Influenta Mediului de Gradinita Asupra Personalitatii Copiilor Prescolari
CAPITOL 5
METODOLOGIA CERCETĂRII
5.1. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul principal al cercetării pedagogice este aportul de noi idei adus, care să sporească patrimoniul teoriei psihopedagogice și să optimizeze practica educațională.; cercetarea pedagogică reprezintă un demers cognitiv întreprins în vederea surprinderii relațiilor funcționale și cauzele dintre variabilele fenomenului educațional; obiectul unei investigări pedagogice este întotdeauna un „ fapt pedagogic” care, în viziunea lui Emil Planchard, reprezintă „tot ceea ce contribuie la modificările intenționate, voite în educație și instrucție”.
În cazul cercetării de față problema centrală este în ce măsură activitățile de cunoașterea mediului din grădinița de copii contribuie la structurarea personalității copiilor preșcolari, în condițiile în care această categorie de activități vizează în general procesele cognitive.
Deși astăzi se scrie mai puțin despre componentele personalității și mai mult despre personalitate ca realitate psihofizică complexă, integrală, unitară, cu alte cuvinte despre ceea ce s-a numit „omul total” nu trebuie să pierdem din vedere că tăria și valoarea personalității totale este dată de tăria și valoarea fiecăreia dintre componentele sale. Una dintre acestea cu rol esențial, fundamental în asigurarea conduitelor sociale ale omului, este caracterul. „Dat fiind locul și rolul central al caracterului în structura integrală a personalității, regândirea și reinterpretarea lui se impune cu necesitate” (Zlate, 2004, p. 35).
Prin intermediul caracterului se filtrează cerințele externe și se elaborează reacțiile de răspuns; caracterul ar proprietatea de sistem valoric și autoreglabil, de ansamblu organizat și structurat de trăsături, dar nu orice fel de trăsături, ci, cum arăta
Paul Popescu-Neveanu, de invarianții ce intră în constituția psihologică și care permit anticiparea reacțiilor viitoare ale individului; de fapt este vorba de o sinteză, de oînchegare armonioasă de însușiri, de o structură bine definită după cum afirmă Zisulescu (Zlate, 2004, p. 36).
Sistemul caracterial, deși are la bază o serie de premise naturale, este prin excelentă o formațiune psihică dobândită, în decursul vieții, în contactul individului cu multitudinea și varietatea situațiilor și împrejurărilor de viață; de aceea el îl definește pe om ca membru al societății; „ în caracter se manifestă esența socială a omului și se obiectivează valoarea lui morală” (Ursula Șchiopu) (Zlate, 2004, p. 34).
În centrul caracterului stă atitudinea, acea modalitate de raportare a omului la o clasă de obiecte sau fenomene prin care subiectul se orientează selectiv și se autoreglează preferențial.
În zilele noastre se pun probleme privind mediul înconjurător natural, apărarea lui și asigurarea acestuia potrivit pentru existența omului ca ființă. Umanismul contemporan cuprinde și o serie de atitudini ecologice ce trebuie dezvoltate în strânsă legătură cu preocupările pentru sănătatea tuturor oamenilor ce postulează această planetă. Integrându-le pe toate celelalte despre care am vorbit intr-un capitol anterior, această categorie de atitudini privește societatea, răspunsurile cetățenești și politice pe care fiecare le are față de destinele colectivității din care face parte în condițiile democrației și deplinei libertăți. În plan social-istoric, valoarea diriguitoare este patriotismul.
În baza considerentelor de mai sus am stabilit ca obiectiv major al cercetării defață, surprinderea dinamicii atitudinale a copilului de grupa mijlocie vizavi de diferite aspecte ale mediului înconjurător.
Obiectivele propriu-zise ale cercetării:
să descopere principalele componente ale mediului înconjurător prin implicarea sistematică a preșcolarilor în acțiuni de cunoașterea mediului;
să identifice surse de poluare și posibilități de eliminare a lor;
să înțeleagă noțiunile de refolosire și reciclare, învățând să economisească;
să prelucreze materiale din natură pentru realizarea unor produse;
să observe frumosul din natură și să simtă nevoia de a-l crea;
să-și manifeste grija față de mediu și să fie capabil să ia atitudini;
să exprime gânduri și sentimente față de mediu;
să aplice în contexte reale de viață, regulile și normele însușite, privind protecția mediului.
5.2. Formularea ipotezelor cercetării
SĂ PRESUPUNEM CĂ:
Dacă li se va prezenta copiilor un anumit aspect al mediului înconjurător, atunci atitudinea lor față de acel aspect al mediului înconjurător se va schimba.
„Între materialul perceput (faptele), susținea J. Dewey, și cel conceptual (ipotezele) se stabilesc relații funcționale, astfel încât cel dintâi localizează și descrie probleme, pe când cel din urmă reprezintă o metodă posibilă de soluție”(G. F. Kneller, 1973, p. 59).
Sugerată de activitatea educativă, practică, ipoteza, odată confirmată, devine teorie și, pe un alt plan, practică educativă nemijlocită; cercetarea are un „sfârșit deschis”, noile informații și date la care s-a ajuns, aplicate în practică, sugerează noi ipoteze,pe baza cărora se inițiază noi cercetări; după ce ipoteza a fost stabilită, urmează testarea sau verificarea ei prin organizarea activității educative practice în concordanță cu cele implicate în ipoteză; ipoteza în cercetarea pedagogică trebuie să asigure un echilibru între finalitatea acțiunii educaționale, desfășurarea ei și randamentul obținut (Nicola, 2003, p. 73-74).
5.3. Prezentarea lotului de subiecți
În cercetarea propriu-zisă am cuprins un lot format din 25 de copii de vârstă preșcolară, de Nivel I (4-5 ani), grupa mijlocie – „Grupa Zumzi” de la Grădinița „Winnie Academy” din Oradea, jud. Bihor. Grupa este formată din 12 fete și 13 băieți cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani, după cum reiese și din tabelul de mai jos:
Tabel 1 – Lotul de subiecți
M- masculin; F – feminin
Datele demografice, în funcție de vârstă și gen sunt evidențiate și în diagramele 1 și 2:
Diagrama 1– gen subiecți
Diagrama 2 – vârstă subiecți
Deoarece nu în toate cazurile se pot constitui două eșantioane, cercetarea se poate desfășura și asupra unui singur eșantion. Pentru a pune în evidență rolul factorului experimental, se procedează la o testare a situației înainte și după introducera acestui factor și după încheierea cercetării, diferențele constatate fiind atribuite sau puse pe seama acestui factor. Este vorba de tehnica cercetării unui singur eșantion “înainte și după” (before-and-after-method) (NICOLA, 2003, p. 77).
5.4. Prezentarea metodelor și tehnicilor de cercetare utilizate
DURATA CERCETĂRII: 5 SĂPTĂMÂNI
A. INSTRUMENTUL DE CERCETARE:
Chestionar cu întrebări închise cu răspunsuri dihotomice, având 12 itemi. Aplicarea aceluiași chestionar s-a facut înainte de a prezenta copiilor un aspect al mediului înconjurator și după prezentarea aspectului respectiv al mediului înconjurator, în vederea surprinderii dinamicii atitudinale a preșcolarilor, vizavi de aspectul de mediu prezentat.
Chestionarul este una din tehnicile cele mai frecvent utilizate în științele socioumane, constituind astăzi „una din metodele de bază în investigarea fenomenelor sociale„ după cum afirmă Lazarsfeld; P. Pichot afirmă: „chestionarele sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecților și se referă la opiniile, preferințele, sentimentele, interesele și comportamentele lor în circumstanțe precise”; „Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespunzător un instrument de investigare construit dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual imagini grafice, ordonate logic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris” (S. Chelcea) (Chelcea, Mărginean, Cauc, 1998, p. 178-190).
În cadrul chestionarului întrebările, desenele au funcție de indicatori. Așa cum remarca Bernard S. Phillips, pentru ordonarea logică a întrebărilor se ia drept criteriu timpul: subiectul este pus în situația de a răspunde mai întâi despre trecut, apoi despre prezent și, în fine, despre viitor. Un alt criteriu de ordonare este acela dat de gradul de abstractizare: mai întâi se va răspunde la întrebările concrete și abia apoi la cele abstracte. În funcție de temă, de universul anchetei, va prevala ordinea logică sau psihologică (Chelcea, Mărginean, Cauc, 1998, p. 180-182).
Chestionarele pot fi clasificate după: conținutul, cantitatea, forma și modul de aplicare.
După conținut, chestionarele pot fi:
a) chestionarele de date factuale: de tip administrativ, referitoare la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct și verificate și de alte persoane;
b) chestionarele de opinie: cu ajutorul lor se studiază atitudinile, motivația și interesele, dispozițiile și înclinațiile, tot ceea ce reprezintă psihologia persoanei;
După cantitatea informației, distingem:
a) chestionare speciale cu o singură temă;
b) chestionare „omnibus”vizează mai mult teme și interacțiunea și lor;
După forma întrebărilor, putem vorbi despre:
a) chestionare cu întrebări închise: nu permit decât alegerea răspunsurilor dinainte fixate în chestionare; gradul de libertate al subiectului este redus; George Gallup se pronunță în favoarea răspunsurilor dihotomice, „da”- „nu”, în timp ce alți cercetători optează pentru scalele cu mai multe posibilități;
– avantaje: facilitează analiza statistică a răspunsurilor; sprijină memoria celui anchetat; permit aplicarea unor chestionare cu mulți itemi; servesc ca filtru pentru întrebările următoare; sporesc anonimatul și securitatea celui anchetat; înlesnesc „angajarea” în răspunsul la chestionar a persoanelor anchetate;
– dezavantaje: sugestibilitatea pe care o implică prezentarea precodificată a răspunsurilor (cercetările experimentale au evidențiat tendința populației de a răspunde pozitiv la întrebările din chestionar)
b) chestionarele cu întrebări deschise (libere, postcodificate): lasă persoanelor anchetate libertatea unei exprimări individualizate a răspunsurilor.
După modul de aplicare, chestionarele pot fi:
a) chestionarele autoadministrate: chestionarele poștale, chestionarele publicate în ziare și reviste sau ca anexe la diferite mărfuri vândute;
– acestea presupun înregistrarea răspunsurilor de către înseși persoanele incluse în eșantionul investigat; autoadministrarea elimină unul din factorii care influențează răspunsul: personalitatea celui care aplică formularul;
– limite: numărul mare de nonrăspunsuri; imposibilitatea de a alcătui eșantioane reprezentative; nu se poate ști cine a completat chestionarul;
b) chestionarele administrate de operatorii de anchetă: deși sporește costul investigației, acest tip de chestionare, asigură reprezentativitatea eșantionului, poate lămuri înțelesul întrebărilor, permite să răspundă la întrebări cu nivel de școlarizare scăzut, permite înregistrarea unor date de observație privind condițiile ambientale în care s-a răspuns la întrebări, reacțiile spontane ale subiectului; Carl R. Rogers recomandă celui care face interviul (pentru că administrarea chestionarului de către operatorul de anchetă este o formă a interviului: ”interviu pe bază de chestionar”) să arate totdeauna simpatie față de cel care răspunde ca persoană, dar nu și față de opiniile lui (Chelcea, Mărginean, Cauc, 1998, p. 182-230).
