Influenta Jocurilor Dinamice Ca Mijloc de Invatare a Baschetului la Categoria Minibaschet

LUCRARE DE LICENȚĂ

Influența jocurilor dinamice ca mijloc de învățare a baschetului la categoria minibaschet

CUPRINS

INTRODUCERE1

1. ACTUALITATEA TEMEI

2. MOTIVUL ALEGERII TEMEI

3. SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII

4. IMPORTANȚA TEORETICĂ

5. IMPORTANȚA PRACTICĂ

6. IPOTEZA CERCETĂRII

CAPITOLUL 1 – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1 CONȚINUTUL JOCURILOR DE MIȘCARE

1.2. FORMELE JOCURILOR DE MIȘCARE

1.3. CARACTERISTICI GENERALE ALE JOCURILOR DE MIȘCARE

1.4. FUNCȚIILE ȘI VALENȚELE EDUCATIVE ALE JOCURILOR DE MIȘCARE

1.5. SPECIFICITATEA JOCURILOR

1.6. ROLUL EDUCATIV AL JOCURILOR DE MIȘCARE

1.7. CARACTERIZAREA CONȚINUTULUI JOCULUI DE MINIBASCHET ȘI INFLUENȚA PRACTICĂRII LUI ASUPRA ORGANISMULUI .

CAPITOLUL 2 – ORGANIZAREA CERCETARII

2.1. DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII

2.2. APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE

2.3. PLANUL CERCETĂRII

2.4. SISTEMUL DE JOCURI FOLOSIT IN EXPERIMENT

1. Calitatea motrică

2. Ținerea mingii

3. Prinderea și pasarea mingii

4. Deplasarea în teren, oprirea, pasul adăugat, jocul de brațe și picioare

5. Pivotarea

6. Fente

7. Dribling

8. Schimbări de direcție

9.Săriturile

10. Aruncarea la coș de pe loc

11. Aruncarea la coș din dribling

12.Aruncarea la coș din alergare

13. Aruncarea la coș din saritură

14. Pătrundere

15. Demarcaj- marcaj

16. Depașirea

17. Dă și du-te

18. Contraatac

19. Atac

20. Aparare

2013

2.5. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE

Metoda observației

Metoda bibliografică

Ancheta sub forma de chestionar

Testarea

Metoda statistică

Metoda reprezentării grafice

2.6. PROCEDURA DE DESFĂSURARE A CERCETĂRII

CAPITOLUL 3 – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

3.1. PREZENTAREA DATELOR OBȚINUTE LA TESTĂRILE INIȚIALĂ ȘI FINALĂ3.2. INTERPRETAREA REZULTATELOR ȘI REPREZENTAREA GRAFICĂ

3.3. INTERPRETAREA CHESTIONARELOR – PENTRU ANTRENORI

3.4. INTERPRETAREA CHESTIONARELOR – PENTRU COPII

CONCLUZII SI PROPUNERI

CONCLUZII

PROPUNERI

ANEXE

ANEXA 1 – CHESTIONAR PENTRU COPII

ANEXA 2 – CHESTIONAR PENTRU ANTRENORI

ANEXA 3 – PLAN DE PREGATIRE ANUAL 2012-2013

ANEXA 4 – PLAN DE PREGĂTIRE ANUAL 2006 – 2007

ANEXA 5 – EXEMPLU DE MICROCICLU

REZUMATUL LUCRĂRII

2013

INTRODUCERE

1. Actualitatea temei

Integrate în conținutul complex al activității corporale, jocurile de mișcare, ștafetele și parcursurile aplicative sunt considerate de specialiști drept mijloace cu importante valente formativ – educative.

Funcțiile lor pot fi identificate în cele de integrare socială, proprie fenomenului educațional. Sportivul cunoaște și își însușește calitatea motrică, dirijându-și în mod conștient mișcările corpului, se pregătește pentru muncă și viață, dobândind capacitatea motrică și dezvoltându-și calitățile motrice.

În acest proces, sportivul este activ: observă, gândește, reactualizează, caută și găsește soluții care asigură succesul. Perfecționarea capacității motrice și dezvoltarea fizică armonioasă sunt corelate cu influențarea dezvoltării personalității.

Prin introducerea jocurilor de mișcare, a ștafetelor și parcursurilor aplicative în lecția de antrenament s-a urmărit înlăturarea monotoniei, folosirea timpului într-un mod cât mai plăcut, dorința de a trezi în rândul elevilor gustul pentru întrecere, pentru competiție, necesitatea de a avea un organism sănătos și armonios dezvoltat, de a se întrece pe sine și pe ceilalți și nu în ultimul rând obținerea obiectivelor lecției de antrenament.

Este cunoscut și verificat faptul că la această vârstă (8-12 ani) jocul reprezintă pentru copii ceea ce înseamnă muncă pentru adulți, și anume un lucru serios și care trebuie dus la bun sfârșit. Lucrarea se înscrie pe o linie modernă dar asta nu înseamnă că este prima de acest gen. Există o serie de specialiști care au studiat fenomenul și asta mă îndeamnă să aduc ceva nou și sa mă înscriu pe drumul ce duce către realizarea unui material simplu, ușor de înțeles și de aplicat și cu o importanța valoarea teoretico-practică.

Jocurile de mișcare nu ar trebui să lipsească din cadrul nici unui antrenament de minibaschet. Ele sunt mijloace prin care antrenorul poate atrage definitiv copiii pentru practicarea acestui sport și totodată constituie instrumente ușor de aplicat și cu mare eficiență în procesul de instruire a tinerelor baschetbaliste.

Sunt sigură că acestă temă nu va rămâne fără ecou în rândul specialiștilor în domeniu și sper ca lucrarea de față să prezinte un interes sporit și să ii determine pe cei care o studiază să aplice și să construiască programe asemănătoare pentru instruirea copiilor în minibaschet.

2. Motivul alegerii temei

Lucrarea de față ar trebui să fie un îndemn adresat celor care lucrează cu copiii pentru folosirea jocurilor de mișcare în cadrul pregătirii fizice și specifice jocului de minibaschet și nu numai.

Acest lucru m-a determinat să studiez, să cercetez și să experimentez modul și ponderea cu care contribuie jocurile de mișcare la dezvoltarea capacității motrice a tinerelor baschetbaliste.

În concluzie lucrarea ar trebui să fie o poartă de acces care să ușureze crearea unor relații strâns legate între antrenori și copii și totodată un mijloc care să faciliteze și să eficientizeze procesul de inițiere specific în minibaschet.

1

3. Scopul și sarcinile cercetării

Lucrarea de față evidențiază importanța utilizării jocurilor de mișcare în vederea

influențării jocului de minibaschet.

Este cunoscut faptul că majoritatea antrenamentelor sunt construite din sisteme de mijloace de acționare care uneori datorită complexității sarcinii pe care o au de îndeplinit sunt pe alocuri greoaie și nestimulative.

Acest lucru nu trebuie să se întâmple în antrenamentele cu copiii, pentru că riscul de ai îndepărta de acest sport crește în mod semnificativ. Subliniem faptul ca multe din mijloacele de acționare utilizate pentru dezvoltarea calităților motrice specifice jocului de minibaschet pot fi înlocuite cu succes de jocurile de mișcare.

Antrenamentul sportiv este structurat pe mai multe părți în funcție de complexitatea sportului pe care îl deservește. În minibaschet antrenamentul este împărțit astfel: pregătirea fizică pregătirea tehnică, pregătirea tactica, pregătirea psihologică și pregătirea teoretică.

Pregătirea fizică este cea mai importantă pentru formarea viitorului baschetbalist. Această pregătire nu este una ușoara, dar modul cum se desfășoară poate atenua dificultatea ei.

Jocurile de mișcare reprezintă mijlocul eficient și calea de compromis pentru a ușura pregătirea fizică și pentru a o face chiar plăcută. În pregătirea tehnico-tactică structurile și sistemele de acționare clasice sunt indispensabile pentru învățarea corectă a procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice. Însă in consolidarea / perfecționarea acestor jocurile de mișcare sunt foarte utile prin crearea unor situații mereu noi în continua schimbare.

Așadar, sarcinile acestei lucrării ar fi următoarele :

– Construirea unui program de pregătire pentru minibaschet, în care jocurile de mișcare au o pondere semnificativă;

– Stabilirea strategiei de cercetare;

– Stabilirea metodelor de cercetare;

– Prelucrarea și interpretarea datelor experimentului;

– Formularea de concluzii și propuneri.

4. Importanța teoretică

În această lucrare ies în evidență noțiunile legate de jocurile de mișcare:

Jocul de mișcare este un exponent al jocurilor didactice aplicate în domeniul educației fizice și sportului. El are o structură preponderent motrică, care desfășurată sub formă de întrecere, provoacă buna dispoziție tuturor participanților ce se angrenează cu toată plenitudinea forțelor pentru obținerea succesului. Se desfășoară întotdeauna după reguli bine precizate, individual sau pe echipe, pe spații limitate, cu sau fără obiecte de joc, constituind principalul mijloc de activizare a participanților pentru îndeplinirea unor obiective instrucționale cu caracter motric.

Aceste noțiuni se determina reciproc si înțelegerea corecta a rolurilor pe care acestea le au in formarea personalității jucătorilor, conduce la obținerea de efecte pozitive si durabile in cadrul procesului de inițiere in minibaschet.

2

5. Importanța practică

Conținutul lucrării cuprinde jocuri de mișcare structurate pentru educarea

/dezvoltarea calităților motrice de baza si a celor specifice jocului de minibaschet.

În același timp lucrarea prezintă un model de instruire bazat în cea mai mare parte pe folosirea jocurilor de mișcare.

Totodată aceasta cuprinde documente de planificare (macrociclu, mezociclu, microciclu) care vin să întărească cele ce vor fi afirmate pe parcursul lucrării. Nu lipsesc nici chestionarele adresate antrenorilor și copiilor care reflectă, părerea acestora despre folosirea jocurilor de mișcare în cadrul procesului instructiv – educativ.

6. Ipoteza cercetării

În elaborarea lucrării s-a pornit de la premisa ca utilizând în mod rațional și conștient jocurile de mișcare în cadrul procesului de inițiere în minibaschet se vor obține rezultate semnificative cu privire la dezvoltarea capacității motrice a tinerelor baschetbaliste, în special a vitezei și îndemânării, calități ce se educă la această vârstă.

3

CAPITOLUL 1 – FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1 Conținutul jocurilor de mișcare

În structura lor, jocurile de mișcare au incluse deprinderi motrice de bază și utilitar- aplicative (alergare, săritură, aruncare-prindere, escaladare, cățărare, transport de greutăți) calități motrice de bază dar nu în ultimul rând deprinderi specifice unor ramuri și probe sportive.

Aceste deprinderi și calități motrice sunt sau nu combinate între ele și aplicate în condiții de joc mereu schimbătoare. Situațiile variate permit dezvoltarea creativității și inițiativei elevilor, pentru ca au nevoie de un ritm sporit de aplicare, iar fazele se succed cu repeziciune, solicitând o analiză mintală rapidă, duc în același timp la educarea calităților gândirii, a simțului de orientare în spațiu, dar și mobilizarea în cel mai scurt timp a resurselor fizice. Integrate în conținutul activităților corporale, jocurile de mișcare sunt considerate instrumente cu o pondere deosebită în vederea rezolvării obiectivelor urmărite de idealul educațional.

1.2. Formele jocurilor de mișcare

Cele mai multe jocuri de mișcare se manifestă pe baza de întrecere. Modalitățile de organizare a colectivului de participanți în activitățile de joc dau formele posibile de exprimare a conținutului specific. Ele se pot materializa și prin participarea întregului colectiv la jocul propriu-zis și împărțiți pe echipe, grupe sau individual.

Ele pot finaliza întrecerea cu execuție unică a acțiunii și desemnarea învingătorului

/obținerea unui anumit număr de puncte sau sub formă de ștafetă simplă – daca în conținutul ei intră o singură deprindere sau calitate motrică, ștafetă complexă – când e alcătuită dintr-o succesiune de deprinderi în calități motrice. O alta formă de aplicare a conținutului activității sub forma de întrecere se poate obține utilizând traseele aplicative sau parcursurile de obstacole.

Traseele aplicative contribuie prin varietatea și accesibilitatea lor la dezvoltarea motricității complexe. Sunt atractive prin ineditul lor, dar și prin starea de emulație care o dezvoltă: sunt ușor de alcătuit și cuprind în structura lor acte și acțiuni motrice cunoscute, care se consolidează și se perfecționează.

Gradul de complexitate al conținuturilor lor (sarcinilor motrice – mișcări naturale sau construite) duc la clasificarea traseelor aplicative în:

 trasee cu dificultate mică;

 trasee cu dificultate medie;

 trasee cu dificultate mare.

Se pot organiza și desfășura eficient sub formă de ștafetă simplă (cu o singura

deprindere sau calitate motrică sau combinată) care se desfășoară pe anumite distanțe.

Ștafetele cu obstacole ocupa un loc important în cadrul rezolvării obiectivelor de instruire. Ele contribuie la educarea îndemânării, forței, rezistenței, stimulând elevii șiîn același timp la educarea calităților gândirii, a simțului de orientare în spațiu, dar și mobilizarea în cel mai scurt timp a resurselor fizice. Integrate în conținutul activităților corporale, jocurile de mișcare sunt considerate instrumente cu o pondere deosebită în vederea rezolvării obiectivelor urmărite de idealul educațional.

1.2. Formele jocurilor de mișcare

Cele mai multe jocuri de mișcare se manifestă pe baza de întrecere. Modalitățile de organizare a colectivului de participanți în activitățile de joc dau formele posibile de exprimare a conținutului specific. Ele se pot materializa și prin participarea întregului colectiv la jocul propriu-zis și împărțiți pe echipe, grupe sau individual.

Ele pot finaliza întrecerea cu execuție unică a acțiunii și desemnarea învingătorului

/obținerea unui anumit număr de puncte sau sub formă de ștafetă simplă – daca în conținutul ei intră o singură deprindere sau calitate motrică, ștafetă complexă – când e alcătuită dintr-o succesiune de deprinderi în calități motrice. O alta formă de aplicare a conținutului activității sub forma de întrecere se poate obține utilizând traseele aplicative sau parcursurile de obstacole.

Traseele aplicative contribuie prin varietatea și accesibilitatea lor la dezvoltarea motricității complexe. Sunt atractive prin ineditul lor, dar și prin starea de emulație care o dezvoltă: sunt ușor de alcătuit și cuprind în structura lor acte și acțiuni motrice cunoscute, care se consolidează și se perfecționează.

Gradul de complexitate al conținuturilor lor (sarcinilor motrice – mișcări naturale sau construite) duc la clasificarea traseelor aplicative în:

 trasee cu dificultate mică;

 trasee cu dificultate medie;

 trasee cu dificultate mare.

Se pot organiza și desfășura eficient sub formă de ștafetă simplă (cu o singura

deprindere sau calitate motrică sau combinată) care se desfășoară pe anumite distanțe.

Ștafetele cu obstacole ocupa un loc important în cadrul rezolvării obiectivelor de instruire. Ele contribuie la educarea îndemânării, forței, rezistenței, stimulând elevii și creând un climat emoțional favorabil. Conținuturile acestor ștafete sunt constituite din deprinderi motrice de bază și utilitar aplicative. Pentru oboseală se pot folosi diverse obiecte (bancă, ladă, capră, saltea, bârnă, barele, paralelele, frânghia sau parteneri de întrecere). Timpul de lucru trebuie utilizat în mod rațional, prin alegerea unor mijloace adecvate, solicitarea fizică mărindu-se treptat.

4

Toate formele de joc cu întrecerea individuala sau între echipe, presupun desfășurarea lor pe baza unor reguli bine precizate și respectate de către jucători, iar în alcătuirea lor vor trebui să se respecte următoarele:

Între conținutul, forma, subiectul, scopul și regula jocului există o strânsă interdependență. Astfel, conținutul jocului de mișcare determină forma de organizare. El este reprezentat de toate acțiunile pe care jucătorul trebuie să le facă pentru realizarea subiectului. Organizarea acțiunilor pe care sportivii trebuie sa le aplice sunt de așa maniera încât să permită o largă inițiativă în alegerea mijloacelor optime pentru rezolvarea scopului propus. Forma este la rândul ei determinată de subiectul jocului, de regulă și conținutul motric specific fiecărui joc în parte. Scopul, conținutul, regula, subiectul și forma alcătuiesc o diverisitate a jocului. Scopul, sarcinile și obiectivele pe care le propune jocul, sunt legate de natura acțiunilor pe care trebuie să le îndeplinească participanții la întrecere.

Datorită formei, conținutului și efectelor pe care le are asupra organismului individului, jocul de mișcare este un mijloc foarte bun de educație. El se aplică variat la diferite vârste prin sarcinile urmărite: conținutul, modul de organizare, numărul de reguli,

numărul de repetări.

1.3. Caracteristici generale ale jocurilor de mișcare

 Implică o comparație a forțelor în condiții de rivalitate, reglementate de reguli cu scopul obținerii unei performante cât mai bune sau pentru victorie;

 Presupun stabilirea unui grad emoțional și fiziologic deosebit;

 Necesită stabilirea învingătorilor și învinșilor, precum și acordarea de stimulente, promovare, retrogradare, eliminare;

 Necesită convergența în acțiune a modului de abordare a luptei pentru victorie și a procedurilor de apreciere a rezultatelor obținute;

 Oferirea unor posibilități limitate de dozare precisă a efortului (reglarea efortului se face prin timp de joc, limite, spațiu de joc sau a obiectelor).

1.4. Funcțiile și valențele educative ale jocurilor de mișcare

Jocurile de mișcare pot îndeplini diverse funcții în procesul pedagogic; aceste

funcții sunt :

 funcția educativă , igienică și recreativă;

 funcția de perfecționare a capacității motrice și de dezvoltare fizică armonioasă;

 funcția de dezvoltare a personalității sportivilor;

 funcția cognitivă – de cunoaștere a realității efective;

 funcția economică – de pregătire pentru muncă;

 funcția axiologică – de formare a atitudinii față de sine, față de ceilalți.

Dozarea și gradarea efortului în jocurile de mișcare

Poate fi realizată prin:

 mărirea sau micșorarea suprafeței terenului de joc, în funcție de numărul participanților, de vârstă și sexul acestora;

 mărirea duratei jocului;

 accelerarea ritmului de joc;

 mărirea numărului de repetări;

5

 mărirea numărului de obstacole sau a sarcinilor de îndeplinit pe parcursul jocului ;

 simplificarea sau complicarea regulilor de joc;

 mărirea numărului de repetări;

1.5. Specificitatea jocurilor de mișcare la vârsta 8 – 12 ani

Intrarea în școala constituie o etapă nouă în formarea personalității copilului, care se încheie cu modificări profunde în regimul sau de viață și în relațiile cu cei din jur.

