Influenta Lucrarilor Solului Asupra Productiei de Porumb

=== Lucrare de diploma ===

INFLUENȚA LUCRĂRILOR SOLULUI ASUPRA PRODUCȚIEI DE PORUMB

Importanța culturii porumbului

Porumbul este una din principalele cereale ale lumii, ocupând locul trei ca suprafață cultivată după orez și grâu. Această plantă are mai multe avanteje, cum ar fi: o capacitate mare de producție; o plasticitate ecologică mare; este o cultură mecanizabilă 100 %, recoltarea făcându-se fără pericolul scuturării; valorifică foarte bine îngrășămintele organice și minerale, cât și apa de irigație.

Porumbul are foarte multe întrebuințări în alimentația omului, animalelor cât și ca materie primă pentru o serie de industrii.

În alimentația omului boabele de porumb constituie un aliment de bază, consumat sub diferite forme, specifice fiecărei regiuni unde este cultivat. Acestea se pot consuma ca atare sau sub formă de porumb fiert sau copt.

Prin măcinarea integrală a boabelor rezultă făina de porumb sau mălaiul. Lipsa glutenului face ca mălaiul să fie nepotrivit pentru fabircarea pâinii. Totuși el poate participa la fabricarea pâinii, amestecat într-o proporție potrivită cu făina de grâu sau făina de secară.

Din făina de porumb se prepară biscuiți, chec, budinci, diferite feluri de prăjituri. Prin măcinarea boabelor se fac crupe și fulgi de porumb.

În alimențația animalelor porumbul este utilizat ca boabe întregi sau măcinate, ca hrană de bază în creșterea și îngrășarea porcilor și păsărilor. Uruiala de porumb (boabe măcinate) este apreciată ca un valoros nutreț concentrat pentru taurine, ovine, cabaline.

Ca plantă întreagă, porumbul recoltat înainte de maturitatea deplină este considerat unul din cele ma valoroase plante de nutreț suculent, atât prin valoarea nutritivă cât și prin siplitatea culturii.

Ciocolăii sunt folosiți ca nutreț grosier în toate țările cultivatoare de proumb. Aceștia pot sa fie tocați, și însilozați împreună cu furaje suculente (sfecla de zahăr). Tot ca furaje sunt folosite reziduriile de la prelucrarea porumbului: tărâțe, turtele rezultate de la extragerea uleiului, borhoturile de la fabricile de spirt, etc.

În industrie, boabele de porumb se folosesc pentru extragerea făinii degresate, sau la fabricarea berii cu adaus de orzoaică.

Din ciocălăi se obțin celuloza, furfurolul, săpunuri, vitamine, sau sunt folosiți drept combustibili. Planta întreagă se poate folosi în obținerea unor combustibili (metanol, etanol).

Importanța lucrărilor solului în cultura porumbului

Lucrările solului sunt intervenții ce se aplică la sol cu scopul de a creea condiții favorabile creșterii și dezvoltării plantelor de cultură.

Pentru a fi cultivat pământul, acesta trebuie lucrat. La început au fost mijloace rudimtentare din piatră sau lemn, apoi, o dată cu dezvoltarea industriei au devenit din ce în ce mai performante.

În SUA în anul 1820 este cunoscut plugul de fier cu tracțiune animală iar în 1892 apar primele tractoare agricole.

[NUME_REDACTAT] construcția masivă de mașini și tractoare agricole a început după anul 1910, iar primele pluguri reversibile sunt construite în anul 1930, la început cu o trupiță, apoi cu mai multe.

În prezent există o gamă foarte largă de mașin agricole care efectuează lucrări ale solului iar în unele cazuri această activitate a devenit exagerată cu implicații negative asupra însușirilor lui.

Lucrările solului au următoarele avantaje:

afânează solul creeînd condiții optime pentru introducerea semințelor, germinarea lor și dezvoltarea sistemului radicular al plantelor;

încorporează în sol resturile organice rămase după recoltarea culturilor, a îngrășămintelor chimice, organice, verzi și amendamente;

acționează asupra combaterii bolilor și dăunătorilor prin încorporarea în profunzime a sursei de infecție, întreruperea ciclului de dezvoltare la insecte, distrugerea cuiburilor de rozătoare;

influențează pozitiv activitatea microrganismelor aerobe din sol;

determină intensificarea proceselor chimice ce au loc în sol cu importanță deosebită în creșterea conținutului în elemente nutritive accesibile plantelor;

influențează regimul hidric al solului cu implicații directe în acumularea și reținerea apei în sol iar în cazul excesului de umiditate îmbunătățește drenajul intern;

influențează eficacitatea celorlalte măsuri din tehnologia de cultură (eficacitatea îngrășămintelor, a apei de irigat, a erbicidelor);

inflențează eficiența economică a culturilor, cunoscându-se faptul că cele mai mari cheltuieli în tehnologia unei culturi sunt făcute pentru executarea lucrărilor solului (carburanți, lubrefianți, uzura agregatelor, retribuția mecanizatorului ș.a).

[NUME_REDACTAT] considerată cea mai importantă lucrare a solului numită și lucrarea de bază. Se realizează cu plugul ce execută operațiunea de întoarcere și amestecare a unui strat de sol de la suprafață.

