Influenta Orientarii Sexuale a Parintilor Asupra Identitatii de Gen a Copilului

Influența orientării sexuale a părinților asupra identității de gen a copilului

Rezumat

Lucrarea are două părți, un cadru teoretic, în care am definit orientarea sexuală, am enunțat factorii care influențează orientarea sexuală, am prezentat istoricul homosexualității, bisexualității și a transgenderului, provocările actuale în ceea ce privește tema, din punct de vedere religios și al legislației în vigoare în câteva țări. Capitole consistente se referă la identitatea și rolul de gen, la tipul de familie și la relevanța rolului de gen.

În anii 1950- 1960, psihologii au început să studieze dezvoltarea identității de gen la copii, cu scopul de a înțelege originile homosexualității, care era văzută ca o tulburare psihică în acea vreme.

Având în vedere controversele din jurul subiectului, am studiat mai multe articole de specialitate, pornind de la care am întreprins o cercetare care și-a propus identificarea asocierilor dintre tipul de cuplu parental adoptiv al copilului (heterosexual/gay/lesbiene) și identitatea de gen a copilului la vârsta adolescenței și a maturității. Partea metodologică a lucrării cuprinde obiectivele cercetării, ipoteze și variabile, locul, perioada cercetării, instrumentele utilizate, analiza datelor și concluzii. Obiectivele au vizat analiza efectului variabilei tip de cuplu parental adoptiv asupra componentelor identității de gen a copilului și analiza efectelor interacțiunii dintre tipul de cuplu parental adoptiv și sexul copilului.

Controversele ivite în jurul cuplurilor de homosexuali privesc în special procesul de adopție a copiilor, interzis în majoritatea țărilor. Se presupune că trăirile afective ale copiilor crescuți în familii de homosexuali sunt mai instabile, astfel încât sperăm că cercetarea va conduce la concluzii utile pentru psihologi și pentru viitoare proiecte legislative.

Abstract

This paper has two parts, a theoretical framework in which i defined sexual orientation, i set the factors influencing sexual orientation , biological and genetic factors, hormonal, and the family environment. I presented the history of homosexuality, bisexuality and transgender, controversies and challenges in terms of theme, in terms of religious legislation in several countries. Consisntent chapters refers to gender identity and gender role, family type and gender identity and gender role relevance for individual adaptation. 

In the years 1950 – 1960's , psychologists have begun to study the development of gender identity in children, in order to understand the origins of homosexuality, which was seen as a mental disorder at the time. 

Given the sporadic approach to the subject, I studied several foreign specialty items, from which I undertook research aimed to identify associations between type of parental couple's adopted children (heterosexual, gay homosexual, gay-lesbian ) and child gender identity from adolescence into adulthood. The methodological work includes research design, research objectives, hypotheses and variables, place, period and stages of research, the tools used, procedure implementation, data analysis, expected results and conclusions. Objectives focused analysis of the effect variable torque type adoptive parent on the child's gender identity components and group analysis interaction effects between type of adoptive parent and child gender couple of components of gender identity.

Controversy arose around homosexual couples relate in particular to the adoption of children is prohibited by law in most countries. It is assumed that the emotional experiences of children raised in gay families are unstable, so we hope that the research will lead to useful conclusions for psychologists and sociologists and even future law projects.

CUPRINS

I. CADRUL TEORETIC

1. Definirea orientării sexuale

2. Factori ai orientării sexuale

2.1.Factori biologici și genetici

2.2. Factori hormonali

2.3. Sistemul auditiv

2.4. Ordinea în care a fost născută persoana

2.5 Mediul social

3. Istoricul homosexualități , bisexualității și problematicii transgender

3.1 Homosexualitatea

3.2. Bisexualitatea

3.3. Transgenderul

4. Controverse și provocări actuale

4.1 Religia

4.1.1. Iudaismul

4.1.2 Sikhismul

4.1.3. Credința Bahá'í

4.1.4 Buddhismul

4.1.5. Hinduismul

4.1.6. Catolicismul

4.1.7. Creștinismul

4.2 Legislația

5 . Identitatea de gen și rolul de gen- clarificări conceptuale

5.1 Identitatea de gen

5.2 Rolul de gen

6. Tipul de familie și identitatea de gen

7. Relevanța rolului de gen pentru adaptarea persoanei

II. CADRUL METODOLOGIC

1. Motivația alegerii temei

2. Designul cercetării

3. Obiectivele cercetării

4. Ipoteze

5. Variabile

6. Locul , perioada și etapele cercetării

7. Instrumentele utilizate în cercetare

8. Procedura implementată în cercetare

9. Analiza datelor

10. Rezultate așteptate

11.Concluzii și discuții

ANEXA 1

BIBLIOGRAFIE

I. CADRUL TEORETIC

Definirea orientării sexuale

Potrivit Asociației Psihologilor Americani (2011), orientarea sexuală se referă la sexul de care este persoana atrasă din punct de vedere sexual și romantic. Una dintre temele discutate de psihologi este măsura în care orientarea sexuală ar trebui privită ca o variabilă categorială, cuprinzând mai multe categorii exclusive, iar fiecare persoană încadrându-se într-una din aceste categorii, sau, dimpotrivă, ar fi mai potrivită o abordare dimensională, potrivit căreia persoanele nu pot fi încadrate în mod definitiv într-o categorie sau alta, ci mai degrabă plasate pe un continuum.

Atunci când este adoptată perspectiva categorială, se vorbește de regulă despre trei tipuri de orientare sexuală: heterosexuală (dacă atracția sexuală sau romantică este îndreptată către persoane de sex opus), homosexuală (dacă atracția sexuală sau romantică este îndreptată către persoane de același sex) sau bisexuală (dacă atracția sexuală sau romantică este îndreptată către parteneri de ambele sexe ). Un al patrulea tip de orientare sexuală se referă la asexualitate ( lipsa atracției sexuale față de alte persoane ).

Problematica homosexualității este complexă și controversată, pentru înțelegerea mai profundă a factorilor multipli implicați în orientarea și identificarea homosexuală este necesar un demers pluri / interdisciplinar: psihosocial, sociologic, antropologic, psihoneuroendocrin, genetic, bazat pe o concepție interacționistă (Derevenco, 1997 ).

 Asociția americană de psihologie afirmă că " cei mai mulți oameni, pe parcursul vieții au foarte puțin sau chiar deloc șansa de a-și alege orientarea sexuală"( APA , 2013). Tot aceștia afirmă că: „unii oameni cred că orientarea sexuală este înnăscută și fixă. Cu toate acestea, orientarea sexuală se dezvoltă pe durata de viață a unei persoane. Persoanele pot deveni conștiente în diferite puncte din viața lor că ei sunt heterosexuali, homosexuali, lesbiene sau bisexuali. ( APA, 2011).

2. Factori ai orientării sexuale

 Diverse studii duc la concluzii diferite, uneori în conflict cu alte studii, însă teoriile orei actuale indică spre o combinație de factori genetici, hormonali și sociali ce determină orientarea sexuală.

2.1.Factori biologici și genetici

Cercetările au identificat o serie de factori biologici care pot fi legați de dezvoltarea orientării sexuale, incluzând și gene, hormoni prenatali și structura creierului. Nu a fost identificată o singură cauză, dar cercetările continuă în acest domeniu ( Bearner&Bruckner, 2002). Influența factorilor genetici asupra orientării sexuale a încercat să fie demonstrată prin studiile făcute asupra gemenilor homosexuali.

Într-un studiu din 1991, Bailey și Pillard au descoperit că 52% dintre gemenii monozigoți (MZ) și 22% dintre gemenii dizigoți (DZ) sunt predispuși spre homosexualitate ( Bailey&Pillard, 1991).

În 2000, Bailey, Dunne și Martin au studiat un eșantion mai mare, de 4901 gemeni din Australia, dar au raportat mai puțin de jumătate din nivelul de concordanță (Bailey, Dune&Martin, 2000). Au găsit un nivel de concordanță de aproximativ 20% între gemenii monozigoți de sex masculin și 24% între gemenii monozigoți de sex feminin.

Un studiu din 2010 a unor gemeni adulți din Suedia, mai mult de 7600 de gemeni, ( Langstrom, Rohnan, Carlstron&Lichtenstein, 2010) a constatat că un comportament homosexual a fost explicat atât de factori ereditari (cum ar fi mediul prenatal, experiență cu boli și traume, grupuri de prieteni, experiențe sexuale ), cât și de factori de mediu individuali specifici (cum ar fi mediul familial și atitudinile sociale ), deși influențele variabilelor de mediu au avut un efect mai slab, dar semnificativ. Femeile au arătat tendințe statistice non-semnificative, o influență mai slabă a efectelor ereditare, în timp ce bărbații nu au arătat niciun efect asupra mediului comun .

Gringas și Chen (2001) descriu o serie de mecanisme care pot duce la diferențe între gemeni monozigoți, cele mai relevante fiind aici chorionicitatea și amniocitatea. (Gringas&Chen, 2001). Gemeni dichorionici au mediul hormonal diferit, aceștia primind sângele matern de la placentă separat, iar acest lucru ar putea duce la niveluri diferite de masculinizare a creierului. Gemenii monoamniotici împart același mediu hormonal, dar pot suferi de "sindromul transfuziilor gemelare", în care unul dintre gemeni este "relativ umplut cu sânge și celălalt este exsanguinat ”(Rutter, 2006).

Mai multe studii au evidențiat o legatură între cromozomi și orientarea sexuală. În 1993, Dean Hamer și colegii săi au publicat rezultatele unei analize făcute pe un eșantion de 76 de frați homosexuali și pe familiile lor. (Hamer, Hu, Magnuson&Pattatucci, 1993). Hamer și colaboratorii au descoperit că bărbații homosexuali au avut unchi și veri de sex masculin gay, mai mulți pe partea maternă a familiei decât pe latura paternă. Frații homosexuali care au demonstrat acest pedigree matern au fost apoi testați pentru legături ale cromozomului X, folosind douăzeci și doi de markeri de pe cromozomul X pentru a testa alele similare .

Într-o altă descoperire, 33 dintre cele 40 de perechi de frați testați s-au dovedit a avea alele similare în regiunea distală Xq28, care a fost semnificativ mai mare decât ratele preconizate de 50%. Acest lucru a fost numit popular "gena homo", în mass-media cauzând controverse semnificative. 

În 1998, Sanders și colaboratorii săi  au raportat în studiile lor că 13% dintre unchii fraților homosexuali pe partea mamei erau gay, comparativ cu 6% pe partea paternă (Wilson&Rahman, 2005).

Bocklandt și colaboratorii (2006) au raportat că 13% din mamele cu un fiu homosexual, iar 23% dintre mamele cu doi fii homosexuali au înclinarea spre homosexualitate, comparativ cu 4% dintre mamele fără fii gay. (Bocklandt, Horvath, Vilain&Hamer, 2006). 

2.2. Factori hormonali

Teoria hormonală de sexualitate susține că, așa cum expunerea la anumiți hormoni joacă un rol în diferențierea sexului fetal, o astfel de expunere influențează și orientarea sexuală, care apare mai târziu la adult. Hormonii fetali pot fi considerați fie ca influență primară în orientarea sexuală la adult, sau pot fi considerați ca un co-factor ce interacționează cu genele și pot fi influențați de condițiile de mediu și sociale.(Wilson&Rahman, 2005).

Henley și colaboratorii au examinat posibilitatea apariției homosexualității din cauza excesului de androgeni prenatali la șobolani, prin expunerea șobolanilor masculi la testosteron pre- și postnatal, urmând observarea comportamentului lor sexual mai târziu și a preferinței în ceea ce privește alegerea partenerului. În general, au descoperit că șobolanii de sex masculin care au fost expuși la testor homosexuali pe partea mamei erau gay, comparativ cu 6% pe partea paternă (Wilson&Rahman, 2005).

Bocklandt și colaboratorii (2006) au raportat că 13% din mamele cu un fiu homosexual, iar 23% dintre mamele cu doi fii homosexuali au înclinarea spre homosexualitate, comparativ cu 4% dintre mamele fără fii gay. (Bocklandt, Horvath, Vilain&Hamer, 2006). 

2.2. Factori hormonali

Teoria hormonală de sexualitate susține că, așa cum expunerea la anumiți hormoni joacă un rol în diferențierea sexului fetal, o astfel de expunere influențează și orientarea sexuală, care apare mai târziu la adult. Hormonii fetali pot fi considerați fie ca influență primară în orientarea sexuală la adult, sau pot fi considerați ca un co-factor ce interacționează cu genele și pot fi influențați de condițiile de mediu și sociale.(Wilson&Rahman, 2005).

Henley și colaboratorii au examinat posibilitatea apariției homosexualității din cauza excesului de androgeni prenatali la șobolani, prin expunerea șobolanilor masculi la testosteron pre- și postnatal, urmând observarea comportamentului lor sexual mai târziu și a preferinței în ceea ce privește alegerea partenerului. În general, au descoperit că șobolanii de sex masculin care au fost expuși la testosteron exogen post-natal au redus comportamentul sexual la vârsta adultă și au suferit modificări în legătură cu preferința partenerului. Datele par să sugereze că un nivel ridicat de androgeni în timpul dezvoltării postnatale timpurii poate duce la schimbarea preferinței sociale din homosexuală în bisexuală. Aceleași rezultate sunt probabile să apară și la om, dar ar trebui să se examineze, de asemenea și modul în care factorii de mediu și culturali ar influența orientarea sexuală(Henley, nunez&Clemens, 2010). Hormonii fetali pot fi văzuți, fie ca influență primară a orientării sexuale a adultului , fie ca un co-factor care interacționează cu gene și / sau condițiile de mediu și sociale (Wilson&Rahman, 2005).

Un studiu de endocrinologie făcut de Garcia-Falgueras și Swaab (Garcia-Falgueras&Swaab Dick, 2010) postula că "La om, principalul mecanism responsabil de identitatea sexuală și de orientare implică un efect direct al testosteronului asupra creierului în curs de dezvoltare ”.  Mai mult, studiul lor invocă faptul că expunerea intrauterină la hormoni este în mare măsură determinantă. Schițând argumentul pe scurt, aici autorii spun că organele sexuale sunt diferențiate în primul rând și apoi creierul este diferențiat sexual, sub influența hormonilor sexuali (cum ar fi testosteronul, estrogenul și progesteronul ), a celulelor creierului în curs de dezvoltare și în prezența diferitelor gene .

