Influența platformei de social media Youtube asupra intenției de cumpărare a produselor de înfrumusețare [306824]

Influența platformei de social media Youtube asupra intenției de cumpărare a produselor de înfrumusețare

Cuprins:

CAPITOLUL 1. INTENȚIA DE CUMPĂRARE ÎN CADRUL PROCESULUI DECIZIONAL 3

1.1. INTRODUCERE ÎN COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI 3

1.2. ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL 4

1.3. Intenția de cumpărare 10

1.3.1 Intenția de cumpărare și atitudinea consumatorilor 10

1.3.2. Intenția de cumpărare și valoarea percepută de consumatori 11

1.3.3. Inteția de cumpărare și riscul perceput de consumatori 11

1.3.4. Intenția de cumpărare și Teoria Comportamentului Planificat 12

1.3.5. Intenția de cumpărare și Modelul de Acceptare a Tehnologiei 12

CAP.2 SOCIAL MEDIA & YOUTUBE 13

2.1. Definirea social media 13

2.2. Caracteristici social media 14

2.3. Clasificarea social media 15

2.4. Social media pentru scopuri de afaceri 20

2.5. Platforma social media YouTube 22

2.5.1 Andorsare 26

2.5.2 Beauty vloggers (vlogger de produse de înfrumusețare) 27

CAPITOLUL 1. INTENȚIA DE CUMPĂRARE ÎN CADRUL PROCESULUI DECIZIONAL

INTRODUCERE ÎN COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

Conform lui Plăiaș (2017) termenul de comportamentul consumatorului se referă la „[anonimizat], evaluare și debarasare a produselor și serviciilor de la care ei se așteaptă să le satisfacă nevoile.” [anonimizat], [anonimizat], cât și offline. Interacțiunile dintre consumatori sunt la fel de importante de înțeles precum sunt și răspunsurile consumatorilor la marketing; [anonimizat] a lua decizii de cumpărare și pe sfaturile acestora pentru a rezolva disfuncționalitățile produsului.

[anonimizat]/serviciile să fie achiziționate. [anonimizat]-se la cercetări interne și externe. Apoi se continuă cu luarea efectivă a deciziilor de cumpărare și utilizare a [anonimizat], [anonimizat], deoarece oferă indicii marketingului dacă produsul a fost un succes sau nu. [anonimizat]-[anonimizat] (Khan, 2006).

Pentru a înțelege mai bine comportamentul consumatorului este important să amintim comportamentul uman care exprimă capacitatea mentală a persoanelor dar și activitățile fizice și sociale care le permite să se comporte în mod individual. [anonimizat] a fi în concordanță cu societatea (Foller, 1981).

[anonimizat], [anonimizat]. Persoanele care fac parte din anumite grupuri sunt mereu in contact și pot schimba frecvent diferite opinii despre produse sau servicii. Grupurile pot influența nu numai ceea ce știu consumatorii, ci și acțiunile acestora. Anumiți oameni (de exemplu vedetele, politicienii) au influență prin puterea sau expertiza lor care îi face pe alții să dorească să urmeze ceea ce cred, fac sau spun. Prin urmare comercianții trebuie să înțeleagă ce tipuri de entități sociale creează influență, ce fel de influență creează și modul în care influența lor afectează diferiți consumatori (Hoyer et al., 2006).

ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL

Consumatorul trece prin mai multe etape pentru a ajunge la decizia de cumpărare, acestea fiind enumerate în figura de mai jos urmând o ordine cronologică stiințifică însă în realitate ,de cele mai multe ori, consumatorii inversează sau omit unele etape (Plăiaș, 2017).

Figura 1. Etapele procesului decizional

Sursă: Plăiaș – Comportamentul consumatorului 2017: 107)

Recunoașterea problemei (nevoii)

Procesul decizional începe, în general, atunci când consumatorul identifică o problemă/nevoie care trebuie rezolvată("Am nevoie de o mașină nouă" sau "Aș dori niște haine noi. Aceasta este o etapă critică în procesul de luare a deciziilor, deoarece motivează consumatorul să acționeze. Starea ideală este starea în care consumatorul ar dori să fie în timp ce starea reală este cea curentă consumatorului. Recunoașterea problemelor apare dacă consumatorul conștientizează o discrepanță între starea reala și starea ideală ("Mașina mea are nevoie de reparații frecvente" sau "Îmbrăcămintea mea este depășită"). Cu cât e mai mare discrepanța dintre stările actuale și cele ideale și cu cât este mai mare nivelul de motivație, capacitate, și oportunitate ,cu atât mai mulți consumatori vor acționa. Dacă consumatorii nu percep o problemă, motivația lor de a acționa va fi scăzută (Shapiro et al., 1997).

Recunoașterea problemelor se referă la consum și deținere, precum și la achiziție. Consumatori pot recunoaște probleme cum ar fi necesitatea de a decide ce să facă pentru cină, ce articol de îmbrăcăminte să achiziționeze sau pentru a înlocui un aparat vechi. Deoarece recunoașterea problemelor stimulează multe tipuri de decizii ale consumatorilor, este important să înțelegem ce contribuie la diferența între stările ideale și cele actuale (Leong et al., 1996).

Cercetare pentru informare

Termenul de cercetare se referă atât la activitățile de căutare mentală cât și fizică a informațiilor, precum și la cele de procesare a lor, în care individual se angajează pentru a facilita pregătirea deciziei privind modul de satisfacere a unei nevoi. După ce a fost stimulată recunoașterea problemei, consumatorul va începe, de obicei, procesul de căutare a informațiilor pentru rezolvarea problemei, următorul pas fiind căutarea internă. Aproape toate deciziile implică o formă de prelucrare a memoriei. Consumatorii au stocat în memorie o varietate de informații, sentimente și experiențe trecute care pot fi rechemate atunci când se ia o decizie ( Kelly, 1968).

Uneori, decizia unui consumator se poate baza în întregime pe informațiile recuperate din memorie iar alteori, informațiile pot lipsi sau pot apărea unele incertitudini în jurul informațiilor recuperate urmând ca consumatorii să se angajeze într-o căutare externă, cum ar fi dealerii, prieteni de încredere sau rudele, surse publicate (reviste, broșuri sau cărți), reclame, publicații, internet sau. ambalajul produselor. Fără a lăsa tastatura sau smartphone-urile, consumatorii pot folosi Internetul pentru a căuta date online, pentru a găsi orice detalii necesare pentru a lua decizii de cumpărare, și a cumpăra (Diel, 2005).

Avansarea tehnologiei și a graficii au îmbunătățit dramatic experiența online. Dezvoltatorii website-urilor pot simula acum experiența de vânzare cu amănuntul prin crearea de site-uri care includ efecte speciale și interactive, inclusiv audio, video, zoom, panorama și reprezentările tridimensionale ale produselor care pot fi utilizate de consumatori pentru o analiză amănunțită a produsului (Hairong et al., 2002).

Adesea persoanele care au interese comune sau o stare legată de un produs sau serviciu accesează mediul online pentru a-și împărtăși ideile/opiniile prin utilizarea site-urilor web, forumurilor de discuții, chat text și alte instrumente. Cercetările indică faptul că cele mai frecvente interacțiuni și discuții se concentrează pe recomandările produsului și pe sfaturile de utilizare a acestuia. Deseori aceste informații pot fi foarte influente în procesul decizional al consumatorului, deoarece nu sunt controlate de către marketerii și sunt, prin urmare, considerate mai credibile.