Prin arat, stratul de sol lucrat se afânează cu 20-30 %. Crește foarte mult porozitatea lacunară dând posibilitatea să pătrundă în sol mai mult aer. Apa din precipitații sau irigații se infiltrează ușor în profunzime iar solul dobândește o capacitate mai mare de reținere a ei. Se îngroapă la fundul brazdei stratul de sol de la suprafață cu structură deteriorată, cu multe resturi organice și semințe de buruieni și se aduce din profunzime un strat de sol mai fertil. Se încorporează în sol îngrășămintele chimice, organice și amendamentele. Se diminuează atacul de boli și se reduce numărul de dăunători.

Datorită materiei organice încorporate în sol și a unei aerații mai bune crește activitatea microrganismelor inclusiv a celor fixatoare de azot. Se intensifică prcesele mineralizatoare a substanțelor organice precum și a celor de solubilizare.

Principalii indicatori ai calității arăturii sunt:

epoca de executare stabilită în funcție de cerințele agrotehnice a culturii;

respectarea adâncimii de lucru;

gradul de bolovănire;

gradul de încorporare a resturilor organice, îngrășămintelor și amendamentelor;

gradul de vălurire;

neastuparea șanțului ultimei brazde;

lipsa greșurior.

Arătura se execută la diferite adâncimi, în funcție de cerințele plantelor, de grosimea stratului fertil, tipul de sol, umiditate, epoca de execuție, starea culturală a terenului, etc. Folosind agregatele clasice de arat, în medie se consumă pentru fiecare centimetru adâncime un itru de motorină la hectar. Deci pentru a ara la adâncimea de 25 de cm se consumă în medie 25 l de motorină. Consumul poate crește foarte mult față de această valoare medie, dacă solul este în afara maturității fizice, tractoarele sut uzate, terenul este îmburuienat sau resturile vegetale nu au fost îndepărtate.

După adâncimea de arat arăturile se clasifică în:

arătură superficială;

arătură normală;

arătură adâncă;

arătură foarte adâncă;

desfundarea.

Arătura superficială

Se execută la adâncimea de 15-18 cm în următoarele situații:

pe solurile cu profil superficial, pentru a nu aduce din profunzime strat nefertil;

pentru culturile succesive;

când arătura de bază s-a tasat și nu se poate semăna (terenuri argiloase, crovuri);

la întoarcerea pajiștilor naturale și cultivate ca o arătură de decojire pentru a grăbi uscarea lăstarilor;

când se ară primăvara târziu pentru a nu determina uscarea solului pe adâncime prea mare;

Arătura normală

Se execută la adâncimea de 18-20 cm, vara sau toamna, pentru culturile de toamnă sau pentru cele de primăvară care necesită un strat arabil mai adânc.

Arătura normală se poate folosi în cazul culturilor succesive pe soluri ușoare sau în situația când stratul de hums este mai subțire.

Arătura adâncă

Se execută la adâncimea de 21-30 cm. Adâncimea se stabilește în funcție de cerințele plantelor de cultură, tipul de sol, umiditatea solului, starea culturală a terenului.

Se recomandă executarea arăturii adânci la adâncimea de 21-24 cm pe solurile afânate, cu o stare culturală bună, cu puține resturi vegetale la suprafață sau atunci când umiditatea solului nu permite o arătură mai profundă.

Se recomandă o arătură mai adâncă la 25-27 cm pe solurile argioase, tasate, foarte îmburuienate, sau cu multe resturi organice la suprafață, pentru culturile de porumb, lucernă, sfeclă de zahăr, cartof, leguminoase.

Arătura foarte adâncă

Se execută la adâncimea de 31-40 cm, numai în cazuri speciale cum ar fi: solurile argiloase foarte tasate și cu drenaj intern deficitar, solurile foarte bogate în materie organică.

Prin arătură foarte adâncă se pot aduce la suprafață compuși foarte dăunători plantelor de aceea sunt necesare observații pedologice.

Epoca de execuție a arăturii

După epoca de execuție, arăturile se împart în: arături de vară, arături de toamnă și arături de primăvară.

Se recomandă ca arătura să se efectueze îndată ce s-a recoltat planta premergătoare cu condiția ca solul să se afle în intervalul optim de umiditate.

Arătura de vară

Se efectuează pentru plantele care eliberează terenul vara devreme, cu ar fi; orz, grâu, rapia, mazăre, borceagurile, cartoful, legumele timpurii.

Arătura de vară se face pentru culturile succesive, culturile de toamnă sau pentru culturile de primăvară. Cu cât arătura se face mai devreme, cu atât efectul ei este mai favorabil, manifestându-se prin sporuri de recoltă.

Arătura de toamnă

Se execută după culturile recoltate toamna, sau după culturile recoltate în vară (când di diferite motive nu s-a efectuat arătura de vară).

Arătura de toamnă se face atât pentru culturile de toamnă cât și pentru cele de primăvară. Pentru culturile de toamnă se recomandă lăsarea unei perioade de două săptămâni între lucrarea de arat și semănat, pentru așezarea corespunzătoare a stratului arat.

Efectele arăturii de toamnă sunt mai mic decât a celei de vară, datorită periadei scurte până la intrarea în iarnă , dar sunt mult mai mari decât la arătura de primăvară.

Arătura de primăvară

Se recomandă pentru solurile nisipoasecare sunt supuse fenomenului de eroziune eoliană. Se mai recomandă arătura de primăvară ca a doua arătură, în locurile unde arătura de toamnă a fost tasată din cauza umidității excesive.