După cum conturează Ellis & Cole-Harding (2001), lanțul evenimentelor stresante prenatal afectează diferențele sexuale la nivelul creierului, cauzate de eliberarea unor niveluri ridicate de hormoni de stres în sistemul sangvin în glandele suprarenale ale mamei, din care o parte substanțială traversează bariera placentară și interactionează cu producerea hormonilor sexuali temporari ai fătului, în special cu testosteronul. Au fost găsite dovezi cum că stresul prenatal alături de fumat crește probabilitatea de homosexualitate la femei, fiind mult mai periculos decât fumatul singur( Ellis, Lee; Shirley Cole-Harding, 2001).

2.3. Sistemul auditiv

Orientarea sexuală depinde de capacitatea unei persoane de a identifica un sex de altul. La om, acesta este un proces mental învățat. În literatura de specialitate, s-a sugerat că indicii de bază înnăscuți și mecanismele determină orientarea sexuală a adultului. (Salu, Y., 2011).

Acești indici și aceste mecanisme de bază procesează informațiile pe care copilul le primește din mediu.  La om, auzul este singurul simț care îndeplinește condițiile de universalitate. Ambele sisteme, atât cel vocal, cât și cel auditiv, sunt diferențiate genetic între sexe. Vocea este unul dintre cei mai robuști indici universali, fiabili, care este utilizat pentru identificarea sexului unei persoane ( McFadden, 2009).

Vocea este generată și detectată de organe controlate genetic, care sunt diferite în funcție de sex. Distincția între vocile bărbaților și ale femeilor se bazează pe diferențele între frecvențele de sunet. Acestea sunt detectate și procesate de către urechea internă și de către rețelele neuronale auditive, care proiectează aceste informații la diferite zone ale creierului.(McFadden, 2009).

Indicii de bază ai vocii umane sunt suficienți, dar nu necesari, pentru dezvoltarea orientării sexuale. Alți indici ar putea, de asemenea, juca un rol important în această problemă. De exemplu, după pubertate, apar alți indici de bază care țin de experimentarea plăcerilor sexuale. De asemenea, la copiii surzi, alte mecanisme, care sunt încă neexplorate, înlocuiesc dependența de sunet (Salu, Y. , 2011 ).

2.4. Ordinea în care a fost născută persoana

Studii recente au găsit un risc crescut de homosexualitate la bărbații ale căror mame au avut anterior mai mulți copii de sex masculin născuți la termen.  Acest efect nu este valabil în cazul în care bărbatul este stângaci ( Blanchard, Cantor, Bogaert, Breedlove&Ellis, 2006).

  Cu toate acestea, cercetările au dezvăluit că acest efect ar putea fi de origine imunologică, cauzat de o reacție imună maternă împotriva unei substanțe esențiale pentru dezvoltarea fătului de sex masculin în timpul sarcinii. Această reacție devine din ce în ce mai probabilă după fiecare perioadă de gestație de sex masculin. Acest proces, cunoscut sub numele de ”ipoteză de imunizare maternă (MIH)”, va începe atunci când celulele de la un făt de sex masculin intră în circulația mamei în timpul sarcinii sau în timp ce ea dă naștere. Aceste proteine ​​Y nu sunt recunoscute în sistemul imunitar al mamei, datorită faptului că ea este femeie, făcând-o să dezvolte anticorpi care circulă prin bariera placentară în compartimentul fetal. De aici, anticorpii masculini vor traversa bariera de sânge / creier (BBB) ​​a creierului în curs de dezvoltare a fătului, aceștia vor modifica structurile cerebrale legate de orientarea sexuală, astfel fiul expus va fi mai atras mai mult de bărbați decât de femei(Bogaert&Skorska, 2011).

Bărbații homosexuali au mai mulți frați mai mari, în medie, decât bărbații heterosexuli. Acest fenomen este cunoscut sub numele de ”efectul fratern”. A fost dezvoltată ideea conform căreia, cu cât există mai mulți frați de sex masculin mai în vârstă, cu atât este mai mare riscul ca fetusul să fie expus la un nivel ridicat de androgen. Nu există dovezi ale acestui "efect fratern" la femei. O corelație între "efectul fratern" și orientarea sexuală masculină a fost sugerat de mai multe cercetări. Ray Blanchard a identificat asocierea și o numește ” fraternal efect ” (efectul fratern). În mai multe studii, s-a observat că, cu cât un om are are mai mulți frați mai în vârstă decât el, cu atât crește posibilitatea acestuia de a avea orientări homosexuale (Blanchard, 1997).

Potrivit mai multor studii, cu fiecare frate mai mare născut, cresc cotele unui om de a avea o orientare homosexuală cu 28-48% (Blanchard, Zucker, Siegelman, Dickey&Klassen, 1998).

Nu pare să existe niciun efect asupra orientării sexuale la femei și niciun efect în legătură cu numărul de surori mai mari(Blanchard, 2001).

Bearman și Brückner (2008) susțin că studiile care au demonstrat existența unui efect de naștere fraternă au folosit probe nonrepresentative și / sau rapoarte indirecte cu privire la orientarea sexuală a fraților ".  Aceștia au derulat un studiu , concentrându-se pe gemeni de sex opus, dar nu au găsit nicio asociere " între atracția față de același sex și numărul de frați mai mari sau surori mai mari " (Bearman, Peter, Bruckner&Hannah, 2002).

În munca lui Anthony Bogaert putem regăsi implicare asupra copiilor adoptați. Acesta concluzionează susținând că efectul orientării sexuale nu este datorită creșterii cu frați mai mari, ci are de-a face cu schimbările induse în corpul mamei, atunci când este însărcinată cu un băiat care afectează și fiii ulteriori. Efectul este prezent, indiferent dacă sunt sau nu crescuți în același mediu sau de aceeași familie de care este crescut băiatul homosexual. Nu există niciun efect atunci când numărul de frați mai mari crește datorită fraților adoptați sau fraților vitregi. McConaghy (2006) nu a găsit nicio relație între puterea efectului și gradul de sentimente homosexuale, ceea ce îl conduce la concluzia că influența ordinii nașterii asupra sentimentelor homosexuale nu a fost din cauze biologice, ci din cauza unui proces social (McConaghy, Hadzi-Pavlovic, Stevens, Manicavasagar, Buhrich&Vollmer-Conna, 2006).

2.5 Mediul social

Copiii tind spre obiecte care au fost etichetate pentru genul lor, sau jucării cu care se jucau anterior alte persoane de același sex. (Hines&Melissa, 2010).

Relația dintre mediu și orientarea sexuală este un subiect de cercetare foarte dezbătut , în care încearcă să se găsească posibile influențe din mediu asupra dezvoltării orientării sexuale umane. Daryl Bem sugerează că unii copii vor prefera activități care sunt tipice celuilalt sex. Alegerea de activități în concordanță cu rolurile de gen definite social va face un copil să se simtă diferit de copiii de sex opus. Cercetătorii au sugerat că această neconformitate poate fi un rezultat al geneticii, al hormonilor prenatali, a personalității, grijii părinteșt sau a altor factori de mediu. Cercetătorii au furnizat dovezi conform cărora este vizibilă o diferență între relațiile bărbaților homosexuali și a celor heterosexuali cu părinții. Homosexualii susțin că au avut relații mai reci cu tații, care au fost mai distanți și care i-au respins și relații mai strânse cu mamele lor. Unii cercetători cred că acest lucru poate indica faptul că experiențele familiale din copilărie sunt factori importanți pentru determinarea homosexualității (Frisch&Hviid, 2006).

Din cercetarea lor, făcută pe 275 de oameni în armata din Taiwan, Shu și Lung au concluzionat că "protecția paternă și îngrijirea mamei au fost determinate a fi principalii factori de vulnerabilitate în dezvoltarea homosexualității la bărbați. " Factorii-cheie în dezvoltarea comportamentului homosexual au fost atașamentul patern, introversiunea și caracteristicile nevrotice " ( Lung&Shu, 2007).

Un studiu danez din 2006 compară persoanele care au avut o căsătorie heterosexuală cu cei care au avut o căsătorie homosexuală. Căsătoria heterosexuală a avut la bază prezența unor părinți tineri, a unor mici diferențe de vârstă între părinți, unei relații parentale stabile, a unui număr mare de frați și a unei nașteri târzii. Copiii care au avut părinți divorțați este mai puțin probabil să aibă parte de o căsătorie heterosexuală. În ceea ce îi privește pe bărbați, căsătoria homosexuală a fost asociată cu prezența unei vârste mai înaintate a mamelor, apariția divorțului în familie, lipsa implicării taților și ocuparea poziției mezinului în familie . Pentru femei, decesul mamei în adolescență, lipsa fraților sau a surorilor, lipsa fraților sau surorilor mai mari, sunt factori care au crescut probabilitatea căsătoriei de tip homosexual (Frisch&Hviid, 2006).

Teoria stresului minorității identifică calitatea mediului social ca fiind principala sursă de stres. Bazându-ne pe această teorie, ne întrebăm dacă expunerea la criticile și împotrivirea religiei de a accepta homosexualitatea, este relaționată cu homofobia internalizată prezentă la lesbiene, homosexuali și bisexuali .

Homofobia internalizată se referă la persoanele lesbiene, homosexuale sau bisexuale care internalizează atitudinile și părerile negative pe care oamenii le au despre orientarea lor sexuală. (Meyer & Dean, 1998). Homofobia internalizată a fost asociată cu prezența anxietății, depresiei, ideilor suicidale, stimei de sine scăzute, a stării de bine scăzute și a problemelor pe plan intim .

S-a constatat, de asemenea, că lesbienele, gay și bisexualii se prezintă mult mai rar la biserică decât heterosexualii .

3. Istoricul homosexualități , bisexualității și problematicii transgender

Relațiile și actele homosexuale au fost admirate, precum și condamnate, de-a lungul istoriei consemnate, depinzând de forma luată de acestea și cultura în care au fost întâlnite.

3.1 Homosexualitatea

Ca orientare sexuală, homosexualitatea se referă la "modelul sau dispoziția de a experimenta atracții sexuale, afectuoase sau romantice" către persoanele de același sex.

 Înțelegerea științifică indică faptul că orientarea sexuală nu este o alegere, ci mai degrabă un proces complex în care sunt implicați factori de natură biologică și de mediu (Frankovski, 2004).

 În ziua de astăzi unii privesc orice activitate homosexuală ca fiind "nenaturală" sau "disfuncțională”(Robinson, 2010). Prejudiciul și discriminarea homosexualilor și bisexualilor (homofobia), o trăsătură culturală asociată în special în regiunile sub influența religiilor abrahamice, a fost arătată ca provocând daune psihologice și având un efect deosebit de distructiv asupra copiilor care se identifică drept homosexuali sau bisexuali.

Termenii cei mai comuni pentru oamenii de orientare homosexuală sunt lesbiene pentru femei și gay pentru bărbați, deși termenul de gay este folosit deopotrivă pentru femei și bărbați, în general. ( Le Vay, 1996 ) . 

  De la sfârșitul secolului al XIX-lea, a început în Vest o mișcare către lărgirea orizontului, recunoașterea și legalizarea drepturilor homosexualilor. În momentul de față, această mișcare s-a globalizat și include dreptul la căsătorie și uniuni civile, adopții, angajare, participare la serviciile militare, acces egal la sănătate și introducerea unei legalizări anti-violență care să protejeze și minorii care sunt homosexuali.

De-a lungul întregii istorii a civilizației umane, aceste practici sexuale homosexuale au avut o răspândire mai mult sau mai puțin redusă, în funcție de poziția autorităților civile sau religioase vis-à-vis de acestea, mergând de la acceptare tacită până la condamnare drastică. În general, stigmatizarea acestor practici sexuale începe odată cu răspândirea religiilor abrahamice, deși în unele culturi aceasta începe chiar mai înainte. 

Din Cartea Genezei (cap. 18-20) aflăm cum Dumnezeu a distrus cele două cetăți păcătoase, Sodoma și Gomora. Doi îngeri („mesageri”) sunt poftiți de Lot să fie găzduiți la el în casă peste noapte. Bărbații Sodomei (locuitori ai Sodomei) au înconjurat casa lui Lot și i-au cerut să-i scoată afară pe mesageri, ca să „îi cunoască”. Lot se opune spunându-le că îngerii sunt oaspeții săi, oferindu-le Sodomiților pe cele două fete ale sale, virgine, dar aceștia, furioși, îl amenință că vor face „mai rău” cu el decât cu invitații lui; „atunci îngerii îi orbesc pe Sodomiți astfel încât aceștia să obosească până găsesc ușa.” (Geneza 19:4-11). Demn de precizat este faptul că pe întreg teritoriul SUA, până în 1962, sodomia, respectiv contactul sexual între persoane de același sex, era considerată un act de o gravitate excepțională, fiind pedepsită cu închisoarea pe termen lung sau muncă silnică (Canaday, 2008).

Vechiul Testament condamnă categoric orice altă formă de activitate sexuală, cu excepția contactului sexual normal dintre bărbat și femeie. Scopul primordial al contactului sexual este procreația. Orice altă formă de activitate sexuală este categoric prohibită, Vechiul Testament fiind extrem de explicit, mai ales în ceea ce privește contactul sexual anal homosexual. Leviticul precizează cu claritate: "Să nu te culci cu bărbat, ca și cu femeie; aceasta este spurcăciune."( Lev. 18, 22); ”De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire și să se omoare, că sângele lor asupra lor este” (Lev. 20, 13 ).

În Grecia antică homosexualitatea cu sclavi care se prostituau, dar și contactul sexual anal, atât cu soția, cât și cu prostituate, puteau constitui ocazional o alternativă la sexualitatea normală, în scopul limitării nașterilor, dar și pentru propria plăcere, în special la nivelul claselor de jos . Scenele pictate pe ceramica antică greacă sunt extrem de explicite. Există și o anumită simbolistică cu caracter sexual. În majoritatea cazurilor, bărbații sunt prezentați dezbrăcați, chiar și în scenele de război, posibil datorită cultului pentru un fizic armonios dezvoltat, dar și datorită cultului falic.