De fapt, un studiu arată că 80% dintre consumatori și-au schimbat decizia cu privire la cumpărarea unui bun sau serviciu după ce au citit o recenzie negativă online. Pe de altă parte, recenziile pozitive au influențat deciziile de cumpărare a 87% dintre consumatorii chestionați. În plus, consumatorii apreciază contribuția persoanelor care răspund rapid la întrebări și oferă o mulțime de informații și ale căror gusturi par a fi similare cu ale lor decât recenziile scrise de persoane cu gusturi diferite (Mahoney, 2011).

Evaluarea alternativelor

Al treilea pas în procesul decizional al consumatorilor este evaluarea setului de opțiuni evocate. Aceasta este definită de Plăiaș ca fiind „un proces prin care este aleasă o alternativă din setul de mărci evocat, aceasta fiind evaluată și selectată în funcție de gradul la care este percepută ca fiind potrivită pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor.” Este destul de greu de, delimitat etapa a doua și a treia deoarece au loc unele evaluări pe măsură ce căutarea progresează; consumatorii acceptă, distorsionează sau resping informațiile pe măsură le primesc. În literatura de specialitate a fost sugerat faptul ca în setul conștientizat de mărci se disting trei subseturi: setul evocat, setul inert și setul inept.

Alternativele luate în considerare în cadrul procesului decizional fac parte din setul de mărci evocat, acest set cuprinde mărcile deja existente în mintea consumatorului care sunt evaluate pozitiv de către consumator, plus mărcile proeminente din categoria de produs din care consumatorul dorește să facă o alegere. Mărcile de care consumatorul este conștient dar pe care nu le consideră o variantă atunci când face achiziția, fie din eșuarea perceperii avantajelor mărcii fie din lipsa insuficientă de informații, sunt mărcile din setul inert. Iar mărcile care nu sunt luate deloc în considerare atunci când vine vorba de efectuarea unei achiziții fac parte din setul de mărci inept (Solomon et al., 2006).

Odată ce opțiunile relevante dintr-o categorie au fost puse cap la cap și evaluate, trebuie făcută o alegere. Decizia alegerii poate varia de la strategii foarte simple și rapide la procese complicate care necesită multă atenție și prelucrare cognitivă. Când vine vorba de cumpărare, situațiile nu variază doar de la un consumator la altul dar și de la un produs la altul. De exemplu, un consumator poate efectua o achiziție care a fost foarte bine gândită și cercetată înainte sau achiziția poate fi una impulsivă, astfel aceste situații arătând gardul de evaluare investit în decizia de cumpărare dintre alternativele disponibile (Lake, 2009)

Alegerea poate fi influențată de integrarea informațiilor din surse cum ar fi experiența anterioară cu produsul sau un altul similar, informații prezentate la momentul achiziționării, și credințele cu privire la brand create prin publicitate (Putsis și Srinivasan, 1994).

Decizia de cumpărare

Cea de-a patra etapă este aceea de luare a unei decizii de cumpărare în urma analizării alternativelor, tendința generală fiind de a cumpăra marca cea mai apreciată. Există totuși anumiți factori de influență care intervin între intenția de cumpărare și decizia propriu-zisă de cumpărare. Intențiile de cumpărare se împart în trei categorii (Plăiaș, 2017) :

cumpărare deplin planificată – în această situație se încadrează consumatorii care știu exact ceea ce vor, atât din punct de vedere al produsului cât și al mărcii, ei fiind dispuși să caute produsul respectiv până îl vor găsi.

Cumpărare parțial planificată – în acest caz consumatorii se vor hotărî asupra mărcii în magazin, ei știind doar produsul pe care și-l doresc. Este etapa în care specialiștii de marketing pot profita la maxim de nehotărârea consumatorului asupra mărcii pentru al determina să achiziționeze marca dorită de ei.

Cumpărarea neplanificată – este atunci când consumatorul ia decizia de cumpărare în magazin, alegând atât marca cât și produsul. Cumpărarea este declanșata de reamintirea nevoii prin expunerea produselor în magazin.

Pentru a efectua achiziția consumatorul trebuie să ia în considerare alegerea punctelor de vânzare, adică de unde să cumpere. Alegerea magazinului este o decizie importantă care trebuie luată de client deoarece un produs poate fi disponibil într-o serie de magazine de diferite tipuri și dimensiuni. După aceea consumatorul trebuie să se gândească la cantitatea pe care dorește să o achiziționeze, ar trebui să cumpere în cantități mici sau în vrac, să profite de facilitățile de discount care sunt oferite doar pentru o perioadă scurtă de timp sau ar trebui să le ignore și să cumpere cantitatea obișnuită pentru o lună sau o săptămână. Acest lucru depinde, de asemenea, de suma veniturilor discreționare pe care le are la dispoziție. După aceea intervine modalitatea de plată care poate fi în numerar sau cu cardul, sau cumpărare în rate sau orice altă alternativă oferită de dealer (Hoyer și Maclnnis, 2010).

Deși o decizie, în ceea ce privește aceste situații, poate fi luata destul de ușor trebuie luați în considerare un număr de factori care influențează procesul de luare a deciziilor sau procesul de achiziție. Cele două seturi de factori necesari pentru cumpărare sunt intențiile de cumpărare și factorii situaționali, exercitând o influență comună asupra procesului de achiziție. Intenția de cumpărare este o necesitate pentru ca achiziția să fie efectuată. Indiferent de cât de convingători sunt factorii situaționali, achiziția nu poate avea loc fără ca, clientul să aibă intenția de a cumpăra (Khan, 2006).

Evaluarea post-cumpărare

După achiziționarea produsului, consumatorul se îndreaptă către etapa finală a procesului de cumpărare, în care acesta va avea un anumit nivel de satisfacție sau nemulțumire. Din acest motiv activitatea comerciantului nu se încheie atunci când produsul este cumpărat ci acesta trebuie să acorde atenție și satisfacției, acțiunilor și utilizării post-cumpărare.

Satisfacția post-cumpărare – Satisfacția cumpărătorului în privința unei achiziții este o funcție a apropierii dintre așteptările cumpărătorului și performanța percepută a produsului. Dacă performanța nu atinge așteptările, clientul este dezamăgit; dacă satisface așteptările, clientul este satisfăcut; dacă depășește așteptările, clientul este încântat. Aceste sentimente de satisfacție influențează achizițiile viitoare ale consumatorului și respectiv dacă acesta va recomanda cunoștințelor produsul respectiv sau nu (Kotler, 2001).

Acțiuni post-cumpărare – Satisfacția sau nemulțumirea consumatorului față de produs după cumpărare va influența comportamentul ulterior și anume consumatorii satisfăcuți vor avea mai multe șanse să cumpere produsul din nou. Clienții satisfăcuți au de asemenea tendința să spună lucruri bune despre marcă celorlalți, motiv pentru care mulți dintre comercianți spun: "Cea mai bună reclamă este un client satisfăcut." Pe de altă parte consumatorii nesatisfăcuți pot restitui produsul și pot influența alți potențiali consumatori să renunțe la marca respectivă și să se orienteze spre o altă marca. Comercianții pot utiliza comunicările post-cumpărare către cumpărători ca o modalitate de a reduce returnările produsului și anularea comenzilor.

