Influența Mediului Penitenciar Asupra Deținuților Dependenți de Droguri
=== df0b89a4fc29fb453abef5d3bca480001472959b_653626_1 ===
CAPITOLUL 1
PRINCIPALELE EFECTE ALE SISTEMULUI PENITENCIAR
ASUPRA DEȚINUȚILOR
1.1.Faza executării pedepsei
În literatura de specialitate s-a afirmat că detenția are implicații negative asupra procesului de reeducare, datorită stării morale care se creează la colectivele de deținuți, penitenciarul constituind, după unii autori școala de pregătire a crimei prin perfecționarea calităților criminale ale deținuților deoarece, în regimul de detenție, se făceau planuri pentru săvârșirea de noi infracțiuni, se pregăteau evadări, deținuții primari erau corupți de recidiviști, etc1. [Conform sursei nr.1]
Detenția reprezintă o modalitate de a-i pedepsi pe infractori și de a-i apăra pe cetățeni de aceștia. Dar scopul de bază al sistemului penitenciar este cel de resocializare a individului. Închisorile sunt suprapopulate, numărul real al deținuților întrece cu mult normele admisibile. Răspândirea fenomenului infracțional are ca efect direct creșterea numărului de persoane reținute, arestate și plasate în penitenciare2. [Conform sursei nr.2]
Centralizarea încarcerării în societatea modernă provine însă nu numai din frecvența statistică a utilizării ei, din filosofia care a întemeiat sistemele penale moderne, ci și din transformarea ei în elementul de comparație pentru sancțiunile neprivative de libertate.Modelul pedepsei în societatea modernă a devenit una centrată pe încarcerare numită prisonocentrică.
Trendul infracționalității, mai ales violența cu care sunt uneori comise diferite fapte penale, repun permanent în discuție valoarea de prevenție generală și specială a închisorii.Efectele încarcerării sunt complexe. Ele se extind asupra vieții infractorului, sănătății sale mintale, carierei profesionale, asupra familiei și comunității în ,persoana privată de libertate ,care se întoarce.
Una din puținele teme asupra căreia există un acord între cercetători se referă la efectele negative – atât directe, cât și colaterale – ale închisorii. Între efectele încarcerării se numără abuzul asupra copiilor și violența domestică, răspândirea unor boli infecțioase, riscul sporit pentru siguranță și coeziunea comunitară. Penitenciarul afectează socializarea copiilor și tinerilor. [Conform sursei nr.3]
1.Vladimir Popa,S.Ciubotariu,pg.222,2015
2. Dolea I., Zaharia V., Hanganu S. 2004, pg. 97
3.Idem,pg.98
1.2.Efectele negative ale închisorii asupra deținutului
Nu este prea greu să ne închipuim suferințele prin care trece un deținut care vine pentru prima dată în penitenciar:o ambianță cu reguli neclare,oameni necunoscuți și ostili ,obligația de a te supune unuia sau altuia,lipsa unui refugiu în care te simți în siguranță.
Toți colegii de celulă sunt cu ochii pe tine,încerci să te arăți puternic dar nu poți păcăli pe nimeni,singurătatea te copleșește;atunci ți se întinde o mână ,ți se dă o țigară ,ți se explică ce se întâmplă dacă nu faci cutare lucru ,cum să eviți contactele neplăcute …..Vrei să fii recunoscător ,să mulțumești într-un fel pentru sfaturi într-un fel pentru sfaturi:devii sincer,prezinți în amănunt situația ta și a familiei,ce ajutor aștepți de la avocat sau nu știu ce persoană influentă ,câți bani pui la bătaie pentru a fi din nou liber …….De fapt,cel cu sfaturile asta așteaptă: să te destăinui ca să te poată manipula .Nu după mult timp ți dai seama că s-a profitat de tine conform unui scenariu exersat cu succes de nenumărate ori ,și , atunci,ți se face frică4….. . [Conform sursei nr.4]
Astfel,frica de penitenciar are pentru deținut mai multe surse care acționează simultan asupra lui:acțiunile altor deținuți pentru a-l intimida,amenințările făcute în fața martorilor (care sperie mai mult decât cele făcute între patru ochi),deposedarea de bunuri personale,fapt care afectează puterea de a supraviețui a individului,incertitudinea permanentă,teama de denunțători,zvonurile (care-l fac pe deținut să treacă de la o mare speranță la o mare disperare și invers),conduitele arbitrare ale unor gardieni care îl derutează pe deținut,acesta nemaiștiind criteriile pentru conduita corectă).
Având în vedere toate acestea ,îi dăm dreptate întru totul Aurorei Liiceanu care consideră că :,, ura,ca amestec de ostilitate ,intoleranță și agresivitate ,este îndreptată către acekle persoane sau grupuri care îl fac pe individ să se simtă într-o situație de inferioritate,,.
În penitenciar frica poate lua mai multe:desigur pe primul loc vom găsi frica pentru propria viață,frica de o boală incurabilă sau rușinoasă,frica sau rușinoasă,frica de a-și pierde virilitatea (fapt care duce la pierderea respectului de sine-cf.Bettelheim),frica de a cădea pradă disperării (pe care ceilalți deținuți o consideră contagioasă-cf.lui Bettelheim)frica de a cădea întrun strat de deținuți considerați subumani și care pot fi loviți de ceilalți5. [Conform sursei nr.5]
4.E.Zamfir –. pag.181-182,2013
5.cf.lui Bettelheim,op.cit.pg.244
În acest context,remediile pentru frica resimțită de un deținut sunt destul de numeroase :căutarea unui statut care să te protejeze,alianța cu un deținut puternic,izolarea de ceilalți ( a nu vorbi,a nu comenta),devine anxios cu teamă de orice și oricine,crearea unei aparențe de om slab și nefericit,văicăreala permanentă.
La acestea se mai adaugă unele modalități pe care nu le întâlnim decât în penitenciare :a face astfel încât să fie considerat distins și important de către gardieni,a anticipa exigențele personalului chiar cu riscul de a deveni mai rău decât este necesar ,a face provizii de alimente,a elabora un stil de viață bazat pe compromisuri,a elimina semnele de superioritate care ar atrage ostilitatea gardienilor ,de exemplu ,ochelarii cu ramă scumpă, a construi o imagine mitică a persecutorului pentru a face suportabile persecuțiile6. [Conform sursei nr.6]
În continuare,alte și alte strategii în ceea ce privește investigarea efectului traumatic al pedepselor private de libertate pot fi adoptate pentru a face față multiplelor solicitări în lumea deținuților:
-evitarea prieteniilor strânse ( în genere oamenii frustrați și disperați nu leagă prietenii trainice)
-a-și vărsa agresivitatea asupra minorilor slabi
-a inventa zvonuri din dorința de prestigiu și încurajat de aviditatea altora de a asculta (Bettelheim),replierea pe sine pentru a se proteja de decepții
-a încerca să te opui gardienilor pentru a-ți dovedi că ei sunt atotputernici.
Deținutul abandonat are o nevoie crescută de securitate și deseori,,se refugiează în boală sperând ca prin martiraj să obțină mila sau înțelegerea celui plecat și alianța cu anturajul impresionat de această,,suferință,,.Ajungem astfel la concluzia lui Bettelheim,, aici totul este permis în măsura în care te ajută să supraviețuiești,,.Se ajunge astfel la anumite stiluri de relaționare pe care le folosesc deținuții în efortul lor de a face față greutăților vieții de detenție.
Astfel, vom întâlni :
●deținutul care se teme să nu fie respins de ceilalți colegi sau de personal și face tot ce doresc aceștia (,,martirul,,);
● deținutul care se teme să nu fie abandonat de partenerii de celulă deoarece simte că nu va putea face față lumii din închisoare;
● deținutul care se teme de orice schimbare ( de celulă, de colegi,de program);
6.cf.lui Bettelheim,pg.245
●deținutul care se teme de a nu fi înțeles corect de nimeni din jurul său;
●cel care se teme de propria slăbiciune și ca urmare se teme să-și exprime deschis frământările sufletești.
Într-un mediu penibil și frustrant în care efortul de adaptare a epuizat resursele persoanei,nu mai rămâne decât recurgerea la mecanisme psihologice de apărare care să permită persoanei să reziste ( să suporte) o perioadă indefinită universul în care trăiește.
Desigur, aceste modalități de apărare pot fi de mai multe feluri:
-imature (somatizare,hipocondrie,introspecție,comportament pasiv-agresiv, regresie,retragere autistă)
-nevrotice (deplasare,disociație,inhibițieintelectualizare,izolare,reprimare,sexualizare)
-narcisiace (negare,distorsiune,proiecție)
-sau mature (anticipare,umor,ascetism,sublimare).
Mai ales la deținuții cu pedepse lungi,după mai mulți ani de ședere în penitenciar constatăm schimbări majore la nivelul conduitei și chiar al personalității:au comportament cameleonic în orice situație,urmărind doar propiul avantaj ( material și biologic cel mai frecvent),renunță la orice inițiativă ,vechile convingeri sunt abandonate ,mâncarea devine un obiect esențial pentru sine,depășește orice împrejurare în care-i poate ,,pica ,, ceva ,este excesiv de amabil cu cei puternici și cei care primesc pachete consistente de la familie ,în public își târăște picioarele ,semn al suferinței și neajutorării ( crede el !),obiectele și alimentele devin mai importante ca viața (Bettelheim),își trădează colegii pentru avantaje ridicole,inventează evenimente și informații pentru a beneficia de atenția personalului ,își produce răni serioase doar pentru a scăpa de o pedeapsă minoră (,,Pe măsură ce trece timpul …majoritatea deținuților nu mai fac diferența între suferințele minore și cele majore).Aceștia au ajuns la un stadiu avansat de dezintegrare a personalității și par ca niște copii nefericiți7. [Conform sursei nr.7]
Deținuții și-au construit astfel o nișă de rezistență într-un mediu în care nu există posibilitatea de luptă și nici de evadare .
Suntem de acord cu Simona Popescu care consideră că apatia este o formă de disperare a celui lovit, umilit ,distrus ,este o formă de apărare într-un mediu meschin și mediocru ,este o formă de capitulare ,de abrutiyare ,un sentiment al inexistenței ,este un stilș de viață prin eliminarea amintirilor ,este o revoltă mută ,pietrificată …
7.E.Zamfir pg.185,2013
În alte cazuri,deținuții pot deveni distructivi mai ales atunci când sentimentul de neputință îi copleșește:reacțiile lor se îndreaptă spre alți deținuți,spre obiectele din ambianță sau spre propria persoană.
Supraaglomerarea penitenciarelor și creșterea populației penitenciare pune probleme majore administrației penitenciare și sistemului judiciar în ansamblu.Ea afectează managementul instituțiilor penale și, în plus, creează o mare provocare în aplicarea principiilor respectării drepturilor omului ața cum au fost stabilite în Convenția Europeana.
La această problema contribuie atât numărul și durata condamnărilor pe termen lung, cât și numărul deținuților străini care sunt încarcerați în alte state membre ale UE.
Unele soluții ar putea fi acelea în tratarea afecțiunilor psihice și a cazurilor de dependență de droguri în afara unităților penitenciare, precum și folosirea pedepselor alternative ca răspuns la faptele penale comise fără violența.Reglementările în vigoare cer ca fiecărui deținut să-i fie asigurat un pat individual și un spațiu de patru metri pătrați/sase metri cubi de aer.
Supraaglomerarea sistemului penitenciar românesc determină și implicații financiare pe care statul român este nevoit să le suporte.
Astfel, România a fost condamnată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în foarte multe cazuri în care foști sau actuali deținuți reclamă printre altele și supraaglomerarea din locurile de deținere în care au fost încarcerați. [Conform sursei nr.8]
Pentru prevenirea unor astfel de efecte nedorite și pentru creșterea eficienței muncii de reeducare în penitenciare, s-au luat unele măsuri, din care se pot menționa:
●separarea deținuților în raport de vârstă;
●în funcție de sex;
●în funcție de categoria penală;
●natura infracțiunii;
●starea de recidivă;
●desfășurarea tuturor activităților în mod organizat;
●paza și supravegherea permanentă a acestora.
În cadrul penitenciarelor pot fi înființate secții speciale de arestare preventivă unde pot fi deținute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum și persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată9. [Conform sursei nr.9]
8.Durnescu Ioan ,pg.224 2010
9.Vladimir popa,S.Ciubotariu,pg.222,2015
Executarea pedepsei privative de libertate este supusă unui regim de executare, acesta cuprinzând totalitatea regulilor, drepturilor, obligațiilor, programelor și activităților care urmăresc realizarea unei bune conviețuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini și abilități care să influențeze reintegrarea socială a condamnaților10. [Conform sursei nr.10]
În cadrul sistemelor convenționale de pedepsire, de cele mai multe ori acestea sunt considerate alternative la încarcerare, diferite sub raportul intensității pedepsirii de încarcerare, dar situate pe același continuu gradual.
Finalizarea detenției are efecte pe termen lung asupra posibilităților ulterioare ale deținuților care au comis fapte penale de a se reintegra în comunitate. În multe sisteme penale detenția, ca pedeapsă principală, este însoțită și de o serie de interdicții și limitări care operează după expirarea perioadei de detenție.
Michael Tonry și Joan Petersila apreciau că se pot identifica cel puțin șase efecte colaterale ale închisorii . Unul dintre principalele efecte este cel ce scoate în evidență că încarcerarea deținuților reduc șansele să- și găsească un loc de muncă, reduc șansele reintegrării în comunitate11. . [Conform sursei nr.11]
Fiecare persoană condamnată este inclusă inițial într-un regim de executare, ținându-se seama de:●vârstă; ●durata pedepsei private de libertate; conduita persoanei condamnate; inclusiv în perioadele de detenție anterioare; ●riscul pe care îl prezintă pentru siguranța locului de deținere sau pentru celelalte persoane private de libertate și pentru personal;
●abilitățile necesare includerii în diferite programe de educație și intervenție psihosocială;
●disponibilitatea de a presta muncă, de a urma cursuri de calificare și de școlarizare.
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt:
●regimul de maximă siguranță;regimul închis;●regimul semideschis și regimul deschis;
●iar în funcție de comportamentul său pe parcursul executării pedepsei, fiecare condamnat poate trece dintr-un regim în altul11. [Conform sursei nr.12]
10. Dolea I., Zaharia V., Hanganu S. 2004, pg. 102
11.Idem, pg 102-103
12.Raymond Boudon,pg. 243, 2011
În cadrul penitenciarelor pot fi înființate secții speciale de arestare preventivă unde pot fi deținute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum și persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată.
Executarea pedepsei privative de libertate este supusă unui regim de executare, acesta cuprinzând totalitatea regulilor, drepturilor, obligațiilor, programelor și activităților care urmăresc realizarea unei bune conviețuiri, astfel încât să încurajeze comportamente, atitudini și abilități care să influențeze reintegrarea socială a condamnaților.
Cu toate eforturile care se fac în prezent de către administrația locurilor de detenție,la cei cu pedepse mari și,mai ales,la recidiviști asistăm deseori la reorganizări negative ale valorilor personale,lucru ce le diminuează receptivitatea față de procesul reeducativ desfășurat la locul de deținere.
În general,ceea ce pare a fi afectat în mai mare măsură la deținuți sunt normele după care își conduc activitățile și relațiile interumane,aprecierile individuale și colective ale faptelor cotidiene,ceea ce trădează un sistem de nevoi inferioare,o raportare la bine și la rău prin prisma intereselor personale și,în ansamblu,un nivel scăzut de mortalitate.
Pentru orice om, privarea de libertate în mediul penitenciar constituie o situație deosebită, cu amplă rezonanță în mediul său de viață, atât pe durata detenției, cât și după aceea, în libertate13. [Conform sursei nr.13]
Atât timp cât individul se află în locul de detenție, între oameni care la fel ca și el,, au comis fapte antisociale, dificultățile cele mai mar sunt localizate în relațiile cu cei din jur.În contactul cu ceilalți deținuți, remușcările, autoacuzările declarative sau chiar sincere din timpul procesului penal sunt repede înlocuite cu justificări ale faptelor comise fabricate în penitenciar la care individul aderă deoarece îi oferă rațiuni decupalbilizante.
Diminuarea subiectivă a gradului de vinovăție ușurează conștiința deținutului și, nu rareori, asistăm la modificarea poziției față de pedeapsă: dacă inițial consideră că pedeapsa este pe măsura faptei, destul de repede o apreciează ca fiind prea aspră.
Ca urmare, de la un comportament pasiv, supus, de penitență, deținutul trece la unul activ, în care interesul personal, egoismul și autoconservarea primează.În planul conduitei, de la morala conformistă-fundată pe vinovăție se trece la morala frustrării, întemeiată pe convingeri de grup privind cauzele infracțiunilor, soarta omului în lume, atitudinea față de muncă, familie, lege și viitor implicit modul de viață în penitenciar14. [Cf. sursei nr.14]
13.Raymond Boudon,pg. 243, 2011
14.Idem, pg 244
Totuși nu trebuie acceptată ideea – care circulă atât printre cei aflați în detenție,cât și din afară – că într-o situație anormală omul se comportă anormal:omul trebuie să folosească la maximum orice împrejurare care i-ar putea oferi o șansă în plus de a se arăta moral deci uman.