La 7-8 ani, copilul este absorbit de problemele adaptării la viața socială, proces relativ dificil.

După această vârstă se manifestă treptat o mai mare detașare psihologică, adaptarea școlară depășind faza tensională.

Neăntelegerile din timpul jocului devin adevărate lecții pentru însușirea drepturilor și îndatoririlor în condițiile foarte diferite ale aplicării regulilor, condiții în care se conștientizează aspectele obligativității, consolidării spiritului de echipă, suportarea eșecului, precizarea caracteristicilor echitații, cinstei, etc.

Competiția colectivă începe să devină deosebit de activă și se evidențiază în jocurile de echipă (sportivă) și în diferite alte jocuri cu reguli, în care copiii se grupează în mod spontan în același fel.

Tot acum, adaptarea trece printr-o fază de echilibru și acomodare cu condițiile de activitate școlară.

Copiii organizează jocuri prelungite cu subiect, în aer liber pe terenurile din apropierea casei sau a școlii.

După 9 ani, copiii de sex diferit încep să se separe în mod spontan, în jocuri. Personalitatea copilului câștigă mult în această perioadă, mai ales pe măsura

dezvoltării unor interese, aptitudini, particularități caracteristice, care sub influenta

procesului de învățământ, se lărgesc și se diversifică considerabil.

Deși jocul nu mai constituie activitate fundamentală, interesul pentru el rămâne foarte puternic. Învățătura schimba însă atitudinea copilului față de joc, în sensul aprecierii acestuia la alte valori și al adaptării unor componente mai variate și mai complexe în activitatea. Sub formă de joc se desfășoară chiar unele activități școlare, prin care se obține astfel un caracter mai atractiv și mai plăcut.

Sociabilitatea elevului se îmbogățește cu noi caracteristici în dimensiuni, care se simt nu numai în procesul de învățare, ci și în joc, în întreaga sa activitate.

O caracteristică pregnantă este o mare atenție acordată jocului cu reguli în colectiv.

În jocul cu reguli, copiii adoptă strategii acționare, care favorizează creșterea

spiritului competitiv, antrenarea și cooperarea partenerilor în vederea reușitei.

Superioritatea jocului cu reguli constă tocmai în faptul că acestea sunt explicite. În jocul cu subiect și rol, regula e implicită, iar situația de joc imaginară (A.N.Leontiev). În jocurile cu reguli, partenerii trebuie să le înțeleagă bine, să le conștientizeze și să le respecte cu strictețe.

Jocurile cu reguli se practica în grupuri mici, urmărindu-se de cele mai multe ori, realizarea unei performante. Vizând performanta, fiecare jucător caută să-și pună în valoare posibilitățile de care dispune. Partenerii sunt exigenți față de comportarea corectă, eliminând-i pe cei care nu respectă regula jocului. Uneori apare protestul în grup și jocul se destramă. De aceea, antrenorul trebuie să fie mereu preocupat de încurajarea cinstei, sincerității, onestității, a spiritului de echipă și de cooperare.

În jocurile cu reguli – desfășurate în echipe la care predomină spiritul competitiv, pe bază de întrecere – pot fi incluse și precise.

6

În astfel de situații, de regulă, se folosește mingea, antrenându-se toți participanții în mișcare. Deoarece aceste jocuri pretind vioiciune și agilitate, sunt preferate mai ales de băieți, fetele fiind atrase mai ales, de activitățile mai lente.

Rolul antrenorului se rezumă la orientarea și conducerea jocului, ca și la sprijinul acordat copiilor pentru a-și clarifica scopul și rolul umanitar. Copiii îi iubesc și îi stimează pe antrenorii care participă la organizarea și chiar la desfășurarea jocurilor.

În jurul vârstei de 10-12 ani predomină conduita infantilă, caracterizată prin nevoia

de mișcare, care e satisfăcută foarte bine în activitatea ludică.

Adaptat mai bine la modul social, preadolescentul își lărgește caracterul cu cei din jur și capătă mai multă independentă în gândire.

În planul dezvoltării biologice, se constată accentuarea diferențelor dintre fete și

băieți.

Stabilizarea relativă a trăsăturilor de personalitate presupune armonizarea

intereselor, formarea aspirațiilor și idealurilor sub influenta muncii educative, care se face simțită în modul de a gândi și de a acționa al preadolescentului. De asemenea, se constată o sensibilizare în direcția dezvoltării voinței. Preadolescentul își exersează voința printr-o mai mare perseverență în diverse activități fizice sau intelectuale.

Spiritul de responsabilitate conferă o notă aparte relațiilor interpersonale. Cresc sociabilitatea și atracția pentru viața de colectiv, fondată pe aspirația spre independentă și pe conștiința de sine.

Modificările profunde care au loc la nivelul personalității imprima jocului și distracției caracteristici specifice.

Jocul preadolescentului este dominat de prieteniile legate cu colegii și de afectivitatea pe care o învestește în orice activitate.

Jocurile de performanță implică o competiție în care se realizează cooperarea, valorificarea posibilităților nemaifiind urmărită în mod individual, ci în grupuri, deși se mențin și jocurile în care se realizează performanță individuală (șotron, leapșa, sărirea corzii,

etc.)

Datorită dezvoltării capacităților intelectuale și fizice are loc o diversificare a performanțelor pentru joc în care domina notele de originalitate (caracterul competițional al jocului dezvoltă spiritul de autoperfecționare și stimulează sociabilitatea).

După terminarea jocului au loc adevărate dezbateri asupra modului de desfășurare al jocului și contribuției participanților la realizarea acestuia. Sunt analizate capacitățile și aptitudinile fiecărui jucător și se fac aprecieri pe marginea unor trăsături de personalitate și a participării afective. Față de cei care nu respectă regulile jocului sau nu participă pe măsura posibilităților la buna lui desfășurare și finalizare trebuie adoptată o atitudine transparentă.

1.6. Rolul educativ al jocurilor de mișcare

Jocul este apreciat ca o importantă metodă de învățământ. Ca formă de activitate, el oferă satisfacție elevilor, îi antrenează la o participare conștientă și determină în același timp, o manifestare completă a personalității lor.

Jocul are misiunea de a-i conștientiza pe participanți de faptul că se află într-o situație de învățare, în care primează aspectul cognitiv și că, prin urmare, activitatea trebuie să se desfășoare cu toată seriozitatea. Altfel este afectată îndeplinirea sarcinilor de învățare prestabilite.

Jocul poate îndeplini diverse funcții în procesul pedagogic: mijloc și metodă eficientă

de instruire și educare, procedeu sau formă de organizare a activității.

Funcțiile jocului de mișcare sunt destinași ale activității în cauză, care au un caracter constant și, în același timp, răspund unor nevoii reale ale dezvoltării și vieții omului.

7

Caracteristicile acestor activități sunt funcțiile de perfecționare ale capacitaților motrice și de dezvoltare fizică armonioasă. Privite sub alte aspecte, ele mai pot fi aplicative, compensatoare, stimulatoare.

Funcțiile educative, igienice, recreative sunt asociate, ele realizându-se prin practicarea jocurilor de mișcare, dar prin alte activități corporale și sociale.

Jocurile de mișcare reprezintă acțiuni educative polivalente, de influențp a dezvoltării personalității omului în integralitatea sa.

Rezolvarea acțiunilor, intens corelată cu șansele de izbândă ce alternează de la o echipă la alta, înscrierea unui punct sau încrâncenarea de forțe din finalul unei ștafete disputate între participanții provizoriu constituite între adversari și coechipieri, depășesc cu mult semnificația unei dispute bazate numai pe forțele fizice. Ele apropie participanții de atributele eroismului, ale frumuseții dăruirii de sine, ale riscului rațional, elemente incontestabile ale dramatismului sportiv, ca fapt de influența activă asupra educării frumosului etc.

Toate aceste funcții răspund unor nevoi reale ale dezvoltării și perfecționării omului

ca membru al societății.

Participând conștient la joc, copilul compară ceea ce știe cu ceea ce i se cere și se străduiește să ajungă la model, în conformitate cu cerințele de execuție și regulile, uneori elaborând singur reguli și modalități de rezolvare a sarcinilor.

Jocurile de mișcare mijlocesc cunoașterea realității motrice. Elevul observă această realitate, ia cunoștință de ea, face efort să înțeleagă, reproduce logic, reactualizează creator. Se dezvoltă astfel spiritul de observație, capacitatea de înțelegere, inițiativă și creativitatea. În jocul de mișcare sunt implicate toate procesele psihice cognitive: senzația, percepția, reprezentarea, gândirea, memoria, imaginația.

Însușirea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, ca și formarea și perfecționarea unor calități motrice, finalități principale ale jocului, se realizează prin multiple repetări în condiții asemănătoare sau diferite, ceea ce necesită dinamizarea intelectului. În joc, copilul își însușește acte motrice și totodată, învață cum să învețe; odată cu cunoștințele, priceperile și deprinderile motrice, el adoptă și un stil de muncă, o tehnică de învățare, care presupune organizarea activității, succesiunea logică a etapelor. Se dezvoltă astfel creativitatea, elevul fiind solicitat să caute și să găsească soluția cea mai potrivită, modalitatea care asigură succesul. Strategia jocului e în esență, o strategie euristică.

Jocurile de mișcare îi pregătesc pe copii pentru muncă, formând și dezvoltând priceperi, deprinderi și calități motrice necesare în acest proces. Sunt asigurate dezvoltarea fizică și capacitatea de efort, precizia și rapiditatea în reacție și execuție, spontaneitatea.

În cadrul jocului, între participanți se stabilesc raporturi de colaborare, cooperare, ajutor reciproc, care reflectă specificul relațiilor de muncă din societatea noastră.

Jocul formează deprinderi organizatorice și dezvoltă capacitatea de autoorganizare, copiii asumându-și sarcini și obligații de care răspund în fața colectivului. Copilul nu trebuie să se limiteze la ce i se cere și e dator să formuleze el însuși cerințe, manifestându-și existența față de sine și de cei din jur. Spiritul de echipă impune subordonarea intereselor personale celor colective, coordonarea acțiunilor individuale cu cele colective.

Prin respectarea regulii se manifestă voința și autonomia copilului. De multe ori, el e nevoit să-și schimbe punctul de vedere acționând în colaborare cu ceilalți. Jocul ridică în calea participanților obstacole ce trebuie depășite printr-un efort de voință, stăpânire și mobilizare.

Jocul îl învață pe copil semnificația unei sarcini. Prin intermediul acesteia, el se

obișnuiește să-și concentreze atenția, să-și reprime instabilitatea naturală, să facă un efort.

Stimularea interesului pentru activitățile respective se realizează prin creșterea treptată a dificultăților legate de executarea sarcinilor. Depășirea acestora presupune dezvoltarea la un nivel corespunzător a trăsăturilor caracteriale, în special devotamentul,

8

onestitatea, fermitatea, inițiativa, combativitatea, stăpânirea de sine, curajul, hotărârea,

perseverența.

În joc se produce trecerea de la motivele sub forma dorințelor nemijlocite pre- conștiente, de nuanță afectivă, la acelea sub forma intențiilor generalizate, situate la hotarul conștientizării.

Jocul reprezintă cea mai simplă organizare socială în care este cuprins un colectiv ai cărui membri își propun un scop comun și au aceleași interese, au un conducător, se supun de bunăvoie unor reguli și luptă pentru realizarea scopului, subordonând interesele proprii celor colective.

Această activitate permite însușirea unor norme și reguli de conduită socială.

Prin desfășurarea efortului în comun se oferă cel mai bun prilej pentru dezvoltarea spiritului de a acționa în comun, de a renunța la interesele egoiste în favoarea celor colective.

Paralel cu descoperirea unor lucruri noi, jocul favorizează aplicarea cunoștințelor însușite anterior.

Trebuie să aducem în prim plan și procesul autoeducației și valoarea lui de necontestat, contribuția jocului de mișcare la dezvoltarea capacității de participare conștientă a individului la propria sa formare. Acest proces se bazează pe capacitatea de analiză și apreciere, de raportare a activității și conduitei proprii la scopuri și cerințe, precum și la conduita și activitatea celorlalți, ceea ce presupune conștientizarea individului de valoarea și lipsurile proprii. Jocul îi oferă copilului posibilitatea de a se auto conduce, punându-l în situația de a alege singur și de a se decide singur.

1.7. Caracterizarea conținutului jocului de minibaschet și influența practicării lui asupra organismului

Baschetul, joc sportiv de echipă reprezintă o ramură importantă a activității sportive, cu o valoare educativă deosebită. El deține pe de o parte efectele pozitive ca sport și exercițiu fizic, iar pe de altă parte efectele educative ale jocului.

Astfel se explică motivația eficienței minibaschetului – ca o formă de practicare a jocului de baschet începând de la 8 ani – care are o contribuție însemnată în dezvoltarea armonioasă a copiilor, în dezvoltarea calităților motrice, a priceperilor și deprinderilor și în educarea pozitivă a trăsăturilor de caracter.

Jocul de baschet solicită și dezvoltarea în egală măsură întregul complex de calități motrice prin bogatul său conținut motric și varietatea de mișcări pe care le solicită.

Îndemânarea, coordonarea și suplețea manifestate prin mișcări de mare finețe, sunt reflectate prin conducerea mingii în condiții diverse de echilibru, cu maxim de viteză.

Viteza este prezentă sub toate formele sale de manifestare (de reacție, de execuție, de deplasare).

Forța se manifestă sub forma detentei la săriturile la panou, în precizia și adresa paselor și a aruncărilor la coș.

Rezistența, cu caracter general și specific este manifestată în regimul celorlalte calități motrice.

Minibaschetul contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului, la formarea unei ținute corecte – datorită faptului ca mișcările ce se execută în timpul jocului, cu și fără minge, sunt variate și complexe, solicitând participarea alternativă sau simultană, simetrică sau asimetrică a tuturor segmentelor corpului, în care calitățile motrice se manifestă una în regimul celeilalte.

Acest joc solicită și dezvoltarea în același timp, la un nivel superior marile funcțiuni ale organismului, acestea sunt următoarele : circulația, respirația, termoreglarea, metabolismul etc.

Nu poate fi neglijată nici influența deosebită pe care o are asupra dezvoltării calităților psihice. Puterea de muncă, voința sunt îndreptate spre obținerea victoriei,

9

hotărârea, dârzenia și perseverența sunt calități psihice care se educă prin practicarea organizată a jocului și sunt influențate în mod evident. Această influență este subordonată spiritului colectiv de echipă, dragostei față de coechipieri și echipă, față de școală sau culorile clubului din care face parte jucătorul. Dezvoltă spiritul de colaborare și întrajutorare reciprocă, contribuind la integrarea socială a copilului. De asemenea, spiritul de organizare și disciplină conștientă sunt educate prin însăși respectarea regulilor de joc, a arbitrajului, a încadrării în echipă.

Practicarea organizată a minibaschetului contribuie la educarea gândirii active, creatoare. De exemplu, activitatea din joc îi obișnuiește pe copii să analizeze situațiile, sa le compare și să tragă concluzii cu maximă rapiditate. Toate aceste procese de gândire corelează situațiile analizate și în final conduc la dezvoltarea atenției distributive și a capacitații de anticipare a acțiunilor care se petrec în condiții afective crescute.

Obiective de instruire specifice minibaschetului

1. Asigurarea dezvoltării fizice multilaterale și a capacității motrice generale;

2. Dezvoltarea calităților motrice, îndeosebi viteza și îndemânarea;

3. Inițierea și învățarea structurilor de procedee tehnice fundamentale, legarea procedeelor tehnice învățate și aplicarea lor în acțiuni tactice fundamentale în condițiile practicării jocului bilateral;

4. Cunoașterea principalelor reguli de joc: pași, dublu dribling, 3 sec, angajare 1 la 1, greșeală personală, repunerea mingii din lateral și de la linia de fund;

5. Formarea deprinderilor de igienă individuală și colectivă și de călire a organismului.

Modelul de joc

 Jocul se orientează spre realizarea contraatacului din orice situație, de intrare în posesia mingii, pasând coechipierului cel mai bine demarcat sau driblând pe centrul terenului în cea mai mare viteză;

 În atacul rapid și organizat, finalizarea se realizează prin depășire și pătrundere, ca acțiuni prioritare sau prin combinații de “dă și du-te”;

 În atacul organizat se folosesc diferite variante de atac ale apărării om la om;

 În apărare se folosește permanent apărarea om la om agresivă pe tot

terenul și pe jumătate de teren:

 Marcajul agresiv și la intercepție;

 Urmărirea la panou.

Componența echipei

Componența echipei se stabilește în urma efectuării selecției. Echipa trebuie să fie alcătuită din 12 copii. Valorile orientative ale staturii acestora, în centimetri, pe posturi sunt:

10

Tabel 1. – 10-12 ani, fete

Obiectivele pregătirii pe componentele antrenamentului

a) Pregătirea fizică – urmărește dezvoltarea multilaterală a calităților motrice: exercițiile motrice vor fi simple și ușoare, evitând-se supunerea organismului copiilor la solicitări intense. Este recomandat să se utilizeze jocurile, în special cele sub forma de întrecere:

 întărirea musculaturii întregului corp, acționând analitic asupra centurii scapula-humerale, centurii abdominale, membre superioare și inferioare

 dezvoltarea capacității respiratorii

 creșterea forței statice de menținere a coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii;

Dezvoltarea calităților motrice

 dezvoltarea vitezei cu accent pe viteza de reacție și repetiție în execuția procedeelor tehnice și acțiunilor tactice individuale, urmărind menținerea ritmului susținut în cadrul jocului;

 dezvoltarea îndemânării în efectuarea structurilor tehnice și acțiunilor

tactice individuale de atac și apărare;

 întărirea forței întregii musculaturi;

 mărirea capacității de adaptare la eforturi de rezistență.



b) Pregătirea tehnică – urmărește inițierea copiilor în procesele de bază; elementele de bază vor fi executate în regim de viteză și durată, in condiții asemănătoare jocului, pentru a preveni starea de dezinteres și plictiseala din partea copiilor; se va insista asupra formării unor deprinderi corecte, este de știut că, pentru corectarea deprinderilor greșite, e necesar un timp îndelungat; însușirea corectă a tehnicii va permite mai târziu copiilor perfecționarea ei și rezolvarea creatoare a situațiilor noi create de joc, odată cu sentimentul de satisfacție datorat

colaborării cu coechipierii și faptului că este util în joc.