Pentru condițiile din țara noastră nu se recomandă efectuarea arăturii de primăvară. Datorită greutăților din agricultura contemporană (lipsa de mecanizare, proasta organizare a activităților agricole din unele ferme) arătura de primăvară se face pe suprafețe întinse.

Se realizează primăvara când solul s-a zvântat la adâncime de 15-20 cm, obligatoriu în agregat cu grapa stelată. După arat se va urmări umiditatea solului iar când aceasta permite se va trece la nvelarea și mărunțirea arăturii.

Arătura de primăvară are următoarele dezavantaje:

pierdera unei mari părți din rezerva de apă din sol, fenomen, ce este amplificat de sezonul secetos din țara noastră și a vânturilor de primăvară;

arătura se mărunțește greu, sunt necesare mai multe lucrări, iar patul germinativ este de proastă calitate;

datorită volumului mare de lucrări în primăvară se întârzie semănatul;

culturile răsar neuniform, cu multe goluri, iar în unele situații se ajunge chiar la compromiterea lor;

producțiile obținute pe terenurile arate primăvara sunt mai mici decât în cazul terenurilor arate toamna;

Pentru producție trebuie avut în vedere că o arătură executată toamna de proastă calitate este mult mai bună decât o arătură de primăvară !

Metode de execuție a arăturii

În general, prin arat se denivelează, pe teren apar șanțuri și coarne. Pentru ca aceste denivelări să fie cât mai mici se impune o bună alegere a metodei de execuție a arăturii.

Suprafața ce urmează a fi arată se împarte în fâșii. Plugurile răstoarnă brazda spre dreapta. După modul de deplasare al agregatului se deosebesc mai multe metode de executare a arăturii:

Arătură în lături, în afară sau în părți;

Arătură la cormană;

Arătură combinată la cormană cu arătura în lături;

Arătura într-o singură parte.

Arătura în lături, în afară sau în părți

Agregatul începe lucrarea de la marginea din dreapta a fâșiei, apoi trece pe partea opusă formând brazdele în succesiune până se ară întreaga fâșie. La sfârșit, fâșia va avea un șanț pe mijloc și două coame laterale. Pentru ca adâncimea șanțului să fie mai mică se va executa de-a lungul acesteia 2-4 brazde în sens invers (la cormană).

Arătura la cormană

Fâșia ce urmează a fi arată se va jalona formându-se un aliniament pe mijlocul ei. Agregatul intră în lucru pe acest aliniament se va întoarce la capăt, și va forma o a doua brazdă cât mai aproape de prim apoi se va continua până ce ară întreaga fâșie. La sfârșit fâșia va avea o coamă pe mijloc.

Arătura combinată la cormană cu arătura în lături

Este posibilă pe o suprafață cu mai multe fâșii, și are avantajul că se reduce la jumătate numărul de coame și lanțuri.

Se împarte solul în fâșii cu lățimi egale, se ară prima fâșie la cormană, după care se trece la a treia fâșie cu aratul la cormană. A doua fâșie se ară în lături. Primele brazde de la arătura în lături (fâșia a doua) se vor acoperi șanțurile rămasede la fâșiile vecine arate la cormană; operațiunea se continuă în acest mod alternând fâșii arate la cormană cu fâșii arate în lături.

Aratul într-o singură parte

Se execută cu plugurile reversibile care răstoarnă brazda într-o parte atât la dus cât și la întors. Terenul arat este uniform fără șanțuri și coame. Această metodă de execuție a arăturii se recomandă pe toate tipurile de sol, în toate zonele, dar în special pe terenurile în pantă.

Lucrarea cu grapa

Prin grăpat se înțelege operațiunea de mărunțire, nivelare, amestecare și afânare a unui strat superficial de sol pe adâncimea de 2-12 cm. Sunt și grape grele (cu discuri) ce mobilizează solul pe adâncimi de 15-18 cm.

În funcție de felul pieselor active se cunosc următaorele tipuri de grape:

grape cu colți rigizi;

grape cu colți reglabili;

grapa stelată;

grapa cu discuri;

sapa rotativă.

Se efectuează grăpatul în următoarele situații:

se grăpează arătura concomitent cu execuția ei, plugul lucrând în agregat cu grapa stelată;

se grăpează ogoarele pentru mărunirea bulgărilor, încorporarea erbicidelor, și pregătirea patului germinativ;

se grăpează pajiștile naturale și semănate cu grapa cu colți reglabili pentru a strânge resturile organice. Lucrările bătrâne sut lucrate cu grapa cu discuri în scopul de a favoriza lăstărirea plantelor;

se grăpează cerealele de toamnă în scopul distrugerii crustei și a buruienilor în curs de răsărire. Se lucrează perpendicular pe direcția rândurilor și numai când solul se află la maturitate fizică.

pentru distrugerea buruienilor în curs de răsărire sau abia răsărite, din cultura de porumb se poate folosi sapa rotativă cu colții îndreptați înapoi;

pentru păstrarea apei în sol, distrugerea buruienilor și mărunțirea resturilor organice după recoltarea culturilor se lucrează cu grapa cu discuri (dezmiriștire);

se grăpează pentru culturile succesive în vederea pregătirii terenului;

pentru pregătirea terenului în vederea însămânțării cerealelor de toamnă, pe solurile mai afânate, cu puține resturi vegetale, atunci când umiditatea solulu este mai mică și nu permite efectuarea arăturii.

