Influenta Migrarii Parintilor Asupra Reusitei Scolare la Preadolescenti

Influența migrării părinților asupra reușitei școlare la preadolescenți

CUPRINS

SCURTĂ PREZENTARE A LUCRĂRII…………………………………………………1

PLANURI, ELEVAȚII,SECȚIUNI………………………………………..

ANALIZA CLIENȚILOR DIN RESTAURANTELE CLASICE………..

1. Tipuri de clienți ………………………………………………..

2.Tipologia clientelei…………………………………..

3.Restaurantul clasic ……………………………..

ORGANIZAREA SPAȚIILOR DIN CADRUL RESTAURANTELOR….

Organizarea circuitelor interioare……………..

Organizarea sectorului personalului………………

Amenajarea restaurantului clasic……..

Amenajarea barului……………..

Tejgheaua bar……………..

Oficiul……………….

Sala de consum……………

Culoarele de circulație……………….

Mod de determinare al capacității sălii………

Determinarea suprafetei de consumație……………….

NECESITATEA VENTILĂRII SPAȚIULUI………………………..

Temperatura……………………………………..

Umiditatea relativă……………………..

Viteza aerului…………………..

Calitatea aerului……………….

Bunăstarea obținută prin schimbarea aerului…………….

Metode pentru o ventilație eficientă……………………

Evacuarea……………….

Introducerea…………………….

Introducerea și evacuarea combinate………….

REALIZAREA MEDIULUI LUMINOS LA INTERIOARE……….

Nivelul de iluminare………………….

Culoarea și redarea culorii lumini……..

Direcționarea fluxului luminos……….

Distribuția luminanței………..

Orbirea……………

Prezența luminii naturale…………………

Considerații energetice…………..

Întreținerea sistemelor de iluminat……………

VII.SISTEME PRACTICE DE ILUMINAT………

Alegerea surselor de lumină……..

Sisteme si instalații de iluminat…………..

Sisteme de iluminat normale………..

VIII. LEMNUL SI PRODUSE DIN LEMN…………….

I. SCURTĂ PREZENTARE A LUCRĂRII

Prezenta lucrare propune amenajarea unui spațiu la demisolul unei clădiri existente în zona orașului Milano din Italia.Proprietarul este cetățean român și conduce deja un restaurant amenajat la partea superioara a clădirii.După cum se poate vedea din pozele prezentate,demisolul clădirii avea o destinație precisă și anume cea de producere a vinului ce urma să fie servit in restaurantul propriu.Accesul se putea face cu utilaje de dimensiuni mari pentru transportul strugurilor necesari producerii vinului,deci spațiile sunt generoase si porțile de acces destul de mari după cum reiese și din planurile si imaginile prezentate. Din păcate vechii proprietari au abandonat activitatea de producere a vinului din diverse motive și spațiul a devenit un simplu loc de depozitare a lucrurilor neutilizate.Comunitatea românilor din zonă a crescut fiind destul de numeroasă astfel că bucătăria restaurantului tinde spre un specific românesc păstrând totodată și meniurile italiene.Cunoscute fiind petrecerile românești zgomotoase si prelungite in noapte,localul existent nu permite astfel de manifestări,conducând proprietarul la ideea amenajării demisolului pentru astfel de petreceri.Geamurile de dimensiuni mici la partea superioară a încăperilor constituie un avantaj din punct de vedere fonic dar un dezavantaj din punct de vedere al luminii naturale ce va trebui suplimentată cu lumina artificială.

Am ales această temă ca o provocare,cunoscând foarte bine zona si localnicii ,fiind încrezător in faptul ca pot să ma ridic la nivelul exigențelor proprietarului si al clienților localului.

Dotarea cu mobilier constituie o problemă delicată deoarece trebuie făcută pentru a corespunde tipului și profilului restaurantului ce urmează a se realiza.Mobilierul,pe lângă cerințele de ordin estetic pe care trebuie să le îndeplinească,va răspunde unor exigențe funcționale,ergonomice si financiare.Dotarea cu utilaje se va face in concordanță cu structura sortimentelor pregătite și servite în unitatea respectivă cu tehnologia consacrată sau existentă pe piață,cu tendințele de evoluție în domeniu.Putem spune în final,fără a greși,că asigurarea profesionalității fiecărei unități este o chestiune de gust,de rafinament,de creativitate a celor care astăzi pe banii lor dezvoltă afaceri ce le pot aduce multe satisfacții.

În cazul acestei amenajări am ales stilul rustic ,foarte apreciat și căutat in amenajările din această țară,dar și luând în considerație specificul acestui local. Proprietarul dorește menținerea caracteristicilor de cramă pe lângă cea de restaurant astfel că acest stil este mai mult decât potrivit.

Stilul rustic se caracterizează prin multă lumină,spațiu și senzația de relaxare.Dacă,până acum,acest stil de amenajare era folosit exclusiv pentru casele de vacanță ,acum el este adoptat si de interioarele obișnuite,indiferent de anotimp.Mai mult,stilul rustic reprezintă o alternativă la munca designerilor si a specialiștilor in decorațiuni interioare.Din moment ce implică simplitate și elemente care pot fi preluate din casa bunicilor,stilul rustic nu costă foarte mult și nu epatează .Mobilierul din lemn este vizibil si de regulă nu se acoperă cu nimic . Decorul rustic a fost mereu restilizat și actualizat, astfel că astăzi acesta a integrat noi stiluri, desene, modele ce pot fi adaptate foarte ușor, pentru orice preferințe. Stilul rustic are acum o notă extrem de elegantă, care pastrează insă și elemente clasice, precum lemnul, piatra, antichitățile, grinzile expuse, șemineele și mobilierul masiv, robust. Stilul rustic rămâne unul de efect, care poate fi adaptat la orice decor, deoarece versatilitatea sa actuală și multitudinea de elemente îl fac și mai productiv. Așadar, chiar dacă vrei să mergi pe un stil minimalist, modern sau elegant, decorul rustic are accesorii decorative care se pot îmbina perfect cu acestea. O altă manieră modernă de a actualiza stilul rustic sunt culorile puternice. Acestea dau viață oricărui spațiu și o notă mult mai elegantă. Așadar, renunțăm la culorile pastelate ce caracterizează stilul rustic traditional si mergem pe nuanțe aprinse Piatra, materialele naturale, precum bambusul, ratanul sau răchita și chiar ceramica, definesc cel mai bine stilul rustic. Pentru a le oferi insa o notă distinctă poți îmbina aceste materiale cu țesături moderne, care să creeze contrast într-o manieră subtilă și rafinată .

II. PLANURI ,ELEVAȚII ,SECȚIUNI

III. ANALIZA CLIENȚILOR DIN RESTAURANTELE CLASICE

Unul din cei mai valoroși specialiști ai secolului XX, Joe Baum, (Restaurant and Institution, February, 5, 1986) definea problematica serviciului de alimentație în modul următor: ”un restaurant are în vedere o acțiune de bază – cel mai simplu act al alimentației pe care îl transformă intr-un ritual care implică ospitalitate, imaginație, satisfacție si elegantă și atmosferă”.Viziunea generală a restaurantului, ca lăcaș de cult gastronomic este depășită astăzi. Restaurantul a devenit în ultimii ani un loc de destindere si socializare. Clienții doresc distracție,recreere, fără formalități în orice unitate de acest gen s-ar găsi.

Restaurantele în ziua de azi sunt create și amenajate pentru clienți nu pentru cei care le deșin și nici pentru cei care le amenajează..

Bineînțeles că în alimentația publică și multitudinea de servicii ale acesteia ,trebuie să existe o motivație,și anume:

–       ne tratăm plictiseala;

–       ne menajăm pe noi sau bucătăria noastra de la gătit;

–       căutăm persoane noi de care să ne apropiem și cu care să conversăm;

–       ne răsfățăm prin faptul că vom fi serviți;

–       încercăm preparate noi decât cele din bucătăria noastră.

Ultimile cercetări au stabilit șase tipuri de motive ce duc la nevoia de a prefera un restaurant specific. Aceste motive de alegere pot fi înglobate în următoarele formule: S.O.N.C.A.S. sau S.A. B.O.N.E., sintetizând inițialele cuvintelor:

Securitate Securitate

Orgoliu Afectivitate

Noutate Bunăstare

Confort Orgoliu

Aviditate Noutate

Simpatie Economie

Securitatea este urmarea reflexului de a conserva: frica de nou; frica de necunoscut; dorința de a fi în totalitate sigur de calitatea serviciului prestat. Mulțumirea poate fi: calitatea produsului, numele firmei, tradiția firmei.

Orgoliul este dorința de a se face cunoscut, de a fi în pas cu moda, de a fi în vârful piramidei ,dominație. Alegerea unor produse foarte scumpe, sau a unor sortimente de vin prestigioase răspund dorinței de a epata.

Noutatea este dorința unora de a-și satisface curiozitatea, dorința de schimbare a abitudinilor, de a căuta ceva nou.