Utilizarea post-cumpărare – Comercianții ar trebui să urmărească dacă consumatorii utilizează sau nu produsul după cumpărare. Dacă consumatorii stochează produsul și nu îl folosesc după achiziționare, cel mai probabil este că aceștia sunt nemulțumiți de produs și nici nu îl vor recomanda mai departe.

INTENȚIA DE CUMPĂRARE

Conform lui Fishbein, intenția este probabilitatea subiectivă ca o acțiune să fie efectuată. Conceptul a fost apoi extins la intenția de cumpărare care a descris probabilitatea ca consumatorii să fie dispuși să execute acțiunea de cumpărare. Mai bine de 20 de ani a fost dezvoltat în marketing studiul privind comportamentul de cumpărare al consumatorilor bazat pe intenția de cumpărare însă o problemă rămâne încă discutabilă, dacă intenția de cumpărare poate prezice în mod eficient comportamentul consumatorului de cumpărare. Armstrong, Morwitz și Kumar (2000) au aplicat patru metode bazate pe intenții pentru previzionarea vânzărilor de bunuri și servicii de consum existente și rezultatele au arătat că intenția de cumpărare este mai bună la previzionarea vânzărilor decât urmărirea tendințelor de vânzări din trecut. Totuși conform lui Kotler preferințele și chiar intențiile de cumpărare nu sunt predictori complet fiabili ai comportamentului de cumpărare. Pot interveni doi factori între intenția de cumpărare și decizia de cumpărare și anume atitudinile altora și factori situaționali neprevăzuți.

1.3.1 Intenția de cumpărare și atitudinea consumatorilor

Atitudinile consumatorilor reprezintă o alcătuire a credințelor, sentimentelor și intențiilor comportamentale ale consumatorilor. Cele trei componente sunt interdependente și reflectă modul în care consumatorii reacționează la un anumit produs sau la un anumit brand. Sondergaard, Grunert și Scholderer (2005) au studiat formarea atitudinilor consumatorilor față de diferitele metode de producție a enzimelor, sugerând că formarea atitudinilor consumatorilor urmărește mai des abordarea de sus în jos, adică înainte de formarea intenției de cumpărare, consumatorii au o atitudine generală față de produse sau servicii. Cu cât aceste atitudini sunt mai pozitive, cu atât intențiile de cumpărare vor fi mai pozitive. Concluzionând se poate constata că în etapa pre-conceptuală a procesului de luare a deciziilor de cumpărare, formarea de atitudini va determina în mod semnificativ intenția de cumpărare a consumatorilor.

1.3.2. Intenția de cumpărare și valoarea percepută de consumatori

Valoarea percepută a consumatorului este explicată ca fiind diferența dintre beneficiile pe care consumatorii le pot obține și costurile pe care le vor plăti pentru produsele sau serviciile, care sunt evaluate de ei înainte de a lua decizia finală de cumpărare. Pe baza teoriei comportamentului consumatorilor, consumatorii vor alege produsele și serviciile care maximizează valoarea pe care o percep. Cu cât există mai multe beneficii pe care consumatorii le percep cu atât va crește valoarea pe care o atribuie produsului sau serviciului și dorința de achiziționare crește ( Zeithaml, 1998).

Chen (2003) a constatat că valoarea percepută de consumator este influențată de factori interni care au legătură cu factori fizici și mentali, precum și cu factori externi și de mediu care au un statut social, politic și cultural.

1.3.3. Intenția de cumpărare și riscul perceput de consumatori

Riscul perceput de consumatori a fost introdus în marketing pentru prima dată de Bauer în anul 1960 și este definit ca „Comportamentul consumatorului implică riscuri în sensul că orice acțiune a unui consumator va produce consecințe pe care nu le poate anticipa cu certitudine și dintre care unele sunt cel puțin probabil să fie neplăcute.” ( Bauer, 1960:24) Acesta subliniează faptul ca, consumatorul este interesat doar de riscul perceput nu și de cel real, el vede în mod clar riscul perceput, deoarece nu se referă doar la activitatea de achiziție și prelucrare a informațiilor pre-decizionale a consumatorilor, ci și la procesele post-decizionale.

Incertitudinea și consecințele sunt cele doua dimensiuni ale riscului. Incertitudinea se referă la faptul că, consumatorii nu sunt familiarizați cu funcțiile și proprietățile produsului în sine în timp ce consecințele sunt asociate în principal cu pierderea post-cumpărare pe care consumatorii ar putea să o sufere din punct de vedere al timpului, banilor și mentalității (Bauer, 1960).

Riscul perceput este multilateral și poate fi conceptualizat în alte opt dimensiuni care prezintă riscuri financiare, de performanță, pierderea de timp, sociale, psihologice, fizice, origine și riscuri de confidențialitate (Hassan et al., 2006). Spre deosebire de Hassan care se concentrează mai mult pe conceptualizarea riscurilor percepute și pe dezvoltarea scalelor de măsurare, Faqih a testat relația dintre riscul perceput și intenția comportamentală și a constatat faptul că riscul perceput influențează negativ intenția comportamentală în mediul online. Reducerea riscului perceput în mediul online ar crește încrederea clienților în domeniul de cumpărături online și ar spori intenția consumatorului de a face cumpărături (Faqih, 2013).

1.3.4. Intenția de cumpărare și Teoria Comportamentului Planificat

Icek Ajzen propune în anul 1991 teoria comportamentului planificat pentru a analiza și a anticipa consumul rațional al consumatorilor, alcătuind un model ce cuprinde trei etape:

comportamentul particular al individului este influențat de intenția comportamentală individuală

intenția comportamentală individuală este influențată în comun de atitudinea față de comportament, norma subiectivă și controlul comportamental perceput

cei trei factori menționați anterior (atitudinea față de comportament, norma subiectivă și controlul comportamental perceput) sunt, de asemenea, influențați de variabilele externe, cum ar fi factorii sociali, de mediu, în funcție de situația particulară.

1.3.5. Intenția de cumpărare și Modelul de Acceptare a Tehnologiei

Modelul de acceptare tehnologică a fost dezvoltat în anul 1989 și ajută la analiza din perspectiva acceptării de către consumatori a noilor tehnologii. Determinanții intenției de cumpărare sunt variabilele utilitate și ușurința utilizării în care utilizabilitatea percepută este gradul în care o persoană crede că folosirea unui anumit sistem ar spori performanța sa la locul de muncă și ușurința utilizării percepute se referă la gradul în care o persoană crede că utilizarea unui anumit sistem ar fi lipsită de efort. În continuare, modelul a explicat că, variabilele externe (factorii sociali, factorii culturali și factorii politici) și ușurința utilizării percepute co-determină utilitatea percepută iar ușurința utilizării percepute este determinată exclusiv de factori externi. Modelul de acceptare a tehnologiei a fost utilizat pentru a ajuta la înțelegerea și explicarea comportamentului utilizatorilor în sistemul informatic acesta fiind adaptat și extins pe o scală foarte largă. (Davis et al., 1993)

CAP.2 SOCIAL MEDIA & YOUTUBE

2.1. DEFINIREA SOCIAL MEDIA

Termenul "social media" se referă la materialul online produs de public, distinct de conținutul produs de scriitori profesioniști, jurnaliști sau generat de mass-media industrială sau mass-media. Câteva exemple de tehnologii sociale folosite pentru crearea de rețele sociale includ cele pentru comunicare (cum ar fi blogurile), comunități ( cum ar fi Facebook), colaborări (cum ar fi wiki-urile), recenzii și opinii (cum ar fi recenziile cititorilor Amazon) multimedia (cum ar fi YouTube) (Bozarth, 2010).

