Influenta Impozitului PE Profit Asupra Performantei Imm Urilor DIN Romania
INTRODUCERE
Tema lucrării de disertație intitulată “Impactul impozitului pe profit asupra performanțelor financiare ale întreprinderilor” reprezintă o temă de actualitate permanentă în context economic, având o importanță deosebită atât pe plan național, european cât și mondial.
Motivația alegerii acestei teme are la bază argumente ce țin de contribuția semnificativă a impozitului pe profit în procesul de procurare a resurselor bugetare cât și de influența acestuia asupra deciziilor manageriale și nu în ultimul rând asupra performanței întreprinderilor.
Întrucât sistemul fiscal a prezentat modificări majore de-a lungul timpului datorită procesului de globalizare, am considerat oportună realizarea unei lucrări care să surprindă evoluția și impactul politicilor fiscale asupra mediului de afaceri și creșterii economice, atât la nivel național cât și la nivel european.
Astfel, scopul lucrării de față este de a evidenția trăsăturile caracteristice ale impozitării profiturilor atât în România cât și în celelalte state membre ale Uniunii Europene precum și influența impozitului pe profit asupra creșterii economice din fiecare țară. De asemenea, pe plan național s-a avut în vedere analiza impactului acestui tip de impozit asupra performanței întreprinderilor.
Lucrarea de disertație este structurată în patru capitole, care sunt urmate de prezentarea concluziilor aferente acestei cercetări.
În primul capitol intitulat “Abordări privind impozitul pe profit în context european”, se realizează o cercetare la nivel macroeconomic a impozitării profitului. Astfel, în cadrul acestui capitol se prezintă aspecte privind impozitarea profitului în statele membre ale Uniunii Europene prin intermediul literaturii de specialitate. De asemenea, se realizează o analiză comparativă între cota statutară de impunere a profitului existentă în fiecare țară și cota efectivă suportată de companiile generatoare de profit.
În cel de-al doilea capitol intitulat “Studiu empiric privind influența impozitului pe profit asupra creșterii economice în UE27” se continuă cercetarea la nivel macroeconomic, prin evidențierea contribuției impozitului pe pofit asupra fenomenului de creștere economică. Literatura de specialitate pe această temă a identificat o relație negativă între impozitul pe profit și creșterea economică, lucru care s-a demonstrat și în cadrul studiului de față.
În cel de-al treilea capitol intitulat “Impozitarea profitului în România” se prezintă o evoluție a reformelor fiscale în materie de impozit pe profit, de-a lungul perioadei 1991-2015.
De asemenea, sunt illustrate caracteristicile și modul de determinare a impozitului pe profit, având în vedere legislația în vigoare.
În ultimul capitol al lucrării intitulat “Studiu privind influența impozitului pe profit asupra performanței IMM-urilor din România”, se pune accentul pe importanța pe care o au întreprinderile mici și mijlocii în contextul economic actual. De asemenea, se analizează impactul impozitului pe profit asupra perfrmanței IMM-urilor, cuantificată prin prisma rentabilității economice.
CAPITOLUL I- ABORDĂRI PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT IN CONTEXT EUROPEAN
Sistemul fiscal constituie un element important folosit pentru atenuarea dezechilibrelor din economie, existând o strânsă legatură între gradul de dezvoltare al unei economii și fiscalitate. La nivel european, politica fiscală vizează impozitarea directă care intră în sarcina fiecărui stat membru, cât și impozitarea indirectă care efecte asupra liberei circulații a mărfurilor și prestării serviciilor.
Impozitarea profitului companiilor va reprezenta un subiect destul de dezbătut atât la nivel macroeconomic cât și microeconomic întrucât dorința contribuabililor va fi mereu de reducere a impozitului datorat.
1.1 Aspecte generale privind impozitul pe profit
„ Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv(nerambursabil) și fără contraprestație directă din partea statului”.
Pe plan financiar, impozitele dețin un rol deosebit de important întrucât acestea constituie principala modalitate de procurare a resurselor bugetare utilizate pentru acoperirea cheltuielilor publice.
În acest sens, Pierre Lalumiėre afirma că impozitele sunt folosite pentru „ a încuraja(sub forma exonerării) sau pentru a descuraja ( pe calea suprataxării) o anumită activitate economică”.
Impozitul pe profit face parte din categoria impozitelor directe, are un impact asupra activității desfășurate de către agenții economici și constituie un reper în procesul de luare a deciziilor de afaceri.
În ceea ce privește elementele impozitului pe profit, acestea sunt următoarele: subiectul impozitului, obiectul impunerii, suportatorul impozitului, cota de impozitare, baza de impunere, sursa impozitului, modul de determinare și termenele de plată.