Confortul sau Bunăstarea este deseori motivația unei persoane pentru economia de timp și efort.

Raționalitatea sau Economia este motivul individului ce înclină sa facă impresie, în final, actul de consumație.

Simpatia sau Afectivitatea este comportamentul clientului ce dorește să fie privilegiat, de a fi fericit, ceea ce angrenează încrederea normală față de persoanele din jur..

1.Tipuri de clienți

În reflexia acestor motive de cumpărare se poate distinge următoarea tipologie de clienți:

clientul ce se apăra sau în defensivă;

clientul înctezător,credul;

clientul nepăsător,indiferent;

clientul cunoscut ,cu reputație;

clientul atenționat.

Clientul ce se apără sau clientul defensiv este clientul pe cont propriu care nu are nevoie de nimeni să-i spună cum să-și aleagă ceea ce consumă. El gândește că nimeni nu va sti ce e bine pentru el, dimpotrivă el caută să fie dominant, vrând totul și imediat. Vorbește strict si nu prea interacționează cu interlocutorul. El este interesat doar de ceea ce vrea să consume cu cheltuieli minime și rezultate optime.

Clientul credul este persoana care dorește o relație mai apropiată cu persoanele ce îl servesc .El crede că personalul exprimă simpatie pentru el și îi recomandă într-un fel ce e mai bun din listă,acesta fiind cel mai bun lucru.

Clientul indiferent este persoana care se limitează la ceea ce i se ofera din dorința strictă de a mânca și bea, in cadrul unui preț stabilit. Acest tip de client nu este întâlnit frecvent in restaurantele cu specific, fiind clientul obișnuit al restaurantelor cu autoservire sau al unităților fast-food.

Clientul cu reputație este clientul care inainde de a acționa in această direcție se va informa din toate punctele de vedere în ceea ce privește restaurantul . Tot ceea ce el cunoaște din informații va trebui să se regăsească pe teren și aprecierile lui vor fi foarte dure in ceea ce privesc serviciile.

Clientul atenționat este clientul cu piciorele pe pământ ,să zicem ,realist,apreciază calitatea ,confortul și tot ceea ce vede în restaurant. El cere mult de la personalul unității pentru că el nu poate să-l vadă altfel . În mod sigur, este cel mai bun client.

2.Tipologia clientelei

Tabel 1

3.Restaurantul clasic

Restaurantul clasic este unitatea cu serviciu alimentar public de grad superior care are un caracter recreativ si de divertisment, in cazul programelor interioare cu caracter turistic sau din punct de vedere al dotărilorcu instrumente electronice pentru redarea programelor muzicale sau imaginilor video cu caracter relaxant sau informativ

În categoria restaurantelor cu specific național vom regăsi, făra dubii și cramele,zahana,șura,etc.Ținând cont de locul în care se află și de stilul în care sunt ,amenajate cu amprente locale ,inclusiv dotările necesare,trebuie să fie mereu reprezentative locului. Mobilierul,vesela,ornamentarea interioara,vestimentația lucrătorilor, și tot ce ține de interior trebuie să simbolizeze specificul restaurantului.

Restaurantul pensiune au mereu în ofertă mesele de prânz și cină și tind să păstreze un preț exact pentru un meniu precis.

Restaurantul de lux de dimensiuni mai mici în general cu locuri mai puține; se bazează pe doua elemente esențiale: calitatea produselor servite și a serviciilor.Majoritatea acestor restaurante se bazează pe experiența bucătarilor de clasă ce pregătesc produsele aceasta fiind o tradiție gastronomică a restaurantului.Personalul de servire fiind experimentat și profesional,servirea realizându-se in condiții desăvârșite.

IV. ORGANIZAREA SPAȚIILOR DIN CADRUL RESTAURANTELOR

Organizarea spațiilor va urmări aceste criterii:

–       nevoia folosirii intregii suprafețe disponibile;

–      diferențierea și păstrarea meteriilor prime,a produselor perisabile,finite,semipreparate,după caracteristici de conservare a fiecăruia,având temperaturi si locuri de păstrare,în condiții igienico-sanitare, corespunzătoare acestora;

–       prelucrarea produselor alimentare în spații separate, tinând seama de celelalte preparate admise si împrejurări, ca și de dotarea și instalațiile necesare prelucrărilor respective (carne, pasăre, pește, legume și fructe, ouă etc.);

–       secții separate pentru producția de preparate culinare calde și reci,produse de patiserie și cofetărie,toate acestea au in vedere următoarele:

principiul aproprierii activităților care au o relație comună, vizând realizarea de drumuri scurte;

principiul neintersectării circuitelor;

principiul de gestionare unică și al posibilității de cuprindere in aria vizuală a bucătarului gestionar a intregii activități ce se desfășoară in bucătărie;

principiul controlului total, atât al mărfurilor cât și a personalului;

–       organizarea în zone separate a preparării produselor de cofetărie și patiserie, având în vedere păstrarea, prepararea, coacerea și finisarea acestora. Dotarea separată cu utilaje și mobilier a laboratorului;

–       asigurarea vizibilitații către oficiu, pentru bucătăria caldă, bufetul rece, barul de băuturi si spălătorul de veselă; în cazul localurilor cu autoservire, aprovizionarea vitrinelor de autoservire se face chiar din bucătărie, lipsind serviciul;

–       spațiile pentru spălarea veselei și a vaselor pot fi organizate separat sau înglobate in secțiile pe care le servesc;

–       dotarea fiecărui spațiu afectat procesului de preparare a produselor culinare – cu instalații de spălat cu apă caldă si rece;

–       colectarea deșeurilor rezultate din prelucrarea materiilor prime, in pubele amplasate într-un spațiu cu acces din exterior și cu ventilatie directă;

–       accesul catre grupurile sanitare în folosința consumatorilor, cât și către cele ale personalului unitații, nu este admis direct din sala de consumație și respectiv din spațiile de lucru; grupurile sanitare pentru consumatori se vor amplasa in apropierea spațiilor de primire a publicului si retrase fața de circulația acestuia;

–       mărimea garderobei (1 m tejghea la 75 locuri la mese) în funcție de profit, categoria și mărimea unitații, aceasta fiind obligatorie numai in cazul unităților cu peste 80 de locuri la mese; garderoba se amplasează în afara fluxului principal de intrare si ieșire din local.

1.Organizarea circuitelor interioare

Organizarea interioară a restaurantului presupune și stabilirea unor fluxuri tehnologice optime, astfel încât activitatea să se poată desfașura în bune condiții și în spații minime. Pentru aceasta trebuie să se țină cont de următoarele trasee:

– al materialelor de bază de la primire și depozitare la zona de pregătire și preparare;

– al al serviciilor;

-al debarasării și evacuării resturilor menajere;

-al personalului, către sala de consumație;

-al personalului către oficiu și spre grupurile sanitare;

-al consumatorilor spre garderobă – sala de consumație– grupul sanitar.

Pentru a stabili aceste circuite din restaurante trebuie avut în vedere :

-realizarea unui flux continuu și unisens;

-neinterferarea diferitelor circuite;

-realizarea unor trasee scurte și directe;

-respectarea circulației pe dreapta.

2.Organizarea sectorului personalului

Are în vedere, în primul rând, organizarea interioară a restaurantului în vederea creării unei cât mai bune ambianțe prin dotarea corespunzătoare cu mobilierul și obiectele de inventar adecvate, pregătirea și servirea unor preparate și produse culinare și a băuturilor la nivelul exigențelor consumatorilor, asigurarea și respectarea tuturor condițiilor igienico-sanitare, alegerea formelor de servire cele mai adecvate și realizarea unui nivel impecabil de servire.

O bună servire include o bună divizare și dimensionare a spațiilor după cum urmează:

–       spațiu de acces și ieșire (vestibul, hol, garderobă);

–       sala de consumație compartimentată cât mai atrăgător (80-200 locuri la mese);

–       spații de legături cu bufetul, barul si bucătăria;

–       grup sanitar pentru consumatori;

–       biroul șefului de restaurant (sală).

Bineânțeles că toate acestea atrag de la sine și reguli:

–       comunicarea directă (prin oficiul ospătarilor), intre sala de consumație și spațiile de producție;

–       debarasarea și servirea în apropierea oficiului pe circuite, astfel încat distanța de parcurs pentru personal să nu fie mai mare de 30-40 m;

–       accesul personalului în sala de consumație să se facă separat de accesul și în sens opus consumatorilor;

–       circuite de acces separate ,în vederea circulației personalului pentru servirea clienților;

–       circulația consumatorilor in sala de consumație spre mese trebuie să se facă în sens invers fluxului de distribuție.

