Influenta Mass Media Asupra Elevilor din Scoala Primara Romaneasca

LUCRARE DE LICENȚĂ

INFLUENȚA MASS-MEDIA ASUPRA ELEVILOR DIN

ȘCOALA PRIMARĂ ROMÂNEASCĂ

INTRODUCERE

Televizorul, internetul, ziarele, revistele tind să înlocuiască cărțile, sportul și joaca pentru tot mai mulți copii. Cu ce efecte?

Televizorul sau calculatorul influențează pe termen lung dezvoltarea sistemului nervos al copilului și organelor sale de simț, privitul ore în șir este singura circumstanță în care ținem mușchii oculari complet nemișcați. În afara nemișcării, se determină și o prelucrare a informației în direcția receptării pasive, nu active, așa cum se întâmplă atunci când realitatea este percepută cu toate simțurile, cu ochii în mișcare, examinând atent toate detaliile și implicând și celelalte simțuri în acest proces. Creierul este impulsionat către o desfășurare fragmentată, asociativă a gândirii, conexiunile nervoase fine se structurează în acest sens, iar creierul devine tot mai puțin potrivit unei gândiri creatoare proprii. Efectele negative ale influenței televizorului  și computerului asupra dezvoltării psihosomatice a copiilor sunt următoarele: scăderea performanțelor școlare, creșterea  agresivității, apariția  coșmarurilor, creșterea  tentației și a consumului față de produsele nesănătoase și lipsa activității fizice favorizează apariția obezității, limitarea relațiilor cu prietenii, încurajarea consumului de alcool, țigări și droguri.

E adevărat, un copil poate să învețe destule cuvinte pe care le aude la programele TV, însă nu învață și cum să le folosească. Poate afla și lucruri utile (din programele educative dedicate lor), însă dezavantajele care însoțesc această activitate sunt cu mult mai mari. Copiii care se uită mult la televizor stabilesc mai greu contacte personale, fac des și cu plăcere grimase și evită să se uite în ochii interlocutorului, au o putere de concentrare mai mică, răspund superficial, stereotip, nu manifestă interes față de lectură și chiar puținele cărți pe care le preferă sunt comics-urile și cărțile ilustrate. De cele mai multe ori, imaginile pe care copiii de toate vârstele le văd la televizor se întipăresc în mintea lor în mod caricatural și ei se distanțează de lumea reală. Prin intermediul televizorului, al internetului și al jocurilor de pe calculator, copilul „trăiește” într-o lume bidimensională, abstractă, mai înainte de a o fi cunoscut și asimilat pe cea reală!

Lucrarea de față analizează influențele mass-media în formarea personalității copiilor.

Capitolul 1. MASS-MEDIA

Cu certitudine, existența societății umane nu poate fi concepută în afara comunicării, de care este, de altfel, dependentă.

Sintagma mass-media reprezintă ansamblul mijloacelor de informare în masă sau chiar comunicarea de masă. Prin alăturarea cuvântului englez mass (masa de oameni) și cuvântul latin media, pluralul substantivului medium, s-a realizat o sinteză sui-generis, pe tărâm anglofon. În prezent, există în limbajul specialiștilor, construcții lingvistice ce au în componență acest cuvânt, de exemplu: noile media, macromedia, media analysis, mediere.

A fost omul întotdeauna prizonierul avidității, al setei de știri exacte, proaspete și detaliate, așa cum este el astăzi sau cum suntem lăsați să credem că este? Opinii dintre cele mai serioase înclină să răspundă pozitiv la această întrebare. Omul n-a fost înclinat către știri, dar întotdeauna a avut nevoie de ele.

„Sistemul mijloacelor de comunicare în masă asigură circulația informațiilor, interpretărilor și abordărilor considerate a avea semnificație socială și reprezintă o adevarată legatură informațională între diverse părți și segmente sociale.”

1.1 Cunoașterea mecanismului comunicării mass-media

Comunicarea mediată cuprinde două tipuri de relații: comunicarea mediată tehnologic (cea care leagă grupuri umane mai puțin numeroase) și comunicarea de masă (leagă conglomerate sociale multiple).

Prima categorie este reprezentată de teleconferințe, videoconferințe, dialog prin e-mail; formele de comunicare existente sunt de la o persoană sau grup mic către altă persoană sau grup. Formele de comunicare din a doua categorie sunt sunt mai des folosite, în care un grup de emițători profesioniști transmit mesaje către un număr foarte mare de receptori, iar între producătorii de mesaje și cei care beneficiază de acestea se interpun instalații tehnice (sateliți, studiouri de televiziune), și alte instituții gen: tipografii, librării, radio, televiziune, firme de publicitate, etc

Noțiunile de comunicare de masă, mass-media, mijloace ale comunicării de masă nu sunt total sinonime și uneori utilizarea lor poate crea confuzie, Jean Cazeneuve, unul din cei mai prestigioși gânditori francezi ai domeniului era de părere că „Media desemnează în principiu, procesele de mediere, mijloacele de comunicare și se traduce în general cu sintagma comunicațiile de masă. Rezultă că media = mijloace de informare (comunicare), iar mass-media = mijloace de comunicare pentru un public larg, mijloace inventate și folosite de civilizațiile moderne […]. Fără discuție că în această categorie trebuie înscrise: radiodifuziunea, televiziunea, cinematograful, presa scrisă, cartea, discursurile, afișul publicitar, etc. 

Comunicarea de masă reprezintă ansamblul procedeelor prin care este realizată informarea publicului larg. Acest tip de comunicare presupune comunicatori profesioniști, specializați în transmiterea mesajelor Cea mai cunoscută schemă de analiză a comunicării de masă este cea propusă de Harold D. Lasswell (The structure and Function of Comunication in Society, 1948). Ea stabilește cinci direcții de analiză în funcție de cinci întrebări privitoare la procesul comunicațional: Cine spune? Ce spune? Pe ce canal? Cui ? Cu ce efect?

Analizând fiecare element al actului comunicării, descoperim astfel: Cine? Are în vedere analiza de control, adică studiul emițătorului deoarece controlează și inițiază acest proces al comunicării. Ce? Reprezintă analiza de conținut a comunicării; Prin ce canal? Aici analizăm canalele de comunicație, de exemplu: presa scrisă, cinema, radio, televiziune, etc. Cui? Vizează audiența, modul de receptare a mesajelor transmise. Cu ce efect? Se referă la eficacitatea comunicării, care a fost scopul acelor mesaje.

Un alt model cunoscut al comunicării (fig. 1) este cel pe care l-au propus C. Shannon și W. Weaver încă din 1949 și care a fost reluat în multe dintre cercetările ulterioare asupra fenomenului comunicării, suferind o serie de adaptări – un exemplu în acest sens fiind să i se acorde elementului de feedback o importanță pe care autorii inițiali nu au consacrat-o.

Avantajul principal al modelului de mai sus este acela al simplității procesului și, astfel, al unei funcționalități mai directe a dimensiunilor procedurale pentru diferitele științe care utilizează, în mod adaptat la necesitățile proprii, comunicarea.

Modelul elaborat de Shannon, în cadrul teoriei informației, a cunoscut un succes considerabil, în opinia sa, comunicarea poate fi definită ca transmitere a unui mesaj dintr-un loc în altul.

Procesul comunicării se bazează pe stabilirea unei relații între un emițător și un receptor. Emițătorul, în cazul de față, se referă la mass-media care dorește să ofere o informație și va trebui să o traducă într-un limbaj accesibil destinatarului și compatibil cu mijloacele de comunicare utlizate: aceasta este codarea. Astfel elaborat, mesajul este emis și vehiculat grație unui suport material: canalul de comunicare. El ajunge apoi la destinatar –receptorul – care printr-o activitate de decodare, și-l va însuși și îl va înțelege. Pentru a fi cu adevărat eficient, sistemul presupune o modalitate de control, de reglare și de corectare a greșelilor: acesta este feedback-ul, cu alte cuvinte, bucla de retroacțiune de la receptor spre emițător.

Relația ce se stabilește între mesaj și contextul în care are loc comunicarea este una directă, cu profunde contribuții la succesul său eșecul acesteia. Astfel, Joseph A. DeVito evidențiază contextul „uneori subtil și neconstructiv, care pare atât de natural, încât este ingnorat, alteori contextul se impune direct și evident prin modurile în care favorizează sau restricționează comunicarea”. Există cel puțin trei dimensiuni ale contextului: dimensiunea fizică, care se definește prin ansamblul elementelor din mediul înconjurător, ce vor avea o contribuție pozitivă sau negativă, în procesul comunicării; dimensiunea psihosocială a contextului ce cuprinde elementele de cultură socială, mentalități, apartenența la anumite grupuri; și dimensiunea temporală, care include atât timpul zilei cât și cel istoric;

Toate aceste dimensiuni sunt intercorelate (fig. 2); spre exemplu, un ansamblu fizic definit de elemente austere și sărace în semnificații poate induce senzația unui mediu neprietenos, puțin propice comunicării.

Figura 2: Dimensiunile contextului

Toate aceste dimensiuni din schema de mai sus nu sunt doar interrelaționate, ci se și întrepătrund, în acest sens, nu este vorba doar de un simplu timp istoric, ori al zilei respective, ci și de un timp personal ce aparține atât dimensiunii temporale cât și celei psihosociale.

1.2. Funcțiile de bază ale mass-media

Societatea umană este un ansamblu în care fiecare parte are rolul de a îndeplini o anumită activitate. Aceste activități pot răspunde unor nevoi individuale și colective de continuitate, de exemplu: conducere, adaptare, integrare, etc. Din asemenea perspectivă „funcționalistă”, mass-media, îndeplinește în prealabil, anumite funcții.

1.2.1. Funcția de comunicare (de „legătură”)

Aceasta funcție se referă la posibilitatea pe care canalele media o facilitează pentru ca mulțimi de oameni să poată fi conectate în același timp la un anumit eveniment.