Învățarea procedeelor tehnice fundamentale

 prinderea, ținerea și pasarea mingii cu o mână și cu două mâini de pe loc și din deplasare;

 oprirea, pivotarea, fenta;

 driblingul cu ambele mâini, în viteză, cu variații de tempo, cu schimbări de direcție, cu trecerea mingii prin față, pe la spate cu piruetă;

 schimbarea de direcție și săriturile;

 deplasarea cu pași adăugați, înainte, înapoi și lateral;

11

 alergare laterală stânga-dreapta;

 jocul de picioare și lucrul de picioare

 aruncarea la coș de pe loc cu o mână din față și de deasupra capului;

 aruncarea la coș din dribling, din alergare, din săritură.

c) Pregătireatactică – constituie la această vârstă o simplă formalizare a jucătorilor cu noțiunile și cerințele jocului colectiv. Este de realizat educarea copiilor de a nu se aduna toți în zona în care se găsește mingea, ci să-și păstreze zonele pe teren. Copiii vor fi obișnuiți să se orienteze rapid în funcție de poziția mingii în teren și de jucătorul în posesia căruia sa afla mingea; copiii trebuie convinși ca acțiunile personale într-un număr foarte mare, driblingurile inutile și aruncările la coș în momente contraindicate, constituie aspecte dăunătoare atât echipei cât și lor, pentru menținerea locului în echipă.

 Învățarea acțiunilor tactice individuale și colective în atac și apărare;

 Demarajul;

 Pătrunderea;

 Depășirea;

 Marcajul normal si agresiv;

 Contraatacul cu dribling pe centru;

 Apărarea om la om și agresivă pe tot terenul și pe jumătate de teren.

d) Pregătirea teoretică se realizează prin discuții atrăgătoare și instructive despre scopul și sarcinile jocului de baschet; profesorul oferă explicații, comentând unele faze de joc, explicând procedeele tehnice și atitudinile unor sportivi consacrați. Ideală ar fi participarea întregii echipe la vizionarea unor meciuri din eșaloanele superioare și explicarea-comentarea concomitentă și după încheierea partidelor, a situațiilor din teren.

e) Pregătirea psihologică urmărește educarea jucătorilor în spiritul unei concepții sănătoase și a unei atitudini corecte față de echipa; se urmărește crearea stării de “dorință de victorie”, motivând atât cât e posibil copiii; calitatea de învingător trebuie asociată dăruirii în joc, dârzeniei, curajului, mobilizării și gândirii creatoare.

12

CAPITOLUL 2 – ORGANIZAREA CERCETARII

2.1. Data, locul și subiecții cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în perioada 15.09.2012 – 31.05.2013 la Clubul de Baschet

„Speranța” din Cluj-Napoca.

Subiecții cercetării sunt fete din grupa de minibaschet (2003-2004) condusă de dl.

profesor Mircea Coldea.

Cercetarea s-a realizat pe un număr de 12 fete repartizate pe o singură grupă. La începutul cercetării (15.09.2012) au fost parcurse testele inițiale care au reflectat stadiul capacității motrice ale fetelor.

Cercetarea s-a încheiat cu testarea finală care a scos în evidență un progres față de testarea inițiala (31.05.2013).

În cercetare nu am urmărit să compar rezultatele obținute prin diferite metode de instruire, lucrul pe care l-am vizat a fost să scot în evidență plusul pe care îl aduc jocurile de mișcare în dezvoltarea capacității motrice a jucătoarelor de minibaschet.

2.2. Aparate, instalații și materiale

În cercetare am folosit următoarele materiale:

 mingi de baschet;

 mingi medicinale;

 jaloane;

 saltele;

 bănci de gimnastică;

 scaune;

 cronometru.

2.3. Planul cercetării

Planul cercetării a fost realizat prin studierea și analizarea unui singur grup de

subiecți.

Experimentul

Metoda experimentală reprezintă un sistem complex de cunoaștere a realității care verifică o relație presupusă (dată de ipoteză) dintre două fenomene, prin provocarea și controlul acestora de către experimentator.

Experimentul este alcătuit pe baza variabilelor experimentale. a) Variabila independentă

Factorul manipulat de către experimentator se numește variabila independentă.

13

În cadrul acestui experiment, variabila independentă e construită dintr-un program de exerciții și jocuri de mișcare, structurat astfel:

 jocuri pentru calități motrice de bază – viteză, îndemânare, rezistență, forță

 jocuri pentru calități motrice specifice – detentă (viteză în regim de forță)

 jocuri pentru procedee tehnice fără minge

 jocuri pentru procedee tehnice cu minge

 jocuri pentru acțiuni tactice individuale/colective în atac

 jocuri pentru acțiuni tactice individuale/colective în apărare

b) Variabila dependentă

Factorul modificat de către variabilă independentă se numește variabila dependentă.

Variabila dependentă în cadrul cercetării de față o constituie îmbunătățirea adusă dezvoltării vitezei și îndemânării, specifice jucătoarelor de minibaschet.

Variabila dependentă a fost determinată prin intermediul următoarelor teste/probe de control:

1. Descrierea probelor

Figura 1. – Titlu figura

Micul maraton – alergare în viteză maximă pe distanță de 98 m cu start din picioare. Desfășurare probei: Startul se ia de la linia de fund a terenului de baschet. La semnal începe alergarea între liniile transversale ale terenului, conform desenului de mai jos. Cronometrul pornește în momentul în care piciorul din spate se ridică și se oprește în momentul în care pieptul executantului trece peste linia de sosire. Timpul se înregistrează în secunde și zecimi

de secunde.

14

2. Probe de dribling – se parcurge traseul din diagrama de mai jos dus-întors, realizând- se 32 schimbări de direcție, folosind obligatoriu mâna dreaptă și stângă.

Figura 2. – Probe de dribling

3. Proba de aruncare la coș – se execută 10 aruncări libere la coș, de pe loc de la distanță de 4 m față de panou.

4. Proba de apărare – se parcurge traseul din diagramă cu plecarea jucătoarei de la punctul

1 către 2 cu piciorul drept înainte, din 2 la 3 cu pași adăugați, din 3 la 4 cu piciorul stâng înainte, cu pași adăugați din 4 la 1. Întregul traseu se repetă de 3 ori, realizându-se în fond 4 trasee complete.

5. Naveta – se transportă 4 cuburi dintr-un cerc cu  50 cm în altul aflat la 10 m distanță

între ele. Se pleacă din cercul gol.

Figura 3. – Proba de apărare

15

2.4. SISTEMUL DE JOCURI FOLOSIT IN EXPERIMENT

Jocuri pentru :

1. Calitatea motrică

– viteza

– Al treilea fuge –

Perechi de doi așezați în cerc, unul în spatele celuilalt, iar alți doi în afară cercului în care

trebuie să se prindă. Aceștia doi pot alerga în afară cercului sau pot trece și prin interiorul acestuia. Cel care trebuie prins, pentru a scapă de prinzător și a se salva, trebuie să se așeze în față unei perechi, urmând să se alerge după al treilea din formație.

Acest joc se poate juca și în formație de doi, stând unul lângă altul în șezând cu picioarele întinse; cel care trebuie prins, pentru a se salva, se așează în dreapta sau stânga unei perechi de doi, urmând să se ridice și să alerge după al treilea din formație.

– Aleargă mingea –

Colectivul răspândit pe ½ de teren; unul dintre jucători, desemnat de antrenor, trebuie

să fie prins de către mingea de baschet care va fi plasată din mâna în mâna (fără a se alerga cu ea în mâna, deci fără a comite ’’pași” ), până când subiectul este atins cu mingea. Mingea nu se va aruncă în cel ce trebuie prins, ci se va atinge jucătorul cu ea.

– Tremuriciul –

În poziție fundamentală joasă, brațele orientate lateral pentru apărare, alergare pe loc pe

vârfurile picioarelor cu mișcarea brațelor sus-jos.

 alergare laterală, 2 x 20 m;

 alergare cu spatele, 2 x 20 m;

 start din picioare în tempo ¾ , 2 x 20 m (2 x 30 m);

 start din picioare în tempo 4/4, 2 x20 m (2 x 30 m, 4 x 30 m);

 start din picioare la comandă (câte 2 – 4 elevi în serie sub formă de concurs )

2 – 4 x 20 m;

 start din picioare la semnal sonor prin eleminare (primii doi caștigători din fiecare grupa stau pe margine );

 alergare de viteza contra cronometru pe distanță de 30 – 50 – 60 m;

 alergare pe 15 – 20 – 30 m cu plecare din diferite poziții (stând cu spatele spre direcția de deplasare, stând șezând, stând șezând cu spatele spre direcția de deplasare, stând șezând turcește, culcat facial cu brațele pe langă corp, culcat dorsal cu brațele pe lângă corp );

 alergare pe 15 – 20 – 30 m cu plecare precedată de execuție a unui numar de sărituri cu genunchii sus;

 alergare pe 15 – 20 – 30 m cu plecare la semnal sonor precedată de execuția

’’Tremuriciului”;

 deplasări laterale cu pași adăugați 30 m dreapta, 30 m stânga;

– Mingea salvatoare –

Colectivul răspândit pe tot terenul; unul dintre jucători desemnat de antrenor, va

trebui să prindă, el alergând după oricare dintre jucătorii răspândiți în sala.

Salvarea celui după care se aleargă este mingea de baschet care trebuie să-i fie pasată de către ceilalți subiecți (bineînțeles fără a se alerga cu ea în mâna, deci fără a comite ’’pași”). Odată ce acestă are mingea, prinzătorul va trebui să alerge după alt subiect. Se poate introduce și doua mingi în joc.

– Cin e ține mingea mai mult –

16

Pe jumătate de teren, două echipe echilibrate că număr vor fi în relație atacant- apărător. Echipa care va execută cel mai mare număr de pase fără a fi interceptată mingea de către apărători va câștigă jocul. Jocul se face în interval de timp stabilit de către antrenor. În acest joc se vor folosi pivotările , pasele speciale și în același timp, marcajul și demarcajul, cât și combinația tactică de ’’Dă și du-te ’’.

– îndemanare –

– Carambol –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, A și B, așezate în linie, față în față, la 5 m distanță între ele, despărțite de linia de mijloc a terenului . Fiecare jucător are o minge. Cei din echipa A aruncă mingile cu boltă înaltă spre mijlocul distanței dintre ei, iar cel din echipa B aruncă mingile că să le lovească . După fiecare aruncare se ține evidență mingilor lovite. Echipele schimbă alternativ modul de aruncare.

– Aruncarea mîngii în cercuri –

Jocul se desfășoară în același mod de lucru, tot între două echipe , A și B, așezate pe șiruri de-a lungul sălii, la 4 m distanță de o ștacheta ridicată la 2 m. De partea cealaltă a ștachetei, înaintea fiecărui șir se desenează cu cretă 3 cercuri cu diametrul de 1 m, la distanță de 1 m între ele, primul fiind la 2 metri de ștachetă. Jucătorii aruncă pe rînd mingea în fiecare cerc. Pentru mingile căzute în cercuri se acordă următorul punctaj: în primul cerc 1 punct, în cercul al doilea 2 puncte, iar în al treilea 3 puncte. Echipa care totalizează mai multe puncte este declarată câștigătoare.

-Aruncarea mingii în 2 cercuri –

Efectivul grupei este așezat pe un șir, în dreptul unei ștachete fixate la 2 m distanță, cu înălțimea de 1,80 m. Un cerc se plasează la 2 m în stânga ștachetei, al doilea la 3 m în dreapta stachete, iar un capac de ladă la 5 m de linia de mijloc a terenului. Pe rând jucătorii aruncă mingea peste ștachetă în fiecare cerc și pe ladă . Punctajul care se acordă este următorul: în primul cerc 1 punct, în al doilea cerc 2 puncte, pe capacul de lada 3 puncte.

– Lovirea mingii care se rostogolește –

Colectivul este dispus pe un șir, iar la 5 m în față se plasează transversal o lada de gimnastică, pe capacul căreia se va rostogoli o minge medicinală de la un capăt la altul. Pe rînd jucătorii vor aruncă cu o minge de baschet în mingea medicinală rostogolită de către 2 jucători.

-Aruncarea mingii de baschet în cerc –

Colectivul este împărțit în grupe de câte 4, iar componenții stau în formație de careu, la 5 m distanță unul de celălalt. Aruncă un cerc de gimnastică spre B, iar C caută să arunce mingea prin cerc lui D. Când B retrimite cercul roșu spre A, D aruncă mingea prin cerc lui C. După cîteva execuții jucătorii schimbă obiectele între ei.

-rezistență –

– Alergare du-te vino pe echipe –

Din întregul efectiv al colectivului se formează 2 echipe așezate 2 câte 2 în față la distanțe de 150 m. La semnal pornesc în alergare, ajung să-și schimbe locurile și se întorc. Se aleargă de mai multe ori la intesitate maximă cu pauză pasivă de 50 secunde.

– Ogarul și iepurele –

17

Dintre jucători se alege un prinzător – ogarul – și un urmăritor – iepurele – , ceilalți jucători împrăștiați pe teren. Ogarul urmărește iepurele care numai la semnal se poate așeza ghemuit în față unui jucător, astfel scăpând ogarul urmărind noul iepure.

 Trenuletul

 Micul maraton

 Marele maraton

– forța –

– Nu l ăsa min gea să ca d ă ! –

Colectivul este împărțit în două echipe, A și B, așezate pe șiruri, fiecare pe câte o jumătate

de teren. Înaintea fiecărei echipe se plasează câte 2 stâlpi pentru sărituri, la distanță de 4 m între ei și la 5m de la linia de plecare, cu ștachetele ridicate la 1,80 m. și 4 mingi medicinale,

2 așezate în punctele 1 și 2, la 5 m de ultima ștacheta și câte o minge la primii jucători. La semnalul de începere aceștia aleargă cu mingea medicinală și în dreptul ștachetei o aruncă peste , trec pe dedesubt, o prind, aleargă, o aruncă peste a două ștacheta, trec pe sub ea, prind mingea, aleargă până la linia de fund, ocolesc mingea medicinală, se întorc în alergare , înmânează mingea jucătorului următor și trec la coadă șirului de unde au plecat. Se poate desfășura și sub formă de întrecere.

– Pasarea mingii medicinale în zig-zag –

Colectivul este așezat pe două linii, A, B, C, D și 1,2,3,4, față în față, la 2 m

distanță între ele. Se execută pase în zig-zag cu mingea medicinală, de la un jucător la altul,

cu mâna stângă și dreaptă de deasupra capului.

– Ș taf eta ’’uriaș -p itic ’’ cu min gea med icin al ă –

Efectivul grupei este așezat pe un șir, în stînd depărtat, la 2 m distanță între ei. Primul jucător are mingea și o pasează următorului cu mâinele întinse sus-înapoi, acesta o ia și o transmite mai departe printre picioare înapoi etc.

– Pasa în cercuri cu mingea medicinală –

Colectivul este împărțit în grupe de câte 3-4 jucători, așezați în cerc foarte apropiați și execută pase voleibolate cu brațele întinse deasupra capului.

– Joc cu cu mingea medicinală –

Colectivul grupei este împărțit în echipe a câte 5 jucători și se organizează joc între două echipe pe tot terenul. Se consideră punct atunci când mingea a fost așezată în semicercul de la spațiul de 3 secunde al echipei adverse. Jocul începe de la centru cu pasărea mingii de către profesor jucătorului care se demarcă mai repede.

-detenta –

– Ș otron u l î n 7 –

Colectivul este așezat pe un șir, în dreptul pătratului nr. 7. Pe sol se desenează

cu cretă în formă de stea cu 6 colțuri, 6 pătrate la distanță de 2 m între ele și în centru al 7- lea pătrat. Pe rând jucătorii execută sărituri pe un picior, din pătrat în pătrat, în ordine numerică.

– Ș otronul în 9 –

Efectivul grupei este așezat pe un șir în dreptul pătratului nr.1 . Pe sol se desenează cu cretă 9 pătrate , cu latura de 1 m. Pe rând, jucătorii trebuie să sară din pătrat în pătrat, în ordinea numerică, cu aterizare pe ambele picioare.

– Atinge mingea ! –

18

Jucătorii sunt așezați în formație de cerc, la 1 m distanță între ei, iar în mijlocul careului se află profesorul, la distanță de 3 m de jucători. Profesorul are o minge ușoară introdusă într-o plasă iar capătul acesteia este legat de un bat și o învârtește deasupra capetelor jucătorilor la 40 cm. Jucătorii trebuie să atingă mingea cu mâinile.

– Cercul zburator –

Din aceeași formație, însă antrenorul are un săculeț cu nisip, legat la capătul

unei sfori lungă de 3 m. Acesta învârtește săculețul pe sub picioarele jucătorilor, obligându- i să se desprindă de pe sol, astfel încît să nu fie atinși de săculeț. Jucătorul care a fost lovit este eliminat din joc.

– Ș taf eta co mb in ată –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, A și B, așezate pe șiruri, fiecare pe linia de

fund a terenului, în colțul din dreapta. Pe traseu se află 4 bănci de gimnastică așezate transversal, în punctele 1-3, 2 mingi medicinale în punctele 2 și 2 mingi de baschet în punctele 4. Parcursul se desfășoară pe trasee separate, pe câte o jumătate de teren – sau sală. Jucătorii aleargă, sar peste bănci și aterizează pe ambele picioare, sar peste mingea medicinală cu genunchii la piept, execută sărituri pe piciorul drept până la linia de centru, apoi pe piciorul stâng până la bănci, sar peste ele, ridică mingile de baschet, driblează spre coș, aruncă, recuperează, pun mingile de unde le-au luat și se deplasează la coadă șirurilor opuse.

2. Ținerea mingii

– manevrarea mingii în diferite direcții –

Jucătorii sunt răspândiți pe tot terenul și execută învârtirea mingii pe palme prin răsuciri în toate direcțiile: lateral, înainte-înapoi; pase din spate peste cap și din față înapoi; alunecarea mingii pe un braț ridicat oblic-înainte și prinderea ei la spate; pasarea mîngîi dintr-o mâna în cealaltă din diferite poziții ale brațelor: sus, înainte, lateral, un braț înainte, celălalt la spate, pe sub genunchi cu un picior ridicat înainte, printre picioare. Acest joc urmărește asigurarea poziției cît mai bune a mingii.

– rostogolirea mingii în careu –

Jucătorii A,B,C,D sunt așezați în careu și au o minge pe care o rostogolesc pe jos de la unul la celălalt. În momentul în care mingea ajunge în dreptul unui jucător acesta îndoaie genunchii, oprește mingea cu priză corectă și o rostogolește mai departe.

– rostogolirea mîngii prin tunel –

Colectivul este așezat în formație pe un șir, de-a lungul sălii, la distanță de

3 m unul de celălalt, stând depărtat, formând un tunel. Primul jucător rostogolește mingea

înapoi, al doilea o oprește cu priză corectă și o rostogolește mai departe etc.

