INFLUENȚA IMPOZITULUI PE VENIT Î NCASAT LA BUGETU L DE STAT ASUPRA BUGETULUI UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV -TERIORIALE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Prof. Univ…. [618512]

1
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA FINANȚE -BĂNCI

INFLUENȚA IMPOZITULUI PE VENIT Î NCASAT LA
BUGETU L DE STAT ASUPRA BUGETULUI
UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV -TERIORIALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. D r. Carmen Comaniciu

ABSOLVENT: [anonimizat]
2014

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 3
CAPITOLUL 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
BUGETUL DE STAT ȘI BUGETUL LOCAL – componente esențiale ale bugetului
public ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
1.1. Coordonate generale ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.2. Procedura bugetară ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1.3. Veniturile și cheltuielile bugetului de stat și a bugetelor locale …………….. 10
CAPITOLUL 2. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 18
IMPOZITUL PE VENIT – sursă semnificativă în formarea resurselor bugetului
public ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
2.1. Constituirea de resurse financiare necesare în buget, respectiv const ituirea
părții de venituri din buget ………………………….. ………………………….. ………………. 18
2.2. Coordonate generale ale impozitului pe venit ………………………….. ………… 21
2.3. Procedura alocării sumelor încasate din impozitul pe venit către bugetele
locale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 24
CAPITOLUL 3. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 30
STUDIU DE CAZ PRIVIND ECHILIBRAREA BUGETULUI LOCAL AL
ORAȘULUI OCNA SIBIULUI – în baza sumelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat și a cotelor defalcate din impozitul pe venit ………………………….. 30
CONSIDERAȚII FINALE ………………………….. ………………………….. …………………. 46
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 50

3
INTRODUCERE

În Uniunea Europeană teza de baza a dezvoltă rii o constituie coeziunea
economică și socială. În acest context pentru România este imperios necesar să se
bazeze pe o dezvoltare regională echilibrată prin înlăturarea subdezvoltarii
economice din unele zone, care generează dificultați în dezvoltarea politică,
economică si socială a țării. Doar o dezvoltare teritorială echilibrată pe ansamblul
României va permite diminuarea decalajelor existente. Reforma administrației
publice locale cu pilonii ei, autonomia financiară locală și descentralizarea
serviciilor locale, cât si echilibrarea bugetelor locale, permite dezvoltarea
echilibrată si sustenabi lă a tuturor județelor țării, utilizarea eficienta a resurselor.
Autonomia financiară locală și descentralizarea activitațilo r sunt procese în
continuă desfăș urare ce constituie subiectul a numeroase dezbateri purtate
îndeosebi pe creșterea v olumului venit urilor partajate ș i modificarea sistemului de
echilibrare. Ca parte a procesului de autonomie financiară, veniturile proprii vor
juca un rol tot mai mare în bugetele locale. Guvernul în general, si Ministerul
Finanțelor Publice în special, ar trebui să se preocupe în mod deosebit de aceste
comunităti si ar trebui să identifice barierele care stau în calea creșterii veniturilor
proprii.
Problema declinului economic regional se poate rezolva prin implementarea
unor programe de asistență regională. Începând cu anul 2001, actorii administrației
publice locale trebuie să gestioneze activitati noi, descentralizate, din sfera
învatamântului, asistenței sociale, consultanței agricole si absorbției fondurilor
europene, pentru care trebuie să li se asigure fondurile n ecesare, dar si dobândirea
competențelor necesare.
Abordarea problematicii bugetelor publice locale este una extrem de
complexă, contradictorie si inegală, existând particularitați de la o zona geografică
la alta, de la o regiune de dezvoltare la alta, si chiar între localitați din acelasi județ.
Pe viitor, România trebuie să se alinieze la standardele Uniunii Europene și în
domeniul politicii bugetare și fiscale, sugerând în acest sens crearea a doua bugete
locale distincte, și anume un buget local pentru funcționarea serviciilor publice și
un buget local de dezvoltare (investitii finantate din diverse surse de creditare).
Așa cum rezultă și din evaluările experților europeni asupra progreselor țării
noastre în îndeplinirea criteriilor pentru integrarea în Uniunea Europeană,
creșterea capacității administrative de aplicare a legislației europene în domeniul
elaborării bugetelor este obiectiv și angajament al întregii administrații publice din
România.
Bugetul este nu numai un document financiar ci reprezint ă un important
instrument managerial, care, în expresie financiară, asigură dimensionarea
obiectivelor, cheltuielilor, acțiunilor ce pot fi finanțate din veniturile preconizate a
se realiza, dar și evaluarea rezultatelor și eficienței economice a acestora.
Astfel strategia fundamentală, planificarea, realizarea și controlul acțiunilor
administrației publice locale se regăsesc în bugetul unității administrativ -teritoriale,

4
care reprezintă bugetul local în cazul comunelor, orașelor și municipiilor și bugetul
județean în cazul județelor.
Creșterea autonomiei financiare, în contextul reformei administrației publice
locale din ultimii ani, a determinat elaborarea și apariția de noi reglementări
legislative prin privind finanțele publice locale, într -o manieră mai clară și
transparentă a descentralizării financiare.
Cerința unor abordari coerente este subliniată prin faptul că actualul sistem
de alocare a fondurilor de echilibrare nu se bazează decât parțial pe evaluarea
necesitaților reale ale comunitaților locale . În această abordare, un nivel crescut al
veniturilor proprii ale unitaților administrativ -teritoriale sau din venituri obtinute ca
urmare a prelevarilor în condiții de echitate în ceea ce privește acoperirea
necesitaților, ar trebui să micșoreze volumul necesar al transferurilor pentru
echilibrare .
Reforma și descentralizarea financiară reprezintă subiecte actuale de
dezbatere a sistemului de repartizare a fondurilor corelat cu descentralizarea
serviciilor publice în vederea consolidarii situației financi are a administrației locale
și creșterea capacitații de finanțare.

5
CAPITOLUL 1.
BUGETUL DE STAT Ș I BUGETUL LOCAL – componente esenț iale
ale bugetului public

1.1. Coordonate generale

Termenul de “buget” p rovine din vechea limba franceză unde cuvâ ntul
“bougette” înseamnă un sac mic sau o pu ngă de bani .1 Termenu l a fost preluat de
Anglia odată cu cuceririle no rmande și apoi s -au raspandit în toată lumea.
In Romania 2 termenul de “buget” apare pentru prima dată î n Regulamentele
Organice ale lui Al. I. Cuza care se ocupa de finanțele publice, dar se gasește și
expresia cu același înț eles “inchipuirea cheltuielilor anului viitor” art.117 din
Regulamentul Organic.
În încercarea de a defini relați ile de osebit de complexe care formează
bugetul de stat în literatura de specialitate bugetul public naț ional poate fi definit ca
fiind planul financiar al statului prin care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile
pentru o perioadă determinată de timp.
De altfel, în țările cu economie de piață se consideră atat în doctrina cat și -n
practică că finanțele publice reprezintă singurul domeniu unde este necesară o
acțiune planif icată de manieră precisă, prin care se prevăd veniturile ș i che ltuielile
statului pe o perioadă viitoare determinată de obicei pe un an.
Bugetul public național îndeplinește un rol deosebit în procesul redistribuirii
între economia națională pe de o parte ș i între stat și populație pe de altă parte.
Intervine de asemenea î n redist ribuirea resurselor financiare între sfera productivă
și cea neproductivă, în asigurarea protecției sociale, î ntre unele zone ale teritoriului
și chiar în diviziunea internațională a muncii.
Prin intermediul bugetului public național se exercită în același timp un
control permanent ș i sistemati c asupra constituirii, repartizării și utilizării
fondurilor publice, precum și asupra activității societăț ilor comerciale care au
raporturi cu bugetul de stat.
Bugetul de stat3, ca o componentă de bază a bugetului general consolidat și a
finanțelor publice în general, înainte de toate, reflectă relații sociale de natură
economică sub formă bănească, ce se statornicesc între stat, pe de -o parte, și
membrii săi, persoane juridice și fizice, pe de altă parte, în procesul repartiției
produsului intern brut, potrivit obiectivelor de politică economică și socială a
claselor politice aflate la putere la un moment dat, în scopul satisfacerii intereselor
generale ale societății.
Relațiile determinate de constituirea resurselor financiare publice se
manifestă, în principal, prin intermed iul impozitelor, taxelor, contribuțiilor

1 Dan Drosu Șaguna, Drept financiar și fiscal,Tratat,Editura Eminescu, București,2000, p.51 8
2 Gherasim I. – Managementul sistemelor bugetare, Editura Risoprint, Cluj – Napopca, 2006
3 A.Apetrii – Buget si trezorerie publica –curs , 2008

6
obligatorii și al unor vărsăminte ale instituțiilor publice, precum și prin cel al
împrumuturilor de stat interne și externe. Apoi, relațiile sociale create între stat și
membrii săi, în procesul de repartizare și u tilizare a resurselor financiare publice,
îmbracă forma utilităților și serviciilor publice și semipublice, pe care statul le
furnizează acestora și societății în general.
În acest complex proces de constituire și utilizare a fondurilor publice,
relațiile economice pe care le determină bugetul de stat își găsesc cea mai largă
expresie în corelațiile macroeconomice care se stabilesc în economie și societate,
în special în legătură cu nivelul, evoluția și repartiția produsului intern brut, izvorul
principal al resurselor financiare publice.
În al doilea rând, bugetul de stat reprezintă un plan financiar obligatoriu
pentru toți membrii societății și pentru stat însuși, având caracter de lege, el
purtând girul forului suprem din stat (parlamentul și al președi ntelui prin
promulgare) și, prin jocul democrației, al întregului popor. Caracterul obligatoriu al
bugetului de stat se manifestă prin faptul că împotriva membrilor societății –
contribuabili care nu -și îndeplinesc obligațiile pe care le au – se pot lua mă suri de
constrângere extraeconomică, în timp ce împotriva autorităților statului, dacă
acestea nu -și pot îndeplini obligațiile bugetare prevăzute prin buget, nu se pot lua
asemenea măsuri.
În al treilea rând, bugetul de stat încearcă să reflecte o imagine cât mai
apropiată de situația reală a economiei. De aceea, el reprezintă un plan financiar
operativ, la nivel macroeconomic, stabilit de organele abilitate ale statului și în
baza căruia urmează a funcționa și evolua societatea in punct de vedere economic ,
social și financiar, în perioada pentru care acesta a fost întocmit.
Deși bugetul de stat se întocmește în România pe perioada unui an bugetar,
care corespunde anului calendaristic, prin el se asigură de multe ori condițiile
necesare pentru continuarea unor finanțări și pe termen mediu, prin includerea unor
cheltuieli publice (din domeniul investițiilor) care nu se pot finaliza pe parcursul
unui exercițiu bugetar.
Fiind cel mai important mecanism prin care funcțiile finanțelor publice se
transpun în via ță, bugetul de stat reprezintă instrumentul cel mai important de
intervenție a statului în economie, prin politi cile sale fiscale și bugetare.
Bugetul local4 reprezintă actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile
colectivitătilor locale, pe o peri oadă de un an.
Bugetele locale sunt instrumente de planificare și conducere a activității
financiare a unităților administrativ – teritoriale care au personalitate juridică
( comună, oraș, municipiu, județ ).
Structura bugetelor locale es te consecința modului în care sunt organizate,
din punct de vedere administrativ -teritorial, localitățile țării – în comune, orașe,
municipii -inclusiv împărțirea municipiului București pe sectoare.
Răspunzând acestei organizări administrativ -teritoriale, bugetele locale sunt
structurate astfel:

4 Comaniciu C., Herciu M. – Buget si trezorerie publica – note de curs, Sibiu 2004

7
1. Bugetele proprii ale județelor și municipiului București;
2. Bugetele municipiilor, orașelor, comunelor și sectoarelor municipiului
București;
3. Bugetele județelor și municipiului București, formate prin îns umarea
bugetelor de Ia numerele curente 1 și 2;
4. Bugetele instituțiilor și serviciilor publice locale, care sunt finanțate:
a) integral din bugetul local, în funcție de subordonare, prin bugetul propriu
al județului, municipiului, al orașului, al comun ei sau al sectoarelor municipiului
București;
b) din venituri proprii (mijloace extrabugetare) și, în completare, prin
subvenții acordate de la bugetul local, în funcție de subordonare;
c) integral, din venituri proprii (mijloace extrabugetare).
Întrucâ t acordarea mijloacelor de echilibrare de la bugetul de stat către
bugetele locale se efectuează prin intermediul bugetelor județene și cel al
municipiului București, este important ca Ia îndemâna consiliilor județene și a
Consiliului general al municipiul ui București să stea criterii și tehnici clare, corecte
și adecvate, în funcție de care să se procedeze la repartizarea echitabilă a resurselor
financiare de echilibrare pe bugetele unităților administrativ -teritoriale, ale
comunelor, ale orașelor, ale mun icipiilor și ale sect oarelor municipiului București.
1.2. Procedura bugetar ă
Procedura bugetară reprezintă ansamblul actelor și operațiunilor privind
întocmirea proiectului de buget, aproba rea lui, executarea bugetului, încheierea ș i
aprobarea contului general de execuție bugetară, precum ș i controlul executiei
bugetare5.
În conformitate cu dispozi ițile normative, activitatea bugetară presupune
parcurgerea mai multor etape sau faze, respectiv: elaborarea proiectului de buget,
aprob area lui, executarea bugetului și încheierea exercițiului bugetar, controlul
execuț iei bugetare.
Bugetul de stat este o categorie fundamentală a științei finanțelor, la
definirea căreia concură o abordare juridică și alta economică. Sub aspect juridic,
bugetul reprezintă un act prin car e sunt prevăzute și autorizate veniturile și
cheltuielile anuale ale statului.
Bugetul de stat prevede și autorizează, în formă legislativă, cheltuielile și
resursele statului. Fiind un document ce necesită autorizarea prealabilă a puterii
legislative, bu getul de stat are caracter obligatoriu și este un act de previziune a
resurselor publice și a modului de utilizare a acestor resurse.
Bugetul de stat se elaborează pentru o perioadă de un an. Între prevederile
înscrise în legea bugetului de stat și execuț ia veniturilor și cheltuielilor publice
intervin neconcordanțe care impun anumite corective și aprobarea de către puterea
legislativă a unor rectificări ale bugetului în cadru aceluiași exercițiu bugetar.