Prezența dificultăților nu se rezumă doar la contextul social în care trăiesc deținuții,ci se extinde și la universul lor cultural.Fiind reduse ca amploare și profunzime, relațiile interindividuale coboară la nivele inferioare, iar comunicarea între deținuți rămâne tributară nevoilor nesatisfăcute și dispoziției de moment. Activitatea de reeducare a celor care au încălcat prevederile legilor și a normelor de conviețuire social presupune din partea personalului și a asistenților sociali cunoștințe aprofundate de psihologie.Prin toată activitatea lor, educatorul trebuie să faciliteze apropierea de el a deținutului ,să stabilească relația dintre infracțiune și constantele personalității acestuia,să pregătească terenul unei noi raportări la valorile sociale după executarea pedepsei15. [Conform. sursei nr.15]
1.3.Sănătatea morală a deținuților
Urmare a particularităților mediului penitenciar și mai ales a psihologiei deținuților,metodologia de recoltare a datelor va trebui înțeleasă ca un demers oarecum diferit de ce se înțelege de obicei printr-o investigație de teren;transparența fenomenologiei carcerale se află la capătul unui drum lung și anevoios,în care secvențe disparate,observate în diverse împrejurări și cu diverși protagoniști,se ajunge la înțelegerea mecanismelor de compoziție și organizare a relațiilor umane în închiosoare16. [Conform. sursei nr.16]
Din păcate, în România nu există încă studii care să identifice prevalența și incidența problemelor de sănătate mentală în rândul populației din penitenciare. Conform Celiei Popa 17[conform sursa 17],se știe că la nivel mondial se estimează că aceasta este mult mai mare decât cea în rândul populației generale. De exemplu Centrul Regional pentru Europa al OMS estimează că în țările europene, până la 35 -40 % din prizonieri suferă de tulburări mentale, excluzând tulburările de consum de substanțe. Dacă sunt luate în considerare și acestea din urmă, procentul se ridică până la 55- 60 %18. [Conform. sursei nr.18]
15.Raymond Boudon, pg 245, 2011
16.Raymond Boudon, pg 248, 201
17. Celiei Popa,pg.179,2014
18.Idem,pg.180,2014
Un sondaj de opinie , un interviu , un chestionar , o biografie nu pot fi obținute oricând și în orice condiții;relaționarea cu deținuții are aspectul unei trantzacții într-un câmp de forțe deseori nebănuite.Orice contact între o autoritate și deținut are o derulare rituală, în care neâncrederea reciprocă alterează la început mesajele între parteneri; abia după lungi tatonări ( care pot dura săptămâni și chiar luni de zile) vine o zi în care deschiderea la dialog este totală ,în multe cazuri dramatic și o bogăție în detalii care frizează autoflagelarea19. [Conform. sursei nr.19]
Comorbiditatea cea mai frecvent întâlnită în mediul penitenciar este cea a tulburărilor emoționale cu tulburarea de personalitate antisocială.20 [Conform. sursei nr.20]
Prevalența simptomelor pentru diverse categorii de tulburări mentale identificate în rândul deținuților ,a fost între 35 și 54 % pentru manie, între 16 și 30 % pentru depresie majoră și între 10 și 24 % pentru tulburările psihotice. O comorbiditate crescută a fost raportată între prezența simptomelor unei tulburări mentale și dependența sau abuzul de droguri. Între 28 și 49% dintre deținuți manifestau atât o tulburare mentală cât și o dependență sau abuz de substanțe21. [Conform. sursei nr.21]
În final , fiecare partener rămâne totuși cu impresia că ar fi mai multe de spus pentru a-l face pe celălalt să înțeleagă și mai ales să-l creadă.Deseori se spune că deținutul este ,, specia care se plânge,, folosind orice prilej pentru aceasta; și cum să rateze ocazia unei convorbiri cu forurile superioare închisorii? Și totuși , amândoi sunt vulnerabili: condamnatul pentru că are acută nevoie să reflecte într-o personalitate comprehnsivă , cum este aceea a specialistului în problem umane , iar acesta , pentru că își cunoaște limitele în a-l ajuta pe celălalt.
Un comportament poate fi considerat ca delicvent sau chiar criminal din punct de vedere al legii și al dreptului , dar va apare imediat o dificultate majoră…..Ceea ce va caracteriza un deținut este faptul că el nu a cedat niciunei norme,că nu a recunoscut importanța nici a celor morale,nici a celor juridice și nici nu dă prea mare importanță bolii deși știe ce consecințe grave implică aceasta.
Acesta este problema centrală , vina sa ! Pentru persoana care execută o pedeapsă privativă de libertate,mediul penitenciar pune în ordine două genuri de probleme: de adaptare la normele și valorile specific acestui cadru de viață și de evoluție ulterioară a personalității sale22. [Conform. sursei nr.22]
19.Raymond Boudon, pg 248, 2011
20.Abram & Teplin, 1991
21.Dolea I., Zaharia V., Hanganu S. pg.106 ,2004
22.Adina Băran Pescaru,pg.237,2016
Este imperios necesar ca toate forurile ce răspund de educația , deținuților , să se implice cu toată responsabilitatea în combaterea acestui flagel terifiant care se întâlnește tot mai mult în rândul deținuților , punând într-un real pericol însăși existența specie umane într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărta.Efortul trebuie să fie în primul rând informațional cunoscându-se că, deocamdată,informația corectă și competent reprezintă singura cale eficientă de adaptare la sistemul privativ de libertate.
Cu toate eforturile care se fac în prezent de către administrația locurilor de detenție,la cei cu pedepse mari și,mai ales,la recidiviști asistăm deseori la reorganizări negative ale valorilor personale,lucru ce le diminuează receptivitatea față de procesul reeducativ desfășurat la locul de deținere.
În general,ceea ce pare a fi afectat în mai mare măsură la deținuți sunt normele după care își conduc activitățile și relațiile interumane,aprecierile individuale și colective ale faptelor cotidiene,ceea ce trădează un sistem de nevoi inferioare,o raportare la bine și la rău prin prisma intereselor personale și,în ansamblu,un nivel scăzut de mortalitate.Pentru orice om,privarea de libertate în mediul penitenciar constituie o situație deosebită,cu amplă rezonanță în mediul său de viață,atât pe durata detenției,cât și după aceea,în libertate23. [Conform. sursei nr.23]
Atât timp cât individul se află în locul de detenție,între oameni care-asemenea lui-au comis fapte antisociale,dificultățile cele mai mar sunt localizate în relațiile cu cei din jur.În contactul cu ceilalți deținuți,remușcările,autoacuzările declarative sau chiar sincere din timpul procesului penal sunt repede înlocuite cu justificări ale faptelor comise fabricate în penitenciar la care individul aderă deoarece îi oferă rațiuni decupalbilizante.
Diminuarea subiectivă a gradului de vinovăție ușurează conștiința deținutului și,nu rareori,asistăm la modificarea poziției față de pedeapsă: dacă inițial consideră că pedeapsa este pe măsura faptei, destul de repede o apreciează ca fiind prea aspră.Ca urmare,de la un comportament pasiv,supus,de penitență,deținutul trece la unul activ,în care interesul personal,egoismul și autoconservarea primează.În planul conduitei, de la morala conformistă-fundată pe vinovăție se trece la morala frustrării,întemeiată pe convingeri de grup privind cauzele infracțiunilor, soarta omului în lume,atitudinea față de muncă,familie,lege și viitor implicit modul de viață în penitenciar24[Conform. sursei nr.24]
23. Adina Băran Pescaru,pg.237,2016
24.Idem,pg.238,2016
Totuși nu trebuie acceptată ideea –care circulă atât printre cei aflați în detenție,cât și din afară-că într-o situație anormală omul se comportă anormal:omul trebuie să folosească la maximum orice împrejurare care i-ar putea oferi o șansă în plus de a se arăta moral deci uman.Prezența dificultăților nu se rezumă doar la contextul social în care trăiesc deținuții,ci se extinde și la universul lor cultural.Fiind reduse ca amploare și profunzime,relațiile interindividuale coboară la nivele inferioare,iar comunicarea între deținuți rămâne tributară nevoilor nesatisfăcute și dispoziției de moment25. [Conform. sursei nr.25]
1.4.Abordarea psihologică a violenței deținuților
În lumea modernă s-a produs o schimbare deosebită în modul de a define agresiunea și anume,este orice comportament perceput de către victime ca fiind deliberat dăunător fizic sau psihic.Desigur,elementul fundamental rămâne intenția de a face rău și nu efectul în sine.În mediul penitenciar,din cauza frustrărilor masive,a umilințelor frecvente și a sentimentului copleșitor de neputință pe care le resimt majoritatea deținuților,situațiile în care ei se consider victimele unor agresiuni venite din partea colegilor de detenție sau a personalului,sunt numeroase.Astfel ,capătă semnificație negativă situații,vorbe sau gesture care pentru omul liber sunt considerate firești:
●o masă mai puțin gustoasă,
●o scrisoare care se lasă așteptată,
●dispariția unui bun personal fără valoare deosebită,
●greutatea în a se adresa personalului,
●obligația de aștepta programarea la medic
●întreruperea apei calde în timp ce făcea baie
●întârzierea clarificării situației juridice și altele.
Este drept că nu poate fi ignorată existența unor deținuți care urmăresc în mod constant să-I intimideze pe ceilalți,care percep oamenii din jurul lor ca instrumente de manipulate și care trebuie să le aducă beneficii,al căror stil relațional a fost întotdeauna centrat pe impunerea voinței cu forța și tendința de a domina prin orice mijloace.Individul cu asemenea particularități va găsi în jurul său doar surse de ostilitate și,ca urmare,va dezvolta argument care să-I justifice comportamentul (Un om care este supărat își aude doar propia-i voce-Mahatama Ghandi). [Conform. sursei nr.26]
25.Adina Băran Pescaru,pg.237,2016
26.Gheorghe Florian,pg.167,2012
În aceste condiții devine evident rolul major al personalului în controlul actelor de agresiune care apar mai ales între deținuți,deseori imprevizibile și de intensitate paroxistică.Este întemeiată opinia lui Knud Larsen atunci când afirmă că violența este funcție de nivelul de frustrare,de riscul de represalii și de sprijinul colectiv.Ea nu se produce când nivelul frustrării este redus,când riscul represaliilor este ridicat și când sprijinul grupului este slab.
Astfel,se înțelege că problema infractorilor periculoși trebuie să facă obiectul unor preocupări serioase încă înainte de venirea lor în penitenciar și desigur,după liberarea lor.În acest sens,informații adecvate pot oferi agenții de poliție care lucrează în comunitățile unde aceștia locuiesc,putând identifica pe cei cu potențial ridicat de violență.Evaluarea riscului reprezintă un process formal prin care se face identificarea unei personae care ar putea să provoace vătămări,în ce condiții și cui27. [Conform. sursei nr.27]
Riscul este dinamic și trebuie reconsiderat continuu…evaluarea riscului va fi inevitabil un process imprecis.Punând accentul asupra pe dezorganizarea socială, specialiștii în domeniu înteprind multiple monografii și anchete care încearcă să pună în evidență starea de izolare și marginalizare în care se găsesc deținuții.
Atât ca grup,cât și ca instituție juridică fundamentală,penitenciarul reprezintă cadrul principal în interiorul căruia,prin intermediul procesului de reeducare,deținuții își însușesc noțiuni în ceea ce privesc ,responsabilitățile și interdicțiile,marcând dezvoltarea unei structuri generalizate a conștiinței morale și juridice28. [Conform. sursei nr.28]
S-au dat numeroase explicații psihologice acestui fenomen și s-a relevat extinderea sa mondială în forme patologice.Trebuie observat faptul că datele cercetării nu-l confirmă decât în mod parțial.În spațiul carceral, existența fiecărui individ se desfășoară sub supravegherea celorlalți colegi și a superiorilor, astfel se naște dorința firească de a identifica un spațiu personal, în care să se simtă protejat. Pentru deținuti, acest spațiu se rezumă la spațiul din celulă sau chiar colțul de pat, în cazul împărțirii acestuia cu alți arestați, iar pentru autorități – biroul de pe secție29. [Conform. sursei nr.29]
27.Gheorghe Florian,pg.175,2012
28.Raymond Boudoun ,pg.334,2011
29. Paula constantinescu ,Tamara Dobrin,l.Gavriliu,pg. 134,2000
Fiecare individ are tendința de a personaliza acest spațiu cu obiecte care să-i aducă un oarecare confort, plăcere și control: postere, instrumente de bărbierit, radio sau alte obiecte personale. Spațiu personal este extrem de limitat, drept pentru care, indivizii tind să-l extindă în zonele imediat apropiate cu lucruri care-l duc cu gândul „acasă”, situație care declanșează conflicte între colocatarii acestui spațiu.
Cei mai slabi și lipsiți de autoritate își pierd spațiile personale în favoarea celor mai puternici. Lupta pentru „teritoriu privat” se extinde și la alte spații de acces ale penitenciarelor cum sunt terenurile de sport sau zonele de plimbare unde funcționează principiul primul sosit, primul servit sau cel puternic ia ce dorește.
Așa cum fiecare cultură utilizează un anumit tip de limbaj, cel specific culturii penitenciare este argoul penitenciar. În sens larg, argoul poate fi definit ca limbajul grupurilor marginale ale societății sau ca o formă de protest lingvistic în fața autorităților totalitare. Argoul penitenciar este construit în strânsă legătură cu evoluția argoului societății libere, din care se inspiră și pe care îl dezvoltă.Jocul supraviețuirii continuă atunci când deținuților le este permis accesul în afara celulelor, în timp ce se întâlnesc cu gardienii, regulile arbitrare care le guvernează viețile se amplifica30. [Conform. sursei nr.30]
Pentru ca personalul să supraviețuiască, trebuie să își dezvolte aptitudini odată pentru a preîntâmpina un atac în agitatia momentului și, pe termen lung pentru a evita represaliile într-o viitoare răscoală. Gardienii sunt de foarte multe ori puși în fața situației în care trebuie să suporte frustrările deținuților dar nu au nici o putere în a le ușura, și tind să joace jocul umărului aplecat: atunci când un ofițer duce mai departe către un superior o cerere a unui deținut, evident care mai are foarte mult până la solutionare, astfel încât ofițerul nu refuză cererea deținutului imediat.
Între timp, deținuții sunt implicați în șarade. Acestea sunt deseori jucate de către agresorii sexuali care doresc sa li se schimbe eticheta de pedofil. Spre exemplu, în cadrul studiului celor doi specialiști, un deținut a fost numit pedofil de un alt coleg, deși agresorul sexual știa că va pierde, el îl provoacă la o bătaie. Asta este o modalitate de a câștiga respect și a preântâmpina alte bătăi mai severe pe care le-ar fi primit mai târziu de la ceilalti deținuți.Studiile sociologice efectuate de-a lungul timpului în ceea ce privește efectele psihologice ale sistemului penitenciar, atât asupra deținuților, cât și asupra gardienilor, au scos la lumină adevăruri inevitabile. [Conform. sursei nr.31]
30.Paula constantinescu ,Tamara Dobrin,l.Gavriliu, pg.134,2000
31.Idem,pg. 135,2000
1.5.Deținuții recalcitranți versus violenți
În toate închisorile din lume,personalul care lucrează în contact direct cu deținuții dorește ca aceștia să fie liniștiți și recunoscători pentru tot ce se face pentru ei,să nu creeze nici un fel de problemă.Când unul sau mai mulți deținuți tulbură liniștea iar revendicările lor atrag sprijinul altor deținuți,ei sunt etichetați ca recalcitranți ,de multe ori degenerând în violență vizică și verbal,drept pentru care sunt pedepsiți,mutați pe alte secții sau chiar în alte penitenciare.
Deseori ,personalul încearcă să prognozeze care deținuți sunt capabili să producă tulburări pentru a se descotorosi de ei din timp,iar printer aceștia, deținuții cu pedepse mai ocupă un loc central.Personalul care are zilnic în îngrijire condamnați la moarte trebuie să fie special selectat pentru a face față acestei responsabilități stresante32. [Conform. sursei nr.32]
Ei trebuie posede experiență să aibă o bună formare în special în privința aspectelor emoționale ale muncii lor și să aibă sprijin continuu din partea managerilor.Un interesant studiu privind evaluarea gradului de conformism/indisciplină a deținuților încarcerați pe termen lung,a realizat SusanLloyd la penitenciarul britanic FULL SUTTON.Autoarea a întocmit o fișă de evaluare a comportamentului deținuților orientată în trei direcții principale:
●indisciplina-comportamentul în celulă,consumul de alcool și droguri,comunicarea cu personalul,comportamentele abuzive,agresive și violente (indiferent de natura lor –fizice și psihice);
●conformismul față de regim și auto-managementul-curățenia celulei,păstrarea obiectelor,modul de prezentare.
Fiecare din aceste comportamente era apreciat pe baza mai multor indicatori,în final urmărindu-se identificarea corectă a deținuților turbulenți și violenți,aprecierea programelor și regimurilor prin prisma reducerii riscurilor de conflicte și o bună distribuire a pedepselor și recompenselor.
32.Durnescu Ioan,pg.189,2011
Scopurile explicit urmărite erau înțelegerea modului cum prezența acestor deținuți afectează siguranța și ordinea instituțională și,mai ales,legătura dintre abaterile din timpul detenției și delicvența generală:(Comportamentul recalcitrant și violent din penitenciare poate fi considerat o prelungire a comportamentului delicvent din afara închisorii ).
Iată principalele concluzii deprinse de SusanLloyd:deținuții recalcitranți cu pedepse lungi au avut încă din adolescență un stil de viață constant antisocial.La această constatare au contribuit datele din dosarul penal,istoricul angajărilor în muncă,datele privind situația familiei șiexaminările psihiatrice.
Cu cât un deținut are mai multe cunoștințe în materie infracțională și are mai mulți parteneri de infracțiune,cu atât crește probabilitatea unui comportament deviant în închisoare.În general,fac parte din această categorie deținuți tineri,cu pedepse scurte sau medii,pentru infracțiuni în care au folosit violența cu premeditare.În genere deținuții cu un comportament anti-autoritate,au avut cele ma frecvente abateri disciplinare.
Comportamentul anti-autoritate include sfidarea rgulilor,instigarea celorlalți deținuți,încercarea de a înșela personalul,transformarea deținuților slabi în victime.Concluzia unor studii britanice a relevat faptul că repartizarea deținuților cu anumite particularități pe secții cu un regim adecvat a avut ca rezultat o reducere cu două treimi a ratei de agresiune a deținuților împotriva personalului și cu o treime a ratei agresiunilor și violențelor între deținuți33. [Conform. sursei nr.33]
Iată acum concluziile finale ale autoarei:
●deținuții condamnațipe viață,deși sunt nonconformiști decât alte categorii,sunt implicați deseori în acte de indisciplină din cauza non-conformismului lor ;
●dispoziția de a merge la lucru nu s-a corelat nici cu actele turbulente nici cu atitudinile non-conformiste,fiind deci un comportament fără valoare prognostică în ce privește evoluția deținuților;
●deținuții cu mai multe arestări anterioare au tendița de a fi mai indisciplinați,la fel ca și cei condamnați pentru infracțiuni cu violență;
● comportamentul recalcitrant din penitenciar poate fi considerat o prelungire a comportamentului delincvent din afara închisorii.
33.Durnescu Ioan,190,2011
Faptul că în unitățile de detenție apar deseori acte de violență- mai ales între deținuți-nu surprinde pe nimeni: tensiunile inerente vieți carcerale,reglările de conturi,lupta pentru putere,neânțelegerile cu personalul,abandonarea de către familie,neachitarea unor datorii,etc sunt printer cele mai frecvente motive care incită anumiți deținuți să-l agrseze pe alții.La acestea mai trebuie să mai adăugăm pe cele care derivă din suprapopularea spațiilor,inactivitatea prelungită,greutățile de a contacta persoanele de decizie,teama sau dorința de a fi transferat în altă unitate, contestarea unor sancțiunii considerate arbitrare.
Toate acestea pot conduce la acte de violență îndreptate asupra unor personae anume ( fie colegi de detenție,fie membri ai personalului) sau asupra bunurilor aflate la îndemână.Violența între deținuți rămâne în mare măsură ascunsă (față de organele de supraveghere) din diferite motive. Unul dintre motive este teama: multor deținuți le este teamă să vorbească despre incidente care implică acte violență împotriva lor. În multe cazuri violența este invizibilă, deoarece nu există modalități care să ofere siguranța și încrederea necesară pentru deținuții care reclamă acest lucru deoarece în multe penitenciare deținuții nu au încredere în organele de supraveghere, și în alte autorități.