În procesul de stabilire al impozitului datorat de către persoanele juridice, unele state folosesc același sistem de impunere ca și în cazul personelor fizice în timp ce alte țări utilizează un sistem diferit. De asemenea, modalitatea de organizare a persoanelor juridice, ca societăți de capital sau societăți de persoane constituie un rol important în stabilirea impozitului pe profit.
Nicodème G.(2009) susține că eficiența fiscală reprezintă un concept foarte bine cunoscut în domeniul finanțelor publice. Impozitarea profiturilor ridică puține controverse în termeni de echitate, dezbaterea concentrându-se mai mult pe aspectele legate de eficiența acesteia .
Înainte de a ilustra distorsiunile create de impunerea profitului, autorul prezintă motivele pentru care există acest tip de impozit.
Un prim motiv este legat de principiul de beneficiu care se referă la faptul că firmele beneficiază de serviciile publice ca o compensație pentru plata acestui impozit.
Al doilea raționament se bazează pe mobilitatea perfectă a capitalului care reprezintă un topic complex în lumea reală față de sugestiile modelelor.
Un al treilea argument face referire la efectele de trezorerie generate de creditele fiscale externe.Statele Unite ale Americii și Marea Britanie aplică acest sistem ale creditelor fiscale pentru a evita dubla impozitare a veniturilor externe.
Un alt argument susține faptul că impozitarea profitului este utilă întrucât aceasta evită uzura impozitării veniturilor personale.
În final, constrângerile politice pot deține un rol important, întrucât în opinia publică, corporațiile sunt văzute ca entități care înregistrează un profit mare și sunt deținute de investitori bogați care suportă o povară fiscală mare.
În ceea ce privește distorsiunile create de impozitarea profitului companiilor, acestea pot fi de natură domestică sau internațională. Printre distorsiunile domestice se regăsesc: distorsiunile generate de reducerea cotelor de impunere a profiturilor, distorsiunile create pe piața forței de muncă, distorsiunile create de trecerea de la impozitul pe venitul persoanelor fizice la impozitul pe venitul persoanelor juridice etc.
Eficiența impozitării profitului si distorsiunile pe care le creează acesta sunt mult mai acute în context internațional. Acestea se referă la în special la distorsiunile cu privire la locația companiilor, distorsiunile asupra investițiilor, distorsiunile datorate trasferului profitului.
1.2 Impozitul pe profit la nivel european
Globalizarea activităților economice și creșterea importanței firmelor multinaționale, au un impact asupra sistemelor fiscale naționale. Diferențele între acestea din punct de vedere al impozitului pe profit afectează investițiile, complică sistemul fiscal și creează conflicte între contribuabili și autoritățile fiscale.
Realizarea de investiții ar trebui să aibă loc în țările unde aceastea sunt productive și nu în țările caracterizate printr-o impozitare redusă. Însă, având în vedere creșterea mobilității învestițiilor și locurilor de muncă, guvernele naționale au decis reducerea cotelor de impozitare a profitului, ceea ce a condus la un trend descrescător la nivel european.
După cum se observă din graficul nr.1.1, cotele de impozitare a profitului au cunoscut o scădere de la un nivel de 35% înregistrat în anul 1995 la aproximativ 23% în anul 2014. Reducerea acestora poate conduce în viitor la dispariția veniturilor fiscale, ceea ce înseamnă un grad mai mic de acoperire a cheltuielilor publice.
România a urmat același trend descrescător, în prezent cota unică de impunere a profiturilor companiilor fiind de 16%. Se observă că, începând cu anul 2005, moment în care această cotă a fost adoptată, România se află sub media europeană din punct de vedere al nivelului de impozitare a profitului.
Graficul nr.1.1:Evoluția cotelor de impunere a profitului în perioada 1995-2014
Sursa: prelucrare proprie-Taxation Trends in the European Union –Data for the EU Member States, Iceland and Norway, ediția 2014
În studiul realizat de Djurović-Todorović J.(2002) se prezintă deasemenea trendul descendent al cotelor de impozitare a profitului și diferențele existente la nivel european în materie de impozit pe profit. Statele membre ale Uniunii Europene dețin controlul deplin asupra formulării și punerii în aplicare a politicii de impozitare a profiturilor.
În ultimele două decenii, cotele nominale de impozitare a profitului companiilor au scăzut, iar practica aplicării mai multor rate de impunere a început să dispară.
În cadrul Uniunii Europene, există diferențe în ceea ce privește metoda de calcul a profitului impozabil. Aceste diferențe se datorează, în principal, metodelor de amortizare aplicate, politicii de impozitare a dividendelor și a câștigurilor de capital, tratamentului aplicat pierderilor etc.
Aceste diferențe se reflectă în nivelul cotelor de impozitare efective, care sunt mai reduse decât cele nominale.