5Comaniciu C., Herciu M. – Buget si trezorerie publica – note de curs, Sibiu 2004

8
Bugetul de stat6 exprimă relațiile economice în for mă bănească ce iau
naștere în procesul repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele
de politică economică, socială și financiară ale fiecărei perioade. Aceste relații se
manifestă în dublu sens: pe de o parte, ca relații prin intermed iul cărora se
mobilizează resursele bănești la dispoziția statului, iar pe de altă parte, ca relații
prin care se repartizează aceste resurse.
Elaborarea proiectului bugetului de stat7 cuprinde activitate a de determinare
a veniturilor ș i cheltuielilor bug etului public național și incepe î n anul premergator
celui pentru ca re se intocmește și se realizează, î n sistem piramidal.
Aprobarea bugetului pr esupune dezbaterea proiectului în Parlament ș i
votar ea legii bugetare anuale.Această etapă se parcurge, de obi cei, tot î n anul
premergator celui pentru care s -a întocmit proiectul de buget, da r din anumite
motive, se poate întâmpla ca dezbaterea și aprobarea bugetului să se facă î n prima
parte a anului pentru care el s -a elaborat.
Execuția bugetară constă î n reali zarea veniturilor la termenele și î n
cuantumurile prevazute, precum și în efectuarea cheltuielilor potrivit destinaț ilor
stabilite.
Încheierea exerciț iului bugetar presupune realizarea, pe b aza datelor
furnizate de evidența execuției bugetare, a unei dă ri de seama cu privire la mo dul
de realizare a veniturilor ș i de efectuarea cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.
Potrivit Legii finanțelor publice locale, nr.273/2006 cu modificările și
completă rile ulte rioare, prin buget local se inț elege documentul p rin care sunt
prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităț ilor administr ativ-
teritoriale. Fiecare comună , oraș, municipiu, sector al capitalei, județ, respectiv
municipiul București, întocmește bugetul local, in condiții de autonom ie potrivit
legii. Intre aceste bugete nu exista relații de subordonare.
Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazează pe proiectele de bugete
proprii ale administrației, ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine.
Ordonatorii principali d e credite ai bugetelor locale propun programele prin care
sunt inițiate acțiunile de implementare a finanțării bugetare.
Procedurile implicate în vederea examinării și adoptării bugetelor locale și
calendarul acestora sunt următoarele:
1. prezentarea pro iectelor de bugete echilibrate de către ordonatorii
principali de credite la Direcțiile generale ale finanțelor publice, până la 15 mai a
fiecărui an; acestea la rândul lor, depun proiectele de bugete elaborate, până cel
mai târziu la întâi iunie a fiecăru i an, la Ministerul Finanțelor Publice;
2. până la 1 iulie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor Publice comunică
Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene limitele aprobate ale sumelor
defalcate din impozitul pe venit și transferurile cu destin ație specială și criteriile de
repartizare a acestora pe unitățile administrativ -teritoriale, în vederea definitivării
proiectelor bugetare de către ordonatorii principali de credite bugetare;

6 Alexandru M., Ene C., Panait I., „ Buget și trezorerie publică -sinteze ”, București, 2011
7 Comaniciu C., Herciu M. – Buget si trezorerie publica – note de curs, Sibiu 2004

9
3. până la 20 iulie a fiecărui an, se depun la Direcțiile gene rale județene
noile propuneri pentru proiectul de buget;
4. până la 1 august a fiecărui an, Direcțiile generale depun proiectele
bugetelor locale pe ansamblul județului și a Municipiului București, la Ministerul
Finanțelor Publice.
Competențele8 privind finanțarea cheltuielilor revin ordonatorilor principali
de credite bugetare. Practic, au loc deschiderile de credite de către ordonatorii
principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate și potrivit destinației
stabilite, în raport cu gradul de folosire a sumelor puse la dispoziție anterior și cu
respectarea dispozițiile legale.
Angajarea și efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare prevăzute în
buget și deschise se aprobă de către ordonatorul de credite, efectuându -se numai cu
viza pre alabilă de control financiar preventiv intern, prin care se atestă respectarea
dispozițiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate și în destinația lor.
Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale
trezoreri ei statului, prin evidențierea în conturi distincte a veniturilor și
cheltuielilor, a altor operațiuni dispuse de ordonatorii de credite bugetare, a
veniturilor și a cheltuielilor extrabugetare ale instituțiilor, pe categorii de resurse.
Ordonatorii princ ipali de credite ai bugetelor locale (primarii) întocmesc dări
de seamă contabile trimestriale asupra execuției bugetare, pe care le depun la
Direcțiile generale ale finanțelor publice, care le centralizează și le depun la
Ministerul Finanțelor Publice.
Proiectele bugetelor se elaborează de că tre ordonatorii pr incipali de credite,
avandu -se în vedere:
a) prognozele principalil or indicatori macroeconomici ș i sociali pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru urmă torii 3
ani, elaborate de organele abilitate;
b) cadrul fiscal -bugetar cu prognozele bugetare și politica fiscal -bugetară,
precum și cadrul de cheltuieli pe termen mediu*);
c) prevederile acordurilor de i mprumuturi interne sau externe î ncheiate , ale
memorandumur ilor de finanț are sau ale altor acorduri internaționale, semnate
și/sau ratificate;
d) politicile ș i strategiil e sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite î n
formularea propunerilor de buget;
e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonato rilor de credite din
subordine;
f) programele întocmite de că tre ord onatorii principali de credite î n scopul
finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acț iuni, carora le s unt asociate obiective
precise și indicatori de rezultate și de eficiența; programele s unt însoțite de
estimarea anuală a performanțelor fiecărui program, care trebuie să precizeze:
acțiunile, cost urile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obținute ș i estimate
pentru anii următori, măsurate prin indicatori preciși, a căror alegere est e
justificată ;

8 Alexandru M., Ene C., Panait I., „ Buget și trezorerie publică -sinteze ”, București, 2011

10
g) programele de dezvoltare economico -socială î n perspectivă ale unităț ii
administra tiv-teritoriale, în concordanță cu polit icile de dezvoltare la nivel
național, regional, județ ean, zonal sau local.
1.3. Veniturile ș i cheltuielile bugetului de stat ș i a bugetelor locale

Asigurarea autonomiei administrative potrivit principiului descentr alizării ș i
autonomiei locale nu se poate face fără e xistenta unui cadru legislativ ș i a
mecanismelor adecvate respectiv a instrumentelor necesare autorități lor locale
pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin.
Cadrul legislat iv este asigurat de către Legea privind finanțele publice si
Legea privind finanțele publice locale, precum si de o serie de reglementari
anuale aduse odată cu legea bugetară (legea bugetului de stat).
Veniturile și cheltuielile sistemului bugetar,9 cumulate la nivel național,
alcătuiesc veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care,
după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidenți a
dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau
dezechilibru, după caz. Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanțarea
funcțiilor administrației publice, programelor, acțiunilor, obiectivelor și sarcinilor
prioritare, potrivit scopurilor prevăzute în legi și alte reglementări, și vor fi
angajate și folosite în stricta corelare cu gradul previzionat de încasare a veniturilor
bugetare.
În domeni ul financiar autoritatea publică este obligată să î ntocm easca un
plan anual prin care să prevadă suma veniturilor ș i cheltuielilor publice. Acest
program este supus apoi discuției și aprobă rii puterii legislative. Principala
motivație pentru î ntocmi rea bugetului este una de natură financiară și constă în
aceea ca, prin structurarea ș i dimensionare veniturilor ce urmează a se colecta ș i a
cheltuielilor publice, se asi gură o gestionare rațională a fondurilor publice și se
vizează o cheltuire eficientă a acestora. În condițiile finanț elor clasice, bugetul
public era conside rat, ca act legislativ, doar o listă a cheltuielilor și a veniturilor
publice, fără specificare vre unei legături cu starea și perspectivele economiei
naționale. În condițiile tot mai complexe ale vieții economico -sociale de astăzi,
doctrina financiară a completat imaginea despre buget și a legat existența acestuia
de mersul și starea î ntregii economii n aționale.
Astfel, în toate țările dezvoltate noțiunea de buget se referă la doua structuri
diferite: Bugetul economiei naț ionale este un plan/program ce se întocmește anual
și cuprinde totalitatea veniturilor ș i a ch eltuielilor dintr -o economie națională ,
indiferent dacă aceste a sunt publice sau private. Acest buget cuprinde în fapt, pe
lângă bugetele autorității publice ș i totalita tea bugetelor private (ale agenț ilor
economici). De regulă , este u n buget informativ, orientativ și nu este executoriu, î n
consecință nu se supune aprobă rii legis lativului. Bugetul economiei naționale
servește ca bază pentru argumentația financiar -economică, politică și socială a

9 LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002 (*actualizată*) privind finanțele publice – art 3

11
guvernului. Bugetu l public (de stat) se elaborează pornind de la bugetul economiei
naționale, însă cuprinde numai resursele și cheltuielile autorităț ii pub lice. Bugetul
public se supune în mod obligatoriu discuției amănunțite a Parlamentului și
aprobării ace stuia. După aprobarea de catre Parlamen t, bugetul de stat devine lege
și astfel, este posibilă î ncasarea veniturilor ș i efectuarea cheltuielilor publice.
Structura sistemului bugetar este adecvată organiză rii administrative a statului.
Astfel, intr -un stat unitar (spre exemplu, Româ nia) bugetul de stat este organizat pe
doua paliere: bugetul administraț iei centrale de stat și bugetele administraț iei
locale. Aceasta este o structurare simplificată a sistemului bugetar care însă, în
România, așa cum precizeaz a legea finanțe lor publice, este reprezentat de un
sistem unitar de bugete: resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza
printr-un sistem unitar de bugete, ș i anume: bugetul de stat, bugetul asigură rilor
sociale de stat, bugetele locale, bu getele fondurilor speciale , bugetul trezoreriei
statului și bugetele altor instituț ii publice cu ca racter autonom, în condițiile
asigură rii echilibrului financiar.
Bugetul public național reprezintă un sistem unitar de bugete și fonduri, ce
cuprinde încas ările: bugetului de stat, bugetelor unităților administrativ -teritoriale,
bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor asigurării obligatorii de asistență
medicală.
Din 1990 și până în prezent au existat și există mai multe bugete și alte
forme de constituire a veniturilor bugetare (în special pe calea a zeci de fonduri
speciale în fiecare an) în afara celor prevăzute prin art. 138 din Constituția
României. Numai în condițiile în care toate aceste bugete și alte forme de
constituire a veniturilor bu getare sunt înscrise în „Bugetul public național” există
un document de sinteză la nivel național, în care se reflectă întreaga politică fiscală
a statului și care prezintă cu claritate strategia guvernamentală în toate domeniile
vieții economice și social e.
Din evoluția finanțelor publice este remarcabilă apariția bugetului statului în
ansamblul mijloacelor și procedeelor financiare publice statale, apariție
determinată de necesitatea existenței unui mijloc de corelare a veniturilor cu
cheltuielile bugetar e, corelare esențială pentru o derulare riguroasă a activității
instituțiilor publice. Chiar dacă într -o țară există mai multe bugete și alte forme de
constituire a veniturilor bugetare, toate acestea trebuie cuprinse, înscrise într -un
buget centralizator , respectiv în bugetul public național.
Numai în aceste condiții bugetul public național reprezintă singurul
document de sinteză, în care se reflectă întreaga politică fiscală a unui stat și care
dă indicii clare asupra strategiei guvernamentale în toate d omeniile vieții social –
economice cotidiene.
Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor. Guvernul
elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat,
pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
Elaborarea bugetului nu reprezintă numai întocmirea unui document
financiar, ci este etapa în care se determină legătura dintre mobilizarea fondurilor
și atingerea scopurilor și obiectivelor propuse impunând realizarea, de către

12
autoritățile administrației publice locale, a unor ample și complexe analize asupra
ceea ce a fost și a ceea ce urmează să se întâmple.
În această etapă sunt evaluate serviciile publice oferi te comunității, se
analizează și se previzionează posibilele schimbări, atât în domeniul resurselor
financiare cât și al serviciilor ce trebuiesc oferite, se stabilesc prioritățile și se
planifică veniturile posibile a se încasa și cheltuielile ce pot fi f inanțate în
exercițiul bugetar respectiv.
Din analiza efectuată, am constatat că numai elaborarea unor bugete locale
pe programe multianuale, de 3 -5 sau chiar mai multi ani, ar determina o mai buna
gospodarire a veniturilor totale, o transparență crescută a efectuarii cheltuielilor,
cât si creșterea predictibilitații alocarii volumului de resurse.
Volumul total al fondurilo r repartizate la nivel central ș i local se bazează pe
taxa pe valoare adaugat ă si impozitul pe venit , ambele fiind colectate la nivel
central.
Sumele defalcate din TVA au desținatie specială, valoarea si repartizarea
fiind reglementate anual prin Legea bugetului de stat. Aceste sume sunt aprobate
pe județe, iar consiliile județene le repartizează prin hotărâri proprii pentru unitațile
admi nistrativ teritoriale.
Sumele defalcate din impozitul pe venit au două componente:
– cote defalcate pentru bugetele proprii ale unităților administrativ teritoriale
(procent stabilit prin Legea finanțelor publice locale și care poate fi modificat
anual pri n Legea bugetului de stat);
– sume de echilibrare repartizate unităților administrativ teritoriale conform
criteriilor stabilite anual prin Legea bugetului de stat. Din sumele de echilibrare
aprobate, revine o cotă de 27% pentru bugetul propriu al consiliu lui județean,
diferenta urmând a fi repartizată localitaților de pe raza teritorială a județului;
Repartizarea sumelor de echilibrare se realizează pe doua nivele astfel:
– pe primul nivel – sumele de echilibrare repartizate de la b ugetul central al statul ui
catre judete
– al doilea nivel – sumele de echilibrare repartizate de consiliile județene către
consiliile locale din cadrul unui județ.
Conform legii, consiliile județene trebuie să folosească la al doilea nivel de
repartizare aceeași formulă ca la pr imul nivel pentru a asigura respectarea
principiului echilibrării orizontale respectiv alocarea unei sume echitabile
localitaților sărace (comune, orașe, municipii).
Legea bugetară anuala prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile
și cheltuiel ile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
Sumele aprobate prin buget10, la part ea de cheltuieli, prin care se angajează, se
ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi
depășite.
Angajarea cheltuiel ilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor
bugetare aprobate.