În prima fază (Web 1.0) webul a reprezentat un mediu static și anume erau marile companii online, agențiile media, guvernamentale ș.a. care produceau și expuneau informație pentru consumatorii de informație, neexistând o altă relație decât cea de producător-consumator între cele două părți. Ulterior web-ul a devenit un mediu foarte dinamic pentru utilizatori, ei având ocazia acum nu doar de a accesa informația și a comunica cu alți utilizatori dar și de a fi la rândul lor, cu ușurință, un producător de informație. Această diferență în care orice utilizator poate avea un impact asupra a ceea ce există disponibil pe web, prin crearea de conținut, și poate interacționa cu alți utilizatori direct sau indirect, poartă numele de Web 2.0 (www.adibarbu.ro).

Tabel 1. Comparație între Web 1.0 și Web 2.0

(Sursă: Social Media for Trainers, Jane Bozarth, 2010: 12)

Deși social media pare a fi o tendință nouă, ea există încă de la începutul anilor ’70, evident nu semăna deloc cu ceea ce este astăzi, însă ideile de bază fiind foarte asemănătoare: publicarea de știri, crearea site-urilor interactive, iar apoi formarea de comunități online. Începând cu anul 2000 social media s-a dezvoltat extrem mult și încă se extinde nelimitat (www.webuzz.ro).

Tabel… Evoluția social media

( Sursa: http://www.webuzz.ro/evolutia-social-media/, accesat la 02.03.2018)

În prezent, peste 2,5 miliarde de oameni de pe întreaga planetă folosesc diferite platforme ale social media, după o creștere semnificativă și constantă în ultimii ani, previzionându-se pentru anul 2021 o creștere a de până la 3,02 miliarde de utilizatori social media.

Figura….Numărul utilizatorilor social media

(Sursă: https://www.statista.com, accesat la 05.03.2018)

2.2. CARACTERISTICI SOCIAL MEDIA

Mayfield (2008) a subliniat cinci caracteristici fundamentale ale social media, dar printre aceste caracteristici definitorii se numără și neclaritatea definițiilor, mash-upurile, inovarea rapidă și reinventarea, toate datorate dinamicii social media. Cele cinci caracteristici fundamentale sunt:

Participare – Social Media distorsionează linia dintre mass-media și public, încurajând utilizatorii să contribuie și să ofere feedback celor care sunt interesați, astfel fiecare poate deveni creator, comunicator, cititor și consumator.

Deschidere – În momentul de față, nu există aproape nicio bariera în accesarea conținutului, creând astfel un mediu încurajator participării și distribuirii informațiilor.

Conservație – Spre deosebire de mediile tradiționale în care conținutul este creat de mass-media și distribuit publicului, social media se bazează pe conținut creat de utilizatori, ceea ce înseamnă că toată lumea devine sursă de comunicare.

Comunitate – Comunitatea în social media împărtășește aceleași caracteristici cu alte comunități virtuale, care se formează pe baza unor persoane cu aceleași interese, permițând o comunicare eficientă și rapidă a cestora.

Conectivitate – majoritatea site-urilor sunt conectate unele la altele existând adesea link-uri care se conectează la alte site-uri și comunități online.

Altfel spus, social media utilizează platforme create pe web pentru a crea platforme interactive prin care comunitățile individuale și utilizatorii împărtășesc, modifică, discută și co-creează conținut (Kietzmann et al., 2011).

2.3. CLASIFICREA SOCIAL MEDIA

Există o mare varietate de instrumente folosite de social media, fiecare având caracteristici și moduri de utilizare unice dar și diferite grade de ubicitate. Software-ul social este acum considerat o categorie emergentă de TIC ( Tehnologia informațiilor și a comunicațiilor) care include o serie de aplicații și platforme create pentru a facilita interacțiunile personale. (Joyanes, 2009).

În prezent sunt mii de instrumente social media disponibile însă este important să recunoaștem că instrumentele pot partaja numeroase funcții cu alte instrumente din alte categorii (Safko și Brake, 2009).

Potrivit lui Mayfield (2008) există în principal șapte tipuri de rețele sociale de bază, acestea fiind:

Site-uri de rețele sociale

Site-urile de rețele sociale sau alternativ „site-urile rețelelor sociale” sunt cele mai răspândite și utilizate tipuri de social media, popularitatea acestora continuând să crească în întreaga lume. Rețelele sociale permit utilizatorilor să-și creeze pagini personale prin care construiesc o rețea conectându-se cu prietenii și cunoștințele din rețea sau invită prieteni din viața reală să se conecteze la rețea în scopul schimbului de informații și comunicare.(Mayflied, 2008) Există numeroase astfel de rețele sociale cum ar fi Facebook, Google+, MySpace, RenRen, Linkedin, Bebo etc, dar cea mai cunoscută și folosită dintre ele este Facebook. Rețeaua Facebook a fost înființată în anul 2004 de Mark Zuckerberg și se bucură de un succes global permițând conectarea rapidă cu prietenii, familia, cunoștințele sau cunoașterea unor noi persoane. În funcție de configurare, utilizatorii sunt informați când cineva din rețeaua lor își actualizează pagina sau starea. Utilizatorii își creează paginile pe baza preferințelor personale; adăugă alte categorii de rețele; împărtășesc evenimente, imagini, videoclipuri sau experiențe. (Safko și Brake, 2009) În întreaga lume, există peste 2.13 miliarde de utilizatori lunari activi pe Facebook, ceea ce reprezintă o creștere de 14% față de anul precedent (www.zephoria.com).

Blog

Bloggerul american și autorul John Barger a inventat termenul „weblog ” în decembrie 1997, care a fost mai apoi despărțit de Peter Merholz în „we blog” într-o bară laterală a paginii sale web. În continuare întreprinzătorul Evan Williams a folosit pentru prima dată cuvântul blog ca pe un verb și un substantiv referindu-se la postarea într-un jurnal web. Cu alte cuvinte un blog este un jurnal online întreținut de o persoană cu postări regulate, cel mai adesea aranjat în ordine cronologică, care conține text, date, imagini și o serie de caracteristici care le diferențiază de alte site-uri web.

Beneficiile terapeutice care însoțesc scrierea experiențelor personale într-un jurnal sunt cunoscute de către oamenii de știință, psihiatrii, psihologii și consilierii cu mult timp în urmă, oferind un instrument convenabil de a scrie despre gândurile și trăirile interioare. Capacitatea cititorilor de a interacționa cu autorul prin comentarii este una dintre cele mai importante caracteristici ale unui blog (Safko și Brake, 2009).

