Influenta Muzicii Asupra Proceselor Psihice Cognitive Superioare

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PROGRAMUL DE STUDII ZI

INFLUENṬA MUZICII ASUPRA PROCESELOR PSIHICE COGNITIVE SUPERIOARE ṢI

MODUL ÎN CARE ESTE ACEASTA PERCEPUTĂ DE CĂTRE OAMENI

COORDONATOR ṢTIINṬIFIC: ABSOLVENT:

DANIELA PORUMBU NICOLAE ṢTEFAN

BRAṢOV

2016

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI PROGRAMUL DE STUDII PSIHOLOGIE

INFLUENṬA MUZICII ASUPRA PROCESELOR PSIHICE COGNITIVE SUPERIOARE ṢI

MODUL ÎN CARE ESTE ACEASTA PERCEPUTĂ DE CĂTRE OAMENI

INFLUENṬA MUZICII ASUPRA PROCESELOR PSIHICE COGNITIVE SUPERIOARE ṢI

MODUL ÎN CARE ESTE ACEASTA PERCEPUTĂ DE CĂTRE OAMENI

PARTEA I (INTRODUCERE SI CADRU TEORETIC):

1.Introducere

Definiția muzicii: Muzica este definită, conform Dicționarului explicative al limbii române, arta de a exprima armonios idei, sentimente și stări psihice în imagini sonore”.

Din cele mai vechi timpuri muzica face parte din viața oamenilor. Pentru Platon, muzica era un indicator al educației, al sufletului, frumos sau urât. În Legile sale, referindu-se atât la natura omului cât și la educația pe care o primește, marele filosof spunea că prin dans și muzică se pot remarca calitățile sufletești ale oamenilor. „Deoarece dansul și cântecul nu sunt decât niște imitații ale moravurilor, decât o pictură a acțiunilor oamenilor, a caracterelor lor și a diferitelor situații în care se află, e necesar ca aceia, care aud vorbe și cântece sau care văd dansuri asemănătoare caracterului pe care l-au primit de la natură sau de la educație sau și de la una și de la cealaltă, să găsească plăcere în ele, să le laude și să spună despre ele că sunt frumoase; și, e firesc lucru, din contră, ca aceia care au un caracter, moravuri sau oarecare deprinderi opuse lor, să nu poată nici să se bucure de ele, nici să le laude, fiind siliți să le numească urâte”. (Platon, 2010, p. 71).

Muzica face parte din viața omului modern, indiferent de alegerile personale. Fie că se află acasă, la birou, în trafic, în mijloacele de transport în comun, la petreceri sau la restaurant, oamenii sunt înconjurați de muzică. Evoluția tehnologiei a facilitat accesul la informație, la cultură, și implicit la muzică. Dezvoltarea industriei muzicale a mers mână în mână cu dezvoltarea tehnologiei, radiourile, televiziunea și de curând internetul fiind principalele canale de acces la produsele artistice. Mai mult decât atât, aparatura pe care majoritatea oamenilor o folosește acasă permite alegerea conștientă a muzicii în funcție de motivațiile personale: de la distracție până la fundal sonor pentru activitățile curente.

Razmond Cattell, unul dintre autorii Teoriei Personalității „Big Five” remarca „Este atât de puternic efectul muzicii… este surprinzător faptul că în istoria psihologiei și a psihoterapiei sunt atât de puține referințe experimentale sau speculative în folosirea muzicii” (Rentfrow, J., Gosling, D. S., 2003)

Freud spunea despre sine că este afon. Dar avea o slăbiciune față de spectacolele de operă, în care vedea scenariul unui travaliu psihanalitic, manifestarea inconștientului, apariția conflictului și catharsisul. (Gay, P., 2012, p. 304). În psihanaliză actul artistic este un rezultat al „sublimării”.  Pentru Jung, muzica reprezenta o „mișcare, dezvoltare și o transformare a motivelor inconștientului colectiv”. (Skar, P. 2002).

Puterea muzicii de a trezi o stare afectivă este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Se cunoaște faptul că muzica este importantă în viața ființei umane încă din perioada de dezvoltare intrauterină. Specialiștii recomandă femeilor însărcinate să asculte cât mai multă muzică veselă, liniștitoare, pentru a menține o stare de spirit pozitivă, optimistă, pe care să o transmită și fătului. Cercetările au demonstrat că încă din primele zile de viață bebelușii reacționează la glasul mamei și la muzica pe care o „recunosc” ca fiind familiară din perioada intrauterină.