10 LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002 (*actualizată*) privind finanțele publice art 4

13
Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate
atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.
Pentru acțiunile multianuale se înscriu în b uget, distinct, creditele de angajament și
creditele bugetare.
În vederea realizării acțiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie
angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru
anul bugetar respectiv .
Cheltuieli le publice sunt definite ca relații economico -sociale în formă
bănească, care se manifestă între stat pe de -o parte, și personae fizice și juridice, pe
de altă parte , cu ocazia repartizării și utiliză rii resurselor financiare ale statului, cu
scopul de afi îndeplinite funcț iile acestuia .11
Între cele mai importante instrumente la îndemâna autorităților locale
necesare in vederea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin, un loc prioritar îl ocupa
bugetul local.
Potrivit Legii finanțelor publice locale, nr.273/20 06, cu modificările și
completă rile ulterioare, prin bugete locale s e înțeleg bugetele de venituri ș i
cheltuieli ale unităților administrativ -teritoriale. Fiecare comună, oraș , municipiu,
sector al capitalei, județ, respectiv municipiul Bucuresti, întocmes te bugetul local,
in condiții de autonomie potrivit legii. „Între aceste bugete nu exista relații de
subordonare", mai sintetic prin bugetul local se înțelege actul in care se înscriu
veniturile ș i cheltuielile colectivităților locale pe o perioadă de un a n, adică
bugetele unităților administrativ teritoriale care au personalitate juridică .
Bugetul local este o componentă a sistemului de bu gete definit, conform
reglementărilor legale, ca o verigă a acestuia, în contextul autonomiei î n raport cu
celelalte co mponente ( bugetul de stat, bugetul asigură rilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului)12

Veniturile bugetare locale se constituie din:
a) venituri proprii, format e din: impozite, taxe, contribuț ii, alt e vărsăminte,
alte venituri ș i cote defalcate din impozitul pe venit;
b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
c) subvenț ii primite de la bugetul de stat ș i de la alte bugete;
d) donații și sponsoriză ri;
e) sume primite de la Uniunea Europeană și/sau alț i donatori în contul
plăților efectuate și prefinanțări.
Fundamentarea veniturilor proprii ale bugetelor locale se bazează pe
constatarea, evaluarea și inventarierea materiei impozabile și a bazei de impozitare
în funcție de care se calculează impozitele ș i taxele aferente, evaluarea serviciilor
prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice,
în scopul evaluării corecte a veniturilor. Donațiile și sponsorizările se cuprind, prin
rectificare bugetară locală, în bugetul d e venituri și cheltuieli numai după încasarea
lor. Fundamentarea, dimensionarea ș i repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe

11 Vacarel I. si altii, fi nante Publice, Editura Didactica si Pedagocica Bucuresti 2004, pg 127
12 Comaniciu C., Herciu M. – Buget si trezorerie publica – note de curs, Sibiu 2004

14
ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activităș i, programe,
proiecte, obiective, se efec tuează în concor danță cu atribuțiile ce revin autorităților
administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea
funcționării lor și în interesul colectivităț ilor lo cale respective. Fundamentarea ș i
aprobarea cheltuielilor bugete lor locale se ef ectuează ț n stricta corelare cu
posibilitățile reale de î ncasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.
Trecerea de către Guvern în administrarea și finanțarea autorităților
administrației publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării
unor competențe, precum și a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai
cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora, fundamentate pe
baza standardelor de cost ale serviciilor publice respective, iar până la aprobarea
acestora, pe baza sumelor aprobate pentru anul anterior, actualizate cu indicele
prețurilor de consum, după cum urmează:
a) în primu l an, prin cuprinderea distinctă î n anexa la legea bugetului de stat
a sumelor defalcate cu destinație specială , necesare finanță rii cheltuielilor publice
transferate sau a noi lor cheltuieli publice, precum ș i a criteriilor de repartizare;
b) în anii urmă tori, prin cup rinderea resurselor respective î n ansamblul
sumelor defalcate pentru echilibrare a bugetelor locale alocate unităț ilor
admi nistrativ -teritoriale, cu excepț ia celor nominalizate distinct prin anexa la legea
bugetului de stat.

Fig.1.1. Surse de finanțare a bugetelor locale din bugetul de stat

15
Din categoria veniturilor curente fac parte veniturile f iscale și cele nefiscale.
Veniturile fiscale reprezintă o resursă bugetară importantă în comparație cu
celelalte venituri. Ele se împart la rândul lor în impozite și taxe directe respectiv
impozite și taxe indirecte.
Impozitele și taxele directe se stabi lesc pe seama unor criterii externe și au
ca obiect al impunerii : pământul, clădirile, activitățile economice și mișcarea
capitalului.
Impozitele și taxele indirecte se realizează în principal sub forma
impozitelor pe consum, percepându -se la vânzarea anu mitor mărfuri sau la
prestarea anumitor servicii.
Din categoria impozitelor și taxelor directe au fost rezervate bugetelor locale
următoarele: impozitul pe profit de la regiile autonome subordonate consiliilor
locale, impozitul pe veniturile liber profesio niștilor, impozitul pe clădiri de la
persoane fizice și juridice, taxele asupra mijloacelor de transport deținute de
persoane fizice și juridice, taxele pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,
impozitul pe terenuri de la persoane fizice, impozitu l pe venitul agricol, impozitul
pe venituri obținute din închirieri, arendări, etc. Se poate constata că veniturile
directe sunt cele care se stabilesc și se plătesc în cadrul unui raport direct între
contribuabilul debitor și agentul public al unității ad ministativ teritoriale, care are
sarcina de a stabili, încasa și recupera impozitele neachitate la termen ( executare
silită ) și având în vedere că ele sunt ,după calcularea lor, înscrise și nominalizate
în registre de evidență.
Din categoria impozitelor și taxelor indirecte fac parte impozitul pe
spectacole, taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare,
alte taxe de timbru etc.
Aceste impozite și taxe se percep cu prilejul executării unor prestări de
servicii, ele fiind calcul ate după norme legal constituite la valoarea veniturilor
obținute în cazul impozitului pe spectacole, a timbrelor notariale și judecătorești, a
nivelului tarifului, sau sunt stabilite în sumă fixă.
Cei care suportă aceste impozite și taxe sunt cumpărătorii serviciilor, acest
fapt justificând denumirea de impozite indirecte. Este foarte necesară comparația
dintre impozite și taxe. Ambele reprezintă surse de venit pentru bugetul local.
Impozitul este o prelevare obligatorie și nerambursabilă, fiind datorat bu getului
local de către orice deținător de clădire, teren etc. În schimbul plății impozitului,
contribuabilul nu primește nici o contraprestație. Administrația publică încasatoare
îl folosește pentru satisfacerea necesităților de interes general. Taxa este suma
plătită de o persoană fizică sau juridică în schimbul prestării unui serviciu de către
o instituție publică sau un serviciu public. Deci, spre deosebire de impozit unde
plata acestuia nu este legată de o contraprestație, în cazul plății unei taxe cel care o
plătește este beneficiarul unui anumit serviciu. Ca și volum în cadrul resurselor
bugetare locale impozitele ocupă un loc mult mai mare în comparație cu taxele.
Veniturile nefiscale sunt acele venituri ocazionale, sub forma vărsămintelor,
efectuate din profitul net al regiilor autonome subordonate consiliilor locale,
efectuate de instituțiile publice ca urmare a prestării unor servicii către persoane
fizice sau juridice ( venituri privind circulația pe drumurile publice, venituri din

16
recuperarea che ltuielilor de judecată, venituri din amenzi, venituri din concesiuni și
închirieri de bunuri, etc). Denumirea de nefiscale este dată de faptul că ele nu sunt
o sursă cu termene precise de plată (lunare, trimestriale), ci se achită la bugetul
local în momet ul în care contribuabilul a realizat un venit impozabil (chirie,
redevență ) sub forma prelevărilor, iar plătitorul este cel care beneficiază de acele
venituri.
În condițiile unei crize prelungite care a cuprins aproape toate statele lumii,
problema colect ării, identificării și aplicării unor modalități tot mai eficiente pentru
utilizarea fondurilor publice, trebuie să preocupe pe toți cei cu atribuții în acest
domeniu, inclusiv teoreticienii și practicienii dreptului.
Cheltuielile publice13sunt plățile efe ctuate de stat din resursele aflate la
dispoziția sa în scopul satisfacerii nevoilor publice, a intereselor generale ale
societății, a îndeplinirii obiectivelor urmărite de stat: funcționarea instituțiilor
publice, asigurarea ordinii și liniștii publice și a siguranței naționale, finanțarea
învățământului, culturii și sănătății, precum și a sistemului de asigurări sociale,
realizarea acțiunilor economice de interes general. Aceste cheltuieli materializează
cea de a doua etapă a funcției de repartiție a fina nțelor publice, care constă în
repartizarea fondurilor publice pe diverse destinații.
Mai ales în actualele condiții, cheltuielile publice nu pot avea alt scop decât
utilitatea publică. În sistemul nostru de drept, acest principiu derivă din obligația
constituțională a statului, care nu poate efectua cheltuieli pentru interesele
particularilor, întrucât ar însemna ca majoritatea să contribuie pentru interese
individuale și nu pentru cele generale, colective, care să asigure și îndeplinirea
scopului finanțel or publice.
Cheltuielile publice se fac, de regulă, în bani, aceștia reprezentând cel mai
comod și cel mai echitabil achizitor de bunuri materiale sau imateriale necesare
pentru satisfacerea nevoilor generale. Prestațiile în natură, sub diferitele forme în
care se pot prezenta (de exemplu, locuințe de serviciu pentru funcționarii publici)
au unele inconveniente, între care se numără faptul că nu oferă o imagine corectă a
sacrificiilor pe care populația le face pentru întreținerea serviciilor publice,
imposi bilitatea contabilizării efective a acestor cheltuieli, implicit a stabilirii
raportului de valoare dintre serviciile și contraserviciile prestate, faptul că acest tip
de cheltuieli dau naștere la abuzuri și nedreptăți.
Cheltuielile publice reflectă efort ul financiar public pe o anumită durată de
timp, prevăzute în bugetul de stat și în celelalte bugete. Ele concretizează destinația
pe care o au veniturile bugetului public în procesul de folosire a lor. Întrebuințarea
acestor resurse este precedată de fixa rea destinației lor, decizie care constituie, în
fapt, o repartizare a fondurilor bănești conformă cu opțiunile forțelor politice aflate
la putere.
Cheltuielile publice sunt reprezentate de relațiile economico -sociale, având
forma bănească, care se manife stă între stat, pe de o parte, și persoanele fizice și
juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării funcțiilor sale.

