INFLUENȚA MĂRIMII ȘI FORMEI PIEȚELOR ÎN CADRUL CONTROLULUI ANUAL AL REGENEĂRILOR ETAPA A-II-A [309852]

[anonimizat]-Grigore

PROIECT DE DIPLOMĂ

Conducător Stiințific:

Prof.univ.dr. ing. [anonimizat]

2018

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA: SILVICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

INFLUENȚA MĂRIMII ȘI FORMEI PIEȚELOR ÎN CADRUL CONTROLULUI ANUAL AL REGENEĂRILOR ETAPA A-II-A

Absolvent: [anonimizat]:

[anonimizat].univ.dr. ing. [anonimizat]

2018

INFLUENȚA MĂRIMII ȘI FORMEI PIEȚELOR ÎN CADRUL CONTROLULUI ANUAL AL REGENEĂRILOR ETAPA A-II-A

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară/, Str. Mănăștur, Nr. 3-5, 400372,

Cluj-Napoca, România

Rezumat

Această lucrare are ca obiect studiul “ influenței mărimii și formei piețelor în cadrul controlului anual al regenerărilor etapa a-II-a”. Scopul lucrării a [anonimizat].

În această lucrare sau folosit 3 [anonimizat]: [anonimizat]. Trebuie menționat faptul că piața în forma de cerc a [anonimizat], iar analizarea celorlalte piețe se va face comparativ cu aceasta.

[anonimizat] u.a. 30 b din U.P.V. Matei, [anonimizat], în u.a 30b din U.P.V. Matei , putem spune ca piața în formă cerc(varianta martor), folosită de către personalul silvic din cadrul Bazei Experimentale Lechința în controlul anual al regenerărilor a [anonimizat]-se piața în formă de dreptunghi.

În urma studiului efectuat se recomandă folosirea în continuare a suprafeței de probă în formă de cerc de către personalul silvic.

INFLUENCE OF SIZE AND FORM OF MARKETS IN FRAMEWORK OF ANNUAL CONTROL OF REGENERATIONS STAGE A-II-A

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine /, Str. Mănăștur , Nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, Romania

Abstract

This paper deals with the study of the “influence of size and form of markets in frameworks of annual control of regenerations stage A-II-A”. The purpose of the paper was to analyze the markets of different sizes and shapes in order to obtain the best results within the Experimental Base Lechința.

In this paper we used 3 [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat] u.a. 30 b from U.P.V. Matei, [anonimizat].

[anonimizat] 30b from U.P.V. Matei , we can say that the circular shape market (the witness variant), used by the forestry staff of the Experimental Base Lechința in the Annual Regeneration Control, obtained the best results, followed by the square market and the last place being rectangular square market.
Following the study, it is recommended to continue to use the circular sample surface by the forestry staff.

INTRODUCERE

Regenerarea pădurii este unul din fenomenele cele mai importante din viața pădurii, care încheie un ciclu de vegetație și este în același timp începutul unui nou arboret.
Regenerarea pădurilor este un proces de înnoire sau de refacere a generațiilor de arbori în locul celor exploatate sau distruse din diferite cauze (ex. doborâturi de vânt, atac de Ipidae, etc). Regenerarea se impune ca o verigă obligatorie, un mijloc permanent de evoluție a vegetației arborescente, care asigură continuitatea pădurii în timp și spațiu.

Regenerarea pădurilor se realizează în două moduri:

regenerare naturală: sub arboretul matur.

regenerare artificială: cu puieți forestieri produși în pepiniere, care se plantează în urma tăierilor definitive în suprafețele goale sau în cele care nu s-au regenerat natural.

Reusita regenerarii este conditionata de un complex de factori favorizanti sau perturbanti ce se manifesta diferit in spatiu si in timp. De aceea, pentru dirijarea sustinuta, sigura si eficienta a procesului de regenerare este obligatorie evaluarea desfasurarii pe parcurs a acesteia.

Toamna se execută controlul anual al regenerărilor, ocazie cu care, prin piețe de probă amplasate, se stabilește procentul de prindere a puieților, pierderile produse și lucrările necesare a se executa în anul următor. Puieții uscați sunt înlocuiți în primăvara următoare, cu ocazia lucrărilor de completări.

Scopul lucrării a fost analizarea piețelor de mărimii și forme diferite, în vederea obținerii celor mai bune rezultate în cadrul Bazei Experimentale Lechința.

Studiul s-a efectuat în cadrul Bazei Experimentale Lechința, iar materialele bibliografice din cadrul bibliotecii Universității de Stiințe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca.

Cap.1.PĂDUREA, REGENERARE, EVOLUȚIA PĂDURII

1.1.Pădurea-Factor Fundamental al Mediului Înconjurător și Ecosistem Polifuncțional

Obiect al economiei forestiere, dar în același timp component și factor fundamental al mediului înconjurător, pădurea este, pe de o parte, producătorul materiei prime indispensabile- lemnul, care, cu toată multilaterala evoluție a substanțelor sintetice, atât, din punct de vedere economic cât și tehnic, nu va putea fi înlocuit în multe domenii de activitate. Pe de altă parte, ea determină, în mod esențial sănătatea ansamblului de viață al biosferei terestre.

Prin prezența ei în spațiul geografic, pădurea generează influențe favorabile asupra factorilor fundamentali ai mediului înconjurător (aerul, apa, solul și substratul litologic, flora și fauna), nu numai în spațiul pe care îl ocupă, ci și în afara acestuia, fie el natural sau creat de către om.

Trăind în mediul ce-l înconjoară, omul a folosit din totdeauna pentru nevoile proprii și pentru cât mai multe avantaje componenții acestui mediu.

În acestă folosire, îndeosebi în aceea a pădurilor, pajiștilor și solurilor, omenirea de-a lungul timpului, a greșit și a abuzat prea mult, cu atât mai mult , populația globului a crescut odată cu pădurea, odată cu populația a crescut și mijloacele economice și tehnicile de exploatare abuzive.

Prin acest ”impact progresiv ” asupra naturii, îndeosebi însă prin distrugerea înaintată a pădurilor, s-au dereglat echilibrele fizice și ecologice instaurate de multe milenii în natura netulburată.

Importanța crescândă care se acordă problemelor privind protecția mediului înconjurător natural sau umanizat se explică tocmai prin mulțimea efectelor negative ale acestui impact și ale urbanizării și industrializării accelerate: eroziunea solului, alunecările de teren, torențializarea apelor curgătoare, inundațiile, înrăutățirea climei în general, formarea furtunilor de praf, poluarea aerului, poluarea fonică, poluarea apelor și solului ș.a.