STRUCTURA CHESTIONARULUI:
a) întrebări introductive, de contact sau „de spart gheața”: acestea au rolul de a „încălzi” atmosfera, de a da subiectului sentimentul de încredere în anchetator și în el însuși;
b) întrebări de trecere: au drept scop de a manevra în structura chestionarului apariția unei noi grupe de întrebări referitoare la o altă problemă;
c) întrebări filtru: au o funcție contrară întrebărilor de trecere: ele opresc trecerea unor categorii de subiecți la întrebările succesive, reprezentând în același timp un control al calității răspunsurilor;
d) întrebări bifurcate: separă sensurile „pro” și „contra”, din răspunsurile subiecților, dar, spre deosebire de întrebările filtru nu opresc subiectul de a urma succesiunea întrebărilor și nici nu califică răspunsurile date;
e) întrebări „de ce”: au funcția de a provoca explicații în raport cu diferitele opinii exprimate;
f) întrebările de control: nu aduc informații noi, ci verifică fidelitatea, consistența opiniei exprimate;
g) întrebările de clasificare ( de identificare): servesc la analiza răspunsurilor din chestionar (Chelcea, Mărginean, Cauc, 1998, p. 182-230).
TEHNICI DE STRUCTURARE A CHESTIONARELOR:
1.TEHNICA PÂLNIEI: presupune trecerea de la general la particular;
2.TEHNICA PÂLNIEI RĂSTURNATE: trecerea de la particular la general;
3. EFECTUL „HALLO”: definește categoria răspunsurilor fie prin iradierea sentimentelor, fie prin organizarea logică a lor.
4. EFECTUL DE POZIȚIE: în cazul chestionarelor „omnibus”, succesiunea temelor poate influența răspunsul;
5. LUNGIMEA CHESTIONARULUI: este dată de numărul de întrebări, de timpul necesar completării răspunsurilor la aceste întrebări și de cât de interesant este pentru o persoană (Chelcea, Mărginean, Cauc, 1998, p. 182-230).
FORMULAREA ÎNTREBĂRILOR
Tehnica chestionarului nu începe cu formularea întrebărilor.
Tema anchetei (obiectul investigației), clar definită teoretic, trebuie mai întâi tradusă într-o definiție operațională, urmând apoi stabilirea setului de indicatori; acești indicatori sunt formulați ca întrebări în chestionar; nu toate întrebările reprezintă indicatori: întrebările introductive și cele de trecere nu pot avea această semnificație.
Fiecare întrebare indicator trebuie să vizeze o singură problemă. Vor fi evitate întrebările duble, cu atât mai mult interogațiile ce reunesc sub un singur semn de întrebare mai multe aspecte, procese sau fenomene ale vieții sociale. Formularea întrebărilor trebuie să fie clară, simplă, fără înflorituri stilistice, gramatical corectă, respectând topica frazei sau a propoziției; întrebările din chestionar vor fi cât mai scurte posibile. Întrebuințarea negațiilor în formularea întrebărilor îngreunează codificarea răspunsurilor. Sugestibilitatea unei întrebări poate fi evidentă: „Nu-i așa că dvs.….?” sau foarte ascunsă „Cravata actorului X era cu dungi sau în carouri?”. Teama de schimbare poate fi estompată sau exacerbată prin formularea întrebărilor.
Nicole Berthier Și Francois Berthier vorbesc și despre „tehnica persoanei a treia”, constând în interogarea în legătură cu alții, nu cu propria persoană, apelându-se, astfel, întrebări indirecte. Este greșit a întreba în general: mai bine a se întreba” Ce ați spus ultima dată când a întârziat un elev”, decât „Ce spuneți dv. de obicei, când întârzie un elev?”.Pe cât posibil vor fi întrebuințate întrebările intuitive , renunțându-se la formulările abstracte, folosindu-se cuvinte uzuale. Introducerea unor scurte dialoguri în cadrul întrebărilor din chestionar dramatizează investigația, captând interesul celui anchetat. Tot indirect, utilizându-se tehnica proiectării, pot fi constituite mici povestiri capabile să dezvăluie atitudinile celor anchetați. Desenul are un rol auxiliar pentru explicarea unor termeni sau poate fi inclus în chestionar pentru a da întrebărilor un caracter mai intuitiv (Chelcea, Mărginean, Cauc, 1998, p. 241-266).
SISTEMUL DE VARIANTE DE RĂSPUNS al oricărei întrebări închise trebuie implică anumite condiții: el trebuie să fie complet, în sensul că orice răspuns posibil trebuie să-și găsească locul în gama variantelor prevăzut; el trebuie să fie discriminatoriu, înțelegând prin aceasta că două situații semnificativ diferite trebuie surprinse în variante de răspuns diferite; el trebuie să fie univoc, adică unui răspuns sa-i corespundă o singură variantă dintre cele oferite (Rotariu, Iluț,1197, p.80).
B. FACTORUL EXPERIMENTAL – prezentarea aspectului de mediu – s-a realizat cu ajutorul METODEI PROIECTELOR, ce cuprinde o gamă largă de alte strategii didactice, descrise în paginile următoare ale acestui capitol .
METODA PROIECTELOR
Metoda Proiectelor este o strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de tema propusă. Această metodă a fost inițiată de JOHN DEWEY, care a elaborat o programă fundamentată pe necesitățile și posibilitățile copilului. Un proiect este o extindere, o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat, asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe mai mult.
FAZELE PROIECTULUI:
FAZA I
1. Alegerea subiectului. Sursele alegerii subiectului pot fi: copiii, atunci când aceștia sunt deja familiarizați cu rutina derulării unui proiect tematic; educatoarea , de regulă în perioada inițială a aplicării metodei proiectelor sau educatoarea împreună cu copiii; ar fi bine de avut în vedere că proiectul trebuie să se bazeze pe experiența anterioară a copilului, iar subiectul său nu trebuie să fie unul abstract, care ar necesita multă informație și mult timp, în raport cu particularitățile psihologice ale vârstei preșcolare.
2. Stabilirea direcțiilor de dezvoltare. După alegerea subiectului pentru un proiect, educatoarea va alcătui o hartă cu aspectele principale ale conținuturilor ce vor fi abordate în cadrul proiectului. Acestea se pot clasifica pe teme, subteme , puncte; putem solicita copiilor căutarea unor imagini folositoare la marcarea principalelor teme sau subteme ale subiectului luat în discuție, în cadrul proiectului.
Harta Proiectului ghidează derularea proiectului, ea rămâne deschisă adăugirilor și modificărilor pe tot parcursul derulării proiectului; ea va fi „citită” de către copii pe parcurs, pentru a o înțelege, pentru a marca pe ea punctele realizate, și de aceea este bine să rămână cât mai clară, fără adăugiri inutile, fără aglomerări de imagini sau cuvinte (noțiuni); concomitent cu întocmirea hărții, educatoarea le poate sugera copiilor să alcătuiască împreună un inventar al lucrurilor pe care le știu și doresc să le afle despre subiectul ales, un inventar de probleme, așadar. Harta și inventarul de probleme vor fi însoțite și de un poster pentru părinți, în care aceștia sunt informați cu privire la intenția copiilor și a educatoarei de a studia împreună un anumit subiect.
3. Crearea centrului tematic și procurarea materialelor pentru proiect
Educatoarea și copiii vor contribui la procurarea materialelor necesare, pe măsură ce se derulează proiectul. O dată tema aleasă se vor lansa propuneri către: a) familiile copiilor: aceștia pot aduce sub formă de împrumut atlase, albume, enciclopedii, imagini din reviste, cărți cu povești, pliante etc.; deșeuri textile, cutii cu chibrituri, capace de borcane, deșeuri de plastic, diverse alte ambalaje, cartoane; b) copiii: colecții de pietricele, castane, ghinde, conuri, frunze, flori etc.; c) comunitatea
CENTRUL TEMATIC este locul unde expunem materiale legate de tema proiectului, în așa fel încât copiii să le poată privi și mânui, să se poată juca cu ele, să vorbească, să „citească” și să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi;
Materialele de care avem nevoie în cadrul proiectului vor fi trecute pe afișul de anunțare a temei proiectului, după stabilirea direcțiilor de dezvoltare, deci după elaborarea hărții proiectului și a inventarului de probleme; pentru diferiți colaboratori din comunitate sau parteneri educaționali se pot întocmi mici scrisori de intenție , pentru a se face cunoscute dorințele; din dotarea grădiniței se pot folosi mulaje, planșe, cărți de colorat, jetoane, jucării etc.; unele materiale pot fi confecționate de copii împreună cu educatoarea în etape premergătoare derulării proiectului
d) Discuții cu persoanele implicate. O astfel de modalitate ajută grădinița, ca instituție să-și facă cunoscute activitatea și rezultatele și să prezinte garanția că informațiile transmise copiilor sunt corecte din punct de vedere științific și în acord cu cultura și tradițiile momentului și locului. Trebuie respectate câteva reguli pentru discuțiile cu persoanele implicate: anunțarea intenției de a discuta (telefonic, în scris); informarea acestora cu privire la obiectivele proiectului, verbal sau printr-un pliant; motivarea acestora pentru acțiunea pe care urmează să o întreprindă și stabilirea de comun acord, a drepturilor și obligațiilor fiecărei părți implicate.
FAZA A-II-A
1. ACTIVITATEA DE DOCUMENTARE ȘI INVESTIGARE.
Implicarea tot mai mare a copiilor în munca și jocul lor conduce la încredere crescândă în forțele proprii, dar și la ideea că adultul, educatoarea are încredere în ei. Acest lucru face pe copii să se simtă competenți și responsabili, dându-și silința să arate tot ce pot.
Un spațiu educațional stimulativ va favoriza experimentul, documentarea și implicit, educarea încrederii în sine ; împărțirea sălii de grupă în arii de stimulare, centre de interes, zone sau colțuri favorizează lucrul pe grupuri mici, asumarea de roluri și experimentul. În această etapă are loc investigarea directă nemijlocită a subiectului unui proiect; acum copiii fac observări și înregistrează rezultate, măsoară, compară, explorează, fac predicții, discută, sintetizează sub diferite forme rezultatele acestor demersuri ale lor.