Metodele de creare și întreținere sunt foarte diverse existând astfel bloguri cu subiecte generale sau concentrate, bloguri care pot fi gratuite sau care pot costa bani. Există o mulțime de opinii despre clasificarea diferitelor tipuri de bloguri, însă autorii considera ca cele mai importante categorii ca fiind: (Burgos și Corte's, 2009; Celaya, 2008; Macia și Gosende, 2010; Sanagustın, 2009 citat în Molinillo et al., 2016)

Bloguri personale: în care autorii acestor bloguri își împărtășesc gândurile, opiniile, evenimentele din viața de zi cu zi, completându-le cu fotografii și clipuri video.

Bloguri cu o anumită tematică: care sunt gestionate de oameni care scriu despre subiectele din domeniul lor de specialitate în scop profesional dar care totuși o fac într-un stil propriu. (Joyanes, 2009)

Bloguri corporative: acestea sunt folosite de către companii datorită simplității, accesibilității și abilității lor de a permite comunicarea personală a unei opinii corporative sau a unui mesaj către public. Se profită de natura virală a conținutului fiind ușor de distribuit cu ajutorul rețelelor sociale, existând însă riscul pierderii controlului asupra mesajului. Blogurile corporative sunt împărțite în doua categorii și anume bloguri corporative externe folosite pentru a menține relații cu clienții, furnizorii, asociații sau concurenții și bloguri corporative interne utilizate pentru a stabili relații interne cu scopul de a implica toți membrii organizației în strategia de comunicare (Rosen și Philips, 2011).

Bloguri de vânzări / marketing pentru produse: sunt create pentru a oferi suport produselor care au nevoie de o poziționare corectă pe piața, pentru a conferi afacerii o personalitate mai apropiată de client și pentru a fi mai apropiat de acesta și de nevoile sale.

Alte categorii de bloguri bloguri de marcă: (utilizate pentru a introduce, schimba sau consolida o marcă); bloguri de evenimente (dedicate pregătirii și lansării unui eveniment dar facilitării înscrierii online la eveniment); bloguri ale angajaților (create de angajați pentru a facilita comunicarea dintre aceștia ); bloguri din industrie (sunt create de organizații care promovează sau sponsorizează un blog de nișă destinat sectorului lor de piață, punând accentul aspra subiectului abordat și nu asupra companiei)

Principalele platforme pentru editarea și crearea blogurilor în regim gratuit sunt: WordPress, Blogger și Tumblr. Există comunități online care ajută cititorii să găsească blogul potrivit pentru un anumit subiect sau domeniu de interes, cum ar fi BlogCatalog și MyBlogLog existând totuși și motoare de căutare numai în bloguri, cum ar fi Bloglines, BlogScope și Technorati. (www.statsblogs.com)

Wiki

Cuvântul „wiki” este un termen hawaian care înseamnă „rapid” și este o platformă web care permite utilizatorilor să contribuie cu informații bazate pe expertiza și cunoștințele lor în articole cu subiecte specifice. Astfel se creează o bază de cunoștințe tip enciclopedic care se bazează pe integritatea adăugărilor contribuitorilor. Deoarece wiki conține un set deschis de documente care sunt accesibile oricui pot apărea erorile și vandalismul paginii web. Site-ul wiki este susținut de o bază de date care înregistrează toate modificările făcute astfel încât se poate reveni cu ușurință la versiunea inițială dacă este cazul (Safko și Brake, 2009).

Cel mai cunoscut wiki este Wikipedia, o enciclopedie online gratuită care este scrisă de utilizatorii săi aceasta găzduind peste 5,5 milioane de articole în limba engleză, cu 800 de articole adăugate zilnic și peste 384 de mii de articole în limba română, fiind într-o continuă creștere (ro.wikipedia.org).

Podcast-urile

Podcast-urile sunt publicații pe internet a fișierelor video și audio la care utilizatorii se pot abona pentru a fi mereu la curent cu noutățile apărute, aceasta fiind caracteristica care o face o formă atât de puternică în social media. Deși oamenii au avut de mult timp posibilitatea să încarce conținut audio și video pe internet, această nouă inovație permite construirea unei întregi audiențe și comunități în jurul conținutului postat de persoane, companii, emisiuni, radio etc. În momentul în care un nou conținut podcast este postat pe web, utilizatorii sunt notificați automat și se pot descărca pe orice dispozitiv a acestora. Cea mai răspândită platformă de podcast din întreaga lume este iTunes a companiei Apple care poate fi ascultată și descărcată atât pe laptop cât și pe telefoanele mobile (Mayflied, 2008).

Forumurile

Formarea forumului începe cu un grup de persoane care împărtășesc aceleași interese sau ar dori să discute un subiect specific, aceasta fiind considerată cea mai lungă forma de social media. Forumurile au fost inițial concepute ca un mijloc pentru experții dintr-o categorie specifică de a-și împărtăși cunoștințele însă în momentul de față persoanele fizice, odată înregistrate ca utilizatori, introduc și publică conținut sau răspund la întrebările altor utilizator, de aici subiectele abordate inițial fiind foarte mult diversificate ajungându-se la un subiect de discuție total diferit față de cel propus prima oară. Înainte de existența forumurilor în care să participe activ și utilizatorii, companiile erau îngrijorate doar de influența experților însă acest lucru s-a schimbat radical deoarece acum orice cumpărător poate lăsa un comentariu negativ afectând astfel imaginea firmei. În acest caz companiile trebuie să contracareze la timp efectele care pot fi declanșate de criticile clienților săi (Meerman, 2007).

Forumurile au un caracter comunitar însă unele dintre acestea sunt foarte închise, existând ca insule ale activității sociale online, legătura lor cu alte forme de social media fiind una foarte mică sau inexistentă (Mayflied, 2008). Acestea rămân însă foarte cunoscute, existând peste 110,000 de forumuri (www.quora.com).

Comunitățile de conținut

Comunitățile de conținut sunt destul de asemănătoare cu rețelele sociale unde trebuie să te înregistrezi, să îți faci o pagină proprie având posibilitatea de a lua legătura cu prietenii, principala diferență fiind aceea că comunitățile de conținut se concentrează în mod special asupra unui anumit tip de conținut cum ar fi fotografia, videoclipurile, muzica etc. Un bun exemplu este Flickr care se bazează pe împărtășirea fotografiilor, membrii își încarcă fotografiile pe site alegând dacă să le facă publice sau doar să le împartă cu prietenii și familia. Alte exemple ar fi Instagram, YouTube, SlideShare și multe altele (Mayflied, 2008).

Microblog

Microblogurile implică postări scurte despre ceea ce se întâmplă în viața autorului sau despre schimbul de informații relevante pentru utilizator combinând elementele de bază ale blogurilor cu funcțiile mesageriei instante. (Harris și Rae 2009) Twitter este, fără îndoială, jucătorul dominant în domeniul mircobloggingului cu peste 313 de milioane de utilizatori activi lunar și peste 500 de milioane de tweet-uri pe zi (www.socialbakers.com). Tweet-urile sunt mesajele trimise de utilizatori prin diferite platforme, inclusiv site-uri web twitter, aplicații pentru dispozitive mobile, mesajele fiind limitate la 140 de caractere.

