Influenta Mass Mediei Asupra Opiniei Publice

Introducere

În zilele noastre, o persoană petrece mult timp în fața televizorului, radioul este pornit în permanent, în timpul mesei sau în autobuz răsfoim ziarul sau reviste sau acasă navigăm pe internet.Pe scurt, suntem asaltați de informații din toate părțile prezentate atât scris cât și prin imagini sau video.

Dacă ne raportăm la numărul utilizatorilor de internet cu siguranță numărul acestora va fi unul uriaș iar această situație aduce o data cu și avantaje dar și dezavantajeDe asemenea, trăim intr-o lume în care cu cât informația se transmite mai repede cu atât cel care transmite este mai puternic și deține monopol. Din acest motiv mass-media a devenit unealtă a jocurilor politice, impunând norme și valori.Dacă este să analizăm sondajele cu privire la încrederea românilor asupra diferitelor institutii sau surse vom vedea faptul că după biserică si armată, presa este pe locul trei.

“După Raportul elaborate de Comisia internatională UNESCO, mass-media îndeplinește în lumea contemporană funcția de educare și transmitere a moștenirii culturale.Această funcție se realizează însă în conjuncție cu funcția de informare, care ne furnizează elemente de cunoaștere, judecată și opinie necesare înțelegerii mediului social înconjurător și a lumii în totalitatea ei.(Drăgan 1996: pagina 170)

Mijloacele de comunicare în masă conving și îi motivează pe oameni .Efectul comunicării prin mass-media își pune amprenta asupra noastră de la modul în care alegem să ne imbrăcăm sau modul prin care ne integrăm in societate.De aceea, mass-media a devenit cel mai important instrument de manipulare pe care politicienii îl au în vedere.

Cuvinte, imagini, filmulețe, semne sau legi sunt factori cu o mare putere de a influența asupra individului, dirijându-i reacțiile și comportamentul de multe ori fără să conștientizeze acest lucru.Pe de altă parte, există întotdeauna un interes din partea oamenilor de a afla ce se întâmplă și din cauza asta de multe ori, mesajul este unul distorsionat doar pentru a avea exclusivitate pe o anumită știre sau eveniment.

Pe lângă aspectul benefic al multiplicării sistemului de comunicare și al audiovizualului, s-a produs și o confuzie a valorilor, oamenii fiind confruntați brusc cu această explozie informațională, fără a avea obișnuința unui disceernământ și a selecției critice a știrilor și a opiniilor difuzate pe aceste canale.

Manipulările mediatice au ca efect alterarea imaginilor oamenilor asupra realității și orientarea reacțiilor și a acțiunilor în funcție de această imagine falsă.Este de precizat faptul că termenul de „manipulare” există în dicționarul limbii române de foarte mult timp însă termenul este definit mai clar in anul 1990 dicționarul de sociologie și analizat ca fiind proces psihologic și sociologic.

În absența unui fond cultural solid și a gândirii critice, indivizii pot fi ținte ale unor acțiuni de intoxicare și dezinformare care, de cele mai multe ori au scopuri politice.Numeroase procedee inobservabile de către receptorii nespecializați provocă alterarea informației și a imaginilor despre starea societății și despre semnificația unor acțiuni politice.

Astfel de procedee privesc „fabricarea de noutăți” prin exagerarea unor aspecte sau declarații ale unor oameni politici, fomularea tendițioasă a știrilor, introducerea unor atribute apreciative sau denigratoare despre partide sau oameni politici în cuprinsul unor relatări obiective.

În spatele unei obiectivități afișate, sistemele mediatice în fața neputinței de a se sustrage mecanismelor concurențiale și ale logicii profitului, fiind dependente totodată de anumite grupuri economice cu interese bine definite au fost obligate, pentru a nu-și pierde credibilitatea în a-și rafina mereu procedeele distorsionate ale realității și de manipulare a opiniilor publice.

Această „subiectivitate” a mesajelor și această „ideologie” latentă este rareori conștientizată și decodificată de către receptori.Obiectivitatea nu este decât un bun dozaj în informațiile și opiniile pro și contra, un echilibru între informații și interpretări divergente, o aparență a neimplicării.

În primul capitol o sa definesc și delimitez termenul de manipulare cu metodele si tehnicile specifice și efectul CNN și modul în care acesta a influențat modul în care sunt structurate și ordinea știrilor din toată lumea.De asemenea, în al doilea capitol vreau sa arăt modul în care mass-media influențează percepția oamenilor cu privire la evenimente sociale sau chiar influența pe care o reclamă TV o are asupra noastră atunci când alegem un produs dar și cât de dependenți suntem de rețelele de socializare și efectul lor asupra noastră.

În capitolul trei o sa studiez cultura mass-media cu tot ce implică aceasta prin metodele specifice dar și modele promovate de media și modul în care mass-media cu tot ce implică ea influențeaza dezvoltarea noastră.

Mass-media devine unul are cea mai mare influență asupra alegerilor ocupaționale sau practici de consum cultural după cum afirma Pierre Bourdieu, mass-media intră în competiție cu școala și familia în procesul de manipulare al aspirațiilor adolescenților, a imaginii de sine si a stimei de sine și accentuează faptul că patternurile stabilite în familie formează fundamente pe care se structurează experiența școlară și acestea împreună structurează toate experiențele ulterioare, inclusiv recepționarea produselor culturale.(Chiribuca,2007)

Efectele mass-mediei se pot resimți în diferite părți ale societății ea poate avea o influență pe termen scurt sau poate avea nevoie de un interval de timp mai amplu pentru a deveni operațională.De asemenea, efectele presei pot crea schimbări dorite sau mai puțin dorite, pot fi rezultatul unui proces controlat, cum sunt campaniile de presă, sau ale unor întâmplări așteptate sau neașteptate.

1.Aspecte generale despre mass-media și influența ei asupra opiniei publice.

Manipularea este un subiect controversat și fiecare are o definiție a acestui termen. Oamenii vor

să manipuleze, cu toate că majoritatea dintre ei nu recunosc acest lucru, de asmenea ei vor să nu

cadă în capcana manipulatorilor.

Manipularea este un act, reușind să acționeze asupra celor care se lasă pradă ei, fără ca măcar să afle ce li se întâmplă.În cazul știrilor modul în care informația este prezentată contează și mai putin informația în sine.

Totuși nu putem să considerăm că totul este manipulare.Fără să cunoască intenția, nici manipulatorul, nici chiar faptul că sunt manipulate, produce adesea un sentiment de indignare ori de câte ori se aduce în discuție termenul „manipulare”.

1.2.Definire concepte.

Prima dată aș dori să clarific puțin această noțiune, plecând de la defințiile din dicționarul

Explicativ al Limbii Române! O să folosesc spre o mai bună ilustrare definiții ale unor termeni care au legătură direct sau indirect cu acest fenomen numit manipulare.

A INFLUENȚA tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență;

a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. Din fr. Influencer

PERSUASIÚNE s.f. (Livr.) Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să

creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. – Din fr. persuasion.

efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). – Din fr. Négocier

.

A MANIPULA tranz. . 2) A aranja cu grijă în vederea executării unor experiențe sau

operații tehnice sau științifice. /<fr. Manipuler 1) (aparate, mecanisme) A folosi cu ajutorul

mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manevra;

MASS-MÉDIA s. f. Termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; mijloace de comunicare în masă. [Pr.: -di-a] – Cuv. engl. Totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.)

COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, informație, știre, veste. 2. Contact, raport, relație, legătură.

INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.).– Din fr. information, lat. informatio.

DEZINFORMÁ, dezinformez, vb. I. Tranz. A informa (în mod intenționat) greșit. A induce în eroare cu o informație falsă. /dez- + a informa. A informa greșit, tendențios (prin presă, prin radio etc.). [Cf. fr. désinformer].

Conform „Dicționarului de Sociologie”, manipularea este definite ca fiind o „acțiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune, care distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și decizie.” (Zamfir,C.Vlasceanu,L.,1998)

„ Mass-media “ este un cuvânt compus, preluat din engleză, care se traduce literar prin mijloace de masă și liber prin mijloace de comunicare în masă . Noțiunea desemnează ansamblul modalităților prin care se realizează difuzarea informației către publicul larg.

Manipularea mai poate fi definite și ca fiind o acțiune de schimbare a opiniilor, atitudinilor, și comportamentelor unei personae sau ale unui grup social în vederea atingerii unor scopuri dorite de către altcineva( personae,grupuri,organizații) fărp exercitarea forței și lăsând impresia că această schimbare este o decizie liberă.

Herbert Marcurse (scoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a manipularii, considerata a fi un instrument esential al "societatii industriale de masa". El evidentiaza formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vietii sociale, începând cu cea politica si sfârsind cu cea economica.

Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) :

Manipulare mica – modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex: România 1992, criza artificiala de pâine – facilitarea importurilor – comisioane)

Manipulare medie – modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte uneori peste ateptari (Ex: experimentul lui Milgram; Revolutia din decembrie 1998 – disiparea responsabilitatii prin fragmentarea actelor genocide – neputinta detectarii vinovatilor)

Manipularea mare – influentarii culturi în care traieste individul (Ex: învatamântul – instrument de perpetuare si înradacinare a conformismului), potrivit ideologiilor curente.

Tehnici de manipulare sunt multe și cuntinuă să reapară altele noi, nuanțate și personalizate în funție de cel care le pune în aplicare.

De asemenea, mai apare și zvonul care nu se poate verifica daca este adevărat sau nu. Circulația zvonurilor este strâns legată de contextele sociale (credibilitatea instituțiilor sociale, sistemul de circulație a informației formale,tipurile de raporturi de putere) dar și de trăsăturile de personalitate ale indivizilor.

În comunicare există trei tipuri de probleme:

a) prima privește calitatea transmiterii mesajului;

b) de ordin semantic,privind atribuirea semnalelor,atribuirea de sensuri, într-un cuvânt fenomenul de comprehensiune;

c) de ordin pragmatic, privind relațiile ce se stabilesc între mesajele și efectele acestora;

Pentru a putea comunica, nu este suficient ca mesajul să fie transmis într-o manieră adecvată, ci este nevoie ca cele doua personae implicate in actul de comunicare să fie „pe aceeași lungime de undă”.Fiecare dintre noi înțelege mesajul diferit în funcție de experiență și cultură dar și de credibilitatea pe care o oferă interlocutorul.

1.3. Mass-media.Tehnici specifice de manipulare.

Termenul mass-media, uneori formulat ca media, este o expresie engleză la plural, care a fost preluată și în română, având traducerea și semnificația „medii (de comunicare) de masă”. Formarea unei atitudini sau concepții depinde de frecvența cu care aceasta este prezentată și privită ca pozitivă pe micul ecran.

Ne putem forma o părere asupra unei probleme oarecare, ascultând o dezbatere pe marginea ei.Observăm cum se poartă, cum gândesc, cum se raportează la anumite probleme și la realitate oamenii din jurul nostru și tot prin această evaluare ne formăm și noi un punct de vedere.

Efectele mass-media se pot resimți în diferite zone ale societății. Denis McQuail afirma că „mass-media poate acționa asupra indivizilor, a grupurilor, a instituțiilor , a întregii societăți, și că ea poate afecta personalitatea umană în dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimenisunea afectivă (modificarea sau crearea unor sentimente sau atitudini) sau dimensiunea comportamentală (modificari ale felurilor in care acționează indivizii și fenomene de mobilizare socială)”.

De asemenea, efectele presei pot crea schimbări dorite sau mai puțin dorite: pot fi rezultatul unui proces controlat, cum sunt campaniile de presă, sau ale unor întâmplări așteptate sau neașteptate.

Influența mass-media poate conduce la realizarea acordului, identificării sau internalizării valorilor sau sensurilor transmise prin intermediul presei.

„ Senzaționalul cultivat în mod obsesiv de televiziune îl face pe telespectator să caute și să aprecieze în viață numai ceea ce proartă emblema extraordinarului, ceea ce produce emoție, incită simțurile sau mișcă orgoliul.Totul trebuie să fie șocant, uimitor, spectaculos pentru a atrage atenția omului contemporan.Pe acest fond, viața obișnuită, simplă creează sentimentul frustrării și al neîmplinirii.” (Virgiliu,Gheorghe, „Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi.”, Editura Prodromos, 2008, pagina 194)

Din cauza efectelor pe care mass-media le are asupra noastră se vorbește din ce în ce mai mult despre manipulare deoarece media nu numai că ne spune la ce să ne gândim sau câtă importanță trebuie să îi acordăm unei probleme sau eveniment în funcție de atenția pe care însăși media i-o acordă, de exemplu evenimentele sportive sau comerciale care capătă un relief deosebit în preocupările oamenilor, deși acestea nu sunt foarte importante pentru viața lor.

Mass-media se instituie deci ca un adevărat mentor pentru mintea noastră deoarece de cele mai multe ori ne sugerează la ce să ne gândim, în legătură cu ce să ne manifestăm compasiunea sau emoțiile de aceea ea devine o realitate.