În concluzie, în cadrul Uniunii Europene, există diferite sisteme de impozitare a profiturilor, ceea ce înseamnă că nu se poate discuta despre o uniformizare a acestui impozit. Adoptarea și implementarea unor măsuri fiscale de către fiecare stat trebuie să stimuleze realizarea de investiții și desfășurarea de activități ce generează profit.
Dobrotă G.(2010) susține, de asemenea, faptul că sistemele și politicile fiscale din cadrul Uniunii Europene sunt diferite, iar scopul principal al acestora este prevenirea evaziunii fiscale și evitarea dublei impuneri. Impozitele directe înregistrează ponderi diferite în total venituri fiscale la nivelul fiecărui stat membru UE, această pondere fiind mai redusă în cazul țărilor care au aderat mai târziu. De asemenea, impozitul pe profit prezintă o contribuție diferită la constituirea veniturilor fiscale, în unele țări aceasta fiind semnificativă.
Pentru a ilustra acest lucru, graficul de mai jos prezintă ponderea impozitelor directe respectiv a impozitului în total venituri fiscale la nivelul anului 2012.
Graficul nr.1.2:Ponderea impozitelor directe și a impozitului pe profit în total venituri fiscale la nivelul anului 2012
Sursa: prelucrare proprie-Taxation Trends in the European Union –Data for the EU Member States, Iceland and Norway, ediția 2014
Din graficul de mai sus, se observă faptul că cele mai mari ponderi ale impozitelor directe în total venituri fiscale se înregistrează în țări precum: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, Suedia, Malta în timp ce ponderile cele mai scăzute se înregistrează în țările care au aderat mai recent la Uniunea Europeană, și anume: Croația, Lituania, Bulgaria, Slovacia, Republica Cehă, Estonia etc.
În ceea ce privește impozitul pe profit, acesta contribuie semnificativ la formarea veniturilor fiscale în țări precum Cipru, Malta, Luxemburg.
România prezintă o pondere a impozitulelor directe și a impozitului pe profit în total venituri fiscale relativ redusă, dat fiind faptul că țara noastă se bazează mai mult pe impozitarea indirectă datorită evoluției economiei și măsurilor adoptate în plan fiscal.
Un alt studiu ce are ca subiect de dezbatere regimurile fiscale din statele membre ale Uniunii Europene este cel realizat de Beata (2009).Determinarea impozitul pe profit suportat de către companii se realizează ținând cont de sistemul fiscal, cota și baza de impozitare.
În ceea ce privește sistemul fiscal din cadrul Uniunii Europene, se pot distinge trei categorii principale: sistemul clasic, sistemele ce au drept scop evitarea dublei impuneri precum și sistemele fiscale care urmăresc reducerea dublei impozitări.
Sistemul clasic de impozitare se referă la dubla impunere a dividendelor, atât la nivel de companie cât și ca venit al persoanelor fizice. Această modalitate de impozitare se aplică în Irlanda.
Sistemele ce au drept scop evitarea dublei impuneri prespun impozitarea dividendelor doar o singură dată. Țările care aplică un astfel de sistem sunt: Malta, Estonia, Letonia, Franța, Finlanda, Grecia.
În ceea ce privește cel de-al treilea mod de impunere, acesta se practică în majoritatea statelor membre UE( Spania, Germania, Italia, Austria, Polonia, Marea Britanie etc.) și are la bază doar scutirea parțiala a dublei impuneri a dividendelor.
Noile state membre ale Uniunii Europene prezintă, în medie, cote de impozitare a profiturilor mai mici decât cele practicate în cadrul UE-15.
Profitul impozabil se determină pe baza contabilității de angajamente iar profiturile contabile reprezintă punctul de plecare pentru determinarea bazei de impozitare. Există o serie de elemente importante care sunt luate în considerare la determinarea poverii fiscale și anume: tratamentul fiscal al pierderilor, provizioanele, metoda de amortizare etc.
După extinderea Uniunii Europene, problema competiției fiscale a început să se accentueze, motiv pentru care acest subiect a fost dezbătut în mai multe studii. Nandra Eugenia Ramona(2010) abordează această temă, încercând să reflecte amplitudinea acestui fenomen.
În prezent, UE este subiectul unei dezbateri intensive în ceea ce privește competiția fiscală internațională în materie de impozit pe capital. Această controversă a fost determinată de reducerile cotelor de impozitare a profitului de către țările din Uniunea Europeană, imediat după implementarea reformei din anii 1980.
Competiția fiscală este des criticată deoarece aceasta este văzută ca un factor de reducere a bazei de impozitare în special în țările vechi ale UE care au o cotă de impunere a profitului mai mare decât cele nou aderate. Însă, acest argument nu este susținut de unele studii empirice, anumiți autori susținând că pe termen lung concurență fiscală poate determina o creștere a bazei de impozitare întrucât reducerea cotei de impunere înseamnă venituri mai mari ale contribuabililor care pot fi reinvestite și utilizate mai eficient decât Guvernul.