Ion Gagim, în „Dimensiunea psihologică a muzicii”, abordează problema relației omului cu muzica, în cadrul ecestei relații întâmplându-se ceva cu totul deosebit: sunetele muzicale, parafrazîndu-l pe autor, se psihologizează, iar sufletul se muzicalizează ( Gagim, I., „ Dimensiunea psihologică a muzicii”, 2009, p. 5).

Am ales să realizez lucrarea de licentă fixându – mi ca scop principal ca prin pornirea de la teoriile găsite referitoare la influența muzicii asupra celor trei procese psihice cognitive superioare să cercetez percepția oamenilor despre rolul muzicii în viața lor, mai exact, rolul acesteia în dezvoltarea si funcționarea proceselor psihice congnitive superioare (gândire, memorie și imaginație).

SCRIE DESPRE ROLUL GANDIRII, MEMORIEI SI IMAGINATIEI IN SISTEMUL PSIHIC UMAN(FUNDAMENTE);

SCRIE DESPRE MELOTERAPIE;

2.Cadrul teoretic

Pentru a putea căuta și afla ce influență are muzica asupra proceselor cognitive superioare, consider că este necesară, în primul rând, o definire a acestor trei procese cu rol fundamental în viată psihică.

Astfel, gândirea este definită ca fiind “Procesul psihic cognitiv superior care construiește prin operațiile sale, coordonate în acțiuni mintale, informațiile despre însușirile generale ale claselor de obiecte și fenomene, sau despre relațiile dintre ele, sub formă de noțiuni, concepte, judecăți sau raționamente.” ( A.I. Clinciu, “Fundamentele psihologiei, Editura Universității Transilvania, 2012, p. 94)

Memoria, care “prin sinteza prezentului și punerea lui în legătură cu trecutul și viitorul, asigură unitatea și continuitatea Eu-lui” ( A.I. Clinciu, “Fundamentele psihologiei”, Editura Universității Transilvania, 2012, p. 76) , este definită ca “Procesul psihic cognitiv superior prin care se realizează întipărirea, stocarea și reactualizarea experienței cognitive, afective și volitive” ( A.I. Clinciu, “Fundamentele psihologiei, Editura Universității Transilvania, 2012, p. 76)

Prima definiție a imaginației îi aparține lui Paul Popescu – Neveanu, care spune că: “Imaginația este procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau reconstrucție imagistică, tinzând spre producerea noului în forma unor reconstrucții imagistice, a unor tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte” (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p. 324)

1) Muzica-resursă în dezvoltarea gândirii

Lucrarea “Music as a resource to develop cognition” se concentrează pe gândire, ca element al dezvoltării umane si aplicațiile resurselor limbajului muzical cu scopul de a stimula și întări conexiunile neuronale favorabile învățării. Studiul face referire la cercetări curente din neuroștiințe, evidențe științifice care au de-a face cu efectele muzicii asupra creierului și reflecția acestora asupra comportamentului uman.

Articolul prezintă analiza utilizării resurselor limbajului muzical și contribuția acestuia în dezvoltarea umana. În această lucrare sunt abordate: îngrijirea necesară din timpul stagiului intrauterin și consecințele acesteia asupra viitorului copilului, importanța participării maternale și investirea pentru o dezvoltare biopsihosociala a copilului și efectele acesteia asupra comportamentului viitor considerând muzica o resursă ce interferează favorabil cu stimularea creșterii, contribuind la procesul de dezvoltare al copilului și concentrându-se pe utilizarea resurselor limbajului muzical pentru a stimula procesul cognitiv și învățarea. În timpul pregătirii, s-au utilizat ca resurse de studiu articole științifice și a revizuit articole anterioare pe acest subiect.

2. Dezvoltarea și gândirea umană

Încă de la început, omul a încercat să își exercite supremația prin exercitarea măiestriei sale asupra naturii și celorlalte ființe. Cercetările genetice au concluzionat deja că diferența dintre ființa umană și celelalte viețuitoare ale universului este minimal, surclasându-le doar prin expresia potențialului creativ, la abilitățile cognitive și sociale, în aptitudinile manuale, etc.