Sistemul comunicării de masă s-a manifestat activ în societate, modelând celălalte sisteme ale societătii: nici politicul, nici economicul, nici cultura și nici viața cotidiană nu au putut scăpa de influența pe care media o are de aceea s-au identificat mai multe funcții ale mass-mediei:

Funcția de informare: mass-media este una din cele mai utilizate surse de informație datorită vitezei cu care se transmit informațiile dar și a modului în care ne sunt ele prezentate.(Ziar, TV, Internet)

Funcția de culturalizare: prin conținuturile distribuite de mass-media circulă și se fixează normele de comportament acceptate privind modele culturale de formare a gândirii și a valorilor dar și de determinare a comportamentului.Această funcție are cel mai mare impact asupra copiilor deoarece ei sunt modelați de la vârste fragede după realitatea mediatică.

Funcția de socializare: mass-media își asumă un rol foarte important în socializarea indivizilor deoarece socializarea dintre indivizi este foarte mult influențată de evenimentele difuzate.

Funcția de formare a opiniei publice: mass-media constituie principalul factor pe baza căruia se fac dezbateri sau asupra căreia se pronunță persoane cu diferite idei sau viziuni asupra unei probleme sau eveniment prezentat.

Funcția de divertisment: de cele mai multe ori modul în care ne recreem sau ne găsim distracția este în fața televizorului sau navigând pe internet.

Funcția educativă: alături de școală, mass-media este un element foarte important în sistemul factorilor educativi implicându-se în formarea și dezvoltarea personalității umane.

Datorită acestor șase funcții se conturează din ce în ce mai mult impactul mass-mediei asupra dezvoltării umane și modul în care suntem influențați de aceasta.

Manipularea în mass-media.

În anul 1864 apare pentru prima dată sensul defavorabil al manipulării ca „ acțiune ce intenționează să înșele, să fraudeze, și să obțină din partea unui auditoriu acceptarea unor idei fără a fi conștienți de acest lucru.”(Philippe, Breton, „Manipularea cuvântului”, Editura Institul European, 2005, Iași , pagina 7)

O altă definiție a manipulării: „ manipularea este o formă de comunicare pervertită fiind caracterizată prin lipsa unui discurs elaborat, cu respectarea unor principii imuabile; camuflarea intențiilor reale ale emițătorului fiind inițiată și desfășurată exclusiv în favoarea emițătorului și în detrimentul receptorului.”¹ , „o acțiune violentă și constrângătoare care-i privează de libertate pe cei care i se supun ducând la construcția unei imagini a realului care are aerul de fi realul.”² sau „ în sens larg presupune că manipulatorul să aibă intenția deliberată de a produce schimbare de opinie utilizând tehnici psihologice și ca manipulatorul să fie inconștient cu privire la mecanismele și scopurile ei.”³

Note de curs „Limbajul publicității”, Cristian Radu

Philippe, Breton , „Manipularea cuvâtului”,Editura Institul European, 2005, Iași , pagina 7

Dona ,Tudor , „Manipularea opiniei publice în conflicte armate.”, Editura Dacia,2001,pagina 77

Manipularea reprezintă acțiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească și/sau să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, și nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune și distorsionând intenționat adevărul, lăsând însă impresia libertății de gândire și de decizie. Diferența dintre manipulare și persuasiune constă în faptul că actorul social persuadat cunoaște intenția celui care folosește această tehnică pentru convingere, pe când în manipulare cel manipulat nu este conștient de intenția celui care se folosește de acest proces de convingere.

Chiar dacă literatura de specialitate oferă o gamă diversă de definiții și conotații despre manipulare, cert este că manipularea are o conotație negativă și că reprezintă o acțiune neetică.Când o acțiune este manipulatoare, mesajul are mereu la bază ideea de a înșela, de a face credibil ceva ce doar pare a fi real și care în fond este doar o introducere în eroare.

O altă carcateristică a manipulării este faptul că, în majoritatea cazurilor, inițial, receptorul va avea o poziție nedorită de emițător, poziție care va fi schimbată dacă manipularea va avea succes.

În mod sigur, manipularea reprezintă o formă de putere: „Manipularea nu exprimă doar putere dar în mod special abuz de putere care exprimă în mod direct dominație.”4 Conceptul de bază al manipulării constă în faptul că are ca bază inconștientul subiectului manipula în funcție de aceste definiții manipularea poate fi de trei feluri: mică, media și mare.

Toate au la bază concepte ca: influență, putere, intenționalitate, comunicare, schimbare, atitudine, comportament, așa cum sunt tratate de sociologie sau științele comunicării. Intrând și în compunerea altor termeni precum persuasiunea, publicitatea, propaganda, dezinformarea, intoxicarea,îndoctrinarea.

Aceste concepte sporesc ambiguitatea, ducând uneori la confundarea dezastroasă a termenilor între ei. Toate sunt procese de comunicare, influențare iar aceste procese de comunicare implică schimbarea, dar prea adesea schimbarea survenită ca urmarea a unui proces de comunicare este echivalentă cu influența.

Manipularea mică este acel tip de persuasiune obținut în urma unor modificări minore ale situației sociale deși ea poate genera efecte surprinzător de ample.Această tehnică poate influența decizia unei persoane sau mai mult poate genera efecte puternice la nivelul întregii societăți.

Manipularea medie se referă la modificări importante ale situatiilor sociale, cu implicații care de cele mai multe ori depășesc în mod dramatic și se realizează în mod special prin controlul informațiilor, prin izolarea grupului, pentru a evita orice contact ale membrilor săi cu lumea exterioară, astfel, identitatea individului dispare pentru a putea fi integrat într-un grup.

Comportamentul, gândirea , chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de valori și regulamente.Manipularea mare este acel tip de manipulare în care efectele ei sunt foarte greu de identificat deoarece este realizată de oameni care știu exact cum sa modeleze comportamentele și gândirea în conformitate cu valorile societății astfel încât totul pare normal fără nici cea mai mică incertitudine asupra mijloacelor de reprezentare a realității sociale.

Pentru ca manipularea să fie cât mai eficientă, trebuie îndeplinite câteva condiții esențiale printre care ratingul deoarece este important ca numărul persoanelor care receptează mesajul să fie cât mai numeros dar și timpul în care se emite mesajul în funcție de publicul țintă.

În ceea ce privește manipularea se identifică patru tipuri de manipulare: manipularea emoțiilor, manipularea intereselor, manipularea contextului și manipularea relațiilor, conform lui Alex Mucchielli.

1. Manipularea emoțiilor. În acest tip de manipulare sunt utilizate mesaje de natură verbală și nonverbală pentru a specula emotivitatea receptorului. Afișarea unor sentimente false (regret, compasiune, prietenie etc), apelul la imagini expuse direct sau descrise, exploatarea unor sentimente legitime ale receptorului, toate acestea sunt de natură să faciliteze modificarea atitudinii.

2. Manipularea intereselor. Mesajul este menit să speculeze interese preexistente ale receptorului sau să inducă în mod artificial unele interese. Pot fi vizate interesul pentru confort (speculat de agenții imobiliari, de exemplu), interesul pentru confort psihic (apare în discursurile xenofobe), interesul pentru propria imagine sau interesul pentru sănătate, care este derivat din precedentul și învecinat cu interesul pentru confort psihic.

3. Manipularea contextului. Importanța contextului, a condițiilor concrete în care se desfășoară comunicarea. Un anumit mod de dispunere în spațiu, prezența unor „accesorii”, cum ar fi biroul, ghișeul sau podiumul, o anumită distanță față de interlocutor, au efecte sensibile asupra modului în care e receptat un mesaj. De asemenea, modul în care este utilizat timpul are greutate în actul de comunicare.

4. Manipularea relațiilor. În acest tip de manipulare, efectele sunt la nivelul relațiilor cognitive și la modul în care se mențin relațiile.

4.Teuna, Vandijk, „Discourse and manipulation, Discourse Society 2006, http://das.sagepub.com/content/17/3/359 ,pagina 3, 08.10.2010, 22:30

Dezinformarea

Această tehnică de manipulare este asimilată de cei mai mulți cu minciuna sau informația eronată și nu este nimic greșit în acestea două deoarece dezinformarea este și una și alta.În acest tip de manipulare este foarte ușor de găsit vinovați care de multe ori nu sunt cei care au greșit cu adevărat.

Dezinformarea este un termen apărut recent în limbajul de specialitate, deși se practica încă din antichitate. Este indisolubil legată de informație, care poate fi viciată în numele unor scopuri bine definite. Sunt concluziile la care a ajuns Vladimir Volkoff, autorul lucrării Tratat de dezinformare, apărută la Editura Antet. Trebuie făcută o distincție clară între un fapt și o informație. „Plouă“ nu este o informație, ci un fapt.

Acesta devine informație în momentul în care este comunicat de cineva unei alte persoane, fie direct, prin metoda „gură/ureche“, fie mediat, prin telefon, ziar, radio, televiziune etc. Pe parcursul procesului de transmitere a informației pot apărea – involuntar sau dimpotrivă, intenționat – distorsiuni, omisiuni, adăugiri de elemente noi etc. care sunt tipice dezinformării.

Orice informație presupune prezența a trei variabile, în care nu se poate avea deloc încredere: informatorul (care poate face o confuzie între ploaie și stropii unui aspersor, de pildă), mijlocul de comunicare (telefonul se aude slab, permițând confuzii între cuvinte, sau scrisoarea este caligrafiată cvasiindescifrabil, ceea ce duce la același rezultat etc.), informatul (care poate crede că informatorul exagerează). Toate aceste elemente ne sugerează faptul că aproape orice informație este supusă riscului denaturării. De aici rezultă că: informația nu conține niciodată adevărul sută la sută.

Termenul de dezinformare a apărut pentru prima dată în limba rusă, după al doilea război mondial, și avea rolul de a desemna „practicile exclusiv capitaliste care urmăreau aservirea maselor populare“. De aici, termenul a trecut în limba engleză, cu înțelesul de „scurgere deliberată de informații care induc în eroare“.

În Franța, noțiunea a apărut în 1974 și era definită drept utilizare a tehnicilor de informare, în special de informare în masă, pentru a induce în eroare, a ascunde sau a travesti faptele..

Utilizarea imaginii în dezinformare „E adevărat fiindcă am văzut“ este o afirmație puternic înrădăcinată în psihicul uman, mai puternică decât cea menționată anterior, respectiv „E adevărat pentru că am citit“.

Prin dezinformare se înțelege și modalitatea de a utiliza tehnici de informare, în special de informare în masă pentru a induce în eroare, a ascunde sau masca fapte pentru a difuza judecăți dorite de dezinformator. A dezinforma nu înseamnă a lipsi de informații ci a furniza informații falsificate.

Avantajele imaginii în materie de dezinformare: este literalmente incontestabilă; informația vizuală nu are nevoie să treacă prin creier pentru a ne afecta inima sau pornirile instinctuale, imaginea, prin natura ei, se pretează la toate manipulările posibile: selecție, încadratură, unghi de filmare, animație, trucaje etc., imaginea se adresează maselor într-o măsură mai mare decât cuvântul, este ușor de perceput, ușor de reprodus și devine imediat subiect de conversație.

Definită drept „paradisul dezinformatorilor“, televiziunea in special, oferă o întreagă serie de facilități care devin însă foarte ușor constrângeri. Scurtimea împiedică orice aprofundare a subiectului, iar momentul producerii unui eveniment poate duce la omiterea lui din jurnalele de știri. Puterea imaginii este atât de mare, încât prima impresie rămâne de nezdruncinat, dezmințirile ulterioare având efecte minime.

Discreditarea este o metodă de manipulare ce rezultă din dezinformare.

Această metodă de manipulare a indivizilor distruge, în primul rând imaginea persoanei vizate prin acest procedeu și în al doilea rând, consecința imediată a acestui fapt este pierderea de către subiect a sprijinului sau a încrederii de care se bucura persoana vizată până atunci.Această metodă de manipulare este folosită cel mai des în campanii electorale.

Propaganda

Este una din cele mai răspândite forme de manipulare a populației, fiind în același timp acceptată. De cele mai multe ori propaganda, este confundată cu publicitatea sau reclama.Ceea ce nu se prezintă este faptul că propaganda reprezintă o explozie persuasivă de idei pe care manipulatorul dorește sa le inoculeze celui care ascultă.

Propaganda este si ea folosită adesea in campanii electorale și se organizează minuțios pentru a avea cele mai mari șanse de reușită prin instrumentele pe care candidații le au la îndemână și anume televizor unde fiecare formațiune politică are o antenă în care își prezintă campania sau prin afișele lipite pe ziduri sau clădiri strategic pentru a transmite un mesaj sau campaniile difuzate la radio prin dezbateri.În mod paradoxal, propaganda ține de nivelul de cultură al individului.