3. Amenajarea restaurantului classic

 Restaurantul clasic dispune de bază proprie de producție pentru consumul în unitate dar există și posibilitatea livrării de preparate pentru alte unitați. Partea cea mai importanta in structura restaurantului este sala (salonul) de servire cu o capacitate de cca 80 – 200 locuri la mese în funcție de fiecare restaurant. Sala de servire prin modul de concepție, dotare, decorare și ambient trebuie să corespundă celor mai înalte cerințe de calitate formulate de către clienți. Preparatele culinare,serviciile oferite,echipamentele utilizate și profesionalismul personalului sunt direct răspunzătoare de calitatea serviciului. Calitatea echipamentelor folosite este în concordanță cu caracteristicile tehnico – funcționale, ergonomice, estetice pe care le posedă. Mobilierul din sala de servire este de calitate, elegante și sobre ,astfel încât sa ofere tot confortul.. Tipuri de mobilier: – mese pentru servire, de preferat de formă patrata (90 x 90 cm) sau/și dreptunghiulară (80 x 120 cm); pentru restaurantele de categorie superioară se pot folosi și mese rotunde sau ovale. Între mese se crează culoare principale de 1,50-2,00 m și culoare secundare de 0,90-1,10 m; – scaune de dimensiuni uzuale, cu finisaje diferite, în funcție de categoria unitații; în restaurantele de categorie superioară se folosesc fotolii sau semifotolii; în unitațile cu frecvența mai mare a clientilor și de categoria a II-a și a III-a se pot utiliza și tabureți executați din materiale care să se armonizeze cu restul mobilierului; – mese de serviciu (console), pentru rezerva de obiecte de inventar;

– gheridoane care se utilizează îndeosebi, în restaurantele de categorie superioară pentru cazul în care unele preparate solicitate de consumatori necesită pregătirea, transarea, porționarea, filetarea, flambarea în fata acestora. În restaurantele în care se practică servirea la gheridon se recomandă ca în fiecare raion să existe 1-2 gheridoane de rezervă; fiecare ospătar trebuie sa aibă la dispoziție în raionul său o masă gheridon. Restaurantul clasic ofera clienților un serviciu de înaltă ținută prin intermediul unui personal extrem de bine pregătit. Meniul este format dintr-un sortiment foarte variat de preparate care reflectă bucătăria națională și internațională, cât și dintr-o mare varietate de băuturi indigene și străine.

4.Amenajarea barului

 Suprafața comercială a unui bar are ca elemente constructive principale oficiul, tejgheaua-bar, sala de consumație, terasa (în functie de posibilități), dependințe.

5.Tejgheaua-bar

– caracteristici – forme diferite – lineara, curbată, în formă de L; – înăltime de cca 1,50 m și lungime variabilă, amplasată paralel cu un perete al încăperii; – funcționează ca loc de consumație pentru clienții grăbiți fiind dotată cu scaune înalte; – interiorul tejghelei (poate) conține urmatoarele dispozitive: distribuitor de băuturi, instalație de apă rece și caldă, spațiu adaptat pentru sticle și veselă, cuptor cu microunde, mașină de cafea-expresso, mașină de fabricat gheață, mixer electric, storcător de fructe pentru prepararea sucurilor naturale, mașină de spălat pahare, etajere și sertare, casă de marcat. Pe peretele din spatele tejghelei sunt amenajate vitrine frigorifice deasupra cărora sunt ridicate rafturi pentru prezentarea băuturilor destinate vânzarii.

6. Oficiul

(în situația în care este prezent) este o încăpere adiacentă destinată pentru amplasarea congelatorului, frigiderului, depozitarea unor produse, păstrarea veselei și a altor obiecte de inventar .

7.Sala de consumație

Decorarea și amenajarea sălii trebuie să dea impresia de confort și intimitate. Se recomandă a se acorda o atenție deosebită următoarelor elemente: alegerea culorilor, iluminatului, încălzirea și climatizarea, acustica sălii, ambianța muzicala.

  Numarul acestor unitați de alimentație a înregistrat o creștere continuă odată cu extinderea obiceiului unei părti a populației de a lua masa în afara căminului, chiar în cadrul locului de muncă. Programul de funcționare a acestor unităti este adaptat în funcție de specificul activității desfășurate de categoria principală de clienți (elevi, studenți, muncitori, etc) cu posibilitatea de a se servi 2 sau chiar 3 mese pe zi. Programul de lucru poate fi continuu pe durata unei zile de lucru sau fracționat în anumite intervale orare (de exemplu 11,45 – 14,00 și de aici necesitatea de a pregăti și servi masa într-un interval foarte scurt de timp; timpul mediu de care dispune un client pentru a -și alege meniul și a lua masa cca 30 de minute).

Suprafața totală a sălii de consumație se determină urmărindu-se respectarea numărul de mp care revin la un loc de masă. Se are în vedere suprafata ocupată de: scaune, mese, acces la masă, culoare de circulație principale, degajamente. Se recomandă alocarea a 1,00 mp / loc pentru un confort minim, 1,20 mp / loc pentru confort mediu, 1.30 mp / loc pentru confort normal si 1,40 mp / loc pentru confort adecvat.

8.Culoarele de circulație

.

Circulația clienților trebuie să se efectueze, tinând seama de următoarele cerințe: – a evita aglomerările: se prevăd alei de circulație de 1,50 m lătime; – a nu deranja consumatorii asezați: aleile secundare vor avea 1 m lătine; – direcțiile de circulație ale clienților trebuie sa țină seama de circuitele de debarasare; în aceste unități se practică frecvent varianta în care clienții debarasează ei înșiși platoul la sfârșitul mesei. Pentru rapiditatea serviciului, este indispensabil ca traseul de intrare în sala de consumație să se deschidă cât mai rapid posibil spre linia de autoservire, ieșirea trebuie să se situeze cât mai aproape  posibil de circuitul de debarasare a platourilor.

Mobilierul se alege în funcție de natura materialului, forma, colorit, rezistenta la uzură, confort, talie, posibilitați de întreținere. Dimensiunile unei mese pentru 4 persoane trebuie să fie calculate în funcție de suprafața a 4  platouri și de nevoia de a avea un spațiu liber în mijloc pentru a păstra o carafă cu apă și alte accesorii. Utilizarea meselor pentru 2, 4 sau 6 persoane se efectuează în funcție de cerințele clientelei. Totuți,  pentru o mai bună rotație a locurilor la mese este recomandat a fi utilizat raportul: 80% mese cu 4 locuri și 20% mese cu 2 locuri. Există posibiitatea de a obține mese de 8 locuri apropiind 2 mese de 4 locuri. Mesele rotunde pot fi utilizate, dar ocupa mai mult loc decât cele rectangulare. Alegerea scaunelor va ține seama de modul de manipulare (ușor și fără zgomot când clientul își apropie scaunul de masă), rezistența la utilizare îndelugată.

Acustica unei săli care va primi cca 250 de persoane la masă în același timp trebuie abordată cu multă atenție mai ales cu cât în unitațile moderne destinate clienților tineri se preferă folosirea unui fond muzical pentru crearea unui ambient placut în timpul servirii. Astfel, trebuie redus la minim nivelul sonor datorat circulației persoanelor, zgomotelor de pași pe sol, zgomotelor liniei de autoservire, a veselei, a conversației etc. În acest scop se pot utiliza diverse soluții constructive:  pereți izolanți, învelișuri absorbante de zgomot, paravane de separare a locurilor dintre sala de consumație si spațiile tehnice.

Asigurarea temperaturii optime și a ventilației sunt probleme care determină în mod direct funcționalitatea sălii. Acestea sunt aspecte foarte importante în special pentru perioadele călduroase ale anului în intervalele orare aglomerate. Acești parametrii de microclimat se asigură atât prin metode naturale (deschiderea geamurilor, ușilor) cât și cu ajutorul instalațiilor de climatizare. Temperatura optimă în cadrul sălii este de cca 18 -22 grade Celsius iar viteza de circulatie a aerului de 0,3 – 0,5 m/s.

9. Model de determinare a capacitații sălii de consumație

 Se va lua ca exemplu o cantină – restaurant care trebuie sa asigure hrana zilnica pentru 600 persoane între orele 12,00-14,00. O linie de autoservire poate să asigure un debit de 7-8 clienți pe minut; durata mesei de 30 minute.

Calculul numărului de locuri la mese:

 – număr de consumatori: 600; – timpul de ocupare pe un client în sala de consumație: 30 de minute; – numărul de clienți prevăzuți a fi serviți în 30 minute: 7 x 30 = 210 clienți; – rotația maximă = 90 /30 = 3 (ultimii clienți sunt serviți la 13

30

deci amplitudinea serviciului este de 90 minute). – rotația prevăzută a unui loc la masă este de 600 /210 = 2,85

Concluzie

: este nevoie de 210 locuri la mese pentru a satisface cererea manifestată din partea consumatorilor.

10.Determinarea suprafeței de consumație

 – suprafața acceptată pe un loc la masă: 1,30 mp; – suprafața obținută: 210 x 1,30 = 273 mp. Concluzie: pentru a spori confortul și pentru o eventuală creștere a numărului de consumatori se  poate prevede o suprafață a sălii de consumație de 300 mp.