Comunicarea este caracteristică acestui proces, de aceea mass-media sunt considerate a fi agenți ai socializării. Și, într-adevăr, datorită comunicării de masă, audienței impresionante, consumului de produse mediatice, probabil cel mai consistent consum, oamenii se află într-o permanentă relație, se află „în legătură" unii cu alții, chiar dacă nu se cunosc reciproc.

1.2.2. Funcția educativ-culturală

De mici, copiii sunt modelați de mediul social în așa fel încât ei asimilează și dobândesc gradat normele de comportament, reprezentări simbolice și categoriile de gândire specifice colectivității lor. Odată cu dezoltarea mass-mediei, o mare parte a activităților de transmitere a modelelor și valorilor culturale, de formare a comportamentului și chiar a gândirii, au fost preluate de aceasta.

Acum, timpul acordat de copii consumului mediei a crescut simțitor. Prin conținuturile distribuite de mass-media se fixează normele de comportament, general acceptate. Mesajele mass-mediei au funcția de a întări principiile unei societăți, chiar și atunci când prezintă norme de încălcare a rânduielilor curente. În acest sens, P. Lazarsfeld și R.K. Merton susțin că, „în societatea de masă, funcția de a expune public un fapt este instituționalizată de mass-media. Presa, radioul și televiziunea prezintă publicului fapte antisociale aparte și, în general, această prezentare conduce la o anumită acțiune publică împotriva a ceea ce, poate, în chip individual, ar fi fost bine tolerat”.

Promovând anumite modele de comportament, mass-media oferă un anumit tip de vocabular iar publicul are posibilitatea să aleagă sau să respingă ceea ce li se transmite. În ultima vreme se face simțită tendința mass-media de a se plia agresiv pe inducerea unor fenomene sub denumirea de evenimente culturale sau mediatice.

1.2.3 Funcția de divertisment și publicitară

Milioane de oameni ascultă emisiuni preferate, talk-show-uri, topuri muzicale, filme, iar toate aceste produse mass-media corespund nevoii acestora de odihnă, de evadare din grijile de zi cu zi.

Industria evenimentului mediatic, pentru că atrage publicul și deci publicitatea, s-a impus peste tot în lume. În această zonă, televiziunea deține, deocamdată cu lejeritate, prim-planul, datorită posibilităților sale de a crea „mărcile” de divertisment cele mai complete și mai gustate de public.

În publicitate, muzica sau mai degrabă coloana sonoră din spoturile publicitare are un rol extrem de important asupra psihicului nostru. Muzica aduce valoare unui spot publicitar, și acum: dacă tonul face muzica, atunci muzica face spotul.

Mai precis, dacă există un hit, atunci asta este tot ceea ce trebuie. Și ca un exemplu potrivit, gândiți-vă la spoturile de acum câțiva ani pentru Carlsberg, în care melodii precum „Can’t take my eyes off you” și „Love of my life” care au adus succes internațional.

1.2.4 Funcția de informare

Prin formele sale tradiționale, mass-media, vehiculează informații care pot fi structurate divers, în funcție de utilitatea lor imediată, de viteza răspândirii sau chiar de semnificațiile pe care le pot avea în „complexul” informațional al societății contemporane. Bombardamentul informațional al mijloacelor de comunicare nu mai lasă timp de reflecție, de verificare sau analiză critică asupra versiunilor oferite.

Oamenii evaluează, pe baza informațiilor primite prin intermediul mass-media, importanța evenimentelor ce-i pot afecta, anticipează anumite tendințe ale vieții, și pot lua în cunoștință de cauză, anumite decizii. Informațiile pot fi: generale, instrumentale – cum ar fi: starea vremii, evenimente culturale sau sportive, situația circulației etc. – sau informații de prevenire, ca de exemplu: catastrofe naturale, accidente, crize;

1.3. Televiziunea, și comunicarea audio-vizuală în școala românească

Comunicarea televizuală, afirmă J. Thompson, creează acea declupare spațio-temporală discontinuă. Se pare, că cele văzute la televizor nu se petrec în același spațiu și timp cu cele în care trăim noi: „Indivizii care se uită la televizor, observă Thompson, trebuie să-și suspende cadrele spațio-temporale ale vieții lor de fiecare zi și să se orienteze spre un set diferit de coordonate din timp și spațiu; ei devin astfel călători spațio-temporali”

La televizor vedem atât lucruri ce s-au petrecut în alt timp și spațiu, decât cele în care trăim noi, dar și alte fapte create și petrecute special pentru a fi filmate și transmise publicului. Adică, se plăsmuiesc și există doar pentru a fi văzute, și nu invers. Așadar, lumea televiziunii nu ne înconjoară, precum lumea oricărei experiențe cotidiene, ci noi ne proiectăm mental, prin vedere și imaginație, în interiorul ei. Micul ecran sau marele ecran furnizează modele de comportament negativ prin filme comerciale, făcute pentru a se obține cât mai mult profit din vânzarea lor. Influența este mai puternică asupra spectatorului tânăr și determină creșterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc asemenea filme sau chiar emisiuni de acest tip.

Stimulate de marketing, imaginile televizate s-au transformat în spectacol menit să atragă cât mai mulți oameni. Informația, de cele mai multe ori șochează prin suspans, ritm alert, felul în care este transmisă în așa fel încât să nu plictisească telespectatorul, ci să-l facă să nu se „dezlipească de televizor”. Astfel, alegerea imaginilor și a fondului muzical, la fel și construirea discursului sunt esențiale în reușita scopului țintit, acela de a avea o audiență cât mai mare.

Filmarea în plan-detaliu a unor scene cu victime filmate pe patul de spital, sau ochii înlăcrimați ai unor bătrâni care și-au pierdut casa din motive naturale, toate acestea au rolul de a întări impactul și proximitatea și de a amplifica dimensiunea emoțională, empatia. Mass-media supraîncarcă cu informații, încât de cele mai multe ori nici nu le mai punem la îndoială. Psihologii numesc acest fenomen „sindromul lumii rele”: pentru că buletinele informative dau prioritate crimelor, violurilor, accidentelor, catastrofelor naturale, grevelor, bolilor, din care rezultă o reprezentare a lumii negativă.

Manipularea comportamentală presupune influențarea subiecților în vederea executării unor fapte ce sunt în discordanță cu interesele proprii fără ca aceștia să conștientizeze diferența dintre propriile scopuri și interesele celor ce-l influențează.

Debitul ridicat al cuvintelor este o caracteristică a anumitor mijloace media, într-o logică bazată pe principiul „din ce în ce mai repede”. Publicul asociază frecvent o vorbire rapidă cu un discurs cât se poate de credibil. Viteza vorbirii este asociată de obicei cu un statut de dominare socială. De asemenea, exista o oarecare inclinatie in a considera credibile persoanele care vorbesc repede. Studii de psihologie au arătat că principalul instrument de persuasiune între vorbitor și ascultători este asemănarea vitezelor de vorbire. De fapt, rapiditatea vorbirii și a informației înșeală în multe feluri. Pe de o parte, exista tendința în a asocia rapiditatea vorbirii cu persoana care inspiră încredere, iar pe de altă parte deoarece creierul nu poate să urmărească rapiditatea discursului și mai ales să-i pună la îndoială conținutul. La televizor ritmul imaginilor e cel care dictează, iar acesta este foarte rapid pentru a menține o atenție maximă, din motive comerciale. Cuvântul este obligat să urmeze ritmul imaginilor, și astfel totul se întâmplă mult prea repede pentru a se mai putea face o analiză rațională. Pentru a energiza publicul si a-i ține atenția trează, vocea are nevoie de alternarea sunetelor joase cu cele înalte, pe o gamă cât mai largă de intonații și de modulații a vocii. Melodica și inflexiunile glasului transmit implicare afectivă, atitudine, de asemenea exprimă fermitate, putere, dominare.

1.4 Calculatorul și lumea virtuală

Acum o sută de ani nimeni nu ar fi putut să prevadă că mașinile și avioanele vor deveni ceva obișnuit. Acum cincizeci de ani ar fi fost greu să ne imaginăm cât de importantă va fi televiziunea în viața noastră, mai ales televiziunea color, cea prin cablu și satelit. Iar acum zece ani ar fi fost greu de imaginat că mijloacele cele mai importante de comunicare vor fi calculatorul și telefoanele fără fir.

Viitorul e mereu greu de pătruns. Însă ceea ce se poate întrezări în viitorul nu foarte îndepărtat este o lume foarte diferită de cea în care trăim, cu noi peisaje urbane, accelerarea tehnologiei și continuarea unei tendințe care deja a început, și anume: „persoana virtuală.”

Omenirea a intrat deja în era realității virtuale. „Realitatea virtuală este folosirea tehnologiei pentru a crea medii artificiale imposibil de deosebit de realitatea obișnuită”.

Computerele și laptopurile personale au acum o capacitate de prelucrare extrem de mare, progresele în animație și reproducerile digitale permit crearea unor lumi virtuale care par și mai aproape de realitate. Au contribuit și creșterea semnificativă a lărgimii benzii precum și folosirea fibrei optice, în transmiterea unor cantități enorme de informații necesare pentru a susține mediile virtuale. Iar aceste progrese remarcabile au făcut din realitatea virtuală o realitate!

Este adevărat că acum, calculatorul ușurează învățarea, oferă informație și dezvoltă inteligența. Poate ajută chiar la formarea unei generații mai bine înzestrată, pregătită să întâmpine viitorul, oricum ar fi el. În spiritul acestor convingeri, s-au investit în lumea întreagă sume exorbitante în programe pentru educație, învățământul și informarea prin computer. Calculatoarele au devenit nelipsite din laboratoarele și sălile de clasă ale școlilor cu pretenții. Părinții s-au obișnuit să-și învețe copiii de la vârste fragede să utilizeze aceste mijloace de comunicare, pentru a putea beneficia de oferta acestor programe de învățare. În prezent computerul a devenit unul dintre cei mai buni „prieteni” ai copiilor și ai adolescenților.