În societatea greacă antică nu exista diferențierea heterosexual – homosexual. Se făcea însă o diferențiere clară din punct de vedere al rolurilor în timpul contactului sexual, atât vaginal, cât și anal, respectiv între partenerul activ (insertiv) și cel pasiv (receptiv).  Rolul de partener pasiv era rezervat persoanelor de rang inferior: femei, sclavi, străini fără cetățenie.  Rolul de partener activ, insertiv era rezervat oameilor liberi, cetățeni cu drepturi depline, astfel încât contactul sexual, dintr-o chestiune privată, de intimitate, devenea o formă de asumare a puterii și virilității (Parker).

Societatea greacă antică presupunea ca absolut toți cetățenii liberi să se însoare și să întemeieze o familie, să participe la viața cetății și să apere statul în caz de război (Thornton&Bruce, 1998). În Roma antică, sodomizarea unui sclav de către un om liber era considerată o formă de asumare a puterii și virilității acestuia din urmă. Dacă un om liber accepta să fie sodomizat de către o persoană de rang inferior, adică să accepte rolul pasiv în cadrul unui contact sexual anal homosexual, se considera ca fiind un act condamnabil, acceptarea rolului de partener pasiv fiind considerată rușinoasă .

În societatea romană nu se făcea distincție pe baza preferințelor sexuale. Esențial era ca fiecare să se comporte conform rangului pe care-l avea. Stăpânul, în calitate de proprietar de sclavi, militar și cetățean liber al Romei, avea dreptul să dispună cum voia de sclavii sau sclavele sale, inclusiv din punct de vedere sexual, iar aceștia din urmă erau obligați să se supună capriciilor sale (Williams).

Partenerii legali de orice sex nu puteau fi decât prostituate sau sclavi, cărora li se rezerva rolul de partener pasiv, rolul activ în cadrul contactului sexual fiind sinonim cu virilitatea și dominația, fără a se face vreo deosebire între contactul sexual homosexual și cel heterosexual. Spre sfârșitul sec.IV, odată cu adoptarea creștinismului ca religie oficială, homosexualitatea pasivă va fi pedepsită prin ardere. În codul de legi al lui Teodosiu, este prevăzută pedeapsa cu moartea "prin sabie" pentru homosexualii pasivi .

Sub Justinian, contactele sexuale de orișice fel între parteneri de același sex, sunt categoric prohibite, iar cei angajați în astfel de practici sexuale "contra naturii", indiferent de rolul lor, activ sau pasiv, sunt pasibili de pedeapsa cu moartea (Groneberg, 2011). Se subliniază că astfel de practici sexuale ar fi cauzat mânia Domnului, explicând cel puțin parțial o serie de calamnități naturale din anii 542 și 559 DC (Brinkschrode).

În Italia, în timpul Renașterii, pe tot cuprinsul statelor papale, sodomia era considerată un delict extrem de grav, pedepsit cu moartea prin ardere pe rug. Prin sodomie se înțelegea orice practică sexuală în afară de contactul sexual normal vaginal dintre bărbat și femeie .

În restul țărilor protestante din vestul Europei, în perioada medievală, sodomia era pedepsită prin ardere pe rug , uneori precedată de mutilare. Legislația se aplica chiar mai drastic decât în regatele catolice, unde astfel de cazuri erau instrumentate de Inchiziție .

Pedeapsa capitală pentru sodomie se practica însă cu mult timp în urmă. Astfel, între 1400 – 1798, numai în Zürich, din 1494 condamnări la moarte pronunțate, 179 au fost pentru sodomie. În Olanda, numai în orașul Utrecht, în 1730, au avut loc 250-300 procese de sodomie, (în olandeză: Utrechtse sodomieprocessen), majoritatea acuzaților fiind condamnați la pedeapsa capitală (Crompton, 2003).

În Imperiul Otoman contactul sexual între doi bărbați este cu desăvârșire interzis , fără a se preciza vreo pedeapsă anume . Cu toate acestea, în societatea otomană , deși formal interzise, relațiile sexuale homosexuale erau oarecum tolerate .

Relațiile homosexuale au fost decriminalizate legal încă din 1858, cu mult înaintea statelor occidentale, societatea turcă rămânând una tradiționalistă și patriarhală, unde homosexualitatea , deși nu mai constituie un delict , încă este rău văzută de marea masă a populației. Bărbații care practică astfel de contacte sexuale sunt denumiți luti și  atât bărbații homosexuali, cât și femeile lesbiene trebuie să fie pedepsiți, fără a preciza în ce mod , dat fiind că nici Coranul nu prevede vreo pedeapsă în acest sens .

În unele țări din Asia, China în special, apoi în Taiwan, dar și în Coreea și Vietnam nu au existat niciodată legi care că condamne contactul sexual anal , între persoane de același sex sau de sex opus .

În țările care făceau parte din imperiul colonial britanic, India, Pakistan etc. s-a aplicat legislația britanică, actele de sodomie, numite ”buggery”, prin aceasta înțelegându-se contactul sexual anal homosexual și cel heterosexual , fiind pedepsite cu moartea .

În Japonia, până în perioada modernă , nu au existat legi care să reglementeze activitatea sexuală . 

3.2. Bisexualitatea

Bisexualitatea este o orientare sexuală caracterizată prin atracție estetică și sexuală pentru ambele sexe (femei și bărbați), care implică sau întreținerea de raporturi sexuale cu acestea . Astfel, există o gamă variată de forme de bisexualitate, care se situează pe o scară de la "exclusiv heterosexual" până la "exclusiv homosexual", având ca punct central o sexualitate care acoperă ambele sexe în mod egal .

Grecii antici nu au asociat relații sexuale cu etichete binare , cum o face societatea occidentală modernă . Bărbații care au avut iubiți de sex masculin nu au fost identificați ca fiind homosexuali și ar fi putut avea soții sau chiar alte iubite de sex feminin . Texte religioase antice grecești, care reflectau practicile culturale, includeau și teme bisexuale . (Hein, 2007).

Era de așteptat și acceptat din punct de vedere social pentru un om roman liber dacă vroia să facă întrețină relații sexuale cu parteneri atât de sex feminin cât și masculin , atâta timp cât el lua rolul de penetrare. Era imoral să facă sex cu soția altui bărbat născut liber, fiica sa bună de măritat, fiul său minor sau cu omul însuși.

3.3. Transgenderul

În anumite cazuri, identitatea de gen a unei persoane poate fi în contradicție cu caracteristicile sale biologice, sexuale . Acest lucru îi împinge pe oamenii aflați în situație să se îmbrace sau să se comporte diferit față de normele de gen culturale cu care restul sunt obișnuiți. Exprimarea genului în acest fel poate fi numită transgender . Cauzele transgenderului nu sunt cunoscute; a fost un subiect foarte dezbătut, dar nicio teorie psihologică nu a reușit să demonstreze existența vreunei cauze care să dea naște transgenderului. Transgender " a fost folosit pentru a descrie persoanele care au dorit să trăiască ambele sexe, fără intervenții chirurgicale de schimbare de sex (Stryker, 2004).

Până în 1992, Conferința Internațională de Lege și Politică de ocupare a forței de muncă privind transgenderii defininea trangenderii cu un termen generic expansiv, inclusiv "transsexualii, transgenderiști, ambele sexe " și toți cei care sunt in tranziție .

Definițiile actuale ale transgenderilor includ toate persoanele transsexuale, deși acest lucru a fost criticat .

4. Controverse și provocări actuale

4.1 Religia

Atitudinea de astăzi a religiilor  despre homosexualitate variază. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca văzând toate aceste relații ca un păcat. În acele societăți guvernate de interpretări fundamentaliste ale religiilor, aceste relații sunt considerate precum perversiuni și sunt ilegale .

  În unele jurisdicții, precum în  Arabia Saudită și alte țări musulmane ele sunt încă pedepsite cu moartea.

Începând cu secolul XX, mișcări de eliberare sexuală, inspirate de mișcările pentru dobândirea drepturilor civile, împreună cu publicarea de studii științifice în acest domeniu, au dus la schimbări în atitudinile sociale și în statutul legal al acestui tip de relații.

Doctrinele actuale ale unora dintre cele mai mari religii ale lumii vizualizeză în general homosexualitatea în mod negativ. Acest lucru poate varia de la descurajarea activității homosexuale, care interzice explicit practicile sexuale între persoanele de același sex între aderenți și în mod activ se opune acceptarea socială a homosexualității, la execuție. Cei mai mulți dintre cei care se opun homosexualității susțin că activitatea sexuală homosexuală este un păcat, nu o orientare sexuală. .

4.1.1. Iudaismul

În mod tradițional, iudaismul nu este de acord cu actul homosexual. Legea orală evreiască afirmă că pedeapsa cu moartea ar fi aplicabilă numai în cazul în care doi oameni au fost prinși în flagrant de sex anal, în cazul în care au existat doi martori la respectivul act, în cazul în care cei doi martori au avertizat oamenii implicați că au comis o infracțiune capitală, precum și doi bărbați , în caz de viol – au recunoscut ulterior de avertizare, dar au continuat să se implice în actul interzis oricum. De fapt, nu există o pedeapsă capitală, în ceea ce privește această lege, în istoria evreilor.

Cineva care a avut contact sexual homosexual este considerat a fi încălcat o interdicție. Dacă el se pocăiește, adică el încetează acțiunile sale care sunt interzise, ​​regretă ceea ce a făcut, își cere scuze față de Dumnezeu și face o promisiune obligatorie să nu repete aceste acțiuni, el este considerat a fi iertat de Dumnezeu. 

Iudaismul ortodox pune anumite acte de bază homosexuale, inclusiv sex anal masculin-masculin, în categoria de "să moară mai degrabă decât a călca", categoria mică a actelor din punct de vedere biblic-interzise inclusiv, de asemenea, crimă, idolatrie, adulter si incest .

Din 1985, Colegiul Rabinic Reconstucționist a recunoscut candidații homosexuali, bisexuali, și lesbienele în programele lor rabinice și cantoriale.

4.1.2 Sikhismul

Sikhismul nu are învățături specifice despre homosexualitate. Cartea sfântă sikh, Guru Granth Sahib nu menționează în mod explicit homosexualitatea. Cartea sfântă sikh, Guru Granth Sahib detaliază ceea ce se așteaptă de la toate comportamentele sikh. Aparent nu face referire cu privire la subiectul homosexualității, dar încurajează în mod frecvent viața de căsătorie. Căsătoria în Sikhism este văzută ca o uniune de suflete. În Sikhism, sufletul este văzut ca neavând un gen anume (femeie sau bărbat), iar aspectul exterior de ființe umane (bărbat, femeie) este stare temporară.

4.1.3. Credința Bahá'í

Credința Bahá'í ne învață că singura formă acceptată de exprimare sexuală este în cadrul căsătoriei și căsătoria Bahá'í este definită în textele religioase ca fiind exclusiv între un bărbat și o femeie.  Bahá'íi sunt lăsați să aplice învățăturile la discreția lor și sunt descurajați de la evidențierea homosexualitatii, față de alte greșeli, cum ar fi consumul de alcool, sau promiscuitatea heterosexuală.

Persoanele care sunt în mod deschis homosexuale nu sunt împiedicate să intre în religie și sunt primiți în viața comunității.  Cu toate acestea, cineva implicat într-o căsătorie între persoane de același sex vor fi împiedicați să se înregistreze ca un Baha'i și să adere la comunitate.

Există, de asemenea, recunoașterea faptului că a deveni un Bahá'í nu este condiționată de respectarea strictă și completă ale tututror standardelor și legilor Bahá'í. Ca regulă generală, Adunările spirituale nu se implică în viața privată a credincioșilor, cu excepția cazului în care acțiunile lor sunt considerate a fi cauza unui rău pentru comunitate. O persoană poate fi supusă sancțiunilor administrative în cazul în care acțiunile lor sunt decise de către o Adunare Spirituală a fi dăunătoare pentru imaginea Credinței Bahá'í. 

4.1.4 Buddhismul

Relația dintre budism și orientare sexuală variază în funcție de tradiție și de profesor. Potrivit unor cercetători, budismul timpuriu nu pare să fi pus nici un stigmat special pe relațiile homosexuale, deoarece subiectul nu a fost menționat (Coleman, 2002 ).

Ca rezultat, budismul de vest este de multe ori destul de prietenos cu homosexualii, mai ales începând cu anii 1990. Spre deosebire de budismul din Asia, budismul modern, în lumea occidentală este de obicei asociat cu o preocupare pentru egalitatea socială ( Coleman, 2002).

4.1.5. Hinduismul

Viziunile hinduse pe problema homosexualitășii și, în general, LGBT (lesbiene, homosexuali, bisexuali, transgender) sunt diverse. Homosexualitatea este considerată ca fiind una dintre posibilele expresii ale dorinței umane. Deși unele texte Dharmic- hinduse conțin texte împotriva homosexualității, un număr de povești mitice hinduse au descris o experiență homosexuală la fel de naturală și aducătoare de satisfacții.

4.1.6. Catolicismul

Homosexualitatea este considerată în Biserica Catolică sub două aspecte distincte. Homosexualitatea, ca o orientare este considerată o "tulburare de obiectiv", deoarece e văzută ca "ordonată spre un rău moral intrinsec", dar nu la fel de păcătoasă.

Homosexualitatea, ca activitate sexuală este văzută ca o "tulburare morală" iar "actele homosexuale" ca fiind "contrare legii naturale. Biserica Catolică crede că o căsătorie poate fi doar între un bărbat și o femeie (Ioan Hardon, Modern dicționar catolic) și se opune introducerii căsătoriei între persoanele de același sex ( Pentin, 2014 ).

Învățătura catolică condamnă actele homosexuale ca fiind grav imorale, în timp ce persoanele homosexuale "trebuie să fie acceptate cu respect, compasiune, și sensibilitate" și "orice semn de discriminare nedreaptă în privința lor ar trebui să fie evitate", în conformitate cu zicala tradițională: " Iubeste păcătosul, urăște păcatul."

4.1.7. Creștinismul

În cadrul creștinismului există o varietate de opinii cu privire la problemele de orientare sexuală și homosexualitate. Cele mai multe confesiuni creștine variază, de la a condamna actul homosexual ca fiind păcătos, până la acceptarea lui din punct de vedere moral.

