Influenta Obezitatii Asupra Bolii Parodontale

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“GRIGORE T. POPA”, IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

DISCIPLINA DE PARODONTOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “GRIGORE T. POPA”, IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

DISCIPLINA DE PARODONTOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIU CLINIC PRIVIND INFLUENȚA OBEZITĂȚII ASUPRA BOLII PARODONTALE

CUPRINS

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEICAPITOLUL I. CADRU TEORETIC

Obezitatea o problemă de sănătate publică

1.1.1. Istoricul și definiția obezității

1.1.2. Prevalența obezității

1.1.3. Etiologia obezității

1.1.4. Consecințe medicale ale obezității

1.1.5. Obezitatea și calitatea vieții

1.1.6. Implicații socio-economice ale obezității

1.1.7. Criterii de identificare și evaluare a obezității

1.1.8. Clasificare și tipuri de obezitate

1.2. Boala parodontală o problemă de sănătate publică

1.2.1. Istoricul și definiția bolii parodontale

1.2.2. Prevalența bolii parodontale

1.2.3. Etiologia bolii parodontale

1.2.4. Consecințe medicale ale bolii parodontale

1.2.5. Boala parodontală și calitatea vieții

1.2.6. Implicații socio-economice ale bolii parodontale

1.2.7. Criterii de identificare și evaluare a bolii parodontale

1.2.8. Clasificare și tipuri de boala parodontală

Legatura dintre obezitate și boala parodontală

CAPITOLUL II: CONTRIBUȚIE PERSONALĂ

Introducere

Materiale și metode

Rezultate

Discuții

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

În societatea contemporană, omul se confruntă cu o serie de dificultăți atât de ordin social, financiar cât și în ceea ce privește starea lui de sănătate, fie că este vorba de organism în general sau de cavitatea orală în mod particular.

În secolul nostru, principale probleme de sănătate generală sunt: bolile cadiovasculare, cancerul…obezitatea. Aceasta din urmă fiind unul dintre factorii cel mai des incriminați în etiologia afecțiunilor generale. Dintre afecțiunile stomatologice: caria dentară este cel mai frecvent întâlnită, fiind urmată de afecțiunile parodontale și cancerul oral.

Obezitatea afectează la nivel mondial aproximativ 30% din populație.  Studiul epidemiologic ORO din 2014 de prevalență a obezității și a factorilor de risc ai obezității în populația adultă din România arată că 21,3% din românii cu vârstă peste 18 ani suferă de obezitate. Obezitatea crește riscul de apariție a bolilor de inimă, a diabetului zaharat de tip 2, a apneei obstructive de somn, a anumitor tipuri de cancer, a osteortritei și a astmului. Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, cu o răspândire din ce în ce mai mare la adulți și copii, motiv pentru care este considerată ca fiind una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică din secolul al XXI-lea.

Boala parodontală afectează aproximativ 1 din 3 persoane, fiind una dintre principalele cauze ale pierderii unităților dentare. Într-o statistică recentă realizată de Organizația Mondială a Sănătății se arată că în jur de 70% din populația mondială este afectată de diverse forme ale bolii parodontale. Neglijarea igienei orale favorizează și întreține boala parodontală, care în absența unui tratament corect instituit cât mai precoce va duce în timp la pierderea dinților.

Dacă este să consideram importanța obezității în cadrul afecțiunilor generale, de ce nu am face același lucru și în cadrul afecțiunilor cavității orale?

Ideea de bază a acestei lucrări a fost de a verifica existența unei legături între obezitate și boala parodontală. Pornind de la informațiile culese din literatura de specialitate, scopul studiului nostru a fost de a relaționa boala parodontală și obezitatea pe baza modificărilor clinice apărute la nivelul cavității orale la pacienții supraponderali și obezi, subliniind rolul medicului dentist în educarea pacienților privind menținerea unei igiene și sănătății orale adecvate și prevenirea eventualelor complicații asociate acestor patologii. Studiul nostru a încercat să urmărească evoluția bolii parodontale odată cu afectarea prin obezitate, dorindu-ne astfel să determinăm care este patologia parodontală cel mai des întâlnită la pacienții supraponderali, la cei cu obezitate grad 1, obezitate grad 2 și respectiv obezitate grad 3.

CAPITOLUL I. CADRU TEORETIC

1.1. Obezitatea – o problemă de sănătate publică

Obezitatea are o importanță crescută pentru sănătatea publică, încorporand atât probleme de sănătate, cât și de natură socio-economică. Indivizii care suferă de obezitate sunt predispuși la dezvoltarea unor probleme de sănătate foarte serioase (National Institute for Health and Clinical Excellence, 2006), la a fi discriminați (Carr & Friedman, 2005) și la a avea o calitate a vieții scăzută (Kushner & Foster, 2000). De asemenea, obezitatea se asociază cu un risc de morbiditate și mortalitate crescut (Solomon & Manson, 1997) și cu costuri socio-economice semnificative (National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 2006).

1.1.1 Istoricul și definiția obezității

Dovezi ale afectării omenirii prin obezitate există încă din preistorie, cu mai bine de 20000 de ani în urmă. Astfel, o serie de statuete descoperite de-a lungul Europei, precum „Venus din Willendorf”, evidențiază semnele clinice ale obezității. Mai târziu, în Roma antică, renumitul medic Galen face pentru prima dată distincția între diferitele forme ale obezității, acesta facând diferențierea între formele moderate și cele excesive ale obezității. Hipocrate a declarat despre excesul ponderal: „Corpulence is not only a disease itself, but the harbinger of others" – „Corpolența nu este numai o boală ea însăși, ci reprezintă un factor de risc pentru alte boli”.

Termenul de obezitate derivă din cuvântul latin obesus, cuvânt ce semnifică „îngrășat prin alimentație”. Școala hipocratică a denumit „diaita” – stilul de viață, reprezentând ansamblul dintre alimentație și influențele mediului ambiantal asupra ei. Mai târziu, apare la romani noțiunea „dieta”, definită ca ansamblul factorilor are influențează mediul în care trăiește omul: aer, apă, temperatură mediului, hrană, activitate fizică, posibilități de odihnă. Sub influența școlii egiptene, care considera alimentația „sursa tuturor relelor”, în secolul I d. Hr., cuvântul „dietă” se restrânge la noțiunea de regim alimentar.

Obezitatea este o tulburare cronică a stării de nutriție caracterizată prin creșterea greutății corpului pe seama țesutului adipos, rezultată dintr-o lipsă de corelare între aportul caloric crescut și cheltuielile energetice reduse. Ea reprezintă un exces de lipide în compoziția organismului uman, produs prin creșterea numărului de adipocite (hiperplazie) și a volumului (hipertrofie), determinând astfel creșterea greutății corporale.

Obezitatea se poate, de asemenea, defini prin indicele de masă corporală (IMC, indicele Quetelet). Care reprezintă metoda cea mai folosită în practică și în studiile epidemiologice realizate pe pacienți supraponderali si obezi.

1.1.2. Prevalența obezității

Rata de prevalență a obezității la adulți se află în creștere rapidă aproape peste tot în lume, atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare, făcând acest subiect unul dintre cele mai studiate în ultimii ani (Seidell 1999, Wang si Lobstein 2006, Han et al. 2010). De exemplu, în Marea Britanie, cu 3-5% mai mulți adulți sunt clasificați ca obezi în sondajele naționale repetate din 5 în 5 ani. În același timp numărul de americani care sunt supraponderali sau obezi a crescut în mod semnificativ de-a lungul ultimilor 20 de ani. Potrivit Centrului de control al bolilor (CDC), 67 la suta dintre adulții din SUA sunt supraponderali și mai mult de 34 la suta sunt obezi. Iar în ceea ce privește obezitatea infantilă și cea din rândul adolescenților, aceasta s-a triplat din 1980. În România, un studiu efectuat la adolescenții din Oradea, în anul 2009, arată o prevalență a supraponderii de 8% și a obezității de 4,9%.

1.1.3. Etiologia obezității

Obezitatea este o boală cronică, multifactorială, apărută prin interacțiunea mai multor factori. Au fost identificați unii factori genetici și de mediu ca făcând parte din etiologia obezității, însă, asemenea altor tulburări comune complexe, determinanții genetici ai variației interindividuale cu privire la grăsimea corporală sunt multipli și interacționează între ei(Commuzie, 2002). Factorii de mediu joacă, de asemenea, un rol important în determinarea modul în care sunt exprimate genele unui individ. Factorii care țin de dezvoltarea timpurie, etnie, familie, dietă, obiceiuri alimentare și activitatea fizică contribuie împreună la apariția obezității. Mai mult, unele medicamente și tulburări endocrine pot, de asemenea, cauza sau contribui la apariția obezității. Sunt necesare cercetări noi asupra etiologiei obezității pentru a ajuta la înțelegerea acestei afecțiuni și la dezvoltarea de noi tratamente, care sa fie mai eficiente decât cele disponibile în prezent.

Factorii genetici influențează atât aportul caloric cât și pierderile energetice, iar interacțiunea complexă dintre acestea și mediul înconjurător afectează mecanismele de menținere a unei greutăți corporale normale. În gândirea actuală despre obezitate, fiecare individ are programate genetic atât greutatea corporală / masa de țesut adipos cât și mecanismele fiziologice necesare pentru menținerea acestora conform codificării genetice (Ryder 2003, Hogan, 2004). Au fost identificate aproximativ 200 de gene candidate pentru obezitate, variațiile fenotipice dovedind aspectul poligenic și multifactorial al acestei tulburări.

Țesutul adipos este un țesut „endocrino-metabolic” extrem de activ, acesta av\nd rolul de a produce un număr mare de hormoni, cu rol esențial în reglarea homeostaziei energetice, a metabolismului lipidic și a celui glucidic, denumite „adipocitokine” (Friedman JM., 2000). Leptina reglează comportamentul alimentar prin stimularea centrului sațietății de la nivelul hipotalamusului (Havel PJ., 2002), rolul ei în obezitate fiind explicat fie prin mutații ale genei sale (cu sinteza unei leptine anormale, nefuncționale), fie prin mutații ale genei receptorului de leptină (cu apariția rezistenței la leptină și scăderea acțiunii acesteia la nivel central) (Friedman JM., 2000). Adiponectina se corelează negativ cu masa de țesut adipos, aceasta fiind semnificativ scăzută atât în obezitate cât și în afecțiunile cardiovasculare aterosclerotice (Hotta K, et al., 2000).

Factorii comportamentali care contribuie la instalarea obezității acționează în strânsă legătură între ei făcând astfel imposibilă specificarea unui anume comportament ca și cauză a obezității (Birch and Fisher, 1998).