Există puține date disponibile privind violența în unități de detenție din multe părți ale lumii, deoarece, deși incidentele pot fi documentate, celor mai multe instituții nu li se cere să înregistreze și să dezvăluie astfel de informații.Acceptarea violenței de către unitatea de detenție este, de asemenea, un factor important: atât deținuții victime ale violenței, cât și cei care au comis actul în sine pot accepta violența fizică, sexuală și psihologică drept inevitabilă și normală.Disciplinarea prin pedepse fizice și umilitoare este adesea percepută ca fiind normală, în special atunci când nu are ca rezultat o vătămare vizibilă sau de durată.
Prin amploarea și prin gravitatea sa, problema deținuților maltratați nu mai poate fi trecută sub tăcere și reprezintă în prezent obiectul a numeroase cercetări ce se interesează mai ales de dimensiunile psihopatologice, instituționale și etice. Sunt solicitate diverse ramuri ale sociologiei: sociologia medicală sociologia devianței și a mentalităților.Repulsia legitimă pentru delațiune nu trebuie totuși să ducă la ascunderea suferințelor, după cum respectul față de viața privată nu trebuie să servească drept pretext pentru inacțiune. Influența transformărilor socio-culturale ( accelerarea cadrului de viață: stres, oboseală, izolare etc.) sunt doar unele din cauzele creșterii numărului de deținuți violenți. [Conform. sursei nr.33]
33.Gheorghe Florian,179,2013
Din punct de vedre cultural, România se află pe lista celor 19 state din întreaga lume ce au reușit să interzică formele de violență fizică în penitenciare,conform raportului Global Inițiative to End AII Corporal Punishment (2007), prin stipulările art. 28 și 90 din legea 272/2004. Deseori,întâlnim forme de degizare de violență-amenințări, calomnii,interdicții arbitrare,umilirea în fața celorlați- care au ca scop să mențină o stare de neliniște la cei vizați.
Desigur,cea mai de temut este agresiunea nemotivată,absurd,imprevizibilă care denotă absența oricărei considerații pentru om și folosirea fără limite a forței.Actul de violență non-motivată crește prestigiul social al individului în bandă.Fapt tipic pentru deținuți ,asupra celui considerat dușman (de cele mai multe ori doar temporar) sunt revărsate toate constrângerile și frustrările indurate de-a lungul timpului.
Majoritatea actelor violente pleacă de la certuri banale:alegerea canalelor de televiziune ;nerespectarea regulilor unui joc ;bănuiala unor trădări
Lucrurile se complică atunci când deținuții consideră că personalul și procedurile existente de control al masei condamnaților nu sunt capabile să intervină rapid și eficace și să mențină relații corecte și pașnice între deținuți.Cererea socială de drept ca mod de a reglementa conflictele este foarte mare și în penitenciare,dar atunci când personalul nu intervine în timp optim,tendința de a-și rezolva diferențele singuri,va crește. [Conform. sursei nr.34]
Ca urmare,specialiștii în probleme umane din penitenciare trebuie să fie permanent pregătiți pentru a identifica diversele forme ale violenței și să propună măsuri profilactice și curative.Pentru personalul din închisori,și mai ales pentru psihologi,cea mai important problem este aceea a anticipării (identificării) deținuților care pot devein violenți în anumite circumstanțe.
Studiile în domeniu au relevant că aceștia pot fi grupați în două categorii :
●primii sunt cei care nu se pot controla iar comportamentul lor este determinat în cea mai mare măsură de contextual situațional;
●al doilea grup este reprezentat de deținuți cu un nivel ridicat de autocontrol dar care,o dată deveniți violenți,comit acte aggressive extreme.
Psihologul Edwin Megagargee35 ,profesor la Departamentul de psihologie al Universității de Stat din Florida,consideră că există șase tipuri de persoane violente:
●cei normali,care devin violenți doar în circumstanțe ieșite din comun;
34.Gheorghe Florian,pg.184,2013
35.Idem,pg.135
●cei cu boli psihice grave sau intoxicați cu anumite substanțe,indivizi cu un stil agresiv de viață sau formați într-o subcultură care promova violența;
●persoane care consideră că violența este singurul mod de a-și atinge anumite scopuri (economice,financiare,sexuale);
●indivizi la care violența este cauzată de frustrări,abuzuri,agresiuni;
●indivizi hipercontrolați la care violența este un comportament paradxal.
În continuare, autorul aprofundează factorii care pot determina sau nu un individ să răspundă prin violență într-o situație dată și care sunt în număr de cinci:
Instigarea la agresiune:
●formată de suma forțelor care-l motivează pe individ să comită actul de violență;
●dacă forțele provin din interiorul individului- furie,ură- avem de-aface cu instigarea interioară;
●dacă violența este doar un mijloc de a atinge un scop,investigarea va fi denumită extrinsecă sau intrumentală;
Puterea obișnuinței-instalată atunci când individual a avut frecvente succese în trecut,procedând agresiv,sau a fost recompensat pentru acestea;
Factorii inhibitori ai comportamentului violent-care pot varia în funcție de obiectivele urmărite sau circumstanțele concrete (interdicții morale,teama de consecințe,probabilitatea eșecului);
Factori situaționali- care pot facilita sau împiedica manifestările violente:astfel un character sărac, o zonă de război,gesturile provocatoare,a fi present când începe o încăierare vor facilita comportamentul agresiv,în timp ce viața într-un loc retras ( o mânăstire),ascultarea unei muzici liniștitoare,prezența poliției,gesturile care invocă mila vor inhiba violența;
Potențialul de ripostă-care rezultă în urma evaluării pe care o face individual și care va apărea că îi satisface necesitățile la prețul cel mai mic.Într-o lucrare devenită clasică,Jean Claude Chesnais ,definește violența ca fiind utilizarea superiorității fizice asupra altuia.Cauzele sunt localizate în eșecul dialogului,în sentimentul de insecuritate,în absența alternative,în anturajul care admite forța36. [Conform. sursei nr.36]
În manifestările sale individuale ea poate fi :
●fizică-afectând viața,sănătatea sau liberatatea persoanei ;
●economică-urmărind distrugerea sau degradarea bunurilor celuilalt;
36.Gheorghe Florian,pg.113,2003
●morală sau simbolică-atunci când provoacă anxietate prin intermediul amenințărilor.
Același autor,vorbind despre violența privată,o clasifică în două:
●violența criminal,care poate fi mortal-omor,asasinat
●corporală-loviri,răniri voluntare
●sexuală-violul
●violența non-criminală având ca variante violența suicidară
●violența accidental-ex.un accident de automobile
Autorul concluzionează că utilizarea violenței îl stigmatizează pe făptuitor,generează ura și repulsia și îl aruncă pe acesta într-o zonă a absurdului și dezumanizării.
Revenind la lumea închisorilor,întâlnim cel mai frecvent două feluri de violență:
●violența brutal care poate fi un simptom al unor dezordini personale;
●violența-strategie,rece,metodică,de mare periculozitate pe termen lung.
Factorii de risc pentru comportamentul agresiv și autodistructiv astfel:
Factori individuali
a.Psihosociali:Factori de dezvoltare,Afecțiune mentale ,storie personal și întâlnirea cu sistemul penal
b.Biologici:Genetici,Neurologici și traumatisme cerebrale ,Alcoolul și drogurile
Factorii sociali
a.Macrosociali:Inegalitatea socio-economică ,Acces la arme de foc,alcool și droguri ,Influența mass-media ,Alte aspect culturale
b.Microsociali:Violența familială ,Elemente situaționale ,grupurile sociale marginalizate pot crede că normele societății nu se pot aplica și în cazul lor și deci nu prezintă nici un fel de interes față de viitorul societății în care trăiesc ,s-au dovedit eficiente programele de informare în problemele de sănătate desfășurate la nivelul familiilor cu probleme (rolurile parentale,comportamentul copiilor,prevenirea abuzurilor și neglijenței);aplicarea strict a criteriilor pentru eliberarea sau re’noirea autorizației de a poseda arme de foc;reglarea prețului la băiturilor alcoolice funcție de concentrația de alcool;educarea comunității privind legătura dintre consumul de alcool și comportamentul agresiv ,îminătățirea standardelor comportamentale ale persoanelor publice;realizarea de programe pentru controlul furiei în comunitate dar și în închisori ,violența urmărită pe ecran poate spori comportamentul unor oameni déjà agresivi37. [Conform. sursei nr.20]
37.Gheorghe Florian,pg.120,2003
1.6.Incapacitate de adaptare la viața în detenție
Se poate spune că incapacitatea de inadaptare la viața în detenție poate fi datorată unor cauze bio-psiho-sociale.Astfel spus violența din penitenciare poate degenera din incapacitatea care reprezintă ansamblul menifestărilor psiho-comportamentale care constau în lipsa temporală sau dificultatea de integrare sau acomodare a unor deținuți la viața de detenție.O altă reformulare a conceptului de inadaptare la viața de detenție ,dată de alți psihologi,poate fi considerată ca totalitatea manifestărilor psiho-comportamentale caracterizată prin lipsa temporară sau dificultatea de integrare sau acomodare a deținutului la mediul de detenție, cât și de înțelegerea ,obstrucționarea ,tendința de reprimare ,de către mediu a trăirilor și așteptărilor pe care aceștia le eu.
Personalitatea deținuților violenți este extrem de importantă când judecăm reacția acestora la stresul psihic la care sunt supuși în penitenciare. Deținuții violenți ,vulnerabili la stres au de fapt dificultăți de adaptare la viața de detenție37. [Conform. sursei nr.20]
37. Durnescu Ioan,244,2011
CAPITOLUL 2
PARTICULARITĂȚILE CONSUMULUI DE DROGURI –GENERALITĂȚI
PREMISE NEGATIVE AL DROGURILOR
Pentru a dezbate pe larg ,tema propusă,trebuie efectuată o scurtă incursiune în ceea ce privește aspectele generale ale drogurilor deoarece acestea sunt substanțe utilizate mai mult sau mai puțin în medicină ,a cărei folosire abuzivă poate crea dependență fizică și psihică sau tulburări grave ale activității mintale ,ale percepției și comportamentului .
Este din ce în ce mai evident că în ultimii ani consumul de droguri a suferit o schimbare de paradigmă la nivel național și internațional. În timp ce piețele mondiale ale cocainei, heroinei și canabisului s-au restrâns ori s-au stabilizat, producția și consumul ilicit de opioide eliberate pe rețetă și a noilor droguri de sinteză (canabinoide de sinteză, de tip „spice”) au crescut. Mai mult, cererea de substanțe care nu sunt plasate sub control internațional, cum ar fi piperazina și catinona, chiar a explodat – relevă Raportul mondial asupra drogurilor pe anul 2011, lansat concomitent la New York și Viena.
În special, din lipsa unor reglementări adecvate, un număr în creștere de noi substanțe sintetice devin populare în rândul consumatorilor, având o disponibilitate și accesibilitate semnificative, preponderent în rândul tinerilor. Acest fenomen reprezintă în același timp o provocare și o presiune importantă pentru sistemele naționale de elaborare a politicilor și strategiilor de răspuns și necesită o regândire și o reorientare substanțială a abordărilor și instrumentelor politice, juridice și operaționale tradiționale. Datele diverselor studii empirice indică în ultimul an, în țara noastră, o evoluție alarmantă a consumului de substanțe cu efecte psihoactive noi , denumite impropriu „droguri legale” sau „etnobotanice”.
Astfel, în cel mai recent Studiu în populația generală privind prevalenta consumului de droguri, respectiv cunoștințele, atitudinile și practicile de consum , realizat de Agenția Națională Antidrog, categoria largă a SNPP a înregistrat cea mai înaltă prevalență, situându-se deasupra nivelului canabisului (cea mai consumată substanță în anii anteriori).
Folosind o serie largă de surse de informație, de la mediul online până la abordarea unor categorii largi de actori sociali și instituționali care au intrat în contact cu populația țintă și, nu în ultimul rând, un lot de consumatori intensivi selectați la nivelul marilor orașe din România, cercetările în domeniu identifică pericolele pe care utilizarea acestor substanțe le reprezintă, mai ales dacă este luată în considerare și ipoteza alarmantă a extinderii consumului de droguri pe cale injectabilă.
Cercetările din domeniu ,vizavi de consumul de droguri pe cale injectabil au făcut o amplă prezentare a dimensiunilor în care se manifestă fenomenul consumului , a riscurilor medicale privind potențialul de abuz și dependență, dar și de dezvoltare a unor tulburări și boli asociate, a riscurilor epidemiologice privind potențialul de răspândire în rândul categoriilor vulnerabile, a riscurilor sociale și a celor privind activitățile de crimă organizată. Consecvent cu abordarea fenomenului cererii și ofertei de droguri pe baze fundamentate științific, se consideră că că cercetările drogurilor oferă posibilitatea fundamentării unor intervenții adecvate specificului local al modelelor de consum, dar și un sprijin real pentru elaborarea unor politici coerente de control și reducere a cererii acestora.
Consumul de substanțe noi cu proprietăți psihoactive cunoscute sub denumirea de etnobotanice a atras atenția prin efectele negative asupra vieții copiilor și adolescenților care au inițiat consumul, dar și prin creșterea rapidă și vizibilă a fenomenului în rândul populației generale. Pentru a răspunde într-o manieră eficientă la problema consumului de droguri, este necesară creșterea nivelului de înțelegere a modului în care gândesc și se comportă, să le înțelegem mai bine valorile, credințele, aspirațiile acestora, felul în care își asumă riscurile, dar și măsurile pe care le iau pentru a se proteja. Literatra de specialitate aduce o contribuție importantă la înțelegerea modului în care substanțele noi cu proprietăți psihoactive a afectat viața consumatorilor , oferind în același timp recomandări pentru factorii de decizie și furnizorii de servicii pentru dezvoltarea politicilor de prevenire și pentru adaptarea serviciilor existente adresateconsumatorilor de droguri38. [Conform. sursei nr.38]
2.1.Consumul de droguri de la plăcere la dependență
Pentru a dezbate pe larg ,tema propusă,trebuie efectuată o scurtă incursiune în aspectele generale ale drogurilor deoarece acestea sunt substanțe utilizate mai mult sau mai puțin în medicină ,a cărei folosire abuzivă poate crea dependență fizică și psihică sau tulburări grave ale activității mintale ,ale percepției și comportamentului . Utilizarea nocivă de substanțe debutează de obicei în adolescență și adesea se corelează cu prezența altor tulburări psihice cum ar fi tulburările de dispoziție, cele de conduită, cu tulburările de personalitate, cu tulburările alimentare, sau cu psihoze .
38.Andrei Botescu ,pg.34 ,2011
Uzul de substanțe trebuie înțeles într-un context mai complex, al factorilor psihosociali ce determină cadrul de dezvoltare a individului, fapt important deoarece mulți dintre factorii de risc pentru consumul de substanțe pot fi identificați precoce pe parcursul dezvoltării individului și trebuie vizați de măsurile de prevenție și de cele curative, suportul din partea familiei și al apropiaților având un rol cheie în recuperarea patologiei legată de consumul de drog, dar și a tulburărilor asociate. Este nevoie de o investigare cronologică a apariției simptomelor; este important de precizat dacă acestea au apărut înaintea începerii consumului de substanțe, această informație permițându-ne verificarea ipotezei conform căreia consumul de drog a apărut pentru a anihila anumite aspecte neplăcute ale patologiei psihice primare.
Admițând realitatea postdecembristă a României trebuie menționat faptul că ,majoritatea populației trăiește în condiții foarte grele.Munca peste puteri și fără bucurii, pericolul permanent al sărăciei și foametei, lipsa de drepturi a celor ce muncesc și lipsa unor preocupări culturale accesibile, lipsa de educație, abandonul școlar accentuat tot mai mult în ultimul timp, la vârste tot mai mici, anturajul, toate acestea au favorizat și încă mai favorizează răspândirea în masă a drogurilor, silind mulți oameni să caute în droguri posibilitatea de a uita și a se distrage de la nevoi și amărăciuni.
Românul, stăpân al țării sale imense, stăpân pe un tărâm pe care și-l alege în mod liber, trăind în condiții care asigură posibilitatea dezvoltării complete a forțelor sale intelectuale și fizice, nu are motive să caute în droguri uitare și ieșire din realitate.Însă tot din analele statistice și mass media se poate menționa faptul că ,consumul de droguri nu a fost lichidat încă în totalitate.Această obișnuință dăunătoare, care afectează sănătatea și reduce durata vieții, care stă la baza unor comportări antisociale, imorale, care scad productivitatea muncii și care întunecă viața individului, aducându-i importante prejudicii,încă este de actualitate.
Ca să se ducă cu succes lupta împotriva drogurilor, este necesară o cunoaștere largă a datelor științei contemporane privind influența acestora asupra organismului omului , cunoașterea urmărilor grave, pe care le adduce după sine consumul de droguri.Majoritatea utilizatorilor de substanțe psihoactive prezintă o situație familială dizarmonică. Astfel, mai puțin de o treime dintre consumatori provin dintr-o familie organizată și neconflictuală, pe când aproape o jumătate dintre ei au parte de conflictualitate familială, mergând până la divorț. În aceste condiții, sentimentul de destrămare, lipsa de angajament și caracterul permisiv sunt factori de risc pentru apariția consumului de drog.
Literatura de specialitate folosește termenul de co-dependență pentru a desemna modele comportamentale ale membrilor familiei care au fost afectați în mod semnificativ de către consumul sau dependența de substanțe a unui alt membru al familiei. Una dintre cele mai acceptate caracteristici ale co-dependenței este permisivitatea. Membrii familiei se pot simți vinovați deoarece dependentul încearcă de obicei să plaseze responsabilitatea pentru consum asupra celorlalți membri ai familiei, care, deseori, o acceptă parțial sau total
Relațiile intrafamiliale armonioase, cu metode educative coerente și adecvate reprezintă factor de protecție împotriva consumului de droguri, element care a fost identificat în 17 % dintre familii.
Este importantă vulnerabilitatea provenită de la patologia psihiatrică existentă în familie .Un alt aspect deosebit de important este modelul oferit de către membrii familiei, în special părinții. Comunicarea între aceștia fiind deficitară, ei vor recurge la rezolvarea „chimică” a problemelor: tatăl fumător și consumator de alcool (nu în mod necesar dependent), mama fumătoare și/sau cu abuz de sedative, hipnotice. Uzul și abuzul toxicelor este deci o practică zilnică în aceste familii iar copilul se va familiariza timpuriu cu această modalitate de evadare din situațiile critice, neplăcute .
În ceea ce privește transmiterea genetică, cercetările din domeniu s-au axat în special pe studiul alcoolismului și au găsit un determinism cert, consumatorii provenind din familii cu antecedente de alcoolism având un risc semnificativ crescut de a dezvolta ei înșiși dependență, spre deosebire de cei fără astfel de antecedente.
Lupta contra drogurilor presupune în primul rând unele măsuri complexe privind .Pe plan general trebuie pornit de la ideea că veniturile societății contemporane, prin desfacerea pe piața neagră a acestor substanțe provoacă serioase pagume financiare.
Celebrul Darwin spunea că drogurile aduc mai multe pierderi omenirii decât ciuma și holera, reunite .În condițiile patologiei actuale, datele publicate de OMS arată că ,consumul de droguri împreună cu bolile psihice se înscriu pe locul al 4-lea al cauzelor importante de morbiditate, respectiv, după bolile cardiovasculare, cancer și accidentele de circulație.