– ricoșarea mingii cu oprire –

Jucătorii sunt dispuși câte 2, față-n față, la distanță de 5 m unul de celălalt. Unul aruncă mingea spre celălalt în așa fel, încât această să sară de 2-3 ori. La ultima desprindere a mingii de sol, jucătorul spre care se îndreaptă mingea iese în întâmpinare, acoperă traiectoria mingii cu palmele îndreptate în jos și o oprește pe sol, o ridică cu poziția corectă a mâinilor și o pasează jucătorului din față etc.

– nu pierde mingea ! –

Colectivul este împărțit în grupe de câte 5 jucători, așezați pe două șiruri, față- n față. Pentru două șiruri se repartizează o minge. Primii jucători țin mâinile pe minge, iar coechipierii se prind unul pe celălalt bine de mijloc. La fluierul profesorului jucătorii trag înapoi, căutând să smulgă mingea din mâna adversarului. Cel care a pierdut părăsește jocul

19

și respectiv echipa. După fiecare minge câștigată, echipa care are jucători eliminați are voie să introducă un jucător în echipa. Jocul se termină când o echipa este eliminate complet.

3. Prinderea și pasarea mingii

– hai să ne-mpacam ! –

Jucătorii sunt așezați în perechi. Unul simulează că este supărat și-i întoarce

mereu spatele celuilalt care caută să-i apară în față și să dea mâna cu el, solicitând împăcarea.

– atenție la adversar ! –

Colectivul este organizat că la jocul anterior, față în față, la distanță de 3 m, cu o minge la fiecare pereche. Cel care are mingea o pasează, apoi se deplasează spre jucătorul cu mingea și urmărește să între în posesia ei. Jucătorul care are mingea o protejează prin fente și pivotări în toate direcțiile. După un minut se schimbă rolurile.

– unde-i mingea ? –

Colectivul este organizat pe perechi, față în față, răspândiți pe tot terenul, cu o minge la fiecare pereche. Cel cu mingea execută diferite mișcări: cu două mâini deasupra capului, cu o mâna lateral, plimbă mingea pe la spate, o rotește în toate sensurile, iar jucătorul celălalt încearcă să-l deposedeze de minge.

– pasă de pe loc în cerc –

Jucătorii stau în formație de cerc, iar profesorul la centru. Acesta pasează mingea prin surprindere jucătorilor de pe cerc, care trebuie să urmărească foarte atenți mișcările de brațe ale profesorului.

– pasă de pe loc în dreptunghi –

Executanții sunt dispuși în formație de dreptunghi, A, B, C, D, E, F, și

execută pase în ordinea alfabetică: A lui B, B lui C, etc.

– pasă de pe loc în ’’rozetă” –

Colectivul este așezat în formație de cerc, cu un jucător în centru care are o minge și execută pase cu cei de pe cerc, de la dreapta spre stânga. Jocul se poate desfășura și sub formă de concurs, între două cercuri, cu efective egale. Câștigă echipa care termină mai repede de păsat la o rotație. Exercițiul se poate îngreuna prin pasarea mingii din ghemuit.

– suveică simplă –

Colectivul este dispus pe două șiruri, A și B, așezate față în față, la 5 m

distanță unul de celălalt, cu o minge. Cel care pasează trece la coadă șirului propriu.

– pasă în 8 cu 3 jucători –

Colectivul este împărțit în grupe de câte trei, A, B, C, și stau în linie la distanță de 5 m între ei. La comandă profesorului de începere a jocului pasează în 8 între ei. De exemplu A pasează lui B și trece în locul lui, B pasează lui C și se deplasează în locul lui C, C pasează lui A (deplasat la B) și trece în locul lui A.

– pasă în 8 cu 5 jucători –

Jucătorii sunt dispuși astfel: A și D stau pe linia de fund în stânga și în dreapta, în afară spațiului de 3 secunde, iar B, C, E pe linia de mijloc, la distanță de 6 m de panou. La indicația profesorului A pasează lui B și trece în locul lui B, B pasează lui C și trece în locul lui C, C pasează lui D și trece în locul acestuia, D lui E etc.

– pasă în 2 cu încrucișare –

Colectivul este împărțit în două echipe, A și B, așezate în stânga și în dreapta panoului, cu față spre coșul opus. Mingea se află la jucătorul B. La semnalul profesorului de începere B pasează lui A care se deplasează oblic spre dreapta (cu încrucișare), apoi pasează lui B care încrucișează cu A etc. După cursa se întorc în alergare și trec la coda șirurilor proprii.

20

4. Deplasarea în teren, oprirea, pasul adăugat, jocul de brațe și picioare

– deplasarea în oglindă –

Jucătorii sunt așezați pe mai multe rânduri, cu față la profesor. Acesta se

deplasează în toate direcțiile (stânga, dreapta, înainte, înapoi), indicându-le sensul cu ajutorul brațelor. Jucătorii se deplasează cu pași adăugați în direcția indicată de profesor. Același exercițiu se poate executa cu genoflexiuni pentru îngreunare.

– leapșa în ’’trombă” –

Jucătorii sunt așezați pe 2 șiruri, A și a. La comandă de începere dată de profesor jucătorii A și a aleargă pînă la punctul B, b, se întorc, apoi aleargă până la D, d, se întorc la șirurile lor, dau leapșa următorilor C, c, care parcurg același traseu, după care se așează la coadă șirurilor. Traseul pe care îl au de parcurs este marcat cu câte o minge. Se execută sub formă de ștafeta.

– ștafeta cu alergări combinate –

Colectivul este organizat pe două șiruri, A și B, dispuse de o parte și de cealaltă a unui panou. Pe linia de fund opusă se așează în dreptul șirurilor cîte o minge medicinală. La semnalul de începere primii din șiruri pornesc în alergare cu spatele până la linia de mijloc, apoi se întorc și aleargă cu față până în dreptul mingii, o ocolesc, aleargă cu spatele până la centru, se întorc și aleargă cu față pînă la locul de plecare, dau leapșa următorilor, apoi se așează la coadă șirului de unde au plecat.

– adunarea în cuiburi –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, care se deosebesc între ele prin culoarea tricourilor sau au aplicate pe maiouri numere cu soț și fără și sunt răspîndiți pe tot terenul. La indicația profesorului jucătorii execută joc de glezne, alergare cu genunchii la piept, sărituri că mingea. La un fluier profesorul ridică un braț sus, indicînd o direcție, iar pe celălalt îl duce lateral, indicând altă direcție (ridicarea brațului stâng sus indică ce trebuie să facă echipa îmbrăcată cu tricouri albe sau aceia cu numere cu soț, brațul lateral indică ce să facă echipa cealaltă), deplasându-se în spațiul de 3 secunde. La două fluiere continuă exercițiul.

– ștafeta în careu –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, așezate pe șiruri în colțul drept al unei jumătăți de teren. La semnal fiecare echipa se deplasează pe cîte o jumătate de teren pe traseul dinainte stabilit și execută: A–B – alergare cu față; B-C – alergare cu pași adăugați și mișcări de brațe spre stânga; C-D –alergare cu spatele; D-A – alergare cu pași adăugați, mișcări de brațe spre dreapta; A-E – alergare cu ocolirea unei mingi, după care revin la șirurile de unde au plecat, transmit ștafeta următorilor, apoi trec în coadă șirului.

– deplasare în 8 –

Jucătorii sunt așezați pe un rând în partea stânga a spațiului de 3 secunde . Jucătorul din punctual A se deplasează în alergare oblic spre dreapta, ocolește cercul din mijlocul terenului spre stânga, apoi cercul din spațiul de 3 secunde spre dreapta, iar la înapoiere ocolește cercul din mijlocul terenului spre stânga după care se deplasează în partea dreapta a terenului în punctual B. Cînd toți jucătorii au terminat cursa pornesc din nou în alergare în sens invers, din punctual B spre A.

– ștafeta în plic –

Jucătorii sunt plasați pe linia de fund, în punctele A și a. Jucătorul din punctul A se deplasează din colțul stâng al terenului spre celelalte puncte astfel: A spre B în alergare cu pași adăugați spre dreapta; B spre C în alergare cu pași adăugați spre stânga ; C spre D în alergare cu pași adăugați spre dreapta; D spre E în alergare cu pași adăugați spre stânga; E spre F în alergare cu pași adăugați spre dreapta; F spre G în alergare cu spatele; G spre H în alergare cu față; H spre A în alergare cu pași adăugați spre stânga. La întoarcere transmite

21

leapșa jucătorului următor, apoi trece la coadă șirului. Jucătorul din șirul a parcurge același

traseu pe jumătatea cealaltă a terenului.

– deplasarea în ”X” –

Colectivul este dispus pe un șir, așezat în punctul A. La semnalul de începere primul execută pe parcursul traseului următoarele: între punctele A-B –alergare cu pași adăugați spre dreapta cu mișcări laterale de brațe; între B-C –alergare cu pași adăugați spre stânga; între C-D –alergare cu pași adăugați spre dreapta; între D-E – alergare cu pași adăugați spre stânga; între E-F – alergare cu pași adăugați spre dreapta; între F-A – alergare cu pași adăugați spre stânga, se îndreaptă spre jucătorul următor căruia îi transmite leapșa, apoi trece coadă șirului.

– deplasare în ”M” –

Jucătorii sunt împărțiți în două grupe, așezate pe șiruri, A și a, și stau în colțurile din stânga ale terenului. Primii din fiecare șir parcurg următorul traseu: A spre B în alergare cu față; B spre C în alergare cu spatele; C spre D în alergare cu față; D spre E în alergare cu spatele; E spre A în alergare laterală spre stânga, se îndreaptă spre următorii, le transmit leapșa, apoi trec la coadă șirului. Jocul se desfășoară sub formă de întrecere între echipe.

– șarpele –

Jucătorii sunt așezați pe un șir, aliniați după profesor. Profesorul aleargă schimbând mereu direcția în diferite părți ale sălii, iar jucătorii sunt obligați să-l urmeze, deplasându-se continuu în șerpuire.

– alergare șerpuită –

Colectivul este așezat pe un șir, la distanță de 3 m unul de celălalt. La semnalul de începere dat de profesor ultimul jucător pornește în alergare șerpuită printre jucătorii dinaintea lui, așezându-se înaintea primului jucător. Următorul pornește în cursa imediat după ce jucătorul din față lui a depășit 2 coechipieri.

– alergare în două cercuri cu schimbarea terenului –

Colectivul este împărțit în două grupe, fiecare formînd un cerc. La semnalul profesorului de începere pornesc în alergare pe circumferința cercului, schimbînd din când în când sensul la indicațiile profesorului. La fluierul acestuia se schimbă terenurile în aceeași formație de cerc.

– alergarea în cerc ”radar”

Jucătorii sunt așezați într-un cerc mare, iar în mijlocul formației stă profesorul. La indicația acestuia pornesc în alergare de la dreapta spre stânga . La un fluier jucătorii se întorc cu spatele spre centru și aleargă cu spatele, fără să se incomodeze până când profesorul fluieră de două ori, după care continuă alergarea obișnuită.

– vizuină –

Colectivul este împărțit în echipe a câte 5 jucători, așezați în formație de semicerc la mijlocul terenului. Jucătorii se țin strîns de mâna. Înapoia fiecărei echipe, în spațiul de 3 secunde, se află marcată ”vizuină”. La un fluier dat de profesor fiecare echipa (semicerc) urmărește să tragă în ”vizuină” să echipa cealaltă.

Dacă un jucător rupe legătură, echipa lui este sancționată. Jocul se reia din locul unde s-a rupt. Echipa care a acumulat 5 sancțiuni este declarată învinsă.

– cursa prin imitație –

Jucătorii sunt dispuși pe un șir, avându-l lateral în stânga primului jucător pe profesor. Profesorul se deplasează în diferite ritmuri și poziții: cu față, cu spatele, cu pași adăugați, cu fente, cu piruete, cu sărituri, simulează aruncarea mingii etc. Jucătorii sunt obligați să fie foarte atenți și să-l imite pe profesor.

22

– cursa de urmărire –

Colectivul este împărțit în echipe a câte 3 jucători (1-3-5 și 2-4-6) așezate în colțurile terenului de la linia de centru unde se întretaie cu liniile laterale. În cele 4 colțuri ale terenului sunt plasate 4 mingi medicinale. La semnalul profesorului pornesc în alergare, de la dreapta spre stânga, pe marginile terenului, căutând fiecare să dea leapșa jucătorului din față. Cine-i atins părăsește terenul. La fluierul antrenorului se schimbă sensul alergării.

– alergare cu oprire-

”Evantaiul” –

Colectivul este dispus pe un șir așezat sub panou. La semnalul profesorului pornesc pe rând din punctual A și execută câte 3 opriri într-un timp, între punctele A-B, B- C, C-D D-E, E-F, F-G, G-A.

– alergare cu oprire după săritură –

Jucătorii sunt așezați în formație de șir, în dreptul panoului. 8 mingi sau alte obiecte sunt așezate pe 2 rânduri, la distanță de 3 m una de cealaltă, de-a lungul sălii. La semnalul profesorului primii pornesc în alergare și execută sărituri peste mingi, cu oprire într-un timp după fiecare săritură. Când un jucător depășește a două minge, pornește următorul, dând cursei un aspect dinamic, cursiv.

5. Pivotarea

– ”hai noroc !” –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, așezate pe două șiruri, față în față, la 5 m distanță una

de cealaltă. La comandă primii pornesc în ușoară alergare și atunci când se întâlnesc se opresc într-un timp îndepărtat, cu piciorul drept înainte, își întind unul celuilalt mâna dreapta spunându-și ”Hai noroc”!. După această execută o pivotare înapoi pe piciorul drept odată cu tractionarea de mâini. Același exercițiu se execută și cu pivotarea pe piciorul stâng.

– ”burghiul” –

Jucătorii sunt așezați pe un șir, la 1 m distanță unul de celălalt. Mingea se află la primul jucător care, la semnalul profesorului de începere execută o pivotare înainte pe piciorul stâng, odată cu pasărea mingii următorului. Acesta, după primirea mânii, execută o pivotare înapoi pe piciorul stâng și transmite mingea celuilalt. Pivotarea se execută alternativ, spre stânga și spre dreapta, iar la reluare schimbă sensul pivotării.

– ”morișca” –

Din formație de cerc, A, B, C, D, E, F, la distanță de 3 m între jucători

execută pase de la unul la altul spre dreapta. După primirea mingii fiecare pivotează înapoi

pe piciorul drept, iar a două oară înainte pe piciorul stâng.

– ”ghiventul” –

Colectivul este dispus pe două șiruri, A și B, față în față, pe liniile de fund ale terenului. Jucătorul A pornește în dribling spre mijlocul terenului, pasează mingea cu boltă lui B care s-a deplasat spre A, oprește într-un timp, pivotează înapoi spre stânga sau dreapta în poziție joasă pe sub brațele lui A întinse lateral și driblează spre șirul A unde pasează și trece la coadă șirului A.

– pivotarea în ”bucle” –

Jucătorii sunt așezați în formație de șir, A, B, C, D, E, de-a lungul terenului. Mingea se află la jucătorul A. La semnalul de începere aceștia pasează de la unul la celălalt. După primirea mingii jucătorii B și D execută o pivotare înapoi pe piciorul drept, iar C și E o pivotare înapoi pe piciorul stâng. La înapoiere mingea se pasează cu pivotare pe piciorul celălalt.

23

6. Fente

– atentie la profesor! –

Jucătorii sunt așezați pe mai multe șiruri, cu profesorul în față. Acesta

indică o direcție prin ducerea unui braț lateral (sau în alte direcții), iar jucătorii execută o

fenta de privire, întorcând capul în sens invers.

– atenție la fandări! –

Colectivul este organizat că la jocul anterior. Profesorul execută o fandare spre dreapta, simulând cu ambele brațe aruncarea mingii cu două mâini spre stânga, iar jucătorii trebuie să execute mișcarea în sens invers.

– fenta de pasă cu 3 jucători și apărător –

Colectivul este împărțit în grupe de cîte 4, 3 stau în formație de triunghi, A, B, C, iar al patru-lea este apărător. Se execută pase cu fente de priviri și simulări de pase fără minge, apoi cu minge. Apărătorul iese la intercepție. Cine greșește pasă face schimb cu apărătorul.

– fenta de pasă cu 4 jucători și apărător –

Jucătorii sunt așezați câte 4, în formație de careu, A, B, C, D, cu un apărător la mijloc. Se execută pase în toate direcțiile, precedate de fente. Apărătorul urmărește mingea și caută s-o intercepteze. Cel căruia i se interceptează pasă schimbă locul cu apărătorul.

– fenta de aruncare fără panou –

Colectivul este împărțit pe perechi, A și B, față în față, la 2 m distanță între ei. A driblează în toate direcțiile pe lîngă jucătorul B. După o serie de driblinguri A se oprește, execută o fenta de aruncare în față jucătorului B, iar acesta sare la intercepție. După ce a aterizat, A aruncă mingea peste jucătorul B, îl depășește și continuă exercițiul. După 3 fente jucătorii schimbă rolurile între ei.

– fenta de aruncare cu urmărire –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, așezate pe șiruri, A și B, pe linia de mijloc a terenului, fiecare cu față la cîte un panou. În partea stânga a primilor jucători se află câte un apărător semiactiv. A și B se deplasează în dribling spre coșuri, fiind urmăriți de către un apărător. În dreptul spațiului de 3 secunde, atacanții execută oprire într-un timp, urmată de o fentă de aruncare. După ce apărătorii sar la intercepție și aterizează, atacanții aruncă la coș, recuperează și schimbă locurile. A trece apărător la B și B la A, jucătorul A trece la coadă șirului B, iar cel de la B la coadă șirului A.

– atenție la semnal! –

Colectivul este împărțit în două echipe, așezate pe șiruri, pe linia de fund a terenului. Primii pornesc în alergare lentă de-a lungul terenului. La un fluier al profesorului se opresc într-un timp, execută o fenta de depășire spre stânga și continuă alergarea. La 2 fluiere execută fenta de depășire spre dreapta, apoi revin la coadă șirurilor.

– fenta de demarcaj prin surprindere –

Efectivul grupei este așezat pe o linie, pe linia de fund a terenului. La semnal pornesc de-a lungul terenului cu joc de glezne și la 1 fluier trec la alergare scurtă de viteză, urmată de o fenta spre stânga. La 2 fluiere continuă jocul de glezne. La înapoiere execută la 1 fluier fenta spre dreapta și la 2 fluiere joc de glezne.

24

7. Dribling

– dribling pe loc cu două mingi –

Executanții sunt răspîndiți pe tot terenul, fiecare cu câte două mingi și execută dribling de pe loc și cu deplasare, cu amândouă mingile deodată. Se poate organiza și întrecere ținând evidență mingilor pierdute în timp de un minut.