Alimentația dezechilibrată și în exces poate duce la un aport energetic crescut la copil și adolescent, favorizând apariția obezității. Alimentația modern este obezigenă, fiind bogată în zaharuri și grăsimi. Cele mai spectaculoase modificări ale dietei copiilor nu sunt numai calitative, ci și cantitative: alimente bogate în calorii, consum crescut de sucuri acidulate, dulciuri concentrate, mâncare de tip fast-food, unele obiceiuri alimentare familiale.

Inactivitatea, lipsa de sport și de mișcare sunt factori ce predispun la obezitate. Inactivitatea copiilor obezi este în stransă legătură cu inactivitatea părinților. Sedentarismul poate fi atât o cauză cât și un efect al surplusului ponderal.

Factorii de mediu. Creșterea dramatică a prevalenței obezității în ultimii 20 de ani sugerează că factorii de mediu pot influența comportamentul individului față de aportul caloric și activitatea fizică și sunt răspunzători de apariția și agravarea obezității. Alimentația părinților are influențe asupra preferințele alimentare ale copiilor și invers. Adolescența reprezintă o perioadă critică pentru instalarea obezității prin modificarea comportamentului alimentar (tinerii devenind independenți și influențabili atunci când își procură singuri hrana). Deși obezitatea poate să apară la orice vârstă, există perioade „obezigene” legate de dezvoltarea și remanierea țesutului adipos cum ar fi perioada prenatală, mica copilărie, pubertatea și adolescența. Societatea în care trăiește persoana respectivă poate influența comportamentul individului prin reducerea sedentarismului și creșterea accesibilității la activități fizice.

Factorii favorizanți: Există o corelație strânsă între obezitatea mamei, atât anterioară gravidității, cât și în timpul sarcinii, și obezitatea copilului. Din cauza unei malnutriții intrauterine asociată cu o creștere rapidă în greutate în primele luni de viață, copilul poate să prezinte obezitate, sindrom metabolic sau diabet zaharat. Nou-născuții din mame obeze au frecvent greutate mare la naștere, iar pe termen lung pot dezvolta obezitate. Organizațiile mondiale recomandă alimentația la sân, ca factor de protecție împotriva obezității de la adolescență. Riscul de apariție a obezității scade direct proporțional cu durata alăptării; fiecare lună de alăptare scade cu 4% riscul de obezitate. Excesul de proteine în primul an de viață este considerat un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară a obezității. Se consideră că riscul copiilor supraponderali în primii ani de viață de a deveni adulți obezi este de 80% pentru cei cu ambii părinți obezi și de 40% pentru copiii cu un singur părinte obez (Gidding, 2005).

1.1.4. Consecințe medicale ale obezității

Obezitatea este asociată cu un risc crescut de a dezvolta numeroase afecțiuni precum diabetul zaharat de tip II, boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, dislipidemie, etc. (Pi-Sunyer, 2002). Ea este de asemenea asociată cu creșterea mortalității, fiind anual responsabilă pentru 300.000 de decese (Khaodhiar & Blackburn, 2005). Pierderea în greutate scade riscul pentru comorbidități. Studiile efectuate arată că o scădere a greutății cu 10% reduce semnificativ rata mortalității (Manson et al., 1995).

1.1.5. Obezitatea și calitatea vieții

Pe langă consecințele și riscurile medicale ale obezității, o altă problemă majoră care afectează calitatea vieții pacienților obezi este disciminarea. Dovezile cu privire la discriminarea acestora pot fi găsite în situații precum imposibilitatea de a fi angajați pe anumite posturi, dezavantajarea lor în școală, la locul de mmuncă, marginalizarea de care suferă din partea cadrelor medicale și atitudinea celorlalți oameni față de ei (Puhl & Brownell, 2008). Toate aceste comportamente din partea societății față de cei obezi pot avea un impact profund asupra calității vieții acestor indivizi.

1.1.6. Implicații socio-economice ale obezității

Datorită posibilelor complicații și a prevalenței, obezitatea este o tulburare de interes crescut pentru toate organizațiile internaționale de sănătate. În anul 2006, în cadrul Conferinței Ministeriale a OMS și a Consiliului European, a fost recunoscut oficial caracterul epidemic al obezității și a fost sesizat faptul că obezitatea afectează dezvoltarea socio-economică a țărilor care se confruntă cu această problemă de sănătate. De exemplu, în SUA, costul medical anual al obezității se estimează în jurul sumei de 117 miliarde de dolari, dintre care 61 miliarde reprezintă costuri directe, iar 56 miliarde costuri indirecte (National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 2006).

1.1.7. Criterii de identificare și evaluare a obezității

Anamneza:

 Vârsta de debut a obezității: „perioadele critice”, vulnerabile, pentru instalarea obezității sunt perioada de sugar, prima copilărie și adolescența;

 Rolul factorilor declanșatori;

 Dezvoltarea pe etape de vârstă a copilului;

 Agregarea familială;

 Ancheta alimentară;

 Ancheta activităților fizice;

 Relația aport alimentar – activitate fizică / sedentarism – obezitate.

Metode clasice, antropometrice (de estimare a adipozității):

IMC (indicele de masă corporală)

 IMC este un indicator antropometric;

 IMC nu este utilizat pentru diagnostic, ci mai degrabă este un indicator de screening;

 IMC este specific pentru sex și vârstă;

 IMC este o metodă indirectă de măsurare a grăsimii corporale;

 Graficele IMC ilustrează rebound-ul adipozitar;

Calcularea și interpretarea IMC-ului:

Raportul OMS din 1998 la indicația unui grup de experți NIH (National Institute of Health) propune o clasificare a obezității bazată pe valoarea indicelui de masă corporală (IMC) sau body mass index (BMI). Formula de calcul a IMC este: IMC (BMI) = Greutatea corporală (kg)/înălțime2 (m2 ).

Tabel nr.I Clasificarea obezității în funcție de IMC conform OMS

Circumferința abdominală. Măsurarea circumferinței abdominale este importantă pentru evaluarea riscului cauzat de greutatea corporală excesivă. Măsurarea circumferinței abdominale este un bun indicator al cantității de grăsime abdominală, considerat un factor de risc important pentru apariția bolilor cardiovasculare și a diabetului zaharat. Adipozitatea viscerală este definită ca acumularea de grăsime în jurul și interiorul organelor intraabdominale. Circumferința abdominală se măsoară cu ajutorului unei panglici metrice la nivelul abdomenului (în dreptul ombilicului) având valori normale până la 90cm de la bărbați și până la 80 cm la femei. Se definește ca obezitate abdomincală valorile măsurate mai mari de 102 la barbați și respectiv 88 la femei.

Măsurarea grosimii pliurilor cutanate (abdominal, tricipital, subscapular) se realizează cu ajutorul caliperului și se folosește pentru a diferenția masa adipoasă de cea musculară, în cazul unui IMC crescut.

Măsurarea circumferinței abdominale și a șoldului evaluează adipozitatea regională și furnizează informații indirecte despre adipozitatea viscerală.

Raportul circumferință talie/ circumferință șold este o metodă indirectă de evaluare a depozitelor de grăsime intraabdominală și a tipului de distribuție a țesutului adipos. Este utilizată la adolescent și adult pentru evaluarea riscului cardiovascular și pentru a identifica tipul de obezitate – android sau ginoid.

Metode avansate (de determinare a adipozității totale)

Impedanța bioelectrică, metodele imagistice (absorbțiometria cu energie dublă a razelor X (DEXA) și evaluarea ultrasonografică) și hidrodensitometria sunt folosite la o scară redusă și mai ales în scopuri de cercetare, deoarece au un cost ridicat, disponibilitate scăzută și necesită un nivel ridicat de instruire pentru utilizatori pentru a asigura o fiabilitate corespunzătoare a rezultatelor obținute.

1.1.8. Clasificare și tipuri de obezitate

Obezitatea a fost clasificată international ca o boală încă din 1948, de când s-a constatat că afectează toate grupele de vârstă, incluzând copilul și adolescentul (Kipping et al 2008). Vague a descris pentru prima dată particularitățile de distribuție a țesutului adipos, clasificând obezitatea în 2 categorii: obezitate de tip androgin (troncular superior, abdominală, centrală, superioară, tip „măr”) și obezitate de tip ginoid (gluteo-pelvină, inferioară, periferică, tip „pară”).

CLASIFICAREA ETIOPATOGENICĂ (după Moran, 1997) a obezității la copil și adolescent:

Obezitatea primară (comună, idiopatică, esențială), 95-97% este de mai multe tipuri:

• tipul comun (cu comportament alimentar abuziv, sedentarism sau ambele), debutează între 4-6 ani, dar aspectul caracteristic este întâlnit abia la pubertate;

• tipul „cushingoid" rar (2%); debutul este , de obicei, în jurul vârstei 5-6 ani;

• obezitatea pletorică familială rară (5%), debutează încă din perioada când copilul este sugar.

Obezitatea secundară (simptomatică, endogenă, de cauză cunoscută) poate fi:

1. Endocrină: sindrom Cushing, sindrom Stein-Leventhal, hipotiroidism, insulinom;

2. Hipotalamică: sindromul Babinski-Fronhlich;

3. Asociată unor boli genetice;

3.1. Obezitatea din sindroamele pleiotropice (obezitatea „simptom”);

3.1.1. Cu transmitere autosomal dominantă: sindromul Prader-Willi, osteodistrofia ereditară Albright, acondroplazie;

3.1.2. Cu transmitere autosomal recesivă: sindromul Bardet-Biedl, sindromul Fanconi, sindromul Cohen, sindromul Alström;

3.1.3. Cu transmitere X-linkată: sindromul Turner, sindromul Mehmo;

3.2. Obezitatea monogenică;

3.3. Obezitatea poligenică;

4. Asociată unor boli de stocaj: glicogenoza de tip I von Gierke, sindrom Mauriac;

5. Boli cu depunere particulară de țesut adipos: paralipodistrofia, lipomatoza.

Boala parodontală – o problemă de sănătate publică

În ultimii ani, oamenii de știință au redefinit relația existentă între starea de sănătate orală și terenul pacienților, reactualizând importanța considerabilă pe care integritatea funcțională parodontală o deține în contextul echilibrului organic. Boala parodontală reprezintă o problemă de sănătate publică în societatea contemporană afectând un numar mare de indivizi. Dacă consideram că pacienții afectați de boala parodontală își vor pierde dinții în absența tratamentului, putem spune că această afecțiune mutilantă este, fără doar și poate, una dintre cele mai serioase probleme de sănătate cu care ne confruntăm.

Medicina dentară modernă acordă o importanță majoră potențialului bolii parodontale de a influența evoluția diferitor afecțiuni sistemice, cercetările realizate în ultima perioadă direcționând tratamentele parodontale spre eliminarea infecțiilor specifice. Trebuie avut în vedere faptul că o igienă orală satisfăcătoare, însoțită de controale periodice la medical specialist stomatolog, contribuie la reușita tratamentelor parodontale.