13 Văcărel I., “Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică București 2004.

17
În tratarea lucrarii, am urmarit stabilirea categoriilor de masuri menite să
întarească puterea financiară a administrațiilor publice locale, prin transferarea
unor venituri de la bugetul de stat la bugetul local ca sursă de acoperire a
descentralizarii anumitor servicii, cât și motivarea administrațiilor publice locale
pentru a crește sursele de venituri proprii.
Nici o cheltuială bug etară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de
finanțare.
Între cele mai importante instrumente la îndemâna autorităților locale
necesare in vederea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin, un loc prioritar îl ocupa
bugetul local.
Bugetele locale se e laborează, se aprobă și se execută în condițiile legii
nr.273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile
ulterioare. La elaborarea proiectelor bugetelor locale se au în vedere prevederile
Legii privind finanțele publice locale ș i a celor rezultate din Legea privind
administrația publică locală, care tabilesc competențele ce revin consiliilor iocale
pe linia stabilirii surselor de venituri din impozite, taxe, și alte vărsăminte, precum
și sarcinile pe linia finanțării instituțiilo r și serviciilor publice de subordonare
locală .14

14 Comaniciu C., Herc iu M. – Buget si trezorerie publica – note de curs, Sibiu 2004

18
CAPITOLUL 2.
IMPOZITUL PE VENIT – sursă semnificativă î n formarea
resurselor bugetului public

2.1. Constituirea de resurse financiare necesare în buget, respectiv
constituirea părții de venit uri din buget

Impozitul pe venit este o parte componentă a sistemului impozitelor și
taxelor generale de stat, totodată constituind o sursă de reglementare a veniturilor
sistemului bugetar.
Legea administrației publice locale prevede autonomia locală ca prim
principiu al întregii acestei administrații, competența consiliilor locale ale
comunelor și orașelor, ca și a consiliilor județene de a adopta bugetele anuale ale
fiecăreia dintre aceste unități administrativ -teritoriale, precum și de a stabili
impoz itele, taxele, celelalte venituri și eventual împrumuturile necesare executării
acestor bugete.
Această competență configurează elementele de natură financiară ale
autonomiei administrației publice locale. Datorită acestor elemente, bugetele locale
sunt a utonome față de bugetul statului și astfel se aplică în statul nostru conceptul
“resurselor financiare ale colectivităților locale” recomandat de cartele europene
privind autonomia locală.
Elaborarea și adoptarea bugetelor locale15 în condiții de autonomie
financiară garantează individualitatea fiecărui buget local în ansamblul bugetelor
tuturor comunelor, orașelor și județelor din statul nostru. Această individualitate
concordă cu faptul că “în relațiile dintre autoritățile administrației publice locale și
consiliul județean, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altă
parte, nu există raporturi de subordonare”, fiecare consiliu județean, orășenesc sau
comunal este autonom, având și buget propriu autonom față de celelalte bugete
locale, ceea ce înseamnă că nici între bugetele locale nu există relații de
subordonare.
Individualitatea bugetelor unităților administrativ -teritoriale în ansamblul
bugetelor locale nu exclude însă “colaborarea” administrațiilor județene, orășenești
și comu nale la repartizarea cheltuielilor și veniturilor, la completarea veniturilor și
în execuția bugetară anuală, îndeosebi între bugetele județelor și bugetele
municipiilor, orașelor și comunelor din fiecare județ.
Crearea unui sistem modern și eficient de a dministrație publică a fost
considerată o prioritate pentru toate Guvernele României succedate în perioada
procesului de reformă început în anul 1990. Alternativa la vechile structuri nu o

15 Lăcrița G., “Impozite și taxe locale”, Editura Tribuna Economică, București 1999.

19
putea reprezenta decât o societate democratică, bazată pe statul d e drept și
economia de piață, pe descentralizare și autonomie locală, statul renunțând la
funcții specifice centralismului.
Consiliile locale au atribuții multiple de la studiere și prognozare, până la
aprobarea și execuția bugetelor de venituri și chelt uieli.
În România, după 1990, s -a instituit un regim juridic modern al bugetelor
locale, corespunzător conceptelor aplicate în statele europene occidentale,
consacrat prin dispoziții referitoare la aceste bugete cuprinse atât în Legea
finanțelor publice l ocale , cât și prin Legea administrației publice locale.
În cadrul administrațiilor locale procesul bugetar este important datorită
rolului pe care îl are în contextul cadrului juridic existent privind fiscalitatea16 și în
cel al politicilor bugetare de a pune în mișcare mecanismul bugetelor prin
intermediul cărora se constituie și utilizează resursele financiare publice.
O mare parte dintre resursele financiare ale bugetului trebuie să provină din
taxele și impozitele locale al căror nivel se stabilește în limitele legale. Structura
acestor impozite și taxe, conform clasificației bugetare, este prezentată în acest
capitol. Impozitele și taxele locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată
și evolutivă, pentru a le permite să urmeze practic, pe cât posibil, evoluția reală a
cheltuielilor asigurate din aceste surse.
Este necesară crearea unor finanțe publice eficace, echitabile și coerente, în
strictă corelare cu necesitățile și politicile economice de la nivel național, pentru a
putea transpu ne acest aspect și la nivel local în ce privește stabilirea, impunerea și
perceperea sistemului de impozite și taxe care se încadrează în bugetele locale.
Distribuirea primară și redistribuirea produsului intern brut își pune
amprenta asupra rolului finanț elor publice locale, atât în plan economic cât și în cel
social.
În condițiile economiei de piață, precum și a permanentelor schimbări
legislative, manifestarea concretă a relațiilor bănești și acțiunea legii valorii,
determină necesitatea finanțelor publi ce locale și rolul lor în ansamblul relațiilor
economico – sociale cu componenta sa autonomia financiară.
În cadrul politicilor economice, consiliul local al comunei, are dreptul la
resurse proprii suficiente, de care poate dispune în mod liber în exercita rea
atribuțiilor sale.
Resursele financiare ale consiliului local al comunei trebuie să fie
proporționale cu competențele prevăzute de constituție sau de celelalte legi.
Sistemele de prelevare pe care se bazează resursele de care dispun autoritățile
admini strației publice locale, trebuie să fie suficient de diversificate, urmând
practic evoluția reală a costurilor exercitării competențelor acestora.
Comunele cu o situație mai grea din punct de vedere economic și social ar
trebui protejate din punct de veder e financiar, prin măsuri de egalizare, destinate să
corecteze efectele repartiției inegale a resurselor, dar fără a restrânge libertatea de
opțiune a autorităților în sfera lor de competență.

16 Juravle V., “Metode și tehnici fiscale”, Editura Rolcris, București 2000.

20
Pondere mare în cadrul resurselor financiare locale, o vor dețin e încă o bună
perioadă de timp, prelevările obligatorii, realizate prin intermediul impozitelor și
taxelor.
Chiar și așa comunele dispun de resurse financiare neadaptate sarcinilor
cărora trebuie să le facă față în condițiile unei rigori bugetare și a unei presiuni
fiscale ridicate în opinia contribuabilului din mai multe țări, inclusiv din România.
De aceea autoritățile centrale trebuie să acorde colectivităților locale
autonomie și responsabilitate financiară mai mare, prin cele două tendințe
divergente:
-controlul și reducerea cheltuielilor publice locale;
-acordarea unei cât mai mari autonomii financiare.

Transferurile financiare, atât de la bugetul de stat cât și de la cel local,
constituie o sursă importantă a bugetului, cu respectarea destinației dat ă prin lege,
fondurile alocate constituind limita maximă.
O altă sursă a bugetului prin care colectivitățile locale au posibilitatea de a -și
finanța o parte a cheltuielilor proprii cu mai mică amploare la noi, dar cu
perspective de viitor o constituie împ rumuturile care trebuie să aibă un caracter
provizoriu și sunt utilizate în scopuri bine determinate. În ultimii ani regimul
juridic al operațiunilor de împrumut a evoluat în sensul acordării unei mai mari
libertăți autorităților publice locale în obținere a acestora.
Totuși, problema importantă ce trebuie avută în vedere este precizarea clară
a unei asistențe din partea statului în cazul insolvabilității autorității publice locale
și a pragului de îndatorare.
Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006, cu modificarile si completarile
ulterioare, stabilește normele privind formarea, administrarea, întrebuințarea și
controlul resurselor financiare ale statului și ale instituțiilor publice. Bugetele se
proiectează , se realizează și se raportează de autorită țile locale executive.
Impozitele, taxele și alte venituri locale se stabilesc de către autoritățile
locale deliberative, în condițiile și limitele legii, și se încasează de autoritățile
locale executive.17 Bugetul unitatii administrativ -teritoriale este el aborat de
persoanele abilitate în acest sens din cadrul consiliului local respectiv, și este supus
spre aprobare în ședință de consiliu la începutul anului calendaristic pentru anul
respectiv (în termen de 45 de zile de la publicarea legii bugetului de sta t în
Monitorul Oficial al României, partea I). În ședința de consiliu participă primarul
comunei, secretarul comunei, consilierii și serviciul financiar -contabilitate din
cadrul primăriei.
Administrarea proprietății publice și private a unei unitatii adm inistrativ –
teritoriale constituie partea cea mai importantă a activității, ca autoritate executivă
în gospodărirea bunurilor. Bunurile aparținând primăriei sunt bunuri mobile și
imobile, care fac parte din sectorul public și din sectorul privat. Bunurile publice
aparțin întregii comunități, iar cele private aparțin primăriei și sunt exploatate tot
spre folosul comunității.

17 Legea 273/2006 privind fina nțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.

21
Aceste bunuri sunt absolut necesare funcționării continue și regulate a
serviciilor publice și în directă legătură cu interesele gen erale ale comunităților
locale în condițiile de autonomie . Dreptul de proprietate publică se dobândește :
pe cale naturală, prin achiziții publice efectuate în condițiile legii, prin acte de
donație acceptate de consiliul local al comunei, prin trecerea u nor bunuri din
domeniu privat al comunei în domeniul public al acesteia, pentru cauza de utilitate
publică .
Administrarea acestor bunuri are ca rezultat de asemenea constituirea de
venituri în bugetul local al comunei, în acest sens le -am amintit, și rep rezintă
venituri din capital dobândite prin valorificarea domeniului public și privat al
comunei respective. Veniturile financiare obținute sunt considerate venituri
publice , și ca atare ele se supun regimului juridic special aplicabil acestor bunuri,
contribuind la sporirea veniturilor și creșterea autonomiei financiare, premiză
sigură a dezvoltării publice locale. Clasificația bugetară îndeplinește rolul de
schemă organizatorică privită prin prisma previzionării și executării bugetare, fiind
utilizată î n mod obligatoriu pentru gruparea sistematică a veniturilor pe toate
verigile sistemului bugetar. Ea este un instrument tehnic simplu, concis și clar de
sistematizare, urmărire și control a realizării veniturilor bugetare și stă la baza
stabilirii de drept uri și obligații către bugetul local. În practică, clasificația
veniturilor bugetare se face după criterii administrative, în funcție de instituția
însărcinată cu colectarea lor și este completată de criteriul economic în care se
precizează categoriile de plătitori și forma veniturilor, în funcție de proveniența lor.
Bugetele locale se constituie în principal din ven ituri realizate pe plan local
din venituri proprii și venituri primite de la nivel central. În afară de acestea o altă
sursă importantă care po ate crește venitul realizat pe plan local o reprezintă
împrumuturile. Veniturile proprii sunt veniturile pe care autoritățile le realizează pe
plan local, din impozite, taxe și alte contribuții, pentru care nivelul și sursele sunt
controlate și decise de c ătre autoritățile locale, în limitele prevăzute de lege.
2.2. Coordonate generale ale impozitului pe venit
Impozitele sunt cea mai important ă resursă financiară a statului ș i cea mai
veche, în ordinea apariț iei veniturilor publice .
Impozitele reprezintă p lata bănească obligatorie18, generală, definitivă și
nereciprocă (nerambursabilă) efectuate de persoane fizice și juridice în favoarea
bugetului general consolidat al statului, în cuantumul și la termenele precise,
stabilite de lege fără obligația statului de a presta plătitorului un echivalent direct și
imediat.
În accepțiune generală, impozitele reprezintă o prelevare la dispoziția
statului a unei părț i din veniturile sau averea persoan elor fizice sau juridice, î n
vederea acoperirii cheltuielilor pub lice. Această prelevare se face in mod
obligatoriu cu titlu nerambursabil și fără contraprestați e din partea statului .
Autoritate abilitată cu instituirea de impozite este statul, dreptul acestuia de a

18 Macarie F.C. ,Finante si bugete publice, suport curs

22
introduce impozite exercitâ ndu-se, de cele mai multe ori, prin intermediul
organelor cen trale, Parlamentul, iar uneori și prin organele administraț iei centrale
de stat locale .
Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitelor de
inportanță generală , iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite în
favoarea unităț ilor administrativ locale .
Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv ș i nerambursabil.
Caracterul definitiv al impozitului evidențiază lipsa obligației de restituire direct
către platitor a sumei percepute . În schimbul acestora, plă titorii nu pot solicita
statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată .
Pentru toate societăț ile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind
princi palul alimentator cu venituri bănești a bugetu lui, dar ș i im portante
instrumente de politică financiară, economică și socială.
Inițial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct de
vedere al rolului pe plan financiar, acestea consti tuie principalul mijloc de
procurare a r esurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .
Fiecp rui moment de dezvoltare al societății î i carespunde unui anumit nivel
al impozitelor, nivel care se s chimbă pe măsur acestei dezvoltari .Specific evoluției
impozitelor în perioada postbelică este tendința creșterii lor în mărime absolută și
relativă . Sporirea volumului im pozitelor s -a realizat prin creșterea numărului
plăților, creș terea volumului materi ei impozabile, precum ș i prin majorarea cotelor
de impunere . Astfe l, în țările dezvoltate, impozitele și taxele procură între opt ș i
noua zecimi din totalul resurs elor financiare ale statului . În țările î n curs de
dezv oltare, procurarea impozitelor ș i taxelor cunoaște diferențe mai mari î n totalul
resurselor financiare, variind între cinci și nouă zecimi .
În perioada modernă , impozitele au dobandit un rol, fiind fol osite ca
instrument de intervenție al statului în viața economică au devenit o metoda de
conducere prin care se regle ază mecanismele pieței . În f uncție de intenț ia
legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau frânare a
unor activități de creștere ori reducere a producț iei sau consumului unui anumit
produs . Ele servesc ca metode intervenț ioniste cu caracter conjunctur al sau
structural, pentru corectarea evoluției, pentru stabilizarea și echilibrarea creș terii
economice .
În cazurile cand se urmărește o activitate a vieț ii economice, prin
intermediul impozitelor, se acționează prin diminuarea mă rimii aces tora, iar atunci
cand se urmareș te o activitate a creș terii se procedeaza la suprataxare, prin
majorarea nivelului impozitelor ș i multiplicare a numarului lor.
Pe plan social rolul impozitelor se con cretizează în faptul că , prin
intermediul lor, sta tul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între
clase și grupuri sociale între persoanele fizice și cele juridice . În acest mod are loc
o anumită rectificare a discrepanț elor dintre nivelurile veniturilor .
În formarea resurselor fin anciare publice la nivelul oricărei naț iuni19, un rol
deose bit de important revine impozitării veniturilor obț inute de contribuabilii
persoane fizice.