Cei mai mulți membri americani ai creștinilor de dreapta consideră actele homosexuale ca păcătoase și cred că nu ar trebui să fie acceptate de către societate. Ei tind să interpreteze versete biblice cu privire la actele homosexuale în sensul convingerii că familia heterosexuală a fost creată de Dumnezeu și că relațiile homosexuale contrazic planul lui Dumnezeu pentru căsătorie și încalcă voința sa (Campbell, 2011).

4.2 Legislația

În Bulgaria, relațiile sexuale între oameni de același sex au fost legalizate în 1951, în Ungaria și Cehoslovacia în 1961.

În Anglia și Țara Galilor  relațiile homosexuale au fost legalizate în 1967, pentru bărbați peste 21 de ani. 

Scoția a urmat in 1980 și Irlanda de Nord  în 1982. Vârsta legală a fost scăzută în 1994 de la 21 la 18 și, din nou în 2000, la 16 în Marea Britanie.

 În China nu există nici o lege impotriva relațiilor homosexuale, dar participanții la astfel de practici sunt deseori condamnați ca "derbedei", fapt ce poate duce la pușcărie și la "re-educare." Homosexualitatea non-comerciala a fost legalizată în China din 1997, atunci când codul penal național a fost revizuit și a fost scoasă de la Ministerul Sănătății din lista de boli mintale în anul 2001.

În Japonia nu există legi împotriva acestor relații, în timp ce în Iran și Nigeria, homosexualii sunt pedepsiți cu moartea.

5 . Identitatea de gen și rolul de gen- clarificări conceptuale

Potrivit Asociației Psihologilor Americani (2011), genul se referă la atitudinile, sentimentele și comportamentele pe care le asociază o anumită cultură cu sexul biologic al persoanei. Comportamentul care este compatibil cu aceste expectanțe se numește gen-normativ (gender normative) în vreme ce comportamentele care nu răspund acestor expectanțe constituie paleta largă a non-conformității de gen. Identitatea de gen se referă la sentimentul pe care îl are persoana, ca fiind femeie, bărbat sau transgender.

5.1 Identitatea de gen

Identitatea de gen este punctul de vedere particular al unei persoane și privește experiența sa subiectivă. Aceasta este în general descrisă ca fiind sentimentul privat al cuiva de a fi bărbat sau femeie, constând în acceptarea sa ca membru într-o categorie de persoane: bărbat sau femeie (Neil, Carlson & Donald Heth, 2010 ).

Identitatea de gen se formează de la vârsta de trei ani și este foarte greu de schimbat după aceea. Procesul de formare se încheie de obicei între patru și șase ani.

Identitatea de gen este influențată de către ceilalți, de interacțiunile sociale, de interesele personale ale copilului. Înțelegerea genului poate fi divizată în patru părți: 1) înțelegerea conceptului de gen, 2) învățarea standardelor rolului de gen și a stereotipurilor, 3) identificarea cu părinții, 4) formarea preferințelor de gen.

Studiile sugerează faptul că identitatea de gen la copii se dezvoltă în trei stadii distincte: copiii mici și preșcolarii învață caracteristicile definitorii, aspectele socializate de gen, al doilea stadiu, în jurul vârstei de 5-7 ani este consolidarea, în care identitatea devine rigidă, iar după acest „apogeu al rigidității „ fluiditatea revine și rolurile de gen definite social se relaxează într-un fel( Martin, Ruble, 2004 ). Factorii care influențează identitatea de gen includ idei privind rolurile de gen transmise de familie, autorități, mass-media și alte persoane influente din viața unui copil.

Un alt factor care are un rol semnificativ în procesul identității de gen este limba. Astfel, în procesul învățării unei limbi, copiii învață să separe caracteristicile masculine și feminine și își adaptează inconștient comportamentul la aceste roluri predeterminate. Copiii sunt adesea formați și modelați de către oamenii din jur, pe care aceștia încearcă să-i imite și să-i urmeze.

Identitatea de gen a unei persoane este, de asemenea, influențată de teoria învățării sociale, care susține că dezvoltarea identității de gen a copiilor se produce prin observarea și imitarea comportamentelor legate de gen, urmată de recompensa sau pedeapsa pentru un anume comportament ( Myers & David, 2008).

În anii 1950 și 1960, psihologii au început să studieze dezvoltarea identității de gen la copii, cu scopul de a înțelege originile homosexualității (care era văzută ca o tulburare psihică în acea vreme).

Unele cercetări sugerează că dezvoltarea identității de gen este legată de influențele genetice sau hormonale. Teoria biochimică a identității de gen sugerează că noi dobândim identitățile de gen prin intermediul factorilor hormonali și genetici și nu prin cei sociali. În articolul Lyndei Birke, intitulat „ În căutarea diferenței, studii științifice ale femeilor și bărbaților„ se stipulează faptul că hormonul care determină sexul este produs în stadiul timpuriu al dezvoltării fătului. Ovarele produc hormoni, iar testiculele produc un nivel mai ridicat de hormoni decât ovarele (androgeni). Aceeași teorie o regăsim și în alte studii:” Dacă nivelul de androgen este ridicat, atunci se va dezvolta un penis și scrotul; dacă acesta este scăzut, atunci se vor dezvolta labiile și clitorisul „ ( Birke, Lynda ).

În articolul Lyndei Birke intitulat „În căutarea diferenței, studii științifice ale femeilor și bărbaților” se afirmă că secrețiile hormonale și creierul uman au o influență reciprocă. În timpul stadiului timpuriu al dezvoltării fetale, hormonii specifici pătrund în creier și afectează funcționarea hipotalamusului. Influența timpurie asupra creierului determină frecvența diferită a secreției ulterioare de hormoni în viața femeii sau a bărbatului. „Evident, hormonii sexuali feminini urmează un ciclu lunar”, în timp ce „hormonii sexuali masculini nu urmează un astfel de ciclu.” Aceste influențe reciproce între hormoni și creier ilustrează perfect impactul hormonal asupra identității de gen.

Pe lângă influențele hormonale asupra identității de gen, genele joacă un rol semnificativ. O genă este „o regiune în care se localizează secvențe genomice corespunzând unei unități moștenite găsite pe cromozomii umani.” ( Pearson & Helen ). În cazul ființelor umane, mii de gene sunt moștenite de la părinți și grupate în 23 de perechi de cromozomi. Una dintre perechi este perechea cromozomilor sexuali.

Identitatea de gen are, de asemenea, o puternică legătură cu factorii de mediu și cu cei sociali. Astfel de factori includ atitudinea părinților și mediul cultural în care este crescut copilul. Părinții și opiniile lor despre sexualitate și gen vor avea o mare influență asupra comportamentului copiilor, a intereselor și identității lor. Copiii învață prin observație și reproducere și vor repeta comportamentele și acțiunile pe care le observă la adulții din viața lor.

Mediul în care copilul este crescut cu privire la gen este creat înainte ca acesta să se nască. Tehnologia modernă, precum ultrasunetele, permit părinților să determine sexul biologic al copiilor înainte de a se naște și să se pregătească pentru primirea copilului. Astfel, un copil va sosi pe lume, având un nume specific pregătit, jocuri, haine și chiar ambiții specifice din partea părinților în ceea ce privește viitorul său.( Ghosh & Shuvo, 2012). Când sexul copilului este determinat, majoritatea copiilor sunt crescuți ca bărbați sau femei, cu rolurile sociale specifice bazate pe credințele părinților.

Mulți părinți invocă aspectele biologice pentru a explica tendințele de gen ale copiilor lor, deși, în realitate, copiii se vor comporta în așa fel încât să primească un răspuns pozitiv din partea părinților și își vor schimba comportamentul în funcție de răspunsurilor negative. Cercetările lui Kane au evidențiat că „eforturile părinților de a menține limitele pentru fii reprezintă un obstacol crucial, limitâd opțiunile băieților, separând băieții de fete, devalorizând activitățile marcante ca fiind feminine și susținând inegalitatea de gen și heteronormativitatea.

5.2 Rolul de gen

Rolurile de gen sunt normele sociale și de comportament care sunt considerate adecvate de o anumită societate pentru un bărbat sau o femeie în relația interpersonală socială.

Există o dezbatere în curs de desfășurare ce ridică problema care diferențe de gen în comportament și personalitate sunt datorate personalității înnăscute a persoanei și care se datorează factorilor culturali și sociali, sau în ce măsură diferențele de gen se datorează diferențelor biologice și fiziologice.

Expresia genului se referă la manifestarea externă a identității de gen a persoanei, prin masculinitate, feminitate sau comportament, haine, coafură sau caracteristicile corpului.

De la naștere, copiii învață stereotipuri de gen și roluri de la părinții lor și din mediul înconjurător. S-a dezvoltat ideea că băieții învață să manipuleze mediul lor social și fizic prin forță fizică sau alte abilități, în timp ce fetele învață să se prezinte ca niște obiecte care trebuie privite ( Fenstermaker, Sarah, 2002).

 Talcot Parson a dezvoltat un model de familie nucleară în 1955, care la acea vreme era structura familială prevalentă. Acesta a comparat o perspectivă strict tradițională a rolurilor de gen (din perspectiva erei industriale americane) cu o perspectivă mai liberală. Modelul Parsons a fost folosit pentru a ilustra pozițiile extreme ale rolurilor de gen. Modelul A descrie separarea totală a rolurilor femeilor și cele ale bărbaților, în timp ce modelul B descrie dizolvarea completă a rolurilor de gen.

Geert Hofstede este cercetător și psiholog social care s-a dedicat studiului cultural. Acesta vede cultura ca și „modele largi de gândire, simțire și acțiune” într-o societate. În opinia lui Hofstede:” Culturile masculine se așteaptă ca aceștia să fie asertivi, ambițioși și competitivi, să se lupte pentru succesul material și să respecte ceea ce este mare, puternic și rapid. Culturile masculine așteaptă ca femeile să servească și să îngrijească de calitatea non-materială a vieții, de copii și de ceea ce este mai slab.De cealaltă parte, culturile feminine definesc rolurile sociale ca fiind suprapuse. Bărbații pot să nu fie ambițioși sau competitivi, dar pot opta pentru alte calități ale vieții în afară de succesul material; bărbații pot respecta ceea ce este mic, slab și lent, tandru și să se preocupe de calitatea vieții ( Hofstede, 2001).

Potrivit unui studiu al lui Jean Lipman-Blumen, femeile care au crescut urmând rolurile de gen tradiționale din copilărie nu au dorit să urmeze o educație superioară; femeile care au fost crescute cu conceptul că bărbații și femeile sunt egali au vrut să aibă o educație superioară. Aceste rezultate arată că rolurile de gen pot influența stereotipurile despre gen ( Lipman-Blumen, 1972 ).

Teoria feministă definește genul ca un concept social care include ideologii ce guvernează aspectele feminine/masculine, acțiunile și comportamentele. Un exemplu de roluri de gen ar fi că bărbații sunt educați să fie susținătorii familiei și ocupanți ai sferelor publice, în timp ce datoria unei femei este să fie gospodină, să aibă grjă de copii și de soț, și să se ocupe de sfera privată.

În comparație cu fetele adolescente, băieții adolescenți trec printr- o presiune mai mare pentru a adera la normele de gen (Thorne, 1986). Una din cauzele care stă la baza comportamentelor problematice a multor băieți adolescenți este aderarea lor la ideologia masculinității tradiționale (Pleck, Sonenstein, & Ku, 1993).

Într-adevăr, băieții adolescenți care susțin noțiunile tradiționale de masculinitate sunt mai susceptibili de a fi suspendați de la școală, de a consuma băuturi alcoolice, de a consuma droguri, de a fi ridicați de către poliție și să fie activi sexual (Pleck et al, 1993).

Paradigma tensiunii rolului de gen se bazează pe o conceptualizare social construcționistă a genului și admite cerințele sociale cu privire la indivizii care adoptă roluri de sex adecvat genului. Din acest punct de vedere, așteptările culturale și comportamentele sexuale adecvate influențează părinții, profesorii și colegii, care, ulterior , îndrumă copilul spre ideologiile predominante de gen. Rolurile de gen sunt privite nu ca trăsături psihologice interioare, ci, mai degrabă, ca rezultat al normelor definite cultural.

Pleck (1981) a identificat trei forme de tensiuni ce țin de rolul de gen al sexului masculin: tensiunea discrepanței, tensiunea disfuncțională și tensiunea traumei. Tensiunea ce ține de discrepanță apare atunci când așteptările de rol de gen sunt încălcate; băiatul nu reușește să se comporte în conformitate cu un ideal internalizat de ceea ce înseamnă să fii un bărbat. Băieții care simt că nu sunt într-o stare fizică bună sau care nu excelează în sporturi pot resimți această tensiune a discrepanței. Tensiunea disfuncției se aplică celor care sunt în conformitate cu rolul de gen al sexului masculin. Multe comportamente masculine normative, cum ar fi agresiunea și comprimarea emoțională, sunt dăunătoare din punct de vedere psihologic și promovează un comportament nesănătos. Ca atare, poate provoca trensiune psihologică (Good et al, 1995;. Heppner, 1995). Tensiunea traumei descrie experiența anumitor grupuri de oameni ale căror baze de gen au fost impuse deosebit de aspru. Astfel de grupuri includ sportivii profesioniști, veterani de război, supraviețuitorii abuzurilor asupra copiilor, oamenii de culoare și bărbații homosexuali și bisexuali .

În timp ce fetele, de multe ori învață să dezvolte noțiunile de feminitate, prin conexiune, băieții adolescenți sunt așteptati să se lupte singuri cu noțiuni idealizate de masculinitate . 

Conflictul rolului de gen este format din patru factori componenți, definiți după cum urmează (O'Neil et al, 1995.): succes , putere și concurență (SPC) și se referă la grijile specifice masculine în ceea ce privește realizarea lor personală, obținerea de autoritate asupra altora și lupta împotriva altora sau compararea de sine pentru alții pentru a stabili superioritatea. Al patrulea factor, afectivitatea restrictivă (RE) cuprinde anxietatea și frica din jurul expresiei emoționale.

În studii anterioare s-a găsit o corelație între conflictul rolului de gen și stima de sine scazută, anxietate, depresie, sentiment de nemulțumire de sine, agresiune sexuală și ostilitate față de femei și atitudini negative față de homosexuali, în rândul bărbaților mai in vârstă.