Omenirea este conștientă de condițiile grele și de amenințarea gravă sub care se află sănătatea și viața ei în prezent și tot mai mult în viitor;

De aceea pe plan mondial, se fac eforturi pentru normalizarea raporturilor om – natură, se iau măsuri de largă protecție a mediului înconjurător, de protecție și ameliorare a mediului umanizat.

Principalele etape ale definirii obiectivelor și adaptării strategiei corespunzătoare de către statele lumii au fost următoarele: Uniunea internațională pentru conservarea naturii(UICN), înfințată în 1958, a reunit, în localitatea din Morges din Elveția, 29 de națiuni și un număr de organizații din 80 de țării, în scopul inițierii și promovării unor secțiuni cu caracter ștințific pentru a prezerva mediul ambiant natural.

În 1964, Comitetul internațional al Uniunii Ștințifice a cuprins 60 de țări în Programul internațional, pe 5 ani, pentru cercetarea mediului ambient. În 1968, Organizația unității africane (OAU) a reunit 38 de națiuni, care au semnat Convenția africană pentru conservarea naturii și resurselor naturale, având ca bază principii ecologice incluzând administrarea și prezervarea solului, apelor, vegetației, faunei etc.

1.1.2.Pădurea -component complex și principal factor activ al mediului înconjurător

1.1.2.1. Funcționalitatea și folosirea multiplă a pădurii

Ca prim și fundamental efect specific al proceselor de nutriție și creștere, ca și al caracterului ei de lungă perenitate, pădurea, acumulând an de an biomasă lemnoasă, apare atât ca ”uzină biologică” de producție vegetală, din cele mai vechi timpuri pădurea a fost folosită ca sursă de bunuri materiale, a avut o importanță crescândă prin ceea ce, în cadrul relațiilor pădure- om, numim ”funcțiile” ei de producție.

Dar în paralel cu producția de lemn și alte produse pădurea, cu structura ei complexă, multietajată, prin însăși existența ei fizică, și prin multitudinea proceselor ei de viață și creștere exercită numeroase influențe asupra mediului înconjurător. Trebuie să se precizeze ca influențele pozitive ale pădurii asupra mediului sânt realității, naturale derivând din existența ei și natura ei, chiar în afara relațiilor cu omul.

Aceste influențe naturale ale pădurii se încadrează în relațiile pe scară planetară dintre geosferele Terrei, care vin în contact și în mare parte se întrepătrund la și aproape de suprafața acesteia – atmosfera, litosfera, hidrosfera, pedosfera și, consecință a condițiilor ecologice favorabile vieții, rezultantă a interacțiunilor acestora, biosfera (pădurile, ocupând inițial în natura încă netulburată puternic de către om, 50% din suprafața uscatului globului pământesc, astăzi după datele FAO numai 29,2% formează ceea ce în mod justificat se poate numi ”Biosfera Forestieră”.

Biosfera forestieră, condiționată chiar, de influențele celorlalte geosfere, exercită la rândul ei multiple influențe pozitive asupra acestora (asupra atmosferei interioare și exterioare ambiante, apelor, solurilor, substratelor litologice etc. ) și reprezintă resursă și condiții favorabile de viață și conservare pentru flora și fauna biocenozei ei.

Pe măsură ce omenirea s-a dezvoltat și consecințele impactului ei asupra pădurii și naturii în general s-au făcut mai simțite pentru viața societății umane, omul a cunoscut – a simțit dureros chiar, tot mai mult importanța influențelor pădurii pentru mediul înconjurător al existenței lor și le-a acordat prețuirea cuvenită, specialiștii considerându-le drept necesare roluri de îndeplinit sau ”funcții” caracteristice și ,în gospodărirea organizată a pădurii, atribuind fiecărui arboret, în acord cu natura lui și cerințele societății, complexul de funcții de care este capabil.

Astfel, pădurea, component complex al mediului natural sau divers umanizat, apare și ca un puternic factor activ, cu numeroase influențe pozitive, considerate și denumite ”funcții multiple”, mult mai importante în epoca actuală și în perspectivă decât clasica producție de bunuri materiale.

Pădurea, ca sistem ecologic complex structurat, de mari dimensiuni și cu caracter peren foarte prelungit sau permanent, ameliorează condițiile climatice, frâneză scurgerile de suprafață, se opune torențializării cursurilor de apă, eroziunii și alunecării solului, protejează agricultura s.a.

Pădurea își formeză un climat interior propriu ( fitoclimatul forestier, un sol propriu, solul forestier), cu particularitățiile specifice deosebite , un regim hidrologic deosebit, un peisaj propriu variat în spațiu și timp. Până a ajunge să realizeze aceste elemente de mediu, pădurea ameliorează treptat pe acelea ale mediului neîmpădurit, pe care pădurea se instalează natural sau prin acțiunea omului.

Așadar , pădurea este atît protectoare a mediului înconjurător, cât și mediogenă, creatoare de mediu specific ei, și, pe parcursul acumulării efectelor acestor influențe , acțiunii sau funcții, ea este si amelioratoare a mediului înconjurător.

Ca urmare a gravului dezechilibru fizic și ecologic, rezultat al impactului omului asupra mediului natural, cu consecințe defavorabile in creștere pentru viața omenească, concepția despre pădure, despre funcțiile acesteia a cunoscut, în urma cu trei decenii un interes deosebit. S-a definit astfel conceptul de polifuncționalitate sau de funcționalitate multiplă a pădurii, în sensul ca aceași porțiune de pădure îndeplinește simultan mai multe funcții.

1.2.Regenerarea pădurii

Regenerarea pădurii este un proces complex care presupune înlocuirea vechi generații de arbori cu o nouă generație.

Regenerarea se produce atât în pădurea cultivată, cât și în pădurea virgină, însă silvicultorul acordă atenție deosebită regenerării pădurii cultivate.

La baza regenerării arboretului stă capacitatea arborilor (din existenta pădurii), de a produce sămânță sau lăstari.

Regenerarea în pădurea virgină,(pădure unde omul nu a intervenit), se poate produce atât sub adăpostul arborelui matur, cât și la marginea acestuia sau chiar în afara masivului, pe teren descoperit.