Efectele acestor realități au început să devină evidente chiar și în cele mai bune școli. Astfel, profesorii au fost nevoiți să coboare nivelul sarcinilor pentru scris și citit, precum și așteptările în ceea ce privește gândirea în matematică. Însă, în ciuda efortului depus de profesorii școlilor și ai liceelor pentru îmbunătățirea programelor, elevii nu arătau un câștig vizibil. Este de neconceput să credem că majoritatea profesorilor au devenit atât de slabi. Mulți dintre aceștia declară cu siguranță că metodele verificate nu mai au același efect. Se poate pune următoarea întrebare, care rămâne deschisă: Care este rolul calculatorului, al internetului în apariția acestui fenomen?

1.5 Reviste de top preferate printre copii și preadolescenți

Astăzi, mass-media în alergătura după vânzări cât mai mari, a ajuns să promoveze imaginea multor staruri. Presa și anumite publicații sunt invadate cu fotografii cu mesaje pornografice și diverse titluri insinuante. Aceste tipuri de reviste, ziare cu caracter nepotrivit, ar trebui să fie puse pe ultimul raft (gen „top shelf”), dar în schimb sunt generos amplasate în ferestrele chioșcurilor de ziare, pentru ca minunatele fotografii să fie admirate nu doar de adolescenți naivi dar și de copii mici. La toate acestea se adaugă reclamele saloanelor de masaj, și a anumitor servicii de escortă, inevitabil însoțite de sloganuri insidioase. Chiar în suplimentele TV ale unor ziare pot apărea tot felul de reclame pentru mesaje scrise și afișajul telefoanelor mobile cu caracter pornografic. Efectele accesului la pornografie și la materiale cu conotații de acest gen sunt multiple.

Pe lângă aceste neplăceri, există un anumit tip de reviste speciale pentru preadolescenți și copii, care au rolul de a „educa” printr-un limbaj „trendy”. De exemplu: „Andreea Bălan, mult prea sexy pentru România!”. Informarea este benefică, dar mesajul în care copiii sunt încurajați să imite modelele din respectivele publicații nu ar trebui insinunat în nici un fel.

În schimb, mesajul transmis de revistele preferate ale băieților este violența. De exemplu, în Power Rangers, este prezentată o povestioară cu spirite, monștri, iar reprezentările grafice sunt de-a dreptul înfiorătoare, din care copiii învață să devină violenți și să utilizeze elemente de limbaj neadecvate. Pentru a demonstra, voi cita: „Sala-Monstru, nemaipomenit! Îți poți răspândi veninul atât în apă cât și pe pământ.”

Este cu atât mai periculos, cu cât preadolescenții sunt în perioada dezvoltării caracterului, în care se consolidează o serie de trăsături caracteriale, și se accentuează tendințele spre independență, iar revistele citite contribuie oarecum la formarea greșită a acestora.

Capitolul 2. Rolul mass-media în școală

În societatea actuală există un ansamblu de manifestări educative ce se păstrează neschimbat, prin intermediul mijloacelor de comunicare de masă se furnizează un „meniu cultural” majorității populației, inclusiv a elevilor, iar o parte din aceasta își modifică experiența culturală (mai ales tinerii). Putem spune că se creează o nouă cultură, al cărei caracter este dificil de definit și încă și mai dificil de judecat din punct de vedere valoric. Iar actorul social se poate caracteriza printr-o autonomie nelimitată, egocentrism chiar și prin propensiuni spre consum, abandon în fața pasiunilor elementare imediate. Mai grav este când o mare parte din elevi, de ce nu, cu mai puțină educație, își cultivă principiul plăcerii și își devalorizează gândirea – are loc și permeabilitatea totală la o lume culturală colectivă, amalgamată dincolo de orice judecată de valoare. În acest caz fiind nevoie de un program de intervenție pentru a ameliora aceste probleme.

2.1. Efectele mass-media asupra elevilor

Cercetătorii căutau până acum să identifice efectele media în ansamblul lor. În cadrul mijloacelor de comunicare în masă, televiziunea capătă un rol important reușind într-o oarecare măsură să eclipseze celelalte mijloace media. Impactul televiziunii, al mass-media în general, se concretizează în următoarele direcții: inducerea percepțiilor despre realitate, prezentarea unor modele de comportament, din care copiii și adolescenții învață cum să se comporte în anumite situații de viața.

Efectele mass-media nu sunt aceleași pentru toți indivizii, ci receptarea mesajului mediatic depinde de trăsăturile de caracter ale fiecăruia, de profilul lor psihologic și social. Acest mesaj mediatic, ajunge în mod diferit la cei mici, în funcție de grad de inteligență, mediul social, calitatea relațiilor sociale. “Pentru unii copii, mass-media poate fi benefică, pentru cea mai mare parte dintre copii, aproape în toate condițiile, cea mai mare parte dintre programele TV nu sunt nici dăunătoare, nici benefice în vreun fel anume”.

Efectele mass-media reprezintă o realitate complexă ce poate fi studiată sub trei aspecte. Astfel, prin repetiție, mass-media sădesc în mintea receptorului stereotipurile care au rolul de a intermedia între realitatea și mintea indivizilor, formând mediul de ficțiuni; în cel de-al doilea rând, mass-media asupra a ceea ce este important; iar în al treilea rând, media influențează percepția individului în legătură cu ce poate fi spus în public, fără a se ajunge la izolare.

Există termeni de comparație în ceea ce privește mass-media și metoda difuză de transmitere de informații, fără o programă școlară, și sistemul de învățământ despre care putem spune că se realizează sub îndrumarea unui personal calificat, și cu un management educațional ce are în vedere teoria și practica, știința și arta proiectării, organizării și a reglării elementelor activității educative, conform unui ideal educațional.

2.2 Impactul reclamelor asupra copiilor și comportamentul de consum

Psihologul Patrick Boumard a constatat, după mai bine de zece ani de cercetări în domeniul psihologiei infantile, că un copil este capabil să se transfere în pielea multor personaje prin intermediul cărora el vede lumea, ca și cum ar fi aceste personaje. Fenomenul este numit disociere psihică, patologică la adult, dar normală la copil. Acest fapt este dificil de înțeles de către părinți, dar se pare că a fost foarte bine folosit de experții de marketing. De asemenea, reclamele pentru marile rețele de fast-fooduri apar frecvent la televizor sau în reviste. Adesea clipurile prezintă o familie care ia masa într-un decor idilic de fast-food ideal cu jocuri și meniuri amuzante.

Medicul Thomas Robinson de la Universitatea Stanford, California, a experimentat pe copii mici cu vârste între 3 și 5 ani, efectul reclamelor prezentate de mass-media, astfel le-a dat să mănânce câte un hamburger, o chiftea de pui, cartofi prăjiți și un pahar de lapte aromatizat prezentate în două tipuri de ambalaje, unul fără marcă, iar celălalt purtând celebra marcă Mc Donald’s. În paralel, T. Robinson i-a întrebat pe părinți care sunt obiceiurile alimentare ale copiilor lor. Ei trebuiau să completeze un chestionar cu vârsta copilului, eventual prezența a unor jucării McDonald’s în casă și obiceiurile televizuale ale copiilor. La studii au participat în total 63 de copii care au luat parte la 303 ședințe degustare comparative. De fiecare dată trebuiau să guste versiunea anonimă și versiunea McDonald’s a mâncării sau băuturii ingerate și să spună care le plăcea. Rezultatele au arătat că majoritatea copiilor și-au arătat preferința pentru produsele McDonald’s. T.Robinson a constatat că gradul de preferință gustativă pentru produsele marca McDonald’s era legat de numărul de televizoare din casă. Altfel spus, frecvența imaginilor McDonald’s pe televizoarele din casă modifică gustul copiilor, mai precis, modul în care percepția lor despre hrană este modificată prin conștientizarea mărcii.

Autorii acestui studiu sunt de părere că cei mici sunt foarte ușor influențabili de reclame și au o reală plăcere să mănânce produse aparținând unei mărci pe care o văd frecvent la televizor. T. Robinson vede în acest sondaj un semnal de alarmă: este o dovadă în plus, spune el, că trebuie reglementate urgent și ferm, chiar interzise reclamele pentru alimentele grase și dulci la televizor, acestea fiind uneori destinate direct publicului tânăr a cărui sănătate va fi mult mai afectată de aceste obiceiuri de consum și al cărui spirit va fi „format” iremediabil pentru perpetuarea acestor practice alimentare. Aceste rezultate arată și că unele campanii publicitare bine concepute ar putea, dacă aceasta ar fi dorința campaniilor agroalimentare și ale oficialităților, să promoveze în rândul tinerilor o alimentație sănătoasă.

Lăsând la o parte alegerea produselor în funcție de o anumită marcă publicitară, copiii sunt învățați să consume. A-ți permite să consumi sunt de fapt imperative care trebuie să predomine în viață tuturor. Publicitatea urmărește să-l facă pe tânăr să creadă că trăiește pentru a consuma. În realitate, sunt doar nevoi create și transmise prin mass-media.

De exemplu: „Fetița va fi indiferentă la recomandarea de a cumpăra o anumită cremă hidratantă, cu proprietăți de strălucire, sau de întinerire, ori pentru machiaj; dar spectacolul publicitar o va convinge de necesitatea de a întrebuința din abundență creme diverse când va fi femeie și chiar pentru a deveni femeie (conform sloganului explicit pentru Crayon-girl: – „Machiajul tandru, ca să fii și tu mare”) – ceea ce ascunde sugestia periculoasă că dacă nu va folosi respectivul produs, nu va crește mare. Întreaga industrie publicitară impune un model de fericire legat de consum, cum ar fi „lucrurile aduc fericirea”. Personajul principal al discursului publicitar, nu este altul decât produsul în sine iar copiii sau adulții care apar în scenă nu trăiesc decât prin intermediul acestuia. Comunicarea publicitară se adresează tuturor și îi învață pe oameni încă de mici copii să răspundă prin acțiunea de a cumpăra.