Persuasiunea

Este definită ca fiind acțiunea prin care se urmărește influențarea alegerii prin comunicare dar și crearea unei stări de identificare între sursă și receptor, ca urmare a utilizării simbolurilor. Persuasiunea se manifestă în mod onest și responsabil dacă ambele părți au șanse egale de a persuada, dacă fiecare are acces la mijloacele de comunicare și dacă ambele părți au abilități asemănătoare. Pe de altă parte, scopurile urmărite de fiecare și modalitatea prin care intenționează să le atingă trebuie să fie clar prezentate și recunoscute.

Acțiunea de a persuada va urmări așadar obiectivul de a determina adeziunea receptorului/receptorilor, îndemnându-l să gândească și să acționeze în acord cu propriile valori, fie că acestea preexistau, fie că sunt promovate de discursul emițătorului.

Persuasiunea se manifestă în numeroase feluri în mediul cotidian, ea este percepută ca o înfrângere, ca o derută, ea înseamnă recunoașterea puterii celuilalt.Studiul persuasiunii prin mesaje implică, evident, studiul comunicării.În cazul persuasiunii, încercăm să împărtășim o opinie, un sentiment, chiar și un comportament.

Schimbarea de atitudine în urma unui mesaj persuasiv este unul din modurile noastre de adaptare la un mediu în continuă evoluție.Ea nu poate fi, deci, evaluată negativ, numită indirect rezistență la persuasiune.

Cercetarea persuasiunii a constat mai ales în analiza modului în care variază efectele persuasiunii, variații care depind de caracteristicile sursei, ale mesajului, canalului și receptorului.

Una din calitățile pe care sursa persuasiunii trebuie sa o aibă dar și cea mai importantă este credibilitatea dar și farmecul sau atracția pe care o exercită și puterea sa.Variațiile de credibilitate au fost create prin prezentarea de surse diferite prin statusul social, nivelul de educație, gradul de experiență într-un domeniu, obiectivitatea.

Cercetarea asuprea efectelor variațiilor mesajului a avut în vedere fie conținutul, fie structura acestuia.Analizează consecințele prezenței sau absenței concluziilor explicite, ale menționării sau nemenționării argumentelor părții adverse, ale ordinii de prezentare, ale modului de organizare a mesajului, ale repetițiilor.

Persuasiunea nu înseamnă acțiunea mesajului asupra unei persoane, ci ceea ce face acea persoană cu mesajul.Persuasiunea detaliată a decodificării este necesară pentru a înțelege cum ajunge un mesaj să fie interpretat sau perceput greșit.

Efectul persuasiunii va fi prin urmare mai eficace și mai durabil tocmai datorită faptului că discursul a inoculat impresia adeziunii liber consimțite și că, prin urmare, acțiunea consecutivă nu va mai fi generată de un resort exterior și constrângător, ci de unul interior.

Persuasiunea însă este exercitată asupra unui auditoriu „particular”, clar identificat prin caracteristici proprii pe care emițătorul trebuie să le cunoască și să le exploateze. Persuasiunea se concretizează printr-un discurs construit premeditat pe două planuri: rațional și emoțional, va fi asumată astfel includerea contextului și a receptorului ca factori constitutivi ai discursului.

În consecință, discursul are un pronunțat caracter dialogic, impus de orientarea spre receptor și de principiul cooperării, receptorul este unul „particular”, caracteristicile îi sunt identificate și condiționează decisiv elaborarea discursului.

Obiectivul este acela de a genera o atitudine favorabilă a receptorului în raport cu ipoteza avansată, de a îndemna spre un comportament prevăzut ca dezirabil de către emițător și asumat ca dezirabil de către receptor.

Prin urmare persuasiunea este acel fenomen prin care o persoană încearcă să-și promoveze ideile în mod cinstit față de receptor, neavând scopuri ascunse. Receptorul este conștient de ceea ce se întâmplă și participă constructiv la acțiune fiind sigur că la sfârșit va avea și el de câștigat.

Zvonurile

Zvonul este un important mijloc informal de comunicare în masă. Ca fenomen psihosocial complex, zvonul are un conținut ambiguu, nemodificabil sau greu verificabil pe termen scurt. Informația purtată de zvon este, de cele mai multe ori, tendențioasă, circulând paralel și, în mod frecvent, în contrasens cu informațiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare.

Această caracteristică conferă zvonului o complexitate deosebită și explică de ce acesta a fost considerat, mult timp, un fapt social misterios, aproape religios. Fiind un canal de comunicare între oameni, zvonul are o existență obiectivă, este prezent în toate sferele vieții sociale. Circulația lor este dependentă de contextele sociale, de trăsăturile de personalitate ale indivizilor și de nevoile psihosociale ale indivizilor, grupurilor sau comunităților.

Kapferer (1987) a arătat că circulația zvonurilor se bazează pe trei condiții esențiale :

Credibilitatea zvonurilor ( poate și a sursei );

Aparența de adevăr ( ca un zvon să circule mai mult trebuie să aibă și un miez important de adevăr. )

Dezirabilitatea conținutului informațional ( dacă zvonul este indezirabil, există posibilitatea blocării lui. )

Datorită acestor trei condiții esențiale, zvonurile evocă ceva misterios sau chiar magic. Zvonurile cresc, zboară, șerpuiesc, mocnesc, circulă de aceea zvonurile au funcție dublă, una explicativă și una de atenuare a anumitor tensiuni emoționale.Zvonul nu este neapărat fals, în schimb este mereu neoficial așa se explică faptul că mass-media nu l-a desființat fiind o sursă de informare paralelă dar necontrolată.

(Jean Noel Kepferer, „Zvonurile”, Editura Humanitas, București, 1993, pagina 284)

1.4. Efectul CNN

Este o teorie în domeniul științei politice și studiile mass-media care pornește de la premiza că dezvoltarea popularității canalelor de știri de televiziune internaționale.

Cunoscut sub numele Cable News Network (CNN) acest canal a avut un impact major asupra desfășurării politicii externe ale statelor.Susținătorii efectului CNN susțin că măsura, adâncimea, viteza de „new media” la nivel mondial a creat noi specii de efecte diferite calitativ de cele pe care le-au precedat istoric.

Unele evenimente cum ar fi: protestele din Piața Tiananmen din 1989 la căderea comunismului în Europa de Est, primul război din Golf și bătălia de la Mogadishu au fost privite ca fiind puternic influențate de postul CNN prin aducerea în prim plan a unor imagini și probleme.

Profesorul Steven Livingston de la George Washington University identifică trei aspecte distinctive care se încadrează în termen larg al efectului CNN.Mass-media poate funcționa alternativ sau simultan ca:

Agent al ordinii de zi al stării politice.

Un împediment pentru realizarea obiectivelor de politică dorite.

Un accelerator în luarea deciziilor politice.

Concentrându-se instantaneu și continuu pe acoperirea pe care o are mass-media pe un anumit conflict, incidente internaționale sau inițiativă diplomatică, ciclul de știri cere în mod eficient atenția politică.

Pe de altă parte trebuie să ne gândim că imaginile transmise de CNN din Somalia, cu militarii americani uciși și târâți pe străzile din Mogadiscio pe post de manechine fără viață, au declanșat o puternică emoție în SUA, determinând retragerea contingentului american. Sistemul de pol de presă a fost aplicat în intervenția din Panama (1989). Atunci a fost selecționat un grup de ziariști care au putut însoți trupele americane de intervenție și care au transmis reportaje live.

Debutul transmisiilor în direct dintr-un conflict militar de proporții a fost făcut în Coreea. Se poate spune că atunci a avut loc faza romantică. Victimele americane nu erau arătate, iar transmisiile erau marcate de optimism. Probabil că cel mai bun exemplu de manipulare a fost războiul din Vietnam. „Rezoluția Golfului Tonkin“, august 1964, cea mai apropiată de o declarație de război, prevedea că președintele SUA este autorizat să folosească orice mijloace pentru a stopa atacurile viitoare ale Vietnamului de Nord asupra vaselor americane. Președintele Johnson a ordonat represalii ca urmare a unor noi atacuri ale nord-vietnamezilor, deși în realitate, nu existase un al doilea atac. Adevărul a ieșit la iveală mult timp după finalul conflictului.

Tot în războiul din Vietnam, o cercetare ulterioară a dovedit că majoritatea reportajelor de luptă erau furnizate de serviciile de relații publice ale armatei, care numai în 1971, au cheltuit peste 200 de milioane de dolari ca să îmbunătățească imaginea. Serviciile de relații publice ale armatei au înscenat manevre ale armatei sud-vietnameze, acestea fiind filmate de operatori militari și difuzate în SUA prin stații mici de televiziune care nu aveau fondurile necesare finanțării unor corespondenți de război.

Un alt exemplu semnificativ este modul în care se sărbătorește Anul Nou.În toate reprezentările și toate raporturile prezentate prin intermediul canalelor TV se promovează elemente vizual comune, scene din spații centrale, cel mai adesea turistice, jocuri de artificii, jocuri de confeti, mulțimi, oameni îmbrățișându-se, dansând și râzând.

Toate reportajele prezentate de CNN, dar și alte posturi prezintă modele similare care încorporează strategii similare.Prin faptul că CNN vorbește despre același eveniment social care se produce în mod simultan în spații geografice diferite din contexte culturale diferite formează ideea că totul se desfășoară într-un spațiu global al similarității și al similtitudinii.

CNN promovează mesajul colectivității, acela al oamenilor care indiferent de locul în care se află, împărtățesc emoții comune, aparțin unui spațiu comun și fac parte din aceeași lume.Aparența de lume unificată, standardizată, ideea de sat global și comunitate globală care împărtășește aceleași valori scoate în evidență totodată diferențele uriașe între spațiile europene și mondiale.Sunt anumiți parametri comparativi care arată succesul anumitor țări în comparație cu altele.

Dezastrele naturale și efectul CNN.

În timp ce efectul CNN cel mai frecvent se referă la impactul pe care mass-media și știrile îl au asupra politicienilor și conflictelor politice, efectul său asupra deciziilor luate în timpul dezastrelor naturale.

Video-urile și imaginile sunt difuzate în întreaga lume în timp real pot convinge publicul să doneze bani sau prin presiune pe guverne pentru o acțiune imediată atunci când vorbim de dezastre naturale.

Efectul CNN a jucat un important rol in oferirea de ajutor în urma tsunami-ului din ASIA (2004), cutremurul din Kashmir (2005), uraganul Katrina (2005) și cutremurul din Sichuan din China (2008). De exemplu, în urma tsunami-ului din ASIA prin prezentarea de către CNN a acestui dezastru natural a urmat o revărsare de donații fără precedent.

Fred H.Cate. „ CNN effect”, Editura Humanitarian Affairs Review, 2002

„The CNN Effect:How 24Hours News Coverage Affects Gouverment Decisions and Public Opinion”, Harvard University, 2002

”The CNN Effect: TV and Foreign Policy, Center for defense information Americațs Defense Monitor transcript”, 1995

Volkoff, V., Tratat de dezinformare, București, Editura Militară, 1999.

Tzî, Sun, Arta războiului, București, Editura ANTET, 1999.

Cosmin, C., Informare și dezinformare, Lumea magazin, nr.1/2003.

Maitreya, F., Războiul informațiilor, în Familia ta, nr.2/2003

2. Lumea informațională .

Conceptul de informație prezintă următoarele aspecte: aspectul sintactic, aspectul semantic (semnificația prin prisma convențiilor sociale), informația semantică intențională ( sensul atribuit de emițător) și informația semantică realizată. Ansamblul informațional nu este reductibil doar la mass-media: mediul social (grupurile formale și informale) , comunicarea intra și extra grup ( telefon, SMS, e-mail) precum și informația on-line adaugându-se ansamblului de mijloace de informare si comunicare ale societății.

Funcțiile mass-mediei sunt: monitorizarea realității social-politice pentru relatarea evenimentelor petrecute, interpretarea sensurilor profunde ale evenimentelor, de socializare(Laswell), manipularea conștientă a procesului politic (Graber), de divertisment (Wright), de a conferi un statut, prestigiu, de a consolida normele sociale (Lazarsfeld,Merton), de mobilizare, articulare și coagulare a unor opinii care nu dispun de alte cai de comunicare.

Accesibilitatea mediatică prezintă de asemenea semnificații distincte: caracterul de inteligibilitate a mesajului trebuie sa prevaleze pentru ca forța și intensitatea mesajului sa nu se deprecieze.

Ion bucheru deosebește manipularea punctuală, semi-punctuală și de durată și amintește procedeele specifice de manipulare prin televiziune: utilizarea posibilităților montajului pentru transformarea afirmației în negație și invers, contopirea unor elemente incompatibile și distonante (sunetul și imaginea se contrazic), minimizarea evenimentului prin plasarea sa încadrată de evenimente minore, refuzul de reflectare a unei anumite realități, asocierea unor evenimente, instituții și persoane cu elemente de cea mai joasă zonă valorică.

Din posibilitatea de difuzare a informațiilor tendițioase, Ion Bucheru precizează cele mai frecvent întâlnite: dozajul de adevăr și minciună ( prezentarea unui contr-adevăr neferificabil ), valorificarea accidentului în detrimentul esențialului, comparații nejustificate (citatea trunchiate), exagerarea apocaliptică de fapte lipsite de importanță, sarcasm și persiflare pentru slăbirea adevărului, etichetarea interlocutorului asociindu-l unui sistem de idei ce poate fi mai ușor respins decât argumentele dezbătute.