Dar în pădurea virgină regenerarea sub adăpost oferă un caracter continu al acesteia. În schimb în pădurea cultivată, procesul de regenerare al pădurii depinde de o multitudine de factori cum ar fi: condițiile de mediu, exigențele ecologice ale speciilor,, s.a. De aceea în raport cu multitudinea de factori prezentați anterior, regenerarea în pădurea cultivată se poate realiza pe cale naturală, artificială si mixtă(o combinație între regenerarea naturală și ceea artificială).

1.2.1.Regenerarea naturală

Regenerarea naturală are loc din lăstari, drajoni și sămânță, reușita acestora fiind influențată atât de condițiile de mediu cât și de cunoștințele silvicultorului.

Silvicultorul concepe și conduce întregul proces de regenerare, folosindu-se de tehnologii corespunzătoare pentru a îndeplini scopul urmărit.

1.2.2.Regenerarea artificială

Regenerarea artificială se poate realiza din sămânță, puieți si butași. Singura diferență între regenerarea produsă pe cale naturală și ceea produsă pe cale artificială, este faptul că la regenerarea artificială se stabilește din timp suprafețele de regenerat și materialul necesar pentru realizarea acesteia.

1.2.3.Regenerarea mixtă

După cum îi spune si numele, regenerarea mixtă este o combinație între regenerarea naturală și regenerarea artificială, deci în cadrul regenerări mixte vom întâlni atât procese de regenerarea naturală cât și procese de regenerare artificială.

Regenerarea mixtă a luat amploare în practica silvică din principi financiare, procesul în sine fiind susținut de nevoia de a instala o nouă pădure în locul celei distruse sau exploatate, într-un timp cât mai scurt utilizând cât mai puține resurse

1.3.Evoluția pădurii

1.3.1.Evoluția suprafeței fondului forestier în perioada 2012-2016

1.3.2.Structura fondului forestier, pe forme de proprietate la sfârșitul anului 2016

2.STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI FORESTIERE

2.1.Metode și procedee de culegere si prelucrare a datelor din teren

Datele privind întocmirea prezentului amenajament au fost culese pe teren în conformitate cu „Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor-teren” ediția 1984, „Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor”, edițiile 1986 și 2000, precum și cu recomandările Conferinței I de amenajare.

Descrierea parcelară a avut un caracter de revizuire aprofundată a arboretului și stațiunii, pe bază de cartări la scară mijlocie. Datele au fost culese prin măsurători directe și estimări, iar înregistrarea lor in carnetele de teren s-a făcut codificat pe formulare-tip.

Notațiile privind caracterizarea tipurilor de pădure și stațiune au fost actualizate și puse în acord cu lucrarea „ Stațiuni forestiere ” de C.Chiriță , editia 1966.

Amplasarea și studiul profilelor principale de sol s-a făcut concomitent cu descrierea parcelară. Practic, după studierea unui profil principal, în unitatea amenajistică următoare s-a executat numai un profil de control. În situația în care în profilele de control s-au schimbat orizonturile superioare, acestea s-au adâncit și s-au studiat ca profile principale.

S-au executat și studiat,în medie, câte 1 profil principal de sol la 100 ha. De la 1 profil principal s-au luat probe care au fost analizate la laboratorul I.N.C.D.S. Stațiunea Brașov .

Rezultatul analizelor este prezentat în studiul general pe ocol, iar în tabelul 4.3.2. se prezintă repartiția u.a. pe tipuri de sol.

În vederea determinării elementelor taxatorice s-au executat măsurători cu clupa și metrul-panglică(pentru diametre) și cu hipsometrul pentru înălțimi cu o toleranta de ± 10 %, respectiv ± 5 %, în puncte de sondaj caracteristice, amplasate în teren în raport cu vârsta arboretului, cu suprafața și variabilitatea lui, cu ponderea elementului de arboret, urmărind surprinderea diverselor variații staționale și de arboret din cuprinsul subparcelei. În cadrul piețelor de probă, fiecare arbore măsurat a fost însemnat cu un punct de vopsea roșie.

În arboretele exploatabile propuse pentru tăieri de regenerare s-au executat inventarieri integrale și inventarieri statice (cercuri de 500 cu raza variabilă), de catre personalul I.N.C.D.S. Stațiunea Bistrița (tabelul 16.1.2.1.). Arboretele puse în valoare de ocol, pentru posibilitatea primilor ani de aplicare a prezentului amenajament, dacă există, sunt prezentate în tabelul 16.1.3.1.

Ridicările în plan s-au făcut cu GPS Garmin, prin metoda stațiilor curente.

Prelucrarea datelor din amenajamentul actual s-a făcut la calculatorul electronic, pe baza programului AS 2007, versiune de prelucrare din 17.09.2009, obținându-se, în final, aproape toate evidențele amenajistice și o parte din planurile de amenajament.

Descrierea u.a. este prezentă în partea a III-a a amenajamentului, în subcapitolul 16.1 –„Evidențe privind descrierea unităților amenajistice”.

2.2. Elemente privind cadrul natural specifice unității de producție

2.2.1. Geologie

Specificul geologic al teritoriului U.P. V Matei, este determinat de evoluțiile geologice, aparținând saramațianului și cuaternarului, în speță erupțiile vulcanice periodice din Munții Călimani-Gurighiu, care au depus succesiv cenușă vulcanică de diferite grosimi. Astfel din punct de vedere litologic, teritoriul U.P. este de natura sedimentară.

Acțiunea energică, în timp geologic, a factorilor naturali, îndeosebi a rețelei hidrografice asupra stratelor inferior și superior al sarmațianului, precum și asupra celor ale cuaternarului, au declanșat o puternică remaniere a acestora, prin alterare, transport și depunere.

S-au format în acest fel depuneri deluviale, deluvo-coluviale și deluvo-proluviale de vârste diferite.

Așadar, substratul litologic pe care s-au format solurile, este constituit alternant, din argile marnoase, marne și gresii, cu intercalații de tufuri, nisipuri tufoase, conglomerate.

Din punct de vedere geomorfologic, unitatea de producție V Matei, se încadrează în ansamblul fizico-geografic general al ocolului. Astfel, teritoriul său este situat în regiunea de nord-est a Depresiunii Transilvaniei, în zona dealurilor înalte ale Bistriței. Deci acest teritoriu aparține fizico-geografic unității carpato-transilvane, subunitatea Depresiunea Transilvaniei.