– dribling lateral (ambidextrie) –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe A și B ,așezate pe șiruri , față în față , pe liniile laterale ale terenului, în dreptul cercurilor de la spațiul de 3 secunde de la centru. Primul din șirul A se deplasează lateral spre stânga până la B pe semicerc, driblind cu mâna dreapta, apoi din B la A cu același dribling lateral spre dreapta cu mâna stângă . Jucătorul B se deplasează spre A și înapoi cu același dribling.

– fii îndemânatic (dribling combinat) –

Colectivul este dispus pe un șir în colțul din stânga al terenului. Fiecare pleacă din punctual A în dribling și parcurge traseul astfel : între A-B cu dribling înainte, între B-C cu dribling lateral, între C-D cu dribling în cerc, pe cercul din centru, între D-E cu dribling înainte, între E-F cu dribling lateral stânga, între F-B în dribling cu spatele, între B- A cu dribling înainte.

– leapșa în perechi cu dribling –

Colectivul este dispus pe perechi, față în față, fiecare jucător având câte o minge. La comandă toți execută dribling, urmărind să dea leapșa în genunchiul celuilalt.

– scoate mingea de la adversar! –

Colectivul este dispus pe perechi, față în față, fiecare jucător având câte o minge. La semnalul de începere toți execută dribling cu o mâna, iar cu cealaltă urmăresc să scoată mingea de la adversar.

– ștafeta cu dribling ”lunetă” –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, A și B, așezate pe șiruri în colțurile din stânga ale terenului. La semnalul de începere primii pornesc în dribling spre cercurile spațiilor de 3 secunde, fiecare spre un panou, ocolesc cercurile în dribling și se întorc în viteză, predau mingea din dribling următorului și trec la coadă șirurilor de unde au plecat. Jocul se desfășoară sub formă de întrecere.

– ștafeta cu dribling ”senilă” –

Efectivul grupei este împărțit în mai multe echipe, așezate pe șiruri. La semnalul de începere dat de profesor ultimul jucător de la fiecare echipa pleacă în dribling, îl ocolește pe primul, se întoarce la loc și da mingea celui din față lui, care parcurge același traseu etc. Primul jucător cînd parcurge traseul îl ocolește numai pe ultimul.

– cine execută corect dribling printre picioare? –

Jucătorii sunt așezați pe două linii, pe liniile de fund ale terenului. La semnalul profesorului jucătorii execută dribling printre picioare deplasîndu-se spre linia de centru. După cîteva repetări se poate organiza concurs individual, cu accent pe corectitudine și viteză.

– driblează, pivotează și pasează! –

Jucătorii sunt împărțiți în patru echipe,A,B,C,D, așezate pe șiruri, oblic, în cele 4 colțuri ale terenului. Primul din șirul A pornește în dribling spre cercul din mijlocul terenului, se oprește într-un timp, pivotează și pasează lui B, după care trece la coadă șirului B. Jucătorul din șirul B pornește în dribling pe linia de mijloc, pasează lui D și trece la coadă șirului D. D execută dribling spre cercul din centru, se oprește într-un timp, execută pivot, pasează lui C și trece la coaada șirului C. C driblează spre cercul din mijloc, pasează lui A și trece la coadă șirului A. Exercițiul se poate îngreuna introducând în joc două mingi, la șirurile A și D.

– cursa pe numere –

25

Efectivul grupei se împarte în mai multe echipe, a câte 5 jucători, așezați pe șiruri pe linia de fund a terenului. Componenții unei echipe au pe tricouri același număr. Profesorul strigă un număr, iar jucătorii cu numerele respective ies din șir prin dreapta, ridică mingea aflată pe linia de centru și pleacă în dribling cu mâna dreaptă spre linia de fund opusă. După ce execută un dribling dincolo de linia de fund, se întorc în dribling cu mâna stânga pînă la centru, lasă mingea jos și trec prin dreapta la locurile lor. Cine ajunge mai repede câștigă 1 punct. Echipa care acumulează mai multe puncte este declarată cîștigătoare.

8. Schimbări de direcție

– alergare cu schimbări de direcție –

Jucătorii sunt răspândiți pe tot terenul. La semnalul profesorului execută

alergare derutantă pe tot traseul, cu opriri, desprinderi, schimbări de direcție și piruete. Acest

joc solicită o atenție deosebită și privirea periferică pentru evitarea loviturilor între jucători.

– alergare în zigzag –

Colectivul este împărțit în două grupe , așezate pe șiruri. Înaintea lor se

plasează 9 mingi sau alte obiecte, câte 3 pe 3 șiruri, la 6 m distanță una de cealaltă.

Cele de pe lateral sunt pe același rând, cele din mijloc pe intervalul dintre ele. La semnalul profesorului pornesc primii în alergare în zigzag spre fiecare minge, se opresc într-un timp, schițează o fentă în direcția opusă deplasării și continuă cursa până la ultima minge, pe care o ocolesc și se întorc în viteză de unde au plecat, prin lateral, fără să mai execute altceva, apoi trec la coadă șirului etc.

– atenție la minge ! –

Jucătorii sunt răspîndiți pe tot terenul, cu față la profesor. Acesta execută diferite mișcări cu mingea, iar jucătorii execută alergări scurte, urmărindu-l pe profesor cu privirea. Când acesta ridică mingea în sus, jucătorii se opresc. Când duce mingea în mâna dreaptă, jucătorii trebuie să se deplaseze spre stânga, iar când mingea este în mâna dreapta, jucătorii se deplasează spre dreapta.

9.Săriturile

– săritura în ”ghirlandă” –

Colectivul este așezat pe un șir, înapoia liniei de fund a terenului. Pe

jumătatea de teren opusă, de-a lungul sălii, se desenează cu cretă pe sol cercuri cu diametrul de 1 m, la o distanță de 1,50 m între ele. Între cercuri se plasează câte o minge medicinală. Jucătorii pornesc pe rând în alergare, sar peste minge pe câte un picior, iar în cerc pe ambele picioare, apoi trec în capătul celălalt al formației.

– sărituri cu întoarceri în cercuri –

Jucătorii sunt așezați pe două șiruri. Înaintea fiecărui șir se plasează mai multe cercuri tangente (cercuri de gimnastică). Traseul constă în executarea săriturilor de pe loc, pe ambele picioare, din cerc în cerc, cu întoarceri de 180 grade spre stânga și spre dreapta.

– săritură la panou cu aterizare în cerc –

Colectivul este împărțit în mai multe echipe, așezate pe șiruri, la distanță de 4-5 m de coș. Sub coș se trasează cu cretă pe sol un cerc cu un diametru de 0,50 m. Jucătorii aleargă pe rând, sar la coș, ating fileul și aterizează în cerc. Exercițiul poate fi îngreuiat prin executarea unei întoarceri de 180 grade la aterizare.

– sărituri combinate (lungime-înălțime) –

Colectivul este împărțit în două echipe, așezate pe șiruri înapoia liniei de

fund. Înaintea fiecărei echipe se așează câte două-trei bănci de gimnastică transversal cu

26

distanță între ele. La semnal primii pornesc și execută înaintea băncilor săritură în lungime

de pe loc, pe ambele picioare, iar peste bănci, săritură în înălțime de pe ambele picioare.

– săritură cu spatele la panou –

Colectivul este așezat pe un șir, oblic în dreapta panoului . Primul aleargă spre panou, bate pe un picior, se înalță, se întoarce cu spatele la panou, recuperează mingea aruncată în panou de către profesor, o pasează acestuia, apoi trece la coadă șirului.

10. Aruncarea la coș de pe loc

– atentie la minge ! –

Efectivul grupei este dispus pe un șir, așezat înapoia liniei de aruncări libere. Profesorul stă sub coș și aruncă mingea cu boltă înainte, la stânga sau la dreapta. Pe rând jucătorii se deplasează spre locul unde este aruncată mingea, o prind cu o oprire într-un timp și aruncă la coș, după care trec la coadă șirului. Mingea este recuperată de către

profesor.

– aruncă la coș și urmărește! –

Jucătorii sunt împărțiți în două grupe , A și B, așezați pe șiruri, oblic spre coș, în stânga și dreapta panoului. Jocul constă în aruncarea la coș de pe loc. Cel care aruncă urmărește mingea și o pasează următorului, apoi trece la coadă șirului opus.

– ”coșul de aur” –

Jucătorii trec pe rând prin cele 3 părți ale spațiului de 3 secunde și aruncă de cîte 10 ori la coș din fiecare punct. Jucătorul care se află sub coș recuperează și pasează mingea, ținând și evidență coșurilor marcate.

– ”turul Franței” –

Colectivul este așezat pe un șir, sub coș. Primul jucător are mingea. Pășește lateral stânga și aruncă. Dacă marchează se deplasează lateral stânga la prima linie perpendiculară pe linia spațiului de 3 secunde, aruncă și dacă marchează iar se deplasează la a două linie, aruncă și dacă marchează din nou trece în partea stânga a liniei de aruncări libere de unde aruncă la coș. Dacă marchează trece la mijlocul liniei de aruncări libere, aruncă și dacă marchează trece în semicercul întretăiat de unde aruncă cu mâna stânga. Dacă și de aici marchează tot el continuă aruncările pe partea dreapta, pe linia laterală a spațiului de 3 secunde (în cazul în care marchează toate coșurile). Dacă nu transformă din punctele specificate, jucătorul nu are voie să mai continue jocul, decât după ce toți ceilalți au terminat aruncările.

– cine aruncă și marchează mai mult într-un minut?–

Efectivul grupei este organizat pe perechi la câte un coș. Un jucător aruncă la coș , iar celălalt stă sub coș , recuperează , pasează mingea și ține scorul. Fiecare jucător trebuie să treacă pe rînd prin cele 3 poziții ale spațiului de 3 secunde (lateral și central) de unde aruncă la coș timp de un minut. Mingea este recuperată și pasată pe rînd de cei 2. După epuizarea timpului schimbă locurile între ei . Clasamentul se face după numărul coșurilor marcate . De exemplu: 40 de aruncări, 40 de puncte; 10 coșuri marcate, 10 puncte; total: 50 puncte.

11. Aruncarea la coș din dribling

– nu lasa mingea sa cadă! –

Jucătorii sunt așezați pe două șiruri, A și B, de o parte și de cealaltă a coșului,

cu față la panou. Primul din șirul A execută dribling și aruncă la coș cu mâna dreapta , prinde

27

mingea înainte de a atinge solul, o pasează următorului din șirul A și trece la coadă șirului

B. Jucătorul B după ce execută aceleași acțiuni trece la coadă șirului A.

– turul panourilor –

Din formație pe un șir în dreptul unui panou, la câțiva metri distanță, fiecare cu câte o minge execută dribling cu aruncare la coș. Dacă sunt mai multe panouri distanță dintre ele se parcurge în dribling urmat de aruncare la fiecare coș. La semnalul profesorului se schimbă sensul deplasării.

– releul la două panouri –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, așezate pe șiruri, pe linia de centru a terenului, orientați cu față spre un panou. Primii pornesc în dribling, aruncă la coș, recuperează mingea, o pasează la șirul opus, apoi trec la coadă șirului unde au pasat.

– pasează , driblează și aruncă la coș! –

Jocul se desfășoară tot din formație pe două șiruri, A și B, așezate pe linia de fund, cu față spre același panou. Primul din șirul A execută 3 driblinguri și pasează lui B, B execută 3 driblinguri, pasează lui A și continuă astfel până în apropierea panoului de unde A aruncă la coș cu mâna dreaptă și schimbă locul cu B, B recuperează mingea, pasează lui A și trece în locul lui A. B continuă cursa și aruncă la coș cu mâna stângă.

– cercul rotativ –

Grupa este așezată în formație de cerc, A, B,C,D,E, în jurul coșului și fiecare jucător are câte o minge. La comandă profesorului execută dribling în cerc în jurul coșului, aruncă la coș și recuperează mingea.

12.Aruncarea la coș din alergare

– ”Casanova” –

Colectivul este împărțit în 3 echipe, așezate pe șiruri, A, B și C, orientate

spre coș, A pe centru, B și C lateral. A pasează lui B, iar B lui C care se deplasează spre coș

, primește mingea și aruncă. A pleacă spre coș că apărător semiactiv la jucătorul C, recuperează mingea, pasează la B și trece la C, B trece la A și C la B.

– ”criss-cross” –

Tot din formație pe 3 șiruri, A, B și C, șirul A stă sub coș, B lateral stânga,

iar C lateral dreapta . A pasează lui B, care se deplasează spre mijloc și trece prin spatele lui lateral stânga, B pasează lui C la mijloc și pleacă lateral pe dreapta, C pasează lui A și trece lateral stânga spre coș, A pasează lui B și se deplasează la dreapta, iar B pasează lui C care aruncă la coș. Jucătorii trec pe rînd prin toate pozițiile.

– aruncare la coș din alergare cu urmărire –

Jucătorii sunt așezați pe două șiruri, A și B, pe lateral. Primul din șirul A se deplasează spre coș, primește mingea de la B, aruncă, recuperează, pasează lui B și trece la coadă șirului B, iar B trece la coadă șirului A.

– aruncare la coș din alergare cu încrucișare –

Jucătorii sunt aliniați pe două șiruri, A și B, pe linia de fund a terenului, în stânga și dreapta panoului, orientați cu față spre panoul opus . Jucătorul A pasează lui B și încrucișează cu acesta. B pasează lui A și încrucișează. Pasele continuă pînă sub coș, unde jucătorul A aruncă la coș, recuperează și cursa continuă spre coșul opus unde aruncă la coș B. Jucătorul A trece la B și B la A.

– prinde mingea oferită și aruncă la coș ! –

Colectivul se află în formație pe un șir, așezat în colțul drept al terenului, cu profesorul în apropierea spațiului de 3 secunde. Primul din șir pasează profesorului și se

28

deplasează spre coșul opus, primește mingea oferită de profesor, aruncă, recuperează, pleacă

în dribling spre următorul din șirul A, pasează și trece la coadă șirului.

13. Aruncarea la coș din saritură

– mingea peste adversar –

Din formație pe perechi, față în față la 1 m distanță, unul din jucători

pasează mingea cu traiectorie înaltă peste colegul din față, îl depășește, prinde mingea și o pasează acestuia, care continuă exercițiul.

– aruncare la coș din săritură, din pasă cu panoul –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, A și B, așezate pe șiruri, în stânga și în dreapta panoului, cu față spre coș. Primii din șiruri aruncă mingea în panoul în dreptul lor, o recuperează și aruncă la coș din săritură.

– aruncare la coș din săritură cu dribling –

Din aceeași formație că la jocul precedent primii pornesc în dribling spre coș , se opresc într-un timp, aruncă la coș din săritură, recuperează, apoi trec la coadă șirurilor opuse A la B și B la A.

– aruncare la coș din săritură de pe lateral –

Tot pe grupe de câte 3, în formație de triunghi, plasate înaintea panoului, B pasează lui A și pleacă pe lateral, primește mingea de la A, se oprește într-un timp și aruncă la coș din săritură. Același exercițiu se desfășoară și pe partea dreapta de către jucătorul C. A trece în locul lui B, B la C, C la A.

– aruncare la coș din săritură cu 3 jucători –

Jucătorii sunt împărțiți în grupe de câte 3, A,B,C, așezați în linie, cu față la panou. A are mingea și pasează lui B, se deplasează spre coș, primește mingea de la B, se oprește într-un timp și aruncă la coș din săritură, recuperează mingea și o pasează lui C. C pasează lui B, B lui C , care se deplasează sub coș, se oprește într-un timp și aruncă din săritură. C trece în locul lui A, A la B, B la C.

14. Pătrundere

– pătrundere cu pasa oferită –

Jucătorii sunt așezați pe două șiruri A și B, în stânga și dreapta panoului,

cu față spre coș, având fiecare în față câte un apărător C și D semiactiv. Profesorul se află în semicerc. Primul din șirul A pasează profesorului, execută o fenta spre stânga, pătrunde pe partea dreapta, reprimește mingea oferită de profesor, aruncă la coș, recuperează, pasează profesorului, după care trece în locul lui D, iar D la B. Când mingea pleacă de la jucătorul B, pătrunderea se face pe partea stânga. Jucătorii C și D execută o apărare semiactiva. După aruncare jucătorul B trece în locul lui D și C la A.

– pătrundere pe lateral cu apărător –

Colectivul este împărțit în grupe de câte 3, așezate în triunghi, A,B,C, iar sub coș se află un jucător D semiactiv. Jucătorul B pasează lui A, iar A lui C. După pasărea mingii B se demarchează printr-o fenta spre stânga și pătrunde spre dreapta , primește mingea de la C, aruncă la coș, recuperează și pasează următorului din șirul B. trece la A, A la B, B la D și D la C.

– pătrundere pe lateral cu 3 apărători –

Jucătorii sunt așezați pe șiruri: C în colțul stâng al terenului, B în colțul drept, iar A lateral dreapta. Primul din șirul C pasează lui A, A lui B care face o fenta spre stânga, pătrunde pe partea dreapta, primește mingea de la B, aruncă la coș, recuperează și pasează următorului din șirul C.

29

– pătrundere pe centru cu apărător –

Din aceeași formație, șirul A pe centru, B lateral stânga și C lateral dreapta. Un jucător D, apărător, se află în semicercul de 3 secunde. Jucătorul A pasează lui C,C lui B, iar B lui A, care după ce pasează lui C face o fenta spre stânga, pătrunde pe centru, primește mingea de la B, aruncă la coș, fiind marcat activ de apărătorul D, B urmărește, recuperează și pasează următorului din șirul C. Jucătorul A trece la B, B la C și C la A. După ce toți jucătorii au aruncat la coș trec pe rînd în locul lui D.

– pătrundere pe centru cu 2 apărători –

Jucătorii A,B,C,D,E sunt așezați astfel: A pe centru, D și E la capetele liniei de aruncări libere , B și C lateral și 2 apărători semiactivi F și G. A pasează lui C și C lui E. A se deplasează spre coș, primește mingea de la E și o pasează jucătorului A, care după ce a pasat lui C execută o fenta spre stânga, pornește spre coș , primește o pasă de la C, aruncă, recuperează și pasează lui A. Exercițiul continuă și pe partea stânga. Jucătorul A pasează lui B, B lui D, D lui B care execută o fenta spre dreapta , se deplasează spre coș , primește pasă de la D , pasează lui B care aruncă la coș , recuperează și pasează lui A, A trece la C, C la E, E la D, D la B și B la A.

15. Demarcaj- marcaj

– ”birlogul” –

Jucătorii sunt așezați pe două linii, A și B , față în față, pe mijloc, de-a lungul terenului. Jucătorii ambelor echipe urmăresc prin diferite eschive și fente să ajungă la liniile laterale ale terenului. Jocul se desfășoară în două reprize, a câte 2 min. și se ține evidență jucătorilor care au ajuns la linia laterală. Fiecare jucător îl marchează pe cel din față lui.