Analiza prezentată în acest studiu are la bază datele aferente țărilor din UE27, pe o perioadă de zece ani, scopul principal al acesteia fiind demonstrarea ipotezelor cu privire la existența competiției fiscale. Prima ipoteză se referă la faptul că mobilitatea capitalului este în favoarea competiției fiscale, a doua ipoteză susține că deficitul bugetar limitează gradul de manifestare al concurenței fiscale, a treia ipoteză afirmă că datoria publică și cheltuielile publice sunt corelate cu acest grad de manifestare în timp ce a patra ipoteză susține că cele mai dezvoltate țări din UE sunt implicate mai puțin în acest proces de concureță fiscală comparativ cu noile state membre care au un PIB mai mic pe locuitor.
Pentru efectuarea acestei analize s-au utilizat regresii de timp panel în care variabila dependentă era reprezentată de cota de impozitare implicită a profitului iar variabilele independente erau următoarele: deficitul bugetar, datoria publică, PIB-ul/locuitor, inflația, populația, suprafața, cursul de schimb, consumul, cheltuielile guvernamentale și investițiile ca procent în PIB, rata de creșetere economică, cheltuielile publice ca procent în PIB și variabila “openness” folosită ca proxy pentru mobilitatea capitalului.
Concluziile studiului arată că unii factori au o influență pozitivă asupra competiției fiscale, cum ar fi mobilitatea capitalului în timp ce deficitul bugetar și datoria publică influențează negativ acest fenomen.
De asemenea, s-au observat corelații puternice între cota implicită de impozitare a profitului, PIB-ul/locuitor, datoria publică, deficitul bugetar și gradul de deschidere al țărilor.
Concluzia principală constă în faptul că fiecare stat membru UE are un grad diferit al competiției fiscale iar acesta este limitat de cerințele conform cărora datoria publică nu trebuie să depășească 60% din PIB iar deficitul bugetar 3% din PIB.
1.3 Cota de impunere statutară versus cota de impunere efectivă
La nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene, politicile fiscale în materie de impozite directe sunt diferite, unele țări adoptând măsuri din ce în ce mai avansate în vederea colectării mai eficiente a acestora.
Determinarea impozitului pe profit în statele membre UE se realizează luând în calcul baza de impozitare care este reprezentată de profitul contabil, însă cotele de impunere prezintă anumite particularități.
În acest sens, cu ajutorul tabelului nr.1.1 am realizat o sinteză a caracteristicilor cotelor de impozitare statutare a profitului în statele membre ale Uniunii Europene.
Tabelul nr.1.1: Cota de impunere statutară în țările membre UE28
Sursa: sinteză prelucrare proprie- Taxation Trends in the European Union –Data for the EU Member States, Iceland and Norway, ediția 2014
În context european, impozitarea profitului companiilor stimulează în mod diferit realizarea de investiții în statele membre. Întrucât cotele de impozitare statutare nu reflectă nivelul real al sarcinii fiscale, este foarte important să se studieze cota efectivă de impunere a profitului și influența acesteia asupra rentabilității companiilor.
Nicodėme(2001) analizează cota efectivă de impozitare a profitului, susținând ca aceasta este importantă din două considerente. În primul rând comparația cu cota statutară poate determina autoritățile să acorde anumite stimulente fiscale, iar pe de alta parte cota efectivă oferă informații cu privire la tratamentele fiscale ale companiilor cu aceleași caracteristici dar situate în diferite țări.
În determinarea cotei efective de impozitare a profitului se pot folosi mai multe metodologii precum: macro backward-looking approach, micro backward-looking și micro forward-looking.
De exemplu, Mendoza et.al(1994) împreună cu Gordon&Tchilinguirian(1998) propuneau ca și formulă pentru cota efectivă raportul dintre impozitul pe profit și excedentul brut din exploatare.
Metodologia pe baza rezultatelor din viitor la nivel micro cuprinde abordări diverse care se leagă între ele prin faptul că se bazează pe caracteristicile teoretice ale sistemului fiscal pentru calculul cotei efective.În acest domeniu, cea mai cunoscută este abordarea King&Fullerton(1984) care se bazează pe studiul “Impozitarea veniturilor din capital”.Această metodă a fost revizuită de Devereux&Griffith(1998) care s-au concentrat asupra investițiilor specifice, determinând cota efectivă marginală și cota efectivă medie de impozitare a profitului. Prima cotă este calculată ca diferență dintre venitul înainte de impozitare și venitul după impozitare în raport cu venitul înainte de impozitare, în timp ce cota efectivă medie reprezintă impozitarea medie suportată de o investiție la un anumit nivel de profitabilitate.