Analizând structura creierului uman, comparativ cu a celorlalte animale este posibil să observăm diferențele în evoluție care stau la bază afirmației: ființa umană este capabilă să ajungă la o formă mult mai evoluată în ceea ce privește comportamentul social. Referitor la neocortex, omul se diferențiază de animale prin gândire, intelect, afecțiune și expresii emoționale, permițând astfel extinderea sentimentelor legate de familie și progeniturilor, la mediul înconjurător și alte ființe.

3.Rolul muzicii în dezvoltarea umană:

Elaborată din nevoile estetice ale ființei umane, muzica este prezentă în toate culturile cunoscute. “Cei care studiază viețile oamenilor din toată lumea ne spun că muzica este prezentă in toate culturile cunoscute”(Gfeller, 1992, p.42). Încă de la origini, muzica a fost utilizată pentru a aduna la un loc diferitele interese ale oamenilor, ca resursă terapeutică, pentru a alunga spiritele, creșterea nivelului de energie, furnizarea echilibrului fizic și mental, la rugăciune și stabilirea comunicării cu zeitățile, iluminarea ceremonialelor civice și religioase, pentru a crea impact emoțional în fața unui episod, pentru a motiva comportamentele dezirabile. “Oamenii primitivi au explicat fenomenele în termeni de magie și prin aceasta, sunetul putea avea origini supranaturale” (Alvin, 1967, p.16).

Platon și Aristotel, 380 î.C., credeau că muzica are puterea de a modifica comportamentul, și asta “deoarece era posibil să produci oameni ‘buni’ prin sistemul de educație publică ale cărui 2 alemente fundamentale erau gimnastica și muzica, țintind prin primul disciplina corporala și prin al doilea disciplina spirituală.”(Grout & Palisca 2005, p.21)

Platon a punctat încă din anul 380 înainte de Hristos influența muzicii asupra comportamentului uman: “lasati-mă să fac cântecul națiunii, ceea ce fac nu ia în considerare cine face legile ei” (Grout & Palisca, 2005, p.21)

Încă din pântece bebelușul va avea primul lui contact cu elemntele muzicale. Bătăile inimii, prima informație care confirmă existența vieții micii vietăți ce a fost concepută, găsește analogie în pulsul și ritmul muzicii. Bătăile inimii furnizând deasemenea certitudinea continuității vieții.

În timpul sarcinii, viitoarea creatură primeste celelalte informații, funcțiile creierului său fiind structurate și dezvoltate. În afară de asta, la acest moment, el are înregistrări care detectează existența vieții, mai ales în puls și bătăile inimii. Încă din luna a șasea, când organele urechii sunt capabile să primească informația din mediul înconjurător și bebelușul începe să audă vocea și sunetele externe învelișului placentar, luând în considerare o dezvoltare normală și sănătoasă, vocea mamei este percepută și copilul începe să își creeze traseele memoriei care vor dezvolta mai târziu recunoașterea acesteia, chiar dacă aceasta nu este văzuta în prealabil de către copil.

Mediul înconjurător este plin de sunete, care nu sunt deasemenea simbolizate de bebeluș în timpul formării, zgomotele, sunetele și melodiile impregnează existența înainte de naștere. Chiar dacă nu există posibilitatea de a decoda și traduce cumulul de informații la care bebelușul este acaparat încă din pântec, aceste informătii vor deveni elemente importante ale inconștientului care într-un fel vor influența într-o direcție comportamentul viitor (“Music as a resource to develop cognition”, Vargas,M.E.R (2o15)).

După naștere, bebelușul este introdus în cultura prin interacțiunea cu părinții, mai mult a mamei sau a mamei surogat. Astfel, dezvoltarea se produce atunci când ceilalți adulți sunt prezenți și disponibili spre a-și împărtăși cunoștințele și informația care va contribui la construirea lanțului de achiziții simbolice și introducerea în marea legătură socială.

Ṣi natura este uimitoare în contemplarea universului ființei umane cu o gamă incalculabilă de sunete diferite, ritmuri, tonuri și nuanțe ale fantasticei sale orchestre de sunete. Suntem obiecte sonore.