– cursa pe diagonală –

Jucătorii sunt împărțiți în patru echipe, așezate câte 2, A, D și B,C , în colțurile din stânga a terenului. A pornește în dribling cu mâna dreaptă spre centrul terenului unde se întâlnește cu B care aplică marcaj. A se demarchează prin pivotare înapoi pe piciorul stâng, pornește oblic spre stânga în dribling cu mâna stânga și în apropiere pivotează înapoi pe piciorul drept, driblează spre coș, aruncă, recuperează, îi pasează lui B și trece la B, C îi pasează lui D și trece la D, B trece la A, D trece la C.

16. Depașirea

– depașire în suveică cu apărator –

Din formație pe două șiruri, A și B, față în față, la 5 m distanță, aliniate pe diagonală

unei jumătăți de teren. A pasează lui B și după ce execută o fenta spre stânga se îndreaptă spre B, reprimește mingea de la B, pătrunde la coș pe partea dreapta, aruncă,recuperează, pasează următorului din șirul A și trece la coadă șirului B, iar B la A.

– depășire din semicerc –

Din formație de semicerc, A,,B,C,D,E, înaintea panoului, C pasează lui E, E lui A, A lui B, B lui D, iar acesta îl angajează pe C, care, după o depășire spre stânga, pătrunde pe dreapta și aruncă la coș. Rotarea jucătorilor se face astfel: C trece la E, E la D, D la A, A la B, B la C.

– depășire cu pasă din lateral –

Colectivul este împărțit în două echipe, așezate lateral de-a lungul sălii, la 5 m distanță între ele. Primul din șirul A pasează lui B și se deplasează înainte. B depășește pe stânga, pasează lui A și pleacă înainte. Exercițiul continuă pînă la coș, unde A primește pasă de la B, aruncă , recuperează și pasează lui B, care continuă alergarea spre coșul opus. B depășește pe dreapta, iar A pe stânga.

– depășire cu 3 jucători și încrucișare –

30

Jucătorii A și B sunt plasați la mijlocul terenului, iar C lateral dreapta. C pasează lui A. Acesta îl depășește pe B, încrucișează cu C, driblează și pasează lui C, care a trecut pe partea stânga. C pasează lui A care s-a deplasat spre coș urmărit de B, îl depășește, driblează spre coș, aruncă, recuperează mingea, o pasează la C și trece la C. Jucătorul C trece la B și B la A.

– depășire cu 2 jucători pe lateral –

Jucătorii A și C sunt plasați la mijlocul terenului, iar B lateral stânga. Jucătorul C pasează lui A care depășește pe stânga pe lîngă B, pornește în dribling lateral spre dreapta pe sub coș și pasează lui C care s-a deplasat pe mijloc, C se oprește într-un timp, execută depășire spre stânga, în față lui B care a trecut apărător, pleacă în dribling spre coș, aruncă, recuperează mingea, pasează lui C și trece la B, B la A, iar A la C.

17. Dă și du-te

– dă și du-te pe 2 siruri –

Din formație pe două șiruri A pe mijloc, B pe colțul din dreapta, A pasează lui B, se

deplasează spre coș, primește mingea de la B aruncă și trece la coadă șirului B. B urmărește, recuperează mingea, o pasează următorului din șirul A și trece la coadă șirului.

– dă și du-te în triunghi –

Din formație pe trei șiruri, A,B,C, A plasat la mijloc, B lateral stânga, iar C lateral dreapta execută următoarele: primul din șirul A pasează lui C și se deplasează spre coș, C pasează lui B, iar B lui A, care pătrunde și aruncă. Jucătorul C recuperează, driblează pînă la B și trece la coadă șirului B, B pasează lui A și trece la A, iar A trece la coadă șirului C .

– dă și du-te cu circulație în ”8” –

Jucătorii A,B,C sunt așezați pe o linie, cu față la panou D lateral stânga, iar E lateral dreapta. Cei 3 jucători pasează mingea între ei cu deplasare în ”8”. Când mingea ajunge la jucătorul A, pe centru, acesta pasează lui D și se deplaseaaza spre coș pe partea stânga. A primește mingea de la D, aruncă, recuperează, pasează lui A și trece la coadă șirului A. Dacă jucătorul A pasează lui E, exercițiul se desfășoară pe partea dreapta. După 3 pătrunderi pe stânga și pe dreapta, A trece în locul lui E, E la C, C la A, A la D, D la B și B la A .

– dă și du-te cu 4 jucători –

Jucătorii sunt așezați pe patru șiruri, A,B,C și D. A pe linia de mijloc, B și D pe partea stânga, iar C pe partea dreapta. Primul din șirul A pasează lui B și se deplasează spre centru, primește mingea de la B, o pasează lui C și continuă alergarea spre coș. C pasează lui D și D lui A, care aruncă la coș, se deplasează în dribling la C de unde pasează lui A. A trece în locul lui C, C la D, D la B și B la A.

– da și du-te cu paravan –

Din formație pe două șiruri, A și B , șirul A pe centru, iar B în colțul din dreapta . Primul din șirul A pasează lui B și se deplaseaază spre coș, B pasează lui A, trece pe partea dreaptă, primește pasă de la A care trece paravan și aruncă la coș din săritură. B recuperează mingea, pleacă în dribling spre A, pasează următorului din șirul A și trece la coadă acestuia, jucătorii schimbînd astfel locurile.

18. Contraatac

– contraatac cu un singur vârf pe centru –

Profesorul are o minge și stă în dreptul coșului, iar jucătorii pe două șiruri, A și B, în

stânga și în dreapta panoului. Profesorul aruncă mingea în panou, o prinde, apoi o pasează unuia din jucători, care a ajuns mai repede la coșul opus, de exemplu jucătorului A. După primirea mingii acesta execută dribling spre coș, aruncă, recuperează, pasează profesorului

31

și trece la coadă șirului B. Jucătorul B execută în acest timp o apărare semiactivă la jucătorul

A, după care trece la coada șirului A.

– contraatac cu a două pase pe centru –

Jucătorii sunt așezați pe două șiruri, A și B, șirul A pe mijloc, iar B lateral dreapta. Primul din șirul A aruncă mingea în panou, o recuperează, pasează lui B, se deplasează spre centru, primește mingea de la B, pornește în dribling spre coș, aruncă mingea, o recuperează, pasează lui A și trece la coadă șirului B, iar B la A.

– contraatac cu 2 vârfuri pe lateral și un intermediar pe centru –

Efectivul grupei este împărțit în 3 echipe A,B,C. Echipa A este așezată pe centru, B lateral stânga și C lateral dreapta. Primul din șirul A aruncă mingea în panou, recuperează, pasează lui B cu care încrucișează și se deplasează spre coș , primește mingea de la B, iar acesta pasează lui C care pleacă în plină viteză spre coș , recuperează mingea , aruncă, pasează următorului din șirul A și trece la coadă șirului B, B la A și A la C .

– contraatac cu 2 vârfuri pe lateral, un intermediar pe centru și un apărător –

Tot din formația pe trei șiruri, A,B,C, echipa A este așezată pe centru, B lateral dreapta, iar C lateral stânga. Primul din șirul A aruncă mingea în panou, o recuperează, pasează lui B care pleacă pe centru, primește mingea de la B, îi pasează lui C care se deplasează în dribling spre coș și pasează lui B. Acesta aruncă la coș, recuperează și îi pasează lui A. A după ce a păsat lui C se deplasează sub coș că apărător. A trece la coadă șirului C, C la B și B la A.

– contraatac cu 5 jucători –

Jucătorii stau așezați ca în fig.145. A pe centru, B și C pe mijloc, iar D și E pe colțuri. Jucătorul A aruncă mingea în panou, o recuperează și pasează lui C. C pasează lui E care se deplasează înainte, pasează lui B care pleacă spre centru B lui D care se deplasează spre coș, primește mingea de la B și o pasează lui A, care driblează spre coș și aruncă. B recuperează și pasează la șirul A. Jucătorul A trece în locul lui B, B la C, C la D, D la E și E la A.

19. Atac

– atac cu 3 apărători –

Jucătorii A,B,C,D,E sunt așezați în semicerc înaintea coșului iar sub coș, se află 3

apărători. Jucătorii execută pas, în toate direcțiile. După o serie de pase aruncă la coș. Jucătorii din apărare lupta pentru recuperarea mingii. Apărătorul care intră în posesia mingii schimbă locul cu jucătorul care a aruncat la coș.

– atac cu pase diferite –

Jucătorii sunt așezați că la jocul precedent și execută următoarele pase: A pasează lui B cu o mâna de deasupra capului, B lui C pasă cu pământul, C lui D pasă pe la spate, iar D aruncă mingea în panou. E sare să recupereze, se oprește într-un timp și aruncă la coș din săritură , după care trece în locul lui A, A trece la B, B la C, C la D, D la E.

– atac cu încrucișare pe mijloc –

Din aceeași formație, B pasează lui A și schimbă locul cu C, A pasează lui E, E lui D și schimbă locul cu D, D pasează lui A care pătrunde pe partea dreapta spre coș, aruncă , recuperează și pasează lui B . Jucătorul A trece la B. B la D, D la E, E la C și C la A .

– atac cu pătrundere pe lateral –

Jucătorii sunt așezați tot în semicerc, D-B-A-C-E. B pasează lui C, C lui A, A lui D, D lui E care se deplasează în dribling spre coș, aruncă, recuperează mingea și o pasează lui B. Jucătorul D trece în locul lui B, B la A, A la C, C la E și E la D.

-atac cu aruncare la coș cu semnal –

Jucătorii sunt așezați că la jocul anterior și execută pase de la dreapta la stânga , odată cu schimbarea locurilor. Fiecare se deplasează acolo unde a păsat. Profesorul strigă un jucător. Acesta aruncă la coș, iar ceilalți jucători sar să recupereze. Cine prinde mingea se

32

deplasează la linia de aruncări libere și execută o aruncare după care recuperează și trece

lateral dreapta.

20. Aparare

– fugi după adversar ! –

Jucătorii sunt așezați pe perechi, atacant și apărător. Perechile se deplasează într-un

spațiu cât mai redus (profesorul stabilește la început, după culoarea tricourilor, cine este atacant și cine apărător). De exemplu, la 1 fluier atacă cei în alb, iar la 2 fluiere cei în negru. Apărătorii execută un marcaj activ, iar atacanții caută să se demarcheze prin fente, pivotări sau pătrunderi.

– cursa cu depășire –

Jucătorii sunt așezați pe două linii, pe linia de fund a terenului, la distanță de 2 m între ei. La semnal jucătorii aleargă cu joc de glezne spre celălalt capăt al terenului. În timpul alergării jucătorul din spate îl depășește pe cel din față lui prin dreapta, iar la înapoiere prin stânga.

– alb – negru –

Jucătorii sunt împărțiți în două echipe, care au tricouri de culori diferite, și sunt așezați față în față, de-a lungul terenului, pe linia de mijloc. Profesorul strigă o culoare. Jucătorii din echipa respectivă aleargă spre linia laterală din spate, iar ceilalți caută să le dea leapșa, după care revin la loc. Se execută 4 curse. În final câștigă echipa care a avut mai puțini jucători atinși.

– apărare de la om la om cu blocaj –

Jucătorii A,B,C sunt așezați astfel: A în colțul din stânga, B lateral stânga la coșul opus, C pe linia de mijloc. Jucătorii A și B sunt în atac, iar C în apărare. Jucătorul A se deplasează în dribling spre coșul opus, iar C iese la apărare. B execută un blocaj la A, oferindu-i astfel posibilitatea să pătrundă spre coș și să arunce.

B recuperează mingea, pasează lui A și trece în locul lui C. A trece la B și C trece la

A.

– apărare la jucătorul care driblează –

Jucătorii sunt așezați câte 3 pe linia de fund a terenului, având în față lor câte un

apărător semiactiv. Atacanții driblează în toate direcțiile în față adversarilor, aruncă mingea peste ei, aleargă prin dreapta lor, prind mingea, o pasează apărătorilor, care devin atacanți, iar atacanții devin apărători.

2.5. Metode și tehnici de cercetare

Înainte de a începe cercetarea propriu-zisă am recurs la următoarele metode de cercetare:

 metoda observației

 metoda bibliografică

 anchetă sub formă de chestionar

 testarea

 metoda statistico-matematică

33

Metoda observației

Observația ca proces psihic de cunoaștere activă, intenționată, planificată, sistematică are la bază un sistem de referințe, idei, ipoteze, postulate furnizate de experiența și știința.

Observația este considerată de Paul Fraisse primul moment al cercetării experimentale. Este contemplarea intenționată a unui obiect, documet, fenomen, proces.

Scopul observației este culegerea de date concrete a căror analiză științifică sa permită generalizare. În observarea știintifică participă atât procesele senzoriale cât și procese logice , intelectuale.

Observața științifica este caracterizată de:

 caracterul fundamental teoretic și metodologic;

 scopuri precis formulate;

 sarcini precis delimitate;

 înregistrarea sistematica a datelor;

 publicarea și interpretarea datelor;

 o bună pregatire a celui ce face observația;

În această lucrare observația s-a făcut astfel:

 Preliminar observând:

o componența echipei;

o omogenitatea echipei;

o nivelul de dezvoltare fizică;

o nivelul capacității motrice;

o nivelul calităților motrice;

o frecvența participării individuale;

o interesul de participare la lecție;

o calitatea lecției de antrenament.

 În timpul cercetării :

o modul de execuție al comenzilor;

o receptivitatea elevilor;

o influența efortului specific asupra subiecților;

o evoluția grupei experiment;

Metoda bibliografică

Această metodă de cercetare presupune o informare temeinică și permanentă asupra “producției” științifice a domeniului care urmează a fi cercetat, din care poate să reiasș și tendința evoluției ulterioare a cercetăriii. Presupune o analiză critică a literaturii științifice, expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență.

Analiza și generalizarea materialelor documentare reprezintă prima etapă a lucrului asupra unui anumit domeniu care urmează să fie cercetat constituind o metodă valoroasă de cercetare științifica.

La conceperea lucrării am studiat cărți despre:

 jocuri de mișcare;

 capacitatea motrică;

 minibaschet;

 particularitățile antrenamentului la această vârstă;

34

 metodologia de cercetare;

 prelucrarea statistică a datelor.

ar fi:

Materialul studiat mi-a oferit importante puncte de reper în alcatuirea lucrării, cum

 cunoștinte despre capacitatea motrică;

 caracteristici ale jocurilor de mișcare;

 aspecte ale rolului educativ al jocurilor de mișcare;

 caracteristici ale jocului de minibaschet;

 influențele practicării jocului de minibaschet asupra organismului;

 particularități morfo-fiziologice ale perioadei ante-pubertare;

 obiective urmarite în cadrul instruirii;

 informații cu privire la modelul de joc și la componența echipei;

 obiective ale pregătirii pe componente.

Ancheta sub forma de chestionar

Chestionarul reprezintă un mod de realizare a anchetei.

Ancheta urmăreste studiul opiniilor, motivelor, aptitudinilor, obiceiurilor, manierelor de a lua decizii și de a se comporta a indivizilor sau a grupurilor specifice.

Drept urmare chestionarul se aplică indivizilor sau grupurilor de indivizi, completare datelor realizându-se direct de către subiecți sau în prezența și după relatările acestora de către un operator care are posibilitatea de a face și observații asupra raspunsurilor date de subiecți. Pentru aplicarea chestionarelor e nevoie de un operator care are rolul de a controla modul de întocmire a acestora.

Pentru ușurarea muncii e indicată folosirea formularelor tipărite.

Chestionarele m-au ajutat să observ dacă tema cercetării are căutare în rândul specialiștilor și în rândul copiilor. Așadar am întocmit chestionare atât pentru antrenori, cât și pentru copii. Pe baza răspunsurilor primite am luat decizia de a începe lucrarea cu ideea de a atinge punctele cele mai des subliniate în rezolvarea chestionarelor.

Modelele chestionarelor se găsesc în anexa lucrării.

După ce am observat domeniul pe care urma sa îl cercetez și după ce am studiat literatura de specialitate și am analizat chestionarele, am trecut la conceperea lucrării folosind cu precadere testarea și aplicarea programului încheind cu metoda statistică.

Testarea

Testarea e o proba standardizată în ceea ce privește administrarea, interpretarea și cotarea ei și care furnizează date asupra anumitor caracteristici psihofiziologice sau psihice ale anumitor sarcini.

Testele reprezintă instrumente de lucru standardizate cu valoare de model elaborate pe cale experimentală în scopul evaluării capacităților fizice ale subiecților aflați în aceeași situație.

Testele m-au ajutat să evaluez munca depusă și s-o eficientizez căutând mijloacele

optime pentru desfășurarea procesului de instruire.

Am realizat o testare inițială și o testare finală care a indicat progresul și îmbunatățirea dezvoltării capacității motrice a fetelor.

35

Metoda statistică

Pentru depașirea fazelor descriptive pline de termeni de comparație subiectivă , în

activitatea sportivă s-au introdus calculele matematice.

Această metodă conferă o descriere mai precisă a fenomenelor, permite extragerea unor cocluzii generale în funcție de anumite reguli bine conturate precum și însumarea rezultatelor cercetării într-o formă semnificativă .

Datele statistice permit cercetătorului să determine gradului de omogenitate al fenomenului sau populațiilor cercetate, tendința centrală și deviațiile de la aceasta, gradul de corelație, gradul de corelație dintre fenomene, ca și gradul de încredere, semnificație pe care- l reprezintă rezultatele cercetării.

În urma experimentului și a datelor înregistrate am calculat următorii indici statistici,

considerați ca fiind reprezentativi pentru scopul cercetării:

Media ar it meti că

S-a calculat cu scopul de a servi ca indicator comparativ și cu scopul de a fi introdusă în formula de calcul a semnificației dintre medii.

S-a calculat după formula:

Σ – suma

X – valorile individuale obținute

n = numărul de cazuri

Abaterea standard

S-a calculat cu scopul studierii omogenității grupurilor și în cazul calculării coeficientului de variabilitate , folosindu-se urmatoarea formă:

d2

S = suma;

n-1

S=±

d = diferența dintre media aritmetică și fiecare valoare individuală;

n = numarul de cazuri.

Cu cât abaterea standard este mai mare, cu atât media caracterizează mai inexact

selectivitatea aleasă.

Coeficientul de variabilitate

Reprezintă raportul dintre abaterea tip și media aritmetică. S-a calculat dupa formula:

M – media aritmetică

S – abaterea standard

36

Coeficientul de variabilitate poate sa ne dea indicații asupra gradului de împraștiere

în două cazuri:

– atunci când vrem să apreciem gradul de omogenitate al observației prin colectivul

cercetat;

– când vrem să comparăm valoarea a doua abateri tip, a doua șiruri de observație, ale căror elemente au valori diferite sau însușiri diferite.