Ultima metodologie se bazează pe rezultatele din trecut la nivel micro. Studiile în care se folosește o astfel de abordare au la baza situațiile financiare ale companiilor.De obicei, cota efectivă se calculează ca raport între impozitul pe profit și profitul înainte de impozitare sau profitul operațional brut.
Toate aceste metodologii prezintă atât avantaje cât și dezavantaje. Abordarea pe baza rezultatelor din trecut la nivel macro funcționează cu date agregate macroeconomice, ceea ce oferă o rapiditate calculării cotei efective de impozitare, însă este dificil să se diferențieze sursele pentru impozitul plătit cât și pentru baza de impozitare.
În ceea ce privește abordarea pe baza rezultatelor din viitor la nivel micro, aceasta nu ia în considerare anumite elemente importante ce țin de sustragere de la plată, evaziune fiscală, fraudă.
Abordarea pe baza rezultatelor din trecut la nivel micro ia în calcul toate elementele de impozitare, dar cu toate acestea nu reușește să discearnă între diferite variabile explicative ale impozitării efective.
În continuare, în realizarea acestui studiu, autorul a folosit această din urmă metodologie pentru a calcula cota efectivă de impozitare pentru 11 țări europene, Japonia și SUA. Concluziile la care s-a ajuns au fost următoarele: impozitarea efectivă a profitului în Europa nu este mai mare decât în Japonia și SUA iar prin comparația dintre cota statutară și cota efectivă a rezultat faptul că, din 1993 aceastea două au urmat un model diferit în Uniunea Europeană. Țările care dispun de un nivel ridicat de impozitare a profitului sunt: Germania, Danemarca, Italia, Olanda, Suedia, Austria.
Analiza efectuată surprinde, deasemenea, diferențe de impozitare între diverse sectoare de activitate.De exemplu, sectorul de transporturi și comunicații precum și de energie și apă se bucură de cel mai scăzut nivel de impozitare efectivă.
Estimarea cotei efective de impozitare în cadrul țărilor din Uniunea Europeană a fost realizată și de Buijink et. al(2002).
Scopul acestui studiu este de a identifica diferențele dintre cota statutară și cota efectivă, deoarece acestea oferă informații cu privire la magnitudinea stimulentelor fiscale furnizate de către autorități.
Această lucrare își propune să afle ce efecte are în prezent aceste stimulente asupra sarcinilor fiscale din statele membre ale Uniunii Europene.Înaintea cercetării, s-au dezvoltat mai multe modalități prin care să se măsoare sarcina fiscală: cota efectivă marginală, cota efectivă medie, informațiile financiar-contabile bazate pe cota efectivă marginală și informațiile financiar-contabile bazate pe cota efectivă medie.
În acest studiu, se folosesc informațiile financiar-contabile bazate pe cota efectivă medie pentru a măsura efectul stimulentelor fiscale asupra sarcinilor fiscale suportate de actualele companii din fiecare țară membră UE. S-au identificat mai multe modalități de determinare a cotei efective medii:
Cheltuieli cu taxe și impozite/Profit înainte de impozit
Cheltuieli cu taxe și impozite/Cifra de afaceri netă
(Cheltuieli cu taxe și impozite-(Alte impozite și taxe t – Alte impozite și taxe t-1)/Profit înainte de impozit
Cercetarea s-a axat pe realizarea un panel în care au fost incluse 2118 companii pe un interval de 7 ani pentru prima modalitate de calcul a cotei efective, 2083 de companii pe aceeași perioadă de timp pentru cea de-a doua modalitate de calcul și 1393 de companii pe un interval de 6 ani pentru cea de-a treia modalitate de calcul a cotei efective.
În ceea ce privește cota medie statutară de impozitare a profitului, aceasta a fost determinată în două moduri: ca medie artimetică simplă pentru fiecare țară membră a Uniunii Europene precum și ca medie ponderată cu profitul înainte de impozit. Aceasta a înregistrat valori ridicate în țări precum Italia, Germania, Belgia, în timp ce țări precum: Grecia, Suedia și Irlanda beneficiază de cele mai mici cote de impozitare a profitului. Valorile cotei medii statutare de impozitare s-au situat în intervalul 30-50%.
După comparația acesteia cu cota medie efectivă de impozitare s-a observat că diferențe semnificative se constată la nivelul Portugaliei(22,10 puncte procentuale), urmată de Belgia(19,29 pp) și Austria(18,35 pp). De asemenea, cele mai mici diferențe se înregistrează în Suedia(1,07 pp) și Franța(1,88 pp).
Rezultatele studiului arată că stimulentele fiscale permanente cât și temporare diferă substanțial între statele membre ale Uniunii Europene și nu au un efect de egalizare a sarcinii fiscale, cotele efective de impozitare a profitului diferind mai mult decât cotele statutare la nivel european.