Istoricul și definiția bolii parodontale

Istoria bolii parodontale este tot atât de lungă cât a omului însuși. Leziuni distructive ale parodonțiului marginal au fost evidențiate prin mijloace moderne de imagistică la mumii îmbălsămate, în urmă cu 4000 de ani, în Egiptul antic sau la viscerocranii din America precolumbiană.

În India antică au existat texte medicale care descriiau cazuri de parodontită marginală cu abcese purulente și mobilitate dentară. Tot în India antică s-au găsit scrieri în care sunt formulate indicații referitoare la periaj și igiena orală, fiind recomandată utilizarea de 2 ori pe zi a bețisoarelor de lemn cu acțiune astringentă, dezinfectantă, avînd grija de a nu leza gingia.

Hipocrate descrie erupția dentară și cauzele naturale care duc la pierderea dinților. Acesta a observat că inflamația gingilor poate fi produsă prin acumularea de tartru, cu apariția de hemoragii gingivale.

Albucasis (936-1013 d.Hr.) considera că un simplu detartaj ar putea fi suficient pentru a preveni infecția gingiilor și retracțiile gingivale. De asemenea, acesta a descris și tehnici de tratament a creșterilor excesive de volum ale gingie și modalități de imobilizare a dinților cu ajutorul sârmei de aur.

Literatura de specialitate nu prezintă, la ora actuală, o terminlogie și o clasificare internațională unică privind parodonțiul marginal și bolile care îl afectează.

Termenul de “boală parodontală” este atribuit atât pentru gingivite cât și pentru parodontite. În mod generic, gingivitele sunt afecțiuni ale țesuturilor epiteliale și conjunctive situate în imediata apropierea a coletului dintelui. Parodontitele sunt afecțiuni de sine stătătoare, cauzate de agresiuni microbiene și de implicațiile răspunsului imun modificat din partea gazdei, acestea fiind, de regulă, precedate de gingivite.

Prevalența bolii parodontale

Bolile parodontale, recunoscute astăzi ca infecții bacteriene, se numără printre cele mai obișnuite boli cronice, afectând între 5 și 30% din populația adultă cu vârste cuprinse între 25 și 75 de ani. Bolile parodontale reprezintă unele dintre cele mai importante cauze de durere, disconfort și pierderi dentare la adulți.

Prevalența parodontitei în Statele Unite ale Americii este între 30 și 50 % din populație, dar doar 10% dintre aceștia prezintă forme grave. Aceasta tinde să fie mai întâlnită în rândul populațiilor și regiunilor dezavantajate, fiind mai rar întâlnită în clasele sociale înalte. Persoanele din zone precum Israel, Yemen, Asia de Sud, Africa de nord și bazinul Mării Mediterane au o predispoziție mai mare la afecțiuni parodontale decât cei din Europa.

Etiologia bolii parodontale

Manifestările clinice ale bolii parodontale rezultă din interrelația agenților etiologici, în acest caz fiind vorba despre bacterii, și țesuturile gazdă. Factorii cauzali numeroși, locali și sistemici, pot influența evoluția bolii prin modularea interrelației agent bacterian – gazdă. Inflamația reprezintă principala trăsătură a bolii parodontale, iar placa bacteriană este factorul etiologic responsabil de inducerea proceselor inflamatorii în țesuturile organismului gazdă. La un pacient sănătos, cantitățile mici, dar variabile de placă bacteriană sunt controlate de mecanismele de apărare, fără să apară manifestări clare ale fenomenelor distructive. Bacteriile specifice sunt responsabile de apariția distrucției parodontale. Acumulările crescute de placă bacteriană se datorează unei igiene orale defectuoase și sunt favorizate de prezența unor factori locali precum tartrul dentar, înghesuirile dentare sau malpozițiile.

Factorul determinant în etiologia bolii parodontale îl constituie placa bacteriană dentară, reprezentată printr-o agregare bacteriană aderentă pe suprafața dinților, care nu poate fi îndepărtată printr-un jet de apă sau prin simpla clătire a cavității orale. Placa bacteriană poate fi prezentă și pe alte zone dure din cavitatea bucală, cum ar fi: suprafețele obturațiilor, protezelor fixe sau mobile, aparatelor ortodontice, implantelor.

Pe lângă placa bacteriană, mai sunt incriminați în evoluția bolii parodontale o serie de factori favorizanți. Aceștia se pot clasifica la rândul lor în factori de iritație și factori funcționali.

Dintre factorii de iritație amintim:

Materia alba – depozit moale ce poate fi îndepartat prin aplicarea unui jet de apă; poate constitui un mediu favorabil producerii și creșterii microorganismelor cu potențial patogen în inflamația dentară.

Retenția și tasarea alimentelor – poate avea consecințe nocive asupra țesuturilor parodontale deoarece tasarea alimentară se comportă ca factor direct de iritație mecanică a țesuturilor și particolele alimentare ceează un mediu propice acumulării plăcii.

Colorațiile dentare – pot provoca iritație tisulară prin aspectul lor rugos, fapt ce contribuie la acumularea și retenția de placă.

Tartrul – reprezintă un mijloc de retenție pentru placa bacteriană, ce constituie o sursă permanentă de infecție, pe care o menține în contact direct cu țesuturile parodontale.

Cariile – acționează ca mediu favorabil acumulării și retenției de depozite moi.

Fumatul – are un rol favorizant major acționând local prin depuneri de nicotină care favorizează formarea de placă bacteriană și tartru, prin iritații directe care favorizează instalarea de gingivite și pe cale generală prin producerea de vasoconstricție periferică și ischemie în teritoriul vascular gingivo-parodontal.

Tipul de alimentație – joacă un rol important asupra vitezei de formare a plăcii bacteriene; unele alimente favorizează retenția și acumularea plăcii, în timp ce altele favorizează eliminarea debriurilor și particolelor alimentare.

Igiena orală necorespunzătoare – este responsabilă de acumularea depozitelor locale ce produc distrucții tisulare.

Tratamentele dentare defectuoase – creează zone favorabile retenției de placă; antrenează acumularea și tasarea alimentelor; poate interfera cu tehnicile corecte de igienă orală.

Importanți sunt, de asemenea, și factorii funcționali:

Dinții absenți neînlocuiți – pot determina alterări de poziție și a rapoartelor funcționale care vor duce la dizarmonii ocluzale, creșterea formării de placă, tasarea alimentelor, retenția de depozite moi.

Malocluziile dentare – pot provoca forțe nocive și pot accentua parafuncțiile, creând un teren favorabil acțiunii factorilor iritativi.

Trauma din ocluzie – nu produce inflamație, dar duce la modificări degenerative ale structurii parodonțiului profund, facând astfel ca procesul inflamator al țesuturilor gingivale să se extindă mult mai rapid, antrenând o distrucție mult mai importantă la nivelul țesuturilor parodontale.

Parafuncțiile ocluzale (bruxismul, blocarea dinților) – crează forte excesive la nivelul țesuturilor parodontale care, atunci când depășesc capacitatea de adaptare a parodonțiului, pot duce la trauma din ocluzie.

Pulsiunea limbii – duce la deplasarea dinților în poziții anormale pe arcadă și astfel creează un teritoriu propice de acțiune pentru factorii locali de iritație.

Respirația orală – determină o deshidratare exagerată a țesuturilor parodontale ce poate exacerba reacția inflamatorie a țesuturilor parodontale legate de placă.

La acești factori se adaugă o serie de factori sistemici cum ar fi: factori hormonali, factori psihologici, maladii metabolice, discrazii sanguine, ereditatea, tratamentele medicamentoase sistemice, etc.

Patogeneza bolii parodontale este complexă, deoarece derivă dintr-o combinație de inițiere și menținere a procesului inflamator cronic de către bogata floră microbiană și numeroșii săi produși bacterieni. Răspunsul gazdei în fața acestei infecții mediază o cascadă complexă de distrucții tisulare.

Consecințe medicale ale bolii parodontale

Factorul cel mai important în epidemiologia bolii parodontale este igiena orală. În absența acesteia sau în condiții de igienă nesatisfăcătoare, placa bacteriană se depune și se menține pe structurile superficiale ale parodonțiului marginal, îmbolnăvirea de tip imflamator se instalează și, în absența tratamentului antimicrobian, evoluează progresiv prin afectarea și a structurilor profunde, de susținere, până la pierderea dinților, determinând astfel un handicap pacienților afectați.

Boala parodontală și calitatea vieții

Boala parodontală netratată are o evoluție marcată de perioade de liniște alternând cu perioade de activitate, putând duce în final la pierderea dinților. Boala parodontală este, așadar, o boală mutilantă, care, prin progresia ei și prin afectarea țesuturilor, determină discomfort pacientului (dificultăți de alimentație, fonație, deglutiție), ducând, atunci când se pierd dinții până la izolarea acestuia de societatea în care trăiește.

O terapie corect condusă poate duce la stabilizarea unei situații care fără a induce “restitution ad integrum” a țesuturilor parodontale permite desfășurarea funcțiilor țesuturilor de suport parodontale în mod eficient.

Implicații socio-economice ale bolii parodontale

Apariția și propagarea bolii parodontale în timp este legată de vârstă, sex, ocupație, asocierea cu unele boli generale, nivel de trai, educație, frecvența prezentării la medicul stomatolog pentru control, factori care influentează rata depunerii și menținerii plăcii bacteriene, a tartrului, a formării cariilor dentare, apariția edentațiilor, menținerea anomaliilor dento-maxilare, etc. Nivelul de viață, de educație și statusul socio-economic al indivizilor pun o puternică amprentă asupra apariției și evoluției bolii parodontale. În majoritatea țărilor, studiile epidemiologice arată o incidență și prevalență crescută a bolilor parodontale la grupele de populație cu venituri mici, sărace, la care interesul pentru igiena și sănătatea orală este scăzut. Persoanele din mediul rural, persoanele cu dizabilități, vârstnicii, în general subiecții cu o igienă orală nesatifăcătoare sunt mai frecvent bolnavi de parodontite marginale.

Criterii de identificare și evaluare a bolii parodontale

Anamneza:

Motivele prezentării (sângerare gingivală, probleme estetice legate de recesiuni și migrari dentare, tulburari masticatorii legate de mobilitatea dentară, halitoză, prurit la nivel gingival, complicații parodontale, probleme odontale);

Tratamente anterioare (controale la medical specialist stomatolog, extracții dentare, iatrogenii);

Antecedente familiale;

Antecedente personale și tratamente medicamentoase pe care pacientul le urmează;

Chestionar medical general;

Chestionar de igienă orală.

Examen clinic:

Examen exobucal (tipul de respirație, simetria facială, dimensiunea verticală, tumefacții, adenopatii);

Examen funcțional (tonusul muscular, examenul articulației temporo-mandibulare, amplitudinea deschiderii cavității orale);

Examenul endobucal:

Igiena orală (indicele de placă PLI sau indicele lui Silness și Löe, indicele gingival GI sau indicele lui Löe și Silness, indicele CPITN);

Halitoza;

Mucoasa și buzele;

Saliva.