2.1. Încadrare teoretică

Pentru ca actul de comunicare să fie considerat interesant, adică mesajul mediatic să corespundă interesului publicului și să îmbine elemente cunoscute ca având caracter inedit.Teorii privind efectele macro ale comunicării de masă sunt:

Teoria spiralei tăcerii: pornește de la dependența opiniei individuale de opinia dominantă exprimată de mass-media.Elisabeth Noelle-Neumann sintetizează astfel teoria: societatea amenința cu izolarea pe devianți, indivizii se tem mai mult de izolare decât de eroare, indivizii evaluează climatul favorabil sau defavorabil a propriei opinii, evaluarea conduce la un comportament acțional (exprimarea opiniei sau păstrarea în secret a opiniei).

Elizabeth Noelle-Neumann apreciază că există un procent de circa 20% de indivizi care își exprimă convingerile cu fermitate chiar și dacă acestea sunt contrare opiniei dominante.Astfel, opinia publică reprezintă din această perspectivă opinia ce poate fi declarată public fără risc de izolare și care induce comportamente acționale.Justificarea nu trebuie găsită în încercarea alegătorului de a sări în trenul victoriei, ci mai degrabă în tendința de disimulare și nesiguranță pe care intervievatul o conserva în continuare.

După o activitate de cercetare a impactului mass-media asupra societății s-a ajuns la concluzia potrivit căreia, mass-media nu acționează direct asupra indivizilor, ci are efecte asupra culturii, cunoștințelor, valorilor și normelor unei societăți. Ea pune în circulație un set de imagini, idei și evaluări după care membrii audienței acționează în construirea propriei linii de comportament.

Modelul stimul-răspuns poate fi aplicat cu succes numai în situații excepționale, în care canalele obișnuite de comunicare socială sunt blocate iar sursele mass-media sunt credibile, în aceste cazuri mesajele au subiecte cu impact emoțional, oferă răspunsuri convenabile și au o forță de securizare puternică, fapt pentru care sunt acceptate rapid și necritic de către public.

Denis McQuail susținea că există două tipuri de situații ce favorizează emergența unui efect stimul-răspuns: dezordinea socială și campania de influențare a publicului.Tot el considera că o campanie se bazează pe un comportament bine instituționalizat, care este în raport cu normele și valorile în vigoare.

Comaparativ cu școala și familia, mass-media își exercită influența prin formarea unui imaginar colectiv, de cultura vedetismului și a aspirației spre celebritate, precum și violența.Printre motivele pentru care elevii se uită la televizor sau navighează pe internet se numără dorința de amuzament și distracție.Însă nu toți elevii conștientizează ce ii motivează de fapt să vizioneze anumite emisiuni sau site-uri și astfel apar motive de genul „așa îmi umplu timpul liber”, „de plictiseală” sau „din obișnuință” ceea ce reflectă un consum pasiv, puțin selectiv de televiziune.

Rezultatul „culturii mass-media” este foarte bine definită și de teoria dominației ideologice care aparține Școlii de la Frankfurt care impune un curent critic în analiza mass-media.Ideea de bază a acestei teorii este faptul că „mass-media este un instrument prin care clasa dominantă își impune ideologia,controlează producția de idei și asigură integrarea claselor inferioare.” (apud Adela Popa,2007)

Această teorie impune două concepte: cel de cultură de masă și cel de industrii culturale.Theodor Adorno este cel care lansează acest termen de „industrii culturle”, înțelegând prin aceasta crearea, producerea de bunuri și servicii culturale în mod industrial, adică prin standardizare, producția de masă, căutarea profitului.

Influența televiziunii apare ca fiind cea mai complexă și cea care, de cele mai multe ori promovează antivalori.Are cea mai mare influență în însușirea de valori și atitudini, de exemplu modul în care elevii se raportează la școală și familie.Televizorul promovează spectacularul și modelele din viața reală cu accent pe succesul financiar mai mult decât pe cel intelectual, adică se pune accent pe îndeplinirea unor cerințe limitate și mai puțin pe cele morale și socioeducaționale.

Nevoia de informare induce la creșterea gradului de cunoaștere de aici și diferența de necesitate a consumului mediatic, direct proporțional cu nivelul de educație.Pentru persoanele cu un nivel de cunoaștere mai ridicat profitul de cunoaștere prin consum mediatic este mai ridicat deoarece persoanele cu un nivel de educație mai ridicat au o competență de comunicare și de asimilare a comunicării mai dezvoltată.

Totuși, este important faptul că, pentru subiecte de interes general, nivelul de educație nu mai este un element foarte important.De asemenea, sunt situații în care interesul pentru un subiect nu este corelat neapărat cu nivelul de educație.Există persoane care manifestă deschidere și interes pentru o anumită problemă indiferent de formarea lor profesională.

Lumea informațională este un spațiu mai special de resurse, plină de elemente menite să stârnească interesul prin producerea de mesaje mediatice produse în interesul satisfacerii publicului.Audiența culturii nu mai aparține unor grupuri mici ci majorității, ceea ce a amplificat participarea unor categorii diferite de spectatori la același act cultural.

Cultura media a dezvoltat o latură foarte stabilă a divertismentului care se regăsește în calitatea și rețelele de fabricare a informației, precum și crearea modului de obiectivare al realității transmise audienței.Spectatorul culturii media, dispus de cele mai multe ori să preia mesajele care sunt puse în circulație și să reproducă conținutul cultural și de divertisment și atfel să trăiască și să acționeze în conformitate cu aceste standarde de viață.

Mass-media are disponibilitatea de acces pe care a dezvoltat-o prin progresul său de-a lungul timpului datorită dezvoltării tehnologiei, precum și gradul de audiență produce o cultură diferită de cea tradițională de aceea este denumită de analiștii culturali „elită”.Trăsăturile acestei „elite” se remarcă prin unificarea diferențelor care există între indivizi, printr-un grad sporit de conformism și fabricare a consensului cultural dar și emoționalității pe care cultura media o „redescoperă”, readucând-o din condiția de marginalitate la care au condamnat-o constrângerile societății post moderne.(Boia,Lucian, „Pentru o istorie a imaginarului”,Ed.Humanitas, București,2000,pag.64-101)

Cultura media inițiază o nouă alfabetizare culturală și dispune de o nouă împărțire a spațiului privat de cel public.Despre noua alfabetizare pe care a inițiat-o cultura media s-au vehiculat numeroase opinii, în sensul că „noua” cultură, ori cultura de masă ar determina o desprindere de tradiție culturală și ar pava drumul spre manipularea consumatorilor prin chiar răspândirea în absența de standarde, care a atras numeroase critici.(Marcus,George,Fischer,Michael,Anthropology as Cultural Critique,University of Chicago Press, paginile 7-45,111-137)

Datorită vulnerabilității ideii însăși de indentificare, omul are nevoie de imagine ca premisă a educării, a căutării autenticității, cultura media poate oferi modele care își capătă popularitatea ori sunt infirmate de alegerea publicului, identitatea este într-un continuu proces de tranziție.Omul modern poate să își recreeze identitatea în funcție de modele identitare puse la dispoziție de cultara media.

Conceptul de feed-back și informația se află in legătură deoarece pentru a avea o certitudine a informației avem nevoie de o întercerea a informației adică de unde „feed-back”.Conceptul de feed-back este folosit, de cele mai multe ori pentru a controla o informație sau chiar pentru a face ajustări.Acest concept ne informează permanent asupra relației cu mediul încojurător.

Noțiunea de feed-back ne permite să înțelegem mai bine distincția între comunicare în masă și comunicare interpersonală.Atunci când comunicarea se face prin mass-media cel care comunică nu poate controla modul în care este primit de către public mesajul dar cel care comunică dispune întotdeauna informații din trecut cu privire la reacțiile interlocutorului.

2.2. Globalizarea informațională: Internetul și influența rețelelor de socializare.

„Dacă secolul XX se spune că a aparținut tehnologizării iar produsele fiind calculatoarele, secolul viitor se spune că va fi al comunicațiilor. Dacă la început au fost semnalele morse, telegraful apoi telefonul care a revoluționat comunicațiile, lucrurile au evoluat puternic la sfârșitul acestui secol culminând și în zilele noastre cu un puternic concept numit Internet.”

Apariția sistemelor digitale de producere și transmitere a informației influențează în mod hotărâtor progresul uman și reprezintă viitorul în orice domeniu al vieții sociale.Un factor important de criză este viitorul, în ciuda faptului că așteptările și obiectivele globalizării sunt bine conturatem iar analiza proiecțiilor din trecut a confirmat, în linii mari, ritmurile de dezvoltare ale formelor comunicării.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei informației a însemnat trecerea într-o nouă eră, în care cunoașterea devine un factor de progres vital, iar capacitatea de integrare a sistemelor socio-umane este un obiectiv major, propriu acestui moment efervescent și complex.

Dacă analizăm lucrurile, constatăm că revoluția tehnico-științifică, începută in a doua jumătate a secolului trecut s-a transformat în revoluție informațională, fundamentată pe trei mari piloni: globalizare, internaționalizare și transnaționalizare.

Fenomenul globalizării informaționale este parte a fenomenului, cunoscut sub accepțiunea de globalizare, privit ca o formă de organizare a principalelor tendințe și contrarietăți, guvernante în lumea de azi. Globalizarea trebuie să însemne “dezvoltarea armonioasă a planetei trebuie să aibă câștig de cauză în fața dezvoltării capitalului care trebuie să rămână doar un instrument de schimb, fără a-i subjuga pe oameni și nu o entitate independentă guvernată de propriile legi ”

”Dezvoltarea uluitoare a Internetului și a programelor de informatizare a structurilor poate duce de asemenea la criza, datorită faptului că permanent se impun modificări și readaptări în utilizarea resurselor și fructificarea potențialului nou creat, noile tehnologii electronice contribuind la esențializarea lecturii, imprimându-I mai multă mobilitate.” (Stoica,Ion,„Criza în structurile infordocumentare.Sensuri și semnificații contemporane”, Constanța, Editura Ex Ponto,2001, pagina 57)

Una din zonele nesigure a crizei utilizatorilor de internet este accesul la informație, operarea cu concepte noi, dezvoltarea și complexitatea rețelelor informatice, accesul la baze de date virtuale, toate acestea ducând la debusolarea unor categorii de cititori de modul tradițional de lucru.

Tehnologiile informaționale au influențat profund existența noastră și au în ultimul timp un impact tot mai mare asupra activității din biblioteci.Este prezentat nivelul la care s-a ajuns în acest moment din punct de vedere al interconectării calculatoarelor (Internet) și facilitățile pe care acest fenomen le aduce în planul legăturii la resursele informaționale.Prin introducerea tehnologiilor informaționale în biblioteci se pune accent pe comunicare și cunoaștere, resurse fundamentale pentru o eră a economiei informației.

Evoluția tehnologică din lumea noastră de astăzi prezintă trăsături precum: complexitate, diversitate, progres care sunt corelate intens în noua simbolistică a elementului comunicare. În plan social, sensul profund al dezvoltării interactive, urmează traiectoria diseminării, în spațiul public, proiectul universal al utilizatorului interconectat din orice spațiu geografic, și din orice categorie socioumană iar cel mai bun exemplu pentru acest mod de comunicare este reprezentat de rețelele sociale (Facebook,Twitter,Instagram,Skype,etc.)

Pe lângă avantajele pe care le oferă aceste rețele de socializare sunt ridicate însâ și probleme cum ar fi: bugetul, filtrarea de informații, digitizarea resurselor, insecuritatea personală.Era digitală aduce în prim plan transferul electronic de informații, fuzionarea resurselor informaționale, colaborarea internațională pentru informarea unei audiențe globale.

Una din cele mai bune moduri prin care se poate transmite o informație la nivel de masă este prin rețele de socializare și există numeroase exemple prin care datorită unei postări pe Facebook sau recitit legi sau impactul petițiilor on-line.

Cele mai noi date ale Institutului Național de Statistică arată că anul trecut au divorțat 27.188 de cupluri, față de aproape 40.000 în urmă cu 20 de ani iar motivele de despărțire sunt legate tot mai des de avansul tehnologiei.

O altă cercetare, realizată de compania Censuswide pe un eșantion de 2.011 persoane căsătorite, a descoperit că motivele cel mai des invocate pentru a monitoriza conturile partenerilor de cuplu vizează identificarea persoanelor cu care aceștia vorbesc cel mai des, persoanele cu care se întâlnesc și locurile în care merg.Un sfert din totalul persoanelor chestionate au spus că bănuielile generate de acele căutări online au condus la certuri în familie, care au loc cel puțin o dată pe săptămână.