2.3 Aspecte pozitive și negative ale mass-media

Ecranul televizorului, spune Mac Luhan, revarsă în sine o energie care paralizează ochiul; „nu tu te uiți la el, ci el se uită la tine”

Tehnologia ne este și slujitor și stăpân. Lumea pe care Mc Luhan o anticipa a sosit: oamenii chiar sunt sisteme de operare ale computerului personal. Mulți copii, adolescenți și adulți petrec ore interminabile scriind pe tastatura calculatorului și citind informații de pe ecranul acestuia. Deși suntem toți conectați între noi prin acest sistem nervos global numit Internet, într-un fel suntem mai izolați ca niciodată.

Copiii din clasele mici, chiar și o parte din adulți se raportează la televizor, ca și cum tot ceea ce ar vedea acolo ar fi real. Sigur, un meci de fotbal văzut la televizor este real, la fel și știrile, un talk-show, însă un film artistic, oricât ar fi de bine realizat, este o ficțiune interpretată de niște actori. Chiar și un film istoric sau altul care se inspiră dintr-un fapt real tot ficțiune rămâne. La fel, publicitatea este în mod definitoriu ireală. Chiar dacă apar oameni adevărați, situațiile create în actele publicitare sunt imaginate pentru a atrage omul către produsul respectiv. Jerry Mander susține că „Starea celui care se uită la televizor nu este una de atenție, ci de distragere, o formă de visare cu ochii deschiși sau de pauză.”

Societatea modernă, este de fapt o lume în care comunicarea interpersonală a sărăcit extrem de mult, unde oamenii se izolează de semenii lor – fiecare cu casa lui, cu interesele personale – unde vecinii nu se mai cunosc sau nu mai au nimic să-și spună, unde practic nu mai există mici comunități care să aibă o viață proprie sau propriile evenimente. Într-o astfel de realitate, ecranul televizorului devine pentru cei mai mulți oameni, mai cu seamă copii, fereastra către lume, sursa principală a imaginilor, a modelelor, a trăirilor emoționale și a judecăților de valoare.

Rolul emisiunilor de televiziune, mesajul acestora, ar trebui să fie acela de a informa obiectiv și echilibrat cu scopul de a crea opinii și nicidecum convingeri, de a informa și conferi o interpretare a faptelor cât mai deschisă, de a-i apropia pe oameni, de a transmite tezaurul cultural generațiilor tinere și, bineînțeles, de a răspunde nevoilor de relaxare, de divertisment.

2.3.1 Mass-media și școlarii

Încă din clasele primare fetele manifestă un interes mare pentru revistele de modă, uneori acestea devin chiar mai interesate decât adolescentele de anumite articole legate de frumusețe sau îngrijire personală. Fiind în formare, ele se află într-o permanentă căutare a stilului potrivit de îmbrăcăminte și au nevoie de un model din showbiz pe care să-l imite.

Având în vedere interesul lor sporit pentru mass-media, ce mesaje primesc acești copii? Coperțile revistelor pentru femei conțin mesaje în ceea ce privește aspectul fizic, spre deosebire de coperțile revistelor pentru bărbați. Coperțile revistelor pentru femei au avut mesaje legate de greutatea corpului, deseori sugerând că pierderea în greutate duce la o viață mai bună. În contrast, revistele pentru bărbați se concentrează pe modalități de distracție și extinderea cunoștințelor, a hobby-urilor și activităților.

Televiziunea și filmele surprind femeile într-o multitudine de roluri sociale și ocupaționale, dar cu puține excepții aceste femei sunt slabe și foarte atractive. Femeile aflate în rolul principal au, deseori, sub greutatea medie; personajele care dețin o greutate medie sunt subapreciate.

Mărimile pentru bust și talie în cazul actrițelor și fotomodelelor, văzute în revistele de modă și frumusețe, au scăzut în mod constant de-a lungul ultimelor trei decenii, indicând o direcție către o figură mai slabă, cu forme mai puțin accentuate, în timp ce numărul tulburărilor de alimentație a crescut semnificativ.

Chiar și jucăriile pe care le folosesc preadolescenții și chiar preșcolarii sugerează idealurile feminine și masculine. Brownell și Napolitano au măsurat păpușile Barbie și Ken și au calculat ce anume ar trebui să schimbe femeile tinere, sănătoase, cu o greutate medie pentru a obține aspectul lui Barbie și ce ar trebui să facă băieții pentru a arăta precum Ken. În ceea ce privește evoluția păpușilor în ultimii 30 de ani, Pope a constatat că talia, pieptul și circumferința bicepșilor au crescut cu timpul, depășind de mult proporțiile considerate a fi normale. Astfel, copiilor le sunt prezentate idealuri înalte nerealiste.

Poate contribui o astfel de prezentare media la atitudinile și comportamentele generate de tulburările de alimentație la preadolescente și adolescente? De regulă, imaginile mediatizate ale formelor imposibil de obținut de către majoritatea fetelor par să fie un factor ce contribuie la nemulțumirea față de propriul corp, și uneori la tulburări de alimentație gravă în cazul adolescentelor vulnerabile.

Cultura copiilor se află adesea în opoziție cu tipul de cultură conservatoare pe care unii părinți sau profesori încearcă să o impună.

Astfel, cultura media a ajuns să domine viața de zi cu zi, servind că fundal permanent și adesea ca prim-plan extrem de înșelător pentru atenția și activitățile noastre, ceea ce mulți consideră a fi o subminare a potențialului și a creativității umane.

Computerul este ceva mai interactiv decât televizorul și lipsit de reclame, însă Internetul furnizează acea izolare a individului și atomizare a societății. Jocul la computer presupune ceva mai multă mișcare decât privitul la televizor, însă nu prea multă. Apar probleme ale coloanei, dureri de ceafă, de spate, probleme oculare. Totuși, într-o lume a tehnologiei infoalfabetizarea timpurie are certe avantaje. Cu o condiție, să se știe clar că a învăța să lucrezi pe computer nu e un scop în sine, de asemenea nici nu ține loc educației. Computerul nu este decât un simplu instrument de lucru iar Internetul este doar o sursă de informare (și nu mereu cea mai corectă, nici cea mai sigură), și un mijloc de comunicare, nu cunoașterea în sine – altminteri, lucrurile deraiază de la normal. Trebuie avut în vedere tot timpul principiul moderației. Un echilibru între plimbare, sport și computer este benefic.

2.4. Modă și identitate. Influența vedetelor asupra copiilor în promovarea anumitor produse

Există șase etape în procesul de modelare: prima fiind aceea în care un tânăr oarecare din public observă comportamentul unui model, a doua etapă reprezintă observatorul care se identifică cu modelul, îl consideră demn de imitat; cea de-a treia etapă constă în concluzia pe care și-o formează observatorul, cum că acel comportament este funcțional; în a patra etapă tânărul observator redă comportamentul modelului când se află într-o situație asemănătoare; în etapa a cincea se consolidează legătura dintre stimuli și reacție, iar în cea de-a șasea etapă, în urma consolidării, observatorul va folosi în mod repetat activitatea imitată, ca mijloc de reacție în împrejurări similare.

Moda oferă materialul necesar și modele construirii identității. Madona povestește într-un interviu cum își exprima atitudinea de revoltă adolescentină prin modă încă de timpuriu. “Îmi puneam tone de ruj pe buze și mă machiam aiurea și îmi desenam alunițe uriașe iar apoi îmi făceam părul ca Tammy Wynette.” Cultura media reprezintă o sursă de modele în materie de înfățișare, stil și mod de comportament.

La modă astăzi în lumea jocurilor video este reprezentarea în joc a unor celebrități reale și folosirea acestora pentru promovarea produsului prin spoturile publicitare. Studiile de psihologie arată că această practică are un impact deosebit asupra copiilor și tinerilor adolescenți, care sunt foarte sensibili la celebrități, încercând să se identifice cu ei și având încredere în eroii lor că le arăta ce este bine.

S-a realizat un experiment pentru a efectua testul pe care îl au „starurile televiziunii” asupra dorinței de a cumpăra a copiilor. „Copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani, se uitau la o reclamă pentru modelele în miniatură ale mașinilor de curse, în mijlocul unui desen animat de aventuri. Într-o primă versiune, reclama era prezentată de un celebru pilot de automobile, iar în a doua versiune era prezentată de o persoană „anonimă”. Un total de 415 copii au vizionat cele arătate, psihologii evaluându-le apoi dorința de a-și cumpăra un model redus. Au constatat că dorința este mai mare dacă în reclamă apărea pilotul celebru.”

Psihologii au inserat în reclamă, imagini cu niște curse reale de mașini și au constatat cum copiii percepeau produsul ca fiind mai puternic și mai rapid decât înainte. Ei aveau tendința de a focaliza asupra produsului toate impresiile provocate de imaginile cursei și ale pilotului celebru. Acest experiment arăta, ca cei mici sunt foarte creduli în fața reclamelor. Tot ce le este arătat este luat de bun, iar copilul asociază spontan, din entuziasm și din dorința de a visa, imaginile pe care le vede cu produsul pe care are posibilitate să îl cumpere sau să-l primească cadou.

2.5 Violența din mass-media

Există două paradigme generale, care sunt prezente în toate cercetările. Prima consideră că „mass-media au efecte, în general negative, deosebit de puternice, intervenind activ asupra structurilor și mecanismelor vieții sociale (…). A doua paradigmă (…), consideră că influența mass-media în societate este relativ mică, că aceasta este subordonată și nu supraordonată societății, că nu determină opțiunile indivizilor ci se orientează după acestea.”