Sistemul „no tillage”

Se practică mult în Canada, SUA, și mai puțin în Europa și numai pentru culturi prășitoare (porumb, floarea soarelui).

Sistemul acesta presupune renunțarea la lucrările mecanice ale solului, semănatul făcându-se direct pe terenul cu resturi vegetale ale plantei premergătoare cu ajutorul unor semănători speciale care deschid fâșii înguste introducând semințele și îngrășămintele. Combaterea bolilor, buruienilor și dăunătorilor se face cu ajutorul pesticidelor.

Metoda se paote aplica pe solurile ușoare, afânate și în zonele mai umede. Resturile vegetale uscate de la suprafața solului prezintă un mulci și o bună protecție împotriva eroziunii solului.

În țara noastră sistemul se practică pe suprafețe mici, pentru culturi succesive de porumb (în miriște) cu rezultate satisfăcătoare.

Obiectivele lucrării de diplomă

Obiectivele urmărite prin întocmirea lucrării de diplomă au constat în determinarea influenței arăturii de toamnă, arăturii de primăvară, lucrării cu discul și a sistemului „no tillage” asupra producțiilor de porumb, precum și influența lucrărilor solului asupra combaterii bolilor, dăunătorilor și buruienilor.

CONDIȚII NATURALE ALE ICDA FUNDULEA

Așezarea geografică a ICDA [NUME_REDACTAT] este situat în estul [NUME_REDACTAT], în zona de separație a [NUME_REDACTAT] de Bărăganul de sud, pe cursul de apă al Mostriștei. ICDA Fundulea este situat la 35 de km de București, la 1 km de șoseaua națională București-Călărași, la 0,5 km de [NUME_REDACTAT], se găsește în raza orașului Fundulea, județul Călărași.

Geografic este situat la 44º03’ latitudine nordică și la 24º10’ longitudine estică. Relieful este aproape plan, cu o altitudine medie de 6,8 metri.

Condiții climatice

Datele climatografice au fost furnizate de [NUME_REDACTAT] Fundulea, care are următoarele coordonate geografice: 44º30’ latitudine și 24º10’ longitudine estică.

[NUME_REDACTAT] medii anuale sunt 575 mm, din care 72% cad în timpul perioadei de vegetație, mai ales în lunile mai-iunie, în anotimpul de vară cad numai 35% din totalul precipitațiilor anuale și acestea au în general un caracter torențial. Sunt frecvente perioadele de secetă de 10-14 zile în lunile mai-iulie, în jur de 30 zile de la începutul primăverii, și mai ales la începutul toamnei.

Frecvența anilor secetoși este de 40%.

În general iernile nu sunt bogate în zăpadă, iar zăpada căzută este adesea viscolită. Grosimea stratului de zăpadă nu depășește în general 70 cm.

[NUME_REDACTAT] continental, cu temperatura medie anuală, pe o perioadă de 10 de ani de 10,9 ºC. Cea mai caldă lună a anului este luna iulie, care are temperatura medie de 23,28 ºC, iar cea mai rece lună este ianuarie, a cărei temperatură este de –1,9 ºC. Minima absolută a fost de –26,5 ºC, iar maxima absolută de 41ºC.

Perioada de vegetație în această zonă este foarte lungă, avînd temperaturi favorabile chiar și pentru plantele mai pretențioase cum ar fi bumbacul. Sunt cazuri foarte rare, când temperatura scade sub –20 ºC, aducînd importante prejudicii cerealelor de toamnă, mai ales când nu este strat de zăpadă, sau stratul de zăpadă este foarte subțire.

Brumele de primăvară nu depășesc de regulă 4-11 aprilie, iar cele de toamnă survin după 19-20 octombrie. Perioada de vegetație lipsită de brumă este de 190-200 de zile, cu suma temperaturilor medii zilnice peste 3800 ºC, fiind condițiile favorabile pentru plantele cu perioadă de vegetație lungă.

Umiditatea relativă a areului

Umiditatea atmosferică joacă un rol deosebit de important în viața plantelor. Când temperatura este ridicată și insolația este maximă, umiditatea atmosferică atinge valori mici (30%), valori maxime se înregistrează în timpul iernii, iar valori minime în timpul verii.

[NUME_REDACTAT] situat la limita vestică a Bărăganului, I.C.D.A. Fundulea beneficiază de multe zile însorite. Lunile cu maxim de ore de strălucire a soarelui sunt iulie și august, iar lunile cu minimul de ore de strălucire a soarelui sunt cele din perioada rece a anului (decembrie și ianuarie).

Regimul eolian

În zona Fundulea, vântul dominant este Crivățul, care bate din direcția NE, care atinge viteza medie de 4,5 m/s și o frecvență de 21,6%. Acest vânt aduce mase de aer reci, care determină în unele primăveri pagube culturilor de pomi, viță de vie, chiar cerealelor de toamnă.

Un alt vânt care suflă în această zonă este Austrul, care bate din direcția SV, atingînd viteza medie de 2,9 m/s și o frecvență medie anuală de 15-16%. Vara, acesta, aduce mase de aer cald care produc ofilirea platelor, șiștăvirea boabelor și pierderea apei din sol.