Un alt studiu de Watts și Borders (2005) a constatat că conflictul rolului de gen a dus la scăderea afecțiunii inter- masculine, limitarea afectivității și o creștere a conflictelor între prieteni / colegi / membrii familiei în rândul adolescenților. Acești cercetători au remarcat faptul că conflictul rolului de gen în culturile occidentale poate însemna respingerea cuiva efeminat sau "homosexual" și ei sugerează că această atitudine homofobă poate afecta negativ adolescenții.

Modelul de reziliență, discutat în profunzime de către Richardson (2002), încorporează efectele potențiale ale conflictului rolului de gen. Această forță, conform lui Richardson, este capacitatea de adaptare, care este compusă din trei valuri: în primul rând , identificarea calităților rezistenței; în al doilea rând, o înțelegere a procesului de atingere acestor însușiri pozitive , care explică modul în care calitățile se pierd și se refac; și, în ultimul rând, rezistența înnăscută, în care identificăm motivația pentru rezistență folosindu-ne de caracteristicile personale și dorința de de auto-actualizare.

O trecere în revistă a literaturii de specialitate privind rolul atitudinilor de gen și a sistemelor de familie, în general, a sugerat că, în timp ce unele familii pot fi caracterizate prin congruență în atitudinile dintre membrii familiei (de exemplu, toți membrii sunt tradiționali sau toate sunt egalitare ), alte familii pot fi caracterizate prin incongruență (de exemplu, unii membri sunt tradiționali și uniiele sunt egalitari).

Întreaga copilărie, adolescență și tinerețea construiesc scheme despre rolurile și comportamentele adecvate ale genului ( Martin & Ruble, 2004 ). Prin procesele cognitive de identificare și clasificare, tinerii integrează continuu idei noi cu privire la gen în schemele lor. Aceste procese se bazează pe contexte unice de învățare în care tinerii se dezvoltă, inclusiv în contexte de familie și non-familie.

6. Tipul de familie și identitatea de gen

 În mod specific, părinții comunică direct convingerile lor despre sex prin furnizarea de instruire, îndrumare și formare a copiilor lor (Eccles, 1994 ). Ei consolidează, de asemenea comportamente prin încurajarea implicării copiilor în activități stereotipe de gen (Lytton & Romney, 1991).

Biblarz și Stacey (2010) au realizat un review controversat al literaturii de specialitate, potrivit căruia famiile de lesbiene ar fi mai benefice pentru dezvoltarea copiilor, în comparație cu familiile de părinți heterosexuali. Unul dintre mecanismele explicative ar ține de calitatea relației dintre părinți, familiile de lesbiene bucurându-se, în viziunea autorilor, de mai multă egalitate, compatibilitate și satisfacție sexuală față de partenerii heterosexuali. De asemenea, familiile alcătuite din două mame ar impune o disciplină mai puțin strictă copiilor, le-ar respecta mai mult autonomia, ar petrece mai mult timp jucându-se cu copiii și ar fi mai deschise față de acceptarea diversității în identitatea de gen sau în orientarea sexuală.

Autoarele acordă atenție și temei care ne interesează- diferențele dintre familiile homosexuale și cele heterosexuale, din punctul de vedere al preferințelor legate de gen și a comportamentelor sexuale ale copiilor. Astfel, se pare că există diferențe între fetele crescute în familii de lesbiene și cele crescute în familii heterosexuale, din punctul de vedere al modului în care se raportează la rolurile tradiționale feminine; de exemplu, în privința opțiunilor vocaționale, datele sugerează că fetele crescute în familii de lesbiene au o tendință mai crecută de a opta pentru ocupații care sunt în mod tradițional rezervate băieților (de ex, avocat, astronaut etc.), în comparație cu fetele crescute în familii heterosexuale, care optează semnificativ mai puțin pentru astfel de ocupații. De asemenea, datele indică existența unei interacțiuni între tipul de familie și sexul copiilor, în sensul că efectul tipului de familie asupra băieților este puțin mai nuanțat. Astfel, atunci când vine vorba despre anumite variabile, cum ar fi agresivitatea sau preferințele pentru joc, se observă diferențe între băieții crescuți în familiile de lesbiene și cei crescuți de o mamă singură; pe de altă parte, tipul de familie nu are un efect asupra opțiunilor profesionale ale băieților și nici asupra preferințelor lor vestimentare. În același timp, nu se constată existența unui efect asupra dorinței copiilor de a aparține unui alt sex.

Conform lui Golombok (2000), Stacey și Biblarz (2001), cel mai frecvent menționat argument împotriva femeilor lesbiene care cresc copii este faptul că, creșterea într-o casă cu două mame (lesbiene) va afecta ajustarea psiho-socială pentru copii. Un alt argument este faptul că creșterea cu două mame va influența negativ identitatea de gen a copiilor (conceptul unei persoane de el sau ea ca masculin și feminin), comportamentul rolului de gen (comportamente și atitudini considerate adecvate pentru masculi sau femele în societățile occidentale), și orientare sexuală (atracția sexuală a unei persoane față de o alta persoană sau de același sex) (Golombok, 2000).

Unele studii au arătat că tinerii adulți care au crescut într-o familie de lesbiene au mai multe șanse de a lua în considerare relațiile homosexuale, sau au fost implicați mai frecvent într-o relație cu o persoană de același sex, decât tinerii crescuți în familii heterosexuale (Golombok și Tasker, 1996). 

Cercetătorii care au studiat identitatea de gen a copiilor provenind din familii de lesbiene au evaluat trăsăturile de personalitate, aspirațiile profesionale sau preferințele pentru diferite activitățiale acestora. MacCallum și Golombok (2004), de exemplu, au constatat că băieții crescuți în familii de lesbiene sau în familii cu mamă singură au prezentat trăsaturi de personalitate mai feminine decât băieții crescuți în familii heterosexuale. Studii axate pe aspirațiile copiilor, ocupațiile și activitățile lor preferate, în mod tradițional masculine sau feminine au arătat, de asemenea, rezultate contradictorii. Green et al.(1986), de exemplu, a constatat că fetele (dar nu și băieții) în familiile de lesbiene au o preferință puternică pentru ocupații non-tradiționale sau activități non – tradiționale, față de fetele crescute în familiile heterosexuale .

O meta-analiză efectuată de către Tenenbaum și Leaper (2002) a arătat că părinții nu au un impact asupra gândirii legate de gen a copiilor lor.

Părinții care dețin atitudini tradiționale puternice față de femei si stereotipuri de gen puternice sunt mult mai susceptibili de a avea copii care dețin convingeri tradiționale puternice (Lippa 2002). Cercetările recente au arătat că atitudinile mamelor lesbiene față de comportamentul rolului de gen al copiilor lor sunt mai liberale decît atitudinile părinților heterosexuali (Fulcher et al. 2008). Dacă mamele lesbiene sunt mai puțin stereotipe, decât mamele heterosexuale, atunci ar putea fi de așteptat și să ofere un mediu care nu este stereotip (Stacey și Biblarz 2001).

Din perspectiva teoriei cognitive de dezvoltare, rolul părinților în identitatea de gen a unui copil este, de asemenea minoră. Conform acestei teorii, schemele de gen (cunoștințe și convingeri de gen în mediul social mai larg ), joacă un rol important în dezvoltarea genului și copiii au un rol activ în achiziționarea acestor scheme de gen (Martin, 2000 ). Copiii adună informații despre gen din mediul lor social, mai ales de la colegii lor, și construiesc în mod activ pentru ei înșiși, pe baza acestor informații, ceea ce înseamnă să fii un băiat sau o fată (Martin et al. 2004).

Fulcher și colaboratorii săi ( 2008 ) au constatat că mamele lesbiene au atitudini mai liberale decât părinții heterosexuali față de comportamentele legate de gen în rândul copiilor. Indiferent de tipul familial, s- a constatat că în cazul în care părinții dețin atitudini mai liberale față de comportamentele legate de gen, copiii lor dețin atitudini mai flexibile . Acest lucru ar putea explica constatarea lui Golombock că acei copiii din familii de lesbiene simt presiune mai mică pentru pentru a se conforma stereotipurilor de gen.

Studii anterioare au arătat că părinții homosexuali sunt mai sensibili la problemele legate de sexualitatea copiilor lor: mamele lesbiene se simt mult mai confortabil discutând sexualitatea cu copiii lor și adolescenți proveniți din familii de lesbiene comunică sentimentele lor mai deschis cu mamele lor, decît cei proveniți din familii heterosexuale (Golombok, 2000).

Nu s-au găsit diferențe la nivel global între copiii crescuți în familii de lesbiene, comparativ cu copiii crescuți în familii heterosexuale. 

Un factor care ar putea explica relația apropiată părinte-copil în familiile conduse de părinți homosexuali poate fi faptul că, în încercarea de a proteja copiii de orice homonegativitate, părinții exprimă o mai mare căldură (Golombok & Tasker, in press).

Părinții din famiilie lesbiene și familiile conduse de homosexuali depășesc multe obstacole pentru a putea fi părinți: depășirea diferitelor grade de prejudecăți și discriminări, luarea deciziilor potențial dificile despre care vor avea legături biogenetice cu fiecare copil etc. Acest factor motivațional, de asemenea, se aplică pentru cuplurile heterosexuale care pot de avea un copil doar prin înseminare (DI). Problemele pe care aceste familii le întâmpină , demonstrează cât de mult sunt implicate emoțional aceste cupluri, în general, comparativ cu cuplurile heterosexuale cu copii concepuți în mod natural (Golombok et al., 2004).

Mamele lesbiene din studiul lui Tasker și Golombok s-au dovedit a fi mai implicate în îngrijirea de zi cu zi a copilului, decât au fost părinții din familii heterosexuale. Se pare că percepțiile copiilor privind calitatea relațiilor părinte-copil nu sunt influențate de diferențele de gen parentale în nivelurile de implicare a părinților.

Biblarz și Stacey (2010) notau de asemenea, unele variabilități a rezultatelor în acest domeniu, dar accentul lor pe diferențe le determină să sugereze că'' lipsa tatălui ar putea elimina presiunea spre conformitate pe care părinții heterosexuali o impun în special fiilor lor" . Fulcher, Sutfin și Patterson (2008) au concluzionat că atitudinii parentale și comportamente (de exemplu, transmițând mai multe atitudini liberale despre gen și prezintă o divizie mai egalitară a muncii la domiciliu), ar putea avea o influență mai mare decât orientarea sexuală părinților în sine.

Chan, Raboy și Patterson (2002) au constatat că copiii concepuți prin înseminare artificială, atât pentru mame lesbiene, cât și pentru mame heterosexuale nu au fost izolați de contactul cu oamenii. Aceștia nu aufostizolați de restul familiei și nici nu au avut parte de comportamente speciale.

În studiu lui Goldberg și Allen, cele mai multe cupluri lesbiene includ bărbați în viața copiilor lor în diverse moduri noi ; de multe ori bărbații sunt numiți ca persoane de contact de sex masculin adecvați, inclusiv frații femeilor, prieteni de sex masculin heterosexuali și donatorii de spermă.

Goldberg și Allen (2007) au constatat că unele mame lesbiene și-au schimbat punctul de vedere cu privire la necesitatea implicării unei persoane de sex masculin după nașterea copilului lor, din cauza percepțiilor lor cu privire la necesitățile și interesele copilului lor în curs de dezvoltare.

7. Relevanța rolului de gen pentru adaptarea persoanei

Conflictul rolului de gen poate avea efecte mari și de durată asupra adolescenților și adulților în curs de dezvoltare, în ceea ce privește identitatea de gen.

Cercetarea în domeniul psihologiei dezvoltării sugerează că perioada cuprinsă între copilăria târzie și începutul adolescenței este un moment în care apar diferențe, inegalități în întreaga rasă. Astfel, sexul, statutul socio-economic (SES) și excesul de greutate au o influență profundă asupra bunăstarii psihologice .

O zonă în curs de dezvoltare și de interes special pentru bunăstarea psihologică este problema sexualității persoanelor de același sex sau, altfel spus ,statutul de minoritate sexuală (SM) . Statutul majoritar îl consitituie atracția heterosexuală sau atracție față de sexul opus , iar statutul de minoritate se referă la cei care sunt atrași de același sex, fie în combinație cu o atracție față de sexul opus.  În medie, raportul SM indică niveluri ceva mai mici de bunăstare psihologică decât cele ale majorității sexuale (Cochran, Sullivan, & Mays, 2003 ).

Rapoartele retrospective indică faptul că persoanele SM își amintesc ca fiind tratate în mod diferit de ceilalți, de multe ori chiar la vârste fragede ( 8 ani ), poate chiar înainte de a se dezvolta sau a fi conștienți de atracția lor față de persoanele de același sex (Zucker, Wild, Bradley, & Lowry, 1993). Ei își amintesc faptul că se simțeau diferiți față de colegii lor, și de multe ori, a te simți diferit are o valență negativă asupra persoanei (Savin-Williams, 2005;).

Rapoartele retrospective , de asemenea , indică faptul că în jurul vârstei de 10 sau 11 ani , mai multe persoane SM își amintesc prima lor conștientizare a atracției față de persoane de același sex ( Friedman, Marshal, Stall, Cheong, & Wright, 2008).

Complicând și mai mult lucrurile este posibilitatea ca creșterea gradului de conștientizare a statutului cuiva cu SM în timpul adolescenței va fi însoțită de o izolare socială, precum și de victimizare și stigmatizare. Atât în ​​școală cât și acasă, mulți adolescenți SM reclamă că se simt invizibili (Garafalo, Wolf, Kessel, Palfrey, & Durant, 1998) și le e dificil să găsească alți adulți SM sau alți colegi SM cu care să socializeze.  Dincolo de sentimentul și de nivelul de invizibilitate, adolescenții SM se confruntă cu o cantitate disproporționată de hărțuire din partea persoanelor de aceeași vârstă intimidare și agresiune de la colegii lor non-minoritari (Herek & Sims, 2007).

Cercetarea transversală a identificat trei factori care moderează relația dintre statutul de SM și bunăstarea psihologică: (1) identificare sau orientare sexuală; (2), vârsta primei conștientizări / divulgări a orientării sexuale și (3) statutul de gen. Cercetătorii au descoperit că printre cei care se identifică drept homosexuali sau bisexuali, acceptarea identității sexuale este legată pozitiv de sănătatea mintală (Rosario, Hunter, Maguen, Gwadz, & Smith, 2001 ). Există riscuri asociate cu dezvăluirea orientarii sexuale a altora, cum ar fi victimizare crescută, întreruperea relațiilor personale apropiate și dezaprobarea sporită a celorlalți (McDonald, 2008).