Consumul de droguri poate fi tot mai eficient combătut, prin creșterea nivelului de cunoștințe ale populației despre sănătate individuală, printr-o largă acțiune de educație sanitară susceptibilă să favorizeze o opinie publică fermă față de consecințele negative ale consumului de droguri39. [Conform. sursei nr.39]
39. Dr.I.Străchinaru,pg.245,2008
În lumea complexă de astăzi, problema drogurilor are o importanță aparte, din cauza creșterii exponențiale a consumului de substanțe cu impact medicosocial deosebit, mai ales prin afectarea unui sector populațional tânăr, căruia îi deturnează șansele de la o viață normală.Drogurile conțin substanțe chimice aparținând unor clase diferite, cu acțiune diferită asupra simptomatologiei. Interacțiunile drogurilor cele mai frecvente și mai numeroase care pot avea loc în sistemul nervos sunt cele de tipul combinațiilor complexe, de includere în micelele substanțelor tensioactive, de fibrioabsorție. Conform definiției date de Landry și colaboratorii, dependența de droguri este acea utilizare care cauzează tulburări și disfuncții la indivizii în bună stare fizică, psihologică, emoțională sau socială.
Tulburările și disfuncțiile merg de la medii până la grave și sunt adeseori autolimitante. Consumul repetat de droguri produce toleranță, dependență psihică moderată, doar la doze mari se poate instala dependența fizică. Există droguri licite (tutunul,alcoolul) și droguri ilicite ,care la rândul lor,sunt natural și sintetice.De asemenea, producerea ilicită a drogurilor și traficul lor cuprind zone geografice întinse, consumă sume uriașe de fonduri pentru fabricarea lor, dar și pentru combaterea acestora .
Una din cele mai importante caracteristici ale consumului de droguri este frecvența crescută a uzului recreațional și mai puțin prezența abuzului sau dependenței de droguri. Deși studiile din literatură demonstrează clar implicarea factorilor sociali în inițierea consumului de droguri, s-a dovedit a fi dificil a utiliza această informație în prevenția instalării tulburărilor date de drog.
Mai caracteristice sunt tulburările de coordonare motorie (traduse și prin mers ebrios) datorate acțiunii miorelaxante. Conform DSM IV dependența de droguri este „un cluster de simptome cognitive, comportamentale și fiziologice indicând că individual consummator de droguri, continuă să folosească substanța în ciuda problemelor pe care le dezvoltă aceasta.”
Cumularea conduce la fenomene toxice, din cauza depășirii capacității de biotransformare și a eliminării lente.Toleranța și dependența de droguri sunt încrucișate pentru toți compușii aparținând acestei grupe chimice.
Tendința de a consuma droguri într-un cadru retras pentru căutarea unui efect psihic resimțit ca agreabil este foarte mică (în comparație cu alți agenți psihoactivi) în cazul persoanelor în bună stare de sănătate psihică40. [Conform. sursei nr.40]
40.Ardelean ,pg.222,2000
Administrarea drogurilor se face prin:
●Prizare (cocaina);
●Fumare (opiul,hașișul,marijuana);
●Inhalare (solvenți,amfetamine);
●Masticare
●Ingerare (tranchilizante,barbiturice,amfetamine);
●Absorbție lingual (Ecstasy);
●Injectare subcutanat ,intramuscular,intravenous,în funcție de tipul drogului și de preferințele celui care se droghează (heroină,morfină,LSD,barbiturice).
Toleranța este sensibilitatea redusă sau chiar absentă a unui organism la unele acțiuni ale substanțelor farmacologice asupra lui.Toleranța poate fi :
Dobândită (Obișnuința):pentru a obține efectul scontat se impune creșterea progresivă a dozei.După un anumit timp de la întreruperea definitivă a administrării,organismul își restabilește sensibilitatea inițială.
Toleranța dobândită este caracteristică numai unora dintre substanțe:amfetaminei,cocainei și celor mai multe opiacee.ca urmare a utilizării de cantități progresiv crescute,organismul se va adapta la efectele toxice,astfel încât dozele mari vor fi suportate aparent fără dificultate.Toxicomanii pot suporta,la o singură administrare,o cantitate de droguri incompatibil mai mare decât subiecții normali.Din cercetările effectuate a rezultat că nu se creează o imunitate totală a organismului obișnuit cu toxicul.
Toleranța încrucișată –este capacitatea unui subiect,déjà tolerant față de o anumită substanță,de a suporta doze mari dintr-o altă substanță,pe care nu a mai utilizat-o anterior.Toate opiaceele prezintă toleranță între ele,iar consumatorii cronici de alcool pot suporta cantități mari de analgezice.
Dependența (toxicomania) este starea psihică sau fizică ce rezultă din interacțiunea unui organism cu un medicament,caracterizată prin modificări de comportament și alte reacții, însoțite întotdeauna de nevoia de a lua substanța în mod continuu sau periodic pentru a-i resimți efectele sale psihice și,uneori, pentru a evita suferințele.Starea de dependență este însoțită sau nu de toleranță.Dependența de droguri este actualmente considerată un dezavantaj important al consumului îndelungat,întâlnită tot mai des în rândul consumatorilor. Ea apare după câteva săptămâni de tratament și în general este benignă, dar poate îmbrăca aspecte severe în condițiile consumului de lungă durată.
Disconfortul psihic se întâlnește în toate cazurile de dependență , cu anumite particularități pentru fiecare drog în parte , putând fi însoțită ori nu de dependență fizică și toleranță .
Psihodependența se recunoaște , în primul rând, după atitudinea consumatorilor , care continuă să folosească drogul ,deși sunt pe deplin conștienți că acest lucru le dăunează sănătății , situației familiei și le impune numeroase eforturi materiale pentru obținerea lui.
Dependența psihică constă într-o stare psihică particulară, manifestată prin dorința imperioasă și irezistibilă a persoanei de a continua consumarea drogurilor și de a înlătura discomfortul psihic. Se întâlnește în toate cazurile de dependență, cu anumite particularități,putând fi însoțită ori nu de dependență fizică și toleranță.Rolul instalării dependenței la un anumit individ rezultă totdeauna din acțiunea conjugată a mai multor factori:
●particularități personale ale subiectului (moștenirea genetic a individului,sistemul său enzimatic),aceeași doză de drog poate produce efecte diferite la doi subiecți (exemplu: trecerea drogului prin placentă de la mamă la făt);
●structura psihică a subiectului,capabilă să dea naștere la tensiuni nervoase;
●natura mediului socio-cultural general imediat ;
●factorii familiali;
●lipsa de comunicare între generații;
● lipsa de comunicare cu specialiștii în domeniu;
Tradițiile,practicile religioase,obiceiurile alimentare;
●propietățile farmacologice ale substanțelor în cauză,în corelație cu :Cantitatea consumatăFrecvența utilizării ;Modul de utilizare-ingerare,inhalare,injectare
Se poate vorbi de și de o dependență naturală ,care survine o dată cu nașterea individului,în cazul în care mama sa este toxicomană.La ora actual în SUA,unul din zece copii riscă să moară,sau prezintă grave malformații,deoarece mama a consumat droguri pe durata sarcinii.După unele statistici,în SUA,au fost născuți cel puțin 378.000 copii-cocaină.Efectul plăcut direct sau indirect (consecutiv calmării unor simptome neplăcute) îndeamnă la repetarea consumului ducând în cele din urmă, prin întărirea repetată a condiționării, la învățarea comportamentului ce caracterizează dependența.
Separarea dependenței psihice de cea fizică este uneori greu de făcut. Dependență psihică a este definită ca o stare psihologică alterată care conduce la administrarea continua de droguri pentru a preveni apariția sindromului de abstinență.
La întreruperea bruscă a drogurilor, sindromul de abstinență începe după 2-3 zile, în cazul compușilor cu timp de înjumătățire scurt și după 1-3 săptămâni, pentru cei cu timp de înjumătățire lung.
Dependența fizică este rezultatul administrării îndelugate a unui drog.Dependența fizică se manifestă la reducerea dozelor ,la întreruperea completă a administrării ,sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale organismului, situații ce vor genera o serie de tulburări fizice care,în ansamblul lor,îmbracă aspectul sindromului de abstinență specific toxicomanilor.
Dependența (toxicomania) este starea psihică sau fizică ce rezultă din interacțiunea unui organism cu un medicament,caracterizată prin modificări de comportament și alte reacții, însoțite întotdeauna de nevoia de a lua substanța în mod continuu sau periodic pentru a-i resimți efectele sale psihice și,uneori, pentru a evita suferințele.Starea de dependență este însoțită sau nu de toleranță.
Sevrajul reprezintă totalitatea transformărilor care apar îîntr-un organism viu la întreruperea bruscă a unui drog.La anumite droguri sevrajul este foarte greu de suportat de organism,de aceea,pentru a-I înlătura efectele neplăcute,consumatorul recurge la o nouă administrare.Abuzul de droguri reprezintă o problemă de sănătate publică și nu una legală și este unul din riscurile majore ale obstetricii contemporane atât pentru mamă cât și pentru făt . Influențarea reabsorbției drogurilor prezintă o varietate largă, dependentă de specificul interacțiunilor care au loc de la mamă la făt .Drogurile nelegate sunt excretate mai rapid prin rinichi și ficat și acesta compenseză efectul de creștere a volumului de distribuțieCele mai des folosite droguri sunt :heroina ,marihuana,antialgicele ,cocaine,tranchilizantele ,stimulentele,halucinogenele,droguri inhalatorii,sedtivele .
Datele diverselor studii empirice indică în ultimul an, în țara noastră, o evoluție alarmantă a consumului de substanțe cu efecte psihoactive noi , denumite impropriu „droguri legale,, sau „etnobotanice,,.Astfel, în cel mai recent studiu în populația generală privind prevalenta consumului de droguri, respectiv cunoștințele, atitudinile si practicile de consum , au înregistrat cea mai înaltă prevalență, situându-se deasupra nivelului canabisului (cea mai consumată substanță în anii anteriori). Este din ce în ce mai evident că în ultimii ani consumul de droguri suferă o schimbare de paradigmă la nivel internațional. În timp ce piețele mondiale ale cocainei, heroinei și canabisului s-au restrâns ori s-au stabilizat, producția și consumul ilicit de opioide eliberate pe rețetă și a noilor droguri de sinteză au crescut.
Uzul de substanțe trebuie înțeles într-un context mai complex, al factorilor psihosociali ce determină cadrul de dezvoltare a individului, fapt important deoarece mulți dintre factorii de risc pentru consumul de substanțe pot fi identificați precoce pe parcursul dezvoltării individului și trebuie vizați de măsurile de prevenție și de cele curative, suportul din partea familiei și al apropiaților având un rol cheie în recuperarea patologiei legată de consumul de drog, dar și a tulburărilor asociate. Este nevoie de o investigare cronologică a apariției simptomelor; este important de precizat dacă acestea au apărut înaintea începerii consumului de substanțe, această informație permițându-ne verificarea ipotezei conform căreia consumul de drog a apărut pentru a anihila anumite aspecte neplăcute ale patologiei psihice primare.
Statisticile oficiale relevă gravitatea acestui flagel legat de consumul drogurilor care în ultimii ani a luat amploare tot mai mult.Consumatorii de droguri, îndeosebi tinerii din întreaga lume, la care se adaugă anual din ce în ce mai mulți , în necunoștință de cauză sau în totală confuzie, continuă să se lase antrenați în acest obicei al morții neținând cont de faptul că la un moment dat acesta le poate fi fatal .În această situație toți factorii de răspundere au obligația să-i convingă pe tineri de adevărul elementar în ceea ce privește consumul droguri41. [Conform. sursei nr.41]
2.2. Profilul consumatorului de droguri
Vârsta la care începe consumul de droguri este un alt factor de predicție a evoluției spre dependență. Copiii care au început să bea la vârsta de 11-12 ani au o probabilitate mai mare de a îndeplini criteriile pentru diagnostic de abuz sau dependență, decât cei care au inițiat consumul la 13-14 ani, sau la 19-20 de ani. Important este faptul că progresia rapidă spre tulburări psihice și comportamentale date de alcool, drog, depinde de vârsta la care începe consumul, frecvența lui, și nu de durata consumului . Vârsta timpurie la care apare inițierea consumului este factor de risc pentru dependența de polisubstanțe.
Ca urmare, diversele manifestări exprimate, conduita consumatorilor ,constituie un barometru deosebit de sensibil, pentru relevarea nivelului de conștiință pe care l-a atins în dobândirea sensului social al vieți. Munca peste puteri și fără bucurii, pericolul permanent al sărăciei și foametei, lipsa de drepturi a celor ce muncesc și lipsa unor preocupări culturale accesibile, lipsa de educație, abandonul școlar accentuat tot mai mult în ultimul timp, la vârste tot mai mici, anturajul, toate acestea au favorizat și încă mai favorizează consumul de droguri.
41.Ardelean ,pg.225,2000
Mobilitatea socială a factorilor de răspundere desemnează procesul de deplasare a acestora în spațiul social,fie de la un câmp la altul,fie de pe o poziție pe alta în cadrul aceluiași câmp.Mobilitatea constă în principal în schimbarea status-set-ului și role-set-urilor aferente ( a statutului socio economic,a clasei sociale , a indivizilor excluși ).
În opinia lui P.Bourdieu,schimbările structurale ale societăților contemporane constau într-o creștere progresivă a complexității structurii existente:vechile clase sociale nu dispar pentru a face loc altora,ci se stratifică.În aceeași manieră, problematica reacției sociale în ceea ce privește consumul de droguri , constituie obiectul de studiu al sociologiei în măsura în care schimbarea socială accelerată determină rămânerea în urmă a sistemului de apărare, după cum elaborarea unei strategii adecvate de prevenire, constituie unul din scopurile specialiștilor din domeniu.
Deoarece , în societatea contemporană ,fenomenul persoanelor consumatoare de droguri ,are o serie de condiționări și determinări cauzale multiple, în cadrul diferitelor abordări intervin și se conjugă multiple definiții și explicații aparținând mai multor discipline științifice, fiecare din ele valorizând o anumită perspectivă teoretică, motiv pentru care, în momentul de față,există atât de multe tentative și modele etiologice în acest domeniu.Vizavii de problemele consumatorilor de droguri,în ultimii ani sunt utilizate două modalități:
● prima este prevenirea socială, care, apelând la educație, prin intermediul instituțiilor și specialiștilor, împiedică evoluția consumului de droguri.
● a doua, prevenirea situațională, urmărește protejarea consumatorilor prin programe educative.
Abordarea serioasă a problematicii relațiilor dintre individ și societate nu poate fi decât concretă; problemele însele trebuie formulate la modul concret și soluțiile-spre a fi reale,nu iluzorii-trebuie să aibă în vedere determinațiile individuale și particulare ale situațiilor date.Problematica raporturilor dintre individ și societate poate fi și trebuie tratată din două unghiuri de vedere: cel sociologic și cel axiologic ,acestea fiind interdependente,totuși inconfundabile și reciproc ireductibile.Tinerii au o succesibilitate foarte mare la consumul de droguri; cu cât organismul este mai tânăr, cu atât este mai afectat de droguri.Deosebit de important este efectul consumului de droguri asupra psihicului și comportamentului uman. Se știe că populația vulnerabilă este reprezentată de către tineri cu vârste tot mai mici (de la 30 de ani odinioară, la 14 ani astăzi).
Așa zișii prieteni iresponsabili, care îndeamnă să încerce ,fie și din curiozitate, droguri chiar numai și în glumă sau ocazional, comit o adevărată crimă, deoarece persoanele care au consumat o droguri pot cădea repede în dependență.Educația nu poate fi răspunzătoare decât de greșelile care favorizează un asemenea fenomen regresiv și aceasta, mai ales, în cazul când anumite elemente morbide cu influență negativă directă nu se dezvăluie în constituția tinerilor consumatori de droguri.
După ce au început să consume droguri, tinerii se simt singuri, abandonați, neglijați, au personalități diferite, sunt anxioși, depresivi prezentând încontinuu diferite tulburări de comportament ,,și ce este mai rău că de multe ori,aceste tulburări se răsfrâng și asupra celor din jur42,,. [Conform. sursei nr.42]
O altă mențiune care trebuie evidențiată este aceea că, în general consumatorii care au început să consume droguri la vârste fragede înainte de 18 ani, s-au simțit neglijați, abandonați de familie și societate, prezintă un risc crescut de a dezvolta afecțiuni psihice, probleme emoționale sau abilități sociale deficitare.Insatisfacțiile repetate îl pot determina pe tânăr să caute un alt partener, cu același viciu chiar dacă, adeseori, nemulțumirile sale sunt rezultatul unei conduite proprii neadecvate.
Consecințele consumului de droguri în rândul tinerilor poate constitui o problemă socială, în care trebuie să se implice toate forurile de răspundere. Dacă un tânăr a devenit dependent de droguri, la o vârstă la care alții tineri de vârsta lui au alte vise și aspirații, sancțiunile sociale sunt severe, de aceea pentru mulți consumul de droguri pare să fie singurul refugiu de a evita rușinea și respingerea publică.
Potrivit literaturii de specialitate, cel mai mare procentaj de complicații cauzate de consumul de droguri în rândul tinerilor este întâlnit la adolescenți, deoarece acum sunt la vârsta la care se leagă prietenii, se schimbă idei și impresii, este vârsta la care personalitatea este în continuă schimbare. O problemă derivă din altele: tinerii dependenți de droguri nu își pot termina studiile, au șanse mai mici să-și găsească de lucru, iar dacă nu și-au terminat studiile, dezavantajul de a dezvolta depresie, vagabondaj sau acte antisociale, este mare.
Problema drogurilor este o realitate complexă, cu implicări psihologice și socio-economice, importanța lor fiind dată de creșterea masivă a consumului, mai ales la tineri, cu impact sever asupra evoluției personale, a destinului acestora, iar profilaxia e dificilă și impune o colaborare strânsă între familie, educatori (școală, biserică) și factorii socio-culturali .
42.Alexandru Olaru,pg.332,2004
În concluzie, consecințele consumului de droguri sunt din cele mai grave; de aceea problema drogurilor trebuie să fie intens mediatizată prin ample exemplificări video și audio și multiple campanii , toate având aceeași temă :Drogurile.
Media de vârstă la debut a consumului obținută pentru pacienții se înscrie în valorile raportate de studiile efectuate pe adolescenți, în schimb media de vârstă obținută în cazul fetelor este sensibil mai mare față de alte studii. Modelul gateway al consumului de drog propune explicația consumului de drog ca fiind progresiv, de la un drog la următorul. Se aplică mai ales tinerilor, care intră pe poarta utilizării drogurilor având ca și mijloc de transport alcoolul, ulterior marijuana, ajungând în final la drogurile puternice43. [Conform. sursei nr.43]
2.3.Efectele drogurilor asupra vieții sociale
Pentru consumatorii de droguri există o corelație mare între consumul de droguri,pe de o parte ,și violență,pe de altă parte.Pornind de la premise că fiecare om poartă în societate o mască în scopul de a răspunde exigențelor mediului social în care se derulează existența acestuia la un moment dat,nici consumatori de droguri nu fac excepție.