Un alt studiu ce își propune să analizeze relația dintre cota efectivă de impozitare a profitului și cota statutară este cel realizat de Țâțu et.al(2011) ce are la bază rezultatele financiare ale companiilor listate la Bursa de Valori București, în perioada 1997-2009. Existența unei diferențe între aceste două cote poate influența decizia investitorilor.
În literatura de specialitate au fost definite două concepte cu privire la cota efectivă de impozitare și anume: cotă efectivă medie care măsoară distribuirea de stimulente fiscale companiilor sau industriilor și cotă efectivă marginală cu ajutorul căreia se analizează influența stimulentelor fiscale asupra noilor investiții.
În acest articol se utilizează cota efectivă medie, care poate fi calculată în următoarele moduri:
Impozite și taxe plătite/Profit înainte de impozit
Impozite și taxe plătite/Profit contabil înainte de impozit
Impozite și taxe plătite/ Cash-flow din exploatare
Numărul de companii luate în calcul pentru determinarea cotei efective variază de la un an la altul, acesta fiind 28 în anul 1997 și 65 în anul 2009. În cazul de față, cota efectivă se determină ca raport între impozitul pe profit și profitul brut.
În urma comparației cu cota statutară, s-a constat faptul că sunt puține firme care au o cota efectivă de impozitare a profitului apropiată de aceasta, deci, se poate afirma că stimulentele fiscale, unele cheltuieli nedeductibile sau alți factori care conduc la o diferență între profitul contabil și profitul impozabil, au efecte semnificative asupra cotei efective.
S-a constatat faptul că există companii care au cotă efectivă de impozitare mai redusă decât cota statutară(procentul variază de la un an la altul, fiind situat între 42%-73% din totalul observațiilor din perioada analizată), însă de asemenea numărul firmelor care au o cotă efectivă mai mare decât cea statutară este semnificativ. În niciun an din perioada analizată, cota efectivă de impozitare a profitului nu a fost egală cu cea statutară.
Graficul nr.1.3:Evoluția cotelor de impozitare a profitului în România
Sursa:sinteză prelucrare proprie- Țâțu, L., Dragotă., V., Vintilă, N.(2011), An observation on the effective tax rate for corporate income in Romania,
Factorii ce determină o cotă efectivă redusă sunt reprezentați de scutirile de impozit pentru profitul reinvestit, deducerile pentru depreciere, pierderile ce trebuie acoperite în următorii 5 ani.
În cazul companiilor ce au o cotă efectivă mai mare decât cea statutară, se constată o ușurință de a realiza cheltuieli la nivel de firmă. Dacă acest fenomen se repetă de mai multe ori, poate fi un semn clar pentru acționari că firma beneficiază de un management fiscal necorespunzător, cu consecințe negative asupra performanței acesteia.
Folosind metodologia bazată pe rezultatele din trecut la nivel microeconomic, Lazăr&Filip(2011) măsoară povara fiscală globală pe care trebuie să o suporte companiile, prin luarea în calcul atât a impozitului pe profit cât și a contribuțiilor la asigurările sociale și a altor taxe semnificative.
Pentru estimarea cotei efective de impozitare globală, s-au luat în calcul 60 de companii listate la BVB cu o cifră de afaceri de 8,3% din Produsul Intern Brut în anul 2008 și 6,5% din PIB în anul 2009. Pentru determinarea cotei efective globale s-a avut în vedere următoarea formulă:
ETR=(CIT+LT+OT)/Turnover, unde:
ETR=cota efectivă de impozitare a profitului
CIT=impozit pe profit
LT= taxe legate de muncă
OT= alte taxe semnificative
Turnover=Cifră de afaceri
Rezultatele acestui studiu arată că a existat o scădere a cotei efective de impozitare, aceasta ajungând la nivelul de 7,30% în anul 2009, de la 13,01% în anul 2000, deși minimul a fost înregistrat în 2008(6,86%). Această reducere a fost în conformitate cu modificările aferente legislației fiscale.
Rata efectivă de impozitare datorată contribuțiilor sociale a scăzut de la 7,06% în anul 2000 la 4,91% în anul 2009, deși în termeni relativi proporția contribuțiilor sociale în cadrul cotei efective a crescut de la 54% la 67%. În schimb proporția impozitului pe profit și a celorlalte taxe semnificative în cota efectivă a scăzut pe parcursul perioadei analizate. Acest lucru se datorează în special reducerii cotei statutare de impozit pe profit de la 25% la 16% , în anul 2005.
În concluzie, povara fiscală generată de impozitul pe profit este mai mică în comparație cu povara fiscală determinată de celelalate taxe luate în considerare.
O altă lucrare a lui Lazăr Sebastian(2011) prezintă aspecte cu privire la cota efectivă de impozitare pentru aceleași companii și aceeași perioadă ca cele prezentate în articolul anterior.