4.Limbajul muzical ca element de mărire al cogniției și dezvoltării

Luând în considerare mediul intrauterin caracterizat unanim ca fiind mediul ideal al creaturii pentru dezvoltare, în condiții favorabile și normale. Acesta trebuie să furnizeze toate nevoile nutriționale la formația de embrioni și la dezvoltarea fetusului. În mediul intrauterin se află marele puseu al dezvoltării neuronale responsabil pentru sănătatea viitoarei ființe. Ca un burete, această perioadă a dezvoltării absoarbe orice, cercetările au arătat impactele negative rezultate din influența drogurilor, alcoolului, stimulanți, medicamente, chimicale și radiații pentru sănătatea și maturitatea sa.

Viitorul copil, sensibil la toate interferențele, va avea înregistrările mnemonice ale sunetelor la care a fost expus, acest lucru fiind un cadru de referință pentru răspunsurile fizice si emoționale ulterioare, constituind totodată o condiție a dezvoltării inițiale a creierului care va influența reacțiile bebelușului la stimulii din mediul înconjurător și achiziționare abilităților.

După naștere, dezvoltarea creierului este mai accentuată în prima copilările, depinzând foarte mult de stimulii din mediul înconjurător și de contextul cultural în care este introdus copilul. Așadar, condițiile sociale și culturale vor juca un rol fundamental în instrumentalizarea creierului și ca o consecință și pentru dezvoltarea mentală, fizică, emoțională și congnitivă a copilului.

2) Muzica – resursă în dezvoltarea memoriei

Deoarece emoțiile facilitează procesele memoriei și muzica evocă emoții puternice, muzica poate fi implicată în formarea amintirilor, chiar dacă sunt despre piese muzicale sau despre episoade și informații asociate cu muzică particulară. Un studiu recent a rezultat noi idei referitoare la rolul emoțiilor în memoria muzicală.

Muzica are un rol proeminent în viața de zi-cu-zi a multor oameni. Chiar dacă este pentru relaxare, distracție sau pentru sporirea dispoziției, mulți oameni ascultă muzică încă dis-de-dimineață, până târziu în noapte, mai ales de la inventarea radioului și înregistrărilor.

Datorită acestei ubicuități, muzica a fost identificată ca fiind importantă în construirea memoriei autobiografice și astfel la emiterea de judecăți referitoare la sine și la ceilalti. Dar ce piese muzicale ne reamintim și cum este muzica legată de memoria noastră? Această interesantă întrebare nu a fost foarte des dezbătută de către cercetători. Câteva lucrări au căutat rolul muzicii în formarea memoriei și la reîmprospătarea informației autobiografice și episodice, și o lucrare recentă a găsit noi idei referitoare la rolul emoției în memoria muzicală.

Muzica și memoria:

Sunetele muzicale, ca toate semnalele acustice, se desfășoară în timp. Este, prin urmare, necesar pentru sistemul auditiv să integreze sunetele ordonate secvențial într-o percepție muzicală coerentă. Această transformare de la însiruire la paralel poate fi considerată un mecanism al memoriei de lucru, care stochează temporar unităti auditive și le combină într-un singur obiect perceput ( la fel ca un pattern muzical, ritm sau melodie). Interesant, se pare că există o mare suprapunere între memoria de lucru pentru stimulii muzicali și pentru stimuli verbali, fapt dovedit în cercetările recente privind memoria de lucru.(Schendel ZA, Palmer C.,” Suppression effects on musical and verbal memory. Mem Cognit” (2007), p. 640–650). Acesta poate fi unul din motivele pentru care muzicienii tind să arate o momorie de lucru verbală ușor superioară. Recent, Sluming și asociații săi au descoperit că la muzicieni, comparativ cu ceilalți oameni, este mai multă materie cenușie în partea cortexului frontal, cunoscut pentru acomodarea rețelelor neurale ce sunt implicate în câteva procese importante ale memoriei de lucru. S-ar putea astfel concluziona că are loc un fel de transfer pozitiv între practicarea muzicii și funcțiile memoriei verbale, cu alte cuvinte, procesul învățării muzicii crește învățarea sarcinilor verbale.

Deși auzitul muzicii este asociat cu sentimente emoționale puternice și deși muzica activează întrecul sistem limbic, care este implicat in procesarea emoțiilor și in controlarea memoriei, multe sudii referitoare la memoria muzicală nu s-au concentrat pe rolul emoțiilor în această formă a memoriei. În prim-planul acestor studii au fost întrebări cum ar fi: Există o diferență între memoria muzicală implicită (inconștientă) și cea explicită (conștientă)? Care parametrii de suprafață ai muzicii, cum sunt timbrul și tempoul, sunt mai relevanți pentru transferarea eficientă sau encodarea informației muzicale în memorie pe termen lung și pentru preluarea ei? Sunt titlurile pieselor muzicale reîmprospătate mai bine ca melodiile, pentru muzica instrumentală sau cea vocală?