Această mască ascunde componentele profunde ale personalității sale, cu scopul de a permite subiectului să proiecteze o imagine ideală- pe care acesta și-o face despre el însuși și pe care vrea să o răspândeâscă în jur- pentru conservarea prestigiului pe care dorește să-l afișeze în ochii proprii și în ochii altora. Unele stări de manifestare, rezultate în urma consumului excesiv de droguri în raport cu anumite situații, evenimente interpersonale, experiențe proprii se pot perpetua pe durate destul de mari, grație unui mecanism psihofiziologic special de autoântreținere: reamintirea spontană și periodică a situației sau evenimentului cazuativ duce la o reactivare provocată inițial.
Reacția socială ar trebui să intervină, prin programe și măsuri de prevenire, prin tratamentul, resocializarea și reinserția socială a consumatorilor, atunci când este cazul, pentru că de multe ori aceștia pot fi imprevizibili.Includerea reacției sociale în obiectul de studiu al dependenței de droguri este determinată de necesitatea stabilirii de adecvare a acesteia la realitatea acestui fenomen și la tendințele sale evolutive43. [Conform. sursei nr.43]
42.Osteried, P. pg.288, 2010
43.P.Elefterie ,pg.332,2007
Orientarea către identificarea modalităților prin care fenomenul dependenței de droguri poate fi prevenit și controlat, nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacția socială formală și informală asupra consumatoarilor.Pentru consumatorii dependenți de droguri, sesizarea inadvertențelor permite elaborarea unor studii utile, acțiunea concretă, fiind de prevenire și combatere a acestui fenomen.În timp ,pentru comportamentul adictiv al persoanei dependentă de droguri ,există explicații ale tulburărilor adictive :
Modelul bio-psiho-social, acordă adicțiilor multiple cauze,în situația în care primul pas important spre tratament este evaluarea persoanei.Trebuie menționat faptul că tratamentul trebuie să fie individual,obiectivul nefiind abstinența de la a consum a droguri ci urmărirea ce trebuie efectuată de la caz la caz ; prin acest model se urmărește diminuarea riscurilor,persoana să consume droguri, îmbunătățirea funcționării socio-profesionale;
Modelul culpabilizant -adicția este caracteristică persoanei fără prea multă voință,lipsită de caracter,inconștientă de faptul că drogurile pot face mai mult rău decât bine,tratamentul concentrându-se pe învățarea lucrurilor concrete și corecte,obiectivul fiind abstinența totală;
Modelul autocontrolului, conform căruia adicția este un proces învățat.Acest model evidențiează conduite dezadaptative, persoana dependentă având capacitatea de a se auto-controla atunci când își folosește cunoștințele și experiența;în acest caz abordarea adicției se poate centra pe funcția sa. Consumarea frecventă a droguri timp mai îndelungat, poate determina dependența și dezvoltarea diferitelor tulburări neuropsihice.Din punct de vedere psihologic, manifestările exterioare de conduită apar ca o modalitate de acțiune tipic umană influențată de însușirile temperamentale ale personalității.
Factorii determinanți, caracteristici psihologice privind condiția eului, nivelul și formele vieții emoționale, capacitatea de control). Există probleme de natura psiho-somatică, socială și ideologică, adică trebuie să existe anumite trăsături psihice și fizice într-o anumită situație dată de anturaj în corelație cu o anumită atitudine față de viață, ca toxicomania să se poată produce, dar nu și trebuie să se producă.
Alunecarea unei persoane dintr-o situație conflictuală, în dependența de droguri sau în fapte culpabile, presupune niște trăiri și un anume comportament, o tulburare a prelucrării trăirii necorespunzătoare normei, un dezacord între forțele voinței și dorința arzătoare de rezolvare a unor relații tensionate insuportabile și/sau o lipsă a capacității de adaptare la situația respectivă. Dependența de droguri poate apărea ca urmare a încercării inconștiente de satisfacere a nevoilor neâmplinite în copilărie și prin consolidarea anumitor credințe puternice dobândite în acea perioadă.
Consumul frecvent de droguri afectează comportamentul,emoțiile și gândirea.Miturile, rolurile și restricții autoimpuse în copilărie pentru satisfacerea nevoilor de supraviețuire își au locul în această dramă. Sentimentul de rușine,tristețe,vinovăție,regret pot fi cause emoționale cauzate de consumul și dependența de droguri.Este foarte important de menționat faptul că traumele psihice,stresul,experiențele mai puțin plăcute pot cauza consumul excesiv de droguri.Consumul drogurilor determină, în primul rând, scăderea funcțiilor superioare de analiză și a capacității de stăpânire asupra pornirilor instinctiv-emoționale, favorizând astfel apariția comportamentului aberant.
Persoana devine iritabilă, nu sesizează diminuarea capacității sale productive și, în consecință, se consideră persecutată la locul de muncă, drept pentru care, de multe ori încearcă să se abțină. Dar aici intervine sindromul de abstinență .Consumul de droguri înseamnă orice activitate care protejează și scutește persoana dependentă în a recunoaște adevărata natură și consecințele pe lungă durată a comportamentului Eu-lui. Dependența este însoțită de idei, sentimente, atitudini și comportamente care permit sau încurajează inconștient consumul de droguri să continue sau să se înrăutățească prin protejarea persoanei care consumă droguri în mod abuziv, față de experiența unui impact total a consecințelor acestui comportament, din dragoste, compasiune, teamă și comportamente de supraviețuire.
Persoana consumatoare de droguri ,are stima de sine scazută fiind posibil să ocolească sau să refuze situațiile care o pun în fața unor noi încercări; adesea, vorbește negativ despre sine: Nu voi putea niciodată să renunț;Ce contează.. Oricum nu-i pasă nimănui de mine, etc. În acest caz persoana prezintă în cele mai multe cazuri o toleranță scăzută la frustare, renunță ușor sau așteaptă ca alții să i rezolve problemele ,este autocritică ,se autodezamăgește cu ușurință; orice eșec temporar și minor este privit ca fiind permanent și de nesuportat, fiind însoțit de pesimism. Caracteristicile persoanei dependente de droguri cu stimă de sine negativă sunt:este convinsă că nu poate să fac nimic bine ;știe că ce face este greșit dar nu se poate abține,este ferm convinsă că apropiaților săi nu o să le placă ceea ce face,este mereu nervoasă ,nemulțumită,nu râde ,nu este comunicativă dar este interiorizată,fără inițiativă, curaj sau independență ,este negativistă, poate chiar depresivă și anxioasă.Comportamentul de adicție este un obicei dobândit prin învățare socială (condiționare clasică, operantă ), rezultat al interacțiunii sau asocierii individului cu alți indivizi dependenți44. [Conform. sursei nr.44]
44. Rădulescu R.M., ,pg.56 ,2009
Astfel, de cele mai multe ori, mirajul drogurilor este oferit tocmai de către prieteni, care deja au cunoscut experiențe legate de drog, la o reuniune pentru a experimenta ceva nou.Astfel tânărul consumă inițial droguri pentru a se simți mai bine , pentru “a fi în rând cu ceilalți” sau pentru a fi primit de grup. Apoi dependența fizică și psihică îl determină să nu mai renunțe la droguri.
Semnificațiile sociale atribuite consumului de droguri într-o comunitate sau societate au o importanță covârșitoare, stilul de viață al consumatorului de droguri și efectele ce derivă din acest obicei, fiind strâns legate de valorile, normele și așteptările mediului social
Robert R. Bell ( cit. Ioan B., Bulgaru-Iliescu B.,2003) arată faptul că dependența de droguri este mai frecvent întâlnită în comunitățile caracterizate prin probleme sociale, cum ar fi: delincvența, abandonul școlar, vagabondajul, șomajul și dezorganizarea familiei.
Uneori consumul de droguri apare ca o atitudine de răzvrătire a adolescenților și tinerilor împotriva adulților. Consumul de droguri apare frecvent asociat cu o cultură alternativă, atractivă, care este opusă comunității în care tinerii nu se simt integrați.
O altă explicație a consumului de droguri, este aceea a accesului facil la droguri. Astfel, în ghetourile negrilor din SUA, unde traficul de droguri este mai intens, toxicomania are o prevalență mare. Pe de altă parte, numărul mare de utilizatori de droguri din ghetouri se explică și prin învățarea consumului de la cei din jur, care își petrec majoritatea timpului în căutarea și vinderea unor noi doze de drog, în desfășurarea unor activități ilegale (prostituție, furt, spargeri, jocuri de noroc), activitățile convenționale ocupând doar o mică parte din timpul lor.
În conformitate cu opțiunea teoretică prezentată, obiectul sintetic al dependenței de droguri integrează elementele componente într-un ansamblu unitar ce se comportă ca un întreg cu proprietăți și funcții proprii, distincte calitativ de proprietățile și funcțiile părților componente.În aceeași manieră, problematica reacției sociale a consumatorilor în ceea ce privește fenomenul dependenței de droguri, constituie obiectul de studiu al psihiatriei în măsura în care schimbarea socială accelerată determină rămânerea în urmă a sistemului de apărare, după cum elaborarea unei strategii adecvate de prevenire, constituie unul din scopurile specialiștilor din domeniu45. [Conform. sursei nr.45]
45. Carmen Răpițeanu,pg.198, 2013
Fenomenul dependenței de droguri, în rândul consumatorilor a fost și continuă să fie analizat în mod diferențiat de la un individ la altu fiind elaborate numeroase măsuri, orientări,teorii explicative, unele excluzându-se, altele completându-se reciproc, toate urmărind însă identificarea și evaluarea cauzelor și a mecanismelor de bază care determină producerea unor fapte și manifestări care degenerează în consumul frecvent de droguri.
Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară dependența de droguri, altele au o rază mai mare de generalizare, fiind valide în contexte diferite. Deoarece fenomenul consumului de droguri, în societatea contemporană are o serie de condiționări și determinări cauzale multiple, în cadrul diferitelor abordări intervin și se conjugă multiple definiții și explicații aparținând mai multor discipline științifice, fiecare din ele valorizând o anumită perspectivă teoretică, motiv pentru care, în momentul de față,există atât de multe tentative și modele etiologice în acest domeniu.
Din acest set de paradigme și teorii voi enumera succint pe cele reprezentative: teorii care supralicitează importanța cauzelor individuale, psihologice și sociale, considerând că manifestările care duc la consumul de droguri în rândul consumatorilor rezidă în comportamentul individual.Întemeindu-se pe constatarea că unii consumatori se caracterizează prin tulburări de personalitate sau prin mentalități specifice (concretizate în adoptarea unor atitudini de negare a valorilor și normelor recunoscute) se poate considera că , consumul de droguri este întâlnit, cu predilecție, la indivizi care violează normele morale neavând capacitatea de a li se supune și de a le respecta.
Toți acești factori se conjugă, desigur, cu cei particulari întâlnitți la uni consumatori amplificând mai mult sau mai puțin vulnerabilitatea socială.Consumul de droguri poate conduce la alterări severe psihice, precum și la tulburări de comportament, până la acte antisociale, de furt, crimă sau suicid.Prevenirea consumului de droguri cuprinde acțiuni necoercitive asupra cauzelor. În ultimii ani, două modalități sunt mai utilizate:
● prima este prevenirea socială, care, apelând la educație, prin intermediul instituțiilor și specialiștilor, împiedică evoluția adolescenților spre inadaptare și antisocialitate.
● a doua, prevenirea situațională, urmărește protejarea consumatorilor de droguri prin programe educative.
Atunci când un consumator de droguri este fundamental divizat, el nu își poate niciodată investi din toată inima energiile în ceva, ci dorește întotdeauna să urmărească două sau mai multe scopuri incompatibile.
Aceasta înseamnă fie că el își va dispersa energiile, fie că își va zădărnici în mod activ eforturile.Primul mod de a proceda este valabil pentru consumatorii a căror imagine idealizată, îi amăgește cu credința că ei excelează în orice există o aparentă excepție de la această lipsă de orientare clară.Astfel de consumatori lasă impresia sincerității, dar, după cum se specifică și în literatura de specialitate, ei urmăresc în realitate un miraj care poate să ofere o soluție pentru conflictele lor interioare.
Aparenta sinceritate este una a disperării mai degrabă decât una a integrării.Risipa sau greșita canalizare a energiei poate avea drept origine trei tulburări majore, toate fiind simtomatice pentru conflictele nerezolvate.O decizie care trebuie luată și care este irevocabilă se dovedește a fi un adevărat chin și îl poate expune pe consumatorul de droguri, panicii și istovirii.Cu toate că șovăiala lor poate fi vizibilă , consummatori de droguri, adesea ignoră faptul că eforturile lor de a evita acest consum este o decizie greu de urmat.
Consumatorii de droguri temporizează, sau, se încred în șansă sau chiar lasă decizia pe seama altcuiva.Pot de asemenea, să încurce în așa fel problemele, încât să nu mai lase nici o bază pe care să se ia decizia. Lipsa de finalitate care urmează din toate acestea probabil că de obicei nu este sesizată de persoana în cauză.Multiplele stratageme inconștiente de ascundere a indeciziei explică relativ rarele plângeri pe care psihanalistul le aude în legătură cu ceea ce este de fapt o tulburare comună întâlnită la toți consumatorii de droguri.
Dacă un consumator de droguri dorește să fie prietenos, dar în același timp respinge ideea, din cauză că socoate că lucrul acesta înseamnă a te vârâ în sufletul cuiva, el va fi pretențios; dacă dorește să ceară ceva, dar dacă anticipează o respingere va fi timid.
Unii consumatori de droguri, sunt conștienți de această tensiune interioară, cel mai adesea ei devin conștienți de ea numai dacă, în condiții speciale, tensiunea crește, uneori îi frapează doar prin contrast cu puținele ocazii când se pot relaxa, se simt în largul lor și sunt spontani. În ceea ce privește oboseala care rezultă de aici, ei fac de obicei responsabili alți factori deoarece conflictele nerezolvate impun nu numai o risipă de energii și o scindare în problemele de natură morală, adică în principiile morale și în toate sentimentele, atitudinile care fac referire la relațiile cu ceilalți și care afectează propria dezvoltare.În conflictul interior al unui adolescent consumator apar categorii de valori morale incompatibile, care-i fac pe aceștia să recurgă tot mai mult la droguri.În ciuda tuturor încercărilor de a le armoniza, ele sunt împiedicate să funcționeze.
Consumatorul de droguri în mod frecvent ,poate crede cu sinceritate că dă curs unor idealuri,se poate critica aspru pentru orice greșeală validă , lasând astfel impresia unei hiperconștiințe pentru urmărirea standardelor sale .
În general caracteristicile deteriorării integrității morale sunt descreșterea sincerității și creșterea egocentrismului. În rândul tinerilor,consumul de droguri ,încadrat în clasa toxicomaniilor sociale crește odată cu vârsta, fiind frecvent asociat cu consumul de tutun.
Tendința de a consuma droguri în cantități excesive într-un cadru neterapeutic pentru căutarea unui efect psihic resimțit ca agreabil, este foarte mică (în comparație cu alți agenți psihoactivi) în cazul persoanelor în bună stare de sănătate psihică. În cazul tinerilor nevropați și psihopați, drogul potate crea o veritabilă dependență, inclusiv psihică la subiecții cu personalitate slabă sau prost structurată. Efectul plăcut direct sau indirect (consecutiv calmării unor simptome neplăcute) îndeamnă la repetarea administrării ducând în cele din urmă, prin întărirea repetată a condiționării, la învățarea comportamentului ce caracterizează dependența.
La aceasta poate contribui și o reactivitate individuală particulară, care determină un răspuns mai intens la efectul favorabil (sau aparent favorabil) al consumului de droguri și creează o impresie pregnantă de satisfacție, crescând astfel efectul de reântărire.Studii comparate privind uzul și abuzul de droguri cât și morbiditatea psihiatrică sugerează că utilizarea actuală a acestora este în general corespunzătoare în cazul consumatorilor cu afectare emoțională crescută. Pe de altă parte, marea majoritate a consumatorilor de droguri, afectați de probleme psihice nu solicită sau nu primesc tratament, deci, problema nu o constituie supramedicația ci mai degrabă lipsa tratamentului psihiatric sau ajutorului de care aceștia au nevoie.
Consumatoriul contemporan, din lipsă de autocontrol, din dorința excesivă de consuma, dintr-o greșită informație în ceea ce privește efectele drogurilor, dar și din comoditate și din dorința de a îndepărta orice neplăcere, fie ca o mică durere fizică sau rezultatul factorilor stresanți, recurge la droguri, care devin de multe ori nelipsite din viața acestora.Nu trebuie uitat faptul că drogurile au efecte prelungite asupra organismului și consecințe tardive din cele mai nefaste pentru consumatori.Trebuie avut în vedere că în consumul excesiv de droguri există un risc inevitabil ,generat pe de o parte de complexitatea organismului uman,iar pe de alta de factorii uneori imprevizibili, care într-un fel sau altul, tulbură sau modifică integritatea structurilor și homeostazia organismului, având repercursiuni somatice și psihice din cele mai variate, care la rândul lor influențează capacitatea de muncă și de creație a consumatorilor,aceștia pierzând în cele din urmă contactul cu realitatea.
Datele statistice din ultimii ani au stabilit că, pe fondul consumului de droguri, substanțele existenre, pot interacționa încă înainte de a pătrunde în organism sau în interiorul acestuia. Problema este cu atât mai complicată, cu cât efectele și interacțiunile drogurilor cu alte substanțe sunt mult modificate.Consumul pe termen scurt a drogurilor afectează în mod negativ multiple domenii ale cogniției, mai ales, se interferează cu formarea și consolidarea de amintiri ,de noi materiale și pot induce amnezie anterogradă completă. Cu toate acestea, cercetătorii au opinii contrare cu privire la efectele pe termen lung în ceea ce privește consumul de droguri. Efecte adverse pot include tulburări cognitive, precum și afective și comportamentale. Sentimente de frământări, dificultăți în gândirea constructivă, agorafobie și creșterea fobiei și anxietății, depresie, pierderea interesului în timpul liber și urmărirea intereselor, precum și incapacitatea de a-și exprima sentimentele, îi fac pe consumatori să recurgă la droguri46. [Conform. sursei nr.46]
2.4.Drogurile și comportamentul în familie
În societatea modernă, familia este privită ca un nucleu social care influențează întreaga evoluție de viață a omului și își pune amprenta pe întreaga sa personalitate deoarece este o realitate cunoscută că familia pune bazele educației acestuia.Copiii, tinerii care se simt neajutorați, neiubiți, singuri, plictisiți sau cărora le lipsește sentimentul siguranței ajung adeseori să consume droguri”.Punând accentul pe dezorganizarea socială introdusă de procesul urbanizării, specialiștii în domeniu înteprind multiple monografii și anchete care încearcă să pună în evidență starea de izolare și marginalizare în care se găsesc consumatori de droguri.Identitatea modernă complexă rămâne într-un echilibru instabil între polul pluralismului de poziții (care uită sau nu vrea să-și mai amintească de rădăcinile comune) și un patrimoniu comun, caracterizat însă de tensiuni și de conflicte interne.