Învățarea se face prin joc, se bazează pe interrelaționare și se realizează într-o manieră integrată, iar educatoarea are rolul decisiv în influențarea și sprijinirea copilului în procesul de asumare de roluri și responsabilități în această etapă; educatoarea îi va sprijini pe copii să: manifeste interes și curiozitate pentru lucruri, să înțeleagă informația primită, să lucreze independent, fiind capabili să experimenteze, pe măsura posibilităților proprii, ce-i interesează în mod deosebit din tema dată, să analizeze datele primite, și, pe baza lor, să formuleze predicții; să exprime independent opinii, stări sufletești și să le motiveze.
2. ACTIVITĂȚILE DIN CADRUL PROIECTULUI, CA ACTIVITĂȚI INTEGRATE
În cadrul proiectului activitățile se vor planifica ținând cont de planul de învățământ. Educatoarea va avea grijă să respecte atât orarul stabilit, cât și numărul de activități propus de planul de învățământ pentru grupa la care-și desfășoară activitatea. De asemenea, educatoarea va putea desfășura activități integrate, alături de cele pe discipline în care accentul va cădea pe activitățile de grup, nu pe cele cu întreaga clasă și în care o idee transcede granițele diferitelor discipline și organizează cunoașterea în funcție de noua perspectivă, respectiv tema de interes; în cadrul activităților integrate abordarea realității se face printr-un demers global, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe. Activitățile integrate lasă mai multă libertate de exprimare atât copilului, cât și educatoarei.
FAZA a III – a
1. ADĂUGAREA DE DETALII ȘI ATRIBUIREA UNOR FUNCȚIONALITĂȚI
O observare atentă și permanentă a manifestărilor copilului și o cunoaștere reală a particularităților psihofizice și individuale ale acestuia vor fi instrumentele de lucru ale educatoarei, atât în timpul derulării proiectului, cât și în ultima fază, aceea a adăugării de detalii și a atribuirii unor funcționalități rezultatelor proiectului. Scopul central al acestei faze este de a crea copiilor o motivație mai puternică și de a-i implica afectiv; acum se poate observa dorința copiilor de a complica oarecum proiectul inițial, adăugându-i și mai multe detalii, dar mai ales de a-i da un rol, o semnificație în cadrul programului lor de grădiniță: o dramatizare poate constitui un număr artistic prezentat colegilor sau părinților cu diverse ocazii; jucăriile confecționate pot fi oferite de ziua de naștere a unui coleg din grupă etc.; diverse tablouri, lănțișoare, icoane din cocă, măști, pot fi cele mai frumoase lucruri cu care pot să-și orneze pereții, sala de grupă, prin intermediul cărora se pot prezenta colegilor de la o altă grădiniță, foștilor colegi care acum sunt școlari etc. .
2. EVALUAREA.
În evaluarea activității copiilor se va urmări: modul în care au fost folosite și valorificate de către copii, în cadrul proiectului, conexiunile și perspectivele interdisciplinare, competențele și abilitățile de ordin teoretic și practic; care sunt competențele dobândite de copii și capacitatea acestora de a realiza transferul în alte domenii, în alte contexte; gradul de originalitate în căutarea unor soluții pentru rezolvarea optimă a unor probleme; capacitatea copiilor de a descoperi și fructifica valențe ale proiectului, în vederea inițierii și dezvoltării altuia nou.
Evaluarea proiectului poate consta în: prezentarea unui film video cu momente din desfășurarea proiectului; confecționarea unei „cărți” în care copiii șe-au adunat lucrările proprii, impresii și părerile dictate educatoarei, în urma desfășurării activităților; printr-un spectacol literar-muzical prezentat părinților sau colegilor de la alte grupe; expoziții cu lucrări executate pe parcurs; raporturi grafice elaborate cu ajutorul educatoarei; înregistrări sonore ale impresiilor și lucrurilor frumoase pe care le-au aflat.
VALOAREA PEDAGOGICĂ A PROIECTULUI
Noua abordare educațională se distinge ca o metodă globală cu caracter de interdisciplinaritate, susceptibilă să stimuleze și să dezvolte pe multiple planuri personalitatea în curs de formare a copilului; educatoarea își lărgește sfera preocupărilor, aprofundează cunoștințe și aplică metode noi; părinții se deprind să stimuleze și să sprijine interesul copiilor pentru cunoaștere și, totodată, să fie alături de școală în demersul educațional pe care aceasta îl face; procesul de învățământ câștigă în rigoare științifică și devine mai flexibil prin activitățile de tip integrat desfășurate cu copiii.
Valoarea pedagogică a acestei abordări educaționale se poate prezenta în câteva cuvinte astfel: curriculum nu este în opoziție cu interesele, nevoile și cultura copilului; învățarea este activă și se extinde până la limita pe care copilul o stabilește; oferă copiilor oportunitatea de a se exprima pe ei înșiși; este un instrument de apreciere prognostică, întrucât indică în ce măsură copiii prezintă sau nu în mod real anumite aptitudini; are valoare diagnostică, fiind un bun prilej de testare și de verificare a capacităților creatoare ale copiilor.
PROIECT TEMATIC „PĂDUREA”
NIVEL: I (3-5 ANI)
GRUPA: MIJLOCIE – „GRUPA ALBINUȚELOR”
TEMA ANUALĂ: CUM ESTE, A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT? TEMA PROIECTULUI: „PĂDUREA”
DURATA PROIECTULUI: 4 SĂPTĂMÂNI
SUBTEMELE PROIECTULUI:
– SĂPTĂMÂNA I: „VIAȚA ÎN PĂDURE”
– SĂPTĂMÂNA A – II –A: „ȘOAPTELE PĂDURII”
– SĂPTĂMÂNA A – III –A: ”SĂ OCROTIM PĂDUREA”
– SĂPTĂMÂNA A – IV –A: „EVALUAREA PROIECTULUI”
OBIECTIVELE CADRU:
cunoașterea elementelor componente ale pădurii și mediului înconjurător, în general;
cunoașterea importanței pădurii pentru menținerea echilibrului ecologic și a stratului de ozon din atmosferă; a
profundarea cunoștințelor legate de viețuitoarele care trăiesc în pădure, precum și a rolului și importanței fiecăreia dintre ele în menținerea echilibrului trofic;
stârnirea interesului comunității pentru ocrotirea pădurii și prevenirea dezastrelor ecologice;
manifestarea disponibilității de a participa la acțiuni de protecție a mediului înconjurător.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE:
să participe la activitățile de grup, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor;
să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale, a relațiilor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
DOMENIUL ȘTIINȚE:
să cunoască unele componente ale mediului înconjurător – aer, apă, faună, vegetație, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii precum și interdependența dintre ele;
să-și însușească norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societății și a mediului în general;
să numere conștient și logic în concentrul 1-5,
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE:
să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;
să trăiască în relațiile cu cei din jur, stări afective și pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului;
să manifeste interes pentru ocrotirea pădurii și pentru prevenirea dezastrelor ecologice;
să valorifice materialele din natură, precum și pe cele reciclabile prin obținerea unor produse practic utilitare;
DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV:
să recunoască elemente ale limbajului plastic,
să diferențieze forme și culori din mediul înconjurător;
să compună în mod original și personal spațiul plastic;
să intoneze cântece pentru copii;
DOMENIUL PSIHOMOTRIC:
să fie apt să utilizeze deprinderi motrice însușite în diferite contexte;
să perceapă componentele spațio-temporale.
DESCRIEREA PROIECTULUI
Pretextul, pentru a familiariza copiii cu tema „Pădurea” a fost vizionarea unui documentar pe programul „Animal Planet”. După emisiune am purtat cu copiii o scurtă conversație referitoare la subiectul acesteia – „Viața leilor”, în urma căreia aceștia sau dovedit a fi interesați despre aspecte legate de pădure. Împreună am stabilit că vom desfășura un proiect care sa va numi „Pădurea”.Odată stabilită tema proiectului, am aplicat chestionarul cu privire la cunoștințele și atitudinile copiilor față de aspectul de mediu – pădurea, pe parcursul a două zile, în mod individual, prin tehnica orală, răspunsurile fiind bifate de mine într-o foaie/grilă de răspunsuri, pentru fiecare subiect în parte. Pe baza rezultatelor obținute și a întrebărilor puse de copii cu privire la alte aspecte legate de pădure și necuprinse în chestionar am stabilit inventarul de probleme. Acesta a constituit punctul de pornire în stabilirea direcțiilor de dezvoltare a proiectului tematic și în stabilirea persoanelor ce vor trebui cooptate pentru o bună desfășurare a proiectului (profesor de biologie, părinți).
Pe baza direcțiilor de dezvoltare și cu ajutorul câtorva materiale existente în grădiniță am întocmit Harta Proiectului. Copiii au lipit imagini sugestive pentru fiecare direcție de dezvoltare: „Viața în pădure”, „Șoaptele pădurii”, „Să ocrotim pădurea” . Atât Harta Proiectului, cât și inventarul de probleme au fost expuse într-un loc vizibil și accesibil copiilor, rămânând deschise unor eventuale completări.
Prin intermediul unor scrisori de intenție am solicitat ajutorul părinților și al profesorului de biologie de la școala din apropiere, pentru procurarea materialelor. Cu o parte din materialele primite am realizat Centrul Tematic.
Strategiile didactice au fost armonizate cu obiectivele și conținuturile pe care le-am propus pentru derularea proiectului „Pădurea”.
În săptămâna dedicată evaluării proiectului am desfășurat o activitate integrată, aceasta, însăși, fiind o modalitate de evaluare. La finalul proiectului am aplicat din nou același chestionar , urmând ca într-o altă etapă a cercetării să analizez rezultatele obținute la același chestionar aplicat în două momente diferite ale cercetării.
Tabel 2 – Inventarul de probleme
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) RESURSE MATERIALE: atlase, cărți, pliante, imagini, jetoane sugestive pentru temele abordate, fișe, auxiliare didactice – povești și poezii ilustrate, albume, mulaje, puzzle, truse, cuburi cu imagini, bețișoare, halate, mănuși, materiale refolosibile, ambalaje, truse de construcții, unelte, acuarele, pensule, coli albe și colorate, creioane colorate, hârtie glasată, lipici, plastilină, planșete, carioci, materiale naturale, refolosibile și reciclabile etc. .
b) METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE: explozia stelară, brainstormingul, observarea dirijată, explicația, demonstrația, învățarea prin descoperire, problematizarea, modelarea, experimentul, jocul de rol, conversația, expunerea, exercițiul, povestirea.
CENTRUL TEMATIC: în spațiul dedicat centrului tematic, amplasat în raza vizuală a copiilor și accesibil părinților am expus materiale aduse de copii:imagini cu păduri din diferite zone ale țării/ lumii, figurine cu animale, plante medicinale, ciupercuțe, fructe de pădure, copaci în miniatură.