„Într-un fel, organismul uman și computerele acționează similar: ambele depind în totalitate de schimburile de informații cu mediul. Conform ipotezei ciberneticii, comportamentul uman este rezultatul schimburilor de informații și al procesării acestor informații.Principiul de bază care permite explicarea comportamentului îl constituie informația.”(Kapferer,Jean-Noel, „Căile persuasiunii, modul de influențare a comportamentelor prin mass-media și publicitate”, Tradus de Lucian Radu București, Editura Comunicarea.ro,2002, pagina 45)

Asemănarea dintre comportamentul uman și computer vine tocmai din necesitatea de informare permanentă și de a ști tot ce este mai nou, in zilele noastre cea mai buna modalitate pentru a afla ultimele știri sau evenimente care urmează sa aibă loc este de ajuns să accesăm rețeaua de socializare Facebook.

Ipoteza ciberneticii evidențiază modul în care poate fi explicat comportamentul uman prin prisma energiei astfel teoria psihanalitică concepe comportamentul ca fiind rezultatul puternicelor trări și analizează comportamentul uman din punct de vedere al motivației interne.Această teorie explică modul în care ne focusăm energia pe un anumit lucru pentru a afla de fapt o informație.

2.3. Socializarea prin media și influența reclamelor asupra publicului.

Filozoful John Locke sustine ca fiinta umana se naste „tabula rasa”, fara nici ocapacitate de întelegere si cunoastere. El afirma ca oamenii au putine limite biologiceimpuse, iar comportamentul si abilitatile sunt rezultatul învatarii din cadrul procesului desocializare. Fara a diminua importanta ereditatii, trebuie precizat ca în viata noastra si, maiales în primii ani de viata, contactul cu ceilalti membri ai societatii este vital.

Socializarea este procesul prin care ne integrăm într-o colectivitate și reprezintă unul din cei mai importanți factori în dezvoltarea noastră atât din punct de vedere social cât și psihic datorită capacității noastre de a depreinde lucruri noi și de a ne identifica cu mediul de care aparținem.Prin gradul de socializare cu grupul de apartenență și modul în care ne raportăm la acesta arată de fapt identitatea pe care ne-am format-o dar și cât de mult aparținem acelui grup.

Socializarea este un factor foarte important în dezvoltarea copiilor deoarece experiențele pe care le au aceștia în urma procesului de socializare îi fac să vadă lumea de care aparțin într-un mod pozitiv sau negativ sau chiar le produce sentimente fie de ură fie de admirație și dorința de a face ceva care să ajute la bunăstarea grupului respectiv atunci când cresc.

Mass-media contribuie foarte mult la percepția pe care ne-o formăm despre mediul înconjurător,modul în care resimțim evenimentele ce au loc sau chiar modul de viață pe care îl alegem.

Socializarea poate fi definită deci ca fiind procesul prin care asimilăm normele, credințele și valorile specifice societății din care facem parte chiar dacă socializarea este făcută de oameni diferiți din medii diferite și cu nivelul de educație diferit în contexte sociale diferite normele și valorile pe care funcționează societatea rămân aceleași.

„Cercetările au arătat că televiziunea naște o lume iluzorie, un mediu simbolic și cultural ce nu corespunde realității și care are putea de a cultiva în masa publicului opinii, concepții și credințe.(Drăgan,Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Casa de editură și presă Șansa, București, 1996,p214)

Evenimentele mediatice, indiferent de natura lor ne invadează conștiința și ne-o globalizează, ne crează o imagine a lume în funcție de ceea ce mass-media promovează.Omul percepe influentele mediului în raport cu modul propriu de gândire și de actiune. Procesul socializarii îl formeaza pe individ pentru stimuli sociali și îi dezvoltă deprinderile și conștiința asumării obligațiilor sociale.

Există o corelație între modul în care este percepută lumea construită de mass-media și imaginea din mintea noastră. Prin socializarea indivizii nu sunt neapărat obligați la o asimilare a normelor și valorilor, ci ea îi determină la o readaptare continuă în funcție de condițiile specifice de diferențiere socială.

Mass-media este printre principalii agenți de socializare deoarece prin intermediul mijloacelor folosite pentru transmiterea informațiilor reprezentate de : radio, TV, filme, ziare, reviste, afise etc. infomația se transmite la un număr mare de oameni. Mergem la cinema de multe ori doar pentru a vedea actorii preferați și nu pentru filmul în sine, privim spoturile publicitare mai favorabil atunci când ne este prezentat produsul pe care îl folosim sau alegem un anumit tip de aliment datorită reclamei.

Mesajele primite au un impact mare și de multe ori reprezinta sursa primă a unor acțiuni sau nemulțumiri din partea publicului. Un rol foarte important este și tonul vocii deoarece mesul este perceput ca fiind unul pozitiv sau negativ și în funcție de tonalitatea cu care este acesta transmis. Un mesaj este transmis către public cu scopul de a a-i modifica percepția și atitudinea cu privire la modelul prezentat.

Reclamele indiferent dacă sunt transmise la TV prin imagine și sunet sau la radio doar prin sunet reprezintă un element foarte important în modul în care alegem anumite produse sau excluderea altora doar că nu am auzit de ele în reclame. Tot reclamele sunt cele care contribuie la imaginea despre modul în care trebuie să arătăm fizic sau stilul de viață.

Charles Cooley a lansat teoria „sinelui în oglindă” prin care propune un model al construcției sinelui prin raportarea constantă la imaginea pe care ceilalți din jurul nostru ne furnizează.Noi ne privim și analizăm imaginile pe care cei din jurul nostru ni le transmit asemănător unor oglinzi.Raportarea continuă la aceste imagini ne face să avem anumite comportamente, reacții și stereotipuri.

Simpla prezență a unui produs pe un panou publicitar, la radio sau TV deja induce un mesaj în subconștientul celui care primește mesajul în ideea de a testa produsul.

2.4 Știrile – sursă de informare sau dezinformare?

Știrile reprezintă sursa cea mai importantă de informare cu privire la ultimele evenimente și au o acoperire foarte mare deoarece prezintă în timp real acțiuni ce au loc în întreaga lume.Modul în care ne este prezentat un eveniment dar și cât timp i se alocă acestuia și dezbaterile pe marginea subiectului au de fapt rolul de a stârni interesul audienței și de a transmite un mesaj comun tuturor privitorilor cu privire la subiect.

Ordinea în care sunt prezentate știrile nu este nici ea aleatorie ci se ține cont de faptul că prima știre este cu siguranță memorată de către audiență, timpul alocat prezentării unei știri este de asemenea foarte important deoarece cu cât timpul de prezentare este mai lung cu atât știrea este considerată mai importantă și cu cât timpul alocat unei știri este mai scurt aceasta va fi considerată nesemnificativă.

Un alt element important este și viteza cu care se derulează imaginile deoarece atunci cand acestea sunt derulate la viteză mai mica cu atât impactul emoțional va fi mai ridicat mai ales dacă pe fundal este și un cântec trist însoțită mai apoi de reacția tristă a prezentatorului.

Știrile acoperă tot conținutul de informații de care publicul are nevoie de la cursul valutar până la ultima mașină pe care și-a achiziționat-o o vedetă, știrile îți oferă toate informațiile de care ai sau ți se pare că ai nevoie.Dacă ni se va sugera că toți politicienii mint nu vom încerca să schimbăm ceva doar pentru că ne bazăm pe faptul că toți mint.

Știrile au ca sarcină nu doar să ne amintească zinlnic care sunt defectele societății dar să ne și construiască o imagine optimistă și speranța ca se poate mai bine prin prezentarea altor societăți care se află în continuă dezvoltare.Ne prezintă lucruri de care ar trebui să ne speriem cum ar fi obiecte extraterestre sau viruși noi apăruți ai căror remedii nu sunt cunoscute.De obicei, știrile sunt cele care ne promit îmbunătățiri spectaculoase, consacră anumiți politicieni sau ne lasă impresia că în doar câteva zile se pot face schimbări majore.

3. Mass-media ideală.

Prin apariția audiovizualului și posibilității de transmitere cu rapiditate a mesajelor, mijloacele de comunicare media au devenit din ce în ce mai rapide, de multe ori evenimentul prezentat fiind transmis în direct sau exclusivitate tocmai pentru a satisface nevoia de informații noi ale publicului dar și pentru a oferi unui anumit canal un plus de atenție.

Chiar dacă vorbim de televizor, interner, rețele de socializare sau radio, oamenii aleg întotdeauna sursa în care se regăsesc și care le satisface cel mai ușor nevoia de informare în funcție de domeniul de interes.Accesul la cultură și divertismenul sunt la îndemâna fiecăruia iar informațiile oferite acoperă într-o măsură cât mai mare nevoile ale publicului chiar dacă acesta este variat în funcție de nivelul de educație sau mediu din care aparține.

Există întotdeauna un spectator media dispus să preia totalitatea mesajelor care sunt puse în circulație și să reproducă un conținut cultural.Cultura tradițională care se bazează pe un anumit set de norme și valori a suferit modificări datorită culturii media fiind reinterpretată.De exemplu, femeia modernă care este prezentată ca fiind independentă și rolul ei fiind unul reinterpretat, femeia casnică fiind una demodată, lipsită de principii și statut social.

Cultura media denumită și „cultura imaginii” se adresează unui public larg, de aceea mesajele sunt diverse dar se înscriu în același tipar.Faptul că mass-media se adresează unui public atât de larg își pune amprenta în imaginea pe care i-o oferă publicului atât la nivel colectiv cât și individual.

De multe ori, mass-media este acuzată că prezintă modele negative cum sunt unele vedete sau „falși eroi” cu influență negativă în formarea de imaginilor culturale promovate dar și imaginea pe care publicul și-o formează cu privire la standardele legate de inteligență, aspect fizic, standardele de frumusețe sau vestimentație deoarece mai ales la publicul tânăr apare dorința de imitare.

„Nu mai este vorba despre a ști ce le fac mass-media oamenilor, ci despre ce fac oamenii cu mass-media.” (Bertrand, J.C., O introducere în presa scrisă și vorbită,pag.180). Datorită nevoii de a fi la curent cu tot ce este nou, oamenii au o tendință mai mare de a urmări canalele de tip „breaking-news” sau cele cu exclusivitate deoarece consideră informația ca fiind mai adevărată și astfel aleg să-și petreacă timpul liber.Din aceste motive, divertismentul ocupă cel mai semnificativ rol în grila de programe.Spectaculozitatea mesajelor trezește interesul publicului, informațiile sunt sub forma de știri exclusiviste și cu titluri menite să atragă atenția.

Teoria modelării inițial formulată de Albert Brandura ca parte componentă a teoriilor de învățare are ca scop observarea modalității prin care oamenii dobândesc un anumit comportament în cadrul social.

Oamenii, de multe ori, renunță la analizarea informațiilor venite din mass-media și preiau punctele de vedere prezentate de aceasta ca fiind cele corecte de aceea teoria modelării este una din cele mai potrivite pentru a explica influența pe care mass-media o are pentru individ pe termen lung.

Mijloacele de comunicare în masă nu au efect nu au efect doar asupra individului ci și la nivel colectiv prin gama de valori, norme sociale, modele de comportament și culturale pe care le oferă dar și la nivelul relațiilor sociale prin lipsa de comunicare.

(DeFleur,Melvin,Ball-Rokeach,Sandra,Teorii ale comunicării de masă, Ed.Poliroom, București,1999, p.211)

Cultura nu aparține unei clase sau a unui grup ci este a majorității de aceea conținutul media este din ce în ce mai vast pentru a putea acoperi nevoile tuturor pentru ca audiența să fie cât mai numeroasă.Nevoile create de consumul media sunt mai mult decât importante deoarece informația este prezentată într-o manieră medită să atragă atenția dar și de a rămân în memoria privitorului astfel apare o modelare a culturii după mass-media deoarece oamenii aleg din ce în ce mai mult să-și petreacă timpul în fața televizorului și mai puțin în activități sportive sau de socializare.

Conținutul comunicării și formarea opiniei publice.

Mediul social a fost puternic influențat de sistemul mediatic, opinia publică fiind din ce în ce mai importantă.Opinia publică sau „vocea societății” are un rol decisiv în formarea de opinii și valori ale societății actuale dar și cât de multă importanță este dispusă să ofere unui subiect referitor la o anumită temă.Libertatea de expresia a indivizilor a constituit clar un punct de reper în crearea conținutul mediatic dar și în selecția de știri oferite și a timpului alocat fiecăreia.

Diversificarea sistemului mediatic, comunicarea directă dintre cei care dețin puterea și cetățeni constituie un factor important atât în luarea de decizii cât și importanța opiniei publice prin asocierea gândului că opinia cetățenilor a contat în formarea unor schimbări sociale sau politice.Chiar dacă mass-media nu este supusă în nici-un fel unor constrângeri politice acestea își arată simpatia față de anumite structuri politice promovând normele și valorile acestora.

Informația, de orice fel, este un element important în formarea opiniei publice.Accesul la informație a sistemului mediatic este condiționat de existența unor instituții publice și uneori lipsa de experiență a acestora a făcut ca informația publică să fie incorectă datorită multiplelor surse.