Trebuie să recunoaștem această fragilitate și acest potențial conflict, și să admitem ambiguitatea valorilor conținute între opțiuni fundamentale contrastante, cu valențe diferite. În acest context cultural contradictoriu, individul este abandonat, și tânărul este cel mai expus ofertelor toxice, precum drogurile.
46.Carmen Răpițeanu,2013,pg.198
Dragostea primită în familia de origine are însă puterea să-l fixeze pe o traiectorie pozitivă, departe de realitățile otrăvite ale vieții, dragoste conjugată cu o ofertă cognitivă de valori adevărate, la care adeziunea lui să se facă natural, sincer, fără constrângeri exterioare.
Caracterizată prin eșecul obiceiurilor și ineficacitatea instituțiilor care controlează în mod normal conduitele, dezorganizarea socială care generează sentimente de frustrare și marginalizare a consumatorilor de droguri, care se refugiează într-un proces imaginar opus lumii ostile, trebuie ținut cont de faptul că punctul lor de vedere este caracterizat printr-un nou mod de supraviețuire și adaptare.În stadiile precoce ,problema este negată atât de către consumatorii de deoguri,cât și de familiile acestora.Când realitatea devine evidentă,intervine izolarea de restul societății din cauza rușinii și a sentimentului de vinovăție.
Urmează curând dezorganizarea vieții de familie având drept consecință neglijarea sarcinilor specifice.În multe cazuri,aceștia vor avea un comportament antisocial care presupune alcoolism,droguri,activitate infracțională.Deteriorarea treptată a relațiilor familiale și separarea acestora de mediul în care au trăit sunt rezultatele firești ale consumului de droguri în rândul consumatorilor.
Ipoteza etiologică a dezorganizării sociale,devine treptat fundamentul unei teorii sociologice de mai mare amploare care își propune evidențierea corelațiilor și dependențelor existente între schimbarea socială și neplăcerile provocate de consumatorii de deoguri în diferite împrejurări. Factorii care pot exercita o influență patogenă asupra conduitei consumatorilor de droguri ,în afara familiei sunt numeroși,variați și uneori foarte activi.Literatura de specialitate arată că la mulți consumatori de deoguri apar devieri de conduită motivate de factorii familiali, tulburările afective s-au consolidat și s-au dezvoltat sub influența factorilor extrafamiliali.Consumatorii trebuie forțați să renunțe să mai perceapă consumul de droguri ca pe un drept al lor și să recunoască efectele detrimale asupra familiei47. [Conform. sursei nr.47]
47. Constantin Enăchescu –pg.89 ,2006
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1.Obiective generale
Prezenta cercetare are ca obiectiv cunoașterea cauzelor pentru care deținuții aflați în penitencir consumă droguri precum și efectele consumului de droguri asupra stării de sănătate și a comportamentului social al acestora. Studiul formulează ipoteza că starea de sănătate și comportamentul deținuților consumatori de droguri se înrăutățește ajungându-se uneori la situații limită, iar utilizarea drogurilor capătă o amploare din ce în ce mai mare, extinzându-se cu precădere la tinerii cu vârste din ce în ce mai mici, dar ajungând și în mediul închisorilor.
Obiectivele generale ale acestei lucrări au fost :
1.Depistarea în mediul penitenciar a deținuților dependenți de droguri;
2.Necesitatea unei strategii de prevenire și control ;
3.Identificarea tulburărilor comorbide consumului de droguri la
4.Accentuarea interesului pentru deținuții consumatori de droguri supuși cercetării
5.Determinarea rolului factorilor psihosociali în apariția și menținerea tulburărilor psihiatrice legate de consumul de droguri în rândul deținuților consumatori de droguri;
6.Stabilirea unui profil al deținutului consumator de droguri, respectiv identificarea unor modele de consum ale drogurilor;
7.Identificarea factorilor de risc și de protecție privind consumul și abuzul acestor substanțe pentru deținuții consumatori de droguri;
8.Realizarea de propuneri pentru dezvoltarea unor intervenții de reducere a riscurilor bazate pe cercetare.
3.1.1.Obiectivele cercetarii
Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece evaluarea, cercetarea și monitorizarea deținuților consumatori de droguri trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care trebuie să vizeze inițial menținerea și readucerea acestora într-o stare fizică și psihică satisfăcătoare .
Obiectivele urmărite au fost :
1.Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate al temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;
2.Stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;
3.Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;
4.Îmbunătățirea statusului emoțional al deținuților consumatori de droguri ;
5.Realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute, în vederea identificării tendinței, în rândul deținuților consumatori de droguri.
6.Interviurile și discuțiile care au contribuit din plin la consilierea deținuților consumatori de droguri,pentru a afla motivele ce i-a determinat să recurgă la consumul acestor substanțe și ce impact are mediul de detenție ,încercând astfel să-i ajut să depășească momentul;
7.Reducerea și evitarea cât mai mult a recidivelor;
8.Creșterea nivelului de integrare și adaptare la mediul privativ de libertate;
8.Intensificarea activității de supraveghere minuțioasă , în vederea prevenirii recedivelor.
3.2.Ipoteza lucrării
Plecând de la premiza că detenția ,dependența ,problemele sociale și mediul în care sunt obligați să-și ispășească pedeapsa reprezintă cauza cea mai frecventă a consumului de droguri pentru dețiunuți, ajutată și de contribuția prealabilă a observațiilor din literatura de specialitate, am presupus că:
1.Deținuții (supuși cercetării) se confruntă cu o mulțime de probleme iar fără suport moral din partea familiei ,apropiaților, supraveghetorilor sau a forurilor superioare, mulți din ei recurg la droguri ,punând astfel în pericol, cu bună știință sănătatea lor;
2.Izolarea ,stigmatizarea,indiferența sau marginalizarea pot constitui o cauză a problemelor cu care se confruntă unii deținuți consumatori ,în acest mod ele găsindu-și refugiul în droguri.
3.Dacă prin aplicarea unui program de prevenire și control a acestui flagel ,conceput corespunzător pentru deținuți consumatori supuse cercetării, pot obține o scurtare a timpului de aplicare a acestuia.
Cu alte cuvinte ipoteza de la care a pornit studiul a fost identificarea impactului a mediului penitenciar asupra deținuților dependenți de droguri .
3.3.Metodele de cercetare
Alegerea metodicii a fost dictată de scopul cercetării enunțat mai sus.Cu alte cuvinte,metodica a fost întocmită în așa fel ,încât să corespundă cât mai bine scopului constatativ urmărit nemijlocit.În lumina celor expuse mai sus,pentru colectarea materialului faptic am recurs la aplicarea metrodelor de bază:
Metoda documentării teoretice .Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .
Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza observațiilor și discuțiilor purtate.Prezenta cercetare a explorat domeniul consumului de substanțe noi cu proprietăți psihoactive în rândul deținuților, atât din perspectivă empirică, prin intermediul unei cercetări calitative, cât și prin analiza secundară a diferitelor surse de date și informații disponibile în literatura de specialitate ,scopul fiind acela de a urmări impactul detenției. Cercetarea cuprinde date privind riscurile sociale, asociate consumului de substanțe psihoactive („etnobotanice”) și imactul acestora asupra deținuților. În faza de culegere de date au fost folosite mai multe surse de informații:
1.mărturii privind efectele asupra deținuților care consumă substanțe psihoactive ;
2. informații culese în timpul cercetării de teren centrate pe persoană.
Pentru a obține o imagine cât mai clară asupra fenomenului, dincolo de ceea ce ne prezintă instituțiile publice, mass-media și reprezentanții magazinelor existente pe piață, au fost utilizate și informații culese direct de la deținuții consumatorii.Analiza datelor obținute pe această cale mi-a permis să defienesc contextul și amploarea fenomenului în penitenciar, să compar și să completctez totalitatea informațiilor culese. Pentru a evalua consistența acestor date, am pus accent pe descrierea contextului social în care acestea au fost obținute, modalitățile de selecție a lotului supus cercetării, dar și aspecte privind modalitățile de consum și serviciile disponibile pentru deținuții care consumă aceste substanțe . În baza datelor colectate, au fost formulate o serie concluzii și recomandări detaliate în cele ce urmează.Secțiunea de concluzii și recomandări a fost adresată în primul rând factorilor de decizie și specialiștilor din domeniu, fără a omite publicul larg preocupat de această problemă.
Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, reprezentând punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei;Trebuie menționat faptul că,dată fiind susceptibilitatea deosebită a deținuților consumatori de droguri,aceștia nu știau că sunt observați,evitând astfel apariția fenomenelor de blocaj și inhibiție.În urma interviurilor, situația impusă mi-a permis să utilizez metoda observației participative și să analizez cu mai multă atenție și mai mult interes aspecte ușor de evitat și întâlnite des la deținuții consumatori de droguri ,care în prezent beneficiează de programe pentru a depăși momentul.
Metoda convorbirii a urmărit stimularea în exprimare a deținuților consumatori de droguri,fără a-i pune în dificultate.Discuția a fost orientată în direcția surprinderii frământărilor interne a acestora,a mediului în care își desfășoară viața și activitatea în detenție,a descoperirii cauzelor care i-au condus spre consumul de droguri și a dorinței de cooperare .
Metoda biografică a contribuit la descoperirea antecedentelor tulburărilor și a comportamentului deținuților consumatori de droguri,pe baza relatărilor. Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoile deținuților consumatori de droguri,în antecedente pentru a afla motivul ce i-a determinat să recurgă la astfel de metode.
Metoda experimentului psihologic a constat într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce a prelucrat fapte provenite din observație.Experimentul a presupus o stare activă a deținuților consumatori de droguri,supuși cercetării și a implicat o activare metodică care a fost orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei prezentată sub formă de tabele și grafice.
3.4.Desfășurarea cercetării
Lotul studiat l-am efectuat pe un eșantion de 92 de deținuți consumatori de droguri,cu vârsta cuprinsă între 18 -35 ani în cadrul penitenciarului Jilava ,perioada .în perioada u .În urma cercetărilor efectuate am constatat că deținuții consumatori de droguri,,supuși cercetării formează un lot cu nevoi comune tuturor ființelor umane dar și faptul că manifestarea dependenței a fost diferită de la un deținut la altu indiferent de mediul din care provin ( în afara penitenciarului).Astfel lotul a fost format din 92 dețiunuți consumatori de droguri, 56 de femei (61 %) și 39 de bărbați (39 %) (Grafic nr.1),cu vârsta 18-35 ani (vârsta medie:18,6 ani). Cele două loturi sunt comparabile din punct de vedere al vârstei (aceasta variind între 18 și 30 ani), al mediului de proveniență ( predominant urban), al împărțirii pe sexe. Eșantionul supus cercetării alcătuit din 92 de deținuți consumatori de droguri a fost împărțit împărțit în două loturi egale.
De fapt, studiul a urmărit evaluarea nivelului de cunoștințe, atitudinile și comportamentul declarat al deținuților (supuși cercetării) referitor la mai multe aspecte ale stilului de viață (folosirea drogurilor în penitenciar, consumul de alcool, fumatul, comportamentul alimentar, practicile sexuale și comportamentul violent,de unde le procură ( ținând cont de faptul că în mediul închis totul este controlat și supravegheat), dar complexitatea informațiilor obținute face imposibilă prezentarea lor concomitentă. De aceea, în cele ce urmează voi prezenta doar rezultatele obținute în privința consumului de droguri și influența acestora asupra deșinuților.
Lotul I a cuprins 46 de deținuți cu diagnostic de tulburări mentale/comportamentale date de consumul de drog decelat în urma unui alt diagnostic psihiatric, fără a exista corelații între cele două diagnostice.
Lotul II cuprinde 46 de deținuți având primul diagnostic de tulburări mentale/comportamentale date de consumul de drog și un al doilea diagnostic o tulburare psihică, cu mențiunea că s-a exclus patologia indusă de drog.
Cercetarea a presupus patru etape :
Etapa I a constat dintr-un interviu de grup ,câte 40 minute cu fiecare deținut ,timp în care am purtat discuții pe teme legate de specificul vârstei lor (aspecte fiziologice,psihoemoționale,relația cu familia,relațiile cu prietenii sau relațiile cu colegii de cameră sau supraveghetorii,perspective în momentul liberării) ,urmat de completarea unui chestionar individual.
Etapa a-II-a constat dintr-un interviu individual pe baza chestionarului aplicat în etapa I-a,autoevaluarea stării de sănătate fizică și psihică prin acordarea de note de la 0 la 10 (unde 0 era cea mai proastă stare de sănătate fizică sau psihică pe care ei și-o pot imagina,iar 10 cea mai bună stare de sănătate) și evaluarea stării de sănătate fizică ,psihică efectuată în colaborare cu echipa medic-psiholog (pe baza documentelor de evidență primară medicală și psihopedagogică, în cazul tinerilor,anamneză,examen clinic,evaluare psihologică).La această etapă au acceptat să participe 68 de subiecți (74 %) din cei 92 de
deținuți consumatori de droguri evaluați în etapa a-I-a.
In etapa a-III-a a avut loc al doilea interviu individual ,pe lotul selecționat ca intervenție de grup.
Etapa a-IV-a a fost cea de evaluare și interpretare a rezultatelor.
De asemenea cercetarea s-a efectuat sub forma interviului în care am urmărit particularitățile motivelor care au dus la consumul de droguri,deoarece la o primă întâlnire cu deținuții s-a urmărit observarea și evaluarea unor aspecte comportamentale, emoționale – sociale, cognitive.Cu ocazia interviurilor a rezultat că pentru deținuții consumatori de droguri este mai important să comunice pentru că ei cred că golul interior , pe care spun că îl resimt ,se diminuă ,și tot odată îi fac să reflecteze asupra faptelor lor.Recunosc că pentru ei viața în detenție și gândurile lor suferă grade de comparație: înainte de a consuma droguri și după ce au început să consume ,pentru că acum totul este diferit, deoarece ( spun ei) trebuie mereu să fie atenți la tot ce se întâmplă în jurul lor .Plăcerea de a transmite mesaje, conduita ca și când ar participa la un joc relevă faptul că funcția limbajului de evaziune (cel puțin simbolică) din mediul frustrant, este mai accentuată acum după ce dependența de adroguri s-a accentuat,dar aflându-se în detenție se procură mai greu.
CAPITOLUL 4
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Contribuția mea personală a constat în cercetarea unui eșantion de 92 deținuți consumatori de droguri ,cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani . Cele 2 loturi au fost formate din 60 de bărbați cu o pondere procentuală de (55,2 % ) și 39 femei (35,88 %),cu vârsta între 19-30 de ani (vârsta medie 18,6 ani).Grafic nr.1
Tabelul nr.1. Distribuția pe sexe a grupului studiat
Grafic nr. 1. Distribuția pe sexe a grupului studiat
Pentru un sfert dintre deținuții ( supuși cercetării), drogurile reprezintă substanțe toxice pentru organismul uman și pentru starea de spirit ( pentru a face față mai ușor mediului din penitenciar), iar aproape 60% dintre ei sunt convinși că drogurile sunt o tentație deosebit de periculoasă, ceea ce înseamnă totodată faptul că-și recunosc vulnerabilitatea în fața drogurilor, dar sunt și conștienți de efectele lor nocive. Unul din 10 deținuți crede că drogurile te ajută să evadezi din lumea plină de probleme,te ajută să acoperi golul pe care îl simți în mediul privativ de liberate când toți te uită. Mult mai puțini sunt cei care caută în droguri forța de muncă, încrederea în sine și liniștea.Pentru jumătate din deținuții, supuși cercetării, renunțarea la droguri este dificilă sau chiar imposibilă. Jumătate din deținuți cred că pentru a renunța la droguri este nevoie de tratament medical specializat, un sfert dintre ei conștientizează suferințele fizice și psihice pe care le implică, iar sub 1% dintre subiecți cred că se poate renunța foarte ușor și oricând la consumul de droguri. Majoritatea deținuților știu, în mod corect, că dacă drogurile se combină cu alcoolul, acesta are capacitatea de a accentua efectele,dar cred că penitenciarul are o influență nefastă asupra lor,și fără aceste substanțe nocive nu pot trece peste situația creată .In ceea ce privește deținuții pe fondul consumului de droguri în funcție de sex , din grafic rezultă o predominanță crescută în rândul bărbaților în proporție de 61 % față de femei,acestea având un procent de 39 % .Acest rezultat este în concordanță cu datele furnizate de literatura de specialitate care înregistrează procentaje crescute în cazul populației masculine .Explicațiile acestei distribuții pot fi de o sensibilitate crescută a bărbaților la acțiunea factorilor de stres sau o patologie psihiatrică mai variată comparativ cu femeile deținut.Din numărul total de 92 de deținuți consumatori de droguri supuși cercetării 22 ( 20,24 % ) au afirmat că în momentul arestării ( deși erau consumatori frecvenți) nu erau angajați în câmpul muncii, 25 ( 23%) erau foști elevi care au abandonat școala de timpuriu din cauza drogurilor ,30 (2.76 %) lucrau sezonieri peste hotare iar 15 (13,8 %) își asigurau traiul din veniturile părinților.Deținuții neangajați în câmpul muncii ,înainte de a fi arestați , sunt reprezentați de 9 studenți și foști 6 șomeri ,10 deținuți ( în pofida viciului) nu și-au căutat nici o formă de lucru,acesta fiind și motivul comiterii infracțiunilor.Conform analizei datelor, din numărul total de deținuți consumatori de droguri (supuși cercetării,în penitenciarul Jilava) 26 (23,92 %) se află în evidența medicului narcolog,29 (26,68) nu li se cunoaște situația actuală de către forurile de răspundere iar 37 (34,04 %) sunt în evidența poliției ( Graficul 2).
Graficic 2. Ponderea deținuților consumatori de droguri
Nu s-au atestat discrepanțe majore pe grupe de sexe referitor la tipul drogului principal utilizat, precum și la modul de administrare al acestuia, fiind injectat în 8,3% în cazul bărbaților și 8,8% în cazul femeilor, cealaltă cale de administrare întâlnită cel mai frecvent fiind administrarea internă, raportată de 1,5 % dintre bărbați și 0,5 % dintre femei.Rezultatele cercetării privind frecvența utilizării drogului principal de către deținuții consumatori de droguri au evidențiat faptul că 24 (22,08 %) ,își administrează drogul de 2-3 ori pe săptămână; în 28 de cazuri (25,76 %),drogurile sunt administrate zilnic iar 40 de deținuți (36,8 %) indiferent de sex consumă droguri o dată pe săptămână sau mai rar.
Tabelul nr.2. Repartizarea deținuților consumatori de droguri care își injectează droguri în funcție de durata consumului
Graficul 3. Repartizarea deținuților care își injectează droguri în funcție de durata consumului
Aceste rezultate sunt de importanță majoră, deoarece frecvența consumului de droguri la deținuții consumatori de droguri este direct proporțională cu rata de supradozaj. Conform datelor obținute referitor la drogul secundar, cel mai frecvent a fost consumată marijuana, în proporție de 29,44 % ( 32 de cazuri),urmată de alcool, în proporție de 23,92 % (26 de cazuri), 17,48 % (19 cazuri) consumau metamfetamine și 13 (din cazuri) heroină în 6,2% .