Examen dentar (existența leziunilor carioase, integritatea arcadelor dentare – dinți absenți, migrări dentare, incongruențe, malpoziții);

Examen parodontal:

Mobilitate dentară

Tabel nr. II: Gradele de mobilitate dentară

Examenul gingival (aspectul gingiei – culoare, consistență, formă, textură, volum, poziție, sângerare la sondaj, cantitate de fluid gingival; indici pentru inflamația gingivală, indici de sângerare la sondaj, indici de hipercreștere gingivală);

Evaluarea parodonțiului de susținere (sondaj parodontal pentru a estima existența recesiunilor, pungilor parodontale, nivelul de atașament, leziunile de furcație).

Examene complementare:

Examenul radiologic – este cea mai accesibilă metodă de evaluare a pierderii osoase; folosinduse adesea radiografiile seriate. Se va realiza bilanțul radiografic, interpretarea anatomiei radiografice (dinții, parodonțiul, trabeculațiile osului spongios la nivelul septului interdentar și al furcațiilor, imaginea osului crestal, conturul septurilor, lamina dura, spațiul desmodontal, gradul de afectare al furcațiilor, structurile apicale și existența unor eventuale leziuni endo-parodontale), evaluarea osoasă (rapoartele dentare cu osul, gradul și forma alveolizei, integritatea laminei dura, aspectul corticalei osoase vestibulare și orale, trabeculații osoase, spațiul desmodontal, existența leziunilor endo-parodontale). Alte mijloace folosite în radiologie sunt: radiografia digitală directă, analiza densitometrică-sistemul CADIA, precum și alte tehnici imagistice – scanografia, rezonanța magnetică nucleară, tomografia.

Examene bacteriologice – vizează izolarea diferitelor sușe bacteriene în scopul identificării agentului cauzal;

Examen microscopic – sistemele cele mai utilizate sunt microscopul optic și cel cu fundal negru;

Tehnici de imunofluorescență – permit marcarea fiecarei specii bacteriente și includ două tipuri de evaluări: imunofuorescența directă și indirectă; tehnica a fost folosită în principal pentru detectarea A. actinomycetemcomitans și P. gingivalis;

Sondele ADN – permit decelarea în mod foarte rapid a speciilor necunoscute;

Metode enzimatice – utilizează teste colorimetrice incluse adesea în tehnicile de electroforeză și cromatografie ce relevă repede și simplu prezența enzimelor (atât a celor ce aparțin bacteriei cât și a celor ce aparțin gazdei);

Explorarea proceselor metabolice – este folosită ca marker al bolii parodontale;

Sero-diagnisticele – corespund fenomenului de aglutinare a microbilor și reacției de floculare;

Examenul modelelor de studiu – apreciază alterararea nivelului gingiei marginale și a poziției dinților;

Examenul fotografic – este util în aprecierea stării inițiale și ulterior la compararea aspectelor privind fie evoluția bolii, fie rezultatele intermediare și finale;

Examenele de laborator – examene hematologice, teste de coagulare, teste de evaluare a funcției hepatică, renală, pancreatică, etc.

Clasificare și tipuri de boala parodontală

Clasificarea bolilor parodonțiului marginal este necesară atât pentru sistematizarea diferitor forme clinice de îmbolnavire în scopul formulării unui diagnostic corect, al stabilirii prognosticului și celui mai bun plan de tratament.

Datorită multitudinii de manifestări ale bolii, în decursul timpului au existat mai multe tentative de clasificare, în funcție de diferite criterii, în unele clasificări incluzându-se și afectările gingivale, iar în altele clasificându-se doar bolile parodontale.

Dintre numeroasele clasificări ale bolii parodontale cea mai recunoscută și utilizată de majoritatea autorilor este cea a lui Carranza și Newman (1996):

Gingivite:

Gingivita acută ulcero-necrotică și gingivita HIV;

Gingivo-stomatita acută (virală, bacterină sau fungică);

Gingivita alergică;

Gingivita din afecțiunile dermatologice (lichen plan, pemfigus, eritem polimorf);

Gingivita inițiată de placa bacteriană;

Creșterea gingivală – modificari asociate administrarii de medicamente (Fenitoin, Nifedipin, Ciclosporina A);

Tumori benigne și maligne.

Parodontite:

Parodontite:

Parodontita lent progresivă;

Parodontita rapid progresivă;

Instalată precoce:

Parodontita prejuvenilă;

Parodontita juvenilă;

Instalată la vârsta adultă.

Parodontita ulcero-necrotică;

Parodontita refractară;

Trauma din ocluzie;

Atrofia parodontală;

Manifestari orale ale diferitor boli sistemice.

Trauma din ocluzie și atrofia parodontală nu sunt realimente “boli”, ci sunt fenomene de acomodare a parodonțiului la modificările din mediul înconjurator, ele fiind incluse în clasificare pentru a acoperi întreaga gamă de afecțiuni parodontale.

1.3 Legatura dintre obezitate și boala parodontală

Factorii sistemici, care afectează starea generală a organismului, pot avea efecte negative asupra țesuturilor parodontale.

Manifestările parodontale ale bolilor generale variază în funcție de boală, răspunsul individual față de agresiune și de factorii locali existenți.

Se admite, că factorii sistemici nu pot provoca prin ei înșiși un răspuns inflamator al gingiei. Totuși, acești factori pot juca rol în etiologia bolii parodontale prin scăderea rezistenței țesuturilor parodontale sau prin inducerea unor fenomene tisulare, care le fac mai vulnerabile la efectele factorilor locali.

Studiile epidemiologice arată că procentul și gradul de afectare parodontală sunt mai mari la pacienții cu patologie generală deoarece se asociază cu o scădere a potențialului biologic de apărare.

Obezitatea este considerată un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, anumite tipuri de cancer și pentru diabetul zaharat de tip II; pe langă acestea s-a sugerat faptul că ar fi, de asemenea, un factor de risc pentru boala parodontală (Saito et al. 2001, Genco et al. 2005, Nishida et al. 2005).

Modul în care obezitatea afectează parodonțiul este, în present, prost înțeles, dar este cunoscut faptul că obezitatea are mai multe efecte biologice nocive care ar putea fi legate de patogeneza periodontitei. Conform cunoștințelor actuale, efectele adverse ale obezității asupra perodonțiului ar putea fi mediate prin intermediul toleranței la glucoză, dislipidemiei sau prin niveluri crescute ale diferitor substanțe bioactive secretate de țesut adipos (Saito & Shimazaki 2007).

Existența unui raport de cauzalitate între obezitate și boala parodontală ar avea mai multe implicații. Aceasta ar clarifica, într-o oarecare masură, rolul obezității, în relația cu parodontita în contextual altor afecțiuni sistemice.

Au fost propuse mai multe ipoteze cu privire la interacțiunile biologice dintre obezitate și bolile parodontale: toleranța scăzută la glucoză, perturbări ale profilelor lipidice, modificari imunologice, hiperactivarea macrofagelor, hipofuncții microvasculare, răspunsuri fiziologice la stresul psiho-social și secreția de substanțe pro-inflamatorii de către țesutul adipos inclusiv TNF-a, IL-6 și proteina C reactivă (Mohamed-Ali și colab. 1998 Pischon colab. 2007 Ritchie 2007, D\'Aiuto colab. 2008, Chaffee & Weston 2010).

Pe de altă parte, unii autori (Saito & Shimazaki 2007, Ylö ¨ Stalo et al. 2008) au subliniat că dovezile disponibile până în present, care sprijină prezența unui mecanism biologic comun între excesul de greutate și infecția parodontală nu sunt pe deplin convingătoare, aceștia presupunând că ar exista mai degrabă o legatură între gradul redus de conștientizare a sănătății orale și stilul de viață, în general nesănătos, al subiecților obezi.

Exista foarte puține informații cu privire la experiența medicilor stomatologi în managementul obezității. Multe afecțiuni coexistente sunt asociate cu obezitatea și au consecințe asupra sănătății orale. Deoarece mulți pacienți își consultă stomatologul mai des decât medicul de familie, stomatologul poate ajuta la screeningul și observarea pacienților cu obezitate și poate recomanda pacientului să se adreseze medicului de familie pentru a investiga cauzele obezității și posibilele complicații ale acestia.

CAPITOLUL II: CONTRIBUȚIE PERSONALĂ

Intoducere

Organizația Mondială a Sănătății a descris “epidemia” globală de obezitate ca fiind una dintre problemele publice de sănătate care amenință să coplesească atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare. Există o îngrijorare pentru sănătatea publică, deoarece excesul în greutate este acum al șaselea factor de risc important ce contribuie la îmbolnavirea globală și nivelul crescut de obezitate poate avea ca rezultat declinul speranței de viață în rândul populației.

Obezitatea, fiind unul dintre cei mai semnificativi factori de risc pentru sănătatea societății moderne, este recunoscută ca și o boală cronică cu o etiologie multifactorială. În afară de faptul că este un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, anumite tipuri de cancer și diabetul zaharat de tip II, obezitatea a fost suspectată ca și factor de risc pentru boala parodontală.

S-a observat faptul că incidența obezității și a afecțiunilor corelate cu aceasta este în continuă creștere în populația urbană. Multe studii recente au indicat că există o corelație pozitivă între obezitate și boala parodontală.

Obezitatea poate fi considerată o boală inflamatorie sistemică. Copiii și adulții obezi au nivele serice crescute de proteina C reactivă, IL-6, TNF α și leptină care sunt cunoscute ca și markeri ai inflamației și sunt asociate strâns cu bolile inflamatorii cronice. Așadar aceste descoperiri indică motive pentru asocierea obezității și bolii parodontale, care este de asemenea o boală inflamatorie rezultată din interacțiunea complexă dintre microbii patogeni și răspunsul imun al gazdei. Datorită impactului asupra parametrilor metabolici și imunitari, obezitatea poate crește susceptibilitatea gazdei la boala parodontală.

Acest studiu, și-a propus să determine relația dintre boala parodontală și excesul de greutate/ obezitate printre pacienții care s-au adresat Bazei Clinice de Învățământ Stomatologic din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” Iași folosind indicatori precum indicele de masă corporală, circumferința taliei, precum și analiza ortopantomografică. Scopul studiului a fost de a urmări modul în care gradul de afectare prin obezitate influențează boală parodontală și de a stabili care este tipul de afectare parodontală cel mai des întâlnit pentru fiecare categorie de obezitate (cuantificată prin indicele de masă corporală).

Materiale și metode

2.1. Participanții

Au fost examinați un număr de 150 de pacienți care s-au prezentat în Baza Clinică de Învățământ Stomatologic a Universității de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” Iași.

Criterii de includere

Persoane dentate, de peste 20 de ani;

Pacienți obezi cu sau fără diabet, hipertensiune, osteoartrită au fost incluși în studiu.