În primul caz , cand ne intereseaza gradul de omogenitate al observației se consideră

valoarea coeficientului de variabilitate cuprinsă între:

 0,1 – 10 % indică o dispersie mică, deci omogenitate mare;

 10,1- 20% indică o dispersie medie, deci colectivitatea este mai puțin omogenă.

 peste 20 % indică lipsa de omogenitate, datorită unei dispersii foarte mari a

colectivului sau a unui mic număr de cazuri observate.

Procentul de progres individual:

Formula de calcul pentru procent a fost: P = (100-(TF*100/TI))/100

P = procent

TF = Timp Testare inițială

TI = Timp Testare finală

Metoda reprezentării grafice

Vizualizarea datelor prin folosirea metodei grafice permite o întelegere mai ușoara a

dinamicii fenomenelor urmărite precum și raportului dintre ele.

Toate aceste metode au avut scopul de a ușura, eficientiza și sistematiza munca depusă conferind lucrării un număr sporit de informații și un mod facil de întelegere.

2.6. Procedura de desfăsurare a cercetării

I. În prima parte (15.09.2012 – 19.12.2012) am urmărit să dezvolt calitățile motrice de bază și să le inițiez pe fete în procedele specifice jocului cu și fără minge. Am pus accent în mare parte pe dezvoltarea vitezei și îndemânării, dar nu am neglijat însă forța, rezistența și detenta, calități care au avut o pondere mai mica în cadrul antrenamentelor.

Jocul bilateral nu a lipsit din cadrul niciunui antrenament. Am încercat prin aceasta să le deschid fetelor apetitul pentru joc și să le dau posibilitatea să-și manifeste și compare calitățile și priceperile/deprinderile motrice dobândite.

În această parte a procesului de instruire jocurile de mișcare au ponderea cea mai mare. Aici am încercat să le familiarizez cu regulile jocului de minibaschet (și a jocurilor de mișcare) și cu respectarea acestora.

II. În a doua parte (05.01.2013 – 02.04.2013) m-am axat pe continuarea dezvoltării calităților motrice de bază și pe consolidarea procedeelor tehnice cu mingea. Îsi fac apariția în cadrul procesului de instruire și acțiunile tactice individuale/colective de atac/apărare. Acestea au fost exersate cu precadere în cadrul jocurilor bilaterale, jocuri care nu au lipsit de la nici un antrenament.

Tot în această parte își fac apariția și jocurile de verificare susținută în compania echipelor reprezentative a unor cluburi sportive și licee cu program sportiv din Cluj (6 jocuri).

37

III. În ultima parte a cercetării (19.04.2013 – 31.05.2013) prioritare în procesul de instruire au fost acțiunile tactice individuale/colective de atac și apărare. Concomitent cu acestea, dintre calitățile motrice am pus accent doar pe dezvoltarea îndemanării.

Din punct de vedere tehnic m-am ocupat de consolidarea procedeelor specifice jocului cu mingea.

Jocul bilateral contribuie la punerea în aplicare a celor învățate, nelipsind de la nici un antrenament.

Ritmul jocurilor de verificare este același cu cel din partea a doua.

Cercetarea se încheie cu o testare finală care confirmă îndeplinirea cu succes a

ipotezei lucrării.

38

CAPITOLUL 3 – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

3.1. Prezentarea datelor obținute la testările inițială și finală

Tabel 2. – Rezultate testare inițială

39

Tabel 3. – Rezultate testare initială

40

Tabel 4. – Prezentarea datelor la cele 5 probe împreună cu calculele statistice

Nr.crt Numele si prenumele

Mic maraton (sec) Proba de dribling(sec) Proba de aparare(sec) Aruncare (nr.cosuri) Naveta (sec)

Coeficientul de variabilitate

%

24,8813 28,53299 15,04645 16,42943 12,6521 14,34965 2,082309 2,840642 28,02268 28,53191

Tabel 5. – Prezentarea procentului individual de îmbunătățire pentru fiecare din cele 5 probe de control

Nr.crt

Numele si prenumele

Mic maraton

(sec)

TI TF

Procent

îmbunătățire

%

Proba de dribling(sec)

TI TF

Procent

îmbunătățire

%

Proba de aparare(sec)

TI TF

Procent

îmbunătățirere

%

Aruncare

(nr.cosuri)

TI TF

Procent imbunatatire

%

Naveta (sec)

TI TF

Procent imbunatatire

%

1 F.A. 25,3 23,8 5,9 48,3 44,5 7,8675 23,4 22 5,9829 3 5 40 24,5 24 2,040816

2 B.K. 24,2 23,8 1,6529 47,2 45 4,661 21,7 21,5 0,9217 2 4 50 25,3 25 1,185771

3 B.B. 24,1 23,5 2,4896 52,3 48,5 7,2658 22,8 21,8 4,386 4 5 20 24,7 24 2,834008

4 P.R. 24 23,7 1,25 44,2 42,2 4,5249 22,6 21,3 5,7522 1 6 83,333 24,3 24,1 0,823045

5 F.E. 25 24,5 2 43,9 41,5 5,467 23 22 4,3478 3 2 -50 26,5 25,5 3,773585

6 P.A. 25,1 24,2 3,5857 47,3 46,3 2,1142 21,3 20,6 3,2864 8 8 0 25,2 25,2 0

7 C.D. 26,1 25 4,2146 48,5 44,4 8,4536 24 23 4,1667 3 6 50 25 24,6 1,6

8 R.A. 24,2 23,8 1,6529 44,4 40,3 9,2342 19,5 18,8 3,5897 5 6 16,667 26 24 7,692308

9 M.B. 25 24,6 1,6 47 45,5 3,1915 23,6 22,5 4,661 4 5 20 25 25 0

10 C.P. 27,3 26 4,7619 48,1 46 4,3659 26,1 24,2 7,2797 3 4 25 23,1 23,1 0

11 F.M. 24,5 23 6,1224 43,2 41,2 4,6296 25 23 8 6 5 -20 25 22,6 9,6

12 S.M. 23,9 23,1 3,3473 40,8 40,2 1,4706 21 19,5 7,1429 5 6 16,667 26 24,2 6,923077

3.2. Interpretarea rezultatelor și reprezentarea grafică

Grafic 1. – Valorile medii pentru cele două stări

Proba1 – Micul maraton

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 3 și 4, graficul 1), constatăm că la testarea inițială s-a înregistrat o medie de 46,2 secunde, cu o abatere standard de 1,0 iar la testarea finală media a fost de 43,8 sec. cu o abatere standard de 0,84, ceea ce ne demonstrează că dispersia a fost mică în jurul valorii centrale, deci media caracterizează destul de exact selectivitatea aleasă.

Coeficientul de variabilitate este însa destul de mare, ceea ce denotă o omogenitate slabă la această probă.

După cum se observă în graficul 2, procentul individual de îmbunatățire este cuprins între 1,2 și 6,9%, o creștere destul de mică dar explicabilă deoarece această probă presupune dezvoltarea vitezei în regim de rezistență, calitate motrică puțin îmbunatățibilă la

această vârstă.

43

F.A. B.K. B.B. P.R. F.E. P.A. C.D. R.A. M.B. C.P. F.M. S.M.

Grafic 2. Procent îmbunătățire pentru micul maraton

Proba2 – Dribling cu schimbări de direcție

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 3 și 4, graficul 1), constatăm că la testarea inițială s-a înregistrat o medie de 46,26 secunde, cu o abatere standard de 3,07 iar la testarea finală media a fost de 43,8 sec. cu o abatere standard de 2,66. Creșterea între cele două testări a fost de 2,46 sec., o creștere semnificativă pentru o probă de viteză în regim de îndemanare.

Coeficientul de variabilitate scade față de primă proba, fiind între 15 și 16%, aceasta ducând la o omogenitate medie la această proba.

După cum se observă în graficul 3, procentul individual de îmbunatățire este cuprins între 1,4 și 9,2%, cu diferențe de evoluție destul de mari între fetele testate.

F.A. B.K. B.B. P.R. F.E. P.A. C.D. R.A. M.B. C.P. F.M. S.M.

Grafic 3. – Procent îmbunătățire proba de dribling

Proba3 – Proba de apărare

Analizând rezultatele obținute la aceasta probă (tabelele 3 și 4, graficul 1), constatăm că la testarea inițială s-a înregistrat o medie de 22,83 secunde, cu o abatere standard de 1,8

44

iar la testarea finală media a fost de 21,68 sec. cu o abatere standard de 1,5. Creșterea între cele două testări a fost de 1,15 sec., o creștere semnificativă pentru o proba de viteză în regim de îndemanare (orientare spatio-temporală).

Coeficientul de variabilitate scade față de prima și a doua probă, fiind între 12 și

14%, aceasta ducând la o omogenitate medie spre bună la aceasta probă.

După cum se observă în graficul 4, procentul individual de îmbunătățire este cuprins între 0,9 și 8%, diferențele individuale de evoluție caracterizând complexitatea probei.

F.A. B.K. B.B. P.R. F.E. P.A. C.D. R.A. M.B. C.P. F.M. S.M.

Grafic 4. – Procent îmbunătățire proba de aparare

Proba 4 – Aruncări libere (4 m.)

Analizând rezultatele obținute la această proba (tabelele 3 și 4, graficul 1), constatăm că la testarea inițială s-a înregistrat o medie de 3,91 coșuri marcate, cu o abatere standard de

1,8 iar la testarea finală media a fost de 4,16 coșuri reușite cu o abatere standard de 1,4. Creșterea între cele două testări a fost de 0,25 aruncări reușite, o creștere semnificativă pentru o proba de îndemânare (precizie și concentrare).

Coeficientul de variabilitate scade față de prima și a două proba, fiind între 2% la testarea inițială și 2,8% la testarea finală, această ducând la o omogenitate foarte mare la această proba.

După cum se observă în graficul 5, procentul individual de îmbunătățire pleacă de la o valoare negativă -50% și ajunge la o valoare maximă de 83%, procente ce demonstrează creșterea semificativă a îndemânării și preciziei pe perioada experimentului, acesta proba caracterizând de fapt chintesența jocului de baschet – marcarea punctelor.

45

100%

80%

83%

60%

40%

40%

50%

50%

20%

20%

16% 20%

25%

16%

0%

-20%

0%

F. A. B. K. B. B. P. R. F. E. P. A. C. D. R. A. M. B. C. P. F. M. S. M.

-20%

-40%

-60%

-50%

Grafic 5. – Procent îmbunătățire proba de aruncări la cos

Proba5 – “Naveta”

Analizând rezultatele obținute la această proba (tabelele 3 și 4, graficul 1), constatăm că la testarea inițială s-a înregistrat o medie de 25.05 secunde, cu o abatere standard de 0,8 iar la testarea finală media a fost de 24.07 sec. cu o abatere standard de 0.8. Creșterea între cele două testări a fost de aproape 1 sec., o creștere semnificativă pentru o proba de viteză în regim de îndemânare (orientare spațio-temporală).

Coeficientul de variabilitate are valorile cele mai mari, fiind de aproximativ 28%

pentru ambele testări, această ducând la o omogenitate slabă la această proba.

După cum se observă în graficul 6, procentul individual de îmbunătățire este cuprins între 0 și 9,6%, diferențele individuale de evoluție caracterizând complexitatea probei.

F.A. B.K. B.B. P.R. F.E. P.A. C.D. R.A. M.B. C.P. F.M. S.M.

Grafic 6. – Procent îmbunătățire la “naveta”

46

3.3. Interpretarea chestionarelor – pentru antrenori

Analizând chestionarele adresate antrenorilor am observat următoarele:

• majoritatea antrenorilor (44%) folosesc jocurile de mișcare pentru dezvoltarea calităților motrice de baza și specifice, iar restul, pentru încălzirea generală a organismului (28%) și pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de baza și acelor specifice (28%);

• majoritatea antrenorilor (57%) introduc jocurile de mișcare în antrenamentele de consolidare/perfecționare, unii (28%) în orice tip de antrenament, iar alții (15%) doar în antrenamentele de învățare;

• majoritatea antrenorilor (72%) acordă 10-15 min pentru jocuri de mișcare în cadrul

unui antrenament, iar restul (28%) acordă 20-25 min pentru acestea;

• majoritatea antrenorilor (57%) se confruntă cu dezordinea în cadrul aplicării jocurilor de mișcare, unii (28%) cu nerespectarea întocmai a regulilor, iar alții (15%) se confruntă cu dozarea necorespunzătoare a jocurilor de mișcare;

• majoritatea antrenorilor (57%) subliniază faptul că jocurile de mișcare dezvoltă spirit de colaboare și întrajutorare, unii (28%) remarcă faptul că jocurile de mișcare dezvoltă interesul pentru mișcare, iar alții (15%) observă faptul că jocurile sunt o modalitate facilă de rezolvare a sarcinilor antrenamentelor;

• majoritatea antrenorilor (57%) remarcă participarea activă a copiilor la jocurile de mișcare, unii (28%) subliniază faptul că ei se bucură și sunt foarte impresionați de acestea, iar alții (15%) remarcă faptul că jocurile sunt așteptate cu nerăbdare de către copii.

3.4. Interpretarea chestionarelor – pentru copii

Analizând chestionarele adresate copiilor am observat următoarele:

• majoritatea copiilor (62%) au spus că jocurile de mișcare sunt distractive, unii (23%)

au spus că ele dezvoltă spiritul de colaborare, iar alții (15%) că te fac mai puternic ;

• majoritatea copiilor (54%) respectă regulile și sunt corecți când se joacă, unii (31%)

încearcă să nu se certe și să nu se supere, iar alții (15%) sunt calmi și cuviincioși ;

• majoritatea copiilor (69%) îi identifica drept conducători pe aceia dintre ei care știu să conducă și să organizeze grupul, unii (23%) pe cei care sunt bine pregătiți și mai puternici, iar alții (8%) pe aceia care cunosc și respectă regulile jocului ;

• majoritatea copiilor (62%) cred că jocurile de mișcare au reguli pentru a evita certurile și discuțiile, unii (30%) afirmă că regulile asigura o bună desfășurare a activității, iar alții (8%) cred că fără ele nu se poate desfășura jocul ;

• majoritatea copiilor (54%) cred că în jocurile de mișcare ies învingători cei care își doresc mai mult victoria și sunt uniți, unii (38%) cred că învingători sunt cei care știu să se joace și care sunt corecți și buni, iar alții (8%) îi văd învingători pe cei mai bine pregătiți și care cunosc și respectă regulile ;

• majoritatea copiilor (46%) se gândesc în timpul jocurilor de mișcare cum să câștige cinstit, unii (31%) se gândesc cum să colaboreze cu colegii pentru a câștigă, iar alții (23%) cum să facă să câștige.

47

CONCLUZII SI PROPUNERI

Concluzii

1. Datorită faptului că nu există o competiție oficială la această vârstă (doar festivalul de babybaschet sau minibaschet) testarea s-a făcut în antrenamente, competiții amicale („Cupa Moșului”, “Cupa Moș Crăciun” organizate de Direcția Județeană pentru Sport și Tineret) și după chestionare completate de antrenori și jucători (copii) ceea ce denotă o marjă mare de subiectivitate.

2. Dezvoltarea motricității este condiționată de factori interni (necunoscuți în caracterele ereditare și în activitatea marilor funcțiuni ale organismului) și factori externi (condițiile de viață, de educație, de mediu, de solicitările organismului și diversele sale activități).

3. Calitățile motrice care condiționează bunele rezultate în baschet sunt dominate de îndemânare în toate compartimentele sale: coordonare neuromotrie; orientarea corpului și a segmentelor în spațiu; simțul echilibrului. Această îndemânare trebuie completată de o bună viteză de execuție și de deplasare, mobilitate articulară, detenta, rezistență

4. Indicatorii calităților motrice, cât și cei ai deprinderilor și priceperilor motrice, au înregistrat un real progres, fundamentat pe baza rezultatelor obținute la probele de control finale, fapt evidențiat în capitolul precedent.

Propuneri

Pentru reușită în selecție trebuie să avem în vedere că anumite calități sunt perfectibile mai puțin:

• ușurarea și în același timp eficientizarea muncii depuse de antrenor în procesul de

instruire la minibaschet;

• atragerea atenției asupra efectelor pozitive și asupra stărilor motivaționale pe care le induc copiilor jocurile de mișcare;

• introducerea situațiilor imprevizibile în cadrul antrenamentului prin intermediul jocurilor de mișcare;

• creșterea activității și a motivației în rândul sportivelor care vin la antrenamente;

• formarea unei personalități puternice în rândul fetelor care iau parte la procesul de instruire spcific jocului de minibaschet.

48

BIBLIOGRAFIE:

Alexe, N.(1970) ,,Studii privind pregatirea copiiilor si juniorilor’’București: Edit.

Stadion.

Anastasiadis, M. (1989) – Antrenamentul în baschet, Atena

Anastasiadis, M. (1995) – Baschet. Teorie și practica, Atena

Bosc, G., Grosgeorge, B. (1982) – Guide practique du basket-ball,Paris:Vigot Edition, Bota, C (1993) Fiziologia educației fizice și sportului,București: ANEFS.

Bota, C.; Prodescu B.(1997) – Fiziologia educației fizice și sportului. Erofiziologie, Edit. Antim Ivireanu,

Cârstea, G. (1997) – Educație fizică. Teoria și bazele metodicii,București: ANEFS, Cârstea, G.(1993) – Teoria și metodica educației fizice și sportului.București: Edit. Universul,

Colibaba, E.D. (1995) – Contribuții la optimizarea conceptuală și practică cu metodologia de proiectare a procesului instructiv – educativ în baschet, Teza de doctorat, București: ANEFS.

Cousy,B., Power, G., Frank Jr.(1970) – Basketball. Concepts and Techniques, Allyn and

Bacon Inc., Boston

Dragnea, A. (1993) – Antrenament sportiv. Teorie și metodologie, Vol. I și II, București:

ANEFS.

Dragnea, A. (1996) – Antrenamentul sportiv, București: Edit. Didactică și Pedagogică.

Enoiu, R. (2003) – Baschetul în școala,Brașov: Edit univ Tansilvania.

Enoiu, R. (2003) – Manual de predare a baschetului în școala, Brașov: Edit Univ

Tansilvania.

Epuran, M. (1996) – Psihologia sportului de performanță. Curs pentru 'Studii

aprofundate', București: MI/ANEFS.

Faur, E. (1974) 'A învața să fii' București: Editura Didactica și Pedagogică.

Golu P., Mitrofan N. (1970) 'Gandirea fizică și posisibilitățile formării ei in procesul învațării' București: Edit Analele Univ.

Hrișca, A., Negrulescu, C.(1981) – Baschet. Tehnica și tactica individuală. Metodica învațării, București: Edit. Sport – Turism.