Ca exemplu tipic din perspectiva ambelor paradigme, apare violența și problemele cauzate de aceasta. Primul caz prezintă violența încurajată prin mass-media și că este afectată negativ socializarea copilului, care poate vedea până la 14000 de morți violente , astfel se poate spune că proporția delicvenței crește sub toate formele datorită faptului că mass-media contribuie la aceasta. În schimb, cea de-a doua perspectivă susține că mass-media nu manipulează individul, iar acesta are puterea de a hotărî utilizarea mass-mediei. „Violența este cerută, (…), ea există în mass-media pentru că există în societate” Telespectatorii care urmăresc aceste programe au predispoziția pentru violență, asta însemnând că nu televiziunea îi face violenți.

Televiziunea favorizează comportamentele violente – mai ales la cei tineri – prin: incitarea la violență, desensibilizare (pentru ca după multe programe vizionate cu conținut violent, se ajunge în a resimți un dezgust din ce în ce mai mic față de scenele violente, și la un moment dat poate începe să placă publicului), și aderarea (exista cazuri când anumite persone se identifică cu anumite personaje). Cel mai bun mijloc de a contracara aceste efecte este de a incita publicul tânăr să emită judecăți de valoare asupra a ceea ce vede, de exemplu: „Acest comportament este corect și dezirabil?”. Dar toate acestea cer, bineînțeles implicare din partea școlii, părinților și la un moment dat, chiar a mass-mediei, în condițiile în care există și programe educative.

Violența media, ca urmare a ponderii mari pe care o deține în programele de televiziune consolidează credința că lumea în care trăim este una total violentă, ceea ce duce la acceptarea violenței ca o stare cvasinormală.

2.6 Impactul știrilor difuzate la televizor asupra copiilor și chiar a adulților

Televiziunea prezintă extrem de des părțile negative ale realității, cu toate că pentru a atrage telespectatori, de multe ori se exagerează, cel puțin cu titlurile știrilor. S-a dovedit că știrile violente prezentate pe micul ecran întrec de fapt, adevăratele cazuri întâmplate în realitate. Voi prezenta un exemplu mai vechi din multele știri existente pentru a demonstra acest lucru. Știrile despre sinucideri, doar după 10 seara.

CNA va interzice posturilor TV să prezinte explicit actele de suicid, pe lângă mutarea știrilor despre astfel de evenimente după ora 22.00. "Dorim să întărim reglementările privind refectarea cazurilor de sinucidere la copii în audiovizual, pentru că acestea pot avea un impact negativ asupra acestei categorii de vârstă", a spus președintele CNA, Răsvan Popescu. Propunerea va fi dezbătută în ședința de astăzi a Consiliului.

Analizând raportul de monitorizare, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul, a difuzat în zilele de 28 noiembrie, 09, 11, 12 și 16 decembrie 2013, ediții ale emisiunii “Acces direct” (news-magazine) în care s-a adus în atenția publicului relații extraconjugale ori de familie ale interpretului Nicolae Guță.

Pentru exemplificare, redau din raportul de monitorizare al ediției din 28 noiembrie 2013:

“Titluri afișate pe ecran: EXCLUSIV: Soția și amanta lui Guță, război pe viață și pe moarte! Narcisa a căzut la pat! Mai are putere să lupte?; Beyonce de România, noua regină a lui Guță. Simona Gherghe: Război pe viață și pe moarte în familia lui Nicolae Guță. Cea mai faimoasă femeie din viața artistului e în pragul disperării. Relația regelui Guță cu Beyonce de România a băgat-o în spital…Narcisa: Da nu mă interesează pe mine parașuta asta care a înșelat toată spuma de maneliști… Simona Gherghe: Vai! Vai! Vai! Cornel Tăbăcaru: Deci ascută puțin… Draga mea… Narcisa… Narcisa: Nu mă interesează zdreanța, să fie clar. Simona Gherghe: Narcisa, te rog. Narcisa: Ea a înșelat toți maneliștii… Acuma vrea să fie vedetă cu Guță. N-are cum. ….. Narcisa: Ea e simțită, nebuna, ea e room –service, ea face… Simona Gherghe: Narcisa! Narcisa, atenție la limbaj! Atenție la limbaj! Narcisa: Ea e simțită, ea… Narcisa: Apa trece, pietrele rămân. Ele rămâne cu zeama, eu rămân cu osu’. (Râsete și aplauze în studio) Facem haz de necaz acuma. Simona Gherghe: Din înțelepciunile Narcisei lui Guță. (…)Narcisa: Nebune… Știi cine-i cu capul? Sunt fetele astea la televizor care nu mai știe ce să mai facă, nebunele astea, tineretul ăsta, care se bagă pe oameni mai mari cu 30 de ani… Astea-s demente, nu eu. (…)”

Așadar, acel post de televiziune a difuzat în mod insistent acea știre în perioada emisiunilor informative. Față de aceste aspecte, Consiliul a apreciat că prezentarea repetată a sunetelor și imaginilor cu caracter violent, a fost de natură a afecta emoțional negativ publicul și, în mod deosebit, copiii, care datorită orelor de difuzare, au putut viziona fără ocolișuri programul respectiv.

Capitolul 3. DEPENDENȚA ELEVILOR FAȚĂ DE MASS-MEDIA

Pentru a înțelege mai bine dependența față de mass-media a elevilor, am aplicat chestionare în patru școli diferite, pentru patru clase de a II-a, a III-a și a IV-a din București și Slobozia.

Prin aceste chestionare se urmărește studierea impactului mass-media în rândul elevilor, într-o manieră obiectivă prin parcurgerea unor faze în studierea acestora:
a) definirea și delimitarea problemei cercetate aceasta reprezentând prima fază a cercetării sociologice. Problema cercetată constă în influența pe care mass-media o exercită în rândul copiilor și adolescenților.

b) Această cercetare are ca scop studierea preferințelor elevilor legate de mass-media și anume, descoperirea modului de petrecere a timpului liber a acestora prin intermediul mijloacelor media.

c) Formularea ipotezelor:

A) Elevii din învățământul primar își doresc să imite anumite trăsături, vestimentație, mimica feței ale personajelor din diverse seriale și desene animate.

B) Elevii preferă să-și petreacă timpul liber în fața calculatorului și a televizorului;

C) Lipsa unor alternative culturale a copiilor și adolescenților;

d) Stabilirea lotului cercetat: Se înțelege că o cercetare nu se poate realiza aspura tuturor elevilor din școala românească. Din elevii existenți am selectat un număr de persoane considerate reprezentative ce urmează a fi subiectul cercetării: 100 de elevi din clasele a III-a și a IV- a din patru școli, Școala Anastasia Popescu, București, Școala Metropolitană ARC, Școala gimnazială 117 și Liceul de Artă “Ionel Perlea”, localitatea Slobozia.

e) Ca tehnică de cercetare sociologică am ales chestionare cu întrebări deschise deoarece acestea lasă subiecților libertatea exprimării personale, iar forma și lungimea răspunsurilor variază de la elev la elev. Spre deosebire de chestionarele cu întrebări precodificate, cele cu întrebări deschise permit recoltarea unor informații bogate fără riscul de a fi sugerate ori direcționate.

În urma analizei răspunsurilor elevilor chestionați am alcătuit câte un portret potrivit preferințelor acestora legate de mass media.

3.1 „Portretul” elevului din învățământul primar

Opiniile a douăzeci de elevi din învățământul primar, din localitatea Slobozia, sunt:

Timpul petrecut la televizor variază între 2 și 5 ore pe zi;

Topul serialelor preferate de copii sunt: Violletta, Zack și Cody și Tom și Jerry și s-a observat și o slabă preferință pentru telenovelele programului de televiziune Acasă;

Ca personaj preferat reapare Violletta aproape în unanimitate, dar există preferințe și pentru Zack, Michael Jackson, și chiar Jerry din desenul animat Tom și Jerry, pentru că „face farse”

Copiii ar dori să imite din trăsăturile personajelor preferate puterea lor, amuzamentul, să arate la fel de frumos, să facă farse și să copieze grimasele Viollettei.

De asemenea au învățat din serialele preferate să nu aibă încredere în toți oamenii, să facă trucuri, și câțiva au învățat să se comporte mai frumos.

Timpul petrecut în fața calculatorului variază între 2 și 5 ore pe zi;

Jocurile preferate ale băieților sunt cele cu bătăi, cu roboți, jocuri de fotbal – FIFA 2010, cu împușcături, gen Counter Strike (un joc deosebit de violent) sau Wolf Team, în același gen. În schimb, fetițele preferă jocurile cu Barbie, „Machiaz-o pe Barbie” și „Barbie la coafor”;

Patruzeci de copii își doresc să se joace afară în aer liber, zece dintre ei au mărturisit că părinții lor nu au timp să-i scoată la joacă, sau că nu au cu cine să se joace;

Revistele pentru copii cele mai citite sunt Bakugan, Power Rangers, citite de băieți, iar pentru fete, Violletta, Princess, Barbie;

Printre cărțile preferate se numără: Fram, ursul polar, Cezar Petrescu, Moromeții, de Marin Preda, Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu.

Alte preocupări interesante în afara școlii: dansuri, pictură, fotbal, muzică etc.

Ceilalți douăzeci de elevi din clasele primare de la Școala gimnazială 117, au răspuns:

Privesc la televizor aproximativ 15 min. și 1 oră pe zi;

Nu își doresc să imite din trasaturile personajelor preferate.

Timpul petrecut în fața calculatorului variază între 15 min. și 1 oră pe zi;

Stau la calculator pentru jocuri de cultură generală și informație;

Preferă joaca afară în aer liber;

Citesc reviste scolare, dar preferă cărțile

Cărți preferate: Făt Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu, Iluzii pierdute Honoré de Balzac.