Pe teritoriul U.P. se întâlnesc 3 tipuri geomorfologice:

1. Tipul Secaș-constând din dealuri și podișuri pe structură cutată liniar și diapir, cu intense procese de pantă.

2. Tipul Tîrnave-Sărmaș- dealuri pe structură de domuri cu procese de pantă intense și văi largi.

3. Tipul Self- reprezentat de câmpii de platformă continentală străbătute de văi înguste.

Nivelul altitudinal în care evoluează teritoriul U.P. este de 330-570 m, altitudinea medie fiind de cca. 450 m.

Expoziția generală a unității de producție este umbrită.

În continuare este prezentată sumar repartiția suprafeței U.P. V, pe categorii de înclinare, expoziție și altitudine, cu specificarea că date mai detaliate cu privire la relief sunt evidențate la fiecare u.a. în parte, în descrierea parcelară, și în partea a III-a a amenajamentului-subcapitolul 15.3(„Evidențe privind condițiile naturale de vegetație”.

Repartiția suprafețelor pe categorii de înclinare

Tab.4.2.2.1.

Repartiția suprafețelor în funcție de expoziție

Tab.4.2.2.2.

Repartiția suprafețelor pe categorii de altitudine

Tab.4.2.2.3.

4.2.3.Hidrologie

Tot fondul forestier se află în bazinul hidrografic al Someșului Mare.Rețeaua hidrografică a U.P. este constituită din două cursuri de apă principale:V1. Meleș și V1. Sînmihai, care străbat teritoriul U.P. de la nord la sud și afluenții acestora. Principali afluenții ai Văii Meleșului sunt: Valea Lungă, Pârâul Savu, Valea Iușului, Pârâul Poieni, Pârâul Poienilor, Valea Malului, Valea din Mijloc.

Adâncimea apei freatice este variabilă la nivelul U.P. în raport cu microrelieful și natura substratului. Astfel, în luncile cursurilor de apă principale, acestă adâncime este de cca. 0,20-0,80 m, pe formele de relief mai proeminent este de aproximativ 1,0-2,5 m.

2.2.4.Climatologie

La nivelul U.P. V Matei, clima are un caracter temperat- continentală, fiind încadrată în Sectorul de provincie climatică I cu influențe oceanice, Ținutul climatic de dealuri și podișuri înalte, Subținutul climatic Depresiunea Transilvaniei, Districtul Pădure, Topoclimatul complex Podișul Someșan, Topoclimatul elementar de luncă și vale, culoare și terase.

Pe fondul climatului local, sub influența reliefului local se diferențează topoclimate caracteristice ce au influențat direct răspândirea speciilor.

În caracterizarea condițiilor climatice, s-au folosit datele furnizate de stația meteorologică Bistrița, adaptate la situația concretă a zonei teritoriale în studiu.Principalele date climatice sunt următoarele :

2.2.4.1.Regimul termic

Situația temperaturilor medii lunare

2.2.4.2. Regimul pluviometric

Situația precipitaților atmosferice

2.2.4.3. Regimul eolian

Vânturile cele mai frecvente sunt cele din direcția vest și nord-vest, care au și viteza cea mai mare. Intensitățile acestor vânturi sunt de obicei moderate (2 m/s), dar, periodic, se manifestă și vânturi cu intensități mai puternice, de 35-40 km/oră și chiar mai mult.

Vânturile locale sunt vânturile de munte-vale. Aceste vânturi cu intensități ridicate sunt, însă, puțin frecvente și, datorită caracteristicilor speciilor din zonă, nu produc pagube însemnate arboretelor din U.P.V, fenomenele de dezrădăcinări și rupturi cauzate de vânt și/sau zăpadă fiind rare și manifestându-se la nivelul exemplarelor izolate, nu în masă.

2.3.Soluri

2.3.1.Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Amplasarea și studiul profilelor principale de sol s-a făcut concomitent cu descrierea parcelară. Practic, după studierea unui profi principal, în u.a. următoare s-au efectuat numai profile de control. În situația în care în profilele de control, s-au schimbat orizonturile superioare, acestea s-au adâncit și sau studiat ca profile principale.

Pentru identificarea și studiul tipurilor de sol s-au executat un număr de 6 de profile principale, în următoarele u.a. :5A, 17C, 36C, 40F, 69A, 70A.

Din 1 profil principal (u.a: 36C) s-au recoltat 3 probe, care au fost analizate de laboratorul din I.N.C.D. S. Stațiunea Brașov.

Evidența tipurilor de sol este prezentată în tabelul 4.3.1.1.

2.3.2. Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

Clasa Luvisoluri (argiluvisoluri)

Soluri cu orizont A, cu sau fără orizont E și cu orizont argic (Bt) având culori și crome peste 3,5 (la umed) începând din partea superioară a orizontului. Pot prezenta orizont O, orizont vertic asociat orizontului B argic Bty. Nu pot prezenta în primii 50 cm, proprietății stagnice intense (W), proprietății gleice (Gr) sau proprietății salsodice intense .

Luvosolurile (soluri brune luvice) : Se întâlnesc în aceleași areale cu preluvosolurile.

Alcătuirea și caracterizarea morfologică: prezintă următoarea succesiune a orizonturilor Ao-El-Bt-C.

Orizontul Ao are o grosime de 15-25 cm, culoare brună, brună deschisă cu structură grăunțoasă.

Orizontul El, gros de 10-20 cm, cu nuanță gălbuie, sărăcit parțial în argilă și sescvioxizi. Structura este slab exprimată, iar textura mai grosieră decât orizontul Bt . Orizontul Bt prezintă grosimi variabile, 60-80 cm , cu nuanțe brune gălbui sau ruginii, cu valori și crome mai mici decât în cazul orizontului El. Este în general compact, cu textură mijlocie, fină, și structură prismatică.

Orizontul C este alcătuit adesea din depozite leossoide decarbonate și luturi. Solurile brune luvice au textură diferențiată pe profil, luto-nisipoasă în Ao, nisipo-lutoasă în El și luto-argiloasă în orizontul Bt. Argila și oxizii de fier migrează concomitent pe profilul solului, fiind vorba de o migrare mecanică și nu de un proces de podzolire. Apa din precipitații străbate ușor orizonturile superioare și stagnează deasupra orizontului Bt, astfel încât în perioadele umede prezintă exces de apă.

Solurile brune luvice prezintă o troficitate minerală și azotată cel puțin mijlocie. În ce privește regimul de umiditate, solurile pot diferi între ele în funcție de poziția pe versant, expoziția, conținutul de schelet. Pe versanții umbriți regimul de umiditate este constant, aici făgetele și chiar amestecurile cu fag, realizează clase de producție superioară.