V. NECESITATEA VENTILĂRII SPAȚIULUI

Ținând cont de spațiul în discuție,fiind situat la demisol și de ventilația sa naturală precară datorită ferestrelor foarte mici situate la partea superioară a perimetrului,trebuie luat în considerație și confortul raportat la calitatea aerului,temperatură și umiditate.Astfel a fost conceput un sistem de ventilație propriu,adaptat condițiilor spațiului de amenajat.

Ventilația este necesară si are ca scop să creeze condiții ambientale care să fie cat mai apropiate condițiilor de confort termic cerute. Caracteristicile principale de confort termic sunt:

-temperatura

-umiditatea

-viteza aerului

-calitatea aerului

Scopul unei instalații de ventilare este acela de a realiza condițiile necesare cerute de client iar priceperea proiectantului este aceea de a pune in funcția sistemului accesorii, aparate de reglare, ventilatoare si de a alege tipul de sistem care se adaptează perfect la exigențele clientului; toate acestea la prețul cel mai convenabil.

VI. REALIZAREA MEDIULUI LUMINOS LA INTERIOARE

Realizarea mediului luminos într-o zonă de lucru sau într-o încăpere trebuie să urmărească o vizibilitate bună a obiectivelor vizuale și desfășurarea activitătilor în condiții de confort vizual optim.

Iluminatul interior trebuie să aibe in vedere următoarele:

-confortul vizual al persoanelor ce lucrează sau desfășoară diferite activități în încăpere: personal,clienți, prin inducerea acestora de percepții pozitive în timpul activității;

-calitatea vizuală, care determină performant ,efectuarea sau perceperea obiectivului vizual cu rapiditate și precizie, chiar și în condiți dificile și pentru timp îndelungat;

-siguranța vizuală, personalul si clienții trebuie să fie în măsură să perceapă ceea ce îi înconjoară.

Pentru realizarea unui sistem de iluminat ce să ofere în încăpere un ambient luminos agreabil, este necesar să se țină seama de următorilor factori:

gradul de iluminare;

culoarea și redarea culorii luminii;

direcția fluxului luminos;

distribuția luminanțelor;

orbirea;

prezenței luminii naturale;

considerațiilor energetice;

întreținerea sistemului de iluminat.

Claritatea obiectivelor vizuale percepute de personal și clienți este influențată și de alți factori cum ar fi:

proprietățile sarcinii vizuale: mărimea, forma, poziția, culoarea, reflectanța detaliilor și fondului;

capacitatea vizuală a personalului și clienților: acuitatea vizuală, percepția culorilor.

O atenție asupra acestor elemente poate duce la creșterea performanței vizuale fără a mări nivelul de iluminare.

1.Gradul de iluminare

Iluminarea obiectivelor vizuale și distribuția ei în jurul acestora duc la o percepere sigură, confortabilă și rapidă la distingerea și efectuarea unei sarcini vizuale.

Valorile iluminării specificate în acest extract reprezintă valori minime necesare obținerii confortului vizual și necesarul obținerii performanței vizuale în activitățile de muncă.

Valorile normativelor in vigoare reprezintă iluminările necesare în zona sarcinii vizuale pe suprafața de referință care poate fi orizontală , verticală , sau înclinată .

Iluminatul mediu pentru fiecare obiectuv vuzual nu trebuie să coboare sub aceste valori, indiferent de durata și de condițiile de funcționare ale sistemului și instalației de iluminat.

Iluminatul de siguranță trebuie asigurat de către sistemele de iluminat și nivelurile de iluminare pot fi găsite in documentație de specialitate.

Iluminarea medie este valabilă in condiții de vizibilitate normalăși are in vedere următoarele caracteristici:

cerințele obiectivelor vizuale;

siguranță;

aspectele de confort vizual;

economie de energie;

experiență practică.

Nivelul iluminării poate fi modificat cu cel puțin o treaptă pe scara iluminărilor , dacă condițiile vizuale reale diferă față de condițiile teoretice.

Valorile iluminării pot fi ridicate atunci când:

obiectivul vizual prezintă contraste sau reflexii reduse;

activitatea vizuală are prioritate si importanță majoră;

erorile activității munci nu sunt admise;

acuratețea sau productivitatea ridicată sunt de mare importanță;

performanța vizuală a operatorului este sub nivelul normal.

Nivelul normal poate fi diminuat atunci când:

detaliile obiectivului vizual au dimensiuni mari sau au un contrast ridicat;

obiectivul vizual este ocazional sau necesar a fi urmărită sau efectuată o perioadă foarte scurtă.

Atunci când date de ordin tehnic nu sunt cunoscute la proiectare ajustarea gradul de iluminare se va stabili la punerea în funcțiune a acestuia.

Nivelul de iluminare de 200 lx. Trebuie menținut în toate spațiile unde activitatea de lucru este continuă și acest nivel nu trebuie să scadă.

Valori ale iluminărilor recomandate în lucși conform normelor în vigoare sunt:

20 – 30 – 50 – 75 – 100 – 150

200 – 300 – 500 – 750

1000 – 1500 – 2000 – 3000 – 5000

Valoarea de iluminare pentru zonele adiacente trebuie să fie în concordanță cu valoarea de iluminare din zona obiectivului vizual și trebuie să asigure o distribuție bine echilibrată a luminanțelor în câmpul vizual.

Valoarea de iluminare recomandată pentru zonele adiacente poate fi mai scăzută decât cel din zona obiectivului vizual, dar nu sub valorile minime regăsite in documentația de specialitate.

Coeficientul de uniformitate ne ajută la evaluarea uniformității iluminării suprafețelor astfel:

Emin/Emed pentru suprafața planului util și

Emin/Emax pentru suprafața efectivă de lucru (zona obiectivului vizual)

unde Emin, Emed și Emax sunt iluminările minimă, medie și maximă de pe acea suprafață.

Iluminarea pe o suprafață trebuie să varieze imperceptibil , pentru a nu produce stres vizual și inconfort.

2.Culoarea și redarea culorii luminii

Regăsim in tabelul 1 culoarea și temperatura corelată culorii aparente ce se află intr-o strânsă legătură

Tabelul 1

neutra-calda 3300-4000 K; neutra-rece 4000-5300 K

Culoarea aparentă are importanță estetică, funcțională și psihologică pentru observatorii dintr-o încăpere.

În acest caz sunt recomandate lămpi ce emană lumină de culoare:

– caldă- pentru încăperi amplasate către nord și cu geamuri mici;

-neutra -calda-pentru dormitoare si încăperi de odihnă;

-neutră – pentru încăperi unde se lucrează și geamurile sunt de dimensiuni normale;

– neutră – pentru încăperi unde se lucrează și geamurile sunt de dimensiuni mari;

-rece-pentru încăperi unde se depune efort fizic și geamurile sunt de dimensiuni normale;

-neutră – rece – pentru încăperi unde se depune efort fizic doar pe timpul zilei cu geamuri de dimensiuni normale ;

– rece- pentru încăperile plasate spre sud cu geamuri de dimensiuni foarte mari;

– rece-pentru încăperi în care activitatea cere atenție și concentrare

mărită.

Perceperea corectă și naturală a culoriloreste foarte importantăatât pentru senzaăia de confort cât și pentru mărirea performanăelor vizuale.

Pentru încăperile destinate lucrului continuu sau perioade lungi de timp se recomandă un iluminat al lămpilor cu Ra > 80.

3.Direcția fluxului luminos

Pentru o mai bună vizualizare a obiectivelor, modelarea și reliefarea fluxul luminos trebuie direcționat către obiectiv în mod corespunzător. În acest fel detaliile obiectivului vizual sunt accentuate, se mărește vizibilitatea acestuia și obiectivul vizual este mai ușor de identificat în amănunte.

Modelarea și reliefarea se realizează prin dimensiunea fluxului direcționat și fluxului difuz. Fluxul direcționat trebuie să fie unidirecțional, fără însă a fi exagerat, ca dimensiune față de cel difuz, pentru a nu crea umbre și contraste puternice.

Direcționarea fluxului luminos este importantă în încăperile (spațiile) în care se desfășoară activități minuțioase,ce necesită focalizarea unui anumit punct de dimensiuni mici. De exemplu: iluminatul tablei dintr-o clasă școlară, iluminatul exponatelor de numismatică dintr-o vitrină.

4.Distribuția luminanțelor

Precizia și claritatea vederii este mărită prin distribuția echilibrată a luminanțelor aducând un aport sporit al acuității vizuale;

– diferențierea intensităților relativ mici dintre luminanțe adică sensibilitatea la contrast;

– viteza de reacție a funcțiilor oculare sau eficiența (acomodarea, convergența-contracția pupilei, mișcările ochiului, etc).