O altă funcție care diferă de majoritatea site-urilor de socializare ca de exemplu Facebook este aceea că relația cu urmăritorii nu necesită reciprocitate, de aici venind și denumirea de „urmăritor”. Utilizatorul A poate urmări utilizatorul B, dar utilizatorul B nu este nevoit să urmărească postările utilizatorului A. Acest lucru le dă posibilitatea utilizatorilor să urmărească postările persoanelor foarte cunoscute (vedete, politicieni, artiști, etc), care în momentul de față a devenit o tendință (Kwak et al., 2010).

În comparație cu blogging-ul, aplicațiile de microblogging sunt considerate un mod mai rapid de comunicare și mai frecvent actualizate astfel fiind accesate de pe dispozitivele mobile permit consumatorilor să ofere reacții imediate, chiar și in timpul cumpărării sau testării pentru prima oară a produsului sau serviciului oferind feedback în timp real (Akehurst, 2009).

2.4. SOCIAL MEDIA PENTRU SCOPURI DE AFACERI

În ultimul deceniu , internetul a fost folosit pentru a suplimenta mediile tradiționale folosite în promovarea produselor și serviciilor, tehnologia schimbând radical modul în care oamenii iau decizii de cumpărare, desfășoară activități comerciale și interacționează unii cu alții. Site-urile de rețele sociale au eliminat filtrele dintre companii și public permițând o nouă modalitate de comunicare a identității mărcii companiei. Adesea, o companie care se implică în mediul online este mai capabilă să răspundă dinamicii pieței și a oportunităților competitive decât o firmă organizată și administrată în mod tradițional (Sheldon, 2015) .

Multe companii însă nu au adoptat această strategie fie pentru că se tem de eșec fie din teama că o vor folosi în mod greșit deoarece o eroare asupra social media poate duce la consecințe negative care depășesc cu mult alte aspecte pozitive, care ar putea să se răspândească pe internet.

Utilizarea aplicațiilor sociale de către companii nu garantează întotdeauna succesul atât timp cât oamenilor nu le este stârnit interesul, sau când aceștia se simt manipulați. Prin urmare, este esențială gestionarea cât mai corectă a prezenței unei companii în mediul online. Cu toate acestea, social media arată modul în care instrumentele pot face relația dintre companie și consumator mai puternică și mai stabilă, deoarece acestea pot contribui la depășirea tendinței actuale a consumatorilor de a se distanța de companii prin respingerea mijloacelor de publicitate tradiționale (Clemons, 2009).

Social media și utilizarea acesteia de către consumatori are un impact semnificativ asupra reputației, vânzărilor și chiar supraviețuirii companiilor. Identitatea companiilor ia forma și evoluează ca o funcție a relației și conversațiilor cu și între consumatori, pe aceste medii. Mărcile introduse prin intermediul social media ”angajează” într-un anumit fel utilizatorii, aceștia executând în continuu strategiile de branding, o parte din controlul mărcilor companiei transferându-se către consumatori. În acest context, consumatorii citesc, aud și vorbesc despre branduri încercând să evite anunțurile foarte ample și lungi. Un aspect important care trebuie menționat aici este faptul că atunci când practicile de afaceri sociale sunt abordate și implementate corect, toată lumea are de câștigat. Un flux continuu de idei constructive poate fi câștigat prin aducerea clienților în afaceri sau prin implicarea directă a părților interesate în proiectarea și funcționarea organizațiilor cu care aceștia sunt asociați (Clemons, 2010).

Dezvoltarea social media a creat oportunități pentru noi modele de afaceri bazate pe rolul activ al consumatorului, companiile încercând să se ocupe de nevoile clienților lor în moduri noi și specializate. Un nou mod de a ajunge la consumatori este măsurarea trăsăturilor legate de comportamentul lor în ceea ce privește comunicarea, căutarea produselor și cumpărarea de produse. Putem lua ca exemplu comunitatea în care consumatorii își dau sfaturi unii altora legate de diferite probleme ale produselor sau modul de utilizare ale acestora. Acest lucru reduce costurile cu serviciile companiei și, în plus, mărește calitatea percepută de către clientul care primește sfatul chiar dacă societatea pierde controlul fluxului de informații (Mathwick et al., 2008).

Weber (2007) a subliniat diferitele avantaje și oportunități pe care social media le oferă companiilor:

Permite ca marca să fie definită în mod specific pentru fiecare grup

Creează leadership

Ajută la stabilirea de relații cu distribuitorii, furnizorii de tehnologie și alți asociați

Permite cercetarea și dezvoltarea unor noi idei, precum și soluții pentru probleme mai complexe.

Facilitează comunicarea dintre angajați, ajutând și la întărirea și extinderea conexiunilor.

Activitățile asociate marketingului prin social media sunt foarte ușor măsurabile deoarece activitățile sunt exprimate pe cale digitală, integrarea analizei social media cu matricele de afaceri interne produc informații utile, valoroase, care pot ghida eforturile de dezvoltare a produselor și serviciilor.

În ceea ce privește structurarea strategiilor de social media, Weber (2007) a propus 4 domenii principale, și anume agregatorii de reputație (Google, Yahoo, Ask etc), blogurile, comunitățile online și rețelele sociale, acestea din urmă primind cea mai mare atenție din partea marketingului. Companiile le folosesc pentru a crea valoare pentru consumatori și pentru a profita de beneficiile participării la acestea precum crearea de conversații și extragerea informațiilor utile. (Spaulding, 2010). Primele trei cele mai cunoscute rețele sociale sunt Facebook: cu peste 2.13 miliarde de utilizatori activi; YouTube cu 1.5 miliarde utilizatori și Instagram cu peste 800 milioane de utilizatori activi (www.smartinsights.com).

Figura.. Principalele brand-uri de frumusețe clasate după numărul de abinați de pe platforma Instagram

(Sursă: https://www.statista.com, accesat la 15.03.2018)

PLATFORMA SOCIAL MEDIA YOUTUBE

În prezent, YouTube este cel mai popular website video prin care utilizatorii pot încărca videoclipuri proprii și pot vizualiza videoclipurile altora., acesta fiind înființat în anul 2005 de Chad Hurley, Steve Chen și Jawed Karim. Hurley. Primul sediu YouTube a fost în San Mateo, California, domeniul www.youtube.com fiind activat în data de 14 februarie 2005, iar website-ul fiind dezvoltat în următoarele luni pornind cu o investiție de 11,5 milioane de dolari de la Sequoia Capital în perioada noiembrie 2005 – aprilie 2006. Primul videoclip pe YouTube a fost intitulat “Me at the zoo” ( “Eu la grădina zoologică”) prezentându-l pe Jawed Karim la Grădina Zoologică din San Diego, acesta fiind postat în 23 aprilie 2005. De atunci și până acum sunt încărcate mai mult de 65.000 de videoclipuri pe zi, iar site-ul înregistrând peste 5 miliarde de vizualizări pe zi cu un total de 981.9 milioane de videoclipuri disponibile în momentul de față. În octombrie 2006 acțiunile YouTube au fost cumpărate de Google Inc. pentru suma de 1,65 miliarde de dolari, astăzi YouTube fiind o filială a companiei Google (www.capital.ro).