Tabel 3 – Centre de interes
HARTA PROIECTULUI
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
Tabel 4 – SĂPTĂMÂNA I – „VIAȚA ÎN PĂDURE”
VALENȚE FOMATIVE ALE ACTIVITĂȚILOR DE CUNOAȘTERA MEDIULUI ÎN CADRUL PROIECTULUI TEMATIC ”PĂDUREA” STRATEGII DIDACTICE ȘI CONȚINTUTRI
SĂPTĂMÎNA I: „VIAȚA ÎN PĂDURE”
MIJLOACE DE REALIZARE:
1. Activități obligatorii: „Pădurea” – observare (în natură); „Viața în natură” – lectură după imagini; „Pădurea de conifere și foioase” – prezentare power point;
2.Activități liber alese la centrul „Știință”: „Citim din enciclopedie imagini din viața pădurilor”; „Rolul pădurarului” – vizionare CD; „De ce unii copaci rămân verzi toată iarna” – lectura educatoarei;
3. Activități extrașcolare: drumeție în parcul din apropierea grădiniței; drumeție la pădurea din parcul „Bucov”; vizită la Grădina Zoologică.
Prin intermediul „citirii” imaginilor copiii au înțeles că pădurile sunt însemnate bogății ale țării, planetei, împodobind munții și dealurile pe suprafețe întinse; în țara noastră sunt păduri de conifere și păduri de foioase, acestea având rolul de apăra pământul de eroziuni provocate de vânt și apă, de a atrage precipitațiile, de a fixa și susține solul, de a purifica aerul; de asemenea, pădurile oferă fructe de pădure, plante medicinale, adăpostesc animale; bradul este o plantă lemnoasă, bogată în rășină, datorită căreia rezistă la frig și la atacul dăunătoarelor; frumusețea bradului este în mediul său natural; pentru a păstra obiceiul împodobirii bradului putem folosi și brazi artificiali; pădurile contribuie la controlul condițiilor meteorologice și climatice prin adăugarea de oxigen în atmosferă și absorbția de dioxid de carbon.
Excursiile, drumețiile, vizitele reprezintă modalități eficiente și distractive prin care se poate realiza atât observarea directă a mediului înconjurător, însușirea de cunoștințe despre caracteristicile și rolul elementelor componente ale mediului, cât și fixarea și consolidarea acestora. În mijlocul naturii copiii au observat direct, dirijat și spontan caracteristicile esențiale ale pădurii, prin antrenarea tuturor analizatorilor: prin exerciții de respirație au simțit aerul proaspăt al pădurii, miresmele ierbii, ale florilor, umiditatea aerului; au înțeles că multitudinea feluriților copaci conferă pădurii denumirea de „Plămânii verzi” ai planetei noastre; au asimilat cunoștințe despre evoluția unui copac până la maturitate, înțelegând cât de important este să plantezi un pom; au aflat că și copacii ca și florile pe care le-au observat în activități anterioare au nevoie de elemente esențiale ale vieții: aer, apă, soare (căldură și lumină), hrană (din pământ), deci, „au viață”, „respiră”, „se hrănesc”.
La grădiniță ne-am format deprinderi practice de plantare corectă a unui pom, de îngrijire a lui, de ocrotire, evitând ruperea crengilor și spunând și prietenilor cât de important este acest lucru pentru echilibrul vieții pe pământ. Drumețiile au facilitat înțelegerea faptului că mersul pe jos menține organismul sănătos, dar și pădurea, prin reducerea poluării fonice și chimice provocate de automobile.
Vizitând Grădina Zoologică, copiii „stat de vorbă” cu animalele și păsările: au descris părțile componente ale corpului animalelor respective, au aflat despre mediul în care trăiesc atunci când sunt în libertate, cu ce se hrănesc, unde se adăpostesc iarna, ce dușmani au, cum se înmulțesc, cu cine sunt prieteni, foloasele pe care le aduc naturii și omului, curiozități despre animale: ursul este cel mai puternic animal din pădurile din țara noastră; lupul este considerat „agent sanitar” și „bun gospodar al pădurii”, deoarece se hrănește cu cadavrele din pădure, acestea fiind adevărate focare de infecții; cel mai înalt animal este girafa; au învățat că și ei pot să iubească animalele, să îngrijească un animal atunci când este bolnav, să povestească prietenilor despre faptele sale, să ajute pădurarul să hrănească animalele în timpul iernii.
Prin vizionarea unor filmulețe de pe CD, a unor prezentări power point, a unor emisiuni – documentare, copiii au descoperit că datorită intervenției negative a omului în natură, datorită schimbărilor climatice, multe animale și plante au dispărut sau sunt pe cale de dispariție; au aflat care este rolul pădurarului în îngrijirea și ocrotirea copacilor, animalelor, plantelor. Prin intermediul enciclopediilor, preșcolarii au înțeles cum unii oameni se adăpostesc în păduri, la marginile pădurilor, precum cei care mai trăiesc și astăzi în triburi sau cei din cătunele de munte, iar viața lor depinde în totalitate de ceea ce oferă le pădurea: hrană, apă, adăpost.
Colecția i-a ajutat pe cei mici să se apropie mai mult de natură: copiii șe-au fixat mai ușor cunoștințele legate de pădure, realizând conexiuni interdisciplinare, dezvoltându-și capacitățile perceptive, simțul estetic. Colecțiile sunt primele realizări concrete pentru care preșcolarii simt responsabilitate și mândrie, prin care învață să negocieze, își formează noi prietenii; ei au colecționat cu pasiune: pietricele, plante pentru presat, scoarță de la crengi uscate, pene, fulgi acțiunea rămânând deschisă, înțelegând că nu pot colecționa specii ocrotite de lege și ceea ce dezechilibrează ecosistemul (rădăcina să rămână în pământ).
SĂPTĂMÂNA A – II – A: „ȘOAPTELE PĂDURII”
MIJLOACE DE REALIZARE:
1. Activități obligatorii: „Bogățiile și tainele pădurii” – joc didactic; „Romanița și Florin” de Marinela Bodea – lectura educatoarei
2.Activități liber alese la centrul „Știință”: „Foloasele aduse de pădure: aer curat, hrană, apă, plante medicinale, lemn, adăpost” – discuție liberă; „Să facem experimente cu aerul și cu apa”; „Lanțul trofic” – discuții cu suport intuitiv;
3. Activități extrașcolare: excursie la munte; vizită la plafar.
Copiii au simțit prospețimea aerului în mijlocul pădurii, dar acesta este mai greu de perceput. Astfel am recurs la metoda experimentului pentru ca ei să înțeleagă că acest element este vital pentru viața pe pământ și că păstrarea aerului curat este o condiție a sănătății oamenilor, plantelor și animalelor, a planetei în general. Prin experiment preșcolarii învață mult mai ușor despre aspectul propus.
EXPERIMENTE:
„Șarpele”: Într-o minge de plastilină se fixează un creion. La celălalt capăt al creionului se înfige un ac cu gămălie. Pe un cerc de hârtie, cu diametrul de 10 cm vom marca centrul cercului. Acest cerc va fi tăiat în spirală, într-o fâșie de 1,5 cm lățime, din exterior, către interior, astfel ca în mijlocul cercului mare să rămână un cerc mai mic cu diametrul de 3 cm.; atârnăm „șarpele” pe suport cu mijlocul cercului mic pe acul cu gămălie și așezăm suportul deasupra unei surse da căldură. Fâșia se va roti, astfel încât va părea un șarpe în mișcare.
„Floarea închisă”: Se introduce într-o pungă o plantă în ghiveci și se leagă punga pentru a nu pătrunde aerul. Copiii vor observa că în câteva zile pe pungă se strâng bobițe de apă, deci planta respiră, și apoi se usucă, ceea ce denotă că lipsa aerului are ca rezultat „ moartea” plantei, deși ea are hrană, lumină, apă , căldură.
În excursia la munte, pe Valea Prahovei, copiii au descoperit pădurile de conifere care ascund izvoare reci, sursă de apă pentru oameni, dar și sursă de hrană, izvoarele adăpostind și pești; au ascultat susurul apei, cântatul păsărelelor, adierea vântului printre frunzișul copacilor; au admirat pajiști cu flori și verdele copacilor.
Experiment pentru observarea circuitului apei în natură: într-un borcan am așezat un strat de nisip, iar peste acesta un strat de pământ; într-o parte am plantat o floare, iar în altă parte am pus un vas mic cu apă și apoi am închis borcanul și l-am pus la căldură; s-a observat evaporarea și condensarea apei și că planta șe-a luat apă.
Prin intermediul jocului didactic, discuțiilor libere, a lecturilor educatoarei preșcolarii aflat că pădurea ne oferă: hrană – fructe de pădure, carnea unor animale, prin vânatul legal, diverse specii de ciuperci; de asemenea, pădurea este supranumită „farmacia verde” prin varietatea plantelor medicinale pe care oamenii le folosesc la ceaiuri și medicamente în vederea vindecării anumitor boli; fructele de pădure și ciupercile comestibile sunt adevărate surse de vitamine; lemnul copacilor, este folosit pentru construirea caselor, pentru încălzirea sobelor, iarna, pentru fabricarea unor obiecte de mobilier, a unor instrumente muzicale și pentru fabricarea hârtiei; pădurilor le trebuie foarte mulți ani să crească și de aceea nu putem tăia ce copaci dorim noi, ci numai pe cei marcați de pădurar; atunci când tăiem un număr mare de copaci trebuie să plantăm alții în loc; de asemenea, pentru, a economisi lemnul copacilor, putem folosi mai puțină hârtie, iar pe cea folosită, s-o ducem în centrele de colectare pentru a fi reciclată; au înțeles că lanțul trofic impune respectarea fiecărui element component al naturii pentru menținerea echilibrului acesteia.
SĂPTĂMÂNA A – III- A: „SĂ OCROTIM NATURA”
MIJLOACE DE REALIZARE:
1. Activități obligatorii: „Să ocrotim pădurea” de Loredana Mirițescu – lectura educatoarei; „Focul și efectele lui”- prezentare power point.
2. Activități liber alese la centrul „Știință”: „Cum reacționează copacii dacă primesc apă poluată?” – experiment; „Așa da, așa nu” – joc exercițiu – intervenția negativă a omului în natură; „Spune mai departe!” – joc exercițiu; „Vizionăm un filmuleț cu păduri incendiate”.