De exemplu, Halpern și Mullensiefen, în lucrarea “Effects of timbre and tempo change on memory for music” au manipulat timbrul și tempo-ul pentru a examnina influența acestora asupra memoriei implicite și explicite pentru tonuri. După encodarea a 40 de tonuri scurte, nefamiliare, participanții au fost rugați să acorde punctaje memoriei implicite și celei axplicite pentru o listă de 80 de tonuri, care a inclus 40 de tonuri care au mai fost auzite anterior. Pentru a măsura memoria implicită, o scorare a plăcerii cu care melodiile vechi și noi au fost utilizate, întrucât, pentru a măsura memoria explicită, cercetătorii au utilizat diferența dintre scorurile de încredere ale recunoașterii ale melodiilor vechi sau noi. Jumătate din cei 40 auziseră anterior tonuri diferite în timbru sau tempo în comparație cu primă expunere. Schimbarea în timbru și tempo, ambele insuficiente memoriei explicite și schimbarea în tempo a făcut deasemenea recunoașterea implicită a melodiei mai rea. Aceste rezultate susțin ipoteza pe care s-a bazat experimentul – există două sisteme ale memoriei muzicale diferite, unul implicit și altul explicit. O diferență similară a fost schițată de Samson și Peretz. Pe baza unei analize comprehensive a pecienților ce suferă de leziuni în lobul temporal drept sau stâng, aceștia au concluzionat că structurile lobului temporal drept au un rol crucial în formarea reprezentării melodiei care ajută pregătirea și recunoașterea, care sunt ambele procese ale memoriei implicite, întrucât structurile lobului temporal situat pe partea stângă sunt mai mult implicate în regăsirea explicită a melodiilor.

Alte studii s-au foscusat pe un aspect particular al memoriei muzicale, memoria pentru partea muzicală. Aceste studii au fost motivate de investigațiile despre piesa sau înălțimea absoluta (sau piesa perfectă), abilitatea rară a unor oameni de a indentifica sau cânta o notă muzicală fără o ascultare prealabilă a unui exemplu de cântare a ei.

Înălțimea absolută, în sens larg, se referă la o înălțime perfectă, un fenomen auditoriu rar, caracterizat de abilitatea unei persoane de a indentifica sau re-creea o notă muzicală dată fără a beneficia de un ton de referință. (en.wikipedia.org)

Înălțimea absolută poate fi demonstrată prin etichetare lingvistică ( „numirea” notei), imagini vizuale, sau răspunsuri senziomotorii. De exemplu, un posesor al înălțimii absolute poate reproduce cu acuratețe un ton auzit la intrumentul muzical fără a „vâna” înălțimea corectă. Cercetătorii estimează că apariția înălțimii absolute este undeva la 1 din 10 000 de oameni.

În general, înalțimea absolută implică unele sau toate dintre abilitățile următoare, acumulate făra un ton de referință:

-identificarea după nume a înălțimilor individuale cântate la instrumente variate;

-numirea cheii unei parți dintr-o melodie dată

-reproducerea unei părți a unei melodii în cheia corectă la zile după ce aceasta a fost auzită

-identificarea și numirea tuturor tonurilor unui acord dat

-interpretarea acurată a unei pise date

-numirea tonurilor sunetelor comune din fiecare zi, cum ar fi claxoanele mașinilor și alarmele

Mulți cercetători cred că piesa absolută este un fel specific al memoriei muzicale. Oricum, Levitin a descoperit că ea a fost mult mai comună ca cea asumată anterior. El a rugat un eșantion larg de subiecți, care nu au piesa absolută, să cânte cântece populare și a comparat piesele produse cu cele care sunt utilizate la înregistrările acestor cântece. Aproximativ 50% dintre subiecți au cântat cântecul corect, în cel puțin unul sau două sesiuni experimentale. 44% nu au fost perfecți în reproducerea corectă, dar au fost la două semitonuri de aceasta. Astefel, acest studiu a arătat că până și non-muzicienii pot avea reprezentări relativ stabile ale înălțimii. Memoria înălțimii poate fi dezvoltată la non-muzicieni prin antrenarea acesteia și poate chiar să fie facilitată de aplicarea stimulării electrice asupra girusului supramarginal stâng.