Alte preocupări interesante în afara școlii: Concursuri de limba română, matematică, pictură, baschet și tenis de câmp;

Cât privește lotul cercetat de patruzeci de elevi din școala primară „Anastasia Popescu” din București putem constata:

Acești elevi petrec în medie la televizor între 2 ore și 8 ore pe zi

Seriale sau desene animate preferate: Zack și Cody,telenovela de pe postul Acasa TV – Cameleonii, emisiuni de divertisment: Acces direct, Mondenii, Trăzniții, Te pui cu blondele; filme artistice – Amurg, Iron Man, Avatar

Personaje preferate: Zack, pentru că face trăznăi și e tupeist, din serialul de pe Disney Chanel, Valentina din Cameleonii pentru că e frumoasă, Hannah Montana, Bella pentru că locuiește într-o casă de vampiri, Ank pentru că este stăpân al aerului, plus personajele din emisiunile scrise mai sus.

Ar dori să imite de le personajul preferat: puteri supranaturale, amuzamentul și curajul personajului Zack, simțul umorului. Totuși patru elevi chestionați au răspuns: „să fiu vampir ca să pot mușca, să am copite și să vorbesc prin telepatie.”

Din serialele preferate sau emisiuni, cei mici au învățat că: „Toată lumea are șanse la orice”, „Că în viață nu primești tot timpul ce dorești”, „Că ceea ce e la televizor nu se întâmplă neapărat și în viață reală”, „Că este bine să inventezi lucruri și să nu te lași bătut, să fii mereu vesel”, Iar douăzeci și cinci dintre elevi au spus că nu au învățat „nimic”;

Jocurile pe calculator preferate sunt: cele de acțiune, jocuri distractive, amuzante, cu acțiune, Machiaz-o pe Barbie, World of Warcraft, Call of Duty, Facebook Games, Counter Strike, Spiderman;

Treizeci și patru de elevi preferă joaca în aer liber, iar șaisprezece își doresc să stea în fața calculatorului sau la televizor pentru că este mai plăcut.

Treizeci și doi de elevi au mărturisit că nu citesc reviste, iar optsprezece dintre ei citesc: Cartoon Network, Bravo.

Acești copii preferă cărțile de Jules Verne, dar în proporție egală și-au exprimat plăcerea de a citi cărți de groază gen „Casa mea bântuită”, „O tabără de coșmar”, cărți cu vampiri, sau Harry Potter, doar cinci elevi au spus că nu au cărți preferate.

Preocupări interesante: mersul pe role, pe bicicletă, dansul, cititul, ieșitul în fața blocului, la cumpărături, joaca pe calculator;

Din lotul cercetat de douăzeci de elevi din Școala Metropolitană ARC, din București putem constata:

Acești elevi petrec în medie la televizor între 5-7 ore pe zi.

Seriale sau desene animate preferate: Frozen, emisiuni de divertisment: Acces direct, Românii au talent, Trăzniții, Disney Chanel, Te pui cu blondele; filme artistice – Amurg, Iron Man, Avatar

Vedete preferate: Smiley, Marlyn Manson, Miley Cyrus, Avril Lavigne, Alex Velea, Cerebel, Sore, Connect R

Zece elevi au răspuns că nu vor să imite, dar alții și-au exprimat dorința de a-l imita pe Spiderman sau de a avea puteri de gheață.

Din serialele preferate sau emisiuni, cei mici au învățat piesele preferate și să imite anumite celebrități.

Jocurile pe calculator preferate sunt: cele de acțiune, cu împușcături, jocuri distractive, amuzante, Machiaz-o pe Barbie, World of Warcraft, Call of Duty, Facebook Games, Counter Strike, Spiderman, Minecraft, Transformers.

În timpul liber, elevii preferă: joaca pe play station, pe telefon, faceook, jocurile pe consolă, vizionarea filmelor preferate la cinema și plimbările în parc.

Cititul revistelor nu se află printre preocupările acestor elevi, doar doi copii au mărturisit că citesc din când în când ziarele părinților.

Acești copii nu și-au manifestat interesul pentru cărți, ci mai exact pentru jocuri pe consolă, facebook (menționez ca jumătate dintre elevii chestionați au cont în cunoscuta rețea de socializare.)

Elevii acestei școli au mărturisit ca nu ar putea sta nici o zi fără calculator, telefon și că fără mass-media ar fi îngrozitor.

3.2 Interpretarea datelor cercetarii

Aceasta interpretare se realizează în funcție de problematica investigată și de ipoteze. Voi face referire la rezultatele cercetarii, iar interpretarea trebuie să găsească explicații la realitățile desprinse din aceste date.

Pe baza analizei datelor s-a putut confirma ipoteza în care elevii din învățământul primar își doresc să imite anumite trăsături de caracter, modalități de comportament, linii vestimentare, ale personajelor din serialele și desenele animate preferate, optzeci dintre aceștia mărturisind acest lucru. Totuși, douăzeci de elevi au spus că nu au ce sa imite de la personajele fictive, create de mass-media.

Din cei 100 de elevi chestionați, 70 au recunoscut că petrec în fața calculatorului și a televizorului între 3 și 10 ore pe zi, douăzeci dintre ei – elevi din învățământul primar – spunând că folosesc mijloacele media cu un program de 15 minute- 2 ore pe zi, supravegheați de către părinți. Este de observat că centrul universului pentru acești elevi îl reprezintă, internetul, jocurile pe calculator și televizorul, desfășurând în felul acesta activități ce țin numai de sfera distractivă.

Cincizeci de copii din lotul cercetat preferă să se joace în aer liber iar cealaltă jumatate dintre aceștia dorind să petreacă timpul liber stând la calculator sau televizor, fapt ce poate confirma dar nu în întregime, ci doar pe jumatate ipoteza a doua, care susține că: elevii preferă să-și petreacă timpul liber în fața calculatorului și a televizorului;

A treia ipoteză privind lipsa unor alternative culturale a copiilor și adolescenților, reiese din răspunsurile primite de la elevi privind timpul petrecut de 4 și 10 ore – adică cea mai mare parte a timpului liber – desfășurând activități provenind din sfera distractivă. Iar emisiunile pe care ei le preferă sunt de tip divertisment, life style, în nici un caz emisiuni culturale sau documentare. Muzica pe care cei cincizeci de adolescenți o ascultă, reprezintă artă pentru ei, de unde putem trage concluzia că aceștia nu știu ce înseamna arta, pentru a demonstra voi cita un elev de la Liceul de Artă “Ionel Perlea”, care la întrebarea ce suna așa: Credeți că muzica actuală difuzată la televizor mai poate fi numită artă?, a răspuns în felul următor: După părerea mea, dacă depui efort să faci o piesa iar lumii îi place, este numită artă. Mie mi-se pare că orice are efect asupra populației care ascultă acea melodie, gen de muzică, este artă.

După cum știm muzica este una din cele șapte arte, dar în ultimul timp, mare parte din ce se „compune” astăzi nu merită statutul de artă.

În primul rând arta presupune creație, în nici un caz duplicare cu mici modificări pe alocuri, cum este la modă în ultimul timp. Mai este și problema valorii – muzica trebuie să transmită un mesaj valoros, înalt, din sfera trebuințelor superioare ale omului, nu din cele legate de bani, distracție, etc.

Imaginea din videoclipurile muzicale este mai importantă decât muzica propriu-zisă: practic piesa nu este decât un simplu mijloc de transmitere a imaginii, muzica este secundară. Muzica actuală este marketing și bineînțeles, o formă de amuzament pe care tinerii din ziua de azi o apreciază și o ridică la rangul de artă.

Iar exemplele muzicale pe care adolescenții le ascultă sunt numeroase și din cele mai diverse, de la muzica pop la hip-hop, rock, house, punk, metal etc. Și atunci care sunt alternativele culturale ale acestor adolescenți? Se pare ca nu au, sau cele care există, nu sunt suficient de mediatizate.

Limbajul folosit în redactarea chestionarului, a fost succint, mulți dintre elevi răspunzând cu propoziții eliptice de subiect, de asemenea răspunsurile acestora au fost lipsite de logică, mai ales din partea elevilor de clasa a XII-a de la Liceul de Artă „Ionel Perlea” din Slobozia. Cinsprezece elevi din cei cincizeci au răspuns la trei dintre întrebarile din chestionar prin: nu știu!

Așadar, există părți bune și rele, din răspunsurile elevilor de liceu putem constata în mare parte ignoranță, plictiseală și superficialitate prin modul de a se exprima.

În ciuda neliniștilor pe care mass-media le creează prin influențele mai mult sau mai puțin pozitive în viața elevilor, nu putem zice că vom trăi într-o distopie virtuală. Acestea sunt vremuri în care beneficiile tehnologiei actuale sunt incontestabile și puțini dintre noi ar prefera să trăiască în orice altă epocă, însă felul în care funcționează mass-media poate dăuna percepției educației elevilor.

Capitolul 4. CUM PROPAGĂM CULTURA PRIN UTILIZAREA MASS-MEDIA

Reprezentările media sunt adesea plăcute și folosesc văzul, auzul și spectacolul pentru a seduce publicul, făcându-l să se identifice cu anumite viziuni, atitudini, sentimente și poziții. Cultura media este un fenomen istoric relativ recent, iar în țara noastră are un pronunțat caracter comercial, produsă pentru profit și diseminată sub forma de bunuri de larg consum.

Sociologul Edgar Morin pune accentul principal pe modul de producție al acestei culturi deoarece se supune schemelor producției industriale în serie. „Producția” tinde să ia locul „creației”. Mass-media determină o aliniere culturală, nelăsând loc pentru dezvoltarea capacității creative a individului. O serie de studii sociologice au arătat că această anihilare a creativității prin intermediul mass-media este mai profundă în cazul claselor mijlocii.

Richard Hoggart a demonstrat ca receptivitatea oamenilor la mesajul mediatic este selectiv, „Trebuie să știm să luăm și să dăm deoparte” și mai ales să nu confundăm viața „serioasă” cu divertismentul fără consecințe.