De recomandat evitarea anumitor caracteristici în vederea realizării unui confort vizual și anume:

luminanțe prea stridente(ridicate), ce pot duce la apariția orbirii sau tulburări de vedere;

contraste prea mari de lumină, ce pot duce la oboseală vizuală, datorită necesității adaptării continue a vederii cu o fregvență ridicată;

lumina sau contrastele de lumină prea mici ce distingerea incorectă a obiectivului vizual sau a detaliilor acestuia.

Luminarea suprafețelor din încăpere sunt determinate de iluminările și reflexiile acestora. Cu câtreflexiile acestor suprafețe sunt mai mari cu atât iluminările lor pot fi reduse, ducând la economii la investiție, consumul de energie electrică, etc.

5.Orbirea

Orbirea propriuzisă, fiziologică (directă) este aproape imposibilă in cazul iluminărilor incăperilor,astfel termenul nostru de orbire este relativ dar are semnificații precise de nedorit,deci trebuie evitată pentru a nu duce la oboseală, accidente sau erori în muncă.

Aceasta se poate evita astfel:

prin utilizarea unor dispozitive de protecție vizuală a aparatelor de iluminat (prin mascarea lămpii la vederea directă);

prin folosirea corpurilor de iluminat cu lumină adecvată în funcție de unghiul de protecție, dimensiunea încăperii, destinației acesteia și amplasarea posturilor de operare;

– prin direcționarea luminii în câmpul vizual al observatorului în timpul activității sale normale (în picioare sau șezând pe scaun) și nu spre acesta.

Pentru a evita orbirea ce poate fi produsă de lumina naturală ce pătrunde pe fereastră se utilizează elemente de ecranare, de tipul jaluzelelor sau draperiilor.

Categorisirea cantității și calității sistemelor de iluminat din punctul de vedere al orbirii fiziologice (directe) relative se face prin "metoda curbelor limită de luminanță".Conform STAS 6646/5

Disconfortul reflexiilor se poate preveni sau reduce prin:

o amplasare adecvată a corpurilor de iluminat față de locurile de muncă (sau invers);

suprafețele de lucru cît mai puțin strălucitoare ;

reducerea luminanțelor corpurilor de iluminat;

utilizarea unor corpuri de iluminat cu emisie pe suprafețe extinse (deschideri mari);

culori ale zugrăvelii cu reflectanțe mari.

6.Prezența luminii naturale

Ferestrele exterioare oferă contactul vizual cu lumea exterioară ceea ce constituie un aspect foarte important pentru marea majoritate a oamenilor.

În încăperile în care lumina naturală este prezentă în cantitate mare și pe perioade mari ale zilei, sistemele de iluminat sunt prevăzute cu senzori adecvați pentru acționarea și reglarea fluxului luminos al acestora, astfel încât cele două sisteme de iluminat,cel natural și cel artificial să se completeze armonios pentru realizarea ambientului luminos confortabil.

7.Considerații energetice

Climatul luminos confortabil este asigurat de un sistem de iluminat corespunzător cerințelor spațiului de iluminat ,obiectivului vizual și activității din acest spațiu.Fără a viza aspectul reducerii consumului energetic ,climatul luminos trebuie sa fie realizat fără pierderi de energie și în favoarea aspectelor vizuale ale sistemului de iluminat

Eficiența energetică a sistemului de iluminat se regăsește atunci când el este utilizat in alternanță cu lumina naturală disponibilă si in mod inteligent ne ajută echipamentele manuale sau automate ce controlează variația fluxului luminos.

8.Întreținerea sistemului de iluminat

Valorile de iluminare normale pentru fiecare interior, activitate și obiectiv vizual sunt considerate ca norme sub care iluminarea normală pe planul util nu trebuie să scadă cu timpul.

Factorul global de menținere al sistemelor de iluminat concepute nu va trebui să fie mai mic de 0,7.

Acest factor de menținere e stabilit în funcție de sistemul de iluminat ales,de mediul ambiental,și orarul de menținere al sistemului

conform STAS 6646.

SISTEME PRACTICE DE ILUMINAT

1.Alegerea surselor de lumină a lămpilor

Producătorii de surse de lumină,pe înțelesul tuturor, de lămpi,au următoarele obligații stabilite prin norme europene de a indica sub orice formă pe acestea următoarele caracteristici :

-tensiunea nominală (în V, volți);

-puterea nominală (puterea absorbită de lampa propriuzisă, fără echipamentul auxiliar, în W ,vați);

-puterea totală folosită (puterea lămpii la care se adaugă puterea echipamentului auxiliar, în W, vați);

-fluxul luminos nominal (fluxul după o sută de ore de funcționare, când se apreciaz ă că fluxul lămpii este stablizat pentru perioada imediat următoare, în lm);

– fluxul inițial (în lm);

-eficiența luminoasă (in lm/W);

-longevitatea (în ore);

-timpul de lucru(în ore);

-etalarea culorilor in funcție de lumina naturală (Ra);

-tipul luminii (caldă sau rece) temperatura relativă (T);

-etalarea culorii;

-anexe pentru conexiunea la rețea;

-montarea și condițiile speciale montării;

-caracteristici variabile și tensiunea de alimentare: longevitatea, fluxul luminos, puterea totală și nominală absorbită;

-alegerea reglării intensității luminoase prin variația tensiunii de alimentare (utilizând un regulator de tensiune);

-modul în care frecvența aprinderi ,stingeri afectează durata de funcționare;

-dimensiuni geometrice.

În vederea alegeri surselor luminoase producătorii și proiectanții trebuie să aibă in vedere următoarele:

– redarea precisă a culorilor ca o necesitate: in acest mod în încăperile unde perceperea culorilor este impusă in mod necesar ,lămpile sunt corespunzătoare redării indicelui de redare real.

– eficiența luminii (în lm/W): astfel, se preferă lămpile cu

eficiența luminii ridicată pentru a reduce puterea instalată și a reduce consumul sistemului de iluminat.

În acest caz corpul de iluminat trebuie să fie adegvat cu lampa montată astfel încât efectul dat de eficacitate să nu fie diminuat prin utilizarea unui corp cu randament minim .

2.Sisteme și instalații de iluminat

a)Sistemele de iluminat in general sunt ansamblul format din elementele luminoase tipul lămpi și corpuri de iluminat, arhitecturale ce se montează pe pereți sau tavan și puncte de lucru cu destinație și sarcini vizuale, echipamente ale altor instalații de lucru, ale unei încăperi ,cu rolul de a asigura, cel puțin, condițiile de confort luminos destinate activității încăperii.

b)În toate încăperile cu orice fel de destinație, se prevăd sisteme de iluminat normal adecvate.

c) Sistemele de iluminat de siguranță sunt prevăzute și recomandate in Normativul I-7.

d) pe durata zilei lumina naturală este folosită cât mai mult în paralel cu sistemul de iluminat artificial pentru redarea unui ambient cât mai luminat ;

e)Concepția instalațiilor de iluminat trebuie să realizeze:

iluminatul alternat astfel încât acesta să poată funcționa în completarea iluminatului natural ;

– obținerea fluxului luminos variat la nivel de iluminare corespunzător tipului de activitate, atunci când în încăpere se desfășoară diferite feluri de activități ce necesită niveluri de iluminare diferite;

-nivelul de economie al energiei fără sa periclităm cantitatea de lumină din încăperile ce necesită maximul de lumină sau necesarul minim ;

-posibilitatea de a modifica fluxul de lumină in funcție de necesitate si ori de câte ori are loc o modificare a destinației încăperi sau schimbarea sarcini vizuale.

f)astfel de instalații de iluminat trebuie să respecte cerințele de calitate prevăzute de L10/1995.

g) Sistemele de prindere ale corpurilor de iluminat se dimensionează cu un coieficient 5 ,astfel încât sistemul să suporte de 5 ori masa lor.

h) Sistemele de acționare se dimensionează conform normelor în vigoare astfel încât pericolul de electrocutare să fie complect exclus..

i) Sistemele de protecție la supra sarcină și scurtcircuit se

dimensionează în funcție de capacitatea corpului de iluminat astfel încât să elimine orice pericol de electrocutare.

j) Montajul la o înalțime mai mare de 2,5 m față de planul pardoseli la planul limita inferior al corpurilor de iluminat montate la plafon (sau pe orizontală) . Fac excepție corpurile de iluminat montate în clădirile de locuit.

k) Sisteme de iluminat montate pe elementele de construcție

verticale (pereți, stâlpi) se pot monta la orice cotă. Dacă au corpul metalic și sunt montate sub 2,5 m, se protejeaza conform normelor și vor fi de clasă II de protecție. Fac excepție corpurile de iluminat montate în clădirile de locuit.

l) Elementele metalice sau alte sisteme de suspendare se aleg astfel încât corpurile de iluminat să fie fixe în planul de montare. Să nu oscileze în condiți normale de funcționare.

m) pentru a controla tensiunea de alimentare a corpului de iluminat este obligatorie trecerea fazei prin întreruptor sau întreruptoare după caz.

n)Sistemele de iluminat șicorpurile de iluminat aferente se aleg după gradul de protecție adecvat mediului în care se montează.

o) Pentru circuitele de alimentare a sistemelor de iluminat sunt necesare echipamente cu protecție conform N I-7.

p) Punerea în funcțiune a sistemelor de iluminat se face astfel încât acestea să poată funcționa pe șiruri paralele cu peretele de geamuri sau cu ferestrele, pentru a permite o alternanță ușoară cu iluminatul natural.