Figura … Numărul utilizatorilor platformei YouTube

(Sursă: https://www.statista.com/, accesat la 25.03.2018)

Se poate observa din figura anterioară evoluția numărului de utilizatori ai platformei YouTube ajungând în prezent la peste 1,5 miliarde de utilizatori și previzionându-se pentru anul 2021 o creștere a utilizatorilor la peste 1,8 miliarde.

Principalele funcții ale YouTube sunt (www.webwise.ie):

Utilizatorii pot căuta și viziona videoclipuri

Se pot crea propriile canale YouTube

Încărcarea videoclipurilor pe canalul personal

Opțiunile de a da “like”sau “dislike” unui videoclip, cu alte cuvinte de a aprecia sau nu un videoclip; de a lăsa comentarii sau a distribui un videoclip

Utilizatorii se pot abona la diferite canale care le stârnesc interesul

Crearea de liste de redare pentru a organiza și grupa videoclipurile

YouTube este al doilea cel mai puternic motor de căutare după Google, deținând o multitudine de tehnologii complexe care o mențin să ruleze către compania mama. Această tehnologie generează, de asemenea, date analitice puternice care ajută utilizatorii, companiile și agenții de publicitate să înțeleagă mai bine modul în care sunt vizionate videoclipurile lor. Acuratețea și volumul de informații colectate nu pot fi comparate de niciun alt site de partajare video.

Cu toate acestea compania a primit critici în ceea ce privește abordarea sa în domeniul drepturilor de proprietate. Succesul timpuriu al site-ului se datorează și pentru că utilizatorii au încărcat milioane de clipuri pe care nu le dețineau astfel deținătorii de drepturi de autor susținând că afacerea YouTube a fost construită pe conținutul pentru care ei au plătit să îl facă dar pentru care nu au primit nimic în schimb. Deși YouTube este un exemplu celebru, această situație este frecvent întâlnită în istoria internetului deoarece mecanismele și legislațiile particulare permit companiilor să evite să plătească pentru materialele pe care le găzduiesc. Prin urmare, indiferent de opinia publicului asupra practicilor lor de afaceri este incontestabil faptul că YouTube este o modalitate excelentă pentru creatori de a-și afișa activitatea fiind în același timp o puternică forță din industrie (Asadi, 2015).

YouTube poate fi de foarte mare ajutor oricărei companii deoarece dacă este utilizată în mod corect poate oferi un imens avantaj marketingului companiei, asta pentru că YouTube oferă un public foarte mare pentru investiții foarte mici. Întreprinderile mari au îmbrățișat pentru mult timp markentigul video sub forma unei publicități de televiziune tradițională dar această metodă este foarte costisitoare și, în mod obișnuit, în afara domeniului de activitate al întreprinderilor mai mici. Mulțumită YouTube, întreprinderile mari și mici își pot permite să se comercializeze prin intermediul videoclipurilor online, costul postării unui videoclip pe site-ul YouTube fiind zero. Astfel singurul cost este cel al filmării și editării videoclipului, care poate fi și acesta foarte scăzut dacă compania urmărește acest lucru, asta făcând marketingul prin intermediul YouTube accesibil pentru orice companie.

Societatea din ziua de azi este din ce în ce mai puțin o societate a cititorilor și din ce în ce mai mult una a observatorilor, consumatorul obișnuit preferând mai mult să vizioneze un videoclip decât să citească o publicitate bazată pe text, astfel cu cât este mai interesant videoclipul cu atât consumatorii vor fi mai atrași de el (Miller, 2011).

Datorită numărului mare de companii care se folosesc de YouTube în strategiile lor de marketing există multe modalități diferite de utilizare a site-ului. Fiecare companie are propriile obiective astfel există mai multe moduri de a utiliza YouTube, și anume (Miller, 2011):

Pentru a crea notorietate mărcii – în general companiile naționale și agențiile de publicitate mari folosesc YouTube pentru a spori gradul de conștientizare a mărcii lor în locul promovării produselor sau serviciilor individuale. Videoclipurile online sunt mai eficiente în ceea ce privește conștientizarea mărcii decât publicitatea TV tradițională. În urma studiului realizat de Millward Brown s-a constatat faptul că vizionarea în mediul online a condus la o conștientizare a brandului de 82% față de 54% pentru anunțuri în televiziune. Experții cred că acest lucru se datorează faptului că spectatorii online sunt mai implicați decât spectatorii de televiziune. Videoclipurile făcute în scopul creșterii notorietății mărci sunt de obicei distractive, folosind o abordare persuasivă pentru a încorpora numele și imaginea mărcii în mintea spectatorilor.

Pentru a promova un anumit produs sau pentru a redirecționa site-ul companiei – Această metodă necesită o abordare mai directă, deși este încă important ca videoclipul să fie informativ și să stârnească curiozitatea despre produsul respectiv. Produsul poate fi afișat în acțiune sau poate fi folosit ca parte a unei demonstrații sau tutorial, lăsându-se link-ul care duce către site unde sunt disponibile mai multe informații despre produs.

Pentru promovarea punctelor de vânzare cu amănuntul – Aceste videoclipuri pot fi de natură generală, ceea ce le oferă o durată lungă de conservare a videoclipurilor, sau vizate de promoții pe termen scurt.

Pentru a oferi asistență produselor – Aceste videoclipuri sunt făcute pentru a sprijini clienții deja existenți prin încorporarea într-un singur video sau mai multe, a uneia dintre cele mai frecvente probleme și cele mai întâlnite întrebări în legătura cu produsul. Prin aceste alternative compania furnizează un serviciu util pentru clienți și își reduce costurile tradiționale de suport tehnic.

Pentru formare internă – YouTube poate fi utilizat și în scopuri interne, ca de exemplu pot fi încărcate videoclipuri care să fie disponibile doar angajaților și care să conțină informații sau instruirea produselor noi, astfel evitându-se pierderea timpului agenților de vânzări cu deplasarea până la birou pentru instruire.

Pentru recrutare – YouTube este folosit și ca un instrument de recrutare a noilor angajați. Videoclipul nu trebuie să fie unul general neapărat, pot fi făcute mai multe videoclipuri pentru fiecare departament, precum și pentru a ilustra valorile companiei, beneficiile angajaților, facilitățile și altele. De asemenea, se pot adăuga link-uri cu materialele companiei de recrutare.

YouTube a devenit o sursă dominantă de publicitate pentru marile branduri cosmetice. Întreprinderile din comerț care comercializează produse de înfrumusețare nu se mai pot baza doar pe panourile publicitare sau reviste de stil de viață pentru a-și asigura cota de piață. O nouă lume concentrată pe conținutul despre frumusețe a fost deschisă pe YouTube care conține milioane de videoclipuri pe această temă, astfel activitatea firmelor, producătoare de produse de înfrumusețare, a devenit obligatorie pe această platformă pentru a face față concurenților (www.digitalsurgeons.com).

Industria produselor de înfrumusețare de pe platforma YouTube sau așa zisă “comunitatea de frumusețe” este formată în mare parte de persoane de sex feminin, dintre care o parte sunt doar simpli abonați în timp ce alții sunt creatori de conținut și încarcă videoclipuri vorbind despre subiecte de frumusețe. Cele mai întâlnite tipuri de videoclip sunt recenziile despre produse, urmate de videoclipurile cu articole achiziționate recent și tutorialele, toate concentrându-se pe machiaj, aranjarea părului, îngrijirea pielii, îmbrăcăminte, stil de viață etc.