3. Activități extrașcolare: drumeție la parcul „Bucov”;
Prin intermediul lecturii eductoarei am făcut cunoscute copiilor regulile de comportare față de mediul înconjurător, în speță, pădurea: să păstrăm curată iarba, prin strângerea deșeurilor; să păstrăm curate apele, prin protejarea lor de substanțe chimice și deșeuri; să nu tăiem copacii la voia întâmplării; să nu rupem crengi; să protejăm speciile de plante și animale ocrotite de lege; să protejăm spațiile verzi încercuite; să nu lăsăm focuri nesupravegheate în pădure și să aprindem focul decât în locuri special amenajate; să oprim vânatul excesiv care duce la dispariția unor specii de animale și păsări; să oprim tăierile masive de copaci, care au ca efecte deteriorarea calității aerului, sporirea efectului de seră (a încălzirii globale), dispariția unor specii de animale, păsări și plante, creșterea pericolului inundațiilor; să plantăm copaci pentru reîntinerirea pădurilor; să nu inscripționăm copacii, protejându-le astfel creșterea în bune condiții și aspectul estetic; să participăm la acțiuni de curățenie a m, de colectare a materialelor refolosibile și reciclabile; să-i sensibilizăm și pe ceilalți oameni în vederea protecției mediului înconjurător, prin invitații, pliante, afișe.
Drumeția la parcul „Bucov” „a venit” în sprijinul educației ecologice. Prin activitățile anterioare copiii au înțeles că Pământul este adevărata „locuință” a omului cu tot ce are el mai bun: aer, apă, sol, plante, animale, dar, urmărind atent, intenționat cum arată unele locuri din parc, au constatat că deteriorarea echilibrului mediului natural are cauze determinate de acțiunile nesăbuite, haotice, de multe ori fără sens ale oamenilor. Această activitate a fost de natură constatativă, pentru a oferi copiilor o nouă perspectivă asupra mediului înconjurător, asupra necesității păstrării curățeniei acestuia.; copiii au înțeles că „sănătatea” mediului va influența sănătatea oamenilor, animalelor, plantelor. Dobândind un comportament ecologic, copiii vor participa în viitor, direct și nemijlocit la păstrarea curățeniei. Prin drumeții în apropierea grădiniței, am încurajat pe cei mici să pentru a deveni factori activi în protejarea mediului înconjurător. Echipați corespunzător, am desfășurat o acțiune de colectare a deșeurilor, pe care le-am depozitat apoi în locuri special amenajate pentru colectarea deșeurilor. Am sensibilizat publicul cu fluturași.
Jocul didactic Așa da, așa nu” a avut ca obiectiv, prezentarea acțiunilor nefaste ale oamenilor, care produc cantități enorme de deșeuri, poluând atât solul, cât și apa și aerul; copiii au denumit principalele surse de deșeuri, ușor vizibile: ambalajele din hârtie, sticlă, plastic, metal etc., au aflat că apele în cursul lor antrenează cantități uriașe de deșeuri, „gunoaie”, ceea ce duce la distrugerea vieții acvatice, la înmulțirea insectelor și rozătoarelor care transmit boli, acestea toate ducând la îmbolnăvirea oamenilor; au aflat că oamenii varsă în râuri detergenți și alte substanțe care distrug viața acvatică și plantele din jur; preșcolarii au înțeles că mirosurile neplăcute din aer se datorează tot deșeurilor, gazelor emanate de mașini, de fumul de la fabrici etc., că incendiile și defrișările masive provocate de oameni duc la dispariția unor specii de animale și plante; de asemenea, copiii au înțeles că vânatul excesiv pune în pericol viața și existența unor specii de animale și păsări.
Experiment – am pus separat trei flori în trei recipiente: în primul am turnat apă curată, în al doilea, peste apă am turnat și ulei, iar în al treilea , peste apă am turnat detergent. Copiii au constatat că floarea din primul vas a rămas frumoasă, pe când florile din vasele al doilea și al treilea, s-au ofilit. Deși și florile din vasele al doilea și al treilea au beneficiat , ca și floarea din primul vas de lumină și căldură, floarea din vasul al doilea nu a beneficiat de aer, iar floarea din vasul al treilea nu a beneficiat de apă nepoluată, deși a avut și aer.
Reciclarea și refolosirea deșeurilor reduc poluarea aerului, solului și a apei, de aceea am stimulat copiii în a descoperi soluții practice de utilizare a deșeurilor.
SĂPTĂMÂNA A – IV – A: EVALAREA PROIECTULTUI
MIJLOACE DE REALIZARE:
1. Activități obligatorii: „Să alcătuim un tablou” – joc didactic; „Prietenele lui Sorinel” – lectura educatoarei;
2. Activități liber alese la centrul „Știință”: „Ce se întâmplă cu animalele când arde pădurea?” discuție cu suport intuitiv.
Pe parcursul derulării activităților de evaluare am urmărit: nivelul de cunoștințe al copiilor despre elementele componente ale pădurii; identificarea elementelor care poluează pădurea și îi strică echilibrul; cunoașterea unor norme și reguli generale de protecție a mediului; gradul de dezvoltare a deprinderilor practice privind activitățile de îngrijire și ocrotire a pădurii; capacitatea de comunicare, vocabularul activ al copiilor cu termeni din domeniul studiat; nivelul dezvoltării creativității privind utilizarea unor materiale din natură, deșeuri; calitățile artistice; munca în echipă, spiritul competitiv și autocritic în evaluarea proprie și a celorlalți; trăsături de voință și caracter; atitudini și comportamente – respect față de mediu.
Prin jocul didactic „Alcătuiți un tablou”, copiii au demonstrat că dețin cunoștințe legate de elementele componente ale „pădurii, despre rolul și importanța fiecăruia. Au identificat factorii care poluează și dezechilibrează viața pădurii, precum și modalități de combatere a acestora. După vizionarea filmulețelor cu dezastre naturale, preșcolarii au găsit, prin intermediul altor categorii de activități, soluții pentru oprirea acestor efecte: au demonstrat că știu să planteze un pom, că știu să îngrijească o plantă; au realizat slogane de sensibilizare publică, măști, machete, obiecte de decor din materiale naturale, refolosibile și reciclabile.
Activitățile de evaluare ale proiectului tematic „Pădurea” au constituit modalități eficiente de verificare a atingerii obiectivelor propuse în cercetare.
5.5. PRELUCRAREA DATELOR, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
În funcție de corectitudinea răspunsurilor copiilor la Chestionarul aplicat înainte și după intervenția prin Proiectul tematic „Pădurea”, s-au înregistrat punctaje (în afară de itemul 1 , fiecare răspuns corect a primit 10 puncte, maximum – 100 puncte). Am numit punctaje pretest rezultatele inițiale, înainte de intervenția pedagogică și punctaje posttest rezultatele ulterioare intervenției prin prezentarea aspectului din mediul înconjurător. În tabelul de mai jos sunt evidențiate punctajele pretest și posttest:
Tabel 8 – rezultate pretest – posttest
În analiza și interpretarea rezultatelor am urmărit următoarele aspecte:
– Analiza rezulatelor la chestionare (pre și posttest) în funcție de genul și vârsta subiecților;
– Analiza și interpretarea răspunsurilor la chestionar (pre și posttest) pentru fiecare item în parte, grupați pentru o mai coerentă expunere în trei categorii:
– Itemi ce vizează atitudinea față de pădure și informații generale (itemii 1, 2,3);
– Itemi ce vizează informații legate de utilitatea pădurii pentru noi, oamenii (itemii 4,5,6,7,8,9,10) ;
– Itemi ce vizează reguli ce trebuie respectate în pădure (itemii 11, 12).
Scorurile obținute de cei 25 de preșcolari la pretestare au fost destul de slabe (M=36,70, AS=19,90), ceea ce semnifică lipsa unor informații sau informații eronate legate de ceea ce înseamnă pădurea ca aspect al mediului înconjurător (utilitate, reguli ce trebuie respectate); pe de altă parte, se justifică demersul nostru complex de cercetare, ce vizează transmiterea unor informații mai mult sau mai puțin complexe preșcolarilor și formarea unor atitudini pozitive față de mediul natural, în mod special față de pădure. Punctajul obținut după intervenție – M=85,24, AS=20,82 – este sensibil mai ridicat, indicându-ne că dezideratul nostru a fost atins într-o foarte mare măsură.
Pentru a evalua semnificația statistică a diferenței dintre mediile celor două seturi de scoruri (pretest și posttest) am utilizat testul t pentru eșantioane perechi.
Rezultatele statistice (calculate în urma utilizării programului SPSS) sunt următoarele:
t = -12,366, pragul de semnificație p< .001, astfel încât putem concluziona că scorurile obținute în urma intervenției prin proiectul educațional sunt semnificativ mai ridicate decât scorurile inițiale, deci sunt mai puțin de 1% șanse ca această diferență să se datoreze întâmplării.
În diagrama 3 sunt vizualizate foarte clar rezultatele tuturor subiecților participanți.
Diagrama 3 – punctajele obținute de subiecți la cele două testări
În graficele următoare sunt prezentate rezultatele obținute de subiecți la chestionar, înainte și după intervenție, evidențiindu-se diferențe în funcție de vârstă și gen.
Grafic 1 – punctajele obținute de subiecți în funcție de vârstă
Scorurile obținute de copiii mai mici (de 4 ani) sunt mai scăzute decât cele ale subiecților de 5 ani, atât la pretest cât și la posttest. Acest lucru era de așteptat, dată fiind importanța unui an în plus petrecut la grădiniță dar și a dezvoltării cognitive și emoționale superioare la vârsta de 5 ani. Interesant și demn de remarcat este faptul că s-au înregistrat progrese foarte mari la ambele grupe de vârstă, acest fapt constituind pentru noi ca educatori un stimulent puternic în favoarea organizării activității didactice pe bază de proiecte tematice. Se confirmă încă o dată capacitatea de adaptare a psihicului copilului preșcolar, ușurința și rapiditatea asimilării noilor informații, interesul și curiozitatea preșcolarilor pentru ceea ce este nou și inedit.
În ceea ce privește genul subiecților, nu se poate spune că sunt diferențe semnificative în punctajele obținute, ci se pot remarca doar rezultatele superioare ale ambelor categorii (băieți și fete) la posttestare. (fetele au “crescut” de la 38,3 la 83,25, iar băieții de la 35,5 la 87,07).
Grafic 2 – punctajele obținute de subiecți în funcție de gen
În urma analizei generale a mediilor rezultatelor subiecților putem concluziona că, în ansamblu, rezultatele posttest au fost net superioare celor pretest, fapt ce constituie o confirmarea ipotezei lucrării noastre.
În cele ce urmează am realizat o analiză detaliată a tuturor aspectelor vizate în intervenția pedagogică.
Aspecte generale legate de pădure
Primul item al chestionarului era următorul: “Ție îți place să te plimbi prin pădure cu părinții tăi?”
Grafic 3.