3.Sisteme de iluminat normal

a)Când lumina naturală lipsește în încăperile,locurile,și spațiile de interior ale clădirilor, alternativa iluminatului artificial e inevitabilă,astfel persoanele pot desfășura activitățile destinate spațiilor respective.

b)Pentru realizarea mediului luminos se respectă cerințele cantitative și calitative pentru desfășurarea unei activități cu rezultate optime..

c)În cazurile în care nivelul de iluminare nu este stabilit din proiect acesta se poate deduce cu exactitate în baza documentărilor și recomandărilor din STAS 6646/2 sau prin atribuirea destinațiilor, activități sau sarcini vizuale similare din prezentul normativ. În funcție de destinația și tipul sarcinii vizuale, se poate alege nivelul iluminării medii pe planul util (sau efectiv de lucru).

d) plafonul încăperi este distribuit uniform corpurilor de iluminat astfel realizându-se iluminatul general cu o uniformitate a iluminării atât pe planul util, cât și pe suprafețele efective de lucru.

f)În general planul iluminat util este paralel cu planul pardoseli ,la o înalțime ce variază între 0 și 1,0 metri .Planul iluminat poate ocupa o parte din suprafață sau chiar întreaga suprafață.

Limitele cât mai precise a planului util permite realizarea unui sistem

de iluminat la parametri optimi economici din punct de vedere energetic.

g) Amplasarea asimetrică a corpurilor de iluminat în iluminatul general este condiționată de respectarea iluminării medii și uniformității iluminărilor în planul util.

h)Condițiile reale de amplasare a corpurilor de iluminateste o condiție esențială în proiectarea sistemului de iluminat:

-când plafonul este delimitat de casete, mai ales când acestea au dimensiuni mici;

-când grinzile (grinzișoarele) sunt aparente;

-existența de luminatoare velux;

-prezența utilajelor mari, tuburi sau canale tehnologice etc;

prezența obiectelor de decor sau utile înalte sau elemente de separare a zonelor de lucru din planul util ce pot optura fluxul luminos;

– realitatea accesări corpurilor de iluminat atât pentru montare dar

mai ales pentru întreținere și reparație, pentru ca aceste operații să nu

ajungă foarte costisitoare.

j) Certitudinea omologării si acreditării tuturor instalațiilor,echipamentelor și sistemelor de iluminat .

k) Urmărirea etapelor proiectării unui sistem de iluminat interior::

Identificarea destinației încăperii, activitățile de bază din acestea și

obiectivele vizuale necesare.

În funcție de elementele de la punctul 1 se stabilesc:

-gradul iluminării medii ( pentru iluminatul de siguranță);

-înălțimea planului util pe care trebuie realizată iluminarea optimă și

uniformitatea acesteia;

– redare a culorilor de către lămpile sistemului de iluminat;

-indicele UGRL corespunzător destinației până la definitivarea standardului privind calculul acestuia.

Se identifică, din planurile tehnice:

– dimensiunile tehnice ale încăperii;

– reflexia: plafonului, pereților și planului util;

înălțimea de montare a corpurilor de iluminat ținând seama de condițiile prezente în teren și în normative .

Putem alege:

lămpile pentru sistemul de iluminat.

corpurile de iluminat pentru sistemul de iluminat.

Se stabilește menținerea sistemului de iluminat conform (STAS 6646) în funcție de:

-genul surselor de lumină (punctuale sau liniare);

-aerisirea încăperi;

-fregvența curățiri corpurilor de iluminat.

Sistemul de iluminat necesită urnătorul flux luminos care se calculează.Aceasta se poate face printr-o metodă globală:

-metoda factorului de utilizare sau

-metoda reflexiilor multiple conform STAS 11621.

Normele de utilizare sunt stabilite in functie de tipul sistemului de iluminat, reflexiile plafonului, peretilor si planului util si indicele incaperii (ce tine seama de geometria incaperii si pozitia sistemului de iluminat fata de planul util). Acestia sunt dati de furnizorii (fabricantii) de corpuri de iluminat.

Stabilim numărul de corpuri de iluminat necesar în funcție de fluxul luminos necesar ,fluxul unei lămpi și numărul de lămpi cu care se dotează un corp de iluminat . Acesta se stabilește astfel încât fluxul real al sistemului să fie mai mare decât cel necesar pentru ca iluminarea medie reală să depășească iluminarea medie de calcul, aceasta având caracter ul de iluminare minimă. Pot fi admise și diferențe negative (max –5%) atunci când iluminarea medie depășește 400 lx.

Stabilirea poziției corpurilor de iluminat pe plafon.

Determinarea cantității de lumină redată de sistemul de iluminat folosind metoda "punct cu punct" pentru calculul iluminărilor directe punctuale și medii (pe planul util, pereți și plafon) și metoda "reflexilor multiple" pentru calculul iluminărilor medii reflectate (pe planul util, pereți și plafon).

Cantitatea luminii și calculul acesteia revine expertului și totul este un calcul:

-lumina medie pe planul util, ca media aritmetică a iluminărilor punctuale din planul util;

-uniformitatea luminii pe planul util, ca raportul dintre lumină minimă și cea medie;

Uniformitatea luminii pe planurile evidente și utile de lucru aflate în planul dierct,având în vedere destinația acestuia. Când pozițiile lor sunt necunoscute, acestea pot fi stabilite împreună cu montatorul tehnic oferindu-i o hartă cu zonele de prioritate a iluminării din planul util;

Calitatea parametrilor sistemului de iluminat și anumite verificări:

-prin orice metodă ce are in vedere STAS 6646 se apreciază dacă sistemul de iluminat provoacă orbire relativă observatorilor aflați în punctele de lucru. Când acestea nu se cunosc se face verificarea numai pentru observatorul cel mai dezavantajat plasat conform STAS 6646;

– urmărind distribuția luminii în câmpul vizual, considerând că

suprafețele zugrăvelilor sunt perfect difuzante ;

– calculând coeficientul UGR pentru a aprecia dacă sistemul de

iluminat provoacă orbire psihologică relativă.

l) Dacă unul din acești parametrii ce se verifică, menționați la ultimile doua puncte , nu corespund, se corectează soluția sistemului de iluminat până când aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute pentru destinația încăperii.

m)Calcularea valorii luminii pentru stabilirea soluțiilor sistemelor de iluminat din principalele încăperi de lucru dintr-o clădire (de exemplu: clasele, laboratoarele, cancelaria dintr-o școală, birourile, atelierele de lucru dintr-un institut de proiectare-cercetare, etc) este obligatoriu de a fi prezentat în notele de calcul ale proiectului de instalații electrice al clădirii.

VII. LEMNUL SI PRODUSE DIN LEMN

Aspecte generale.

Lemnul este un material natural, ușor de prelucrat, cu aspect plăcut și a fost folosit din cele mai vechi timpuri în construcții de clădiri și lucrări inginerești, construcții navale etc. Dacă materialul lemnos este păstrat în mediu uscat sau în apă, acesta are o durabilitate acceptabilă; la variații de umiditate naturală, lemnul se distruge foarte repede, ca urmare a acțiunii unor factori fizici și biologici. Cel mai important defect al lemnului îl constituie rezistența la foc redusă.

Structura lemnului.

Lemnul este un material format preponderent din substanțe de natură organică (aproximativ 99%), cu textura fibroasă și prezintă anizotropie a caracteristicilor fizico-mecanice.

Produsele din lemn pentru construcții se realizează în majoritate din cilindrul lemnos al arborilor.

Structurile chimice ale lemnului iau naștere ca urmare a asimilației clorofiliene, fenomen ce se realizează în frunze sub acțiunea radiației solare și în prezența clorofilei, cu rol de catalizator, permițând dioxidului de carbon să reacționeze cu apa și să formeze aldehidaformică, ce polimerizează în hexoze, care la rândul lor dau prin policondensare hidrați de carbon. Dintre hidrați, cei mai importanțisunt amidonul și celuloza.

Celuloza prezintă o structură ordonată, iar prin legăturile ce se stabilesc între molecule, iau naștere formațiuni alungite “fibrele” care sunt constituentul principal al celulelor lemnului. Prin îmbătrânirea celulozei se formează lignina – cu structura amorfă și cu rezistențe mecanice mari.

Constituenții chimici se organizează în țesuturi; dintre acestea unele nu se modifică în timp – țesuturi moarte, altele își păstrează activitatea la nivel celular – țesuturi de parenchim importantă, reprezentând până la 85% din volumul total și este folosit cu precădere la obținerea materialelor din lemn pentru construcții.