Muzica și amintirile evenimentelor asociate:

Informația autobiografică asociată cu melodii este evocată când auzim muzică relevantă sau când suntem angajați în conversații despre muzică sau episoade și evenimente în viată noastră în care muzica a fost importantă. Auzirea muzicii asociate cu trecutul nostru de multe ori evocă un puternic sentiment de cunoaștere. Avem acest sentiment pentru multe cântece fără să știm titlul sau textul acestora. Suntem, oricum, mai buni la reamintirea titlurilor melodiilor pe care le ascultăm (atunci când melodiile sunt instrumentale) decât la reamintirea unei melodi din simpla citire a titlului acesteia. Patternul în opoziție apare la reamintirea vocilor, pentru care titlurile melodiilor sunt indicii mult mai bune ca melodiile. Găsirea acestei conexiuni între muzică și text, care sugerează că muzica este encodată în memoria semantica ca și text, este de o importanță ridicată. Mulți cercetători cred că muzica este encodată în creier de sistemul memoriei perceptuale, care organizează informația audiată în melodii și ritmuri, mai degrabă decât prin sistemul memoriei semantice, care encodează sensul. Totuși, informația muzicală poate fi asociată cu informația emoțională și semantică (memoria asociativă), ambele, indirectă sau directă, au arătat, chiar dacă nu este direct legată de informația semantică.

O cercetare mult mai recentă, a lui Stefan Koelsch și colegii acestuia a arătat că piesele muzicale scurte cu caracteristici particulare pot amorsa sistemul memoriei limbajului semantic, astfel rezultând mai rapid și mult mai eficient recunoașterea cuvintelor specifice. Au fost măsurate răspunsurile electrice ale creierului la cuvintele țintă. Când piesa muzicală a fost relatată semantic cuvântului țintă, răspunsul creierului pentru cuvântul țintă a fost redus (reprezentând mai puțină activare neurală asociată cu căutarea în memoria semantică), întrucât atunci când piesa muzicală fără legătură cu cuvântul țintă, răspunsul a fost îmbunătățit.

Muzica – resursă în dezvoltarea imaginației

PARTEA II(OBIECTIVE SI METODOLOGIE, REZULTATELE CERCETARII SI INTERPRETAREA LOR, CONCLUZII SI IMPLICATII)

3.Obiectivele si metodologia cercetarii:

Ipoteze -propozitii clare, scurte, la forma afrimativa(

1) Oamenii percep muzica ca influențând pozitiv gândirea acestora (rezolvarea de probleme) lor.

2) Oamenii percep muzica ca influențâd pozitiv memoria lor (memoria de lucru sau reactalizarea) lor.

3) Oamenii percep (sau nu) muzica ca având influență asupra imaginației lor ???.

-care pot fi supuse la proba faptelor prin cercetarea intreprinsa(3 chestionare despre modul în care cred oamenii ca aceste 3 procese psihice sunt influențate de muzică)

-Ele se formuleaza plecand fie de la cadrul teoretic formulat, fie de la datele de observatie empirica

 Design –metodologia cercetarii trebuie proectata cu realism, in concordanta cu resursele si competentele actuale ale studentilor ( percepția Aplicarea a 3 seturi de chestionare referitoare la interactiunea muzicii cu fiecare proces psihic cognitiv superior)

-in cazul lucrarii de licenta, accentul va fi pus pe capacitatea de a proiecta corect o cercetare si pe capactitatea de a putea implementa proectul de cercetare

-vor fi selectate doar instrumente adecvate in raport cu obiectivele si ipotezele cercetarii

-se vor prezenta, pe scurt, calitatile psihometrice, pentru a furniza argumente privind validitatea selectarii lor pentru cercetare

 Participanți (eșantion/lot) -numarul participantilor: trebuie sa fie in concordanta cu tipul de cercetare abordat si cu conditiile de aplicare a testelor statistice.

Pentru efectuarea comparatiilor intre grupe dupa diverse criterii(gen,varsta..), utilizarea procedurilor statistice presupune un esantion de minim 30 de participanti

 Instrumente utilizate: -numarul instrumentelor propuse/utilizate este dependent de complexitatea instrumentului, de numarul scalelor, etc…

-numarul instrumenteleor propuse/utilizate este depentent de complexitatea instrumentului, de numarul scalelor, etc.