2.5.1 Andorsare

Andorsarea “este o formă de campanie publicitară sau strategie de marketing utilizată de mărci, companii sau organizații non-profit care implică celebrități sau o persoană foarte cunoscută și cărora le utilizează statutul social sau faima pentru a contribui la promovarea unui produs sau serviciu.” (en.wikipedia.org)

Această strategie de marketing este bine stabilită și folosită încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La început strategia a fost aplicată în marketingul tradițional al mărcilor sau produselor dar aceasta s-a extins la orice formă de comunicare a marketingului, inclusiv cel politic, al sănătății și al marketingului organizațiilor neguvernamentale ( Young și Miller 2015).

Marketerii folosesc celebritățile pentru publicitate cu scopul ca imaginea pozitivă a persoanei respective să fie transmisă produsului sau mărcii, cel mai adesea brandurile de modă sau de frumusețe folosesc această metodă. Pe lângă celebrități, cei mai cunoscuți vloggeri și bloggeri sunt adăugați pe lista companiilor pentru această formă unică de publicitate. O serie de motive pentru care această modalitate de marketing se bucură de atât de mult succes sunt (www. medium.com):

oamenilor le place să vadă fețe cunoscute pe anumite produse

oamenii vor să fie la fel ca celebritățile – celebritățile, postând produsele pe care le folosesc pe rețelele sociale determină oamenii să le cumpere din dorința acestora de a fi cât mai asemănători cu ei,

celebritățile pot aduce noi categorii de clienți produsului din punct de vedere al vârstei și nu numai

credința că achiziționează produse de o calitate superioară

oamenilor le este captată atenția mult mai ușor și își vor aminti de o reclama atunci când apare o vedetă în ea.

Psihologia care stă în spatele acestui concept este aceea că creierul uman recunoaște celebritățile în mod similar cu modul în care recunoaște oamenii pe care îi cunoaștem. Efectul este că, dacă consumatorii devin fani, aceștia pun o valoare mai mare pe produsele pe care celebritățile le susțin devenind ca și cum ar primi sfaturi de la un prieten de încredere. Companiile având celebrități care să le promoveze brandul beneficiază de sporirea gradului de notorietate, încredere și familiaritate, care sunt variabile importante în procesul de luare a deciziilor de cumpărare (www.guided-selling.org).

Un studiu realizat de Nielson scoate la iveală faptul că celebritățile rezonează mai puternic cu generația Z (în vârstă de 15-20 de ani) și generația Mileniului (în vârstă de 21-34 de ani), aceștia având un nivel de încredere mult mai ridicat în celebrități decât celelalte categorii de vârstă.

Nu există nicio îndoială că celebritățile au un impact asupra vieții noastre într-o epocă în care toată lumea își petrece cea mai mare parte a zilei pe social media. Cu toate acestea, nu putem vorbi de andorsare atunci când o celebritate posteză pe paginile de socializare, pentru a face o recomandare urmăritorilor, un produs pe care îl apreciază și îl găsește a fi foarte eficient, fără a fi sponsorizat de brandul respectiv (Nielson, 2015).

2.5.2 Beauty vloggers (vlogger de produse de înfrumusețare)

YouTube a oferit oamenilor posibilitatea de a se exprima într-un mod cu totul nou, și anume prin vlogging. Aceștia au posibilitatea de a-și filma întreaga activitate dintr-o zi sau de a se așeza în fața camerelor și de a vorbi despre orice subiect, de la politică la cultura muzicii pop, pentru a-și încărca videoclipurile pe YouTube, împărtășindu-și opiniile cu lumea (www.adweek.com).

Unul dintre motivele pentru care popularitatea YouTube-ului a explodat în ultimii ani este acela că găzduiește orice fel de video de pe planetă, creativitatea fiind cuvântul cheie iar deoarece site-ul este atât de masiv poate fi găsită, cu ușurință, o comunitate în orice domeniu în care utilizatorii să simtă că aparțin. Un alt factor important sunt creatorii de conținut prin care un flux constant de conținut interesant este încărcat zilnic pe platformă, stârnind astfel curiozitatea utilizatorilor și determinându-i să acceseze platforma pentru a fi mereu la curent cu noutățile. Cele mai importante tipuri de vlogguri sunt vloggurile personale; amuzament; modă și frumusețe; călătorii, știință și educație; știri și comentarii și cele experimentale (Asadi, 2015).

Figura… Cota de conținut de beauty de pe platforma YouTube dintre brand-uri și beaut vloggers (2016)

(Sursă: https://www.statista.com/, accesat la 27.03.2018)

După cum se poate observa în figura anterioară majoritatea conținutului de beauty de pe platforma YouTube în proporție de 97,4% aparține vloggerilor și nu brand-urilor astfel sunt adesea folosiți în campaniile de marketing deoarece au o putere mai mare de influență.

Beauty vloggers sau așa ziși „guru” ai frumuseții sunt cei care creează și postează videoclipuri despre tot ceea ce ține de înfrumusețare și anume produse cosmetice, produse de îngrijire corporală, produse de îngrijire a părului, modul de utilizare a produselor, idei de aranjare a părului, modă etc. În anul 2016 existau peste 5.3 milioane de clipuri pe această temă strângând peste 45.3 miliarde de vizualizări iar 86% dintre primele 200 de videoclipuri de frumusețe au fost făcute de vloggeri și nu de companii. Cele mai populare videoclipuri printre beauty vloggeri sunt cele despre machiaj, în proporție de 51% față de celelalte categorii abordate (www.welkermedia.com).

Figura 3. Tendințele videoclipurilor de înfrumusețare pe platforma YouTube

(Sursă: http://welkermedia.com/daily/beauty-influencers-youtube/, accesat la 28.03.2018)

Unii vloggeri de frumusețe își extind cariera în industria produselor de înfrumusețare online și câștigă un venit prin extinderea propriilor canale în scopuri de afaceri prin colaborarea cu branduri în timp ce alți vloggeri rămân la încărcarea videoclipurilor pe YouTube doar ca hobby. În cazul ultimei categorii amintite aceștia oferă urmăritorilor sfaturi de viață în urma propriilor experiențe, împărtășesc aspectele pozitive și negative ale diferitelor produse de înfrumusețare pe care le-au folosit, și demonstrează diferite tehnici de machiaj pentru a obține un anumit look. Prin secțiunea de comentarii urmăritorii își pot exprima aprecierea, pot pune întrebări dacă au anumite nelămuriri și pot interacționa cu alți urmăritori pentru a face schimb de opinii. (en.wikipedia.org)

În următorul tabel este prezentat un clasament al celor mai cunoscuți și influenți beauty vloggeri din lume.

Tabel…Top 10 cei mai cunoscuți beauty vloggers din lume

(Sursă: https://neoreach.com/top-10-beauty-influencers-youtube/, accesat la 29.03.2018)

În ceea ce privește beauty vloggeri din România, aceștia sunt prezentați în tabelul următor.

Tabel …- Cei mai cunoscuți beauty vloggeri din România