Defectele lemnului.

Defectele lemnului se pot grupa astfel:

Defectele de formă a cilindrului lemnos (conicitatea, curbura,canelura, concreșterea), care se datoresc condițiilor de creșterea arborelui.Defectele de structură (excentricitatea, fibra răsucită, inele anuale neuniforme, pungi cu rășină), care se datoresc efectului combinat al condițiilor de creștere și acțiunii larvelor, insectelor etc.

Nodurile – sunt cele mai des întâlnite defecte de structură și apar înlocurile în care ramurile copacului se leagă de cilindrul lemnos.

După natura lor nodurile sunt:

sănătoase și concrescute (sunt tari și bine înțepenite în masalemnoasă);

sănătoase și căzătoare (provin din ramurile care s-au rupt);

putrede și sfărâmicioase (atacate de microorganisme).

După mărimea nodurilor distingem următoarele tipuri:

noduri mici, cu dimensiunile între (3…20) mm;

noduri mijlocii, cu dimensiunile între (20…40)mm;

noduri mari, cu dimensiunile peste 40mm.

Crăpături (gelivuri, de contragere, inimă stelată, cadranura, rulura etc.) -se datoresc acțiunii unor factori fizici și mecanici înperioada de creștere sau după tăiere.Defectele de culoare (lunura, inima roșie, inima vânătă etc.) – sunt urmare a acțiunii microorganismelor.

Esențe lemnoase.

În funcție de perioadele de vegetație ale arborilor se pot distinge:

a) esențe de foioase – esențe tari – provenite din arbori cu frunze căzătoare, cu diferențe foarte mari de vegetație vara-iarna;

b) esențe rășinoase – esențe moi – de la arbori cu vegetație permanentă (frunze aciculare).

Principalele materiale lemnoase folosite în structura construcțiilor, dar și la execuția mobilierului și a unor lucrări de decorații, în funcție de esențe, sunt:

la esențe de foioase – stejarul, fagul, frasinul, paltinul, nucul, teiul,cireșul, mărul, părul, prunul, mahonul, tecul;

la esențele de rașinoase –bradul,molidul și pinul.

Caracteristicile lemnului

Lemnul, ca material de construcție, are multe calitați, care îl fac să fie folosit pe scară largă în construcții, dar in același timp are și o serie de inconveniente, care nu trebuie sa fie scăpate din vedere la proiecatarea și exploatarea construcțiilor din lemn.Acestea trebuie făcute astfel încat proprietățile pozitive ale materialului lemons să fie folosite la maximum, iar influența neajunsurilor dacă nu poate fi exclusă complet, să fie redusă la minimum.

Structura

Depinde foarte mult de structura sa biologica deoarece este un material natural compozit (fibre) ; fibrele alcătuind țesutul de bază care are rol de susținere

Țesutul vascular și cel medular au ca rol transportul substanțelor hrănitoare spre celulele trunchiului și spre frunze

Gruparea elementelor de structură a lemnului este determinată de modul în care se face creșterea arborelui ; în zona de contect a cojii arborelui cu lemnul trunchiului se găsește un strat de celule numit strat generator care în fiecare an dă naștere unui strat de celule lemnoase ce inconjoară pe cele precedente .

Rezistenta la solicitari mecanice

Structura caracteristică, gruparea fibrelor în fascicule orientate în același sens, determină modul de comportare a lemnului fată de diferite solicitari mecanice

Compresiunea

esențe moi (salcie , plop): 250 daN / cm2

esențe tari (stejar , frasin): 400-700 daN /cm2

esențe dure (abanos , gaiac) : 800-1000 daN / cm2

Intinderea

Ri1 = 3Rc1 ( teoretic )

Ri1 = Rc1 ( practic )

Rezistența lemnului la întindere axială este de 2-3 ori mai mare decât la compresiune axială și constituie cea mai ridicată rezistentă a lemnului.

Forfecarea

Cand solicitarea se exercită în lungul lemnului se produce forfecarea longitudinală.

Distrugerea lemnului se produce fie prin alunecarea straturilor de celule într-un plan tangențial paralel cu cercurile anuale , fie prin alunecarea lor într-un plan radial .

Incovoierea

Lemnul supus la incovoiere suportă întindere de-a lungul fibrelor din partea convexă a piesei , în timp ce fibrele din partea cocavă sunt supuse la compresiune.

Curgerea lentă

Este un proces de deformare lentă a lemnului sub acțiunea indelungată a unei incovoieri.

Umiditatea

Lemnul contine in mod natural o cantitate normală de apă și aer .

In lemn există o cantitate de apă care poate fi eliminată prin încalzire până la 100 C fără ca lemnul să se altereze.

Lemnul verde rezultat din tăierea unui arbore lăsat să se usuce în aer liber ajunge relativ repede la un conținut de circa 30 % apă , ce corespunde apei de saturație ; ajuns la un procent de 15 % umiditate, lemnul se numește uscat la aer ; această umiditate corespunde stării higroscopice a mediului inconjurător și este o stare de echilibru în care poate fi folosit in construcții.

Procesul de uscare a lemnului se numește lucrul lemnului ; acesta nu este același pentru toate esențele

La esențele uzuale, contragerea și umflarea lemnului la variații de umiditate ating pe direcția lungimii fibrelor cca.0,1 %, pe directia radială 3..6 %, iar tangențial 6..12 %

Debitare si prelucrare

Pocesul de producție al materialului lemons începe cu tăierea arborilor ; vârsta minimă de tăiere variază între 40 ani pentru mesteacăn și peste 150 ani pentru esențele tari ; tăierea se va face în perioadele de întrerupere a vegetației , între lunile octombrie si februarie

Dupa tăiere lemnul se prelucrează :

piese ecarisate ( cherestea ): grinzi, rigle, șipci, scânduri, dulapi

piese semiecarisate : lăturoaie, margini

piese finisate: scânduri fălțuite, dușumele, parchete, plintă, glaf, friz

piese nefinisate: blăni, grinzi, manele, sita, șindrilă.

Produse din lemn cu structura nemodificată

Se obțin prin debitarea cilindrului lemnos prin prelucrări mecanice,astfel încât masa lemnoasă suferă modificări de formă, dar structura(inclusiv defectele) nu se schimbă.

Produse brute din lemn

Produsele brute din lemn se obțin din cilindrul lemnos prin curățarea de coajă și tăierea la anumite lungimi.Pentru lucrări de construcții se folosesc:

Lemnul rotund – cilindri lemnoși cu diametrul la capătul subțire de cel puțin 4cm; se folosește pentru obținerea altor produse brute,semifabricate, sau finite din lemn;

Prăjini- produse cu diametrul la capătul subțire de la 4cm la 7cm și lungimea de 2…4m.

Bile – produse cu diametrul la capătul subțire de la 8cm la 11cm și lungimea de 3…6m;

Manele – produse cu diametrul la capătul subțire de la 12cm la 16cm și lungimea de 6…9m;

Bilele, manelele și prăjinile se realizează din esențe de rășinoase și se folosesc la alcătuirea acoperișurilor în pante, la construcții provizorii, pentru susținerea cofrajelor pentru betoane și sprijiniri la săpături, la schele, la structura pereților etc.

Produse semifabricate din lemn

Produsele semifabricate din lemn se obțin din lemn rotund prin cioplire sau tăiere.

Cioplituri – se realizează din lemn de rășinoase, prin cioplire cu toporul și pot avea muchiile teșite sau drepte și lungimi de la 3m la 8m. Se folosesc la realizarea elementelor de planșee și acoperiș(grinzi, pane, căpriori) și pereți;

Bulumaci – realizați prin cioplirea pe o parte din lungimea lemnului rotund, cu un capăt ce se impregnează sau se carbonizează prin ardere și se folosesc la împrejmuiri.

Cheresteaua – se obține prin tăierea la gater a lemnului rotund pe direcția longitudinală, rezultând elemente cu fețe plane și paralele două câte două sau numai a două fețe plane și paralele.

După modul de prezentare al secțiunii, cheresteaua se prezintă în mai multe sortimente:

– scânduri – produse cu secțiunea dreptunghiulară, cu raportul laturilor mai mare ca 2, iar grosimea maxim 24mm; se utilizează la lucrările de tâmplărie (rame, panouri, uși, ferestre etc.), asterială (suporturiplane pentru învelitori), cofraje (tipare pentru turnarea betonului),pereți, tavane și ca semifabricat pentru obținerea produselor finite din lemn;

– dulapi – produse cu secțiune dreptunghiulară, cu raportul laturilor mai mare ca 2, iar grosimea minim 28mm; se folosesc în lucrările de tâmplărie, mobilier, podine (la poduri și schele), elemente pentru schele și sprijiniri pe șantierele de construcții;

– șipci sau leațuri – piese cu secțiunea dreptunghiulară și raportul laturilor mai mic dacât 2 și grosimea maximă 40mm; se folosesc la lucrări de tâmplărie, grătare suport pentru învelitori (țigle azbociment), garduri etc.;

– rigle – piese cu secțiunea dreptunghiulară, cu raportul laturilor mai mic decât 2, grosimea de 100…300mm; se folosesc ca elementede rezistență la planșee, podine, stâlpi etc.. 