Pe versanții cu expoziție însorită, amestecurile nu pot realiza decât clase mijlocii de producție. Aceste soluri sunt de fertilitate ridicată pentru goruneto-făgete.

Cap.3. ASPECTE PRIVIND REGENERAREA ÎN CADRUL BAZEI EXPERIMENTALE LECHINȚA

3.1.Lucrări de regenerare executate în fondul forestier și în terenuri din afara fondului forestier în anul 2013

3.1.1.Suprafețe regenerate pe categorii de terenuri

Fig. 1

În acest grafic prima coloană este reprezentată de regenerarea naturală, iar ceea de a doua este reprezentată de regenerarea artificială, dupa care se continuă la fel.

Primele 2 coloane fac parte din Fondul forestier proprietate a statului, iar urmatoarele 2 fac parte din Fondul forestier altul decît al statului.

Putem observa că valoarea ceea mai ridicată este reprezentată de regenerarea naturală cu 34 hectare din cadrul Fondului forestier proprietate a statului, iar regenerarea artificială cu 8 hectare, acestea fiind înregistrate în cadrul suprafețelor parcurse cu tăieri de regenerare.

Tot în cadrul suprafețelor parcurse cu tăieri de regenerare doar că în fondul forestier proprietate privată, suprafața regenerată natural este de 4 hectare iar ceea regenerată atificial este de 8 hectare.

Iar în cadrul ”substituri și refaceri de arborete slab productive”, este prezentă doar regenerarea artificială atât în fondul forestier proprietate a statului cât și în cel privat, având aceeași vaoare și anume 8 hectare.

3.1.2.Suprafețe regenerate, pe specii

Fig. 2

În acest grafic avem reprezentate suprafețele regenerate pe specii, după cum se poate observa specia predominată este salcâmul, urmat apoi de stejar iar pe ultimul loc se află frasinul, paltinul și cireșul.

3.2.Lucrări de regenerare executate în fondul forestier și în terenuri din afara fondului forestier în anul 2014

3.2.1.Suprafețe regenerate pe categorii de terenuri

Fig. 3

Putem observa că valoarea ceea mai ridicată este reprezentată de regenerarea naturală cu 32 hectare din cadrul Fondului forestier proprietate a statului, iar regenerarea artificială cu 2 hectare, acestea fiind înregistrate în cadrul suprafețelor parcurse cu tăieri de regenerare.

Iar în cadrul ”substituri și refaceri de arborete slab productive”, este prezentă doar regenerarea artificială atât în fondul forestier proprietate a statului cât și în cel privat, având valoarea de 2 hectare în fondul forestier proprietate publică și 9 hectare în fondul forestier altul decăt al statului.

3.2.2.Suprafețe regenerate, pe specii

Fig. 4

În acest grafic avem reprezentate suprafețele regenerate pe specii, după cum se poate observa specia predominată este salcâmul, urmat apoi de stejar iar pe ultimul loc se află frasinul, paltinul și cireșul.

La salcâm avem prezentă regenerarea naturală, la stejari este prezentă regenerarea artificială,la fel fiind și la fasasin, paltin și cireș.

3.3.Lucrări de regenerare executate în fondul forestier și în terenuri din afara fondului forestier în anul 2015

3.3.1. Suprafețe regenerate pe categorii de terenuri

Fig. 5

Putem observa că valoarea ceea mai ridicată este reprezentată de regenerarea naturală cu 44 hectare din cadrul Fondului forestier proprietate a statului, iar regenerarea naturală din fondul forestier altul decît proprietatea statului fiind reprezentată de 2 hectare,acestea fiind înregistrate în cadrul suprafețelor parcurse cu tăieri de regenerare.

Iar în cadrul ”substituri și refaceri de arborete slab productive”, este prezentă doar regenerarea artificială atât fondul forestier proprietate a statului având valoarea de 6 hectare.

3.3.2. Suprafețe regenerate, pe specii

Fig. 6

În acest grafic putem observa că se păstrează aceeași ordine ca și în cele precedente, în sensul că pe primul loc este prezent salcâmul, după avem stejarul și pe ultimul loc avem frasinul, paltinul și cireșul.

3.4.Lucrări de regenerare executate în fondul forestier și în terenuri din afara fondului forestier în anul 2016

3.4.1. Suprafețe regenerate pe categorii de terenuri

Fig. 7

Putem observa că valoarea ceea mai ridicată este reprezentată de regenerarea naturală cu 49 hectare din cadrul Fondului forestier proprietate a statului, iar regenerarea naturală din fondul forestier altul decît proprietatea statului fiind reprezentată de 4 hectare,acestea fiind înregistrate în cadrul suprafețelor parcurse cu tăieri de regenerare.

Iar în cadrul ”substituri și refaceri de arborete slab productive”, este prezentă doar regenerarea artificială în fondul forestier altul decât proprietatea statului având o valoare de 2 hectare.

3.4.2.Suprafețe regenerate, pe specii

Fig. 8

3.5.Lucrări de regenerare executate în fondul forestier și în terenuri din afara fondului forestier în anul 2017

3.5.1. Suprafețe regenerate pe categorii de terenuri

Fig. 9

Putem observa că valoarea ceea mai ridicată este reprezentată de regenerarea naturală cu 7 hectare din cadrul Fondului forestier proprietate a statului.

Iar în acest an putem observa că mai avem și o regenerare artficiala în poieni și goluri neregenerate, având o valoare de 10 hectare.

3.5.2. Suprafețe regenerate, pe specii

Fig. 10

Obsevând că la suprafețe regenerate pe categori de terenuri, aveam acum și o regenerare prezentă, care a mai shimbat puțin tiparul, în schimb aici se păstrează aceeași ordine.

3.6. Centralizatorul

3.6.1. Suprafețe regenerate pe categorii de terenuri

Fig. 11

Cumulând ultimi 5 ani a rezultat graficul de mai sus, care prezintă următoarele valori:

În cadrul suprafețelor parcurse cu tăieri de regenerare se află regenerarea naturală cu 166 de hectare și 8 hectare din cadrul fondului forestier proprietate a statului, iar în cadrul fondului forestier altul decât al statului, regenerarea naturală prezintă o valoare de 12 hectare , iar regenerarea artificială are o valoare de 8 hectare.