19 Comaniciu C., Popovici M., Moldovan I., – Fiscalitate – Editura Alma Mater, Sibiu, 2002 pag 25

23
În măsura î n car e, cu corectitudine, se stabilește venitul ce intră sub
incidența impozitării, metoda de im punere și rata de impozitare aferentă , impozitul
pe venitul personal poate fi conside rat parghie economico -financiară .
Din acest considerent, implicarea i mpozitului pe venitul personal în
stimularea dezvoltă rii economico -socia le presupune o colerare adecv ată a
proceselor de prelevare sub formă de impozite, c u cele consumatoare de resurse ș i
cu cele generatoare de valoare nouă .
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit20, potrivit prevederilor
Legii nr.571/2003 p rivind codul fiscal, cu modifică rile și com pletă rile ulterioare
sunt următoarele: venituri din activități independente, venituri din salarii, venituri
din cedarea folosinței bunurilor, venituri din investiții , venituri din pensii , venituri
din activități agricole, silvicultură și piscicultu ră, venituri din premii și din jocuri
de noroc, venituri din transferul proprietăților imobiliare , venituri din alte surse .
Veniturile din activităț ile inde pendente sunt acele venituri obținute în mod
individual și/sau intr -o formă de asociere ș i cuprin d veniturile comerciale,
veniturile din profesiile libere ș i veit uri din proprietate intelectuală .
Veniturile din sa larii cuprind toate veniturile î n bani și/sau în natură obținute
de o persoană fizică ce desfășoară o activitate î n baza u nui contract individu al de
muncă sau a unui statut special prevă zut de lege, indifere nt de perioada la care se
referă , de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaț iile pentru incapacitate temporară de muncă .
Veniturile din cedarea folosinț ei bunurilor sunt acele venituri în bani și/sau
în natură provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile ș i imobile.
Veniturile din investiț i sunt acele venituri obținute din: dividende , dobânzi,
caștiguri din transferul tiltlurilor de valoare etc.
Veni turile din pensii reprezintă sume pri mite ca pensii de la fondurile
înființate din contribuțiile sociale obligatorii făcute că tre un sistem de asigu rări
sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele finanț ate de la bugetul
de stat.
Venit urile din activități agricole sunt veniturile obț inute din desfăș urarea
urmatoarelor categorii de activități: cultivarea și valorificarea flori lor, legume ș i
zarzav aturi, a produselor agricole obținute după recoltare cultivarea și valorificarea
arbuș tilor etc.
Veniturile din premii ș i jocuri de noroc cuprind venitu rile din concursuri
respectiv câș tigurile realizate ca urmare a participă rii la jocuri de noroc.
Veniturile din transferul proprietății sunt acele venituri obț inute ca urmare a
transfe rului dreptu lui de proprietate și al dezmembră mintelor acestuia, prin acte
juridice intrevii asupra construcțiilor de orice fel ș i al terenurilor aferente aces tora,
precum ș i asupra terenurilor de orice fel fără construcț ii.
Veniturile din alte surse cuprind orice ven ituri identificate ca fiind
impozabile care nu se încadrează î n categoriile de mai sus.21

20 Comaniciu C., Popovici M., Moldova n I., – Fiscalitate – Editura Alma Mater, Sibiu, 2002 pag 26
21Comaniciu C., Popovici M., Moldovan I., – Fiscalitate – Editura Alma Mater, Sibiu, 2002 pag 27

24
2.3. Procedura alocării sumelor î ncasate din impozitul pe venit că tre
bugetele locale

În țara noastră, autonomia financiara a colectivităților locale nu este încă
deplina, existând raporturi de dependenta fata de bugetul de stat, mai ales cu
privire la partea de venituri.
În componenta bugetului local, partea de venituri cuprinde, atât venituri
proprii provenind din impozite, taxe si vărsăminte de venituri cuvenite de la
contribuabilii persoane juridice de importanta locala si de la populație, (acestea
sunt prevăzute de actele normative ce se refera la impozitele si taxele locale si la
modul de stabilire a competentei consiliilor locale in domeniu) dar si venituri
atribuite din sume defalcate din unele venituri cuvenite, potrivit legii, bugetului de
stat; transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finanțarea unor investiții de
interes general ce depășesc perimetrul unor colectivități locale sau pentru acțiuni
de protecție sociala in instituții publice cu caracter național sau regional (cămine de
bătrâni, casa de copii, scoli speciale, etc).
Din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități
administrativ -teritoriale în luna anterioară22 cu excepția impozitului pe veniturile
din pensii, se alocă lunar, până cel târziu la data de 8 a lunii în curs, o cotă de:
a) 41,75% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al
căror teritoriu își desfășoară activitatea plătitorii de i mpozit pe venit;
b) 11,25% la bugetul local al județului;
c) 18,5% într -un cont distinct, deschis pe seama direcției generale a
finanțelor publice județene la trezoreria municipiului reședință de județ, pentru
echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, a le orașelor și ale municipiilor,
precum și a bugetului local al județului.
În execuție, cota de 18,5% se alocă de către direcțiile generale ale finanțelor
publice județene, pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, ale orașelor și
ale municipiilo r, precum și a bugetului local al județului, proporțional cu sumele
repartizate și aprobate în acest scop în bugetele respective.
Pentru municipiul București cota de 71,5% din impozitul pe venit, cu
excepția impozitului pe veniturile din pensii, se reparti zează astfel:
a) 20% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului București;
b) 44,5% la bugetul local al municipiului București;
c) 7% într -un cont distinct, deschis pe seama Direcției Generale a Finanțelor
Publice a Municipiului București la Trezoreri a Municipiului București, pentru
echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor, precum și a bugetului local al
municipiului București.
In situatii deosebite, prin legea bugetului de stat, cotele defalcate din
impozitul pe venit pot fi majorate. Operatiunil e de virare la bugetele locale a
cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectueaza de Ministerul Finantelor

22 LEGE nr. 273/2006 (*actualizată*) privind finanțele publice locale, art 33

25
Publice, prin directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a
Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.
Orice persoană subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul
economic, instituția publică și instituția publică locală, care are organizată o
entitate, cu sau fără personalitate juridică, la altă adresă decât sediul social al
subiectului resp ectiv, cu minimum 5 persoane care realizează venituri din salarii,
are obligația să solicite înregistrarea fiscală a entității respective, ca plătitoare de
salarii și de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agenției
Naționale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială se află adresa unde se
desfășoară efectiv activitatea acelei entități. Solicitarea se face în termen de 30 de
zile de la data înființării, pentru entitățile nou -înființate. Organul fiscal are
obligația ca, î n termen de 5 zile de la înregistrarea fiscală, să transmită o copie de
pe certificatul de înregistrare fiscală primarului unității administrativ -teritoriale/
sectorului municipiului București în a cărei/cărui rază teritorială își desfășoară
efectiv activi tatea entitatea respectivă. Plătitorii de salarii și de venituri asimilate
salariilor au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea astfel încât aceasta
să reflecte impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat, reținut și virat, pe
fieca re entitate care intră sub incidența prezentului alineat*).
Primarul, prin compartimentele de specia litate, poate verifica corecta
înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial atâ t a sediului social
principal, cât și a sediului secu ndar având obligația să sesizeze orice nereguli
constatate organului fiscal t eritorial al Ministerului Finanț elor Publice.
Prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri al e
bugetului de stat, cu destinație specială ș i, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor
locale prin transferul de resurse financiare din unele v enituri ale bugetului de stat
către unitatile administrat iv-teritoriale în vederea asigurării fondurilor necesare
furnizării de servicii publice, în condiț iile legii .
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea
bugetelor lo cale vor fi repartizate pe județe, potrivit urmă toarelor criterii:
a) capacitatea financiară determinată pe baza impozitului pe venit încasat pe
locuitor, in prop orție de 70%, potrivit urmă toarei formule de calcul:

Ivm.tj Nr.loc.j
––– x –––
Ivm.j Nr.loc.tj
Sr.j = ––––––––––- x Sr.tj,
n Ivm.tj Nr .loc.j
Σ [ ––- x ––– ]
j=1 Ivm.j Nr.loc.tj

unde:
Sr.j – sume defalcate repartizate județ ului;
Sr.tj – sume defalc ate de repartizat pe total județ e;

26
Ivm.j – impozi tul pe venit mediu pe locuitor înc asat pe județ î n anul anterior
anului de calcul;
Ivm.tj – impozi tul pe venit mediu pe locuitor încasat pe total județe î n anul
anterior anului de calcul;
Nr.loc.j – numărul locuitorilor din județ ;
Nr.loc.tj – suma locuitorilor județ elor;
b) suprafața județ ului în proporț ie de 3 0%. Sumele defalcate cu destinație
specială se repartizează conform legii.
Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru
echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin legea bugetului de stat, și din
cota de 18,5% , o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența
se repartizează pentru bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor,
astfel:
a) 80% din sumă se repartizează în două etape, prin decizie a directorului
direcției generale a finanțelor publice județene, în funcție de următoarele criterii:
populație, suprafața din intravilanul unității administrativ -teritoriale și capacitatea
financiară a unității administrativ -teritoriale;
b) 20% din sumă se repartizează, prin hotăr âre a consiliului județean, pentru
achitarea arieratelor provenite din neplata cheltuielilor de funcționare și/sau de
capital, în ordinea cronologică a vechimii arieratelor, pentru susținerea
programelor de dezvoltare locală și pentru susținerea proiectelo r de infrastructură
care necesită cofinanțare locală. Hotărârea consiliului județean se comunică
directorului direcției generale a finanțelor publice județene, instituției prefectului și
consiliilor locale din județ.
Pentru repartizarea sumelor defalc ate din unele venituri ale bugetului de stat
pentru echil ibrarea bugetelor locale , direcțiile generale ale finanțelor publice
județ ene procedeaz ă astfel:
a) Calculează indicatorii «impozitul pe venit mediu pe locuitor/pe
unitatea administrativ -teritorială» și , respectiv, «impozitul pe venit
mediu pe locuitor/pe ansamblul județului», după următoarele formule:

Ivm.l = Iv.l / Nr. loc.l

Ivm.j = Iv.j / Nr. loc.j,

unde:
 Ivm.l – impozitul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe unitatea
administrativ -teritorială în anul anterior anului pentru care se face
repartizarea;
 Iv.l – impozitul pe venit încasat pe unitatea administrativ -teritorială în anul
anterior anului pentru care se face repartizarea;
 Nr. loc.l – numărul locuitorilor din unitatea administrati v-teritorială;
 Ivm.j – impozitul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe ansamblul
județului în anul anterior anului pentru care se face repartizarea;

27
 Iv.j – impozitul pe venit încasat pe ansamblul județului în anul anterior
anului pentru care se face repar tizarea, obținut prin însumarea impozitului
pe venit încasat pe fiecare unitate administrativ -teritorială a județului;
 Nr. loc.j – numărul locuitorilor din județ);

În situația în care datele privind impozitul pe venit nu sunt disponibile la
finele anului anterior anului pentru care se face repartizarea, impozitul pe venit pe
unitățile administrativ -teritoriale componente ale județului, utilizat în calculele
prevăzute la lit. a), se determină după următoarea formulă:

Σ[Iv(l)+ …. + Iv(n)]
Iv.l = ────────────────────── x 12,
n

unde:
Iv.l – impozitul pe venit încasat pe o unitate administrativ -teritorială
componentă a județului;
Iv(n) – impozitul pe venit încasat în lunile anterioare lunii de calcul pe
unitatea administra tiv-teritorială componentă a județului;
n – numărul de luni anterioare lunii în care se efectuează repartizarea
Impozitul pe venit pe total județ se obține prin însumarea impozitului pe
venit pe unitățile administrativ -teritoriale componente ale județului, stabilit
conform formu lei prevăzute mai sus .
Datele utilizate, modul de calcul și repartizarea efectuată se transmit în
format electronic Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în termen de
5 zile calendaristice de la repartizarea aprobată pr in decizie a directorului direcției
generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, precum
și prin hotărâri ale consiliilor județene, respectiv a Consiliului General al
Municipiului București.

ETAPA I

În prima etapa se rep artizează sumele calculate numai către unităț ile
administrativ -teritoriale al caror impoz it pe venit mediu pe locuitor, î ncasat pe
unitatea a dministrativ -teritorială î n anul anterior anului de calcul, este mai mic
decat impozit ul pe venit mediu pe locuitor , încasat pe ansamblul județului î n anul
anterio r anului de calcul, pe baza urmă toarelor criterii:
– ponderea populației unităț ilor administr ativ-teritoriale care participă la
această etapă în totalul populației acestora, în proporț ie de 75%;
– ponderea su prafeței din intravilanul unităț ilor administ rativ-teritoriale care
participă la această etapă în totalul suprafeț ei din intravilanul acestor a, în proporț ie
de 25%;
Sumele repartizate în prima etapă unităț ilor administrativ -teritoriale sunt
limitate, astfe l încât media rezultată pe locuitor, calculată conform formulei de mai

28
jos, să fie mai mică sau egala cu impozitul pe venit mediu pe locuitor , încasat pe
ansamblul județului î n anul anterior anului de calcul:

Mloc.el = [Iv.l + Sr.el]/Nr.loc.l, unde:
Mloc.el – media rezultată pe locuitor la nivelul unității administrativ –
teritoriale, în urma repartizării în prima etapă ;
Iv.l – impozitul pe venit î ncasat pe un itatea administrativ -teritorială î n anul
anterior anului de calcul;
Sr.el – sume repartizate pe unități administrativ -teritoriale în prima etapă ;
Nr.loc.l – numă rul locuitorilor din un itatea administrativ -teritorială .

