2006). Challenge-skills and mindfulness: An exploration of the conundrum of flow process. OTJR: Occupation, participation and health, 26(1), 25-32.

Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Iași: Polirom.