În cadrul substituirilor și refacerilor atât în fondul forestier proprietate publică a statului cît și fondul forestier altul decât al statului este prezentă doar regenerarea artificială, având valori de 16 și 19 hectare, iar în poieni și goluri neregenerate în cadrul fondului forestier proprietate publică a statului este prezentă regenerarea artificială , având o valoare de 10 hectare.

3.6.2. Suprafețe regenerate, pe specii

Fig. 12

În cadrul suprafețelor regenerate pe specii, regenerarea naturală la salcâm prezintă cele mai înalte valori, fiind urmată apoi de regenerarea artificială la stejari, după care avem regenerarea artificială la frasin, platin și cireș, iar ultimul loc este reprezentat de regenerarea atificială la salcâm.

Cap.4. LOCUL CERCETĂRILOR

4.1.Executarea măsurătorilor

Măsurătorile sau realizat în cadrul Bazei Experimentale Lechința, mai exact în Unitatea de Producție V Matei , din care face parte U.A.30 B;U.A.37 F;U.A.37 G, mai jos fiind prezentate câteva imagini cu U.A. 30 B.

Fig. 4.1.

Fig. 4.2.

Fig. 4.3.

Fig. 4.4.Fig. 4.5.

Fig. 4.6.Fig. 4.7.

Fig. 4.8.Fig. 4.9.

Fig. 4.10.Fig. 4.11.

4.2.Prelucrarea datelor

Datele obținute în urma măsurătorilor executate în u.a. 30b care face parte din U.P.V. au fost prelucrate în cadrul UNIVERSITĂȚII DE ȘTINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ din Cluj-Napoca.

(Sursa: http://transilvaniareporter.ro/actualitate/usamv-cluj-a-inaugurat-un-centru-de-cercetari-horticole-de-peste-60-de-milioane-de-lei/)

Cap.5.MATERIAL ȘI METODĂ

5.1.Scopul și obiectul controlului anual al regenerărilor

Controlul anual al regenerarilor este o lucrare tehnică complexă prin care se determina starea regenerarilor și se stabilesc măsurile necesare a se aplica în vederea dezvoltării normale a acestora, până la realizarea stării de masiv.

Scopul controlului este de a determina reușită regenerarilor și modul în care acestea s-au dezvoltat,precum și de a stabili lucrările ce trebuiesc executate în continuare, în vederea realizării compoziției tel, prevăzute prin documentațiile tehnice.

Obiectul controlului annual îl constituie toate suprafețele regenerate pec ale naturală, mixtă sau artificială, care nu au realizat starea de masiv.

5.2.Organizarea executării lucrărilor de control anual

Controlul regenerarilor se execută în fiecare an, în perioada 1 septembrie-31 decembrie și are următoarele etape:

-1 septembrie-15 octombrie, faza de teren și centralizarea datelor la nivel de structura organizatorică.

-15 octombrie-15 noiembrie, verificarea, centralizarea și analiză lucrărilor.

-15 noiembrie- 31 decembrie, depunerea și susținerea la Regia Națională a Pădurilor sau la Inspectoratele Silvice Teritoriale.

5.3.Efectuarea controlului anual

Controlul anual al regenerarilor se execută, în funcție de natură și stadiul de dezvoltare al regenerării, în două etape:

Etapă I se referă numai la suprafețele pe care se asigura regenerarea naturală a pădurilor de codru, în perioada în care semintisul se află sub adăpostul arboretului matern și până la trecerea unui sezon de vegetație de la executarea tăierilor definitive.

Etapă ÎI se execută în suprafețele care se regenerează în totalitate pe cale naturală, mixtă sau artificială, și începe după trecerea unui sezon de vegetație:

–          de la executarea tăierii definitive, în cazul regenerării naturale integrale;

–          de le executarea cimpletarii regenerării natural, pentru regenerarea mixtă;

–          de la executarea impaduririlor, pentru regenerarea artificială;

5.3.1.Efectuarea controlului anual al regenerarilor -etapă a II-a

Prin acest control se stabilesc lucrările ce trebuiesc executate în vederea realizării stării de masiv la termenele fixate pentru fiecare suprafață regenerată. Se inventariază puieții viabili rezultați prin regenerarea naturală (din specii care fac parte din compoziția de regenerare), viguroși, sănătoși, fără răni sau cicatrice, bine conformații (inclusive exemplarele care se pot reface prin lucrări silviculturale), capabili să formeze viitorul arboret, precum și cei din regenerarea artificială, potrivit prevederilor din anexă nr.2. Formă, amplasarea și materializarea pe teren a suprafețelor de control, seprezinta în anexă nr.1.

Reușită regenerarilor se stabilește conform precizărilor din anexă nr.3, separate pentru regenerarea naturală și separate pentru cea artificială.

Pentru înscrierea corectă a reușitei, se menționează următoarele:-regenerarile naturale care nu întrunesc numărul minim de puieți prevăzut pentru categoria”bună”, dar care au puieți viabili din speciile prevăzute în compozițiile tel, să iau în considerare și se raportează la reușită bună, numai pentru suprafață rezultată din calcul, în funcție de numărul de puieți existent pe teren raportat la cel minim necesar la categoria “bună”. Diferența va fi raportată la regenerări artificiale;

În funcție de zona de vegetație, condițiile stationale și numărul de puieți la hectar se stabilește reușită regenerarilor.

Reușită este condiționate de volumul pierderilor ce se înregistrează cu ocazia inventarierii puieților la controlul anual al regenerarilor.

Se consideră pierderi, puieții dispăruți cu totul și pentru care există semen evidente că au fost plantați, puieții uscați din diverse cause, precum și puieții vatamati, zdreliti, răniți, roși parțial sau total de vânat, tufaritim care nu mai poți fi readuși în starea normală de vegetație prin măsuri silviculturale și care trebuie înlocuiți, nemaiputând contribui la realizarea compoziției de regenerare.

Pierderile pot fi uniform răspândite sau grupate.

Prin pierdere grupată se înțelege lipsa în același loc a cel puțîn 4 puieți pentru toate compozitile de regenerare, cu exceptile urmatorae:

-răchitarii,la care lipsa butasilor viabili trebuie să fie pe o lungime de cel puțîn 1 m;

-plantații executate la scheme mari, la care pierderea nu trebuie să fie mai mare de 1 puiet;

– în regenerări natural când suprafață goală depășește minimum de 4 puieții potrivit unei scheme de regenerare artificială.

În situația în care pierderile de puieții sunt mai mari, reușită culturilor fiind sub 20 %, se consideră că pierderea este totală. În acest caz se prevede refacerea integrală a lucrării respective.