La această întrebare, au răspuns inițial afirmativ 21 de preșcolari și negativ 4 preșcolari. În graficul alăturat se pot vedea rezultatele și în funcție de gen. Observăm o ușoară diferență între fete și băieți, fetele preferând într-o mai mare măsură decât băieții plimbarea în pădure (11 fete față de 10 băieți). Testul post-intervenție arată că absolut toți copiii au afirmat că le place să petreacă timp în mijlocul pădurii, deci și atitudinea negativă a celor patru subiecți s-a modificat.
Al doilea item viza informații legate de cel care administrează pădurea – pădurarul: “Pădurea este ingrijită de padurar? “
La acest item, un sfert din subiecți au răspuns corect, dovedind că puțini copii cunosc acest aspect legat de specialiștii care au în grijă flora și fauna pădurii. Cercetând mai amănunțit, descoperim că cei care au greșit la acest item au fost toți cei 7 preșcolari de 4 ani și 4 de 5 ani. Îmbucurător este rezultatul la posttest, unde aproape toți subiecții de 4 ani și peste trei sferturi din cei de 5 ani au răspuns afirmativ la această întrebare. Astfel, copiii conștientizează existența unei persoane specializate care are responsabilitatea îngrijirii și administrării pădurii, în beneficiul tuturor.
Tabel 9 – răspunsuri pretest și posttest în funcție de vârstă – Pădurea este îngrijită de pădurar?
Al treilea item al chestionarului se referă la o problemă importantă și relevantă pentru dezvoltarea etică și estetică – și anume legată de viața copacilor, ca elemente naturale ce “trăiesc” toate schimbările și transformările asemenea celorlalte elemente vii, de la apariție până la moarte.
La întrebarea “Copacii au viață?” , inițial au răspuns afirmativ 20% din preșcolari și negativ 80%, nu apar diferențe semnificative pe nivel de vârstă (bineînțeles, subiecții de 4 ani au răspuns într-o măsură mai mare negativ, confirmându-ne intuiția).
Grafic 4 – valori procentuale ale răspunsurilor pretest/posttest în funcție de gen – Copacii au viață?
Interesant este faptul că, după intervenția din cadrul proiectului nostru, aproape 85% din copii au reținut că viața este una din caracteristicile esențiale ale pădurii, foarte probabil ajungând la această concluzie prin implicarea directă (observare și descoperiri proprii) în viața pădurii. Aceste rezultate confirmă încă o dată beneficiile aduse de activitățile practice în dezvoltarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător și în formarea unei percepții corecte asupra ceea ce înseamnă cu adevărat natura și implicațiile omului în păstrarea și îngrijirea ei.
Diagrama 4 – răspunsuri posttest: Copacii au viață?
II. Utilitatea pădurii
Următorul aspect al cercetării noastre viza identificarea gradului de cunoaștere de către preșcolari a funcțiilor și utilității pădurii pentru viața noastră. Astfel, pădurea constituie:
– Sursă de hrană (item 4), de apă (item 8), lemne (item 7)
– Adăpost (item 5)
– Materie primă pentru obținerea hârtiei (item 6), a mobilierului (item 9) și pentru construcții (item 10)
“În pădure găsim ceva de mâncare?” La această întrebare, aproape două treimi din preșcolari au răpuns negativ (64%), restul (36%) cunoscând existența unor plante specific pădurii. Nu au existat diferențe semnificative între răspunsuri pe cele două grupe de vârstă, menținându-se constant superioritatea răspunsurilor corecte ale preșcolarilor de 5 ani față de cei de 4 ani. În tabelul de mai jos se poate observa foarte bine diferența dintre cele două testări în favoarea răspunsurilor afirmative la posttestare. Se poate concluziona că preșcolarii au obținut informații referitoare la pădure, ca sursă de hrană și mediu în care trăiesc plante și animale.
Tabel 10 – răspunsuri pretest/posttest – În padure gasim ceva de mancare?
“Pădurea ne oferă adăpost?” Răspunsurile la această întrebare (vizualizate în graficul 4) scot în evidență faptul că experiența redusă de viață a copiilor preșcolari nu îi ajută să își imagineze un adăpost în mijlocul pădurii, altfel decât sunt ei obișnuiți. Astfel, inițial, doar un sfert dintre copii asociau pădurea cu un eventual loc de adăpostire în situații critice. Intervenția noastră, prin proiectul desfășurat, a vizat și dezvoltarea spiritului practic al copiilor preșcolari, alături de formarea unor atitudini pozitive față de ceea ce înseamnă viața în mijocul naturii și încurajarea activismului, a găsirii de soluții diverse la probleme practice de viață.
Grafic 5 – valori procentuale ale răspunsurilor pretest/posttest – Pădurea ne oferă adăpost?
“Se poate fabrica hârtia din lemn?” La pretestare, 32% dintre copii au răspuns afirmativ, față de 68% de copii cu răspunsuri negative, rezultate explicabile prin lipsa unor cunoștințe de nivel superior care să facă posibilă înțelegerea unei relații atât de complexe – lemn →hârtie. Îmbucurător este faptul că după aplicarea proiectului, raportul se schimbă, mai numeroase fiind răspunsurile pozitive decât cele negative. Astfel, putem spune că intervenția a avut un impact puternic în plan cognitiv și atitudinal. În tabelul următor se poate vedea dinamica rezultatelor la cele două testări, în funcție de vârstă.
Tabel 11 – răspunsuri pretest/posttest la cele două vârste – Se poate fabrica hartia din lemnul copacilor?
“Putem folosi lemnul copacilor la aprins focul?” Acest item este unul din puținii care au primit un răspuns satisfăcător din punctul de vedere al corectitudinii (doar 2 subiecți au dat răspuns greșit, dar și ei au răspuns corect la posttestare). Folosirea lemnului pentru foc se pare că nu este o activitate total străină copiilor, ei cunoscând utilitatea lemnului pentru foc încă de la 4 ani sau mai devreme.
“În padure gasim apă?” Unul din beneficiile pădurii este acela de a “găzdui” izvoare (în special în zona de munte), fapt puțin cunoscut de copiii de grădiniță. În graficele de mai jos se poate vedea repartizarea răspunsurilor în funcție de vârstă, și de această dată subiecții de 5 ani dovedind o mai bună (dar nu satisfăcătoare) cunoaștere a acestui aspect legat de pădure. Rezultatele posttestare relevă o schimbare majoră, doar unul dintre copiii de 4 ani și doi din cei de 5 ani răspunzând negativ. E foarte probabil ca explicațiile asociate cu experimentarea și descoperirea proprie să fie factorii care au produs această schimbare în plan cognitiv.
Grafic 6 – valori procentuale ale răspunsurilor pretest/posttest în funcție de vârstă – În pădure găsim apă?
“Se pot fabrica obiecte de mobilier din lemnul copacului?”
La acest item, răspunsurile afirmative au fost în proporție foarte mică la pretest (16%), față de posttest (68%), rezultate vizualizate în diagramele de mai jos. În urma activităților practice, a experimentelor și a implicării active a copiilor în sarcini de tip euristic, aceștia au reușit să conștientizeze într-o măsură mult mai mare utilitatea lemnului. Procesntul de 32% de răspunsuri incorecte este dat în mare măsură de rezultatul preșcolarilor mici (de 4 ani).
Diagrama 5 – valori procentuale ale răspunsurilor pretest/posttest – utlizarea lemnului pentru mobilier
“Ne putem construi o casă din lemn?”
Casa este mai apropiată ca și concept de lemn, decât mobilierul, poate datorită faptului că este o noțiune mai concretă, mult mai întâlnită în viața de zi cu zi dar și în povești, basme, desene animate. La acest item răspunsurile sunt foarte interesante – la testarea inițială, jumătate dintre fete și doar un băiat din 12 au răspuns afirmativ (tabel 4). Oare percepția băieților cu privire la materialele de construcții este bazată doar pe materialele utilizate în joc (plastic, metal), neexistând o legătură cu materialele naturale !? Ar fi interesant de investigat acest aspect, pentru a descoperi dacă este vorba despre o tendință generală sau este doar un fenomen marginal. În ceea ce privește diferența dintre rezultatele la test – înainte și după intervenție – acestea se alătură celor anterioare, observându-se foarte clar o îmbunătățire a nivelului de cunoștințe în ceea ce privește de posibilitatea construirii unei case din lemn (de la 28% inițail la 88% ulterior – diagrama 6).
Tabel 12 – răspunsurile la pretest în funcție de gen – Ne putem construi o casă din lemn?
Diagrama 6 – valori procentuale ale răspunsurilor pretest/posttest – Ne putem construi o casă din lemn?
III. Reguli de respectat în pădure
“Stingem focul în pădure?”
La acest item, este încurajator la pretestare răspunsul afirmativ a peste jumătate din băieți (52%) și trei sfertui din fete (76%); putem spune astfel că existau deja informații cu privire la eventuale pericole și importanța prevenției unor incendii prin măsuri relativ simple și la îndemâna oricui. Diferența de scor dintre băieți și fete poate indica faptul că fetele dau dovadă de o mai mare responsabilitate sau poate cunosc într-o mai mare măsură pericolul focului în pădure. Poate fi doar o speculație, dat fiind numărul mic de subiecți, dar cel puțin la lotul nostru putem spune că fetele cunosc într-o măsură semnificativ mai mare această regulă importantă ce are drept scop prevenirea unor incendii.În urma intervenției prin programul educațional, doar 2 preșcolari din cei 25 au răspuns greșit la acest item, deci putem afirma că obiectivul nostru a fost atins într-o măsură extrem de mare (graficul 5).
LIPSĂĂĂĂ
“Strâgem resturile de mâncare de pe iarbă, dupa ce servim masa în padure?”
La această întrebare, răspunsurile afirmative diferă ușor din punctul de vedere al vârstei (la 4 ani doar 28% din copii au răspuns afirmativ, în timp ce la 5 ani peste 85%). Acest fapt poate fi explicat prin lipsa responsabilităților unui copil de 4 ani, printre care
și ajutor la strânsul mesei, responsabilitate care, o dată cu dezvoltarea, devine din ce în ce mai evidentă. Faptul că între băieți și fete nu sunt diferențe semnificative este de bun augur, constituind o premisă pentru dezvolatarea la ambele genuri a unei atitudini sănătoase și pozitive față de implicarea în sarcini diverse, printre care și cele casnice. Răspunsurile afirmative unanime la posttestare ne conving că această regulă a fost interiorizată de toți copiii, chiar și de cei de 4 ani
Grafic 6 – valori procentuale ale răspunsurilor pretest/posttest – Strângem resturile de mâncare din iarbă?