ETAPA II

Sumel e ramase nerepartizate în prima etapă se repartizează la toate unităț ile
administrativ -teritoriale din județ, în fu ncție de capacitatea financiară a acestora,
determinată pe baza impozitului pe venit încasat pe locuitor î n anul anterior anului
de calcul, f olosindu -se urmatoarea formulă :

Ivm.j Nr.loc.l
––– x –––
Ivm.l Nr.loc.j
Sr.e2 = ––––––––––- x Sr.j.e2,
n Ivm.j Nr.loc.l
Σ [ ––- x ––– ]
l=1 Ivm.l Nr.loc.j

unde:
 Sr.e2 – sume repartizate unității a dministrativ -teritoriale î n etapa a doua;
 Sr.j.e2 – sume de repartizat tuturor unităț ilor adm inistrativ -teritoriale din
județ î n etapa a doua;
 Ivm.l – impozit ul pe venit mediu pe locuitor, î ncasat pe un itatea
administrativ -teritorială î n anul anterior anul ui de calcul;
 Ivm.j – impozit ul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe ansamblul
județului î n anul anterior anului de calcul;
 Nr.loc.l – numă rul locuitorilor din un itatea administrativ -teritorială ;
 Nr.loc.j – numărul locuitorilor din județ ;

Sumele stabili te pe fiecare u nitate administrativ -teritorială în parte în urma
derulă rii celor doua etape de echilibrare, vor fi diminuate cu gradul de nec olectare,
prin înmulț irea cu coeficientul subunitar, calculat ca raport între suma impozitelor
și taxelor locale, c hiriilor și redeventelor încasate în anul financiar anterior încheiat
și suma impozitelor și taxelor locale, chiriilor și redeventelor de î ncasat în anul
financiar anterior î ncheiat. La calculul gra dului de necolectare nu se iau în
considerare creanțele fi scale aflate î n litigiu.

29
Repartizarea sumelor din cele două etape se face de către directorul direcției
generale a finanțelor publice județene sau al Direcției Generale a Finanț elor
Publice a Municipiului București, dupș caz, prin decizie ce se comunică
prefectului, consiliului județean și consiliilor locale din județ .
Pentru repartizarea sumelor, consiliul județean are obligația ca, în termen de
5 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, să solicite în scr is tuturor unităților administrativ -teritoriale din cadrul
județului prezentarea de cereri pentru acordarea de sume pentru achitarea
arieratelor, precum și pentru susținerea programelor de dezvoltare locală și pentru
susținerea proiectelor de infrastructur ă care necesită cofinanțare locală.
Pentru municipiul București, din cota de 7% prevăzută la art. 32 alin. (4)23 se
alocă o cotă de 25% pentru bugetul local al municipiului București, iar diferența se
repartizează pentru bugetele locale ale sectoarelor muni cipiului București, astfel:
a) 85% din sumă se repartizează prin decizie a directorului Direcției
Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, utilizându -se în mod
corespunzător prevederile, procedura și criteriile de repartizare ;
b) 15% din su mă, se repartizează prin hotărâre a Consiliului Gen eral al
Municipiului București, pentru achitarea arieratelor provenite din neplata
cheltuielilor de funcționare și/sau de capital, în ordinea cronologică a vechimii
arieratelor, pentru susținerea programel or de dezvoltare locală și pentru susținerea
proiectelor de infrastructură care necesită cofinanțare locală. Hotărârea Consiliului
General al Municipiului București se comunică directorului Direcției Generale a
Finanțelor Publice a Municipiului București, Instituției Prefectului Municipiului
București și consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București.
Nerespectarea prevederilor legale atrage nulitatea absoluta a deciziilor
directorilor directiilor generale ale finantelor publice si a hotararilor adoptate de
consiliile judetene, respectiv a hotararilor Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, pentru repartizarea sumelor si a cotelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, urmand sa se emita o noua
decizie, respectiv o noua hotarare, in termen de 5 zile lucratoare de la data anularii
acestora. Nulitatea se constata de catre instanta de contencios administrativ, la
sesizarea prefectului sau a oricarei alte persoane interesate.
Numărul locuitorilo r din unitățile administrativ -teritoriale utilizat în
calculele prevăzute în prezentul articol este cel comunicat de direcțiile județene de
statistică, respectiv de Direcția Regională de Statistică a Municipiului București,
după caz, la data de 1 iulie a a nului anterior anului de repartizare. Suprafața din
intravilanul unităților administrativ -teritoriale utilizată în calculele prevăzute în
prezentul articol este cea comunicată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară
de la nivelul județului sau, du pă caz, al municipiului București, la data de 1 iulie a
anului anterior anului de repartizare.

23 LEGE nr. 273/2006 ( *actualizată*) privind finanțele publice locale,

30
CAP ITOLUL 3.
STUDIU DE CAZ PRIVIND ECHI LIBRAREA BUGETULUI
LOCAL AL ORAȘULUI OCNA SIBIULUI – în baza su melor
defalcate din unele venituri ale bugetul ui de stat și a cotelor
defalcate din impozitul pe venit

Pentru finanț area cheltuielilor publice, precum ș i pentru echilib rarea
bugetelor locale ale unităț ilor administrativ -teritoriale, prin l egea bugetului de stat
se aprobă sume defalcate din unele venituri al e bugetului de stat, cu destinaț ie
specială și , respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale.
Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se utilizează pentru
echilibrarea bugetelor locale respectiv c heltuieli curente ș i de capital, iar sumele
defalcate cu destinaț ie spec ială sunt alocate pentru finanț area unor servicii publice
descentralizate sau a unor noi cheltuieli publice .
Cota defalcată24 din unele venituri ale bugetului de stat reprezintă procentul
stabilit din unele venituri ale bugetulu i de stat, care se alocă bugetelor locale.
Anul 2006 reprezină un an cheie, fiind anul în care a fost votată Legea
finanțelor publice locale nr.276/2006, prin care se prevede utilizarea unei formule
și a unor criterii de calcul care repartizează cotele din impozitul pe venit în vederea
echilibrării bugetelor locale (potrivit art.33 din legea mai sus men ționată )

Tabel 3.1. Evoluția repartizării sumelor și cotelor defalcate pe total județ
(mii lei)
ANUL Cote
defalcate
de
repartizat
pe total
județ Pondere
în total
sume de
repartizat Sume
defalcate
de
repartizat
pe total
județ
Pondere
în total
sume de
repartizat Total
sume de
repartizat

2012 72.000 72,52% 27.282 27,48% 99.282
2013 77.000 74,63% 26.169 25,37% 103.169
2014 94.000 78,27% 26.095 21,73% 120.09 5

În graficul de mai jos se poate observa evoluția ponderii cotelor defalcate
din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități
administrativ -teritoriale precum și a sumelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin legea
bugetului de stat, în total sume de repartizat pe județul Sibiu.

24 LEGE nr. 273/2006 (*actualizată*) privind finanțele publice locale, art.2

31
Fig.3.1. Dinamica sumelor și a cotelor defalcate din impozitul pe venit

Dinamica sumelor defalcate și a cotelor defalcate din impozitul pe venit, în
anul 2014 comparativ cu anul 2012 înregistrează o creștere de 30,55% la nivel de
județ.
Din suma totală de repar tizat, o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al
județ ului. Diferenț a de 73% se repartizează buge telor locale ale comunelor,
orașelor ș i municipiilor, astfel:
 80% s-a repartizat în două etape:
 Etapa I după criteriile populație și suprafață
 Etapa II după criteriul capacitate financiară
 20% se repartizează , prin hotarare a consiliului județean, pentru
susținerea progra melor de dezvoltare locală și pentru susț inerea
 proiectelor de infrastructură care necesită cofinanțare locală .

Tabel 3.2. Sume repartizate jude țului Sibiu perioada 2012 -2014
Anul Suma totală
de repartizat
(mii lei) din care:
Bugetul
propriu al
județu lui Bugetele locale ale
comunelor,
orașelor și
municipiilor din care:
Sume etapa
1(dupa
criteriile
populație și
suprafață)
Sume etapa 2
(după criteriul
capacitate
financiară) Achitare
arierate si
sustinerea
proiectelor de
infrastructuă
repartizate pr in
hotărâre a
consiliului
județean
27% 73% 80% 20%
2012 99.282 26.806 72.476 57.981 14.495
2013 103.169 27.856 75.313 60.250 15.063
2014 120.095 32.426 87.669 70.135 17.534

32
Fig.3.2. Evoluț ia sumelor repart izate bugetului propriu al județ ului

Fig.3.3. Evoluț ia sumelor repartizate bug etelor locale ale comunelor , orașelor ș i
munic ipiilor

După cum se poate observa, în anul 2014 suma totală de repartizat pe județ
a crescut cu aproximativ 20,96% față de anul 2012, din care 27% pentru bugetul
propriu al județului iar 73% bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor.

Pentru repartizarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
pentru echilibrar ea bugetelor locale se c alculează indicatorii «impozitul pe venit
mediu pe locuitor/pe unitatea administrativ -teritorială» și, respectiv, «impozitul pe
venit mediu pe locuitor/pe ansamblul județ ului».

Ivm.l = Iv.l / Nr. loc.l

Ivm.j = Iv.j / Nr. loc.j,

33
Datele privind numarul de locuitor i sunt cele comunicate de Direcți a
Județeană de Statistică, cele privind suprafaț a din int ravilan de Oficiul de Cadastru
și Publicitate Imobiliară la data de 01.07.2011, respectiv 01.07.2012, 01.07.2013,
iar impozitul pe venit încasat î n anul anterior anulu i de calcul din contul de
execuț ie bugetară de la trezorerii

Tabel 3.3 . Date utilizate la repartizarea sumelor

ANUL Nr. De
locuitori Suprafaț a Impozitul pe
venit încasat î n
anul anterior Impozitul pe
venit mediu pe
locuitor ( Ivm.j ;
Ivm.l )*
2012
Județ 426.121 27.166 188.564 0,44251
u.a.t 4.208 473 321 0,07628
2013
Județ 425.906 27.681 195.012 0,45788
u.a.t 4.210 473 381 0,09050
2014
Județ 425.961 27.910 211.784 0,49719
u.a.t 4.207 473 442 0,10506

*Ivm.l – impozit ul pe venit mediu pe locuitor, î ncasat pe un itatea administrativ –
teritorială î n anul anterior anului de calcul;
*Ivm.j – impozit ul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe ansamblul județului î n
anul anterior anului de calcul;

Dinamica impozitului pe venit încasat în anul anterior de calcul prezintă o
creștere cu 12,31% în anul 2014 comparativ cu anul 2012, obținându -se astfel o
creștere a ponderii sumelor și cotelor defalcate din impozitul pe venit în totalul
veniturilor pentru echilibrarea bugetelor locale.

ETAPA I

În prima etapă se repartizează sumele calculate potrivit ponderii populației
unităț ilor administ rativ-teritoriale care participă la această etapă în totalul
populaî iei acestora, respectiv ponderi i suprafeței din intravilanul unităților
administrativ -teritoriale î n totalul supra feței din intravilanul acestora.

34
Anul 2012

– ponderea populației oraș ului Ocna Sibiului în totalul populației județului se
calculează astfel:

(Nr. loc.l/ Nr.loc.tj)* 100 = (4.208/426.121) * 100 = 0,98751

1. Ponderea populaț iei orașului Ocna Sibiului în ponderea p opulației selectate
în total populație județ :

( 0,98751 / 49,35360 ) * 100 = 2,00089

{ 49,35360 = (426.121 -154.224 -52.048 -6.884 -2.659)/426.121 =
210.306/426.121 – ponderea populației unităților selectate în
total populație județ }
( 154.22 4 – populați e Sibiu; 52.048 – populație Mediaș; 6.884 –
populație Șelimbăr; 2.659 – Șura Mică » unităț i administrativ -teritoriale
care nu participă la I etapă )

2. Sume calcul ate conform ponderii populaț iei orașului Ocna Sibiului în totalul
populației unită ților administrativ teritoriale:

(43.486 * 2,00089) / 100 = 870.

{ 43.486= 57.981*75% –suma totală pe județ care se împarte la etapa I în
funcție de populaț ie }

– ponderea s uprafeței din intravilanul oraș ului Ocna Sibiului care participă la
această etapă, în totalul suprafeț ei din intravilanul unităț ilor administrativ
teritoriale :

(Supraf.intravilan unit.adm.terit ./ Supraf.intravilan jud.)*100 = (473 / 27.166) *
100 = 1,74115

( 27.166 – supraf.din intravilanul unit.adm.teritoriale – total )

1. Ponderea suprafeț ei orașului Ocna Sibiului raportată la total pondere:

(1,74115 / 71,65574 ) * 100 = 2,42988

2. Sume cal culate conform ponderii suprafeței unităț ii administrati v teritoriale
în totalul suprafeței unităț ilor administrativ teritoriale:

( 14.495 * 2, 42988) / 100 = 352

35
{ 14.495=57.981*25% –reprezintă 25% din totalul sume lor de repartizat
de Administrația Județeana a Finanț elor Publice Sibiu}
Total sume de repartizat din prima etapă pentru orașul Ocna Sibiului, fără
criteriul de limitare:
870 + 652= 1. 222
Sumele repartizate în prima etapă unităț ilor administrativ -teritoriale sunt
limitate, astfel încat media rezultată pe locuitor, calculată conform formulei de mai
jos, să fie mai mică sau egală cu impozit ul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe
ansambl ul județului î n anul anterior anului de calcul:

Mloc.el = [Iv.l + Sr.el]/Nr.loc.l, unde:

Mloc.el – media rezultată pe locuitor la nivelul unităț ii administrativ –
teritoriale, în urma repartizării în prima etapă ;
Iv.l – impozitul pe venit î ncasat pe un itatea administrativ -teritorială î n anul
anterior anului de calcul;
Sr.el – sume repartizate pe unități administrativ -teritoriale în prima etapă ;
Nr.loc.l – numă rul locuitorilor din un itatea administrativ -teritorială .