Mijloacele de comunicare se impun prin utilizarea de titluri și simboluri menite să atragă atenția și de a oferi informații într-o manieră cât mai atrăgătoare pentru privitori prin imagini și opinii diverse în legătură cu informația difuzată.

Mesajele dispar repede, informația externă la fel, efortul depus pentru a reține informația durează atât cât ne intereseaza acel subiect, nu depinde de ceea ce este mesajul de aceea audiența nu se limitează doat la acel mesaj ci la viziunea pe care o avea înainte asupra informației primite și modul în care este ea percepută după primirea mesajului.

Repetarea acelei informații poate duce la schimbarea viziunii asupra ei și astfel la rămânerea ei în memoria individului.Atunci când e vorba de situații produse de alte persoane reușita este astribuită factorilor externe și nereușita factorilor interne prin raportarea la persoanalitatea individului și percepția lui asupra acelei situații.Tindem să percepem și decodificăm informațiile sau componentele unui mesaj în scopul confirmării unor situații familiare și astfel atribuite pentru a înțelege situația prezentată.

Cea mai mare parte a timpului o alocăm ascultării de aceea calitatea de emițător este mai puțin importantă pe lângă cea de receptor.Prin ascultare și identificarea cu o situație prezentată în media apare atașamentul față de sursa de informare și astfel urmărirea sursei în mod frecvent.

Modelul disocierii explică informațiile memorate ca fiind rezultatul atitudinii cu privire la diverși indici de acceptare sau respingere care în timp sunt uitați sau strânși legați de convingerile individului.Atitudinea este determinată deci de acești indici asociați cu calitatea mesajului deoarece pe termen lung este important modul în care a fost înțeles mesajul si nu conținutul acestuia.Contează mai puțin informațiile oferite audienței și mai mult reacțiile așteptate în urma informării acesteia deoarece în timp contează atribuirile făcute și gândurile care se produc în mintea receptorului în timpul expunerii sale la acel mesaj.

3.2.Mass-media ca mijloc de educare prin jocurile video.

Dezvoltarea tehnologiilor informării și comunicării au schimbat aproape radical societatea în care trăim.Mediul electronic are consecințe și asupra rolului profesionalismului din domeniul comunicării dar și a pregătirii pe care acesta trebuie sa o aibă și obligativitatea lor de a ține pasul cu schimbările permanente care se produc în mediul informațional.Abilitățile necesare cerute pe piața muncii în prezent sunt clar diferite de cele din trecut, abilitățile de lucru cu resurse tehnologice fiind foarte solicitate.

Încă din școlile generale se urmărește pregătirea copiilor în formarea abilităților de utilizare a resurselor tehnologice, instruirea în utilizarea calculatorului cât mai amănunțită dar și cât mai multe cunoștințe despre tot ce înseamnă tehnologie.Efectele tehnice stresează și copleșesc mintea prin mulțimea infomațiilor pe care aceștia trebuie să le proceseze într-un timp foarte scurt.Cu cât sunt mai captivați de această lume a tehnologiilor cu atât sunt mai puțin dispuși să socializeze.

Mulți copii cresc în familii cu părinți plecați din țară pentru a munci, divorțați sau care își petrec majoritatea timpului la serviciu, ceea ce înseamnă că sunt lăsați într-o oarecare măsură nesupravegheați și petrecând mult timp în compania jocurilor video, uitându-se la televizor sau navigând pe internet.

Jocurile video au aceleași reguli pentru toți utilizatorii, conțin aceleași tehnici cu care poți căștiga deci în loc să se producă o individualizare a copiilor prin care fiecăre să își dezvolte abilitățile și singura competiție cu ceilalți să fie la nivel profesional acestea produc același tip de deprinderi și aceleași comportamente.Jocurile video antrenează la competiție prin violență și nu cooperanți pentru a căștiga socializând și împărțind dorințe comune.

Mass-media are număr impresionant de cititori sau spectatori peste tot în lume, astfel încât a devenit un mijloc prin care noile generații își construiesc identitatea socială prin raportare la tot ce se întâmplă în jurul lor alegând modele culturale sau sociale în care se regăsesc cel mai mult.Posibilitatea de a alege diverse căi de comunicare oferă profesorului mai multe modalități de abordare a diferitelor stilurilor de învățare și a priorităților elevului.

În activităților educaționale tradiționale, modul de formare este transmisiv . Se așteaptă ca elevul să memoreze materia în loc de a interacționa cu ea, să facă exerciții în loc să analizeze conceptele care stau la baza acestora.

Un copil care utilizează internetul nu are nici un fel de restricție decât în cazul în care părinții utilizează anumite „filtre” care le împiedică accesul la anumite site-uri. Internetul oferă acel tip de educație libertină prin care copil face ce vrea și când vrea.Deși jocul electronic dă iluzia acțiunii este de fapt o mișcare mecanică prin care copilul pierde abilitatea de socializare și reacția la mediu într-un stil mecanic.

3.3.Rolul mass-mediei în dezvoltarea identității sociale.

Krappman clarifică punctul lui de vedere în ceea ce privește analiza identității: conform acestuia identitatea reprezintă performanța realizată de individ cu scopul implicării în acțiunea socială comună și în comunicare, precizând că identitatea este ceva dinamic și nu trebuie confundată cu imaginea "rigidă" pe care o are individul despre sine.

Înte educație și sistemul mass-media există o strânsă legătură, care s-a întărit continuu în ultimul timp o dată cu dezvoltarea rețelelor de socializare în contextul în care mijloacele de comunicare sunt folosite în cea mai mare măsură atât pentru socializare cât și pentru a afla ultimele informații.

Un efect al dependeței de mass-media este dificultatea de formare a unei identități bine conturate și stabilă în timp.Omul are capacitatea de a se adapta la aproape orice mediu iar influența mass-mediei asupra personalitășii individului este una vizibilă deoarece personalitatea acestuia, de cele mai multe ori este în funcție de mediu.

Modele culturale promovate de media au impact în conturarea valorilor personale chiar dacă în media sunt prezentate un număr mare de identități și de multe ori individul devine spectator sau actor al unui rol care nici măcăr nu îi aparține.Promovarea unor persoane energice, hotărâte, pline de dinamism plac întotdeauna audienței iar timiditatea , blocajele în comunicare nu sunt atât de plăcute.

Nevoia de vizionare permanentă a televizorului sau de acces la internet este dată de o serie de factori care urmăresc evitarea singurătății, nevoia de securitate și informare permanentă asupra situații societății și curiozitatea.Gradul atractivității, tipul de status și natura subiectului se conturează și disponibilitatea de ascultare sau înțelegere a comunicării dintre emițător și receptor.

Calitatea comunicării și limbajul folosit, cantitatea și modul în care se comunică sunt foarte importante la buna funcționarea a sistemului cultural și implicit la formarea unei identități sociale și personalitate.Știrile despre lume ar trebui să ne deschidă ochii asupra felului în care arată viața în alte țări, dincolo de momentele de criză dar în mod paradoxal ne blochează capacitatea de empatie și identificare.

Unul din cei mai importanți factori care ajută la formarea personalității prin media este reprezentată de știrile despre celebrități care de cele mai multe ori conturează trăsăturile de personalitate ale individului dar și valorile și normele după care acesta va lua decizii cu privire la viața personală lăsându-se inspirați de aceștia.

Opiniile și convingerile sunt orientate spre modul în care media ne prezintă realitatea socială deoarece orice comportament transmite semnificații și mai ales oricărui comportament i se pot atribui acele semnificații.

G.H. Mead propune o teorie stadială a formării sinelui în pe baza a două nivele de dezvoltare, unul psihologic, stadiul imitației în care sunt imitate comportamentele celorlalți și al doilea de natură sociologică care conține de asemenea două stadii: altul semnificativ și altul generalizat. Primul este stadiul în care se reproduc comportamentele care au semnificație pentru individ iar cel de-al doilea stadiu este cel în care se reproduc nu numai semnificațiile comportamentului altuia ci și anumite reguli de interacțiune socială, este stadiul în care sunt asimilate reguli de ralaționare socială și de comunicare.

Daca este să analizăm sinele din perspectiva comunicării, plecând de la faptul că „sinele” este un complex de trări, sentimente, emoții, cunoștințe, deprinderi care pot fi cunoscute de către ceilalți și dezbătute.

4.Analiza de conținut.

4.1 Introducere

Fenomenul manipulării a apărut în comunicarea de masă o dată cu televiziunea, însă dezvoltarea canalului audioviziual a ridicat această problemă la un nivel foarte înalt.Prin deverse tehnici de manipulare televiziunea poate crea adevărate pericole sociale, de la o imagine falsă asupra realității până la valori și norme total greșite.

Manipularea, de cele mai multe ori este caracterizată prin intențiile negative ale emițătorului cu bună știință însă există și cazuri în care emițătorul nu este conștient de ceea ce produce la nivelul audiovizualului prin promovarea unor acțiuni sociale sau exprimându-și părerea despre ce ar trebui făcut.Toate tehnicile de manipulare urmăresc modificarea comportamentului indivizilor, integrarea lor în grup și inducerea de sentimente de supunere necondiționată în fața autorităților.

Cel mai semnificativ exemplu pentru manipularea mass-mediei și al modului în care esste manipulată opinia publică îl constituie compania „Rude&amp;Finn Global Political Affairs” companie specializată în manipularea opinie publice mondiale la cererea unui guvern, stat sau partid politic care plătește pentru această campanie.

Scopul este redefinirea imaginii unui conflict internațional în special în intermediul televiziunii, a imaginii unei țări sau a unei etnii în funcție de scopul și interesele clientului.În anul 1993 campania a lucrat pentru Croația, Bosnia-Hertegovina și opoziția din provincia Kosovo și într-o perioadă de 18 luni le-a creat o imagine internațională puternică și extrem de favorabilă.Compania de mare amploare și care lucrează contra unor sume uriașe a inclus și obținerea și mediatizarea opiniilor favorabile celor mai înalți și importanți demnitari, politicieni și lideri de opinie din lume, de exemplu președintele Obama.

Un alt exemplu de manipulare este cel a lui Goebbels, conducătorul campaniei de creare și promovare a imaginii lui Hitler și a noii rase de arieni a fost unul din cei mai buni specialiști în domeniul manipulării opiniei publice prin intermediul presei și al filmelor prin promovarea de documentare și filme ce îi promovau ideile, interzicând promovarea altor filme și astfel limitând spectatorii de formarea altor opinii decât cele considerate corecte de către naziști și pentru a-l susține.

În acest fel se urmărea obținerea controlului total asupra cetățenilor prin influențarea modului de gândire dar și la nivel emotiv prin influențarea sentimentelor față de evrei și sentimentul de supunere în fața autorităților.

Pornind de la considerentele teoretice prezentate in cele trei capitole ale lucrării, actualul studiu de caz urmărește realizarea unei ceretări exploratoare privind gradul și tehnicile de manipulare prezente în conținutul mediatic dar și cum este reprodus conținutul mediatic de către audiență.

În vederea testării ipotezelor am ales metoda analizei de conținut, care va urmări conținutul știrilor, publicității și emisiunilor de divertisment dar și de pe internet, rețelele de socializare sau cel de la radio prin modul în care sunt primite informațiile.Prin această analiză vreau să cât de influențați sunt oamenii de mass-media iar scopul este identificarea emoțiile care sunt produse în urma vizionării conținutului mediatic. Analiza de conținut nu măsoară dacă audiența a memorat sau crede conținutul mesajelor primite din media.John Nasbitt în cartea „Trend Report” considera că mass-media influențează percepția actorilor sociali.

Analiza de conținut reprezintă un set de tehnici de cercetare cantitativă a comunicării, în scopul identificării și descrierii obiective și sistematice a conținutului manifest al acesteia. (Berelson, B., 1952, apud Wimmer, R., Dominick, J., 2010, p. 157)

Analiza de continut este o tehnică de cercetare bazată pe măsurarea unui anumit subiect (ex: reputația unui brand, opinia asupra problemei câinilor maidanezi, etc) în eșantioane reprezentative de mass media și social media.Este o metodă sistematică de a urmări influențele media, a conținutului și codificării mesajelor.

Terminologiile cel mai des întâlnite sunt „cultura de masă” , „ industrie de masă” și „cultura media”, există însă două direcțiile de abordare ale culturii media : pe de o parte, aceasta apare impusă de industriile culturale capitaliste cu scopul de a aduce profit și de a manipula masele și pe de altă parte de a oferi o imagine a claselor de jos și de mijloc.

Reprezentantii Scolii de la Frankfurt, Theodor Adorno si Max Horkheimer înlocuiesc în 1947 expresia „cultură de masă” cu „industria culturală”, termen cu conotații negative evidente, care „denumește crearea unor opere în vederea reproducerii și consumului de masă, ceea ce implică concordanța culturii cu principiile schimbului si echivalenței (capitaliste), care guvernează de obicei sfera economică”[2] .