[NUME_REDACTAT] de sol este cernoziom cambic, cu textură mijlocie spre grea, format pe un loess profund și puternic carbonatat. Adâncimea apei freatice este în jur de 14 m. Textura solului se referă la faza de dispersie a fazei solide a solului, la mărimea și proporția particulelor care intră în alcătuirea lui.

După sistemul de clase utilizat în România, cernoziomul cambic are de obicei textură mijlocie. În unele orizonturi are textură mijlocie-fină.

Structura se referă la prezența particulelor în agregate. Solul este bine structurat. Structura este subangulară mică până la medie, moderat evoluat în orizontul A/B și poliedrică subangulară mică până la columnară prismatică, bine dezvoltată în suborizonturile componente ale orizontului Bv.

Densitatea aparentă variază de la 1,29 t/m3 în primii 40 de cm la 1,31 t/m3 pe adâncimi de 120-160 de cm.

Porozitatea variază de la 21% pe porțiunea 40-80 cm la 25% în primii 40 cm (tabel 1).

Tabelul 1

Indicii fizici ai solului

Propietățile hidrofizice ale solului

Propietățile hidrofizice ale solului sunt: permeabilitatea solului pentru apă, capilaritatea și capacitatea de reținere a apei.

Indicii hidrofizici ai solului sunt:

capacitatea de apă în câmp: 25,72-27,07% în orizontul Amp și 24,39-26,58% în orizontul Bv.

coeficientul de higroscopicitate: 7,68-8,73% în orizontul Amp.

capacitatea de apă în sol.

capacitatea de apă utilă (tabelul 5).

Propietățile chimice ale solului

Capacitatea de adsorbție cationică, caracterizează prin indicii capacității de schimb pentru baze (valori ridicate), capacitatea de schimb pentru hidrogen (valori mici), capacitatea totală de schimb cationic (valori ridicate în structurile superioare), grad de saturație în baze: V=87-92% în orizonturile superioare și V=100% în orizonturile inferioare.

Capacitatea de adsorbție anionică la solurile cernoziomice este bună.

Potențialul redox caracterizat prin pH are valori mijlocii.

Azotul din sol este corelat cu conținutul de humus (2,8-3,2% în orizontul Amp). Solul este bine aprovizionat în azot (0,17-0,18%), fosfor (P2O5 2,5 mg/100 g sol) și potasiu (K2O 16-20 mg/100 g sol), având o mare fertilitate potențială, fiind capabil să dea recolte mari în anii cu precipitații suficiente și bine repartizate în perioada de vegetație.

Tabelul 2

Indici hidrofizici ai solului

Propietățile biologice ale solului

Cernoziomul de la Fundulea prezintă o microfloră și o faună deosebit de bogată. Potențialul de nitrificare este ridicat, fiind favorizat de lucrările agrotehnice efectuate în epoca optimă, prin modificarea regimului termohidric al solului.

Microflora este reprezentată de numeroase specii de bacterii, actinomicete și ciuperci. Fertilitatea cernoziomului cambic este ridicată, fiind cel mai bun tip de sol, pretîndu-se la toate culturile agricole.

INFLUENȚA LUCRĂRILOR SOLULUI ASUPRA UNOR ELEMENTE DETERMINANTE ALE SISTEMULUI DE AGRICULTURĂ DURABILĂ

Influența lucrărilor solului asupra producției de porumb

Experiențele au fost amplasate în cadrul câmpului expermental al Laboratorului de Agrotehnică din cadrul ICDA Fundulea și au urmărit influența arăturii de toamnă, arăturii de primăvară, lucrării cu discul, a sistemului „no tillage”, precum și a dozelor de azot asupra producțiilor de porumb. Aceste aspecte au fost observate pe durata a trei ani de zile (2003-2005). Experiența bifactorială a fost organizată după schema blocurilor randomizate, în trei repetiții (tabelul 5).

Dozele de azot au fost de 60 kg s.a./ha și 120 kgs.a./ha. În toată experiența s-a aplicat uniform fosfor, în doză de 75 kg s.a./ha. Suprafața unei parcele recoltabile este de 42 m2.

Tabelul 5

Schema experiențelor

Influența arăturii de toamnă asupra producției de porumb

Referitor la acest aspect, din tabelul 6 se observă că la o doză de azot de 60 kg s.a/ha, în anul 2003 producția de porumb a fost de doar 2556 kg/ha, în timp ce la o doză dublă de azot, producția de porumb a fost de doar 3032 kg/ha. Acest lucru poat fi explicat și datorită secetei din anul 2003. În anii 2004 și 2005 producțiile obținute au depășit 6500 kg/ha, la ambele doze de azot. Astfel, în anul 2004 la o doză de 60 kg s.a./ha, producția de porumb a fost de 6810 kg/ha, în timp ce la o doză dublă de azot producția de porumb a fost de 8651 kg/ha.

În anul 2005, producția de porumb a fost mai scăzută față de anul precedent (6587 kg/ha), în timp ce la o doză dublă de azot producția de porumb a fost mai mare decât în anul precedent (10317 kg/ha față de 8651 kg/ha).