ADĂUGAT CONCL
CAPITOLUL V
CONCLUZII FINALE ȘI RECOMANDĂRI
Obiectivul cercetării noastre a fost surprinderea dinamicii atitudinale a copilului de grupa mijlocie vizavi de aspecte ale mediului. Astfel, în urma participării la o serie de activități în mediul natural (pădurea), au fost vizate : asimilarea de informații noi și consolidarea celor deja deținute cu privire la caracteristicile pădurii ca mediu natural de viață, resursă de mare valoare pentru oameni, cu multiple funcții; identificarea nivelului de cunoștințe și al atitudinilor vizând acest aspect al mediului înconjurător; realizarea unor activități diverse bazate în special pe contactul nemijlocit cu mediul natural, prin care s-au încurajat experimentarea, descoperirea, cercetarea, soluționarea de probleme ca metode active esențiale ; cuantificarea gradului în care s-au produs schimbările în plan atitudinal.
Chestionarul utilizat a constituit principala modalitate practică prin care am evidențiat schimbările produse. Sintetic, prezentăm câteva idei esențiale :
– Inainte de participarea la Proiectul Educațioal Pădurea majoritatea preșcolarilor din lotul de cercetare dețineau puține informații despre caracteristicile pădurii – rol, funcții, precum și despre regulile ce trebuie respectate în acest mediu natural ;
– Informațiile lacunare sau chiar eronate au fost înlocuite într-o măsură semnificativă de informații corecte și complexe, evidențiate foarte clar prin testarea ulterioară (unde s-au înregistrat rezultate mult mai bune) ; la toți itemii chestionarului s-au evidențiat diferențe semnificative între rezultatele inițiale și cele ulterioare, dovezi de ordin cantitativ ce sunt coroborate cu observațiile educatoarei (de ordin calitativ) ;
– Preșcolarii au dat dovadă că și-au însușit informații complexe despre rolul pădurii în viața noastră, ca sursă de apă, aer, hrană, adăpost, materie primă. De asemenea, ei au manifestat o atitudine pozitivă față de menținerea curățeniei și prevenirea incendiilor, menținerea și raționalizarea resurselor.
Putem afirma că activitățile în pădure, în aer liber, care au implicat cunoașterea nemijlocită, sunt o modalitate extrem de valoroasă pentru dezvoltarea unor atitudini corecte față de mediul înconjurător, dar și față de tot ce înseamnă viață, constituind o premisă importantă nu numai pentru educația ecologică, ci și pentru cea etică și estetică
ANEXE
Anexa 1: Conținutul chestionarului
Anexa 2: Activitate integrată
Anexa 3: Povestea „Prietenele lui Sorinel”
Anexa 4: Povestea „Romanița și Florin”
Anexa 5: Scrisoare pentru părinți
Anexa 1
CHESTIONAR
testarea atitudinii față de aspectul de mediu “Pădurea”
1. Pădurea este o bogăție a naturii și se formează din foarte mulți copaci. Oamenii merg în pădure pentru a se bucura de aerul curat, de frumusețea frunzișului verde și de cântatul păsărelelor. Ție îți place să te plimbi prin pădure cu părinții tăi ?
a) DA
b) NU
2. Pădurea este îngrijită de pădurar ?
a) DA
b) NU
3. Copacii au viață ?
a) DA
b) NU
4. În pădure găsim ceva de mâncare?
a) DA
b) NU
5. Pădurea ne oferă adăpost ?
a) DA
b) NU
6. Se poate fabrica hârtia din lemn?
a) DA
b) NU
7. Putem folosi lemnul copacilor la aprins focul?
a) DA
b) NU
8. În pădure găsim apă?
a) DA
b) NU
9. Se pot fabrica obiecte de mobilier din lemnul copacului?
a) DA
b) NU
10. Ne putem construi o casă din lemn?
a) DA
b) NU
11. Mihai amers la pădure cu familia sa. Părinții lui au aprins focul într-un loc special, pentru a pregăti ceva de mîncare. La plecare toți au stins jarul. Aceștia au procedat corect ?
a) DA
b) NU
12. Strâgem resturile de mâncare de pe iarbă, dupa ce servim masa în padure?
a) DA
b) NU
Anexa 2
ACTIVITATE INTEGRATĂ – “Prietenii pădurii”
NIVELUL I: 4-5 ANI ( “GRUPA ALBINUȚELOR”- MIJLOCIE )
TEMA ANUALĂ DE ÎNVĂȚARE: “Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?”
TEMA ACTIVITĂȚII : “Prietenii pădurii”
FORMA DE REALIZARE: Activitate de o zi
TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidare și verificare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
DOMENII EXPERIENȚIALE: „Știință”, „Om și societate”
CATEGORII DE ACTIVITĂȚI: „Cunoașterea mediului”, „Activitate practică”
MIJLOACE DE REALIZARE: Joc didactic, Lucrare practică colectivă – machetă
DURATA : o zi
ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
– ALA: I. Artă – „Peisaj din pădure” – pictură
Joc de masă – „Așează-mă la locul potrivit”
II. Activitate complementară: „Tăietorii de lemne”- joc de mișcare
– ADE: „Să alcătuim un tablou” – joc didactic „Pădurea, prietena noastră” – machetă
– ADP: I. RUTINE – Întâlnirea de dimineață – „Salutul”, „Calendarul naturii”, „Știrea zilei!
– Activitate de grup – „Să ne reamintim regulile de protecție a mediului înconjurător”
II. TRANZIȚII – „Copaci veseli” – joc distractiv
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Verificarea și consolidarea cunoștințelor dobândite despre pădure și acțiunile de ecologizare a acesteia, stimularea interesului pentru natură prin valorificarea cunoștințelor și deprinderilor dobândite anterior
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
– ADP – să salute în cadrul grupului; să precizeze ziua, luna, data, anotimpul în curs, precum și caracteristicile vremii din ziua respectivă; să povestească întâmplări interesante, demne de știrea zilei, petrecute în ziua precedentă; să-și exprime propriile
păreri, opinii, sentimente legate de natură și de ocrotirea acesteia; să formuleze răspunsuri la diverse întrebări;
– ALA – să mânuiască corect instrumentele specifice activităților de pictură; să denumească corect materialele necesare activității de pictură; să obțină efecte plastice, forme spontane și elaborate prin tehnici specifice picturii; să recunoască mediul de viață al unor animale, plante și păsări; să așeze jetoanele reprezentând animale, plante, păsări deasupra jetoanelor, reprezentând mediul de viață al fiecăreia dintre acestea; să execute exerciții de mișcare după modelul educatoarei în cadrul jocului de mișcare „Tăietorii de lemne”
– ADE – să coopereze cu grupul din care face parte; să aplice regulile grupului; să se exprime corect din punct de vedere gramatical, lexical și fonetic; să formuleze propoziții și fraze scurte; să recunoască elementele componente ale pădurii; să recunoască categorii de deșeuri/factori ai poluării; să grupeze categorii de acțiuni umane, pe criteriul „așa da, așa nu”; să precizeze reguli de îngrijire și ocrotire a naturii; să explice modalități de poluare; să colaboreze în realizarea lucrării colective – „Pădurea, prietena noastră” , machetă; să îmbine materiale naturale cu materiale refolosibile și reciclabile, pentru realizarea machetei; să execute acțiuni specifice activității practice: lipire, rupere, îmbinare, răsucire, etc.; să denumească materialele folosite; să formuleze aprecieri privind activitatea proprie și pe cea a colegilor;
STRATEGII DIDACTICE
a) METODE ȘI PROCEDEE: observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă/în echipă, jocul, explozia stelară, brainstormingul;
b) ELEMENTE DE JOC: surpriza, exerciții și jocuri de mișcare, aplauze, mânuirea materialelor;
c) FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupuri mici
d) MATERIAL DIDACTIC:
– ADP: calendarul naturii, imagini cu aspecte și componente ale pădurii,, panoul de prezență cu fotografiile copiilor, scrisoare;
– ALA: pensule, coli A4, acuarele, imagini cu aspecte din pădure, recipiente cu apă, jetoane cu elemente componente ale pădurii/medii de viață;
– ADP: jetoane cu elementele componente ale mediului înconjurător, cartoane, pahare de plastic, ace cu gămălie, peturi, foarfeci, pastă de lipit, castane, pietricele, crengi uscate de copac, siluete de animale, de norișori, de deșeuri; scobitori, chibrituri,
siluete de păsări, siluete de oameni (vânător, copii, adulți), suport de poliester, acuarele, pensule, vase de apă, ziare, siluete de copaci, fulgi, fire de lână, flori/ciuperci/fructe de pădure decupate.
SCENARIUL ACTIVITĂȚII
Voi arăta copiilor sosiți la grădiniță o scrisoare pe care am găsit-o la poșta grupei de dimineață, prin care voi face introducerea în activitățile zilei, debutând cu ALA I:
Voi citi copiilor scrisoarea: „Dragi copii, eu sunt o pădure tristă, plină de gunoaie, cu ape otrăvite, cu copaci uscați, și cu multe cioturi de copaci tăiați fără milă de oamenii răi. Animalele și păsările-mi plâng de spaimă că nu mai au unde trăi în liniște și pace ca pe vremea bunicilor lor. Nu mai pot respira , mă doare totul și de aceea vă scriu vouă, copiilor de la Grupa Albinuțelor, despre care am auzit de la o soră de-a mea, că sunteți Prietenii Pădurii . Am speranța că voi sunteți singurii care-i puteți convinge pe oamenii răi să ne protejeze. Vă mulțumesc!”
Copiii vor fi încântați să ajute pădurea cea tristă, prin a le arăta oamenilor cum trebuie să arate o pădure și ce trebuie să facă pentru asta. Le voi spune preșcolarilor că astăzi vom desfășura activități prin care vom demonstra tuturor că într-adevăr suntem „prietenii pădurii”, vom realiza imagini ale unor păduri frumoase, îngrijite, pe care le vom fotografia și le vom împărți celor mari . Le voi prezenta activitățile de la centrele de interes, fiecare alegându-și centrul la care lucrează. Voi sugera modalități de lucru necesare fiecărei activități de la centrele deschise, apoi voi supraveghea activitatea copiilor, intervenind unde este cazul. La sfârșitul acestei etape copiii vor descrie activitatea pe care au desfășurat-o, vor face aprecieri asupra propriei activități și asupra activității celorlalți copii.
Vom continua cu ADP:
ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ
Copiii sunt așezați în semicerc pentru a putea stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupei, inclusiv cu educatoarea. Pentru a constitui un model de comportament, le voi transmite copiilor căldură și încurajare prin toate formele de comunicare, vebală și nonverbală. Copiii au posibilitatea de a-și împărtăși ideile, de a-și manifesta starea de spirit de bună dispoziție: “Dimineața a sosit/ Toți copiii au venit/ În semicerc să ne-adunăm/ Cu toții să ne salutăm”
– Salutul: Pentru că în această săptămână o pădure tristă ne-a rugat să o ajutăm, le voi propune copiilor ca salutul nostru sa fie legat de această temă :
Eductoarea: „Bună dimineața, copacilor veseli!/ Copiii: „Bună dimineața, doamna educatoare!/Bună dimineața, frați copaci!”