În descifrarea conceptului, o distincție esențială este cea între cultura înaltă și industria culturală, încât aceasta din urmă este caracterizată de o „universalitate iluzorie”[3] și de factură comercială. Autorii susțin că aceste trasături ar determina dispariția distincției dintre cultură și aspectele practice ale vieții. În opoziție cu receptorii culturii înalte, care sunt considerați educați și informați, consumatorii industriei culturale sunt descriși ca pasivi și lipsiți de spirit critic. Cu alte cuvinte, în viziunea lui Adorno, societatea modernă capitalistă a extins logica profitului în sfera culturii, ceea ce a determinat denaturarea creației prin standardizare și raționalizare.

Produsele culturale devin astfel un fel de „marfă” prin caracterul comercial pe care mass-media l-a dobândit.Promovarea de stereotipuri, orientări politice, ordinea mondială sau promovarea anumitor celebrități în emisiunile de divertisment dar și în publicitatea produc idealuri sociale în subconștientul audiovizualului sau induc mesajele despre cum ar trebui să fie realitatea socială sau standarde de frumusețe sau inteligență pentru a avea succes și astfel oamenii își pierd percepția adevărată despre viață.

Douglas Kellner, autorul care urmează tradiția Școlii de la Frankfurt introduce termenul de „cultură media” motivând că acesta semnifică „ natura și forma artefactelor industriei de cultură, cât și modul de distribuire și producere a lor, evitând totodată termenii ideologici”(4) și definește cultura media ca fiind „ cultura industrializată organizată după modelul producției în serie, menită unui public larg, în funcție de tipuri (genuri) care respectă formele, codurile și replicile convenționale” (5)

Analizele de conținut din trecut denotă rezultate șocante cu privire la gradul de violență din programele media. Din anii 1960 până în prezent, tendința obsesivă de a reveni asupra scenelor violente în mass-media se menține. În anii 1990, în SUA are loc un studiu major realizat de patru universități americane din California, Carolina de Nord, Texas și Wisconsin, coordonate de Centrul Mediascope din Los Angeles. Este vorba despre o analiza de continut realizata pe un corpus de aproximativ 2500 de programe[6]. În urma prelucrarii datelor, concluziile au fost că principalele elemente negative ale programelor reprezentau actele de violență comise sau suportate de persoane atractive, utilizarea armelor, scenarizarea realistă a violenței, evitarea suferinței și consecințelor reale ale actului de violență, precum și amestecul de violență și umor. Rezultatele arată că 57% din programele analizate conțin scene de violență, iar dintre acestea, 38% erau prezentate cu umor si 58% nu prezentau suferința ca efect al actului violent[7]. Putem deduce asadar ca unul dintre aspectele mai îngrijorătoare decât cantitatea crescută de scene violente din programele televizate îl reprezintă felul în care violența este reprezentată.

În acest punct al analizei considerăm importantă introducerea noțiunii realitate percepută, care denumește „măsura în care un privitor percepe evenimentele, contextele și personajele prezentate în media ca fiind reale sau ca având potențial de realitate”[8]. Astfel, în cazul emisiunilor de știri sau al reality show-urilor, gradul de realitate percepută este semnificativ mai înalt decât în cazul desenelor animate.

Avantajele analizei de conținut sunt:

Rigoarea: depășirea impresiei, al afirmațiilor fără acoperire empirică

Evoluție comparativă

Caracterul neprovocat al artefactelor studiate

Cost relativ redus

Accesibilitatea : studii ”la distanță”

Același principiu se aplică și strict în cazul categoriei desenelor animate, astfel încât unele sunt mai credibile, mai asemănătoare realității înconjurătoare decăt altele. De exemplu, între desenele avandu-i ca protagonisti pe Superman si Batman există o diferență semnificativă din punctul de vedere al realității percepute.În situațiile în care gradul de realitate percepută este ridicat, cresc șansele ca un receptor să fie motivat să imite comportamentul, aplicându-l în situații de viață asemănătoare cu cele prezentate de media.

Cercetări anterioare.

Cercetările legate de agenda externă a mass-mediei încep în 1956 cu studiul lui Wilbur Schram One Day in the World’s Press și continuă în 1978 cu The New World Information Order a lui Mustapha Masmoudi.

Masmoudi subliniază că există o hegemonie evidentă în indiferența mass-mediei occidentale, în special, față de problemele și aspirațiile țărilor slab dezvoltate sau în dezvoltare.Motivul dat de Masmoudi pentru aceasta preferință este monopolul asupra informației deținut de agențiile de presă transnaționale.(Mustapha Masmoudi, 1978, p. 4)

H. Denis Wu a investigat în 2000 știrile internaționale prezente în jurnalele a 38 de țări. Rezultatele au arătat că S.U.A. este cea mai prezentă țară în secțiunea de știri externe a jurnalelor internaționale, urmată de Franța și Marea Britanie, Rusia, Bosnia, China, Germania, Italia, Japonia și Spania.(H. Denis Wu, 2000)

4.2 Alegerea documentelor.

Știrile difuzate pe posturile ProTV, Antena 1 și Realitatea TV în anul 2016.

Știrile la ProTV( http://stirileprotv.ro )

Știrea zilei.

INTERNAȚIONAL 20 iunie 2016

Trei scenarii negre pentru Europa in cazul in care britanicii aleg BREXITUL joi. Ce s-a intamplat astazi cu lira?

Lira sterlina este in urcare puternica luni, dupa ce ultimele sondaje de opinie au aratat cresterea sprijinului pentru ramanerea Marii Britanii in Uniunea Europeana.

Sumarul evenimentelor:

►Referendumul pentru ieșirea sau rămânerea Marii Britanii în UE are loc joi.

►O baroneasă s-a răzgândit și nu mai susține ieșirea.

►Lira sterlina crește puternic.

►NY Times: Dacă decide să iasă din UE, Marea Britanie va fi făcuta să sufere.

ACTUALITATE 20 iunie 2016

Prăpăd în județul Mureș: sute de case au rămas fără acoperișuri în urma unei "tornade". Ce povestesc localnicii.

A fost prăpăd duminică noapte în localitatile Dătășeni și Cuci din județul Mureș în urma unei vijelii extrem de puternice, despre care oamenii spun că era chiar o tornadă.

Relatările oamenilor: "In 10 minunte a venit vântul a distrus tot fără țigle fără turn, așa ceva n-am mai văzut"

"A venit vântul, ploaia a distrus tot, acoperișul e luat pe sus, aveam în el siloz, tot e distrus"

"A fost ca un uragan ne-am speriat, și copilul s-a speriat foarte tare, mi-am chemat soțul înăuntru că dacă nu îl lua și pe el cu totul"

"N-am vazut nimic pe geam a fost vânt ca o tornadă"

NEWS/SOCIETATE 20 iunie 2016

Radiografia dură a sistemului făcută de ministrul Sănătății a stârnit furia medicilor și admirația pacienților

Medic: „Se înțelege că tot sistemul trebuie înlăturat”

Pacienți: „De ce să negăm adevărul?“

„E nevoie de politici bazate pe dovezi, nu pe interese de moment“

Antena 1 ( www.observator.tv )

Știrea Zilei 20 iunie 2016

GEST inedit făcut de Camelia Potec, menit să marcheze retragerea ei oficială din activitatea de sportiv.

Până pe 26 iunie, cei mari, dar și cei mici sunt așteptați la piscina de la Ateneul Român, amplasată în Piața George Enescu din București. Piscina are o lungime de 20 de metri, 10 metri lățime și o adâncime de 1,5 metri, iar accesul este GRATUIT!

ACTUALITATE

AVERTIZARE METEO: COD PORTOCALIU prelungit în nouă județe din țară.

20 iunie 2016

Institutul Național de Hidrologie și Gospodărie a Apelor a prelungit avertizarea cod PORTOCALIU de inundații până marți dimineață pe râuri din județele Cluj, Maramureș, Sălaj, Satu Mare, Bihor, Arad, Hunedoara, Timiș și Caraș-Severin, iar 17 județe unde ar putea fi depășite cotele pe unele râuri rămân sub atenționare cod galben.

NEWS/SOCIETATE 20 iunie 2016

Un oraș din România impresionează prin frumusețea sa. Rivalizează cu destinații de vacanță celebre, cum ar fi Barcelona, Nancy, Viena sau Budapesta.

După un amplu program de de refacere a tezaurului architectural și de investiții masive în dezvoltarea și crearea de facilități pentru localnici și turiști, orașul Oradea este singura localitate din România care rivalizează cu unele dintre cele mai râvnite destinații de vacanță europene, cum ar fi Barcelona, Viena, Nancy sau Budapesta.

Realitatea TV (http://www.realitatea.net )

Știrea zilei: 20 iunie 2016

News Alert 15:20

Tren București-Constanța cu aproximativ 400 de persoane, blocat la Cernavodă! Locomotiva, în fum.

Un tren care circula pe ruta București – Constanța este blocat, la această oră, la Cernavodă, după ce locomotiva și vagoanele au fost cuprinse de fum. Potrivit primelor informații, ar fi vorba despre un scurtcircuit

ACTUALITATE 20 iunie 2016

Autobuz plin cu călători, implicat într-un grav accident la Pitești. 3 persoane au ajuns la spital.

Un accident rutier în urma căruia trei persoane au fost grav rănite a avut loc luni dimineață în Pitești. Conform primelor informații, victimele au fost transportate la Spitalul Județean.

NEWS/SOCIETATE 20 iunie 2016

A murit un mare regizor român duminică 19 iunie 2016. A montat multe piese la TVR.

A murit regizorul de teatru și film Nae Cosmescu. Nae Cosmescu a absolvit IATC-ul în anul 1963, la secția Actorie. Apoi, și-a început activitatea de regizor la Teatrul Național al Televiziunii Române.

Conform unui raport de cecertare CAN cu privire la afinitatea românilor pentru un canal de TV anume în lucrarea „Atitudinile și obiceiurile de consum media” reiese faptul că românii sunt mai înclinați spre a urmări postul ProTV datorită diversității de conținut a știrilor/

Comportamente imorale

La întrebarea Cât de îngrijorat sunteti privind gradul de expunere al copiilor dumneavoastră fată de următoarele aspecte din emisiuni TV? din cadrul cercetării CNA cu privire la percepțiile românilor, studiul realizat de IRES o mare măsură au răspuns că sunt îngrijorați de modul în care copiii vor înțelege consumul mediatic.

Cele mai ascultate posturi de radio sunt, atât conform menționării spontane, cât și declarării pe bază de listă, Europa FM, Radio România Actualități și Kiss FM. Profilul ascultătorilor celor trei posturi este diferit. Publicul Europa FM și Kiss FM este mai degrabă din mediul urban, iar cel al postului public mai degrabă din mediul rural. Publicul Kiss FM este tânăr, cel al Europa FM tânăr și de vârstă medie, iar cel al Radio România Actualități este de peste 36 de ani. În ceea ce privește studiile și regiunea de rezidență, profilul este comun pentru toate cele trei posturi cu cel general al ascultătorului de radio, având un nivel de educație mediu sau superior și domiciliul în Moldova sau București. Posturile TV comerciale, cu excepția Europa FM, au o audiență mult mai mare în București comparativ cu celelalte regiuni.

( www.cna.ro Studiul audienței Radio)

2.Formularea ipotezelor și obiectivelor.

Ipoteza de la care am plecat a fost conținutul mass media din România și-anume jurnalele TV care conțin foarte puține știri externe și, atunci când sunt prezente, ele se încadrează în sfera socialului, în special știri de fapt divers și știri despre violențe sau catastrofe și cât de influențați sunt oamenii de mass-media iar scopul este identificarea emoțiile care sunt produse în urma vizionării conținutului mediatic. Pe de altă parte,se poate însă pleca cu o orientare mai largă, având doar niște obiective stabilite: să se descriecum se reflectă conținutul știrilor în mediul social, cum se reflectă dependența de informare prin media asupra societății.

Cât privește țările prezentate în jurnale, ipoteza a fost că există o preferință pentru țările europene și cele învecinate României atunci când urmărim conținutul mediatic.

4.3 Interpretarea datelor.

Televiziunea beneficiază de cel mai mare grad de încredere la cei trecuți de vârsta de 40 de ani iar la cei cu vârste cuprinse între 15-20 de ani se află internetul, radio pe locul trei fiind ascultat cel mai des în mașină iar pe ultimul loc presa scrisă conform unui studiu realizat in luna iulie, 2007 de către Institutul Național de Statistică cu privire la consumul de mass-media.Din datele prezentate mai sus reiese faptul că televiziunea acoperă toate necesitățile de informații ale indivizilor și din acest motiv sunt considerate ca fiind cele mai adevărate surse de informare.

Un ultim exemplu în cifre este sondajul realizat în data de 15 octombrie 2007 în care aproximativ 62% dintre francezi considera că mass-media este dependentă de politică și doar 3% dintre respondenți considerau că mass-media este „liberă” și oferă informații corecte, lipsite de culoare politică.