Criterii de excludere

Pacienți care au primit tratament parodontal sau antibiotic în ultimele 3 luni înaintea studiului;

Consumatori cronici de medicamente antiinflamatorii;

Pacienți cu dizabilități fizice și mentale;

Femei însărcinate și mame care alăptează.

În urma examinării s-a ales pentru studiu un eșantion care a costat dintr-un grup convenabil de 40 de persoane, 11 femei și 29 de bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și 59 de ani. Participanții au fost informați cu privire la obiectivul studiului și au fost rugați să citească cu atenție și să semneze un formular de consimțământ informat.

Chestionare

Participanții la studiu au fost rugați să completeze mai multe chestionare cu date de importanță majoră pentru studiul nostru clinic.

Un prim chestionar a vizat starea generală de sănătate a pacienților. S-a folosit pentru aceasta chestionarul standardizat de evaluare a stării generale al Bazei Clinice de Învățământ Stomatologic al Universității de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” Iași. S-au considerat de interes pentru studiul nostru următoarele întrebări:

Suferiți de alergii sau intoleranța medicamentoase sau nemedicamentoase? □da □nu

Ați urmat tratament cu antibiotice în ultimele 2 săptămâni? □da □nu

Suferiți sau ați suferit de vreo afecțiune acută sau cronică?

Boli profesionale ___________________

Boli de inimă:

angină pectorală

valvulopatii

infarct miocardic

endocardită

durere

sufocare sau palpitații la efort

altele

Boli vasculare:

arteriopatii

varice

trombo(flebite)

hipertensiune arterială

hipotensiune arterială

embolii

altele

Boli ale plămânilor și căilor respiratorii:

TBC

astm

bronșită cronică

silicoză

altele

Boli digestive:

gastrită

ulcer

reflex esofagian

hernie hiatală

altele

Boli hepatice:

hepatită

ciroză

altele

Boli renale:

insuficiență renală

altele

Boli metabolice:

diabet zaharat

gută

altele

Boli endocrine

feocromocitom

hipotiroidism

altele

Boli neurologice

epilepsie

altele

Boli psihice

depresii

altele

Boli hematologice

sângerați ușor sau faceți echimoze (vânătăi) la traumatisme minore sau periaj dentar

hemofilie

anemie

leucemie

limfom

altele

Suferiți de vreouna din următoarele boli infecțioase?

Hepatită cronică virală □A □B □C

Infecție cu virsul HIV/ SIDA

Alte infecții cronice

Un al doilea chestionar a fost legat de starea de igienă orală a pacienților. Acesta a costat în 15 întrebări la care pacienții au raspuns prin bifarea răspunsului corespunzător. Întrebarile s-au referit la numărul de vizite la medicul stomatolog, la cât de des se efectuează periajul dentar, la tehnica de periaj folosită, la mijloace auxiliare de igienă orală și la tatamentele stomatologice efectuate anterior. Atașăm în continuare chestionarul pe care l-au primit pacienții spre completare.

Chestionar de igienă orală

Când ați fost ultima dată la medicul stomatolog?

anul trecut

anul acesta

cu mai mulți ani în urmă

Care a fost motivul vizitei la medicul stomatolog?

control periodic

sângerare

durere dentară

tratamentul cariilor

extracții dentare

alte tratamente (specificați) ………………………

De câte ori pe zi faceți periaj dentar?

o data

de două ori

de trei ori

Vă periați dinții după o anumită tehnică recomandată? Da… Nu …

Practicați periajul electric? Da… Nu …

Utilizați mijloace de igienizare auxiliare?(bifați mijloacele utilizate)

ața dentară

periuțe interdentare

apă de gură

Vă sângerează gingia la periaj? Da… Nu …

Folosiți paste de dinți cu fluor pentru periaj? Da… Nu …

Vi s-a făcut vreodată un detartraj? Da… Nu …

Vi s-a făcut vreodată un periaj profesional? Da… Nu …

Vi s-au efectuat extracții dentare? Da… Nu …

Care a fost cauza extracției? (ex. carie, traumatism)……………………………………….

Considerați că starea dumneavoastră de sănătate orală este:

nesatisfăcătoare

satisfăcătoare

bună

foarte bună

Considerați că starea dumneavoastră de sănătate orală vă poate influența viața socială?

da

nu

poate

nu pot aprecia

Considerați că este importantă patologia orală în bolile sistemice? Da… Nu…

V-ați confruntat cu manifestari orale ale bolilor generale? Da… Nu…

Un al treilea chestionar s-a referit la alimentația pacienților. Scopul acestui chestionar a fost de a decela obiceiuri alimentare nesanogene și de a observa modul în care alimentația pacienților influențează greutatea acestora. Chestionarul a constat din 20 de întrebari la care pacienții au fost puși să răspundă prin bifarea raspunsului care se potrivește cel mai bine situației lor din viața de zi cu zi. Mai jos vă prezentăm chestionarul alimentar pe care l-am întocmit pentru acest studiu.

Chestionar alimentar

Obișnuiți să luați micul dejun?  

da

nu

doar când am timp

Obișnuiți să săriți peste masa de prânz?

întotdeauna

adesea

rar

niciodată

Obișnuiți să serviți cina?

întotdeauna

adesea

rar

niciodata

Câte ore trec între ultima masă din zi și ora la care vă culcați?  

o oră

mai puțin de 2 ore

2-3 ore

peste 3 ore

Obișnuiți să luați gustări în afara meselor principale?

Dimineața       □ întotdeauna □ adesea □ rar □ niciodată

După-amiaza   □ întotdeauna □ adesea □ rar □ niciodată

Seara               □ întotdeauna □ adesea □ rar □ niciodată

În ce constau gustările? (puteți bifa mai multe variante)

fructe

produse lactate

dulciuri

minuturi 

produse de patiserie

altceva

Cât de des consumați produse „fast-food”(de exemplu: sandwichuri, hamburgeri, crispy)? 

mai mult de trei ori într-o săptămână

o dată sau de două ori într-o săptămână

o dată la câteva săptămâni

niciodată 

Consumați lapte și produse lactate?

de mai multe ori pe zi

o dată pe zi

nu în fiecare zi

niciodată

Consumați carne?

de mai multe ori pe zi

o dată pe zi

nu în fiecare zi

niciodată

Ce fel de carne obișnuiți să consumați?

Carne albă

Carne de porc

Carne de vită

Pește

Obișnuiți să consumați afumături, mezeluri?

de mai multe ori pe zi

o dată pe zi

nu în fiecare zi

niciodată

Consumați fructe și legume sau sucuri din fructe și legume?

de mai multe ori pe zi

o dată pe zi

nu în fiecare zi

niciodată

Consumați dulciuri?

de mai multe ori pe zi

o dată pe zi

nu în fiecare zi

niciodată

Preferați dulciurile și băuturile răcoritoare îndulcite cu:

zahăr

îndulcitori sintetici hipocalorici 

Consumați băuturi alcoolice?

de mai multe ori pe zi

o dată pe zi

nu în fiecare zi

niciodată

Consumați cartofi prăjiți?

de mai multe ori pe zi

o dată pe zi

nu în fiecare zi

niciodată

Consumați pâine? Dacă da ce fel de pâine?

Da □ albă □ de secară □ neagră □ integrală □ alt fel

Nu

În ce categorie v-ați putea încadra, în funcție de greutatea corporală?

foarte mult sub greutatea normală

puțin sub greutatea normală

aproape de greutatea normală

puțin peste greutatea normală

mult peste greutatea normală

Sunteți fumător/fumătoare?

Da

Nu

Câte tigări fumați pe zi?

1-5

5-15

peste 15

Măsurători antropometrice

Pentru fiecare pacient s-a înregistrat greutatea, înălțimea și circumferința taliei. Indicele de masă corporală (IMC) a fost calculat ca fiind raportul dintre greutate (kg) și înălțime la pătrat (în metri 2), interpretarea acestuia făcându-se potrivit ghidului OMS.

Tabel nr.I: Clasificarea obezității în funcție de IMC conform OMS

Obezitatea în funcție de circumferința taliei (Ct), a fost definită ca fiind Ct>102 cm (40 inch) la bărbați și >88 cm (35 inch) la femei.

Examenul clinic și paraclinic

Toți subiecții au fost examinați clinic parodontal de către un medic dentist. Igiena orală, la 6 dinți și statusului parodontal al tuturor dinților, cu excepția molarilor de minte, au fost evaluate cu ajutorul indicelui de placă (PlI) Silness & Löe, indicelui gingival (GI) Löe & Silness, adâncimii pungiilor parodontale la sondare (PPD), și evaluarii pierderii clinice de atașament (CAL). Pentru fiecare pacient s-a realizat o ortopantomografie. Cei șase dinți aleși au fost dinții Ramfjord: 1.6, 2.1, 2.4, 3.6, 4.1 și respectiv 4.4.

Truse de consultație, formate din oglindă dentară și sondă, sterile au fost utilizate pentru evaluarea acumulării de placă și a statusului gingival în timp ce pentru măsurarea adâncimii pungiilor parodontale și evaluarea pierderii clinice de atașament au fost utilizate sonde parodontale standardizate. S-au realizat măsuratori în șase situsuri pentru toți dinții (3 situsuri vestibulare și 3 orale) cu excepția molarilor de minte.

Numărul de dinți cariati (DC), numărul de dinți obturați (DO), și numărul de dinți lipsă (DA) a fost înregistrat pentru fiecare participant.

Indicele de placă Silness& Löe s-a interpretat cu următoarele valori:

absența plăcii;

placa nu se observă cu ochiul liber pe suprafetele dentare decât după răzuirea cu vârful rotunjit al sondei;

placa bacteriană este vizibilă cu ochiul liber ca un depozit fin, pelicular;

acumulare de placă în strat gros, care acoperă sanțul gingival de la margina gingivală liberă până la suprafața dentară.

Pentru interpretarea indicelui gingival Löe & Silness s-au folosit următoarele valori:

gingie cu aspect clinic normal;

gingie cu inflamație ușoară,discrete modificări de culoare, discret edem, lipsa sângerării la sondare;

inflamație medie, congestie, edem, sângerare la sondare;

inflamație avansată, congestie, stază, ulcerații, sângerare spontană.

Pentru fiecare pacient s-au interpretat datele culese și s-a stabilit un diagnostic de boală parodontală.

2.5.Analiza statistică

Toate datele au fost interpretate statistic în Microsoft Excel.

Rezultate

Acest studiu a inclus un număr de 40 de pacienți cu vârste cuprinse între 20 și 59 de ani. Dintre aceștia un număr de 29 au fost bărbați, iar 11 au fost femei.

Diagrama nr.I: Distribuția pacienților pe sex și vârstă

Din diagrama prezentată anterior, diagrama nr. I, observăm că predomină pacienții cu vârsta de 23 de ani. De asemenea, se observă că greutatea reprezintă o problemă în rândul bărbaților încă de la vârsta de 20 de ani, în timp ce femeile tind să fie mai afectate după vârsta de 40 de ani.