Friedman și colaboratorii (2008) au constatat că, în raport cu cei care au fost mai întâi conștienți de atracția lor față de persoanele cu același sex la o vârstă mai înaintată (adolescență) , cei care au fost pentru prima dată conștienți, la o vârstă mai fragedă (copilăria mijlocie) au raportat mai mici bunăstări fizice psihologice și de sănătate în timpul maturității. Mai precis, rezultatele sugerează faptul că: (1) apariția relației negative dintre statutul de SM și bunăstarea psihologică este mai probabil să apară în adolescența timpurie și (2) calea sau traiectoria exactă pe care o urmează în adolescență este mai mult o funcție a calendarului de conștientizare de atracție față de persoanele cu același sex, decât o funcție de orientare sexuală reală (ca a declarat in timpul maturitatii timpurie).

Teoria și cercetarea sugerează că agresorii anti-homosexualității sunt motivați de rolul de gen ,aceștia susținând credințele tradiționale cu privire la rolul sexului masculin. Aceste convingeri reflectă aderarea la o varietate de norme distincte, inclusiv: (a) statusul, care reflectă convingerea că oamenii trebuie să câștige respectul celorlalți, (b) rezistența, care reflectă convingerea că oamenii sunt duri din punct de vedere fizic și înclinați să fie agresivi , și (c) antifemininitatea, care reflectă convingerea că oamenii ar trebui să evite activități tipic feminine (Thompson & Pleck, 1986).  Într-un studiu de aproape 500 de tineri adulți, Franklin (2000) a constatat că o proporție substanțială de atacatori anti-homosexuali percep acțiunile lor ca fiind normale, aceștia crezând că aplică normelor de gen (Whitley, 2001).

Cercetările indică faptul că atitudinile bărbaților heterosexuali față de bărbații homosexuali sunt , în general , mai negative decât atitudinea lor față de lesbiene ( Lim, 2002). O interpretare a acestei constatări în literatura de specialitate este că homosexualitatea reprezintă o amenințare pentru masculinitatea bărbaților heterosexuali.

Parrott (2008) a declarat că oamenii care se confruntă cu stresul asociat amenințărilor la adresa identității lor masculine ar putea fi expuși la riscul de a se angaja în agresiune față de minoritățile sexuale (Eisler & Skidmore, 1987).

Presiunile de socializare care facilitează aderarea la rolurile tradiționale de gen provoacă niveluri mai ridicate de prejudecată, furie și agresiune față de minoritățile sexuale ( Kite & Whitney, 1996 ). Aceste efecte sunt considerate a fi pronunțate mai ales în randul tinerilor heterosexuali, din cauza că normele de gen sunt mult mai rigide și prescrise pentru bărbați decât pentru femei.

Ca atare, componenta cea mai critică în identitatea masculină a unui bărbat în curs de dezvoltare este, fără îndoială , "a nu fi precum femeile" ( Kimmel, 1997 ).

Studii bazate pe eșantioane reprezentative la nivel național de cupluri din SUA a constatat că soții dețin mai multe atitudini ale rolurilor de gen tradiționale decât soțiile lor ( Bolzendahl & Myers, 2004 ).

CADRUL METODOLOGIC

Motivația alegerii temei

Familia și relațiile familiale reprezintă principalul izvor al vieții afective a omului și cadrul în care se va produce dezvoltarea personală și evoluția acestuia. În literatura de specialitate există mai multe tipologii de familii, în funcție de numărul părinților, al copiilor și, mai recent, după orientarea sexuală a celor doi parteneri .

Indiferent de teoriile explicative privind homosexualitatea, fenomenul este răspândit, relevant prin însăși complexitatea sa și determină o abordare cât mai rațională pentru a înțelege, explica, accepta și integra social minoritatea homosexuală . Societatea umană, indiferent de poziția ei geografică în lume, nu poate să-și permită pedepsirea membrilor ei datorită unei diferențe de orientare sexuală apărute în sânul grupurilor umane. Pedeapsa care poate fi manifestată este fie prin stigmă și defavorizare sau intoleranță și discriminare sau prejudecată, sau chiar sancțiuni penale a diferențelor spațiului social, fie ele moral-religiose, politice sau de orientare sexuală de judecată, de abordare. Nu ne putem permite, la începutul acestui mileniu irosirea unor resurse prețioase și scumpe angajându-ne în activități discriminatorii și punitive față de propriii membri, dimpotrivă utilizarea acelor minime resurse umane într-o direcție cât mai tolerantă, mai umanistă pentru a realiza ceea ce atât timp nu s-a reușit, acea conviețuire  a diferențelor care individualizează, a contradicțiilor care ne definesc, dar care nu vor reuși niciodată să fie excluse din existența umană. Acceptând dreptul fiecărui individ la modul lui de viață, în măsura în care acest mod nu dăunează și nu rănește pe nimeni altcineva, această reușită va îndepărta prejudecățile noastre și orientarea într-o perspectivă cât mai umanistă, mai tolerantă și mai aptă să arate cât mai deschis diferențele care ne fac unici, fiecare în felul său de a fi, a-și manifesta împlinirea,  manifestarea alternativă a afecțiunii, a trebuințelor umane pe care le avem cu toții.

Controversele ivite în jurul cuplurilor de homosexuali privesc în special procesul de adopție a copiilor, interzis, prin lege în majoritatea țărilor. Se presupune că trăirile afective ale copiilor crescuți în familii de homosexuali sunt mai instabile, iar dezvoltarea lor va avea de suferit.

Este cunoscut faptul că orice copil trăiește, în primul rând, într-un triunghi tată-mamă-copil și participă cu toată ființa sa la relațiile familiale. Trăiește într-o simbioză extrem de puternică cu cuplul parental, încât se poate simți răspunzător de toate neînțelegerile și momentele de tensiune ale acestuia. Realitatea cuplului parental simbolizează în ochii copilului complementaritatea contrariilor ce asigură menținerea lumii, motiv pentru care acesta ține foarte mult la menținerea unității cuplului părinților săi. Predispoziția lui naturală pentru adaptarea echilibrată la mediu îi permite copilului să-și găsească în mod spontan un tată sau o mamă de substitut, în condițiile în care cei naturali nu răspund nevoilor sale fundamentale. Rezultă, deci, că toate figurile care au participat mai mult sau mai puțin la creșterea copilului participă și la formarea complexelor parentale. Drama multor copii contemporani de aici vine: sunt lipsiți de repere. Identitatea masculină sau feminină a copilului rămâne nedefinită. Un aspect decisiv pentru formarea identității psihosexuale este climatul psihic pe care îl creează acasă ambii părinți, climat care condiționează profund devenirea sa. Succesul sau eșecul individului în relaționarea cu membrii sexului opus este în mare parte determinat de experiența extensivă trăită în copilărie prin interacțiunile repetate dintre tatăl și mama sa și, de asemenea, de relația individuală a părinților cu copilul lor. În acest context, valoarea personală atribuită de fiecare părinte celuilalt este în mod special semnificativă pentru dezvoltarea copilului.

Având în vedere abordarea sporadică a subiectului, am studiat mai multe articole de specialitate străine, pornind de la care am întreprins o cercetare care și-a propus identificarea asocierilor dintre tipul de cuplu parental adoptiv al copilului (heterosexual, homosexul- gay, homosexual- lesbiene) și identitatea de gen a copilului la vârsta adolescenței și la vârsta maturității.

Obiectivele specifice au vizat analiza efectului variabilei tip de cuplu parental adoptiv asupra componentelor identității de gen a copilului: aprecierea apartenței la gen, compatibilitatea resimțită cu grupul de gen, presiunea resimțită de a se conforma la rolul de gen și atitudinile față de grupul de gen și analiza efectelor interacțiunii dintre tipul de cuplu parental adoptiv și sexul copilului asupra componentelor identității de gen.

2. Designul cercetării

Studiul este unul corelațional, longitudinal. Designul este construit asemeni unui design cvasiexperimental de tip 2 X 3 X 2. Variabilele predictor ale studiului sunt: tipul de cuplu parental adoptiv (gay, lesbiene, cuplu hetereosexual) și sexul copilului (băiat/fată). Ambele sunt variabile categoriale. De asemenea, variabila dependentă este măsurată în două momente ale dezvoltării copilului, așadar vârsta este a treia variabilă predictor. Variabila criteriu este identitatea de gen (operaționalizată prin: cunoașterea categorie de gen; compatibilitatea reasimțită cu grupul de gen; presiunea resimțită pentru conformarea la gen și atitudinile față de grupul de gen).

Caracterul longitudinal al studiului se relevă prin măsurarea variabilei dependente în cel puțin două momente diferite ale dezvoltării: în perioada adolescenței (15-16 ani) și în momentul în care subiecții ajung la maturitate (21 de ani).

3.Obiectivele cercetării

Obiectivul general

Identificarea asocierilor dintre tipul de cuplu parental adoptiv al copilului (heterosexual, homosexul- gay, homosexual- lesbiene) și identitatea de gen a copilului la vârsta adolescenței și la vârsta maturității.

Obiective specifice

Analiza efectului variabilei tip de cuplu parental adoptiv asupra componentelor identității de gen a copilului: aprecierea apartenței la gen, compatibilitatea resimțită cu grupul de gen, presiunea resimțită de a se conforma la rolul de gen și atitudinile față de grupul de gen.

Analiza efectelor interacțiunii dintre tipul de cuplu parental adoptiv și sexul copilului asupra componentelor identității de gen.

Ipoteze

Tipul de cuplu parental adoptiv nu are un efect asupra cunoașterii aparteneței la o categorie de gen- nu există diferențe între copiii crescuți în familii de gay, lesbiene sau heterosexuali din punctul de vedere al modului în care se identifică sau nu cu un anumit gen.

Copiii care sunt crescuți se cupluri gay sau lesbiene au un nivel mai scăzut al tipicalității (asemănării cu tipicul) grupului de gen, dar nu există diferențe din punctul de vedere al mulțumirii față de gen.

Copiii care sunt crescuți în familii de cupluri gay sau de lesbiene au un nivel mai scăzut al presiunii de a se conforma la rolurile de gen.

Variabile

Designul cuprinde trei variabile categoriale și o variabilă dependentă.

Tipul de cuplu parental adoptiv- poate lua următoarele forme:

a1- cuplu de lesbiene

a2- cuplu gay

a3- cuplu heterosexual

Sexul copilului adoptat

b1-fată

b2- băiat

Vârsta copilului

c1- adolescență

c2- maturitate

X- Identitatea de gen

Variabila identitate de gen este un construct multidimensional și va fi operaționalizată potrivit definiției oferite de Egan și Perry (2001), referindu-se la:

identificarea de gen

compatibilitatea de gen (care cuprinde tipicalitatea de gen și mulțumirea față de o gen)

presiunea resimțită de a se conforma rolurilor de gen

atitudinea față de grupurile de gen

Locul , perioada și etapele cercetării

Studiul va fi desfășurat în țări europene în care căsătoria și adopția, pentru cuplurile homosexuale, este legală. Țările vizate ar fi: Portugalia, Spania, Franța, Belgia, Anglia,Suedia, Finlanda unde căsătoriile homosexuale sunt legalizate.

Principalul criteriu de includere este caracteristica de a fi un cuplu stabil heterosexual sau homosexual, care să fi adoptat un copil în primul an de viață, provenit din părinți hereosexuali. Un criteriu de excludere este familia monoparentală sau caracteristica de a fi un cuplu care nu gospodărește împreună și nu intenționeză să crească împreună copilul adoptat. Astfel, de exemplu, acolo unde cuplul homosexual nu poate adopta împreună un copil, din motive legale, iar adopția este făcută oficial numai de către unul dintre părinți, în studiu sunt incluși numai acei părinți adoptivi care trăiesc într-un cuplu stabil și intenționează să crească împreună copilul.

Vârsta cea mai înaintată la care bebelușul poate fi adoptat este de 1 an. Această vârstă a fost aleasă în urma cercetărilor care susțin faptul că atașamentul bebelușilor față de persoana care are grijă de ei ( mamă / tutore ) se dezvoltă până la vârsta de 2 ani . (Gessell, 1946 ). Atfel, părinții adoptivi vor putea adopta numai copii cu vârsta cuprinsă între 0-2 ani pentru a fi siguri că bebelușul își va dezvolta atașamentul în noua sa familie. În acest mod încercăm să ținem sub control cât mai mult variabile care ar putea interfera cu rezultatele studiului nostru.

Perioada în care se va desfășura studiul se va extinde pe parcursul a 25 de ani, bebelușii fiind observați pe parcursul dezvoltării lor și apoi fiindu-le testată identitatea si rolul de gen când ating vârsta de 15- 16 ani , respectiv a doua măsurătoare la 21 de ani.

Instrumentele utilizate în cercetare

Bebelușilor li se vor face analizele necesare pentru a ne asigura că toți sunt egali din punct de vedere al sănătății psihice și fizice. Verificând ca fiecare copil să nu sufere de niciun sindrom, să fie sănătos, vom putea ști că rezultatele studiului nu vor fi influențate de anumite probleme genetice pe care copiii ar putea să le aibă. Așadar ne așteptăm ca rezultatele care vor rezulta în urma studiului să fie produse de tipul de familie în care fiecare copil va crește.

Părinții vor completa și ei un chestionar care cuprinde întrebări legate de orientare lor sexuală, presiunea resimțită de a se conforma la gen, atitudinile pe car ele au față de grupurile de gen și suportul familial sau social de care au avut / nu au avut parte .

Scala pe care o vom folosi asupra copiilor când vor ajunge la vârsta pubertății va fi scala dezvoltată de Egan și Perry ( 2001 ).

Egan și Perry (2001) privesc genul ca pe un construct multidimensional care cuprinde: a) cunoașterea propriei apartenențe la gen b) compatibilitatea resimțită cu grupul de gen (percepții despre sine cu privire la apropierea de imaginea tipică a genului respectiv și sentimentele de mulțumire referitoare la propriul gen); c) presiunea resimțită de a se conforma la gen; d) atitudini față de grupurile de gen .