Comparativ cu sisemul „no tillage” (tabelul 9), în anul 2003 se observă că producția la sistemul „no tillage” este mult superioară față de producția obținută la parcelele unde s-a efectuat arătura de toamnă. Astfel la doza de 60 kg/ha s.a. producția obținută a fost de 8603 kg/ha în timp ce la o doză dublă de azot producția în sistemul „no tillage” a fost mai scăzută decât la prima variantă (8223 kg/ha). Acest lucru poate fi explicat prin condițiile climatice din anul 2003, când a fost un an secetos.

În anul 2005, la parcelele unde s-a efectuat arătura de bază, s-au înregistrat sporuri de producție față de variantele nelucrate, la ambele variante fertilizate. Astfel la varianta fertilizată cu 60 kg s.a./ha N sporul de producție a fost de 4452 kg/ha, în timp ce la varianta fertilizată cu 120 kg s.a N/na sporul de producție a fost de 5880 kg/ha.

Tabelul 6

Influența arăturii de toamnă și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)

Figura 1-arătură de toamnă

Figura 2-arătură de toamnă

Figura 3-arătură de toamnă

Figura 4-arătură de toamnă

Influența arăturii de primăvară asupra producției de porumb

În urma analizei datelor din tabelul 7, în urma arăturii de primăvară, producțiile de porumb depășesc 5600 kg/ha, la ambele doze de azot, în toți cei trei ani de experimentare.

Astfel, în anul 2003 la doza de azot de 60 kg s.a./ha producția de porumb obținută pe solul arat primăvara a fost de 6310 kg/ha în timp ce la o doză dublă de azot producția obținută a fost de 7452 kg/ha. În acest caz producția de porumb a fost mult superioară, față de producția obținută pe parcelele arate toamna, deși în literatura de specialitate se recomandă efectuarea arăturilor de toamnă. Acest fapt poate fi explicat prin influența condițiilor climatice. Astfel în anul 2002 a fost o toamnă secetoasă cu precipitații sub media multianuală, în timp ce în primăvara anului 2003 a fost ploioasă, suma precipitațiilor depășind media multianuală.

În anul 2004 pe parcelele arate primăvara s-a obținut o producție de 5635 kg/ha (la o doză de 60 kg s.a. N/ha), respeciv 7992 kg/ha (la o doză dublă de azot). Față de parcelele arate toamna, producția de porumb a fost mai scăzută cu 1175 kg/ha (N60), respectiv 659 kg/ha (N120).

În 2005 parcelele arate primăvara au avut o producție de 7024 kg/ha (N60), în timp ce la o doză dublă de azot producțiile de porumb au fost mai scăzute (6762 kg/ha). În acest an la o doză de 120 kg s.a. N/ha arătura de toamnă a adus un spor de producție de 3555 kg/ha față de arătura de primăvară, în timp ce la doze de azot de 60 kg s.a. N/ha, arătura de primăvară a adus un spor de producție de 437 kg/ha față de arătura de toamnă.

Față de solul nelucrat, arătura de primăvară a adus un spor de producție de 4889 kg/ha (N60), respectiv 2325 kg/ha (N120), în timp ce în anul 2003 pe parcelele arate primăvara producția a fost mai mică decât pe solul nelucrat.

Tabelul 7

Influența arăturii de primăvară și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)

Figura 5-arătură de primăvară

Figura 6-arătură de primăvară

Influența lucrării cu discul asupra producției de porumb

Pe parcelele unde s-a discuit și nu s-a efectuat aratul producțiile de porumb, depășesc 4800 kg/ha in toți anii și la ambele variante fertilizate (tabelul 8). Astfel în anul 2003, pe parcelele fertilizate cu 60 kg s.a. N/ha producția de porumb a fost de 4865 kg/ha în timp ce la o doză dublă de azot producția de porumb nu a fost semnificativ mai mare față de varianta precedentă (5032 kg s.a. N/ha).

În anul 2004, producțiile obținute au fost mult mai mari, de 6698 kg/ha (N60), respectiv 9183 kg/ha (N120).

În anul 2005, la varianta fertilizată cu 60 kg s.a. N/ha, producția obținută a fost mai scăzută ca în anul 2004, dar mai ridicată ca în 2003 (5897 kg/ha), în timp ce la varianta fertilizată cu 120 kg s.a. N/ha, producția de porumb a fost de 7548 kg/ha.

Față de arătura de toamnă, în 2003 lucrarea cu discul a adus un spor de producție de 2309 kg/ha (N60), respectiv 2000 kg/ha (N120). În următorii ani, pe parcelele unde arătura de toamnă a fost înlocuită cu lucrarea cu discul, producțiile de porumb au fost mai scăzute, la variantele fertilizate cu 60 kg N s.a./ha, în timp ce la variantele fertilizae cu 120 kg N s.a./ha producția de porumb a fost mai mare (9183 kg/ha față de 8651 kg/ha la parcelele arate), în anul 2004, iar în anul 2005 producția de porumb a fost mai mare cu 2769 kg/ha la parcele arate toamna, față de cele unde s-a discuit (tabel 8).

Lucrarea cu discul a adus sporuri de producție față de solul nelucrat în anii 2004 și 2005, în timp ce în anul 2003 producția obținută pe parcelele nelucrate a fost mai mare decât producția obținută pe parcelele lucrate cu discul.