Din analiza chestionarelor de stare generală pe care pacienții le-au completat s-au formulat următoarele concluzii:

Segmentul de populație afectat de comorbidități asociate obezității a fost cel peste 40 de ani.

În mod predominant au fost afectate femeile.

Majoritatea pacienților cu patologie generală au prezentat mai mult de o afecțiune.

Cele mai întâlnite afecțiuni asociate obezității au fost Hipertensiunea arterială (6 pacienți), diabetul zaharat și steatoza hepatică (câte 3 pacienți) și angina pectorală (2 pacienți). Pacienții cu tare generale se află sub tratament de la medicul specialist.

Nici un pacient nu suferă de vreo boală infectioasă.

În graficul următor (diagrama nr.II) este prezentat numărul de pacienți care suferă de o anumită afecțiune generală.

Diagrama nr.II: Distribuția pacienților cu afecțiuni generale

Din analiza și interpretarea chestionarului de igienă orală s-a constatat că:

Majoritatea pacienților nu au fost la medicul stomatolog în ultimul an de zile.

Motivul cel mai frecvent pentru care aceștia s-au prezentat la medicul stomatolog a fost durerea dentară (11 pacienți), urmat de tratamentul cariilor dentare (10 pacienți), alte tratamente – lucrări protetice (9 pacienți), extracții dentare (7 pacienți) și sângerare (3 pacienți).

La întrebarea de câte ori efectuează periajul dentar, pacienții cu vârsta până în 35 de ani au răspuns de 2 sau mai multe ori pe zi, în timp ce pacienții peste 35 de ani au raspuns că o singură data.

Doar 5 pacienți din lotul de studiu au declarat că folosesc o tehnică anume de periaj dentar, pe care și-au însușit-o de la medicul stomatolog.

Un număr de 7 pacienți au răspuns că folosesc periajul electric.

La întrebarea cu privire la mijloacele auxiliare de igienă orală doar 23 din cei 40 de pacienți au răspuns că le utilizează. Mijloacele de igienă orală cel mai des utilizate și numărul de pacienți care le utilizează sunt prezentate în diagrama nr.III.

Diagrama nr.III: Distribuția pacienților pe mijloace de igienă orală

Doar 27 din cei 40 de pacienți examinați au răspuns afirmativ la întrebarea legată de sângerarea gingivală.

Majoritatea pacienților au spus că folosesc pastă de dinți cu flor, doar 3 dintre ei nu folosesc pastă de dinți cu flor.

Un număr de 32 de pacienți au declarat că li s-a mai efectuat și anterior detartraj și periaj profesional.

Din lotul de studiu 38 de pacienți au avut extracții dentare efectuate anterior, cauza cea mai frecventă fiind caria dentară.

La întrebarea cum considerați că este starea dumneavoastă de sănătate orală s-au obținut următoarele răspunsuri, înregistrate in tabelul nr. III.

Tabel nr.III: Autoevaluarea stării de sănătate orală

Toți pacienții au răspuns că sănătatea orală poate influența viața socială.

Doar 7 pacienți au considerat importantă patologia orală în cadrul afecțiunilor sistemice.

Numai 1 pacient din lotul studiat a precizat că s-ar fi întâlnit cu manifestări orale ale bolilor generale.

În urma studierii răpunsurilor primite de la pacienții incluși în studiul nostru la chestionarul alimentar s-au formulat urmatoarele idei:

Majoritatea pacienților nu servesc micul dejun din cauza lipsei de timp, aceștia servesc adesea prânzul și întotdeauna cina.

Între masa de seară și ora de culcare trece mai puțin de 2 ore în cazul a 26 dintre pacienții participanți la studiu.

La întrebarea dacă obișnuiesc să ia gustări înafara meselor principale 32 de pacienți au răspuns că iau adesea gustări, acestea constând cel mai adesea din produse de patiserie (24 de pacienți), dulciuri (14 pacienți), fructe (8 pacienți).

Atunci când au fost întrebați cât de des consumă produse de tip ”fast food” am obținut următoarele răspunsuri, consemnate în tabelul nr.IV.

Tabel nr.IV: Frecvența consumului de alimente tip “fast food”

Majoritatea pacienților au declarat că consumă carne și produse lactate în fiecare zi.

Cel mai frecvent este consumată carnea albă, urmată de carnea de porc, pește și carnea de vită.

Doar 24 dintre pacienți au recunoscut că consumă afumături sau mezeluri zilnic, restul spunând că consumă acest tip de alimente o dată la câteva zile.

Un număr de 19 pacienți au spus că consumă fructe și legume o data pe zi, 11 au declarat că nu consumă aceste alimente în fiecare zi, 6 persoane au zic că nu le consumă niciodată, în timp ce doar 4 persoane au precizat că consumă aceste alimente de mai multe ori pe zi.

Atunci când au fost întrebați cu privire la consumul de dulciuri: 25 de pacienți au declarat că le consumă de mai mute ori pe zi, 7 pacienți au precizat că consumă dulciuri o dată în zi, 5 pacienți au precizat că nu consumă aceste alimente în fiecare zi, iar 3 pacienți au relatat că nu consumă dulciuri niciodată.

Majoritatea pacienților au declarat că preferă băuturile și dulciurile îndulcite cu zahăr.

Toți pacienții au declarat că nu consumă băuturi alcoolice în fiecare zi.

Doar 12 pacienți au menționat că obișnuiesc să mănânce cartofi prajiti în fiecare zi, în timp ce restul au declarat că nu consumă în fiecare zi acest tip ce mâncare.

Toți pacienții au precizat că folosesc pâine la mese, în rândul pacienților până în 30 de ani fiind preferată pâinea albă, în timp ce pacienții peste 30 de ani preferă pâinea integrală și cea de secară.

Rugați să își autoevalueze greutatea corporală pacienții au raspuns conform tabelului nr.V.

Tabel nr.V: Autoevaluarea greutății corporale

La întrebarea sunteți fumător sau nu s-au primit următoarele răspunsuri: 24 dintre pacienți s-au declarat fumători, iar restul de 16 nefumători. Cei 24 de pacienți fumători consumă zilnic tigări conform graficului următor (diagrama nr.IV):

Diagrama nr.IV: Consumul zilnic de țigări per pacient

În funcție de datele înregistrate (greutate și înălțime) de la pacienții din lotul de studiu s-a calculat indicele de masă corporală (IMC=greutate(kg)/înălțime la pătrat(m2)). IMC a fost apoi interpretat conform clasificării OMS.

Tabel nr.I Clasificarea obezității în funcție de IMC conform OMS

În urma interpretarii IMC pacienții au fost împărțiți în umătoarele categorii, prezentate ]n diagrama nr. V.

Diagrama nr.V: Distribuția pacienților în funcție de IMC

Analiza statistică a datelor colectate la examenul clinic intraoral s-a făcut în funcție de cele 4 categorii rezultate în urma interpretării indicelui de masă corporală. Astfel s-au obținut 4 grupe populaționale:

Grupa 1: pacienți supraponderali;

Grupa 2: pacienți cu obezitate grad 1;

Grupa 3: pacienți cu obezitate grad 2;

Grupa 4: pacienți cu obezitate grad 3.

Pentru prima grupă, grupa de pacienți supraponderali, care a cuprins un număr de 7 pacienți, s-au observat urmatoarele lucruri:

Vârsta medie a pacienților supraponderali a fost de 22 de ani;

Din grupul pacienților supraponderali au făcut parte 3 femei și 4 bărbați;

Doar 2 pacienți din această categorie sunt fumători, o femeie și un bărbat;

Diagrama nr.VI: Distribuția pe sex și vârstă a pacienților

supraponderali (Grupa 1)

Doar 6 din cei 7 pacienți cuprinși în acest grup au prezentat carii dentare, media fiind de 2.28 carii per pacient;

Tot 6 pacienți au avut realizate obturații, cu o medie de 2.42 obturații per pacient;

Numai doi dintre pacienții acestui grup au avut efectuate extracții dentare în antecedente, fiecare dintre aceștia având extras câte un dinte, ambii pacienți au fost de sex bărbătesc;

Diagrama nr.VII: Numărul de dinți cariați, obturați și extrași per pacient supraponderal

Din analiza indicelui de placă Silness și Löe și a indicelui gingival Löe și Silness s-au observat valori mai mari ale acestor indici pentru pacienții fumători, acești pacienți având de asemenea un diagnostic parodontal mai grav. Media indicelui de placă Silness și Löe a fost 1.57, iar pentru indicele gingival Löe și Silness s-a calculat o medie de 1.14.

Diagrama nr.VIII: Valoarea indicelui de placă Silness și Löe și a indicelui gingival Löe și Silness pentru pacienții supraponderali

Din interpretarea valorilor obținute la examenul clinic parodontal și a ortopantomografiilor realizate s-au stabilit pentru această grupă de studiu doar diagnostice de gingivită cronică. Cei mai mulți pacienți prezentând o formă localizată de gingivită cronică. Rezultatele acestei analize sunt prezentate în tabelul nr. VI;

Tabel nr.VI: Distribuția pacienților supraponderali pe afecțiuni parodontale

Ambii pacienți fumători au prezentat gingivită cronică generalizată.

Cel de-al doilea grup de studiu a cuprins un număr de 15 pacienți, din interpretarea datelor obținute la acești pacienți s-a observat:

Vârsta pacienților a variat între 23 și 42 de ani, cu o medie a vârstei de 26.6 ani;

Grupul pacienților cu obezitate clasa I a cuprins în totalitate din bărbați;

Un număr de 11 pacienți sunt fumători, adică 73,3% din grupul 2 de studiu;

Diagrama nr.IX: Distribuția pe sex și vârstă a pacienților

cu obezitate grad 1 (Grupa 2)

Din acest grup toți pacienții au prezentat carii dentare, media fiind de 2.6 dinți cariați per persoană;

Toți pacienții din grupul 2 au prezentat obturații dentare, în medie fiecare pacient a avut 4.13 restaurări realizate;

Un număr de 4 pacienți aparținând acestei categorii nu au avut nici o extracție dentară în antecedente, în medie pacienții cu obezitate grad 1 au avut câte 2.06 extracții realizate;

Diagrama nr.X: Numărul de dinți cariați, obturați și extrași per pacient cu obezitate grad 1

Pentru indicele de placă Silness și Löe s-a obținut o valoare medie de 1.93, iar pentru indicele gingival Löe și Silness s-a înregistrat o valoare medie de 11.8;

Diagrama nr.XI: Valoarea indicelui de placă Silness și Löe și a indicelui gingival Löe și Silness pentru pacienții cu obezitate gradul 1

Din interpretarea datelor colectate pentru pacienții cu obezitate grad 1 și în urma interpretarii ortopantomografiilor realizate pentru pacienții acestei grupe s-au obținut atât diagnostice de gingivită, cât și diagnostice de parodontită. Cei mai mulți dintre pacienți, 5 la număr, au prezentat un diagnostic de parodontită cronică superficială localizată. Pentru fiecare din celelalte diagnostice înregistrare la pacienții din grupul 2 de studiu, s-a constatat afectarea unui număr de 2 pacienți.