Rezultatele cercetarii: 2 subcapitole:-analiza datelor si prez rez

-interpretarea psihologica a rezultatelor in acord cu cadrul teoretic si cu ipotezele de start

-Concluzii si implicatii:constituie un capitol care trebuie redactat în relație logică cu obiectivele cercetării, într-o formulare limpede și neechivocă. Concluziile vor furniza răspunsuri clare la întrebările cercetării. În paragrafe distincte se vor rezuma concluzii referitoare la:

 limitele cercetării și posibilitatea depășirii lor

 legătura părții aplicative cu premisele teoretice formulate

 gradul de atingere a obiectivelor de cercetare și de confirmare a ipotezelor

 eschiderile și aplicabilitatea rezultatelor obținute.

Este de dorit ca în concluzii să se indice contribuția adusă în domeniu prin cercetarea realizată, precum și implicațiile sale practice, putând fi identificate și sugerate direcții viitoare de cercetare.

 Procedură

 Factori care pot afecta validitatea cercetării și modalități de control

 Aspecte etice

 Planificarea derulării cercetării (dacă este o cercetare longitudinală)

 Metodele statistice utilizate pentru analiza datelor sau metodele de analiză calitativă, după caz.

REFERINṬE BIBLIOGRAFICE:

Wolf, Christian. (2014) Pobreza prejudica a inteligência? [Poverty undermines the intelligence?] In: Mente e Cérebro. [Mind and Brain], Year XX, n. 257, p. 42 -47.

Weiberger, Norman M. Cérebro Afinado. Mente e Cérebro, Segredos dos Sentidos: Como o Cérebro Decifra o Mundo ao Redor. [Brain Attuned.Mind and Brain, Secrets of the Senses: How the Brain Decodes Around the World ] Special Edition no 12, São Paulo: Ediouro, s.d., p. 47-53.

Ratey, M.D. John J. (2002) A User’s guide to the Brain. New York: Vintange Books.

Peretz, Izabelle. (2009) Chapter 5. Towards a neurobiology of musical emotions. BRAMS, University of Montreal, Montreal, Canada

Pederiva, Patrícia L. M.; Tristão, Rosana M. (2006) Música e Cognição. [Music and Cognition] Ciência e Cognição,.[Science and Cognition]

Vol. 09: p 83-90. Disponível em: [Available in] http://wwwcienciascognicao.org>

Oliveira, Maria Aparecida Domingues de. (1997) Neurofisiologia do comportamento [Neurophysiology of behavior]. Canoas: Ed.ULBRA.

Levitin, Daniel J. (2007) This is your brain on music: the science of a human obsession USA: Plume.

Ilari, Beatriz. (2003) A música e o cérebro: algumas implicações do neurodesenvolvimento para a educação musical. [The music and the brain:

some implications for neurodevelopmental music education] Magazine ABEM, n. 9, September 2003.

Herculano-Houzel, Suzana. De bem com seu Cérebro. [Well with your Brain.] In: Mente e Cérebro: Desvendando o Cérebro[ Mind and Brain:

Unraveling the Brain ], Special Edition n. 19, São Paulo: Ediouro, s.d., p. 26-35.

Gfeller, Kate E. (1992) Music: A Human Phenomenon and Therapeutic Tool in: Davis, William B.; Gfeller, Kate E.; Tbaut, Michael H. An

Introduction To Music Therapy. Dubuque, Wm.C.Brown Publishers.

Grout, Donald J.; Palisca, Claude V. (2005) História da Música Ocidental. [History of Occidental Music] Portugal: Gradiva.

Consenza, Ramon M. ; Guerra, Leonor B.(2011) Neurociência e Educação: como o cérebro aprende [Neuroscience and Education: how de brain

learns]. Porto Alegre: ArtMed,.

Barbizet, J. (1985) Manual de Neuropsicologia. [Handbook of Neuropsychology] Porto Alegre: ArtMed.

Alvin, Juliete. (1967) Musicoterapia [Music Therapy]. Buenos Aires: Paidos.

Rentfrow, J., Gosling, D. S., 2003

Gagim, I., „ Dimensiunea psihologică a muzicii”, 2009, p. 5

Halpern AR, Müllensiefen D: Effects of timbre and tempo change on memory for music. Q J Exp Psychol (Colchester) 2007, 1