Mass-media (audio-vizuale în special) au darul de a proiecta anumite simboluri, imagini sau nume în această sferă familiară, pentru simplul motiv că postul TV sau radio constituie un adevărat element de intimitate de aceea, unele elemente noi ajung să fie plăcute și astfel să capete statut de familiaritate și regularitate.

Mass-media arată audienței în mod repetat anumite știri sau produse cu scopul de a creea o imagine pozitivă despre acestea, același lucru se întâmplă și în publicitate.Numeroase experimente au arătat că alegerile personale sunt corelate cu alegerile majorității.

Știrile.

De ce dăm crezare informațiilor preluate din jurnalele TV?

Mass-media ne oferă ceea ce se crede a fi o reprezentativitate concretă a lumii și de accea rar se întâmplă să punem la îndoială adevărul informațiilor transmise.Terorism, greve, răpiri de copii, pedofilie, corupție la nivel politic: tot ceea ce este difuzar la știri este considerat ca fiind adevărat mai ales că apare la televizor. Chiar dacă de multe ori în spatele imaginilor se ascunde o realitate diferită.Reportajele presupun adesea aproximări, uneori chiar invenții.Se pare că informațiile transmise într-un mod rapid și alert, sunt considerate ca fiind cele adevărate pentru că sunt mai bine înțelese, fapt demonstrat de experimentul următor:

„Trei psihologi, Daniel Gilbert, Romin Tafarodi și Patrick Malone, de la Universitatea din Texas le-au cerut unor voluntari să citească un text ce-l descria pe un individ B. Voluntarii trebuiau să citească mai întâi textul, apoi li se prezentau informații care, în anumite cazuri, aveau legătură cu aceasta, pe când altele erau inventate în întregime. Informațiile false aveau, în mare, un caracter negativ și puteau crea o impresie proastă despre B dacă erau luate de bune.Apoi voluntarii au fost împărțiți în două grupuri.Celor din primul grupli se cerea să indice dacă informațiile prezentate referitoare la B sunt reale sau nu.Pentru asta, trebuiau să apese pe un buton pe care scria „adevărat” sau pe unul pe care scria „ fals”.

Voluntarilor din cel de-al doilea grup li se cerea să citească fiecare informație cât pot de repede și să o înțeleagă.La încheierea acestor prime etape, psihologii le-au cerut tuturor participanților să-și exprime părerea în ceea ce îl privește pe B.Primul grup credea că mare parte din informații care exprimau o părere proastă despre B sunt false spre deosebire de membrii din primul grup care considerau aceste informații adevărate.Deoarece au fost nevoiți să înțeleagă rapid informațiile, ei au ajuns să le considere adevărate.”

Nevoia de a înțelege rapid o informație densă îl determină pe individ să o considere adevărată.A considera o informație adevărată ajută la înțelegerea conținutului, a sensului acestuia.

Ce sunt știrile?

Michael Schudson: ” Știrile transmit nu ceea ce se petrece realmente într-o societate, într-un timp precis, ci ceea ce preocupă o societate, într-un context. Deci știrile sunt mai curând o formă de cultură, un gen structurat de construire publică a înțelegerii.”(apud Ioan Drăgan, Diana-Maria Cismaru, 2008, p29)

Ioan Drăgan : ”O expresie a intereselor, sentimentelor, a preocupărilor publicului și de asemenea, o expresie a prejudecăților jurnaliștilor, legate în timp și spatiu de anumite fenomene sociale, economice și culturale.”(op. cit. p. 29)

John Dewey: ”Știrea este doar un semnal. Ea aduce în atentia publică un fapt, ea portretizează o situație. Și astfel simulează discuția publică. (…) Scopul știrilor nu este acela de a informa, ci de a semnala, de a atrage atenția asupra temelor de interes, asupra frământărilor comune.”(apud Alina Bărgăoanu, 2006, p. 29)

Televiziunea

În sfera mass-mediei românești exista o serie studii deosebit de complexe, efectuate de Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare și publicate pe site-ul Consiliului Național al Audiovizualului. Cel mai recent dintre acestea, făcut public la sfărșitul anului 2008 vizează violența în audio-vizualul românesc.

Concluziile sunt asemănătoare cu cele ale studiului din 2004, astfel încât, deși la nivel general se remarcă o ușoară scădere a ponderii și duratei scenelor violente, compensată însă de amplificarea intensității și negativității actelor de violență mediatizate.

Această evoluție poate fi explicată prin aplicarea succesivă a reglementărilor CNA și datorită numărului mare de campanii sociale antiviolență. Rezultatele obținute sunt similare cu cele ale unor studii asemănătoare din Statele Unite sau alte țări occidentale, situație explicabilă prin numărul mare de importuri în special ficțiuni și concepte de emisiuni și prin faptul că modelul „cultural al identității editoriale a televiziunilor din România reproduce în linii mari modelul televiziunilor americane și vest-europene”[8].

Foarte mulți dintre români se uită la televizor zilnic, iar media numărului de ore petrecut în fața acestuia este de 4-5. În week-end consumul TV este mai mare decât în cursul zilelor lucrătoare, atât ca procent de telespectatori cât și ca număr mediu de ore, pe orice interval orar. Intervalul orar în care se uită la televizor cei mai mulți dintre români este între 21-24, iar cel în care se uită cei mai puțini corespunde programului de lucru, fiind între 9-15.

Aproape toți românii (95%) urmăresc programe TV cel puțin de câteva ori pe săptămână, de aceea diferențele dintre subgrupurile de telespectatori, în funcție de criterii socio-demografice, nu sunt semnificative statistic. Astfel, spre exemplu adulții cu vârsta cuprinsă între 35-49 de ani, cei cu studii medii și superioare, din mediul urban, tendențial se uită la televizor într-o măsură mai mare decât celelalte sub-categorii.

Comportamentul de consum TV este foarte diversificat, iar piața audio-vizuală din România are un puternic caracter competitiv. Conform declarațiilor spontane afișate la o întrebare deschisă, cele mai urmărite canale sunt, în ordine, Pro TV, Antena 1, și Realitatea TV. De precizat, că locurile 3 și 4 din acest clasament comportă o ordine inversă, situând Realitatea TV înaintea TVR1, dar în consecința unei întrebări închise.

Publicul celor mai urmărite două posturi TV, Pro TV și Antena 1, are un profil socio-demografic foarte asemănător. Aceste două canale de televiziune sunt urmărite îndeosebi de persoane care locuiesc în mediul urban, în special în București, au un nivel mediu de educație, cu concentrări semnificative pe intervalele de vârstă 25-34, și respectiv 35-49 de ani. Cei care urmăresc Realitatea TV sunt cu precădere orășeni, cu o concentrare specială în zona Moldova, având studii superioare și vârsta între 35 și 65 de ani. Profilul telespectatorilor TVR 1 este foarte diferit, aceștia fiind mai degrabă rezidenți din mediul rural, din regiunile Moldova și Muntenia, în vârstă de peste 65 de ani și cu un nivel de educație scăzut. Canalele publice TVR1 și TVR2 au o audiență mai scăzută comparativ cu cele mai vizionate posturi comerciale(Pro TV, Antena 1 și Realitatea TV). ( www.cna.ro Atitudini și obiceiuri de consum media.Percepții privind CNA )

Comparația consumului TV – televiziuni publice vs. televiziuni comerciale.

Posturile publice TV atrag telespectatori cu nivel de educație mai diversificat, în timp ce canalele comerciale atrag mai mulți telespectatori cu studii medii și superioare. Tabelul 3.2.12 indică corelațiile cu variabile socio-demografice pentru audiențele totale ale celor mai vizionate canale publice (TVR 1 și TVR 2), în comparație cu cele mai vizionate canale comerciale (Pro TV, Antena 1 și RealitateaTV). Audiențele totale ale canalelor publice sunt mai echilibrate în privința raportului de telespectatori din mediul urban și rural: TVR 1 are 86% telespectatori din mediul urban și 87% din mediul rural, TVR 2 are o audiență mai ridicată în mediul urban (73%) și un volum apropiat de consum în mediul rural (65%).

Posturile Pro TV și Antena 1 atrag audiență în principal din zone urbane (94.4% pentru Pro TV și 91.4% pentru Antena 1), dar și din mediul rural (81% și 76%). Realitatea TV are o audiență în principal provenind din mediul urban (84%). În privința diferențelor de consum între bărbați și femei, acestea sunt reduse pentru cele 5 canale TV.

Pentru grupurile definite de nivelul studiilor, audiența TVR 1 reprezintă echilibrat toate nivelurile de educație, un idicator al faptului că TVR1 se află printre cele mai accesibile canale TV din mediul audio-vizual românesc. TVR 2 și Realitatea TV atrag audiențe cu nivel mediu și ridicat de studii, iar Pro TV și Antena 1 atrag telespectatori cu toate nivelurile de educație, însă proporția grupului cu nivel de educație scăzut este mai redusă.

Profilurile pe grupe de vârstă indică audiențe mai ridicate pentru TVR 1 și TVR 2 pentru grupurile de vârstă superioare, și mai scăzute la grupurile de vârstă tinere. Relația este inversată pentru Pro TV și Antena 1, care tind să atragă audiențe mai tinere. Realitatea TV are o tendință similară, dar înregistrează audiențe mai reduse printre grupele de vârstă 15-22 ani și 65+ ani.

Diferențele regionale pentru canale publice sau comerciale indică o audiență mai scăzută pentru TVR 1 și TVR 2 în București, în raport cu proporțiile înregistrate în celelalte regiuni istorice. Pro TV și Antena1 atrag audiențe maxime în București (98% și 93%), dar au de asemenea audiență considerabilă în Moldova, Muntenia și Transilvania. Realitatea TV are proporția cea mai mare de audiență în Moldova și București.

( http://www.cna.ro/IMG/pdf/Obic_atitud_Satisfacti_CNA2007.pdf p.30 )

Canalele radio, comparativ cu cele TV, sunt urmărite de un procent mai mic de persoane, mai degrabă în timpul zilelor lucrătoare decât în week-end. Românii ascultă în medie de trei ori mai mult ca număr de ore posturile naționale față de cele locale, dar canalele radio locale sunt urmărite mai mult decât cele de televiziune cu același profil. Persoanele care ascultă radio sunt într-o măsură mai mare rezidenți din mediul rural (din regiunea Moldova) sau din București, tinere sau de vârstă medie, au studii medii sau superioare.

Concluziile cercetării.

În urma analizei de conținut, o parte dintre supozițiile inițiale au fost demontate, altele susținute, iar altele completate. În primul rand, analiza a demonstrat disponibilitatea românilor de a urmări conținutul mediatic dar și gradul de încredere pe care îl oferă informațiilor primite. Publicitatea s-a dovedit a fi un factor mai puțin important în alegerile indivizilor iar influnța lor în rândul copiilor fiind una nesemnificativă.

O primă concluzie este cea legată de știri și numărul de cazuri de violență și dezastre pe care le promovează dar și importanța atribuită acestora mai ales atunci când „vinovații” aparțin unui alt stat.Acest aspect este corelat cu o informatie neasteptata, anume faptul ca violenta verbala este mai des intalnita decat cea fizica (39,97% comparativ cu 32,72% violenta fizica). Prin prezenta frecventă și prin lipsa ilustrării consecințelor ei, aceasta devine periculos de familiară, ceea ce o face ușor de preluat de către un public neinițiat.

Cea de-a doua concluzie a acestui studiu este reprezentată de importanța acordată interenetului de către tineri dovedindu-se faptul că aceștia consideră că informațiile de pe internet sunt cele mai corecte și acordând o importanță ridicată site-urilor de socializare.

Site-uri de socializare, în special FACEBOOK și Instagram sunt cel mai des utilizate de către tinerii din România oferindu-le o atenție ridicată fiind factori care contribuie la stima de sine și gradul de sociabilitate dar și de integrare în societate sau dorința de a aparține altor grupuri sociale.Majoritatea tinerelor par a fi mai sensibile la acest fenomen prin promovarea pe internet a manechinelor foarte slabe și a diverselor diete de slăbit având un efect negativ asupra lor.

O ultimă concluzie în urma analizării datelor este cea legată de realitatea construită de media și influența ei asupra acesteia .Mediul publicitar este vectorul unor norme extrem de constrângătoare atunci când raportarea la realitatea socială se face prin media ( de exemplu: reclamele cu suplimente de slabit urmate de reclamele la mancare, adesea de tip fast-food )

Anexa1: Grila de analiză

Cercetarea a fost elaborată în cadrul proiectului “Avem competență în mass media? O cercetare pilot de evaluare a nivelului de competență în mass media în România” implementat în cadrul programului de Educație Media al Agenției de Monitorizare a Presei – ActiveWatch și finanțat de Open Society Institute (OSI), Londra, Marea Britanie. Conținutul acestui raport nu reflectă în mod necesar opinia OSI. Chestionarul, culegerea și introducerea datelor, elaborarea frecvențelor a fost asigurată de institutul de cercetare IMAS

Anexa 2: Influența mass-mediei.

Anexa 3: Opiniile publicului legate de presă .

Anexa 4: Consumul de presă scrisă.

Anexa 5: Internetul.