Mloc.el = [321 + 1.222 ]/4.208 = 0,3667 6 < 0,56757

Anul 2013

– ponderea populației oraș ului Ocna Sibiului în totalul populației județului se
calculează astfel:

(Nr. loc.l/ Nr.loc.tj)* 100 = (4.210/425.906) * 100 = 0,98848

1. Ponderea populaț iei orașului Ocna Sibiului în ponderea populației sele ctate
în total populație județ :

( 0,98848 / 49,43109 ) * 100 = 1,99972

{ 49,431095 = (425.906 -153.742 -51.696 -7.239 -2.699)/425.906 *100=
= 210.530/425.906 *100 – ponderea populației unităților
selectate în total populație județ }
( 153.742 – popula ție Sibiu; 51.696 – populație Mediaș; 7.239 –
populație Șelimbăr; 2.699 – Șura Mică » unităț i adm inistrativ -teritoriale
care nu participă la I etapă )

2. Sume calculate co nform ponderii populaț iei orașului Ocna Sibiului în totalul
populației unităț ilor admin istrativ teritoriale:

(45.188 * 1,99972) / 100 = 904.

36
{ 45.188= 60.250*75% –suma totală pe județ care se împarte la etapa I în
funcție de populaț ie }

– ponderea supraf eței din intravilanul oraș ului Ocna Sibiului care participă la
această etapă, în totalul suprafeț ei din intravilanul unităț ilor administrativ
teritoriale :

(Supraf.intravilan unit.adm.terit ./ Supraf.intravilan jud.)*100 = (473 / 27.681 *
100 = 1,70875

( 27.681 – supraf.din intravilanul unit.adm.teritoriale – total )

1. Ponderea suprafeț ei orașului Ocna Sibiului raportată la total pondere:

(1,70875/ 70,50327 ) * 100 = 2,42365

2. Sume cal culate conform ponderii suprafeței unităț ii administrativ teritor iale
în totalul suprafeței unităț ilor administrativ teritoriale:

( 15.062 * 2,42365) / 100 = 365

{ 15.062=60.250*25% –reprezintă 25% din totalul sumelor de repartizat
de Direcția Generală a Finanț elor Publice}

Total su me de repartizat din prima etapă pentru oraș ul Ocna Sibiului fără
criteriul de limitare:
904 + 365= 1.269
Sumele repartizate în prima etapă unităț ilor administrativ -teritoriale sunt
limitate, astfel înât media rezultată pe locuitor, calculată conform formulei de mai
jos, să fie mai mică sau egală cu impozit ul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe
ansamblul județului î n anul anteri or anului de calcul:

Mloc.el = [Iv.l + Sr.el]/Nr.loc.l,unde:

Mloc.el – media rezultată pe locuitor la nivelul unității administrativ –
teritoriale, în urma repartizării în prima etapă ;
Iv.l – impozitul pe venit î ncasat pe un itatea administrativ -teritorială în anul
anterior anului de calcul;
Sr.el – sume repartizate pe unități administrativ -teritoriale în prima etapă ;
Nr.loc.l – numă rul locuitorilor din un itatea administrativ -teritorială .

Mloc.el = [381 + 1.269 ]/4.210 = 0,39185 < 0,58460

37
Anul 2014

– ponderea populației orașu lui Ocna Sibiului în totalul populației județului se
calculează astfel:

(Nr. loc.l/ Nr.loc.tj)* 100 = (10.801/425.961) * 100 = 2,53568

1. Ponderea populaț iei orașului Ocna Sibiului în ponderea populației selectate
în total populație județ :

( 2,53568 / 49,44209) * 100 = 5,12858

{ 49,44209 = (425.961 -153.817 -51.196 -7.609 -2.735)/425.961 *100=
= 210.604/425.961 *1 00 – ponderea populației unităților
selectate în total populație județ }
( 153.817 – populație Sibiu; 51.196 – populaț ie Mediaș; 7.609 –
populație Șelimbăr; 2.735 – Șura Mică » unităț i adm inistrativ -teritoriale
care nu participă la I etapă )

2. Sume calculate conf orm ponderii populaț iei orașului Ocna Sibiului în totalul
populației unităț ilor administrativ teritoriale:

(52.601 * 5,12858) / 100 = 2.698 .

{ 52.601= 70.135*75% –suma totală pe județ care se împarte la etapa I în
funcție de populaț ie }

– ponderea suprafe ței din intravilanul oraș ului Ocna Sibiului care participă la
această etapă, în totalul suprafeț ei din intravila nul unităț ilor administrativ
teritoriale :

(Supraf.intravilan unit.adm.terit ./ Supraf.intravilan jud.)*100 = (409 / 27.910 *
100 = 1,46542
( 27.910 – supraf.din intravilanul unit.adm.teritoriale – total )

1. Ponderea suprafeț ei orașului Ocna Sibiului raporta tă la total pondere:

(1,46542/ 70,74525 ) * 100 = 2,07141

2. Sume cal culate conform ponderii suprafeței unității administrativ teritoriale
în totalul suprafeței unităț ilor administrativ teritoriale:

( 17.534* 2,07141) / 100 = 363

38
{ 17.534=70.135*25% –reprezintă 25% din totalul sumelor de repartizat
de Direcția Generală a Finanț elor Publice}

Total su me de repartizat din prima etapă pentru oraș ul Ocna Sibiului fără
criteriul de limitare:
2.698 + 363= 3.061

Sumele repartizate în prima etapă unităț ilor adm inistrativ -teritoriale sunt
limitate, astfel î ncat media rezultată pe locuitor, calculată conform formulei de mai
jos, să fie mai mică sau ega lă cu impozit ul pe venit mediu pe locuitor, încasat pe
ansamblul județului î n anul anterior anului de calcul:

Mloc.el = [Iv.l + Sr.el]/Nr.loc.l, unde:

Mloc.el – media rezultată pe locuitor la nivelul unității administrativ –
teritoriale, î n urma re partizării în prima etapă ;
Iv.l – impozitul pe venit î ncasat pe unit atea administrativ -teritoriala î n anul
anterior anulu i de calcul;
Sr.el – sume repartizate pe unități administrativ -teritoriale în prima etapă ;
Nr.loc.l – numă rul locuitorilor din un itatea administrativ -teritorială
Mloc.el ≤ Ivm.
Mloc.el = [2.138+ 3.061 ]/10.801 = 0,49578 < 0,49719

Tabel 3.4. Sume calculate potrivit ponderii populației și a suprafeței u.a.t.
(mii lei)

*u.a.t – unitate administrativ teritorială

Anul Suma
totală
(după
criteriul
populației) Ponderea
populației
u.a.t.* Sume
calculate Suma
totală
(după
criteriul
suprafeței) Ponderea
suprafeței
u.a.t.* Sume
calculate Total
sume de
repartizat
etapa I
2012 43486 2,00089 870 14495 2,42988 352 1222
2013 45188 1,99972 904 15062 2,42365 365 1269
2014 52601 1,99759 1051 17534 2,39554 420 1471

39
Fig.3.4. Dinamica s umelor calculate potrivit ponderii popul ației u.a.t care participă
la prima etapă

Un alt detaliu important care trebuie amintit este acela legat de ponderea
suprafeței unității administrativ teritoriale în totalul suprafeț ei unităț ilor
administrativ teritori ale, celor 3 ani consecutivi analizați, după cum urmează :

Fig.3.5. Dinamica sumelor calculate potrivit ponderii suprafeței u.a.t care participă
la prima etapă

40
ETAPA II

Sumele rămase nerepartizate în prima etapă se repartizează la toate unităț ile
administrativ -teritoriale din județ, în funcție de capacitatea financiară a acestora,
determinată pe baza impozitului pe venit încasat pe locuitor î n anul anterior anului
de calcul.
ANUL 2012

Raportul î ntre media impozitulu i pe venit/ pe locuitor pe ju deț ș i impozi tul
pe venit pe locuitor al orașului Ocna Sibiului se calculează astfel:

Ivm.j Nr.loc.l
––– x ––– = ( 0,44251/0,07628)*(4.208/426.121) = 0,05728
Ivm.l Nr.loc.j

Coeficientul de repartizare în funcție d e capacitatea financiară se calculează :

( 0,05728 / 3,34765 ) = 0,01711

{ valoarea de 3,34765 –reprezin tă raportul î ntre media impozitului pe venit /
locuitor pe total județ și impozitul pe venit pe locuitor al orasului Ocna
Sibiului influentat de pondere a populației}

Sume repartizate in etapa a doua :

4.691* 0,01711= 80

{ 4.691 –reprezintă suma rămasă de rep artizat pentru etapa a II -a după
criteriul de capacitate financiară }

ANUL 2013

Raportul î ntre media impozitulu i pe venit/ pe locuitor pe județ ș i impozi tul
pe venit pe locuitor al orașului Ocna Sibiului se calculează astfel:
Ivm.j Nr.loc.l
––– x ––– = ( 0,45788/0,09050)*(4.210/425.906) = 0,05001
Ivm.l Nr.loc.j

Coeficientul de repartizare în funcție de capacitatea financiară se calculează :

( 0,05001 /3,28073 ) = 0,01524

{ valoarea de 3,28073 – reprezi ntă raportul î ntre media impozitului pe venit /
locuitor pe total județ și impozitul pe venit pe locuitor al orasului Ocna
Sibiului influentat de ponder ea populației}

41
Sume repartizate in etapa a doua :

6.279* 0,01524= 96

{ 6.279 –reprezintă suma ramasă de rep artizat pentru etapa a II -a după
criteriul de capacitate financiară }

ANUL 2014

Raportul î ntre media impozitulu i pe venit/ pe locuitor pe județ ș i impozi tul
pe venit pe locuitor al orașului Ocna Sibiului se calculează astfel:
Ivm.j Nr.loc.l
––– x ––– = ( 0,49719/0,10506)*(4.207 /425.961) = 0,046739
Ivm.l Nr.loc.j

Coeficientul de repartizare în funcție d e capacitatea financiară se calculează :

( 0,046739 /3,15501 ) = 0,014814

{ valoarea de 3,15501 – reprezintă raportul î ntre media impozitului pe venit /
locuitor pe total județ și impozitul pe venit pe locuitor al orasului Ocna
Sibiului influentat de pond erea populației}

Sume repartizate in etapa a doua :

8.848* 0,014814 = 131

{ 8.848 –reprezintă suma r ămasă de repartizat pentru etapa a II -a dupa
criteriul de capacitate financiară }

Tabelul 3.5. Sume calculate în urma celor doua etape

Anul 2012 Anul 201 3 Anul 2014
Sume calculate Etapa I 1.222 1.269 1.471
Sume calculate Etapa II 80 96 131
Total sume 1.302 1.365 1.602

42
Fig.3.5 Evoluția sumelor calculate în etapa I și a II-a

Din punct de vedere procentual putem afirma că în anul 2014 sumele
calculate în urma celor două etape de repartizare au înregistrat o creștere cu
aproximativ 23,04 % față de anul 2012 .

Suma v eniturilor încasate î n anul 2011 de catre oraș ul Ocna Sibiului este de
1.672 mii lei, iar totalul veniturilor de î ncasat in anul 2011 este de 2.036,44 mii lei .

Gradul de necolectare este :

(1.672 / 2.036,44) =82,10 %

Sumele de repartizat corectate cu gradul de colectare:

1.302 * 82,10 % = 1.069 ( total sume de repartizat în urma celor două etape )
Sume defalcate : 1.069 * 27,4 8 % = 294

{ ( 27.282/99.282) * 100 = 27,48 % }

Cote defalcate : 1.069 * 72,52 % = 775

{ ( 72.000/99.282) * 100 = 72,52% }

Suma v eniturilor încasate î n anul 2012 de către oraș ul Ocna Sibiului este de
1.906,78 mii l ei, iar totalul veniturilor de î ncasat în anul 2012 este de 2.209,72 mii
lei.

43

Gradul de necolectare este :

(1.906,78 / 2.209,72) =86,29 %

Sumele de repartizat corectate cu gradul de colectare:

1.365 * 86,29 % = 1.178 ( total sume de repartizat în urma celor două etape )

Sume def alcate : 1.178 * 25,37 % = 299

{ ( 26.169/103.169 ) * 100 = 25,37 % }

Cote defalcate : 1.178 * 74,63 % = 879

{ ( 77.000/103.169 ) * 100 = 74,63 % }

Suma veniturilor î ncasate în anul 2013 de către oraș ul Ocna Sibiului este de
1.824,05 mii lei iar tota lul veniturilor de î ncasat în anul 2013 este de 2.068,65 mii
lei.