Diferența costă în formula de calcul a cotei efective de impozitare a profitului, astfel că, în acest caz se determină ca raport între impozitul pe profit și profitul înainte de impozitare.
De asemenea în acest articol, autorul își propune să verifice dacă rata efectivă urmează același trend ca și cota statutară și să identifice corelația existentă între rentabilitatea economică și diferența dintre aceste două cote.
Rezultatele studiului au arătat faptul că rata efectivă de impozitare a profitului s-a situat sub nivelul cotei statutare, excepție în acest sens fiind anul 2009. În acest an a fost introdus un impozit pe profit minim alternativ împreună cu o restricție în ceea ce privește deductibilitatea unor cheltuieli ale companiilor, ceea ce a condus la o creștere a cotei efective peste cota legală.
Această diferență între cele două cote de impozitare poate fi corelată cu anumiți indicatori financiari precum: rentabilitatea economică, rentabilitatea financiară și marja profitului net. Analizând legătura cu ROA, s-a constatat faptul că între gap-ul cotelor de impozitare și rentabilitatea economică există o corelație puternică negativă, dovadă în acest sens fiind coeficientul de -0,636. De asemenea coeficientul de determinație este de 40%, ceea ce înseamnă că 40% din variația rentabilității economice este explicată de variația diferenței dintre cele două cote de impozitare a profitului.
În ceea ce privește cota efectivă de impozitare a profitului la nivel de sector, autorul a observat că cel mai mare nivel al acesteia se află în sectorul energetic(31,44%), urmat de transporturi(24,17%) și construcții(22,27%).
În legătură cu același subiect Vintilă et al.(2012) analizează factorii de influență ai cotei efective de impozitare prin evidențierea impactului responsabilității sociale corporative.
În ultimii ani, abordările privind responsabilitatea socială corporativă, politica fiscală, agresivitatea fiscală precum și legătura dintre acestea a stat permanent în atenția cercetătorilor.
În acest studiu, autorii examinează legătura dintre responsabilitatea socială corporativă și agresivitatea fiscală, utilizând informații cu privire la 40 de companii listate la Bursa de Valori București la nivelul anului 2010. Astfel, ca măsură a agresivității fiscale sunt folosite cotele efective de impozitare determinate ca raport între impozitul pe profit și profitul brut realizat de firmă. Din cele 40 de companii luate în calcul, doar 37 sunt păstrate întrucât celelalte trei prezentau cote efective de impozitare negative.
În ecuația de regresie realizată, cota efectivă reprezintă variabila dependentă, în timp ce variabilele independente sunt: indicele de responsabilitate socială corporativă, creșterea companiei, perioada de timp de când directorul general este angajat în această funcție, levierul, raportul dintre activele imobilizate și activele totale, raportul dintre stocuri și activele totale precum și o variabilă dummy care ia valoarea 1 în cazul în care compania a raportat cel puțin trei pierderi anuale nete în ultimii șase ani anteriori exercițiului financiar și zero altfel.
În urma prelucrării datelor în Eviews, s-a constatat că doar trei din cele șapte variabile independente din modelul de regresie sunt semnificative(creșterea companiei, variabila dummy și raportul dintre stocuri și total active). Indicele de responsabilitate socială este negativ, însă acesta nu este semnificativ din punct de vedere statistic.
În concluzie, se poate afirma că nu există corelație între agresivitatea fiscală și responsabilitatea socială corporativă dat fiind faptul că firmele manifestă un slab interes pentu aceasta întrucât în România, acest concept a fost introdus abia în anul 2000.
CAPITOLUL II-STUDIU EMPIRIC PRIVIND INFLUENȚA IMPOZITULUI PE PROFIT ASUPRA CREȘTERII ECONOMICE ÎN UE27
Creșterea economică reprezintă un subiect extrem de dezbătut datorită numeroaselor implicații pe plan economic. Aceasta poate fi cuantificată prin intermediul creșterii PIB-ului real sau PIB-ului pe locuitor.
Majoritatea studiilor empirice ce au avut drept subiect de dezbatere această temă, au evidențiat factorii exogeni ce au influențat creșterea economică, precum și intensitatea acestei influențe.
Procesul de globalizare și extinderea Uniunii Europene au condus la adoptarea unor politici fiscale diferite de la țară la țară, în acest context un subiect destul de dezbătut se referă la măsura în care aceste reforme fiscale pot influența creșterea economică a unui stat.
2.1 Stadiul cunoașterii
Înfluența impozitării asupra creșterii economice a fost studiată de Lee și Gordon(2005) prin utilizarea unei regresii de tip panel, având la bază datele aferente unui număr de 70 de țări, în perioada 1970-1997.