Tabel nr.VII: Distribuția pacienților cu obezitate gradul 1 pe afecțiuni parodontale

Din analiza statistică a datelor colectate de la cei 12 pacienți din grupul 3 de studiu, grupul cu pacienți cu obezitate grad 2, s-au formulat următoarele idei:

Pacienții aparținând acestui grup au avut vârste cuprinse între 23 și 59 de ani, media vârstelor fiind de 38.16 ani;

Grupul pacienților cu obezitate grad 2 a cuprins 4 femei și 8 bărbați;

În grupul 3 de studiu s-au înregistrat 8 pacienți fumători, o femeie și 7 bărbați, adică 66,6% dintre pacienții cu obezitate grad 2 incluși în studiu sunt fumători;

Diagrama nr.XII: Distribuția pe sex și vârstă a pacienților cu obezitate grad 2 (Grupa 3)

Toți pacienții acestui grup au prezentat carii dentare, în medie fiecare pacient având 3,33 carii;

Pacienții cu obezitate grad 2 au prezentat de asemenea restaurari, în medie s-au realizat 5.5 obturații per pacient;

Un număr de 5 pacienți aparținând grupului 3 de studiu nu au avut realizată nici o extracție dentară, cu toate acestea pacienții acestui grup au avut în medie 2,33 extracții, cel mai mult s-a înregistrat la un pacient 7 extracții dentare;

Diagrama nr.XIII: Numărul de dinți cariați, obturați și extrași per pacient cu obezitate Gradul 2

Valoarea medie a indicelui de placă Silness și Löe a fost de 2.08, în timp ce pentru indicele gingival Löe și Silness s-a înregistrat o valoare medie de 1.75;

Diagrama nr.XIV: Valoarea indicelui de placă Silness și Löe și a indicelui gingival Löe și Silness pentru pacienții cu obezitate grad 2

În urma interpretarii datelor obținute la examenul clinic parodontal al pacienților din cel de-al treilea grup de studiu și ca urmare a interpretării ortopantomografiilor pacienților din această categorie, s-au stabilit atât diagnostice de gingivită cât și diagnostice de parodontită. Un singur pacient a prezentat gingivită cronică generalizată. Un număr de 4 pacienți au prezentat parodontită cronică medie generalizată, iar 3 pacienți au prezentat parodontită cronică superficială localizată.

Tabel nr.VIII: Distribuția pacienților cu obezitate gradul 2 pe afecțiuni parodontale

Datele colectate de la cei 6 pacienți ai grupului 4 de studiu, grupul cu pacienți ce prezintă obezitate grad 3, au dus la formularea urmatoarelor observații:

Pacienții din acest grup au avut vârste cuprinse între 45 și 58 de ani, cu o medie de 52.3 ani;

Din această categorie au făcut parte 4 femei și 2 bărbați;

Din cei 6 pacienți cu obezitate clasa III, 3 sunt fumători, adică 50% din pacienții apartinând acestui grup, toți cei 3 pacienți fumători sunt de sex feminin;

Diagrama nr.XV: Distribuția pe sex și vârstă a pacienților cu obezitate grad 3 (Grupa 4)

Toți pacienții din grupul 4 de studiu au prezentat carii dentare, media fiind de 4.66 carii per pacient;

Pacienții acestei categorii au avut realizate numeroase obturații, in medie fiecare pacient având 6,66 obturații în cavitatea orală;

Nici la capitolul extracții dentare pacienții acestei grupe nu stau mai bine, în medie toți pacienții cu obezitate gradul 3 au câte 5,33 extracții realizate pînă în prezent;

Diagrama nr.XVI: Numărul de dinți cariați, obturați și extrași per pacient cu obezitate gradul 3

Pentru indicele de placă Silness și Löe la pacienții cu obezitate grad 3 s-a obținut o valoare medie de 2.66, iar pentru indicele gingival Löe și Silness s-a calculat o valoare medie de 2.16;

Diagrama nr.XVII: Valoarea indicelui de placă Silness și Löe și a indicelui gingival Löe și Silness pentru pacienții cu obezitate grad 3

În urma examenului clinic parodontal, pentru cei 6 pacienții cu obezitate grad 3 s-au stabilit diagnostice de parodontită medie și generalizată. Toți cei 3 pacienți diagnosticați cu parodontită cronică profundă generalizată sunt fumători.

Tabel nr.IX: Distribuția pacienților cu obezitate gradul 3 pe afecțiuni parodontale

Din studiul comparativ al afectării pacienților supraponderali și obezi prin boală parodontală s-a observat că cu cât IMC al pacienților este mai mare cu atât crește și gravitatea afectării parodontale. Din interpretarea statistică a situațiilor clinice ale pacienților din studiul nostrum clinic s-a observat că cei care prezintă afectarea parodontală cea mai importantă sunt pacienții cu obeziate grad 3, aceștia făcând parte, de asemenea, din sectorul de vârstă 45-60 de ani. Distribuția pacienților din cele 4 categorii pe afecțiuni parodontale este redată în diagrama nr. XVIII.

Diagrama nr.XVIII: Distribuția pacienților din cele 4 categorii pe afecțiuni parodontale

S-a considerat că circumferința talei este peste valorile normale atunci când s-au măsurat valori ale Ct>102 cm (40 inch) la bărbați și >88 cm (35 inch) la femei. Atunci când s-a investigat circumferința taliei s-a observant că 17 pacienți au avut valoarea măsurată pentru circumferința taliei în limitele normale (3 femei și 14 barbați), iar 23 au avut această valoare peste limitele normale (8 femei și 15 bărbați).

Tabel Nr. X: Distribuția pacienților pe afecțiuni în funcție de circumferința taliei

Din analiză a rezultat că mai multe femei au avut circumferința taliei peste valorile normale, în timp ce la bărbații repartiția pe cele 2 grupe a fost eproximativ egală. Toți pacienții afectați prin forme generalizate de parodontită medie și profundă au avut valori ale circumferinței taliei peste valoarea normală.

Discuții

Primele însemnări despre legatura dintre obezitate și boala parodontală au fost publicate în 1977, și a arătat că la șoarecii obezi și hipertensvi este mai probabil să întanim deteriorarea țesuturilor parodontale decât la șoarecii normali (Perlstein MI, 1997). La oameni, s-a raportat că subiecții japonezi obezi erau mai predispuși să sufere de boală parodontală decât pacienții slabi în 1998 (Saito T, 1998).

Studii multiple au arătat existența unei legături între boala parodontală și obezitate (Saito T, 1998, 2001, 2005; AlZahrani, 2003; Wood, 2003; Linden, 2007; Sarlati, 2008; Khader, 2009; Chaffee&Weston, 2010). Acest studiu investighează asocierea dintre obezitate și boala parodontaă, ca să fim mai specifici el încearcă să afle dacă gradul de afectare al pacienților prin obezitate (cuantificată cu ajutorul IMC) influențează gradul de afectare al acestora prin boală parodontală.

Într-un studiu realizat de Pekka Ylöstalo și colaboratorii și publicat în anul 2008 se arată că există o legatură între greutatea corporală și boala parodontală. Ca și în studiul nostru greutatea corporală a fost măsurată pe baza indicelui de masa corporală. Diferențele majore dintre cele două studii au constant în numărul de pacienți examinați (studiul lor a cuprins un număr de 2841 de pacienți, iar al nostru 40), vârsta pacienților (în studiul lor vârsta pacienților a variat între 30 și 49 de ani, în timp ce în studiul nostru s-au examinat pacienți cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani), statutul de non-fumători, și faptul că nici unul dintre pacienți nu era diagnosticat cu diabet, spre deosebire de studiul nostru care a inclus pacienți fumători și diabetici.

Un studiu asemănător acestuia a fost publicat de André Luiz Pataro și colaboratorii în anul 2011. Spre deosebire de studiul nostru care investighează atât pacienți de sex feminin cât și de sex masculuin, în studiul realizat de aceștia a fost incluși doar pacienți de sex feminin. Alte diferențe între cele 2 studii ar fi pe de o parte faptul că noi am folosit un lot doar de 40 de pacienți, în timp ce în studiul amintit este utilizat un lot de 594 de pacienți, precum și faptul că ei compară datele înregistrate de la pacienții supraponderali și obezi cu cele înregistrate la pacienți cu greutate normală, studiul nostru excluzând pacienții normoponderali. Ambele studii arată totusi faptul că severitatea bolii parodontale este mai importantă la pacienții ce fac parte din clasele superioare de obezitate (obezitate grad 2 și 3 în funcție de IMC).

Franchini R. și colaboratorii au publicat în anul 2011 un studiu în care au investigat asocierea dintre obezitate și boala parodontală la adulții tineri (10-17 ani). Concluziile acestora au fost că gingivita întâlnită la pacienții supraponderali și obezi se datorează probabil unei combinații între metabolism, inflamație și atitudinea neglijentă a pacienților față de igiena orală. Concluzii asemanatoare au fost formulate și în studiul nostru.

Datele obținute de noi ar fi fost mult mai concludente dacă fiecare grup de studiu ar fi avut același număr de pacienți și dacă vârsta acestora ar fi variat mai puțin. În condițiile de față, având în vedere că pacienții au avut vârste cuprinse între 20 și 60 de ani trebuie să consideram și vârsta ca un factor important în evoluția bolii parodontale.

Studiul realizat de Eduardo Dickie de Castilhos și colaboratorii și publicat în anul 2012, care a avut un lot reprezentativ de 720 de pacienți, toți cu vârsta de 24 de ani, a concluzionat, spre deosebire de studiul nostru, că nu ar exista nici o legatură între obezitate și boala parodontală, boala parodontală instalându-se la pacienții din acest studiu datorită absenței igienei orale.

Lalit Kumar Mathur și colaboratorii într-un studiu publicat în 2012 au arătat că prevalența bolii parodontale este mai mare la pacienții obezi de peste 20 de ani, sugerând că aceasta ar putea fi un factor de risc pentru boala parodontală. Același studiu a concluzionat că prevalența bolii parodontale este mai mare în rândul femeilor decât al bărbaților, lucru care nu este în conformitate cu studiul nostru.

Într-un studiu pubilcat de Daisuke Ekuni și colaboratorii în anul 2014 se arată că creșterea indicelui de masă corporală determină o înrăutățire a statusului parodontal. Acest lucru a fost observat și de noi, cu cât indicele de masă corporală a fost mai crescut cu atât situația parodontală a pacienților incluși în lotul de studiu a fost mai precară.