După cauze, pierderile se grupează astfel: pierderi tehnologice și pierderi accidentale.

Prin “pierderi rehnologice”, se înțelege pierderile care se înregistrează în perioada de până la realizarea stării de masiv, fiind generate de interrelația dintre puieți și mediu( șocul de transplantare), prin care se elimina exemplarele care sunt mai puțîn adaptate. Mărimea acestor pierderi tehnologice a stat la baza fundamentării criteriilor de reușită a regenerarilor înscrise în anexă 3B.

Pierderile accidentale sunt acele pierderi care se înregistrează peste cele tehnologice fiind cauzate de factori obiectivi sau subiectivi.

Pentru aceste pierderi, indifferent de cauzele care le-au provocat se întocmesc documente justificative, potrivit reglementărilor în vigoare.

Pierderile accidentale cauzate de acțiunea negativă a unor factori obiectivi sunt acele pierderi înregistrate în urmă acțiunii unor facotri naturali ale căror efecte nu pot fi evitate: ploi și viituri torențiale, inundații, grindină, seceta îndelungată etc.

Pierderile accidentale cauzate de acțiunea negative a unor factori subiectivi sunt pierderile imputabile care rezultă în urmă deficiențelor tehnico-organizatorice, neglijență, pășunat, materiale de împădurire necorespunzătoare, acțiunea distructivă a unor personae fizice sau juridice, atacuri de dăunători care se puteau preveni etc.

Primăvară, în termen de 30 de zile de la încetarea lucrărilor de plantare, se va întocmi procesul verbal pentru stabilirea procentului de prindere în plantațiile realizate în toamna anului anterior sau primavera anului current și pentru refaceri-calamnitati, process verbal care va contribui la încadrarea cât mai corectă a pierderilor de puieți în cele două categori: tehnologice și accidentale.

În baza situației din teren, se prevăd lucrările necesare care să asigure realizarea stării de masiv până cel târziu la termenul stabilit: completarea și refacerea pierderilor, revizuiri, mobilizări de sol, descoplesiri, recepari, rărirea puieților, curatiri etc. În legătură cu aceste lucrări, se precizează următoarele:

-completările se prevăd că obligatorii în cazul pierderilor grupate, indi

ferent de reușită regenerării și de anul când apar aceste pierderi, până la realizarea stării de masiv.La realizarea completărilor se vor utiliza numai puieți corespunzători, bine dezvoltați, care să poată ajunge la starea de masiv în cel mai scurt timp, odată cu puieții plantați inițial.

În cazul pierderilor uniform răspândite, completările se vor prevedea obligatoriu în primii doi ani de la plantare, numai în cazul când reușită este sub cea prevăzută în Anexă 3B. Aceste completări vor trebui să asigure, în momentul închiderii stării de masiv, o reușită bună, avîndu-se în vedere că:

-speciile ce se introduce prin completări vor trebui să asigure proportile stabilite prin compozitile de regenerare, în culturile respective;

-lucrările de întreținere care se propun, vor reprezenta o estimare a necesităților reale,în funcție de zona climatică în care se află cultură și de experiență locală privind natură și frecvența acestor lucrări.

În regenerarile artificiale cu reușită nesatisfăcătoare, stabilită atât în fucție de numărul total de puieți cât și în funcție de numărul de puieți din specile principale de baza și amestec, se vor face completări cu numărul necesar de puieți pentru realizarea unei reușite bune.

Starea de masiv a regenerarilor se consideră realizată în următoarele situații:

-pentru regenerări naturale;

a.la foioase: când coroanele arborilor puieților se ating în proporție de minimun 80 %;

b. la rășinoase: când înălțimea puieților este de 1,0-1,2 m în stațiuni normale și de 0,6-0,7 în stațiuni extreme.

-pentru regenerări artificiale;

a.la foioase: când coroanele puieților se ating pe rând sau în grupe, în proporție de cel puțîn 80 % iar pentru plopi e.a și nuc, când diametrul la 1,30 m este de minimun 8 cm;

b. la rășinoase: când înălțimea puieților este de 1,2-1,4 m în stațiuni normale și de 0,6-0,8 m în stațiuni extreme și terenuri degradate.

Pentru culturile forestiere propriu-zise, termenele de realizare a stării de masiv sunt redate în Anexă 4. Numărul minim de puieți la hectar în momentul declanșării stării de masiv, nu trebuie să fie mai mic decât cel corespunzător reușitei bune oentru speciile principale de baza și amestec, calculate prin diminuarea numărului de puieți plantați cu pierderile tehnologice pe întrega perioada.

Starea de masiv se declara în momentul în care acesta se realizează pe întrega suprafață a regenerării analizate.

Anexă nr.1

Criterii de stabilire și amplasare a suprafețelor de control la lucrările de regenerări (naturale, mixte și artificiale)

1.1.La regenerările din etapă a II-A (naturale, mixte și artificiale)

În cazul regenerărilor realizate pe toată suprafața parchetului, indiferent pe ce cale sunt obținute (natural, mixtă sau artificială), se vor utiliza suprafețe de control care , însumate, să reprezinte:

8% din suprafața culturii aflate în control, pentru suprafețe sub 5 ha;

4% din suprafața culturii aflate în control, pentru suprafețe cuprinse între 5 și 10 ha;

2% din suprafața culturii aflate în control, pentru suprafețe peste 10 ha.

Formă acestor suprafețe de probă va fi regulate (cerc, pătrat sau dreptunghi).

Dimensiunile unei asemenea suprafețe vor diferi în funcție de pantă terenului și de mărimea suprafeței regenerate aflată în control. Aceste dimensiuni sunt înscrise în tabelul nr.1.

Într-o suprafață  regenerate se vor amplasa numai suprafețe de control de același tip, că formă și mărime.

În funcție de suprafața regenerării, se vor utiliza următoarele mărimi ale suprafețelor de control:

Suprafețele sub 0,25 ha se vor inventaria integral

100 m2 pentru suprafețe ale regenerării mai mici de 3 ha;

100-200 m2 pentru suprafețe ale regenerării mai mari de 3 ha;

Amplasarea practică în teren se face utilizând o rețea rectangulară imaginară, conform specificațiilor din fig. 1 și 2. Stabilirea rețelei se face în raport cu prima suprafață de control, care se fixează într-un colț al suprafeței regenerate.