Procedura implementată în cercetare

Subiecții eligilibili vor fi identificați din registrele și documentele oficiale cu privire la adopții și vor fi informați cu privire la caracterul studiului. Bazinul de selecție va cuprinde atât persoane care au adoptat recent un copil, cât și persoane care îngrijesc deja copii adoptați, aflați înaintea vârstei pubertare, dar pe care i-au adoptat înainte ca aceștia să împlinească un an.

După ce sunt informați cu privire la obiectivele studiului, potențialii participanți completează un formular de screening, menit să îi selecteze numai pe părinții care îndeplinesc criteiile de includere.

În momentul în care copiii ajung al vârsta pubertății, familiile sunt contactate, iar copiii sunt informați cu privire la studiu, li se cere acordul de participare și li se cere să completeze scalele identității de sine. Aceeași procedură este apoi urmată atunci când copiii ajung la vârsta maturității. A fost aleasă vârsta de 25 de ani, vârstă până la care cei mai mulți dintre ei reușesc să își contureze identitatea.

Analiza datelor

Analiza descriptivă

În cadrul analizei descriptive vor fi înregistrate mediile și abaterile standard pentru fiecare dintre cele 12 grupuri ale studiului.

Toate aceste date vor fi prezentate separat pentru fiecare dintre modalitățile prin care este operaționalizată variabila dependentă (cunoașterea genului, tipicalitatea de gen, mulțumirea față de gen, presiunea resimțită etc.).

Analiza inferențială

Pentru a identifica diferențele între grupuri va fi utilizată analiza de varianță ANOVA factorial, cu ajutorul căruia vor fi identificate mai multe tipuri de efecte. În primul rând, ne interesează efectul principal al tipului de cuplu parental (FA), care ne arată dacă există sau nu diferențe semnificative între grupurile de copii cu părinți gay, lesbiene sau heterosexuali. Semnificația statistică este stabilită prin compararea lui F calculat (prin raportarea varianței intergrup la varianța totală intragrup), cu un F critic căutat în tabelul F a lui Fisher, în funcție de pragul alpha setat la 0,05 și de N-k, respectiv k-1 grade de libertate.

Efectul variabilei tip de cuplu parental va fi calculată și separat, pentru perioada de pubertate, respectiv pentru perioada de maturitate.

De asemenea, vor fi efectuate mai multe analize post-hoc și apriori, pentru a identifica mai specific diferențele dintre grupuri. În realizarea acestor analize vor fi utilizate testele t, folosindu-se corecția Bonfferroni pentru setarea pragului alpha, în așa fel încât să se țină sub control escaladarea erorii de tip alpha. De exemplu, printre analizele apriori programate este compararea familiilor de homosexuali și de lesbiene, pentru a vedea dacă există diferențe semnificative specifice între acestea în diferite etape de dezvoltare. Analizele posthoc vor fi realizate în funcție În plus, va fi utilizată metoda contrastelor liniare pentru a verifica dacă există diferențe semnificative între cuplurile de gay și lesbiene (considerate împreună) și cuplurile heterosexuale, pe de altă parte.

Va fi calculat un efect al interacțiunii între variabila tip de cuplu parental și variabila sexul copilului, pentru fiecare moment al măsurătorii în parte; acest efect va fi considerat semnificativ dacă valoarea lui FAxB calculat va fi mai mare decât valoarea lui FAxB critic, găsit în tabelul F a lui Fisher, în funcție de gradele de libertate ale interacțiunii (dfAxB) și gradele de libertate within (N-k).

Un alt efect care va fi evaluat este cel al vârstei. Astfel, va fi evaluată măsura în care există diferențe semnificative între rezultatele observate la vârsta adolescenței și cele observate la vârsta maturității. De asemenea, vor fi calcultate efectele interacțiunii dintre vârstă, pe de o parte și tipul de cuplu parental și sexul copilului, pe de altă parte.

Toate aceste analize vor fi efectuate separat pentru fiecare dintre modalitățile prin care este operaționalizată variabila dependentă (cunoașterea genului, tipicalitatea de gen, mulțumirea față de gen, presiunea conformării la gen).

10. Rezultate așteptate

Ne așteptăm ca pentru variabila cunoașterea propriului gen, aplicarea tuturor analizelor descrise mai sus să releve absența unor diferențe semnificative. Astfel, întrucât ne așteptăm ca valorile lui F calculat să fie mai scăzute decât valorile lui F critic, nu vom putea respinge ipoteza nulă, potrivit căreia la nivel de populație nu există diferențe dintre grupurile de copii cu părinți gay, lesbiene sau heterosexuali, indiferent de momentul măsurării, sau de sexul copilului.

Pentru tipicalitatea de gen ne așteptăm să existe un efect semnificativ al variabilei tip de cuplu parental. Respingerea ipotezei nule, potrivit căreia nu ar exita diferențe între copiii crescuți de gay, lesbiene și heterosexuali, ar însemna doar că între cele trei grupuri se găsește undeva o diferență semnificativă, fără a preciza exact unde anume se găsește această diferență. Folosind metoda contrastelor liniare, ne așteptăm să putem particulariza acest aspect, arătând că există diferențe între copiii crescuți în cupluri de gay și lesbiene, pe de o parte și copiii crescuți în familii heterosexuale. Pe de altă parte, nu formulăm o predicție specifică referitoare la eventualele diferențe observate între copiii crescuți de cuplurile gay și cei crescuți de cuplurile de lesbiene. În ceea ce privește sensul diferențelor, ne așteptăm ca în familiile crescute de părinți heterosexuali, nivelul tipicalității să fie unul mai ridicat, dect în cazul copiilor crescuți în familii de gay sau lesbiene.

În ceea ce privește efectul vârstei, ne așteptăm să apară anumite diferențe între pubertate și vârsta maturității, în sensul că, probabil, la pubertate, gradul de tipicalitate va fi mai scăzut pentru toate grupurile de subiecți, indiferent de sexul copiilor și de tipul de cuplu parental. Ne așteptăm la acest efect datorită unei tendințe mai pronunțate către explorare a adolescenților.

În ceea ce privește mulțumirea referitoare la propria identitate de gen, ne așteptăm să nu putem respinge ipoteza nulă, potrivit căreia nu ar exista diferențe între grupurile de copii crescuți în familii de gay, lesbiene sau heterosexuale. La același rezultat ne așteptăm și atunci când comparăm, prin metoda contrastelor liniare, copiii din familii de gay și lesbiene, luați împreună, cu copiii din familii heterosexuale, sau atunci când luăm în considerare efectul sexului copilului. Astfel, ne așteptăm ca mulțumirea referitoare la propria identitate și propria identificare de gen să nu depindă nici de tipul de cuplu parental, nici de sexul copilului. Pe de altă parte, însă, prezicem o ușoară creștere a mulțumirii legate de identitatea de gen, odată cu trecerea de la adolescență la maturitate, întrucât ne așteptăm ca și mulțumirea legată de identificarea de gen să fie afectată negativ de preocupările și neliniștile referitoare la propria identitate, ce caracterizează adolescența.

Congruent cu datele din literatura de specialitate, ne așteptăm să apară diferențe din punctul de vedere al presiunii resimțite pentru conformarea la rolurile de gen. Astfel, ne așteptăm să putem respinge ipoteza nulă, potrivit căreia nu există diferențe semnificative între copiii crescuți de cupluri gay, de lesbiene sau heterosexuale. Aceași diferență ne așteptăm să poată fi pusă în evidență atunci când sunt comparate grupurile de gay și lesbiene (luate împreună), cu grupul de copii cu parinti heterosexuali.

11.Concluzii și discuții

Familia și relațiile familiale reprezintă principalul cadrul vieții afective a omului în care se va produce dezvoltarea personală și evoluția acestuia. În literatura de specialitate există mai multe tipologii de familii, în funcție de numărul părinților, al copiilor și, mai recent, după orientarea sexuală a celor doi parteneri .

Succesul sau eșecul individului în relaționarea cu membrii sexului opus este în mare parte determinat de experiența trăită în copilărie prin interacțiunile repetate dintre tatăl și mama sa și, de asemenea, de relația individuală a părinților cu copilul lor. În acest context, valoarea personală atribuită de fiecare părinte celuilalt este în mod special semnificativă pentru dezvolta a copilului.

Am prezentat istoricul homosexualității, bisexualității și a transgenderului, controversele și provocările actuale în ceea ce privește tema, din punct de vedere religios și al legislației în vigoare în câteva țări, dar fenomenul este mult mai complex. Știința și tehnologia postmodernă au dobândit capacitatea de a schimba, prin proceduri medicale, sexul ființei umane din bărbat în femeie și din femeie în bărbat. Aceeași întrebare fundamentală, însă este pusă transgenderismului, care a fost pusă și homosexualilor: este transgenderismul înnăscut, adică o predilecție cu care ființa umană se naște? Este transgenderismul imprimat în genomul uman? Persoanele care își schimbă sexul afirmă că s-au născut cu un sex biologic greșit.

Astfel de persoane nu se simt confortabil în trupul dobândit la naștere și, în mod special, cu sexul cu care au fost înzestrate biologic. În consecință, cer să li se modifice trupul și sexul prin proceduri medicale. Unele persoane își schimbă sexul de mai multe ori în viață, nu doar o dată. Mulți regretă că și-au schimbat sexul, îl schimba din nou, apoi regretă, și schimbarea sexului biologic devine o preocupare permanentă în viața acestor persoane. De asemenea, se vehiculează tot mai des ideea că și copiii experimentează confuzie sexuală de la o vârstă tot mai fragedă și din această cauză trebuie înțeleși și ajutați. În 2006, The New York Times a publicat un articol despre acești copii, afirmând că, de fapt, confuzia lor sexuală e „normală”.Articolul menționa situații unde băieții mergeau la școală în rochițe roz, iar fetele tunse și îmbrăcate ca băieții. În sprijinul acestor copii au venit activiști care le promovează drepturile,   numite „gender – identity rights” („drepturile identității de gen”). Ca rezultat al activismului lor, unele state americane au adoptat legi care permit adulților să-și schimbe sexul în certificatul de naștere chiar daca biologic nu și l-au schimbat.

Confuzia sexuală e, deci, la modă, ceva chic, cool și de dorit, de la copii până la oameni în vârstă. Nu este de mirare că, după un studiu recent emis de Williams Institute din California, în America sunt aproximativ 700.000 de persoane care se identifică fiind transgender.

Transgenderismul însă își are consecințele lui, la fel ca homosexualitatea. Un sondaj de opinie făcut recent în America arată că 41% din persoanele transgender au încercat să se sinucidă. În contrast, tentativa de suicid la persoanele heterosexuale este de nouă (9) ori mai mică. De asemenea, violența domestică și depresia sunt mult mai ridicate la persoanele transgender.Menționăm și un studiu longitudinal de 30 de ani publicat în 2011 de Institutul Karolinska din Suedia, făcut pe 324 de persoane care și-au schimbat sexul. El denotă că la 10 ani după operație, persoanele transgender dovedesc acute dificultăți mintale, iar rata suicidului a fost de 20 de ori mai mare decât la persoanele heterosexuale

Având în vedere abordarea controversată a subiectului, am studiat mai multe articole de specialitate, pornind de la care am întreprins o cercetare care și-a propus identificarea asocierilor dintre tipul de cuplu parental adoptiv al copilului (heterosexual, homosexul- gay, homosexual- lesbiene) și identitatea de gen a copilului la vârsta adolescenței și la vârsta maturității. Partea metodologică a lucrării cuprinde designul cercetării, obiectivele cercetării, ipoteze și variabile, locul, perioada și etapele cercetării, instrumentele utilizate, procedura de implementare, analiza datelor, rezultate așteptate. Obiectivele au vizat analiza efectului variabilei tip de cuplu parental adoptiv asupra componentelor identității de gen a copilului: aprecierea apartenței la gen, compatibilitatea resimțită cu grupul de gen, presiunea resimțită de a se conforma la rolul de gen, atitudinile față de grupul de gen și analiza efectelor interacțiunii dintre tipul de cuplu parental adoptiv și sexul copilului asupra componentelor identității de gen. Studiul desfășurat în țări europene în care căsătoria și adopția, pentru cuplurile homosexuale, este legală se va desfășura pe parcursul a 25 de ani, perioadă în care copiii vor fi observați pe parcursul dezvoltării lor și apoi le va fi testată identitatea si rolul de gen când ating vârsta de 15- 16 ani, respectiv 21 de ani.

Controversele ivite în jurul cuplurilor de homosexuali privesc în special procesul de adopție a copiilor, interzis, prin lege în majoritatea țărilor.

Concluzionând, prin intermediul acestui studiu am încercat să găsim răspunsul la o întrebare care frământă de atâta timp psihologii și cercetătorii : ne așteptăm ca orientarea sexuală a părinților să influențeze identitatea de gen a copilului, având în vedere că mediul în care trăim de mici devine normalitate pentru noi atunci când cunoaștem medii noi. Identitatea de gen a copilului nu poate fi influențată doar de către mediu, acest lucru a fost demonstrat deja în atâtea studii, dar am dorit să vedem în ce măsură contribuie familia și părinții la dezvoltarea identității și în ce măsură rămâne dictată de gene, hormoni și alți factori.

Este demonstrat că trăirile afective ale copiilor crescuți în familii de homosexuali sunt mai instabile, astfel încât sperăm că cercetarea va conduce la concluzii utile pentru psihologi și sociologi și chiar pentru viitoare proiecte legislative, care să stea la baza proceselor de adopție și a monitorizării copiilor adoptați de către cupluri de homosexuali.

ANEXA 1

Items of Scales Measuring Gender Typicality, Gender Contentedness,

Felt Pressure, and Intergroup Bias

All items of the final scales are provided here. The response format was the same for all items of all scales, but to save space, the complete item format is given below only for the first item of the gender typicality scale. Items are from the girls' form of the questionnaire. Reverse scoring is required for Items 3 and 5 of the gender typicality scale; for Items 1 and 3 of the gender contentedness scale; for Items 1, 2, 4, 8, 9, and 10 of the felt pressure scale; and for Items 3, 5, 6, and 7 of the intergroup bias scale.