– Prezența la grupă: se face prin așezarea la vedere a fotografiilor copiilor prezenți în clasă și eliminarea fotografiilor celor absenți; de asemenea voi apela fiecare copil cu numele și prenumele, consemnând în catalogul grupei data zilei pentru copiii absenți; copiii spun „prezent” când își aud numele, iar copilul de seviciu spune absenții și așează fotografiile la panou.
– Completarea calendarului naturii: copiii potrivesc imagini, simboluri, semne grafice, denumiri scrise pentru ziua, data, luna, anul în curs, precum și o imagine sugestivă pentru starea vremii din acea zi.
– Știrea zilei: câțiva copii vor povesti fapte impresionante petrecute cu o zi înainte, demne de a reprezenta știrea zilei;
– Activitatea de grup : „Să ne reamintim regulile de protecție a mediului înconjurător” –
II. TRANZIȚII – „ Copaci veseli” – joc distractiv – copiii participă vesele la activitatea de înviorare.
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DIN CADRUL DOMENIILOR EXPERIENȚIALE
Activitatea integrată se va încheia cu ALA II – jocul de mișcare „Tăietorii de lemne”.
Anexa 3
„ROMANIȚA ȘI FLORIN”
de Marinela Bodea
Romanița era o fetiță frumoasă și gingașă ca o floare. Precis că mușețelul era floarea cu care a asemuit-o mama ei, atunci când i-a dat acest nume. Cel mai bine se înțelegea Romanița cu fratele ei, Florin. Copiii își petreceau de obicei vacanțele la țară la bunici. Și cum să nu le placă acolo. Casa bunicilor era chiar la marginea satului. Prin spatele grădinii trecea un râu, în care copiii puteau pescui peștișori, iar din curtea bunicilor se vedea pe creasta muntelui, cetatea unde șoimii își aveau cuibul. Cetatea îi fascina pe copii și ei se bucurau de fiecare dată, când puteau să ajungă până sus. Întotdeauna când se întorceau de pe munte, Romanița și Florin aduceau bunicilor tot ce găseau în calea lor, pe întortocheatele cărări de munte: fragi, mure, flori de toate culorile, chiar și pene de șoimi, conuri de brad, mușchi și frunze din copaci,dar și tot felul de pietricele de diverse forme și culori. Bunicii i-au învățat pe copii ce pericole sunt în pădure și cum pot să se ferească de ele atunci când merg în excursii, dar și cum trebuie să aibă grijă de copaci, de flori și de păsări. Bunicul le-a spus copiilor că fiecare floricică, fiecare copăcel, chiar și cea mai mică gâză, sunt foarte importante pentru viața noastră, a tuturor. Noi nu putem să trăim fără ele, dar ele trăiesc mai bine cu grija noastră.
Într-o zi, copiii au vrut să facă bunicii o surpriză și au plecat să culeagă flori din pădure.
– Bunica va fi foarte bucuroasă când va vedea florile, spuse Romanița.
– Da, ai dreptate, zise Florin, am observat cu cât drag îngrijește florile dingrădină.
Multe flori au cules copiii și de toate culorile. Harnicele albinuțe erau și ele prezente să-și ia porția de miere din nectarul florilor, iar razele soarelui se jucau vesele pe petalele florilor, îndemnându-le să crească.
– Ce frumoase sunt! Păcat că nu toți oamenii le iubesc, spuse Florin.
– Dacă s-ar opri din drumul lor o clipă să le privească, ar observa cât sunt de frumoase, ce culori minunate au,, ce parfum îmbietor au, ar vedea hora florilor iscată de adierea vântului și atunci poate că ar avea mai multă grijă de ele, zise Romanița.
Pe drum, copiii au găsit mure și, pentru că erau coapte, au mâncat pe săturate.
– Nu mă simt prea bine, cred că am mâncat prea multe mure, zise Romanița supărată. Îi voi spune bunicii să îmi dea medicamente ca să fiu sănătoasă ca ea.
Tare s-au bucurat bunicii când i-au văzut pe copii că se întorc cu brațele pline cu flori, dar au observat că Romanița era tristă. Fetița a rugat-o pe bunica să-i cumpere medicamente de la farmacie, pentru că se simte rău.
– De ce să merg la farmacie, când medicamentele sunt chiar în mâinile voastre? Voi ați adus flori de romaniță, sunătoare, cicoare, mentă, coada șoricelului. Priviți cât de frumoase și ce parfum minunat au! Din florile și frunzele lor am să vă fac un ceai de care beau și eu în fiecare zi. Dacă veți bea și voi,vă veți simți mai bine și veți fi sănătoși. Însă trebuie să vă spun că sunt și flori care nu vă fac bine, pentru că ele sunt otrăvitoare. Vă promit că vom merge împreună în poiană și vă voi arăta florile de care trebuie să vă feriți. Ele pot fi frumos colorate, plăcute la miros, însă sunt foarte periculoase.
Copiii au înțeles că mai au multe de învățat despre flori și puterea lor de vindecare. Dacă oamenii le lasă să crească, nu le rup și nu le murdăresc, atunci și albinele îi vor putea răsplăti cu mierea lor culeasă din flori sănătoase. Ei au înțeles că murele sunt pline de vitamine, dar nu trebuie să mănânce prea multe odată.
– Ați văzut, copii? Farmacia verde este lângă noi, dar trebuie să o cunoaștem, să o îngrijim și să o prețuim cu toții, zise bunica mângâindu-și cu drag nepoții. Atunci ea ne va răsplăti cu tot ce are mai bun: flori pentru ceaiuri și medicamente, fructe pentru siropuri și compoturi, nectar pentru miere. Natura are nevoie de protecția noastră, dacă n-o îngrijim,ea moare și dacă ea moare, murim și noi.
Anexa 4
„PRIETENELE LUI SORINEL”
de Marioara Ile
Într-o dimineață însorită de vară, Capra Neagră s-a dus să-și viziteze pe stâncile înalte, vechea prietenă, Floarea-de-Colț.
– Bună dimineața, dragă prietenă! A salutat-o ea. Dar văd că nu e bună, pentru că tu ești supărată.
– Bună dimineața, i-a răspuns Floarea-de-Colț. E adevărat, sunt foarte supărată pentru prietenele mele care sunt din ce în ce mai puține.
– Dar ce s+a întâmplat cu ele? Unde sunt?
– Pe noi, Florile de Colț ne culeg unii oameni pentru că suntem rare, pe Narcise, Gladiole, Bujorul Banatic și Liliacul de Munte le culeg că sunt prea frumoase și le pun în vaze, Florile de Nufăr pier din cauza poluării apei, altele, nefiind bine cunoscute, sunt distruse din nepăsare și neatenție. Dar și în ochii tăi văd multă tristețe. De ce ești necăjită?
– Sunt și eu tristă pentru că același lucru se întâmplă și cu prietenele mele, animalele. Vânătorii le vânează: pe Lupi și pe Urși pentru că îi cred periculoși, pe Căprioare și Porcii Mistreți, pentru carne, pe Cerbi pentru coarnele frumoase din care își fac trofee, pe Vulturi, Cocostârci, Egrete, Berze, de dragul vânatului, iar unele pier pentru că oamenii au distrus pădurile și ele au rămas fără adăpost și hrană.
– Ai dreptate, unii oameni găsesc tot felul de motive ca să ne distrugă. Trebuie să ne sfătuim cu toții.
Din vorbă în vorbă, toate plantele și animalele rare au aflat și au venit la adunarea din Poiana Florilor. Poiana arăta minunat datorită frumuseții și culorilor florilor adunate aici: Narcise, Bujori, Gladiole, Liliacul, Gențiana, Nufărul, și multele altele. Din grijă și respect față de ele, animalele stăteau la marginea poienii, iar păsările ocupaseră ramurile arborilor care înconjurau poiana. Era rumoare. Toată lumea prezentă discuta.
Organizatorii – Floarea-de-Colț și Capra Neagră și-au dat seama că lipsește cineva. Cel care trebuia să fie prezent era OMUL. Dar pe cine să invite!? Toți au fost de părere că cel mai potrivit era prietenul lor – Sorinel.
Vulturul a fost trimis să-l invite și să-l aducă în poiană. Odată ajuns, Sorinel a început adunarea. Pe rând, câte o floare și un animal din fiecare specie și-au spus necazurile. Sorinel a rămas uimit. A aflat că omul taie fără discernământ pădurile, distruge plantele, vânează animalele și păsările, poluează pământul, apa și aerul și că, dacă nu se iau măsuri, în curând Pământul nu va mai putea fi numit atât de frumos, PLANETA ALBASTRĂ.
– Am înțeles și-mi pare foarte rău, a spus Sorinel. Dar ce pot face eu? Sunt atât de mic!
– Glasul tău nevinovat și dulce de copil străbate până la cea mai împietrită inimă și se poate face ascultat, au spus florile, iar noi, au zis animalele, o să-îi dăm din puterea și curajul nostru. Tu trebuie să povestești ce ai auzit părinților tăi, oamenilor din orașul tău și din lumea întreagă, dar mai ales copiilor, pentru că de voi depinde viitorul nostru, au spus ele într-un glas.
Sorinel a plecat de acolo fericit că poate să facă ceva pentru prietenele lui – plantele și animalele, dar și dornic să le spună tuturor cât de important este să avem grijă de cea care ne asigură viața – Natura.
Anexa 5
ARGUMENT
Unde poate fi mai firească nemăsurata curiozitate a copiilor, dacă nu în mijlocul naturii?! Aceasta își dezvăuie în fața lor, încet, încet, toate minunățiile și toate frumusețile ei.
Privește chipul fericit al unui copil, atunci când descoperă unele dintre aceste minuni și frumuseți și vei fi și tu, la rândul tău, fericit!
SCRISOARE CĂTRE PĂRINȚI
Miracolul naturii ne scoate din case și suntem curioși să descoperim tot ce se întâmplă în jurul nostru. Ne-am bucura dacă ne-ați sprijini în derularea proiectului tematic „Pădurea”, care se va desfășura timp de o lună, cu materialele necesare derulării acestui proiect: atlase , cărți , pliante, imagini, auxiliare didactice – povești și poezii ilustrate, albume, mulaje, puzzle, truse, halate, mănuși, materiale refolosibile, ambalaje, unelte, coli albe și colorate, materiale naturale și reciclabile etc., precum și cu organizarea excursiilor și drumețiilor în pădure.
Vă mulțumim,
Grupa Zumzi
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Mediului de Gradinita Asupra Personalitatii Copiilor Prescolari (ID: 159582)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.