Alte studii din literatură pleacă de la ideea că există o legatură între obezitate și boala parodontală și încearcă să afle substratul biochimic prin care obezitatea influențează boala parodontală (Saito, 2005; Hélène Range, 2013).

Spre deosebire de majoritatea studiilor din literatura de specialitate, care încearcă să demonstreze existența unei legături între obezitate și boala parodontală folosind doar criterii clinice pentru diagnosticarea bolii parodontale, studiul actual folosește atât criterii clinice cât și paraclinice – analiza ortopantomografiilor, stabilind nu doar dacă pacienții sunt sau nu afectați prin gingivită sau parodontită ci și gradul în care aceștia sunt afectați.

Saxlin și colaboratorii (2011) au arătat că există o legătură între boala parodontală și obezitate, dar că obezitatea nu a reprezentat un factor de risc pentru dezvoltarea bolii parodontale la cei 396 de pacienți obezi care au fost urmăriți pe parcursul a 4 ani de zile. În contrast, Morita și colaboratorii (2011) a arătat că există o relație de tip doză-răspuns între indicele de masă corporală și dezvoltarea bolii parodontale. Studiul nostru tinde să fie de acord cu descoperirile lui Morita și ale colaboratorilor săi. Cu cât indicele de masă corporală este mai mare cu atât afectarea prin boală parodontală a pacienților din studiul nostru a fost mai severă.

Studii anterioare au arătat, de asemenea, că există șanse ridicate de boală parodontală asociată cu adipocitatea centrală (Al-Zahrani și colaboratorii 2003, Reeves și colaboratorii 2006, Kim și colaboratorii 2010). Atât în studiul realizat de Al-Zahrani și colaboratorii cât și cel realizat de Reeves și colaboratorii s-a găsit o relație semnificativă între boala parodontală și cirumferința taliei. Al-Zahrani și colaboratorii au precizat de asemenea că magnitudinea acestei asocieri a scăzut odată cu vârsta. Acest lucru nu s-a întâmplat și în studiul realizat de noi.

Khader YS și colaboratorii în anul 2009 au observat că obezitatea definită ca indice de masă corporală și circumferința mare a taliei au fost asociate cu șanse mari de a avea parodontită. Aceleași observații pot fi făcute și din analiza datelor obținute de noi.

Datorită variabilității și complexității factorilor și parametrilor asociați atât obezității cât și bolii parodontale, studii suplimentare sunt necesare în scopul de a elucida și clarifica dacă există fără nici o îndoială o asociere între evoluțiile celor două afecțiuni.

Concluzii

Toți pacienții supraponderali și obezi prezintă un grad de afectare parodontală care variază de la forme localizate de gingivită la pacienții supraponderali pană la forme generalizate de parodontită profundă la pacienții cu obezitate grad 3.

Obezitatea poate fi un factor de risc potențial pentru boala parodontală la toate grupele de vârstă. Vârsta joacă și ea un rol foarte important în apariția și evoluția bolii parodontale.

Cu cât greutatea corporală a pacienților și indicele de masă corporală este mai mare, cu atât este mai gravă și afectarea parodontală.

Afectarea parodontală a pacienților fumători, indiferent de greutatea acestora, este mai importantă decât a pacienților nefumători.

Igiena orală nesatisfăcătoare rămâne în continuare unul din factorii incriminați în apariția bolii parodontale, fiind cu atât mai importantă la pacienții supraponderali și obezi având în vedere că aceștia pe langă stilul de viață neglijent au și o igienă orală deficitară.

În majoritatea cazurilor obezitatea se datorează stilului de viață dezordonat al pacienților, sugerându-se astfel că o simplă modificare a orarului meselor și a alimntației la acești pacienți ar putea duce la o scădere în greutate și astfel s-ar putea preveni evoluția bolii parodontale.

Rezutatele obținute indică faptul că un diagnostic parodontal precoce este necesar în cazul pacienților supraponderali și obezi, instituirea unui tratament parodontal cât mai timpuriu fiind necesară pentru a preveni instalarea și evoluția bolii parodontale.

Bibliografie

Al-Zahrani, M. S., Bissada, N. F. & Borawskit, E. A. () Obesity and periodontal disease in young, middle-aged, and older adults, Journal of Periodontology 2003;74:610–615

Bian Adela Raluca, Profesor Univ. Dr. David Daniel, Factori psihologici cu rol etiopatogenetic în obezitate, Teză de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Cluj-Napoca 2011

Bray George, Claude Bouchard, Handbook of obesity – Volume 1: Epidemiology, Etiology, and Physiopathology, Third edition, CRC Press, New York 2013

Bray George, Claude Bouchard, Handbook of obesity – Volume 2: Clinical applications, Fourth Edition, CRC Press, New York 2013

Castilhos ED, Horta BL, Gigante DP, Demarco FF, Peres KG, Peres MA, Association between obesity and periodontal disease in young adults: a population-based birth cohort, JClin Periodontol 2012; 39: 717–724

Chaffee B. W. & Weston S. J., Association between chronic periodontal disease and obesity: a systematic review and metaanalysis, Journal of Periodontology 2010; 81: 1708–1724

Coșoveanu Carmen Simona, Prof. univ. Dr. Dumitru Bulucea, Obezitatea Primară la Copil -aspecte etiopatogenice, clinice și profilactice, Teză de doctorat, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, Facultatea De Medicină, Craiova 2011

Dalla Vecchia C. F., Susin C., Rosing C. K., Oppermann R. V. & Albandar J. M., Overweight and obesity as risk indicators for periodontitis in adults, Journal of Periodontology 2005; 76:1721–1728

Dobra Carmen, Prof. dr. Aurel Lazăr, Parodontitele și boala cardiovasculară coronariană aterosclerotică, Teză de doctorat, Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină și Farmacie, Oradea 2009

Dumitriu Horia Traian, Dumitriu Silvia, Dumitriu Anca Silvia, Parodontologie, Editura Viața Medicală Românească, Ediția a IV-a, București 2006

Ekuni D, Mizutani S, Kojima A, Tomofuji T, Irie K, Azuma T, Yoneda T, Furuta M, Eshima N, Iwasaki Y, Morita M., Relationship between increases in BMI and changes in periodontal status: a prospective cohort study, Journal of Clinical Periodontology 2014; 41(8):772-8

Franchini R., Petri A., Migliario M.&Rimondini L., Poor oral hygiene and gingivitis are associated with obesity and overweight status in pediatric subjects, Journal of Clinical Periodontology 2011; 38:1021–1028

Gligor Ramona, Prof. Dr. Maria Pușchiță, Biomolecule adipocitare –legătura între diabet zaharat, obezitate și boli cardiovasculare, Teză de doctorat, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, Facultatea de Medicină, Farmacie și Medicină Dentară, Arad 2012

Gorman A, Kaye EK, Apovian C, Fung TT, Nunn M, Garcia RI. Overweight and obesity predict time to periodontal disease progression in men, Journal of Clinical Periodontology 2012; 39: 107–114

Khader Y. S., Bawadi H. A., Haroun T. F., Alomari M. & Tayyem R. F., The association between periodontal disease and obesity among adults in Jordan, Journal of Clinical Periodontology 2009; 36:18–24

Kim, E. J., Jin, B. H. & Bae, K. H., Periodontitis and obesity: A Study of the Fourth Korean National Health and Nutrition Examination Survey. Journal of Periodontology 2010; 82: 533–542

Lalit Kumar Mathur,  Balaji Manohar, Rajesh Shankarapillai and Dhara Pandya, Obesity and periodontitis: A clinical study, J Indian Soc Periodontol. 2011; 15(3): 240–244

Linden G., Patterson C., Evans A. & Kee F., Obesity and periodontitis in 60–70-year old men, Journal of Clinical Periodontology 2007; 34:461–466

Mârțu Silvia, Mocanu Constanța, Parodontologie clinică, Editura Apolonia, Iași 2000

Mocanu Ramona Elena, Prof.univ.dr.Silvia Mârțu, Cercetări clinico-biologice ale interferenței bolii parodontale – boli metabolice, Teză de doctorat, U.M.F. "Gr.T.Popa", Facultatea de Medicina Dentară, Iași 2010

Morita I., Okamoto Y., Yoshii S., Nakagaki H., Mizuno K., Sheiham A. & Sabbah W., Five-year incidence of periodontal disease is related to body mass index. Journal of Dental Research 2011; 90: 199–202

Olteanu Mădălina, Studiul clinic, histologic și imunohistochimic al parodontopatiilor cu hipertrofie gingivală la bolnavii cu diabet zaharat, Teză de doctorat, Craiova 2011

Pataro André Luiz, Costa Fernando Oliveira, Cortelli Sheila Cavalca,  Cortelli José Roberto,  Abreu Mauro Henrique Nogueira Guimarães,  Costa José Eustáquio, Association between severity of body mass index and periodontal condition in women, Clinical Oral Investigations 2012; 16: 727-734

Perlstein MI, Bissada NF.,Influence of obesity and hypertension on the severity of periodontitis in rats. Oral Surgery Oral Medicine Oral Pathology 1977; 43: 707-719

Reeves A., Rees J., Schiff M. & Hujoel, P., Total body weight and waist circumference associated with chronic periodontitis among adolescents in the United States, Archives of Pediatric and Adolescent Medicine 2006; 160: 894–899

Ritchie Seel Christine, Obesity and periodontal disease, Periodontology 2000, 2007; 44:154–163

Saito T, Shimazaki Y, Sakamoto M., Obesity and periodontitis [letter], N Engl J Med 1998; 339: 482–483

Saito T, Shimazaki Y., Metabolic disorders related to obesity and periodontal disease, Periodontology 2000, 2007; 43:254-66

Saito T, Shimazaki Y, Koga T et al. Relationship between upper body obesity and periodontitis, Journal of Dental Research 2001; 80: 1631-1636

Saito T., Shimazaki Y., Kiyohara Y., Kato I., Kubo M., Iida M. & Yamashita Y., Relationship between obesity, glucose tolerance, and periodontal disease in Japanese women: the Hisayama study, Journal of Periodontal Research 2005; 40: 346–353

Sarlati Fatemeh, Akhondi Nasrin, Ettehad Taban, Neyestani Tirang and Kamali Zinat, Relationship between obesity and periodontal status in a sample of young Iranian adults, International Dental Journal 2008; 58: 36-40

Saxlin T., Ylöstalo P., Suominen-Taipale L., Ma¨nnisto S. & Knuuttila M., Association between periodontal infection and obesity: results of the Health 2000 Survey. Journal of Clinical Periodontology 2011; 38: 236–242

Wood N., Johnson R. B. & Streckfus C. F., Comparison of body composition and periodontal disease using nutritional assessment techniques: Third National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES III). Journal of Clinical Periodontology 2003; 30:321–327

Ylöstalo P., Suominen-Taipale L., Reunanen A. & Knuuttila M., Association between body weight and periodontal infection, Journal of Clinical Periodontology 2008; 35: 297–304