Oricât ar fi de tipizat un anumit produs al unei emisiuni, receptarea lui nu poate fi uniformă, dar cel mai mult depinde de caracteristicile culturale ale fiecărui grup în parte.

Cultura e un raport, o confruntare între două elemente în luptă, o ciocnire între două tendințe dintre care una e învingătoare. Definițiile raționaliste presupun micșorarea ignoranței și victoria inteligenței, adică împotriva instinctelor josnice, contra poftelor fizice. Cultura înseamnă secole de zbucium, de aspirații către scopuri superioare de realizări obținute prin sacrificii. Cultura e o stare ultimă a genului omenesc căpătată prin lungi și grele perfecționari. Astfel, omul moral, face loc omului comercial, adică omului cu intenții limitate.

Mass media poate favoriza o circulație socială intensă a valorilor, dar și o circulație intensă a nonvalorilor. Astfel, individul este dominat de stări negative, de stres, fiind suprasolicitat din punct de vedere informațional și agresat continuu de producția abundentă de imagini. Cultura de consum uniformizează indivizii și nu le stimulează gândirea critică.

Indivizii trebuie să-și formeze motivații culturale puternice, deprinderi și interese culturale care să-i orienteze spre valorile durabile

Ne plângem nu de puținătatea culturii care ne înconjoară, ci de îndoielnica ei calitate. Cel mai important lucru ce trebuie urmărit în acțiunea de educație este sădirea în masele largi a simțului valorii autentice. Tinerii să-și poată da seama când se află în fața unor programe de divertisment facil, ieftin și să tindă spre cultura adevărată ca florile spre lumină.

O seamă de împrejurări obiective orientează gustul maselor spre valori adevărate. Aș cita numai câteva de o excepțională importanță: participarea la diverse activități de propagare a culturii, club de artă plastică, sculptură, formații de amatori (cor, orchestră) și organizarea de expoziții de pictură, modelaj, audiții muzicale în cluburi special amenajate.

Câți artiști adevărați ar putea fi recrutați din rândurile celor veniți, poate întâmplător, sau fără vreun entuziasm deosebit, să ia parte la aceste activități educative? Procesul de cultivare a maselor de elevi s-ar ridica pe o treaptă mai înaltă dacă aceste forme de educație ar fi adaptate unor cerințe artistice superioare.

Mass-media trebuie să se implice foarte mult în acest proces de cultivare a maselor de elevi din toată țara, și să promoveze programele specifice culturii prin publicitate.

4.1 De gustibus non disputandum?

Fiecare are gustul său, dictat de temperament, cultură, experiența artistică. Sunt însă mai numeroase cazurile când clasicul „de gustibus non disputandum” servește ca paravan menit să ascundă superficialitatea gustului. Unii găsesc în el chiar o justificare a acestei superficialități. Se dăruiesc în mod exclusiv freneziei sau euforiei pe care le-o produc anumite emisiuni, filme cu conțin violent, jocuri pe calculator sau muzica difuzată pe posturile MTV, KISS TV sau UTV atât de des urmărite de adolescenți, afișând indiferență față de ceea ce nu intră în sfera lor destul de îngustă. Din punct de vedere muzical, este destul de justificat răsunetul unei melodii ușoare, dar este exagerat ca preferințele muzicale ale adolescenților să fie subjugate exclusiv acestui tip de muzică. Este ca și când cineva n-ar concepe să citească decât romane de aventuri sau, mai rău beletristică ușoară, de consum ignorând mai mult sau mai puțin premeditat existența unui Shakespeare sau Balzac, Dostoievski sau Hemingway. Ceea ce în domeniul lecturii literare ar fi pentru oricine o anomalie țipătoare, apare însă în domeniul muzicii ca fenomen frecvent și, pentru mulți, foarte firesc. Mass-media are datoria de a convinge și de a prezenta copiilor, adolescenților și chiar adulților o nouă latură a sa, aceea de artă, de frumusețe, și prin eforturi îndelungi poate va reuși să convingă acești oameni că persistând în încăpățânata lor ostilitate față de tot ce nu aparține viziunii lor de a vedea cultura, se lipsesc de mari satisfacții artistice.

Este important să învățăm să deosebim între ceea ce are mai bun și ce are mai rău cultura media și să cultivăm subculturi de opoziție și culturi care să fie o alternativă la cultura media. Afirmația că suntem modelați de ceea ce vedem și auzim este tot atât de adevarată ca și aceea că suntem “modelați ” de ceea ce mâncăm; așadar, trebuie să convingem tinerii că este necesar să evite cultura media de proastă calitate tot așa cum evită hrana de proastă calitate și să aleagă produse sănătoase. Aceasta presupune să învățăm cum să distingem adevaratul gust, cum să ne cultivăm gustul pentru produse culturale mai bune, dar și pentru forme alternative de cultură, variind de la poezie, literatură, pictură, la muzică alternativă, film, sau televiziune.

McLuhan, pe de altă parte, consideră că tinerele generații de azi, suprasaturate de mesaje media, nu au o atitudine critică față de aceste mijloace de comunicare și nu sunt “alfabetizate” din punct de vedere media.

4.2 Propunere: Atelier de creativitate – JUST MUSIC

Domenii de activitate: Cultural, educațional

Publicul țintă: Preșcolari, școlari din învățământul primar, gimnazial inferior, superior și liceeni cu vârsta cuprinsă între 3-20 de ani.

Problema: Lipsa unor alternative culturale a copiilor și adolescenților influențati negativ de modele preluate prin intermediul mass-mediei, prin difuzarea anumitor emisiuni cu continut redus de cultură, în care limbajul folosit este neadecvat vârstei lor. Se promovează muzica electronică, pop, hip-hop ce conține versuri violente, iar imaginile prezentate în videoclipuri conțin scene care ar trebui interzise minorilor, în schimb, ele sunt difuzate pe toate posturile de televiziune.

Scop: Asigurarea unui cadru propice de promovare și dezvoltare a noilor activități educative; Oferirea altor posibilități de petrecere a timpului liber, de exemplu: crearea unor audiții și serate muzicale, concursuri de compoziție, interpretare, comunicare muzicală.

Obiective specifice: Dezvoltarea dragostei pentru frumos în rândul elevilor, descoperirea copiilor pasionați de artă (muzica, pictură, modelaj, teatru, balet) și sprijinirea acestora prin acordarea unor premii, desfășurarea de concursuri, expoziții, audiții în vederea atragerii de voluntari pentru sprijinirea activităților culturale.

Activități: Campanie în școli cu ajutorul mass-media, prin care să devină cunoscută organizația culturală și prin care să se prezinte scopul, obiectivele acesteia și beneficiile create.
De asemenea, organizarea de cursuri, ateliere creative, pentru cei care doresc să cunoască lumea artelor, a muzicii simfonice și oferirea de diplome și premii pentru încurajarea acestora; totodată se va organiza un Festival de Creativitate. Aceste activități vor fi create atât cu scopul strângerii de fonduri, cât și pentru depistarea, educarea, selecționarea elitei artistice, culturale, muzicale, prin sprijinirea și promovarea copiilor/tinerilor talentați.

Viziune: Să fim cunoscuți pe plan național ca Organizația ce susține și promovează arta în general, în rândul tinerilor;

Prin existența unei clădiri cu săli de grupă amenajate pe sectoare, dotate cu mobilier specific, cu expoziții și oferte de programe ce se adresează copiilor, dar și adulților; cu o cameră funcțională pentru părinți și alți adulți specialiști ce se vor implica în programele educaționale .

Alte îmbunătățiri ale ofertei se vor realiza pe parcurs, în așa fel încât organizația culturală să devină un model de unitate și să-și sporească renumele pentru condițiile minunate oferite copiilor;

De asemenea ne dorim existența unui corp profesoral deosebit de bine pregătit din punct de vedere psihopedagogic, care stăpânește cele mai noi strategii de lucru cu copiii, care știe cum trebuie să atragă părinții ca parteneri egali în educarea copiilor, dar și cum să colaboreze cu alți factori din comunitatea locală.

Misiunea Atelierelor de creativitate – Just Music reprezintă rațiunea de a fi și de a crea valoare pentru societate. Ea sintetizează legea existențială a organizației și explicitează viziunea ei. Misiunea determină evoluția organizației în sensul transformării viziunii în realitate. Misiunea noastră este de a oferi iubitorilor de cultură posibilitatea întâlnirii și punerii în aplicare a acestui talent, prin cursuri, diferite audiții, serate muzicale, concursuri etc.

Mediul educațional bogat în stimuli care invită la investigație și acțiune, experiențele de învățare diverse, câmpul relațional cu caracteristici variate, toate acestea contribuie la inițierea unor procese complexe de dezvoltare și maturizare în sensul socializării, dar și al definirii treptate a personalității.Transformările multiple ale societății contemporane, cerințele reformei învățământului și asumarea rolului de formator al premiselor dezvoltării personalității elevului.

4.3 Analiza SWOT Atelier de creativitate – JUST MUSIC

Puncte tari

– Crearea unui cadru organizat de manifestare artistică și muzicală în care copiii/tinerii își pot prezenta și compara calitățile creative, tehnico-interpretative însușite.

– existența unei baze materiale minime, necesare desfășurării proiectului;

– implicarea activă a mass-mediei prin împărțirea de pliante, publicitate pe anumite posturi de televiziune, articole scrise în presă.