Gradul de necolectare este :

(1.824,05 / 2.068,65 ) =88,18 %

Sumele de repartizat corectate cu gradul de colectare:

1.602 * 88,18 % = 1.412 ( total sume de repartizat în urma celor dou ă etape )
Sume defalcate : 1.412 * 21,73 % = 307 mii lei

Cote defalcate : 1.412 * 78,27 % = 1.105 mii lei

Tabelul 3.6. Sume de repar tizat, pentru perioada analizată , corectate cu gradul de
necolectare a veniturilor
(mii lei)
Anul Sume de
repartiza t Gradul de
necolectare
a
veniturilor Total
sume de
repartizat
în urma
celor două
etape Sume
defalcate Cote
defalcate
2012 1.302 82,10% 1.069 294 775
2013 1.365 86,29% 1.178 299 879
2014 1.602 88,18% 1.412 307 1.105

44

Fig.3.6 Gradul de necolectare a ve niturilor perioada 2012 -2014

Fig.3.7 Repartizare a sumelor și a cotelor defalcate pentru perioada analizată

Din graficul de mai sus se observă o mai bună colectare a veniturilor proprii
( exclusiv sume și cote defalcate din impozitul pe venit ) la bugetul orașului Ocna
Sibiului în perioada analizată, re spectiv o creștere cu 7,4%
În prezent România se află în plin proces de tranziție spre economia de piață,
proces ilustrat de descentralizarea treptată a sistemului bugetar, sporirea rolului
bugetelor unităților administrativ -teritoriale.
Veniturile și cheltuielile bugetelor locale, cumulate la nivelul
unității/subdiviziunii administrativ -teritoriale, alcătuiesc bugetul general al
unității/subdiviziunii administrativ -teritoriale care, după consolidare, prin

45
eliminarea transferurilor de sume dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului
financiar public, în anul respectiv, în unitatea/subdiviziunea administrativ –
teritorială și starea de echilibru sau dezechilibru.
Cheltuielile ce se finanțează din bug etele locale pentru realizarea acțiunilor
și activităților din competența consiliilor locale, au la bază prevederi legale și
vizează: activitatea autorităților executive și a serviciilor publice de subordonare
locală, activitatea desfășurată de instituțiil e social -culturale (învățământ, cultură,
religie, asistență socială, indemnizații, ajutoare), realizarea diverselor servicii
(salubrizare, zone verzi, protecția mediului), dezvoltare publică (rețele de apă,
canal, străzi, drumuri, trotoare, zone de agremen t) și locuințe, activitatea de
transporturi, agricultură și diverse acțiuni economice, constituirea de fonduri de
rezervă și pentru rambursări de împrumuturi și plați de dobânzi.
Atât veniturile cât și cheltuielile bugetelor locale trebuiesc corect
dimens ionate, corect urmărite, dar mai ales prin buget să se atingă finalitatea vizată
de legiuitor în ceea ce privește administrația publică locală.
Cheltuielile publice concretizează una din componentele fundamentale ale
politicii fiscale și bugetare a statu lui ce are un impact profund în viața economică
și socială.
Prin adoptarea legii nr.273/2006, privind finantele publice locale, cu
modificările și completările ulterioare, s -a facut un pas înainte în ceea ce privește
creșterea gradului de autofinanțare al bugetelor locale prin trecerea unor cote
majorate din impozitul pe venit în cadrul veniturilor proprii ale bugetelor locale.

46
CONSIDERAȚ II FINALE

Deși mulți îl consideră un subiect abstract și necesitând o expertiză într -un
domeniu foarte cl ar delimitat, bugetul localității în care ne ducem viața ar trebui să
constituie un subiect de interes pentru fiecare dintre noi. Unii cetățeni vor străzi
mai bune cu trotuare civilizate și mărginite de spații verzi frumos amenajate. Alții
vor spații de jo acă pentru copii. Alții și -ar dori ca școlile și grădinițele unde merg
copiii lor să arate frumos, să fie dotate cu tot ce le trebuie și să asigure un grad cât
mai ridicat de confort. Alții vor mai multe locuri de parcare în apropierea casei.
Puțini însă, știu că măsura în care urmează a fi realizat un lucru sau altul sau,
și mai mult, modul în care se acordă prioritate unor investiții în fața altora se
stabilește prin sumele care se alocă pentru fiecare capitol al bugetului local. Se
poate spune că, atunci când cineva dorește ca administrația să aloce fonduri pentru
a rezolva o problemă sau pentru a veni în întâmpinarea unei cheltuieli, eforturile
sale de a convinge administrația să facă acest lucru trebuie să înceapă prin
influențarea modului în care este conceput bugetul localității. Astfel, și autoritățile
publice locale ar trebui să dea o mai mare atenție consultării publicului tunci când
elaborează bugetul local. În măsura în care își doresc cetățeni implicați și interesați
de treburile publice, autorit ățile trebuie să încurajeze participarea cetățeanului la
stabilirea modului în care sunt distribuite resursele locale .
Dincolo de beneficiile pe care le aduce participarea cetățenească la procesul
de elaborare a bugetului, în primul rând celor care partici pă, reprezentanții oricărei
administrații trebuie să conștientizeze, la rândul lor, necesitatea și importanța
impicării cetățenilor în acest proces. Fondurile pe care autoritățile administrației
publice locale dintr -o localitate le gestionează provin din t axele și impozitele
platite de locuitorii acelei localități, iar serviciile pe care administrația le oferă sau
le pune la punct trebuie să fie în concordanță cu așteptările celor care contribuie la
buget.
Probabil că avantajele pe care administrația le are de pe urma participării
publice nu mai trebuie menționate, dar amintim totuși că un avantaj important este
acela că dacă oamenii sunt implicați, pe lângă faptul că au ocazia să își spună
părerea, au și prilejul să înțeleagă imensele constrângeri pe care l e are
administrația, cel puțin din punct de vedere financiar. Iată deci un argument în plus
pentru ca autoritățile locale să deschidă către public procesul decizional din jurul
bugetului local.
În conformitate cu prevederile legislației român ești, procesul prin care se
stabilește bugetul fiecărei localități începe la data de 1 iunie a fiecărui an, data până
la care Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să transmită către direcțiile
generale ale finanțelor publice, consiliile județene și Consiliul Gener al al
Municipiului București, o scrisoare -cadru prin care informează aceste instituții cu
privire la contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de
buget prognozate, metodologiile de elaborare a acestora, precum și cu privire la
limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și ale
transferurilor consolidabile pe ansamblul județului (sau al Municipiului București).

47
Din punctul de vedere al cetățeanului consultat însă, un moment mai
important este acela în care Pri măria localității stabilește și redactează prima formă
a proiectului de buget pentru anul următor, pe care trebuie să o transmită la direcția
generală a finanțelor publice până la data de 1 iulie. Așadar, pe parcursul lunii iulie
a fiecărui an, fiecare pri mărie ar trebui să îi consulte pe cetățeni cu privire la modul
în care ar trebui structurat bugetul localității, fără ca acest lucru să însemne că
procesul de consultare nu poate să înceapă mai devreme.
Un alt moment important îl constituie perioada de sfâ rșit de an și cea de
început a anului următor când, pe baza sumelor defalcate din unele venituri la
bugetul de stat, precum și a transferurilor consolidabile, Primăria trebuie să
realizeze proiectul final de buget, iar consiliul local trebuie să adopte bug etul.
Aceasta este, de asemenea, o perioadă în care cetățenii trebuie să fie incluși în actul
decizional la nivelul administrației publice locale, iar administrația trebuie să
stimuleze și să faciliteze acest lucru.
În tratarea lucrarii, am urmarit stabili rea categoriilor de masuri menite să
întarească puterea financiară a administrațiilor publice locale, prin transferarea
unor venituri de la bugetul de stat la bugetul local ca sursă de acoperire a
descentralizarii anumitor servicii, cât și motivarea admini strațiilor publice locale
pentru a crește sursele de venituri proprii.
Cerința unor abordari coerente este subliniată prin faptul că actualul sistem
de alocare a fondurilor de echilibrare nu se bazează decât parțial pe evaluarea
necesitaților reale ale com unitaților locale. În această abordare, un nivel crescut al
veniturilor proprii ale unitaților administrativ -teritoriale sau din venituri obtinute ca
urmare a prelevarilor în condiții de echitate în ceea ce privește acoperirea
necesitaților, ar trebui să m icșoreze volumul necesar al transferurilor pentru
echilibrare.
Din analiza efectuată, am constatat că numai elaborarea unor bugete locale
pe programe multianuale, de 3 -5 sau chiar mai multi ani, ar determina o mai buna
gospodarire a veniturilor totale, o transparență crescută a efectuarii cheltuielilor,
cât si creșterea predictibilitații alocarii volumului de resurse.
Reforma și descentralizarea financiară reprezintă subiecte actuale de
dezbatere a sistemului de repartizare a fondurilor corelat cu descentr alizarea
serviciilor publice în vederea consolidarii situației financ iare a administrației locale
și creșterea capacitații de finanțare. .
Sumele de falcate din impozitul pe venit au doua componente:
– cote defalcate pentru bugetele proprii ale unităților a dministrativ teritoriale
(procent stabilit prin Legea finanțelor publice locale și care poate fi modificat
anual prin Legea bugetului de stat);
– sume de echilibrare repartizate unităților administrativ teritorial e conform
criteriilor stabilite anual prin Legea bugetului de stat.
Procesul de reformă din România, început în 1990, a avut un impact
deosebit și asupra rolului jucat de administrația publică locală. Astfel, de -a lungul
timpului a avut loc un proces de descentralizare, prin care o serie întreagă de
responsabilități au fost trecute din sarcina administrației publice centrale în cea a
administrației publice locale.

48
Descentralizarea financiară s -a putut realiza în mod real doar după apariția
legii finanțelor publice locale, din 1998 , respectiv cea di n anul 2006 . Ca urmare a
noutăților aduse de acest cadru legislativ, care a permis atât descentralizarea unor
venituri, cât și accesul la noi instrumente financiare, pentru a suplimenta fondurile
existente, comunitățile locale au obținut o autonomie financ iară sporită .
Dimensiunea procesului de descentralizare este reflectată și de evoluția
ponderii veniturilor administrației publice locale în bugetul general consolidat ,
acest fenomen a avut loc pe fondul reducerii rolului bugetului de stat .
Creșterea tran sferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale a avut la
bază și aplicarea principiului subsidiarității, o parte importantă a acestora fiind
transferuri de echilibrare .
Veniturile provenind din cotele defalcate din impozitul pe venit (începând cu
anul 2000) au fost influențate în mod semnificativ de nivelul acestor cote prelevate
la dispoziția diferitelor tipuri de administrații publice locale.
Sumele defalcate din cotele din impozitul pe venit alocate de consiliul
județean pentru echilibrarea buge telor locale au fost introduse începând cu anul
2000 . Analizând sumele provenite din prelevările de la bugetul de stat, respectiv
sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată , sumele defalcate din cota de
impozit pe venit la dispoziția Consiliului Județe an pentru echilibrare și
sumeledefalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, rezultă
că pe total unitate administrativ -teritoriala ponderea acestor venituri a crescut in
anul 2014 comparativ cu anul 2012. Analiza acestei structuri confirmă faptul că
veniturile proprii au importanță relativ redusă în finanțarea bugetelor locale și
acestea sunt dependente de transferurile provenind de la bugetul de stat, precum
sumele prelevate din impozitul pe venit , din taxa pe valoarea adăugată și subvenții.
Procesul descentralizării financiare în România a fost unul care a marcat
profund evoluția veniturilor și cheltuielilor din bugetele locale. Această creștere sa
realizat prin trecerea în sarcina administrațiilor publice locale a tot mai multe
responsabilități, fără însă ca veniturile acestora să crească întotdeauna în mod
corespunzător. Ca urmare, veniturile proprii ale acestor administrații reprezintă mai
puțin de jumătate din veniturile totale, ele fiind profund dependente de transferurile
de la bugetul de stat.
Se impune, în acest context, o creștere a veniturilor proprii și o revizuire a
modului în care se face alocarea sumelor destinate echilibrării bugetelor locale,
pentru a realiza o creștere a eficienței și transparenței acestui proces, dar și
căutarea de noi surse de finanțare a cheltuielilor locale, una dintre acestea fiind
realizarea de proiecte care să fie finanțate cu fonduri nerambursabile, precum cele
oferite de Uniunea Europeană.
Având în vedere că autonomia locală este condiționată de existența
autonomiei financiare, în România încă nu se poate vorbi de o reală autonomie
locală întrucât, resursele financiare ale unităților administrativ -teritoriale realizate
la nivel local (impozite, taxe și alte venituri fiscale, venituri nefiscale , venituri de
capital), sunt insuficiente în majoritatea cazurilor.
Astfel, prin sistemul sumelor defalcate, se repartizează bugetelor locale , prin
diminuarea veniturilor bugetului de stat, (taxa pe valoarea adăugată) sume cu

49
destinație specială și sume p entru echilibrare , aprobate anul prin legea bugetului de
stat. Se poate afirma că gradul de autonomie locală a unei comunități depinde în
mare măsură de ponderea veniturilor proprii realizate pe plan local în raport cu alte
surse de venituri ale bugetelor locale .
Ideal ar fi ca veniturile proprii să poată acoperi cheltuielile efectuate pentru
satisfacerea nevoilor locale.
In realitate acest lucru se întâmplă foarte rar.

50
BIBLIOGRAFIE

 Alexandru I., “Administrația publică”, Edit ura Luminalex, București 1999.
 Alexandru M., Ene C., Panait I., „ Buget și trezorerie publică -sinteze ”,
București, 2011
 Apetrii A. – Buget si trezorerie publica –curs , 2008
 Comaniciu C. , Herciu M. – Buget si trezorerie publica – note de curs, Sibiu
2004
 Coman iciu C ., Popovici M., Moldovan I., – Fiscalitate – Editura Alma
Mater, Sibiu, 2002
 Corbeanu I., “Drept administrativ”, Editura Luminalex, București 2002.
 Gherasim I. – Managementul sistemelor bugetare, Editura Risoprint, Cluj –
Napopca, 2006
 Juravle V., “Metode și tehnici fiscale”, Editura Rolcris, București 2000.
 Lăcrița G., “Impozite și taxe locale”, Editura Tribuna Economică, București
1999.
 Macarie F.C. ,Finante si bugete publice, suport curs
 Oroveanu M.T. , “Tratat de drept administrativ”, Editura C erna, București
1994.
 Popescu N.D., “Finanțe publice”, Editura Economică București 2002.
 Preda M. , “Tratat elementar de drept administrativ român”, Editura
Luminalex, București 1999.
 Șaguna D.D. , Drept financiar și fiscal,Tratat,Editura Eminescu,
București ,2000, p.518
 Văcărel I., “Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică București
2004.
 Legea 500/2002 privind finațele publice, cu modificările și completările
ulterioare
 Legea 273/2006 privind finan țele publice locale, cu modificările și
completă rile ulterioare.
 Legea 286/2006 pentru modificarea și completarea Legii administrației
publice locale nr. 215/2001.
 Revista “Economie și administrație locală” nr.2 din feb.2012.
 *** „Politica de echilibrare a bugetelor locale în România”, studiu elaborat
de In stitutul pentru Politici Publice, www.ipp.ro
 *** www.mfinante.ro
 *** finantesibiu.ro