În funcție de tipul defectelor și numărul acestora, cheresteaua de rășinoase se livrează în 5 clase de calitate, iar cheresteaua de foioase în 4 clase de calitate.

Furnirele – se obțin prin tăierea, cu dispozitive speciale, a lemnului rotund, în foi de (0,4…6)mm grosime. Tăierea se poate face în lungul cilindrului lemnos – furnir decupat – sau tangențial – furnir derulat.

După poziția într-o structură, furnirele pot fi:

de față – (furnir estetic) cu rol de protecție și finisaj și se realizează în grosimi mici (0,7…1)mm din lemn de esență nobilă (nuc, cireș,mahon, tec, pin);

furnire de bază – de grosime (1…35)mm, folosite la realizareaplacajelor, panelului, panouri celulare;

furnire tehnice și intermediare – cu caracteristici variate și diverse întrebuințări: industria mobilei, construcția de nave, avioane,instrumente muzicale.

Placajul (contraplacaj) – rezultă prin lipirea cu ajutorul unor adezivi aunui număr impar de foi de furnir, astfel încât direcția fibrelor adouă foi consecutive să facă un unghi de 90de grade (în mod obișnuit) sau30 de grade , 45 de grade sau 60 de grade.

Prin modul de aranjare a foilor de furnir se obțineun material practic nedeformabil, elastic și ușor. Se fabrică în mod obișnuit în grosimi de (3…12)mm.Fața văzută poate fi acoperită cu foi metalice subțiri(placaje blindate),impregnată cu rășină formaldehidică(placaje melaminate), sau acoperite cu un strat de email(placaje emailate).

Placajele se întrebuințează în industria de mobilier, pereți, tâmplărie,plăci celulare.

Panelul – produs sub formă de plăci rigide, nedeformabile obținut dintr-un miez din șipci de lemn moale (brad, plop, tei) și acoperit cu foi de furnir de bază, cu direcția fibrelor perpendiculară pe cea a șipcilor, cu scopul compensării deformațiilor.Panelul se folosește la realizarea elementelor de dimensiuni mari(pereți, foi de uși, lambriuri etc.) și în industria mobilei.

Produse finite din lemn

Produsele finite din lemn se prezintă la dimensiunile și forma la care se vor întrebuința în construcții, putând suferi modificări în ceea ce privește numai fața văzută, care poate fi șlefuită sau acoperită cu pelicule protectoare.Din această categorie fac parte:

Scândurile pentru pardoseli – confecționate din scânduri de rășinoase, rindeluite pe fața văzută și prelucrate pe canturi, pentru realizarea unor rosturi de îmbinare închise. Se folosesc la realizarea pardoselilor.

Parchetele – plăci obținute din lemn de esență de foioase (stejar sau fag) și care prin formă și modul de îmbinare permit realizarea unor pardoseli din lemn, elastice, calde, igienice etc. Plăcile din parchet, în funcție de tipul defectelor și numărul acestora, se livrează în trei calități pentru esența de stejar și două calități pentru cea de fag, iar ca dimensiuni vor avea grosimi de (16…22)mm,lățimi de (30…90)mm și lungimi de (200…500)mm.După modul de realizare al îmbinărilor, parchetul prezintă următoarele tipuri:

parchetul cu îmbinare lambă și uluc (tip P1) – lamba și ulucul se prezintă pe două canturi alăturate și se fixează prin batere cu cuie;

parchet cu îmbinare lambă și uluc, semicoadă de rândunică și șanț pe dos (tip P2); se fixează prin lipire;

parchet cu lambă aplicat (tip P3);

Pentru valorificarea masei lemnoase s-a realizat parchetul lamelar alcătuit din lamele cu fața văzută de (1×10)cm și care se livrează în plăci lipite pe hârtie cu un adeziv sensibil la umiditate; se fixează prin lipire.Pentru delimitarea suprafeței pardoselii prin realizarea unei rame de încadrare se folosesc frizuri, care sunt piese din lemn profilate pe una sau ambele părți laterale corespunzător tipului de parchet încadrat Închiderea rostului marginal, între friz și perete se realizează cu pervaz – piese profilate de lungime mare.

Plăci ( panouri) celulare – sunt alcătuite dintr-un cadru rigid din șipci,fețe din furnir de bază, placaj sau PFL dur, iar miezul sub forma unor celule realizate din fâșii de furnir, placaj sau PFL dur. Sefolosesc în special la realizarea foilor de uși, panourilor de mobilier și pereți despărțitori.

Binale – uși și ferestre cu dimensiuni și forme modulate.

Sa construim estetic si oriunde

Natural si tehnologic, frumos și inventiv, lemnul dă arhitecturii dimensiunea sa umană.Lemnul este factorul de armonie în peisaj.Habitatul în lemn înfrumusețeaza zonele urbane și se integrează minunat în natură.

Oriunde ar fi ridicată o construcție din lemn – chiar și fără o estetică anume – fie doar un hangar, nu agreseaza privirea.Folosirea altor materiale de construcții are adesea ca rezultat desfigurarea unui cartier, unei periferii, unui centru istoric etc., dar lemnul prin natura sa vie și senzuală rămane mereu în acord cu mediul, indiferent de forma arhitecturală înfățișata.Tradițional sau contemporan, arhitectura din lemn se integrează în toate stilurile spațiului urban. Construcțiile în lemn nu se referă nici pe departe doar la cabanele de munte sau construcțiile rurale.Dezvoltarea tehnologiilor lemnului este favorabila dezvoltării unei estetici contemporane.

Numeroși arhitecți sensibili la dimensiunea umană a materialului au inițiat un „nou urbanism al lemnului”; el este utilizat din plin și la cladirile din beton, sticlă și oțel; lemnul nu doar se armonizează cu toate aceste materiale dar el este cel ce face legătura estetică intre elementele formale.

Fie că este vorba de construcții noi sau de renovări, de realizarea unor spații colective sau de extinderea armonioasă a unor vechi spații, de a pune in armonie constructii disparate sau de a insufleți un ansamblu imobiliar din materiale austere și cu proporții agresive – lemnul este mereu factorul de integreare al frumuseții și naturaleței.Lemnul este „tot teren”

Lemnul este creativ

Extrem de senzual și tehnologic, lemnul deschide un repertoriu formal nelimitat. Prin elasticitatea sa și capacitatea portantă ridicata în raport cu greutatea redusă, prin tehnologia de stratificare, lemnul atinge indici de portanța mult timp rezervați oțelului, și se integreaza tuturor geometriilor.

Lemnul are un atu extraordinar față de alte materiale: frumusețea sa se accentueaza cu trecerea timpului. Și cum lemnul este frumos atât singur cât și asociat altor materiale, el permite o extraordinară punere în valoare a suprafețelor arhitecturale.Lemnul ofera confortul cel mai complet .Lemnul este singurul material care liniștește (calmează) și respire. Agreabil și prietenos, el creează un mediu de calm autentic.

S-a remarcat că agresivitatea copiilor și impulsul acestora de a insemna peretii se diminuează considerabil în locațiile educaționale construite din lemn. Fiind viu, lemnul respiră: capacitatea de a absorbi si restitui umezeala din aerul ambiant generează un climat de locuit foarte agreabil. Lemnul, performant în special în cazul regiunilor friguroase,este bine adaptat și regiunilor calde. Un perete simplu din lemn izolează mai bine decât un perete de zidărie cu izolație. Inerția termică redusă reglează rapid schimburile de temperatură; și cum structura din lemn se caracterizează prin absența punților termice –ce reprezintă mai mult de 30% din pierderile unei case din zidărie –casa din lemn se situează în avangarda sistemelor de reducere aconsumului de energie. Reputația de lungă durată a construcțiilor din lemn în nordul continentului european este de asemeni confirmată practic și în regiunile centrale și sudice. Lemnul nu inmagazinează căldura și se integrează natural prin structuri constructive și soluții tehnice de aerisire, ventilație, protecție solara. Construcțiile din lemn ofera și o excelenta izolație acustică.

Lemnul – o tehnologie modulară și simplă folosit fie în construcții tradiționale sau contemporane, lemnul este materialul hi-tech prin excelența. in majoritatea țărilor industrializate,dar mai ales în SUA și Europa de Nord, procentul caselor din lemn depașește 90%. Prin 4 mari tehnici de construcție certificate, lemnul se impune remarcabil pentru a concilia și armoniza liber alegerea estetică, stilul de viață, resursele de teren și resursele economice. Asta dacă nu luăm in calcul atuul major al performanțelor mecanice.

4 tehnici de construcție cu lemn

a) grinzi stratificate;

b) stâlpi grindă;

c) structura panouri;

d) panouri masive.