Tabel nr.3.Droguri frecvent folosite
Graficul 3. Droguri frecvent folosite
Evaluarea schimbărilor comportamentale al deținuților care injectează droguri în urma programelor de reducere a riscurilor .Principalele surse de informare privind drogurile sunt filme 12 ( 11,04 %) ziare 15 (13,8 %) reviste 18 (16,56 %) ,colegii de cameră 47 (43,24 %)
Graficul 4.Surse de informare
Dacă ar avea probleme legate de consumul de droguri, cei mai mulți dintre deținuții ar prefera să discute cu supraveghetorii (23 -21,16 %), cadrele medicale specializate (52 -47,48 % ) cu colegii de cameră ( 12-11,04 %), iar 4,6 % (5) dintre ei nu ar spune nimănui.( Grafic nr.5.)
Graficul nr.5.Interviu
Numărul celor care au primit droguri spre consum este și mai mare, repartiția pe sexe fiind foarte apropiată ( Grafic 6 ). Dintre cei care au venit astfel în contact cu drogul, 19% recunosc că au fost tentați să-l încerce , crezând că astfel vor uita de problemele cu care se confruntă în penitenciar ( unii dintre deținuți fiind pentru prima dată încarcerați)Tentația a avut ca motiv curiozitatea și, la distanță, dorința de a încerca ceva nou.
Graficul nr.6.Interviu
Graficul nr.7.Interviu
Motivul principal al consumului a fost dependența (37 – 34,04 %) deja avută în momentul în care a fost încarcerat,neputința de a face față condițiilor și regulilor din penitenciar ,curiozitatea (28-25,76 %) ,plictiseala (27-24,84 %), aceleași motive care au fost invocate și de cei care au fost tentați doar să consume.
Graficul nr.8.Motivul
Tabelul nr.4.Estimarea impactului în mediului penitenciar
Motivele asociate unei cauzalități de tip psihologic, care conferă importanță unor factori emoționali precum ura, gelozia, invidia, dorința de răzbunare, au întrunit ponderile cele mai reduse, fiind percepute de deținuți ca având un rol marginal în mediul penitenciar.Pentru a identifica Impactul mediului penitenciar asupra deținuților dependenți de droguri s-a ținut cont de răspunsurile acestora.
Astfel :În pofida faptului că erau consumatori de droguri înainte de a fi arestați 20,24 % spun că pedeapsa primită este nemeritată ( ei considerându-se nevinovați) , 11,96 % vor să uite de propiile probleme pentru a depăși mai ușor momentul,11,04 consideră că influența negativă întâlnită în penitenciar,i-au făcut să recurgă la droguri ,8,28 % mărturisesc că în închisoare consumul de droguri are un impact negativ,5,26 % spun că motivul pentru care consumă droguri este că se simte neputincioși în fața situației în care se află, se simt abandonați /părăsiți de familie și prieteni din momentul în care au fost arestați,vrea să uite de propiile probleme pentru a depăși mai ușor momentul.Răspunsurile deținuților sunt relevante , de aici denotă faptul că Impactul mediului penitenciar asupra deținuților dependenți de droguri are un rezultat nefavorabil ,când spun aceasta mă refer la faptul că ei fiind închiși nu au posibilitatea să-și procure drogurile Prin urmare, diversele manifestări exprimate, conduita deținuților consumatori de droguri ,constituie un barometru deosebit de sensibil, pentru relevarea nivelului de conștiință pe care l-a atins în dobândirea sensului social al vieți. Mobilitatea socială a factorilor de răspundere desemnează procesul de deplasare a acestora în spațiul social,fie de la un câmp la altul,fie de pe o poziție pe alta în cadrul aceluiași câmp.Mobilitatea constă în principal în schimbarea status-set-ului și role-set-urilor aferente ( a statutului deținutului).Perspectiva deținuților consumatori de droguri se îndreaptă în viitor tot spre mediul familial ( 50 %),cu perspectiva unui success stabil ipotetic (29 %),fericiți (15 %),în timp ce 9 %,,nu știu,, sau ,, mi-e și frică să mă gândesc,,,iar 16 % refuză răspunsul la această întrebare. ( Tabelul nr.6
Tabelul 5..Perspectiva de viață a deținuților consumatori de droguri după eliberare
Potrivit tabelului de mai sus se poate deduce:
●Riscul de a consuma droguri este mult mai crescut la deținuții care provin din familii disfuncționale,în studiul nostru,toți cu familii disfuncționale.
●Atât închisoarea cât și influența grupului sau anturajului poate fi un factor de risc suplimentar pentru ca deținuții consumatori de droguri
●Necesitatea programelor specifice și a protocoalelor de lucru ,după episodul acut,în vederea prevenirii recidivelor ,deoarece în prezent există un sistem de monitorizare și sprijin standardizat.
●Necesitatea programelor de pregătire a echipei pentru măsuri de profilaxie .Aceștia fiind supraveghetori+medic+asistent medical+psiholog+asistent social+consilier.
●Organizarea regulată de activități specifice pentru ca deținuții consumatori de droguri să deprindă abilități de comunicare nonagresivă,de rezolvarea conflictelor,tehnici de relaxare și reducere a stresului , scopul fiind acela de a-i face să renunțe la droguri ,fie ele licite sau ilicite,să conștientizeze faptul că trebuie să-și ispășească pedeapsa și fără a consuma droguri ,să fie convinși că drogurile nu sunt o soluție de rezolvare a problemelor cu care ei se confruntă.Construirea deprinderilor și obiceiurilor căpătate în închisoare și asigurarea sprijinului psihosocial al supraveghetorilor și factorilor de răspundere care au în custodie deținuți consumatori de droguri pot contribui la promovarea sănătății mintale.
Evaluarea schimbărilor comportamentale ale deținuților consumatori de droguri în urma programelor de reducere a riscurilor
Deținuții consumatori de droguri din prezenta cercetare au afirmat în proporție de 50 % că penitenciarul are au efect negativ , fiind conștienți de fapta comisă ( și în pofida viciului ) doresc să-și schimbe comportamentul renunțând la consum pentru a nu mai comite infracțiuni în viitor ( pentru că marea majoritate din cei chestionați au recunoscut că infracțiunile au fost ciomise sub influența drogurilor).Consecințele consumului de droguri în rândul deținuțilorpoate constitui o problemă socială, în care trebuie să se implice toate forurile de răspundere.Dependența de droguri,în rândul deținuților supuși cercetării, a apărut ca urmare a încercării inconștiente de satisfacere a nevoilor neâmplinite și prin consolidarea anumitor credințe puternice dobândite. Consumul frecvent de droguri în rândul deținuților a afectat comportamentul,emoțiile și gândirea.Sentimentul de rușine,tristețe,vinovăție,regret pot fi cauze emoționale cauzate de consumul și dependența de droguri.Este foarte important de menționat faptul că traumele psihice,stresul,experiențele mai puțin plăcute ,întâlnite în mediul penitenciar au constituit cauze plauzibile pentru care deținuții au argumentat motivul pentru care simt nevoia să consume droguri în penitenciar ( deși sunt conștienți de faptul că comit o faptă ilegală expunându-se la riscuri și adăugare de ani de detenție la cei existenți deja).
Prin urmare privarea de libertate a deținuților consumatori de droguri ,trebuie privită ca o sancțiune sau măsură extremă și, așadar, trebuie să se recurgă la aceasta numai în cazurile în care gravitatea infracțiunii ar face ca orice altă măsură să fie evident neadecvată;
Trebuie create și implementate programe eficiente pentru tratament pe timpul detenției și pentru supraveghere și tratament după eliberare pentru a facilita reinserția socială a deținuților consumatori de droguri,pentru a reduce recidivismul,pentru asigurarea siguranței publice și pentru a da judecătorilor și procurorilor încrederea că măsurile destinate reducerii lungimii actuale a sentinței executate sunt suficiente și că sancțiunile și măsurile comunitare sunt opțiuni consecutive și responsabile;
Deținuților consumatori de droguri vor fi solicitați,în cea mai mare măsură posibilă ,să-și asume responsabilitatea activităților și îndeletnicirilor zilnice;
Sprijinul în rezolvarea propriilor probleme va fi oferit deținuților consumatori de droguri înainte ca aceste probleme să necesite rezolvări rapide .Acestora trebuie să li se permită a alege între diferite oferte relevante de ajutor;
deținuților consumatori de droguri le va fi oferită posibilitatea de a-și exercita influența asupra planificării măsurilor de ajutor și a îndeplinirii părților particulare ale unor asemenea planuri;
Se vor face eforturi pentru reducerea riscului de recidivism prin asistarea în pregătirea pentru libertate astfel încât să fie ajutați să-și conducă propriile vieți în conformitate cu legea;
Vor fi făcute eforturi pentru a împiedica folosirea de către deținut a drogurilor, abuzul de alcool sau medicamente;
Buna ordine și disciplină necesare vor fi menținute printre altele și prin încercarea de a reduce riscul ca deținuții să fie supuși agresiunilor sau influenței negative din partea altor deținuți.
CONCLUZII
Societatea alocă o parte importantă din mijloacele sale materiale pentru realizarea unui complex de măsuri economice ,sociale,culturale și sanitare ,care să conducă la îmbunătățirea și consolidarea stării de sănătate a tinerilor punându-se astfel mare accent pe programele de prevenție ,care să aiba ca scop ,,DROGURILE,,.Din literatura de specialitate redau o listă de modalități concludente din punct de vedere practic care pot avea efecte în împiedicarea apariției fenomenelor ce pot duce la consumul de droguri în rândul deținuților:
●Promovarea unei atmosfere destinse: o vorbă bună spusă la timp, o glumă de calitate, o bătaie pe umăr, un compliment sincer, a te face să nu vezi o abatere fără consecințe și alte modalități asemănătoare;
●Eliminarea conduitelor și deciziilor arbitrare (injuste și ilegale în același timp): nimic nu poate înfuria mai mult și submima spiritul de dreptate și echitate decât ordinele absurde și excesele nemotivate;
-Eliminarea surselor de frustrare relativă ;
-Eliminarea ambiguităților în probleme semnificative și surselor de frustrare.
-Sondaje de opinie ,realizate periodic pe problemele esențiale;
-Pregătirea din timp a oricăror schimbări și stabilirea clară a obiectivelor;
Consumul de droguri ,prin răspândirea lor progresivă,prin implicațiile lor medico-psihiatrice și sociale economice,sunt o problemă foarte complexă.
Profilul cronic în rândul deținuților al consumului de droguri este dominat de o simptomatologie organică și psihică caracterizată printr-un aspect general particular,un sindrom somato-cerebral și un sindrom psihiatric. Consumul de droguri constituie ,în prezent ,o problemă cu implicații care depășesc aspectele medicale ,interesând în special viața socială .Cum s-a observat în partea teoretică,trebuie menționat faptul că semnificația negativă a consumului de droguri în rândul deținuților a fost demonstrată prin nenumărate cercetări statistice , cu implicații negative pentru sănătatea acestora ceea ce înseamnă că mulți mor prematur în lume datorită consumului de droguri.Literatura de specialitate ,menționează faptul că într-o serie de studii și lucrări de specialitate s-a cercertat și dezbătut pe larg problema privind consumul de droguri în rânduldeținuților , ca fenomen social general (curs,cauze,dimensiuni).
BIBLIOGRAFIE
Durnescu Ioan -Asistență socială în penitenciar, Editura Polirom, București, 2010
Dolea I., Zaharia V., Hanganu S.- Justiția penală și drepturile omului,Editura IRP,București , 2004
Raymond Boudon – Drepturile persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, Editura Ellis,București, 2011
Gheorghe Florian-Fenomenologie Penitenciară, editura Oscar Print,București,2013
Gheorghe Florian – „Dinamică Penitenciară – Reforma structurilor interne”, Editura Oscar Print, București, 1998
Cecilia Popa-– „Sistemul românesc privativ de libertate – Perspectiva asistenței sociale asupra sănătății mentale în penitenciar și asupra minorilor din centrele de reeducare ” editura Lumen, Iași, 2008
Zamfir –Psihologie socială,Editura Coloseum ,București,2013
Vladimir popa,S.Ciubotariu- Programul de pregătire pentru libertate a deținutului și minorului, , Editura Polirom, București, 2015
Dr.I.Străchinaru -Evaluarea deținutului în regimul de detenție ,Editura Polirom, București 2008
Andrei Botescu – Sistemul românesc privativ de libertate – Perspectiva asistenței sociale asupra sănătății mentale în penitenciar și asupra minorilor din centrele de reeducare ” editura Lumen, Iași,2011
Osteried, P. – A supraveghea și a pedepsi- Nașterea închisorii” Editura Humanis, București,2010
Rădulescu R.M.- „Administrațiile penitenciare”, Editura Oscar Print, București, 1999
Carmen Răpițeanu – Drogurile,flagelul secolului ,Editura ALL, București,
Mihai Lucian Gregoriu Rusu, Teofil Tia, Lucian Daniel Rusu, Olivia Florena Nemeș, Mihaela Lidia Gheban- Drogurile și efectele asupra sănătății,Editura Iri,București ,2011
Alexandru Olaru-Drogurile, EDitura Colosseum București, 2004
Constantin Enăchescu –Drogurile , Editura All, București,2006
ANEXE-INTERVIURI
INTERVIU NR.1
Nume .S.D.28
Motivul arestării:Tâlhărie și tentativă de omor
CARACTERIZARE PSIHOLOGICĂ: tendință de a se sacrifica, este obișnuit să piardă, este obișnuit să renunțe, nu exploatează imediat, tip impulsiv, are moment de depresie, psihastenie, simptome isterice (plânge), pronunțat sentiment al limitelor, se adaptează greu, tendințe interpretative ridicate.
Întrebare :Când ai început să consume droguri ?
Răspuns:Când aveam 16 ani
Întrebare: Care u fost motivele care te-au făcut să recurgi la droguri ?
Răspuns:Anturajul ,curiozitatea ,și în cele din urmă dependența
Întrebare: Ce reacție ai atunci când te întâlnești cu prieteni sau cunoștințe (închiși din varii motive) care știu că tu consumi droguri )?
Răspuns: Reacția mea este de rușine;de multe ori nu mă recunosc nici eu.
Întrebare:Dacă ai beneficia de ajutor de specialitate ,crezi că te-ai putea lăsa de droguri ?
Răspuns:Cu siguranță ,da ,singura condiție ar fi să nu mai am contact cu prietenii care mă provoacă să consum.În situația mea și aici în închisoare pot face rost de droguri,e drept nu de cât aș avea nevoie dar totuși fac;
Întrebare:Dacă te întorci în urmă cu câțiva ani , crezi că s-a meritat să începi să consumi droguri ?Este bine sau nu că ești închis?
Răspuns:Sincer ? Acum dacă mă uit în urmă,văd și eu că nu își avea rostul ,să apuc pe acest drum și vă spun cu regret că îmi pare rău.În primul rând aș încerca să mă îndrept și să stau departe de droguri;nu mai vreau să vin aici niciodată.
Întrebare:consumând droguri,ce ai vrut de fapt să demonstrezi ?
Răspuns: Consumând droguri am vrut să-mi impresionez prieteni( pe care îi aveam în libertate , acum nu mai am niciunul) și să mă simt eu bine ,dar se pare că am sfârșit prin a mă pedepsi pe mine.Închisoarea este o lecție de viață pt mine
Întrebare:Știind că ai mulți ani de când consumi droguri , ce simți tu acum când ești arestat?
Răspuns: Acum simt că nu am putere să merg mai departe ,și principala mea preocupare este să stau în cameră ,refuzând să ies la muncă sau socializez cu colegii de cameră și să nu fac altceva decât să încerc să mă las de droguri.
CONCLUZII -Cazul prezentat exemplifică o dependență de droguri ,alimentată de depresie
INTERVIU NR.2
Nume .-B.C.-20 de ani,consumă la 2 zile 2 doze de cocaină (aproximativ 5 g)
Motivul arestării:furt
Caracterizare psihologică: Tip extravertit, se supraapreciează, se teme de boli, prezintă neâncredere, anxietate, nevroză excesivă, tendințe interpretative accentuate, este convins că toată lumea vrea să-I facă rău.
Întrebare:Ce este intoxicația ?
Răspuns:Nu știu ..[…] ,știu că doar trebuie să am doza zilnică fără de care nu pot trăi.
Întrebare:Care sunt consecințele consumului de droguri ?
Răspuns:Devastatoare […] chiar tragic aș putea spune.Numai faptul că mă aflu închis pentru că am furat un lănțișor încercând să fac rost de droguri , și mi se pare că viața este un dezastru pentru mine.
Întrebare:Care sunt efectele acute ale unei ……(substanțe specifice) ?
Răspuns:Efecte de a consuma încontinuu, fără să știi să te oprești,iar faptul că sunt închis îmi face imposibilă procurarea dozei.Pentru mine este devastator că mă aflu închis
Întrebare:Care sunt efectele pe termen lung ale….(unei anumite substanțe) ?
Răspuns:Nu știu.Știu doar că în închisoare nu am doza necesară pentru a mă liniști.
Întrebare:Care sunt riscurile /pericolelele …(unei anumite substanțe) ?
Răspuns:Fără ajutor….riscurile sunt mortale.Dar sunt convins că fiind închis stau departe de droguri,și asta este un lucru bun pentru mine.
Întrebare:Ce este dependența ?
Răspuns:Ceva ce vrei să consumi tot timpul.
Întrebare:Provoacă (o anumită substanță dependența) ?
Răspuns:După părerea mea ,toate substanțele dau dependență.
Întrebare:Cum să găsești ajutor ? Primești sfaturi ?
Răspuns:Cred că prin asistență de specializare voi reuși să mă las de droguri.Da,chiar dacă sunt închis, primesc sfaturi și ajutor.
CONCLUZII: Examenul psihologic evidențiează procese și funcțiuni psihice inerte.
INTERVIU NR.3
Nume .M.P.-37 de ani ,Arestat pentru viol
Caracterizare psihologică : ținută neângrijită deficit intelectual moderat:
Întrebare:De ce consumi droguri ?
Răspuns: :,, Am mare nevoie de el,îmi place și îmi face și bine,cel puțin așa credea eu înainte de a fi arestat
Întrebare:De când simți nevoia să consumi droguri ?
Răspuns: Nevoia de a consuma droguri nu este de acum …ea primează din trecutul meu întunecat cumulate cu situația negativă a familiei mele.Arestarea cred că este un lucru bun,neavând de unde face rost
Întrebare:Ți-ai dorit vreodată să renunți la consumul de droguri ?
Răspuns: Sincer mi-am dorit foarte mult să stau cât mai departe de acest viciu păcătos , dar viața te duce și te întoarce ,încât ai tendința să crezi că singurul remediu ca să te poți calma , esteacel gram care te duce în lumea visurilor.