Tabelul 8

Influența lucrării cu discul și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)

Figura 7-lucrarea cu discul

Figura 8-lucrarea cu discul

Figura 9-lucrarea cu discul

Influența sistemului „no tillage” asupra producției de porumb

Datele din tabelul 9 sunt contradictorii. Astfel, în anul 2003 producțiile obținute în sistemul „no tillage” au fost mai mari decât pe parcelele unde s-au efectuat arături de toamnă, arături de primăvară sau lucări cu discul, la ambele variante fertilizate. Cauza acestui fapt ar putea fi condițiile climatice, care au favorizat producții mai mari la parcelele nelucrate. Toamna anului 2002 a fost secetoasă, arătura efectuându-se cu dificultate, acest lucru reflectându-se și în producțiile realizate în anul 2003 pe parcelele unde s-a executat arătura de toamna. În același timp primăvara anului 2003 a fost umedă (suma precipitațiilor a fost mai matre decât media multianuală), în timp ce vara și începutul toamnei anului 2003 au fost foarte secetoase. Pe parcelele nelucrate aplicarea unei doze de azot (N120) a dus la o scădere a producției de porumb decât la varianta fertilizată cu 60 kg N s.a./ha.

În anul 2004, datorită îmburuienării excesive cu costrei (Sorghum halopense) producțiile de porumb au fost nesemnificative, din această cauză rezultatele nu au fost luate în considerare.

În anul 2005, producțiile de porumb au fost de 2135 kg/ha la varianta fertilizată cu 60 kg N s.a./ha, respectiv 4437 kg N s.a./ha. În acest an producțiile obținute pe solurile nelucrate au fost mai scăzute decât pe parcelele unde s-au efectuat lucrările solului.

Tabelul 9

Influența sistemului „no tillage” și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)

Figura 10-„no tillage”

Figura 11-„no tillage”

Figura 12-„no tillage”

Figura 13-„no tillage”

Tabelul 10

Sporurile aduse de arătura de primăvară, discuit și sistemul „no tillage” față de lucrarea de bază a solului, în anul 2003

Tabelul 11

Sporurile aduse de arătura de primăvară, discuit și sistemul „no tillage” față de lucrarea de bază a solului, în anul 2004

Tabelul 12

Sporurile aduse de arătura de primăvară, discuit și sistemul „no tillage” față de lucrarea de bază a solului, în anul 2005

DL 5%=1264

DL 1%=2696

DL 0,1 %=4157

Influența lucrărilor solului asupra combaterii buruienilor

În paralel cu observațiile privind influența lucrărilor solului asupra producției de porumb la cele două doze de îngrășământ (N60 și N120) s-au notat și numărul de buruieni la parcelele unde s-au efectuat lucrările solului. Acest lucru s-a realizat cu ajutorul ramei metrice. S-au efectuat 5 sondaje la fiecare parcelă, s-au identificat speciile de buruieni, numarandu-se plantele fiecărei specii identificate în parte.

În parcelele experienței s-au identificat următoarele specii de buruieni: Costrei (Sorghum halopense), Pălămidă (Cirsium arvense), Cornuți (Xanthium italicum), Zârnă (Solanum nigrum), Volbură (Convolvulus sp.), Mac ([NUME_REDACTAT]), Mușețel (Matricaria inodora), Turiță (Galium aparine).

Din tabelul 16 se observă că în parcelele în care s-a efectuat lucrarea de bază și s-a fertilizat cu 60 kg N s.a./ha, specia dominantă de buruieni a fost pălămida, în toți cei trei ani de experimentare (15 pl/m2 în anul 2003, 5 plante/ m2 în 2004 și 8 plante/ m2 în 2005), urmată de costrei (Sorghum halopense), zârnă și cornuți. De remarcat că în anul 2005 nu s-a găsit costrei în aceste parcele. Celelalte buruieni au fost prezente într-o proporție redusă sau au lipsit.

O doză dublă de azot a influențat pozitiv dezvoltarea pălămidei în toți cei trei ani de experimentare (15 plante/ m2 în 2003, 11 plante/ m2 în 2004, 18 plante/ m2 în 2005). În anul 2003 s-a semnalat un o infestare destul de ridicată cu costrei, zărnă (5 plante/ m2) și cornuți (6 plante/ m2), în timp ce în anii următori aceste buruieni au fost prezente într-o proporție mai redusă (graficul 11). Restul speciilor de buruieni au fost semnalate într-o proporție mică, nedepășind 2 plante/ m2 în toți anii de experimentare. Macul și mușețelul au fost prezente doar în anii 2003 respectiv 2004, nedepășind 1 plantă/ m2.

Arătura de primăvară a determinat o infestare puternică cu zărnă în toți anii de experimentare și la ambele doze de azot folosite (12 plante/ m2 în 2003, 14 plante/ m2 în 2004, 9 plante/ m2 în 2005—la N60 respectiv 12 plante/ m2 în 2003, 9 plante/ m2 în 2004, 8 plante/ m2 în 2005 la N120). La N60 s-a semnalat infestare puternică cu costrei, pălămidă și cornuți în primul an de experimentare (7 plante/ m2, 8 plante/ m2, 7 plante/ m2), în timp ce la N120 s-a observat infestare puternică cu costrei în toți anii luați în studiu, și pălămidă în anul 2003 (13 plante/ m2). La N60 volbura și turița au fost absente la toate parcelele, în timp ce la doză dublă de azot acestea s-au semnalat sporadic.