-buna organizare a concursurilor, a audițiilor muzicale, a expozitiilor;

Puncte slabe

– lipsa vizibilității, prestigiului;

– slaba informare a părinților cu privire la rolul important al artei în formarea personalității copiilor;
– existența unui număr mic de oameni dotați din punct de vedere cultural în posturile de radio și televiziune;

Oportunități

– organizarea unor traininguri de specializare culturală în mass-media din România;

– existența unor emisiuni culturale valoroase în care se promovează arta;

– libertatea de a alege tipurile de activități și succesiunea cronologică prin care să se deruleze proiectul;

Amenințări

-pseudo-informarea la care sunt supuși copiii, prin diverse publicatii, mijloace mass-media, care promovează valori îndoielnice și realități deformate;

– oferta interactivă de petrecere a timpului liber și de informare constituită de calculator, internet și de anumite programe de televiziune,

-lipsa de discernământ a copiilor care preiau informațiile transmise pe aceste căi, neselectiv;

4.4 Propunere de proiect : Fii activ! Implică-te în activități culturale! Atelier de creativitate – JUST MUSIC

Întrebările la care trebuie să răspundă o propunere de proiect sunt:

Cine? Organizația culturală își va asuma responsabilitatea pentru derularea proiectului. Este organizația non-guvernamentală cunoscută pe plan național ca asociația ce susține și promovează arta în general, în rândul tinerilor?

Ce? Aria de cuprindere/domeniul de activitate al proiectului prezent este cultura, muzica, arta plastică, sculptura, teatrul, baletul.

De ce? Obiectivele generale și specifice ale proiectului sunt stimularea interesului pentru artă a elevilor și acordarea de servicii pentru o cultură de calitate în rândul acestora.

Cum? Metodologia de derulare efectivă a proiectului prin realizarea unei campanii pentru promovarea culturii în școli, în care mass-media să se implice activ prin apariții în publicitate, știri, jurnale etc.

Cu ce efect? Se prezintă impactul proiectului.

Asupra cui? Grupul țintă vizat îl reprezintă copiii/tinerii, care vor avea șansa să-și ridice nivelul de cultură și vor avea parte de un cadru propice de promovare și dezvoltare a noilor activități educative;

Aceste întrebări trebuie avute în vedere atât în faza de redactare a propunerii cât și în cea de derulare a proiectului.

INFORMAȚII DESPRE PROIECT

PREZENTAREA PROIECTULUI

CONCLUZII

În pofida faptului că școala și de cele mai multe ori familia se achită în continuare de rolurilor lor tradiționale, acela de educare a tinerilor și de oferire a unui model comportamental, slăbirea pârghiilor acestora poate favoriza apariția unor factori externi perturbatori, din rândul cărora se detașează mass-media, prin modurile ei de manifestare: televiziunea, calculatorul, internetul și publicațiile actuale specifice vârstei lor.

Tinerii sunt tentați să adopte calea mai ușoară pe care să fie influențați și modelați, aceste forme fiind net mai spectaculoase și mai atrăgătoare decât cele clasice, tradiționale, pe care ei le acceptă cu greutate. Una din consecințele negative ale acestei influențe este diminuarea creativității, prin preluarea facilă a unor scheme și modele gata fabricate. Ei au modele provenite din sfera starurilor muzicii pop, a personajelor de desene animate, idoli de la care preiau aspectele negative, cum ar fi: limbajul, vestimentația (nu întotdeauna potrivită vârstei lor), agresivitatea și lipsa de realism, acestea ducând la un mod eronat de percepție a vieții, de aici existând pericolul să se dezvolte noi comportamente determinate de manipularea mediatică, manipulare ce apare la nivel subtil asupra copiilor care nu au discernământ.

Televiziunea poate crea spațiu și pentru mai multe emisiuni cu caracter educativ, care să cuprindă activități specifice vârstei copilăriei, cum ar fi jocul sau activități instructiv-educative, activități sportive. În acest mod copiii și adolescenții au șansa de a învața cum să-și dezvolte capacitățile de interrelaționare, comunicare, de stimulare a imaginației creative, consumând energia în mod constructiv. Totodată, se relevă faptul că receptarea mesajelor mass-media se realizează și interpretează în funcție de propriile nevoi, atitudini și imagini despre lume.

Îndemnul venit cu propunerea de proiect „Fii activ! Implică-te în activități culturale/Atelier de creativitate – JUST MUSIC”, are rolul de a culturaliza elevii și de a le prezenta o latură a frumosului, prin prisma artelor.

De asemenea, este foarte importantă valorificarea artei în rândul elevilor din școala românească. Arta este aceea care aduce la suprafața conștiinței tot ce este mai nobil în sufletele noastre, obligând înclinările negative să se retragă într-o oarecare măsură, în întunecimile subconștientului.

Bibliografie:

Adams, R., Gerald; Berzonsky, D., Michael Psihologia adolescenței, trad. Gina Oancea, Andreea Hrab, Dorin Nistor, Miruna Andriescu, Editura Polirom, Iași, 2009

Andersen, A., Peter, Limbajul trupului, trad. Liana Stan, Editura Teora, București, 2006

Bârgăoanu, Alina, Curs – Managementul proiectelor cu finanțare nerambursabilă, Management educațional și comunicare instituțională, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA București, 2005-2006

Brownell, K. D., Napolitano, M. A., Distorting Reality for Children: Body Size Proportions of Barbie and Ken Dolls, International Journal of Eating Disorders, Chicago, 1999

Bohler, Sebastien, 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică, trad. Dana Maria Cimpoi , Editura Polirom, Iași, 2009

Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, București, 2007

Crețu, Tinca, Psihologia vârstelor, Polirom, Iași, 2009

Cuche, Denys, Noțiunea de cultură în științele sociale, trad. Mihai Eugen Avădanei Institutul European, Iași, 2003

Dobrescu, Paul, Bârgăoanu Alina, Mass Media și societatea, Editura Comunicare.ro, București, 2003

Georgiu, Grigore, Filosofia culturii. Cultură și comunicare, Editura Comunicare.ro, București, 2004

Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura Evanghelismos, București, 2005

Idem, Revrăjirea lumii, Editura Promodos, București, 2006

Idem, Știința și războiul sfârșitului lumii, Editura Promodos, București, 2007

Gherguț, Alois, Management general și strategic în educație, Polirom, Iași, 2007

Kellner, Douglas, Cultura media,trad.Teodora Ghiviriză, Liliana Scărlătescu, Institutul European, , 2001

Pânișoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2006

Popa, Dorin, Mass-media astăzi, Institutul European, 2002

Ralea, Mihai, Cultura în criză, Edititura “Casa Radio”, București, 2005

Schifirneț, Constantin , Sociologie, Editura Comunicare.Ro, Bucuresti, 2004

Idem, Curs – Sociologia Profesiilor – Masterat Management Educațional și Comunicare Instituțională, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA București, 2005-2006

Stanciu, Ștefan, Ionescu M. Alexandra Cultură și comportament organizațional, Editura Comunicare.ro, București, 2005

Zamfir, Catalin, Vlăsceanu, Lazăr (Coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993

http://www.cna.ro/Decizia-nr-121-din-06-02-2014.html (15.03.2014)

http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html (22.04.2014)

http://www.scribd.com/doc/21552862/ Imaginea copilului în mass-media, (5.05.2014)

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

Imagine nr. 1

Imagine nr. 2

Imagine nr. 3

Imaginea nr. 4

Imagine nr. 5

Imagine nr. 6

Imagine nr. 7

Imagine nr. 8

Imagine nr. 9

Bibliografie:

Adams, R., Gerald; Berzonsky, D., Michael Psihologia adolescenței, trad. Gina Oancea, Andreea Hrab, Dorin Nistor, Miruna Andriescu, Editura Polirom, Iași, 2009

Andersen, A., Peter, Limbajul trupului, trad. Liana Stan, Editura Teora, București, 2006

Bârgăoanu, Alina, Curs – Managementul proiectelor cu finanțare nerambursabilă, Management educațional și comunicare instituțională, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA București, 2005-2006

Brownell, K. D., Napolitano, M. A., Distorting Reality for Children: Body Size Proportions of Barbie and Ken Dolls, International Journal of Eating Disorders, Chicago, 1999

Bohler, Sebastien, 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică, trad. Dana Maria Cimpoi , Editura Polirom, Iași, 2009

Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, București, 2007

Crețu, Tinca, Psihologia vârstelor, Polirom, Iași, 2009

Cuche, Denys, Noțiunea de cultură în științele sociale, trad. Mihai Eugen Avădanei Institutul European, Iași, 2003

Dobrescu, Paul, Bârgăoanu Alina, Mass Media și societatea, Editura Comunicare.ro, București, 2003

Georgiu, Grigore, Filosofia culturii. Cultură și comunicare, Editura Comunicare.ro, București, 2004

Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura Evanghelismos, București, 2005

Idem, Revrăjirea lumii, Editura Promodos, București, 2006

Idem, Știința și războiul sfârșitului lumii, Editura Promodos, București, 2007

Gherguț, Alois, Management general și strategic în educație, Polirom, Iași, 2007

Kellner, Douglas, Cultura media,trad.Teodora Ghiviriză, Liliana Scărlătescu, Institutul European, , 2001

Pânișoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iași, 2006

Popa, Dorin, Mass-media astăzi, Institutul European, 2002

Ralea, Mihai, Cultura în criză, Edititura “Casa Radio”, București, 2005

Schifirneț, Constantin , Sociologie, Editura Comunicare.Ro, Bucuresti, 2004

Idem, Curs – Sociologia Profesiilor – Masterat Management Educațional și Comunicare Instituțională, Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA București, 2005-2006

Stanciu, Ștefan, Ionescu M. Alexandra Cultură și comportament organizațional, Editura Comunicare.ro, București, 2005

Zamfir, Catalin, Vlăsceanu, Lazăr (Coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993

http://www.cna.ro/Decizia-nr-121-din-06-02-2014.html (15.03.2014)

http://www.cna.ro/Legea-audiovizualului.html (22.04.2014)

http://www.scribd.com/doc/21552862/ Imaginea copilului în mass-media, (5.05.2014)

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

Imagine nr. 1

Imagine nr. 2

Imagine nr. 3

Imaginea nr. 4

Imagine nr. 5

Imagine nr. 6

Imagine nr. 7

Imagine nr. 8

Imagine nr. 9