Kiomorzdoglu, E. (1978) – Atacul echipei și bazele antrenarii ei, Salonic 1995.

Kulcsar T. 'Factorii psihologici ai reușitei școlare', București: Editura Didactică și

Pedagogică.

Liiceanu, A. (1979) – 'Imaginea de sine și structurarea sistemului motivațional la

elevi',Materiale Colocviul Național de Psihologie

Mateev, L.P.; Novicov, A.D. (1980)- Teoria și metodica educației fizice, București : Edit. Stadion.

Moldovan, E. (2004) – Baschet, Brașov: Edit univ. Transilvania.

Negulescu, C. (1998) – Baschet. Curs pentru 'Studii aprofundate', ANEFS, București. Negulescu, C. (1994) – Caracteristici actuale ale modelului de joc în baschet, Referat științific, Universitatea de Vest, Timisoara.

Nicu, A. (1993) – Antrenamentul sportiv modern, București: Edit. Editis.

Pamfil E., Ogodescu D. (1976) -'Persoana în devenire' București: Editura științifica și

Enciclopedică.

Predescu, T. (1999) – Baschet. Curs de bază, București.

Predescu, T., Negulescu, C. (1998) – Curs de baschet, specializare IV, ANEFS,

București.

Predescu, T. (1977) – Câteva aspecte privind orientarea jocului în baschetul de mare

performanță, în: 'Rev. EFS' nr.1, București.

49

Predescu, T. (1994) – Despre așa-zisa tacticizare a jocului de baschet, în: 'Rev. EFS' nr.8,

București.

Predescu, T., Negulescu, C. (1994) – Curs de baschet, specializare III, ANEFS,

București.

Predescu, A., Predescu, T., Hrișcă, A. (1982) – Contribuții la stabilirea modelului de joc international cu implicații asupra directiilor de acțiune în forme de pregătire la baschet, în: 'Rev. EFS' nr.10, București.

Predescu, T; Negulescu, C. (1997) – Elaborarea modelului prospectiv de joc în baza evaluării parametrilor fundamentali manifestati în jocurile susținute de echipele participante la turneul de baschet masculin din cadrul Jocurilor Olimpice – Atlantice, SUA 1996, Comunicare știintifică, 'Zilele Academice Timisene-ed. a-V-a', Timișoara. Serban M. (1987) 'Aprecierea calității în sport', București: Editura Sport Turism. Teodorescu, L. (1975) – Probleme de teorie și metodica în jocurile sportive, BucureștiȘ Edit. Sport – Turism.

Teodorescu, L.; Predescu, T.; Vasilescu, L. (1979)- Baschet. Teorie. Tactica. Probleme

de metodica,București: Edit. Sport –Turism.

Vasilescu, L. (1983) – Baschet. Bazele tacticii, București: Edit. Sport – Turism.

50

ANEXE

Anexa 1 – Chestionar pentru copii

Data si locul Subiect Echipa

1. Îți plac jocurile de mișcare? De ce?

a) Da, pentru că sunt distractive

b) Da, pentru că te fac mai puternic

c) Da, pentru că dezvoltă spiritul de colaborare

2. Cum te comporți în joc?

a) respect regulile, sunt corect

b) sunt calm și cuviincios

c) nu mă cert și nu mă supăr

3. Care parteneri sunt de preferat că responsabili în jocul de mișcare?

a) cei care cunosc și respectă regulile

b) cei care știu să conducă și să organizeze c) cei mai bine pregătiți și mai puternici

4. De ce crezi că au reguli jocurile?

a) pentru că fără ele nu se poate desfășura jocul b) pentru a evita certurile și discuțiile

c) pentru a se asigura o bună organizare a activității

5. Cine învinge atunci când jocurile au caracter de întrecere?

a) cei mai bine pregătiți care cunosc și respectă regulile b) cei care știu să se joace, care sunt corecți și buni

c) cei care-și doresc mai mult victoria și sunt mai uniți

6. La ce te gândești când participi la un joc de mișcare?

a) cum să fac să câștig b) cum să câștig cinstit

c) cum să colaborez cu colegii pentru a câștigă

51

Anexa 2 – Chestionar pentru antrenori

Data si locul Subiect Echipa

1. Cu ce scop folosiți în antrenament jocurile de mișcare?

a) pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de baza și a celor specifice b) pentru dezvoltarea calităților motrice de baza și a celor specifice

c) pentru încălzirea generală a organismului

2. În ce tipuri de antrenamente introduceți jocul de mișcare?

a) în antrenamentele de învățare

b) în antrenamentele de consolidare / perfecționare

c) în orice tip de antrenament

3. Ce pondere și ce durata acordați jocurilor de mișcare în cadrul antrenamentelor?

a) 10-15 minute 11-16 % b) 20-25 minute 20-28 % c) 30-35 minute 33-39 %

4. Ce dificultăți apar prin folosirea jocurilor de mișcare în cadrul antrenamentului?

a) dezordinea produsă de dorința de victorie

b) nerespectarea intocmmai a regulilor

c) dozarea necorespunzătoare a efortului

5. Ce efecte pozitive se obțin prin utilizarea jocurilor de mișcare în antrenament?

a) rezolvarea facilă a sarcinilor antrenamentului b) dezvoltarea colaborării și intarajutorarii

c) dezvoltarea interesului pentru mișcare și bună dispoziție

6. Cum reacționează elevii la jocurile de mișcare?

a) așteaptă jocurile cu nerăbdare

b) participa cu toată ființă la desfășurarea lor c) se bucură și sunt foarte impresionați

52

Tabel 6. – Plan de pregatire

OBIECTIVE DE INSTRUIRE PREGATIRE FIZICA

-dezv. multilat a calitatilor motrice

– intarirea musculaturii corpului

– cresterea fortei statice de mentinere a coloanei vertebrale

– dezvoltarea vitezei

– dezvoltarea indemanarii

– inarirea fortei intregii musculaturi

– marirea capacitatii de adaptare la efortul de

rezistenta

PREGATIRE TEHNICA

– initierea in procedeele de baza

– formarea deprinderilor specifice in mod corect

– invatarea procedeelor tehnice fundamentale

PREGATIRE TACTICA

– invatarea actiunilor tactice individuale si colective in atac si aparare

– invatarea sistemelor simple pentru atac si aparare

PREGATIRE TEORETICA

– discutii despre scopul si sarcinile jocului

– comentarii ale unor faze de joc

– vizionarea unor meciuri din esaloanele superioare

PREGATIRE PSIHOLOGICA

– educarea jucatorilor in spiritul unei conceptii sanatoase si a unei atitudini corecte fata de echipa

– formarea dorintei de victorie

– dezvoltarea darzeniei, curajului, mobilizarii si gandirii creatoare

STRUCTURA ANULUI SCOLAR

SEM I VAC SEM II VAC SEM II TOTAL

PERIOADA LUNA SEPT OCT NOV DEC IAN FEB MAR APR MAI

SAPTAMANA 15 22

29

6 13

20

27

3 10

17

24

1 8 22 29 5 12

15 19 26

2 9 1 8 15

16 22 29

23

5 12 19

26

3 10

17 24

31

NR. ANTRENAM

7 14 12 9 12 12 14 7 13 100

NR. ORE 14 28 24 18 24 24 28 14 26 200

OBIECTIVE DE INSTRUIRE PREGATIRE

FIZICA

PREGATIRE

TEHNICA

PREGATIRE

TACTICA

PREGATIRE

TEORETICA

PREGATIRE

PSIHOLOGICA

INDICAT DE PREGAT. – FIZICA

– VITEZA

– INDEMANARE JOCURI PT. – REZISTENTA

– FORTA

– DETENTA

– TEHNICA

-PROCEDEE SPECIFICE – FARA MNGE

-PROCEDEE SPECIFICE – CU MNGE

– TACTICA ACT. TACTICE INDIV/COL IN ATAC

ACT. TACTICE INDIV/COL IN APARARE

JOC BILATERAL

JOCURI DE VERIFICARE PROBE DE CONTROL

Tabelul 7. – Exemplu de mezociclu

55

Anexa 5 – Exemplu de microciclu

Ciclul saptamanal de antrenament

Tabelul 8. – Saptamana 15-21 Septembrie 2012

56

REZUMATUL LUCRĂRII

This paper represents a study regarding the role and the importance of interactive games on motor system development of young players. I resorted to several methods for research and watched to what extent the application of interactive gaming has an impact on the

performance of children.

57

BIBLIOGRAFIE:

Alexe, N.(1970) ,,Studii privind pregatirea copiiilor si juniorilor’’București: Edit.

Stadion.

Anastasiadis, M. (1989) – Antrenamentul în baschet, Atena

Anastasiadis, M. (1995) – Baschet. Teorie și practica, Atena

Bosc, G., Grosgeorge, B. (1982) – Guide practique du basket-ball,Paris:Vigot Edition, Bota, C (1993) Fiziologia educației fizice și sportului,București: ANEFS.

Bota, C.; Prodescu B.(1997) – Fiziologia educației fizice și sportului. Erofiziologie, Edit. Antim Ivireanu,

Cârstea, G. (1997) – Educație fizică. Teoria și bazele metodicii,București: ANEFS, Cârstea, G.(1993) – Teoria și metodica educației fizice și sportului.București: Edit. Universul,

Colibaba, E.D. (1995) – Contribuții la optimizarea conceptuală și practică cu metodologia de proiectare a procesului instructiv – educativ în baschet, Teza de doctorat, București: ANEFS.

Cousy,B., Power, G., Frank Jr.(1970) – Basketball. Concepts and Techniques, Allyn and

Bacon Inc., Boston

Dragnea, A. (1993) – Antrenament sportiv. Teorie și metodologie, Vol. I și II, București:

ANEFS.

Dragnea, A. (1996) – Antrenamentul sportiv, București: Edit. Didactică și Pedagogică.

Enoiu, R. (2003) – Baschetul în școala,Brașov: Edit univ Tansilvania.

Enoiu, R. (2003) – Manual de predare a baschetului în școala, Brașov: Edit Univ

Tansilvania.

Epuran, M. (1996) – Psihologia sportului de performanță. Curs pentru 'Studii

aprofundate', București: MI/ANEFS.

Faur, E. (1974) 'A învața să fii' București: Editura Didactica și Pedagogică.

Golu P., Mitrofan N. (1970) 'Gandirea fizică și posisibilitățile formării ei in procesul învațării' București: Edit Analele Univ.

Hrișca, A., Negrulescu, C.(1981) – Baschet. Tehnica și tactica individuală. Metodica învațării, București: Edit. Sport – Turism.

Kiomorzdoglu, E. (1978) – Atacul echipei și bazele antrenarii ei, Salonic 1995.

Kulcsar T. 'Factorii psihologici ai reușitei școlare', București: Editura Didactică și

Pedagogică.

Liiceanu, A. (1979) – 'Imaginea de sine și structurarea sistemului motivațional la

elevi',Materiale Colocviul Național de Psihologie

Mateev, L.P.; Novicov, A.D. (1980)- Teoria și metodica educației fizice, București : Edit. Stadion.

Moldovan, E. (2004) – Baschet, Brașov: Edit univ. Transilvania.

Negulescu, C. (1998) – Baschet. Curs pentru 'Studii aprofundate', ANEFS, București. Negulescu, C. (1994) – Caracteristici actuale ale modelului de joc în baschet, Referat științific, Universitatea de Vest, Timisoara.

Nicu, A. (1993) – Antrenamentul sportiv modern, București: Edit. Editis.

Pamfil E., Ogodescu D. (1976) -'Persoana în devenire' București: Editura științifica și

Enciclopedică.

Predescu, T. (1999) – Baschet. Curs de bază, București.

Predescu, T., Negulescu, C. (1998) – Curs de baschet, specializare IV, ANEFS,

București.

Predescu, T. (1977) – Câteva aspecte privind orientarea jocului în baschetul de mare

performanță, în: 'Rev. EFS' nr.1, București.

49

Predescu, T. (1994) – Despre așa-zisa tacticizare a jocului de baschet, în: 'Rev. EFS' nr.8,

București.

Predescu, T., Negulescu, C. (1994) – Curs de baschet, specializare III, ANEFS,

București.

Predescu, A., Predescu, T., Hrișcă, A. (1982) – Contribuții la stabilirea modelului de joc international cu implicații asupra directiilor de acțiune în forme de pregătire la baschet, în: 'Rev. EFS' nr.10, București.

Predescu, T; Negulescu, C. (1997) – Elaborarea modelului prospectiv de joc în baza evaluării parametrilor fundamentali manifestati în jocurile susținute de echipele participante la turneul de baschet masculin din cadrul Jocurilor Olimpice – Atlantice, SUA 1996, Comunicare știintifică, 'Zilele Academice Timisene-ed. a-V-a', Timișoara. Serban M. (1987) 'Aprecierea calității în sport', București: Editura Sport Turism. Teodorescu, L. (1975) – Probleme de teorie și metodica în jocurile sportive, BucureștiȘ Edit. Sport – Turism.

Teodorescu, L.; Predescu, T.; Vasilescu, L. (1979)- Baschet. Teorie. Tactica. Probleme

de metodica,București: Edit. Sport –Turism.

Vasilescu, L. (1983) – Baschet. Bazele tacticii, București: Edit. Sport – Turism.

ANEXE

Anexa 1 – Chestionar pentru copii

Data si locul Subiect Echipa

1. Îți plac jocurile de mișcare? De ce?

a) Da, pentru că sunt distractive

b) Da, pentru că te fac mai puternic

c) Da, pentru că dezvoltă spiritul de colaborare

2. Cum te comporți în joc?

a) respect regulile, sunt corect

b) sunt calm și cuviincios

c) nu mă cert și nu mă supăr

3. Care parteneri sunt de preferat că responsabili în jocul de mișcare?

a) cei care cunosc și respectă regulile

b) cei care știu să conducă și să organizeze c) cei mai bine pregătiți și mai puternici

4. De ce crezi că au reguli jocurile?

a) pentru că fără ele nu se poate desfășura jocul b) pentru a evita certurile și discuțiile

c) pentru a se asigura o bună organizare a activității

5. Cine învinge atunci când jocurile au caracter de întrecere?

a) cei mai bine pregătiți care cunosc și respectă regulile b) cei care știu să se joace, care sunt corecți și buni

c) cei care-și doresc mai mult victoria și sunt mai uniți

6. La ce te gândești când participi la un joc de mișcare?

a) cum să fac să câștig b) cum să câștig cinstit

c) cum să colaborez cu colegii pentru a câștigă

51

Anexa 2 – Chestionar pentru antrenori

Data si locul Subiect Echipa

1. Cu ce scop folosiți în antrenament jocurile de mișcare?

a) pentru dezvoltarea deprinderilor motrice de baza și a celor specifice b) pentru dezvoltarea calităților motrice de baza și a celor specifice

c) pentru încălzirea generală a organismului

2. În ce tipuri de antrenamente introduceți jocul de mișcare?

a) în antrenamentele de învățare

b) în antrenamentele de consolidare / perfecționare

c) în orice tip de antrenament

3. Ce pondere și ce durata acordați jocurilor de mișcare în cadrul antrenamentelor?

a) 10-15 minute 11-16 % b) 20-25 minute 20-28 % c) 30-35 minute 33-39 %

4. Ce dificultăți apar prin folosirea jocurilor de mișcare în cadrul antrenamentului?

a) dezordinea produsă de dorința de victorie

b) nerespectarea intocmmai a regulilor

c) dozarea necorespunzătoare a efortului

5. Ce efecte pozitive se obțin prin utilizarea jocurilor de mișcare în antrenament?

a) rezolvarea facilă a sarcinilor antrenamentului b) dezvoltarea colaborării și intarajutorarii

c) dezvoltarea interesului pentru mișcare și bună dispoziție

6. Cum reacționează elevii la jocurile de mișcare?

a) așteaptă jocurile cu nerăbdare

b) participa cu toată ființă la desfășurarea lor c) se bucură și sunt foarte impresionați

52

Tabel 6. – Plan de pregatire

OBIECTIVE DE INSTRUIRE PREGATIRE FIZICA

-dezv. multilat a calitatilor motrice

– intarirea musculaturii corpului

– cresterea fortei statice de mentinere a coloanei vertebrale

– dezvoltarea vitezei

– dezvoltarea indemanarii

– inarirea fortei intregii musculaturi

– marirea capacitatii de adaptare la efortul de

rezistenta

PREGATIRE TEHNICA

– initierea in procedeele de baza

– formarea deprinderilor specifice in mod corect

– invatarea procedeelor tehnice fundamentale

PREGATIRE TACTICA

– invatarea actiunilor tactice individuale si colective in atac si aparare

– invatarea sistemelor simple pentru atac si aparare

PREGATIRE TEORETICA

– discutii despre scopul si sarcinile jocului

– comentarii ale unor faze de joc

– vizionarea unor meciuri din esaloanele superioare

PREGATIRE PSIHOLOGICA

– educarea jucatorilor in spiritul unei conceptii sanatoase si a unei atitudini corecte fata de echipa

– formarea dorintei de victorie

– dezvoltarea darzeniei, curajului, mobilizarii si gandirii creatoare

STRUCTURA ANULUI SCOLAR

SEM I VAC SEM II VAC SEM II TOTAL

PERIOADA LUNA SEPT OCT NOV DEC IAN FEB MAR APR MAI

SAPTAMANA 15 22

29

6 13

20

27

3 10

17

24

1 8 22 29 5 12

15 19 26

2 9 1 8 15

16 22 29

23

5 12 19

26

3 10

17 24

31

NR. ANTRENAM

7 14 12 9 12 12 14 7 13 100

NR. ORE 14 28 24 18 24 24 28 14 26 200

OBIECTIVE DE INSTRUIRE PREGATIRE

FIZICA

PREGATIRE

TEHNICA

PREGATIRE

TACTICA

PREGATIRE

TEORETICA

PREGATIRE

PSIHOLOGICA

INDICAT DE PREGAT. – FIZICA

– VITEZA

– INDEMANARE JOCURI PT. – REZISTENTA

– FORTA

– DETENTA

– TEHNICA

-PROCEDEE SPECIFICE – FARA MNGE

-PROCEDEE SPECIFICE – CU MNGE

– TACTICA ACT. TACTICE INDIV/COL IN ATAC

ACT. TACTICE INDIV/COL IN APARARE

JOC BILATERAL

JOCURI DE VERIFICARE PROBE DE CONTROL

Tabelul 7. – Exemplu de mezociclu

55

Anexa 5 – Exemplu de microciclu

Ciclul saptamanal de antrenament

Tabelul 8. – Saptamana 15-21 Septembrie 2012

56

REZUMATUL LUCRĂRII

This paper represents a study regarding the role and the importance of interactive games on motor system development of young players. I resorted to several methods for research and watched to what extent the application of interactive gaming has an impact on the

performance of children.