Gender Typicality Scale

1. Some girls don't feel Other girls do feel

they're just like all the BUT just like all the other

other girls their age girls their age

Very true Sort of true Very true Sort of true

for me for me for me for me

2. Some girls don't feel they fit in with other girls BUT Other girls do feel…

3. Some girls think they are a good example of being a girl BUT Other girls don't think . . .

4. Some girls don't feel that the things they like to do in their spare time are similar to what most girls like to do in their spare time BUT Other girls do feel . . .

5. Some girls feel that the kinds of things they're good at are similar to what most girls are good at BUT Other girls don't feel.. .

6. Some girls don't feel that their personality is similar to most girls' personalities BUT Other girls do feel .. .

Gender Contentedness Scale

1. Some girls like being a girl BUT Other girls don't. . .

2. Some girls feel annoyed that they're supposed to do some things just because they're a girl BUT Other girls never feel. . .

3. Some girls never feel cheated that there are some things they're not supposed to do just because they're a girl BUT Other girls do feel. . .

4. Some girls wish it'd be okay for them to do some of the things that usually only boys do BUT Other girls never wish . . .

5. Some girls sometimes think it might be more fun to be a boy BUT Other girls never think . . .

6. Some girls don't think it's fair that some things are only for boys BUT Other girls don't mind that. . .

Felt Pressure Scale

1. Some girls think the girls they know would be upset if they wanted to play with boys' toys BUT Other girls don't think . . .

2. Some girls think their parents would be upset if they wanted to learn an activity that only boys usually do BUT Other girls don't think .. .

3. Some girls don't think their parents would be upset if they wanted to learn how to fish or hunt [on boys' form: wanted to learn how to knit or sew] BUT Other girls do think . . .

4. Some girls get really mad if someone says they're acting like a boy BUT Other girls don't. .

5. Some girls don't think other girls would be upset if they wanted to learn an activity that only boys usually do BUT Other girls do think . . .

6. Some girls don't think other girls would be upset if they wanted to learn how to fish or hunt [on boys' form: wanted to learn how to knit or sew] BUT Other girls do think . . .

7. Some girls don't think their parents would mind if they wanted to learn how to fix cars and bicycles [on boys' form: wanted to take ballet or baton twirling lessons] BUT Other girls do think . ..

8. Some girls don't like girls who sometimes do things that boys usually do BUT Other girls don't dislike girls who . ..

9. Some girls think their parents would be upset if they wanted to play with boys' toys BUT Other girls don't think . . .

10. Some girls think the girls they know would mind if they wanted to learn how to fix cars and bicycles [on boys' form: wanted to take ballet or baton twirling lessons] BUT Other girls don't think . . .

Intergroup Bias Scale

1. Some girls don't think that girls are more truthful than boys BUT Other girls . . .

2. Some girls think that girls are more boring than boys BUT Other girls…

3. Some girls don't think that girls are more lazy than boys BUT Other girls…

4. Some girls don't get upset if someone says something bad about girls BUT Other girls . . .

5. Some girls think that boys are more annoying than girls BUT Other girls …

6. Some girls think that girls are more honest than boys BUT Other girls…

7. Some girls don't think that boys are more creative than girls BUT Other girls . . .

8. Some girls think that boys are more friendly than girls BUT Other girls …

BIBLIOGRAFIE

Arrindell, W. ., Eisemann, M., Richter, J., Oei, T. P. ., Caballo, V. E., van der Ende, J., … Hatzichristou, C. (2003). Masculinity–femininity as a national characteristic and its relationship with national agoraphobic fear levels: Fodor’s sex role hypothesis revitalized. Behaviour Research and Therapy, 41(7), 795–807.

Bailey, J. M., Dunne, M. P., & Martin, N. G. (2000). Genetic and environmental influences on sexual orientation and its correlates in an Australian twin sample. Journal of Personality and Social Psychology, 78(3), 524.

Bearman, P. S., & Brückner, H. (2002). Opposite-Sex Twins and Adolescent Same-Sex Attraction1. American Journal of Sociology, 107(5), 1179–1205.

Biblarz, T. J., & Stacey, J. (2010). How Does the Gender of Parents Matter? Journal of Marriage and Family, 72(1), 3–22.

Blanchard, R., Cantor, J. M., Bogaert, A. F., Breedlove, S. M., & Ellis, L. (2006). Interaction of fraternal birth order and handedness in the development of male homosexuality. Hormones and Behavior, 49(3), 405–414

Blanchard, R. (2001). Fraternal Birth Order and the Maternal Immune Hypothesis of Male Homosexuality. Hormones and Behavior, 40(2), 105–114.

Bocklandt, S., Horvath, S., Vilain, E., & Hamer, D. H. (2006). Extreme skewing of X chromosome inactivation in mothers of homosexual men. Human Genetics, 118(6), 691–694

Bos, H., & Sandfort, T. G. (2010). Children’s gender identity in lesbian and heterosexual two-parent families. Sex Roles, 62(1-2), 114–126.

CHAKRABARTY, S., LUEG, J. E., & TAYLOR, R. D. (2007). Work-family role strain of single parents: the effects of role conflict and role ambiguity. Marketing Management, 82.

Chrisler, J. C., & McCreary, D. R. (Eds.). (2010). Handbook of Gender Research in Psychology. New York, NY: Springer New York.

Crompton, L. (2003). Homosexuality & civilization. Cambridge, Mass.: Belknap Press of Harvard University Press.

Egan, S. K., & Perry, D. G. (2001). Gender identity: a multidimensional analysis with implications for psychosocial adjustment. Developmental Psychology, 37(4), 451.

Franz, S. (2009). Gender Identity and Gender Stereotypes as Interacting Influences. Psychological Review, 88, 354–364.

Fox, C. L., & Farrow, C. V. (2009). Global and physical self-esteem and body dissatisfaction as mediators of the relationship between weight status and being a victim of bullying. Journal of Adolescence, 32(5), 1287–1301.

Galligan, S. B., Barnett, R. V., Brennan, M. A., & Israel, G. D. (2010). The Effects of Gender Role Conflict on Adolescent and Emerging Adult Male Resiliency. The Journal of Men’s Studies, 18(1), 3–21.

Goldberg, A. E., & Allen, K. R. (2013). Donor, Dad, or…? Young Adults with Lesbian Parents’ Experiences with Known Donors. Family Process, 52(2), 338–350.

Henley, C. L., Nunez, A. A., & Clemens, L. G. (2010). Exogenous androgen during development alters adult partner preference and mating behavior in gonadally intact male rats. Hormones and Behavior, 57(4-5), 488–495.

Långström, N., Rahman, Q., Carlström, E., & Lichtenstein, P. (2010). Genetic and Environmental Effects on Same-sex Sexual Behavior: A Population Study of Twins in Sweden. Archives of Sexual Behavior, 39(1), 75–80.

Martin, C. L., & Ruble, D. (2004). Children’s search for gender cues cognitive perspectives on gender development. Current Directions in Psychological Science, 13(2), 67–70.

McFadden, D., & Champlin, C. A. (2000). Comparison of Auditory Evoked Potentials in Heterosexual, Homosexual, and Bisexual Males and Females. Journal of the Association for Research in Otolaryngology, 1(1), 89–99.

Parrott, D. J. (2009). Aggression toward gay men as gender role enforcement: Effects of male role norms, sexual prejudice, and masculine gender role stress. Journal of Personality, 77(4), 1137–1166.

Pearson, H. (2006). Genetics: what is a gene? Nature, 441(7092), 398–401.

Rankin, Z. J. (2013). Conformity to masculine norms, gender role conflict and relationship satisfaction in inter-male friendships. Humboldt State University.

Richmond, K., & Levant, R. (2003). Clinical application of the gender role strain paradigm: Group treatment for adolescent boys. Journal of Clinical Psychology, 59(11), 1237–1245.

Rodriguez-Seijas, C. (2014). LOVE THE SINNER, HATE THE SIN: RELIGIOUS BELIEF DOES NOT EQUATE HOMOPHOBIA. Journal of the Department of Behavioural Sciences, 3(1), 1–13.

Tasker, F. (2010). Same-Sex Parenting and Child Development: Reviewing the Contribution of Parental Gender. Journal of Marriage and Family, 72(1), 35–40.

Thornton, J., Zehr, J. L., & Loose, M. D. (2009). Effects of prenatal androgens on rhesus monkeys: A model system to explore the organizational hypothesis in primates. Hormones and Behavior, 55(5), 633–644.

West, C., & Fenstermaker, S. (1995). Doing difference. Gender & Society, 9(1), 8–37.

Yu, L., Xie, D., & Shek, D. T. L. (2012). Factor Structure of a Multidimensional Gender Identity Scale in a Sample of Chinese Elementary School Children. The Scientific World Journal, 2012, 1–10.

Zhu, Z. (2007). Gender Differences in Mathematical Problem Solving Patterns: A Review of Literature. International Education Journal, 8(2), 187–203.

BIBLIOGRAFIE

Arrindell, W. ., Eisemann, M., Richter, J., Oei, T. P. ., Caballo, V. E., van der Ende, J., … Hatzichristou, C. (2003). Masculinity–femininity as a national characteristic and its relationship with national agoraphobic fear levels: Fodor’s sex role hypothesis revitalized. Behaviour Research and Therapy, 41(7), 795–807.

Bailey, J. M., Dunne, M. P., & Martin, N. G. (2000). Genetic and environmental influences on sexual orientation and its correlates in an Australian twin sample. Journal of Personality and Social Psychology, 78(3), 524.

Bearman, P. S., & Brückner, H. (2002). Opposite-Sex Twins and Adolescent Same-Sex Attraction1. American Journal of Sociology, 107(5), 1179–1205.

Biblarz, T. J., & Stacey, J. (2010). How Does the Gender of Parents Matter? Journal of Marriage and Family, 72(1), 3–22.

Blanchard, R., Cantor, J. M., Bogaert, A. F., Breedlove, S. M., & Ellis, L. (2006). Interaction of fraternal birth order and handedness in the development of male homosexuality. Hormones and Behavior, 49(3), 405–414

Blanchard, R. (2001). Fraternal Birth Order and the Maternal Immune Hypothesis of Male Homosexuality. Hormones and Behavior, 40(2), 105–114.

Bocklandt, S., Horvath, S., Vilain, E., & Hamer, D. H. (2006). Extreme skewing of X chromosome inactivation in mothers of homosexual men. Human Genetics, 118(6), 691–694

Bos, H., & Sandfort, T. G. (2010). Children’s gender identity in lesbian and heterosexual two-parent families. Sex Roles, 62(1-2), 114–126.

CHAKRABARTY, S., LUEG, J. E., & TAYLOR, R. D. (2007). Work-family role strain of single parents: the effects of role conflict and role ambiguity. Marketing Management, 82.

Chrisler, J. C., & McCreary, D. R. (Eds.). (2010). Handbook of Gender Research in Psychology. New York, NY: Springer New York.

Crompton, L. (2003). Homosexuality & civilization. Cambridge, Mass.: Belknap Press of Harvard University Press.

Egan, S. K., & Perry, D. G. (2001). Gender identity: a multidimensional analysis with implications for psychosocial adjustment. Developmental Psychology, 37(4), 451.

Franz, S. (2009). Gender Identity and Gender Stereotypes as Interacting Influences. Psychological Review, 88, 354–364.

Fox, C. L., & Farrow, C. V. (2009). Global and physical self-esteem and body dissatisfaction as mediators of the relationship between weight status and being a victim of bullying. Journal of Adolescence, 32(5), 1287–1301.

Galligan, S. B., Barnett, R. V., Brennan, M. A., & Israel, G. D. (2010). The Effects of Gender Role Conflict on Adolescent and Emerging Adult Male Resiliency. The Journal of Men’s Studies, 18(1), 3–21.

Goldberg, A. E., & Allen, K. R. (2013). Donor, Dad, or…? Young Adults with Lesbian Parents’ Experiences with Known Donors. Family Process, 52(2), 338–350.

Henley, C. L., Nunez, A. A., & Clemens, L. G. (2010). Exogenous androgen during development alters adult partner preference and mating behavior in gonadally intact male rats. Hormones and Behavior, 57(4-5), 488–495.

Långström, N., Rahman, Q., Carlström, E., & Lichtenstein, P. (2010). Genetic and Environmental Effects on Same-sex Sexual Behavior: A Population Study of Twins in Sweden. Archives of Sexual Behavior, 39(1), 75–80.

Martin, C. L., & Ruble, D. (2004). Children’s search for gender cues cognitive perspectives on gender development. Current Directions in Psychological Science, 13(2), 67–70.

McFadden, D., & Champlin, C. A. (2000). Comparison of Auditory Evoked Potentials in Heterosexual, Homosexual, and Bisexual Males and Females. Journal of the Association for Research in Otolaryngology, 1(1), 89–99.

Parrott, D. J. (2009). Aggression toward gay men as gender role enforcement: Effects of male role norms, sexual prejudice, and masculine gender role stress. Journal of Personality, 77(4), 1137–1166.

Pearson, H. (2006). Genetics: what is a gene? Nature, 441(7092), 398–401.

Rankin, Z. J. (2013). Conformity to masculine norms, gender role conflict and relationship satisfaction in inter-male friendships. Humboldt State University.

Richmond, K., & Levant, R. (2003). Clinical application of the gender role strain paradigm: Group treatment for adolescent boys. Journal of Clinical Psychology, 59(11), 1237–1245.

Rodriguez-Seijas, C. (2014). LOVE THE SINNER, HATE THE SIN: RELIGIOUS BELIEF DOES NOT EQUATE HOMOPHOBIA. Journal of the Department of Behavioural Sciences, 3(1), 1–13.

Tasker, F. (2010). Same-Sex Parenting and Child Development: Reviewing the Contribution of Parental Gender. Journal of Marriage and Family, 72(1), 35–40.

Thornton, J., Zehr, J. L., & Loose, M. D. (2009). Effects of prenatal androgens on rhesus monkeys: A model system to explore the organizational hypothesis in primates. Hormones and Behavior, 55(5), 633–644.

West, C., & Fenstermaker, S. (1995). Doing difference. Gender & Society, 9(1), 8–37.

Yu, L., Xie, D., & Shek, D. T. L. (2012). Factor Structure of a Multidimensional Gender Identity Scale in a Sample of Chinese Elementary School Children. The Scientific World Journal, 2012, 1–10.

Zhu, Z. (2007). Gender Differences in Mathematical Problem Solving Patterns: A Review of Literature. International Education Journal, 8(2), 187–203.