Deoarece suprafețele de control se mențîn permanent în amplasamentul înțial, până la realizarea stării de masiv, este necesar că acestea să fie materializate în teren, prin borne.

În cazul suprafețelor patrulatere, bornă se amplasează într-un colț care se menține același la toate suprafețele de control, celelalte colțuri materializându-se prin țăruși bine bătuți în pământ.

La suprafețele circulare, materializarea se realizează printr-o bornă amplasată în centrul cercului.

Bornă se confecționeză din lemn, având grosimea 8-10 cm, iar lungimea  1,20- 1,50 m (din care 0,6- 0,8 se îngroapă în pământ). Pentru o ușoară identificare, capul superior al bornei va fi vopsit în roșu pe o lungime de 10-15 cm și va purta un număr de ordine care va coresupunde cu înregistrarea din carnetul de teren.

Când se constă că amplasarea schematic a suprafețelor de control nu surprinde relitatea din teren, se vor amplasa suplimentar, peste cota de 4% din suprafața șantierului, alte suprafețe de control prin care să se poată redă cât mai bine situația culture respective.

Cap 6. REZULTATE ȘI DISCUȚII

În urma măsurătorile realizate în U.A. 30 B (3 ha) în cadrul controlului anual al regenerărilor etapa a-II-a, au rezultat următoarele date:

După cum se poate observa în tabelul de mai sus în U.A. 30 b care are o suprafață aflată în regenerare de 3 ha, au rezultat 15 suprafețe de probă. Având în vedere că suprafața aflată în cadrul controlului anual al regenerărilor etapa a-II-a este de 3 ha, fiecare suprafață de probă este de 100 .

Amplasarea în teren a suprafețelor de probă sa făcut după o rețea rectangulară imaginară. Stabilirea rețelei sa făcut în raport cu prima suprafață de control, aceasta fiind amplasată într-un colț al suprafeței regenerate.

Suprafața de probă în formă de cerc a fost realizată de către personalul silvic din cadrul Bazei Experimentale Lechința, în acest caz fiind considerată variantă martor.

Suprafața de probă în formă de pătrat si dreptunghi au fost realizate pentru a putea vedea care dintre cele 2 oferă rezultate mai bune în cadrul controlului anual al regenerărilor etapa a-II-a, analizarea acestora făcându-se în raport cu suprafața de probă în formă de cerc care a fost considerată variantă martor.

În tabelul de mai sus se poate observa că suprafața de probă în formă de cerc are un total de 673 de puieții, aceștia rezultând din adunarea celor 15 suprafețe de probă. Pentru suprafața de probă în formă de pătrat avem un total de 669 de puieții, iar pentru suprafața de probă în formă de dreptunghi avem un număr de 651 de puieții.

Se poate observa că între suprafața de probă în formă de cerc si ceea în formă de pătrat există o diferență de 4 puieții, diferență care putem spune ca este nesemnificativă comparativ cu ceea între suprafața de probă în formă de cerc si ceea în formă de dreptunghi unde există o diferență semnificativă de 12 puieții.

De asemenea în teren putem observa că un rol destul de important îl are de asemenea regenerarea naturală, aceasta putând influența numărul de puieții din cazul fiecărei suprafețe de probă.

În final putem spune ,că pe lângă suprafața de probă în formă de cerc (suprafața considerată variantă martor), rezultate satisfăcătoare ne oferă de asemenea suprafața de probă în formă de pătrat, iar în cele din urmă ceea în forma de dreptunghi.

În urma măsurătorile realizate în U.A. 37 G (1 ha) în cadrul controlului anual al regenerărilor etapa a-II-a, au rezultat următoarele date:

Se poate observa că în U.A. 37 G au rezultat 8 suprafețe de probă, în fiecare dintre acestea fiind înregistrate valori diferite.

Pentru suprafața de probă în formă de cerc( formă folosită de către personalul silvic), prin adunarea numărului de puieții din fiecare suprafață de probă în parte, a rezultat un număr de 344 de puieții, pentru suprafața în formă de pătrat a rezultat un număr de 326 de puieții, iar pentru suprafața în formă de dreptunghi a rezultat un număr de 334 de puieții.

Putem spune că în continuare pe primul loc se află suprafața în formă de cerc, urmată apoi de dreptunghi și în cele din urmă de pătrat.

În urma măsurătorile realizate în U.A. 37 F (1 ha) în cadrul controlului anual al regenerărilor etapa a-II-a, au rezultat următoarele date:

Se poate observa că în U.A. 37 F au rezultat 13 suprafețe de probă, în fiecare dintre acestea fiind înregistrate valori diferite.

Pentru suprafața de probă în formă de cerc( formă folosită de către personalul silvic), prin adunarea numărului de puieții din fiecare suprafață de probă în parte, a rezultat un număr de 559 de puieții, pentru suprafața în formă de pătrat a rezultat un număr de 529 de puieții, iar pentru suprafața în formă de dreptunghi a rezultat un număr de 551 de puieții.

Putem spune că în continuare pe primul loc se află suprafața în formă de cerc, urmată apoi de dreptunghi și în cele din urmă de pătrat.

CAP.7.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pădurea este protectoarea mediului înconjurător, creatoare de mediu specific ei, și, pe parcursul acumulării efectelor acestor influențe , acțiunii sau funcții, ea este si amelioratoare a mediului înconjurător.

Regenerarea pădurilor se realizează fie prin regenerare naturală, fie prin regenerare artificială, reușita acestora fiind controlată an de an, în cadrul controlului anual al regenerărilor.

În urma analizei rezultatelor obținute la capitolul 6 putem observa că în cadrul U.A. 30 B, suprafața de probă în formă de cerc a obținut cele mai bune rezultate, fiind urmată apoi de suprafața în formă de pătrat și în cele din urmă ceea în formă de dreptunghi.

În cadrul U.A.37 G, pe primul loc se află în continuare suprafața de probă în formă de cerc, urmată de suprafața de probă în formă de dreptunghi, iar pe ultimul loc se află ceea în formă de pătrat.

În cadrul U.A. 37 F, pe primul loc se află în continuare suprafața de probă în formă de cerc, urmată de suprafața de probă în formă de dreptunghi, iar pe ultimul loc se află ceea în formă de pătrat.

În urma analizei acestor rezultate, putem recomanda personalului silvic din cadrul Bazei Experimentale Lechința, să folosească în continuare, în cadrul controlului anual al regenerărilor etapa a-II-a, suprafața de probă în formă de cerc, aceasta oferind cele mai bune rezultate.