Lucrarea cu discul și aplicarea unei doze de 60 kg N s.a./ha a determinat în general o infestare moderată cu buruieni (tabelul 15). Doar în anul 2005 s-a observat o infestare mai puternică cu costrei și volbură (7 plante/ m2), respectiv pălămidă, mușețel și zârnă (5 plante/ m2). La o doză dublă de azot, în anul 2005 s-a observat infestare mare cu pălămidă, costrei și zârnă (12 plante/ m2, 10 plante/ m2, 8 plante/ m2). Infestare mare cu costrei s-a semnalat și în anul 2004 (7 plante/ m2).

Sistemul „no tillage” a dus la o infestare puternică cu buruieni la ambele doze de azot, mai ales în anii 2004 și 2005 (tabelul 16). În anul 2003 s-a semnalat infestare puternică cu zârnă, pălămidă, costrei (8 plante/ m2, 7 plante/ m2, 6 plante/ m2—la N60, respectiv 10 plante/ m2, 10 plante/ m2, 7 plante/ m2—N120). În anul 2004 s-a semnalat infestare foarte puternică cu costrei (22 plante/ m2 la N60 respctiv 25 plante/ m2 la N120). S-a semnalat infestare puternică cu pălămidă și zârnă (10 plante/ m2, 10 plante/ m2—la N60, respectiv 13 plante/ m2, 11 plante/ m2— la N120). În anul 2004 la N120 s-a semnalat infestare puternică cu mușețel (14 plante/ m2). În ultimul an de experimentare (2005) s-a semnalat infestare puternică cu costrei și pălămidă la ambele doze de azot.

Tabelul 13

Influența arăturii de toamnă și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

Tabelul 14

Influența arăturii de primăvară și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

Tabelul 15

Influența discuitului și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

Tabelul 16

Influența sistemului “no tillage” și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

CONCLUZII

În anul 2003 pe parcelele arate toamna s-au obținut producții scăzute, față de celelalte lucrări ale solului, la ambele doze de azot;

În anul 2004 la o doză de 60 kg s.a. N/ha, arătura de toamă a adus sporuri de producție, față de celelalte lucrări ale solului, în timp ce la o doză dublă de azot s-a obținut spor de producție față de arătura de primăvară;

În anul 2005 la o doză de 60 kg s.a. N/ha arătura de toamnă a adus spor de producție față de arătura de primăvară, în timp ce la o doză dublă de azot (N120) s-au obținut sporuri de producție față de celelalte lucrări ale solului;

Arătura de primăvară a adus sporuri de porducție față de lucrarea de bază în anul 2003 la ambele doze de azot și în anu 2005 la N60.

Lucrarea cu discul a adus sporuri de producție față de lucrarea de bază, în anul 2003 la ambele doze de azot și în anul 2005 la o doză de 120 kg s.a. N/ha;

În anul 2003 sistemul „no tillage” a adus sporuri de producție față de lucrarea de bază la ambele doze de azot folosite;

În anul 2004 datorită îmburuienării excesive cu costrei, producțiile realizate în sistemul „no tillage” au fost nesemnificative, și din acest motiv nu au fost luate în considerare.

Lucrările solului au influență redusă asupra următoarelor specii de buruieni: Costrei (Sorghum halopense), Pălămidă (Cirsium arvense), Cornuți (Xanthium italicum), Zârnă (Solanum nigrum).

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT]., Săndoiu D.I., Ciontu C., [NUME_REDACTAT], Marin D.,—Lucrări practice de Agrotehnică, AMD USAMV, București, 1994;

Budoi, Gh., Penescu, A.,—Agrotehnica, Ed. Ceres, Bucuresti, 1996;

Budoi, Gh., Penescu, A.,— Cartea fermierului agricol, Ed. Agris, Bucuresti 1998;

[NUME_REDACTAT]—Agrochimie—vol 1: „Solul și Planta”, Editura didactică și pedagogică, București, 2000;

[NUME_REDACTAT]—Curs de Agrotehnică, USAMV, București, 2000;

[NUME_REDACTAT] Muntean, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]—Fitotehnie, [NUME_REDACTAT] Ionescu de Brad, Iași, 2001;

[NUME_REDACTAT]—Tratat de tehnologii agricole, [NUME_REDACTAT], București, 1998;

Obrejeanu G.—[NUME_REDACTAT] Agronom, [NUME_REDACTAT], București, 1959;

Stefanescu, S. L., Lazar, C.,—Elemente de agrotehnica. Orientari ecologice si aplicatii didactice, [NUME_REDACTAT], 2000;

Zamfirescu N., Velican V., Săvulescu N.—Fitotehnie—vol. 1, [NUME_REDACTAT], 1970.

=== Anexa1 ===

Tabelul 13

Influența arăturii de toamnă și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

Tabelul 14

Influența arăturii de primăvară și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

Tabelul 15

Influența discuitului și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

Tabelul 16

Influența sistemului “no tillage” și a dozelor de N asupra combaterii buruienilor

=== Anexa2 ===

Tabelul 6

Influența arăturii de toamnă și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)

Tabelul 7

Influența arăturii de primăvară și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)

Tabelul 8

Influența lucrării cu discul și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)

Tabelul 9

Influența sistemului „no tillage” și a dozelor de azot asupra producției de porumb (kg/ha)