Întrebare:Când întâmpini greutăți , simți nevoia să consumi droguri ?
Răspuns: Când eram afară,întâmpinam probleme ,mă simțeam neputincios în fața lor, iar drogul era singurul care mă putea pune pe piciare ,poate greșesc , dar așa credeam eu.Acum simt nevoia să consum , dar fiind închis nu am posibilitatea să fac rost
Întrebare:Ați dat vreodată greș din cauza drogurilor ?
Răspuns: Da , recunosc am dat greș și în viața de familie , am dat greș și cu viața de școlar, am abandonat școala în clasa a X-a,…practic am eșuat în tot .
Întrebare:Ce simți ,atunci când te uiți în urmă,și îți aduci aminte că nu mai ești cel din trecu ?
Răspuns: Acum privesc în urmă și îmi este rușine să vorbesc familia mea , cu prietenii mei , cu profesorii …care au încercat întotdeauna să mă ajute ,îmi este rușine când oamenii mă apostrofează cu diferite înjurii ,dar ce să fac ….viciul e mai presus de mine.
Întrebare:Te vei lăsa vreodată de droguri ?
Răspuns: Aș vrea , dar nu cred că voi reuși vreodată ?
Întrebare:Dacă vei fi ajutat ….crezi că vei reuși să te lași de a mai consuma droguri în viitor?
Răspuns: Cred că da
Întrebare: Ai utilizat vreodată un drog injectabil ?Ți l-ai injectat singur ?
Răspuns: Da, l-am injectat singur
INTERVIU NR.4
Nume -O.J.-30 de ani,arestat pentru jaf
Caracterizare psihologică: hipoprosexie , hipoamnezie ,bradisphie ,bradilalie
Întrebare:Consumul de droguri face parte din procesul tău de maturizare ?
Răspuns: Da
Întrebare:După ce consumi droguri este vre-o problemă ?
Răspuns:Nu ,dar condiția este să nu cconsum prea des.
Întrebare:A consuma droguri este o metodă de a căpăta încredere în tine ?
Răspuns:Da , altfel nu pot socializa și nu mă pot adapta
Întrebare:Este grozav să te droghezi ?
Răspuns: Nu…dar odată ce am început ,nu mă pot opri.
Întrebare:Știi că nu-I deloc nostim să consumi droguri ?
Răspuns:Știu, dar viața și împrejurările m-au făcut să vreau să consum droguri.
Întrebare:Ești conștient că dacă te droghezi mult vei începe să pierzi aprecierea celor din jur ?
Răspuns:Da ,sunt conștient
Întrebare:Poți evita să te droghezi ,lăsând să treacă mai mult timp de două zile ?
Răspuns:Nu …..nu pot să stau mai mult de două zile.
Întrebare: Dacă combini substanțele ești euforic mai greu?
Răspuns:Oricum sunt euforic dacă consum fie numai și o substanță
Întrebare:Dacă ești obișnuit cu consumul de droguri,este vre-o problemăcomunici cu cei din jur? Răspuns:Da ,au fost și probleme
Întrebare: Te simți vinovat că iei droguri ?
Răspuns:Da ,în special față de mama și fosta mea prietenă,pentru că din cauza drogurilor sunt arestat
Întrebare:Comercializezi sau ai comercializat vreodată droguri ?
Răspuns:Nu
CONCLUZII: Gradul de dependență,manifestarea semiologică și eficiența terapeutică a dezintoxicării sunt legate de structura personalității deținutului.
INTERVIU NR.5
Nume .-L.D.-26 de ani, arestat pentru furt
Caracterizare psihologică: lentoare ideatoare,accentuată și de dizartrie
Întrebare:Poate fi considerată drept intoxicare consumul a mai mult de 5 g.de droguri ?
Răspuns:Depinde .Pentru mine da , poate fi considerată
Întrebare:Starea de euforie este considerată a fi un comportament la risc ?
Răspuns:Da
Întrebare:O persoană care conduce o mașină sub influența drogului riscă să facă un accident de circulație ?
Răspuns:Da
Întrebare:Vei avea probleme cu sănătatea decât dacă consumi zilnic cantități mai de substanțe ?
Răspuns:Am déjà probleme ,dar nu npot face nimic
Întrebare:Dependența de droguri poate avea drept consecințe violența și crima ?
Răspuns:Da
Întrebare:În general băieții se complac mai mult în consumul de droguri decât fetele ?
Răspuns:După părerea mea , băieții consumă mult mai des droguri , în comparație cu fetele
Întrebare:După părerea ta personală,deținuții dependenți de droguri vor manifesta simptome de retragere în sine ?
Răspuns:Da,cei mai mulți se retrag într-o lume a lor neânțeleasă decât de cei din anturajul lor.
Întrebare: deținuții care nu consumă droguri ,pot înțelege lumea deținuții consumatori de droguri ?
Răspuns: Dacă nu consumă droguri , nu au cum să înțeleagă lumea consumatorilor.
CONCLUZII:În timpul interviului , prezintă tremor ușor al membrelor superioare ,la început este nesigur pe relatări,dar în timpul interviului se relaxează și devine evaziv în a da răspunsuri
INTERVIU NR.6
Nume .-F.G.-33 de ani, omor prin imprudență
Caracterizare psihologică: alterare a comportamentului etico-social diminuare a vieții instinctuale.
Întrebare:Este consumul de droguri o problemă în penitenciar?
Răspuns:Nu cred,prietenii mei consumatori sunt la alte penitenciare.
Întrebare:Care sunt problemele generate de consumul de droguri ?
Răspuns:Sunt multe : dependența , izolarea,pierderea valorilor morale , abandonul și problemele în familie
Întrebare:Este consumul de droguri o problemă pentru tine ?
Răspuns:Da ,una foarte mare din care vreau să găsesc scăpare
Întrebare:Ce gândesc tinerii din generația ta ,arestați ca și tine ,despre consumul de droguri
Răspuns:Drogul este un flagel general , care cuprinde tăcut din ce în ce mai mulți tineri
Întrebare:Care sunt drogurile legale și care sunt cele ilegale ?
Răspuns:Tutunul și alcoolul sunt cele legale ;heroina , extasi ,heroina ,sunt nelegale
Întrebare:Care este cel mai dăunător drog ?
Răspuns: Toate sunt dăunătoare , dar heroina este cel mai letal drog iar aici în penitenciar se procură mai greu,deci mi-e dificil că nu o pot avea
Întrebare:De unde faci rost de droguri ilicite ?
Răspuns: De la prieteni și cunoscuți
Întrebare:Cât de ușor faci rost de ele ?
Răspuns:Foarte ușor
Întrebare:Ce efecte au drogurile asupra sănătății tale ?
Răspuns: Un singur cuvânt:devastator
Întrebare: Ce efecte au drogurile asupra stimei de sine ?
Răspuns:efect negative;simt că în corpul meu este altă persoană
Întrebare: Ce efecte au drogurile asupra familiei tale?
Răspuns:efecte negative din toate punctele de vedere.
CONCLUZII: Tulburări verbo-motorii ,tendințe instabile,egocentric.
INTERVIU NR.7
Nume .-Z.E.-22 de ani, furt
Caracterizare psihologică: stare distrofică,instabilitate afectivo- comportamentală marcată a arestare.
Întrebare:Consumi droguri doar în funcție de disponibilitatea lor ?
Răspuns:Da,depinde de câți bani am
Întrebare:Cât de mult influențează costul drogurilor tipul și calitatea celui pe care îl utilizezi ?
Răspuns:Foaarte mult
Întrebare:Au existat schimbări în costul acelora pe care le-ai folosit ?
Răspuns:Da ,au existat
Întrebare:Sunt ușor de procurat drogurile în închisoare?
Răspuns: Dacă știi de unde ,da , se pot procura
Întrebare:Este mai ușor decât în altă parte ?
Răspuns:Da , mult mai ușor;important este să cunoști persoana potrivită
Întrebare:Consumi aceleași droguri ca și prietenii tăi ?
Răspuns: Nu pentru că , nu tot timpul am bani
Întrebare:Te încurajează prietenii tăi să consumi droguri ?
Răspuns: Da ,mă încurajează foarte mult
Întrebare: De ce ?
Răspuns:Pentru că este cool,pentru că este la modă,pentru că te liniștește ,pentru că te poartă într-o lume total necunoscută.
Întrebare:Împreună cu cine consumi drogurile?Ai consumat vreodată droguri singur ?Împarți drogurile cu alții ?
Răspuns:De obicei cu prietenii mei ;Da , am consumat și singur;Dacă nu au bani ,normal ,le dau și lor
Întrebare:Unde prefer să consume drogurile ?
Răspuns:În locuri cât mai discrete ferite de ochii lumii
CONCLUZII:Examenul psihologic evidențiează un C.I scăzut ,de aspect laminar,procese și funcțiuni psihice inerte.
INTERVIU NR.8
Nume .-W.R.-27 de ani, furt
Caracterizare psihologică: episoade depresive constante ,insomnie,fatigabilitate matinală .Recunoaște cu aroganță consumul dedroguri ,motivându-l hedonic
Întrebare:Ai avut vreodată sau cunoști pe cineva care a avut problem cu poliția din cauza drogurilor consummate ?
Răspuns:Da, mulți prieteni de-ai mei au avut și încă au problem cu poliția din cauza drogurilor
Întrebare:Dar tu ,ai avut problem ?,Dacă da , Când ?
Răspuns:Da,am avut ,la 3 luni după ce am fumat prima țigară de marihuana .Am luat mașina tatălui meu și nu am oprit la semafor
Întrebare:Crezi că ești influențat de către publicitate,sponsorizare sau marketingul din industria tutunului și alcoolului ?
Răspuns:Da,pentru că întâlnești reclame la tot pasul ,care în loc să te îndepărteze , mai mult te apropie de ele.
Întrebare:Ce droguri legale folosești mai des ?
Răspuns: opioide naturale (heroina,opium,codeina) și canabis (marijuana,hașiș)
Întrebare:Din drogurile licite ,care este cel favorit ?
Răspuns:Țigara și alcool
Întrebare:Cât de frecvent consumi aceste droguri ?
Răspuns: Foarte frecvent
Întrebare: De ce le consumi ? Îți plac ?
Răspuns: De plăcere ;Da îmi plac foarte mult
Întrebare: Care sunt costurile financiare și de sănătate ale fumatului,băuturilor alcoolice sau ale altor droguri utilizate
Răspuns:Nu aș putea spune ;știu doar că sunt foarte mari
Întrebare:Ția-a plăcut când le-ai încercat prima dată (inclusive țigările și alcoolul)?
Răspuns:Da, altfel ,nu le mai încercam
Întrebare:Te simți mai apropiat de oameni când folosești droguri ?
Răspuns:Nu,dimpotrivă,îi evit cât de mult pot
INTERVIU NR.9
Întrebare:Care este scopul tău în viață ?
Răspuns: Știu că nu am nici o scuză , dar mai știu că singurul scop în viață pe care îl am este să mă simt bine ….și cum altfel o pot face dacă nu refugindu-mă într-un gram de heroină.
Întrebare:Ce vrei să faci acum ?
Răspuns: Acum vreau să mă opresc …și cum altfel aș putea-o face dacă nu cu ajutorul vostru ?
Întrebare:De unde procuri acele și seringile sterile ?Le reutilizezi ?Le sterilizezi ? Cum și cu ce ?
Răspuns: Când am bani le cumpăr de unde pot ,când nu am le folosesc pe aceleași . Nu le sterilizez pentru că sunt de plastic și nu aș avea unde .
Întrebare: deținuții consumatori pot avea amnezii temporare atunci când se află sub influența drogurilor ?
Răspuns:Da ,mai tot timpul au amnezii,de aici poate vine și nevoia de a consuma încontinuu droguri.
Întrebare:Cum îți afectează relațiile de prietenie,faptul că tu consumi droguri ilicite ?
Răspuns:Din vechii prieteni , nu mai am nici unul ;m-au părăsit toți,de multe ori mă întâlnesc cu ei pe stradă și mă evită
Întrebare:te afectează faptul că ești arestat și nu poți consuma droguri ?
Răspuns: Normal că da
CONCLUZII -Cazul prezentat exemplifică o dependențăde droguri ,alimentată de depresie pe fondul detenției.
Constatare
Reducerea cantitativă și calitativă a mesajului este evidentă, precum și influența particularităților psihologice, mai vizibilă decât în cazul bărbaților.De asemenea, finalul povestirilor, redate de femei, este mai elaborată decât în cazul bărbaților, iar accentul pus pe stările afective ale personajelor prezentate este deosebit de marcat.Implicarea sufletească în cele povestite de deținuții consumatori de droguri este o altă caracteristică a acestora, care îi diferențiează de cei care nu consumă.
Cu ocazia interviurilor a rezultat că pentru deținuții consumatori de droguri,este mai important să comunice pentru că, ei cred că golul interior , pe care spun că îl resimt ,se diminuă ,și tot odată îi fac să reflecteze asupra faptelor lor.Recunosc că pentru ei viața și gândurile lor suferă grade de comparație: înainte de a consuma și după ce au început să consume ,pentru că acum totul este diferit, trebuie mereu să fie atenți la tot ce se întâmplă în jurul lor.Plăcerea de a transmite mesaje, conduita ca și când ar participa la un joc relevă faptul că funcția limbajului de evaziune (cel puțin simbolică) din mediul frustrant, este mai accentuată acum când sunt în penitenciar.
=== df0b89a4fc29fb453abef5d3bca480001472959b_653626_2 ===
FACULTATEA
INFLUENȚA MEDIULUI PENITENCIAR ASUPRA DEȚINUȚILOR
DEPENDENȚI DE DROGURI
PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT
2018
FACULTATEA
INFLUENȚA MEDIULUI PENITENCIAR ASUPRA DEȚINUȚILOR
DEPENDENȚI DE DROGURI
PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT
2018
CUPRINS
INTRODUCERE
CAP. 1.PRINCIPALELE EFECTE ALE SISTEMULUI PENITENCIAR
ASUPRA DEȚINUȚILOR
1.1.Faza executării pedepsei …………………………………………………………………………………………1
1.2.Efectele negative ale închisoriiasupra deținutului………………………………………………………..2
1.3.Sănătatea morală a ……………………………………………………………………………………………….. 8
1.4.Abordarea psihologică a violenței deținuților …………………………………………………………..11
1.5.Deținuții recalcitranți versus violenți ………………………………………………………………………14
1.6.Incapacitate de adaptare la viața în detenție…………………………………………………………….. 20
CAP. 2.PARTICULARITĂȚILE CONSUMULUI DE DROGURI
–GENERALITĂȚI NEGATIVE AL DROGURILOR ………………………………………………….21
2.1.Consumul de droguri de la plăcere la dependență …………………………………………………..22
2.2. Profilul consumatorului de droguri……………………………………………………………………. 29
2.3.Efectele drogurilor asupra vieții sociale……………………………………………………………… 32
2.4.Drogurile și comportamentul în familie ………………………………………………………………..39
CAP. 3.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1.Obiective generale …………………………………………………………………………………………..41
3.1.1.Obiectivele cercetarii……………………………………………………………………………………. 41
3.2.Ipoteza lucrării………………………………………………………………………………………………. 42
3.3.Metodele de cercetare…………………………………………………………………………………….. 42
3.4.Desfășurarea cercetării …………………………………………………………………………………….44
CAP. 4.REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………………………………………………………..47
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………56
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………..57
ANEXE-INTERVIURI………………………………………………………………………………………….. 58
INTRODUCERE
Plasată ,de cele mai multe ori ,în aria inadaptării sociale ,a tulburărilor de comportament și personalitate ,detenția ,implică o serie de probleme complexe ,care nu pot fi evidențiate și soluționate doar din perspectiva unei singure discipline.De aceea ,cercetarea științifică în acest domeniu are un pronunțat caracter inter- și multidisciplinar ,presupunând abordarea din diferite unghiuri de vedere – psihologic ,psihiatric ,sociologic ,pedagogic ,juridic , criminologic ,etc- a motivațiilor și cauzelor comportamentului delicvent,pentru a fi în măsură să ofere un răspuns semnificativ și adecvat la întrebarea:de ce încalcă deținuții normele penale ?
Pentru a răspunde ,în mod corect ,la o asemenea întrebare sunt necesare studii detaliate asupra trăsăturilor individuale și a variabilelor sociale care caracterizează situația de viață a deținuților ,ca și asupra mecanismelor etiologice de producere a delicvenței ,iar ,în acest sens, cercetarea științifică trebuie să fie în măsură să conjuge puncte de vedere aparținând unor discipline diferite.Dacă obiectivele teoretice ale acestui tip de cercetare complexă vizează ,cu prioritate ,cauzele ,semnificațiile individuale și sociale ale comportamentului delicvent și infracțional ,obiectivele ei cu caracter practic și se referă,cu precădere, la necesitatea identificării unor modalități operaționale de prevenire și combatere a fenomenului de încălcare a normelor penale,ceea ce implică cooperarea factorilor de rol educațional cu aceia care se ocupă de evaluarea științifică a comportamentului,structurilor sociale,mediului cultural,funcționalității normei juridice.
Prin urmare drogurile constituie, în prezent, o problemă cu implicații care depășesc aspectele medicale, interesând în special viața socială a colectivităților. Se estimează, în țările occidentale, că aproximativ 40 % din populație consumă droguri ( în SUA, sunt 95 milioane de persoane consumatoare).
Trebuie menționat faptul că semnificația negativă a consumului de droguri a fost demonstrată prin nenumărate cercetări statistice, având implicații negative pentru sănătatea populației ceea ce înseamnă că milioane de oameni mor anual prematur în lume datorită consumului de droguri. Statisticile oficiale relevă gravitatea acestui flagel legat de consumul de droguri
Frecvența consumului de substanțe psihoactive este în creștere; la adolescenți și la tineri (sub 30 de ani) este în medie de 15%, reprezentând cca. 2% din populația generală (Bălăceanu, 2014).
Printre alte riscuri ale consumului de droguri se numără și cele de îmbolnăvire cu afecțiuni grave (infecții virale, hepatită, HIV). Pe plan economic resurse materiale importante sunt irosite pentru combaterea acestui flagel.
Lucrarea INFLUENȚA MEDIULUI PENITENCIAR ASUPRA DEȚINUȚILOR DEPENDENȚI DE DROGURI tratează o temă de actualitate deoarece este considerat flagelul secolui XXI.
În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care sunt implicate drogurile în rândul deținuților.
Motivatia alegerii temei
Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină impactul negativ pe care îl are dependența de droguri și importanța studiilor care descriu amploarea pe care acestea au luat-o în ultimii ani în rândul persoanelor aflate în detenție.
Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării metodelor de intervenție, în ceea ce privește asistența socială a deținuților consumatori de droguri fiind structurată în 3 capitole .
Menționez că parte finală este complexă și încheie lucrarea, nu însă înainte de a fi trecute în revistă principalele concluzii succeptibile
Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în sesiunea din anul 2018.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influența Mediului Penitenciar Asupra Deținuților Dependenți de Droguri (ID: 116674)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.