Concluziile studiului au arătat faptul că impozitul pe profit are o influență negativă asupra creșterii PIB-ului pe locuitor în perioada analizată. De asemenea, această influență a fost mai redusă în țările dezvoltate comparativ cu statele în curs de dezvoltare.
Coeficientul estimat în urma regresiei ilustrează faptul că, o reducere cu 10 puncte procentuale a cotei de impozitare a profitului determină o majorare a ratei de creștere anuale cu 1-2 puncte procentuale. Astfel, se poate afirma că, un nivel scăzut al cotei de impozitare a profitului are un efect favorabil asupra creșterii economice deoarece stimulează investițiile și activitățile de antreprenoriat.
În acest context, autorii afirmă faptul că impozitul pe profit are influență și asupra impozitului pe venit, întrucât creșterea investițiilor determină plăți suplimentare pentru impozitarea acestor venituri
În concluzie, impozitul pe profit este corelat cu o creștere a veniturilor colectate în urma impozitării persoanelor fizice, întrucât puțini oameni sunt stimulați să-și deschidă propria afacere atunci când profitul este impozitat cu o cotă ridicată.
Szarowska Irena(2010) analizează impactul pe care îl au măsurile adoptate în plan fiscal asupra creșterii economice. Studiul se bazează pe datele aferente a 24 de state membre ale Uniunii Europene, în perioada 1995-2008.
Concluziile acestuia arată faptul că o majorare a impozitării are un impact negativ asupra creșterii economice. Astfel, rezultatele estimate arată că o reducere a cotei impozitelor directe cu 1%, determină o creștere economică de 0,43%.
În acest context, modificările cotei de impozitare a profitului au un impact nefavorabil asupra dezvoltării economice, drept dovadă în acest sens fiind coeficientul de regresie obținut, care are o valoare negativă.
Gemmell și Kneller(2003) analizează influența politicii fiscale asupra creșterii economice, pe baza datelor a 17 țări membre OCDE, în perioada1970-1994.
În vederea realizării studiului, autorii au separat cheltuielile productive de cheltuielile neproductive precum și impozitele distorsionare(impozitele aferente veniturilor din muncă și capital) de impozitele non-distorsionare(taxele de cosumație).
Concluziile studiului au arătat faptul că impozitele non-distorsionare și cheltuielile neproductive nu au niciun efect asupra creșterii economice în timp ce impozitele distorsionare influențează în mod nefavorabil dezvolatarea economică a unui stat iar cheltuielile productive încurajează creșterea economică.
Un alt autor care a cercetat impactul politicii fiscale a unui stat asupra dezvoltării economiei este Karras G.(2009). Studiul a fost realizat pe baza a 19 țări din Europa, rezultatele acestuia arătând faptul că majorarea impozitelor are o influență negativă asupra PIB-ului real, astfel că o creștere a ratei impozitării cu 1%(măsurată ca pondere în PIB) determină o reducere a acestuia cu 0,5%-1,2%.
De asemenea, s-a constatat că o majorare a contribuțiilor sociale obligatorii sau a taxelor de consumație au un impact negativ mai puternic decât creșterea impozitului pe venit.
Influența fiscalității asupra creșterii economice este studiată și de Mutașcu, Crâșneac și Dănulețiu(2007). Autorii studiază relația dintre povara fiscală reprezentată de impozitele directe, indirecte, contribuțiile sociale obligatorii și PIB-ul pe locuitor în țările member UE 25, la nivelul perioadei 1995-2005.
Concluziile acestui studiu, după realizarea modelelor econometrice, arată faptul că o creștere a poverii fiscale determină o creștere a PIB-ului pe locuitor, dimensiunea acesteia variind de la un stat la celălalt.
De asemenea, s-a constatat o relație pozitivă între impozitele directe, contribuțiile sociale obligatorii și PIB-ul/locuitor și o legătură negativă în ceea ce privește impozitele indirecte.
În România, corelația dintre politica fiscală și creșterea economică a fost cercetată de către Brașoveanu Obreja L. și Brașoveanu I.(2008). Având ca reper perioada 1998-2007, autorii au analizat relația dintre impozite și creștere economică. Veniturile bugetare au fost împărțite în venituri fiscale distorsionare care cuprind impozitul pe venit, impozitul pe profit, contribuțiile sociale obligatorii și impozitele pe proprietate, venituri fiscale non-distorsionare care sunt compuse din taxa pe valoarea adăugată și accize precum și alte venituri.
Concluzia la care au ajuns cei doi autori este faptul că politica fiscală din România are un efect negativ asupra creșterii economice.
2.2 Metodologia cercetării
Având în vedere rezultatele cercetărilor anterioare pe această temă, în lucrarea de față am realizat un studiu empiric ce analizează corelația dintre impozitul pe profit și creșterea economică la nivelul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene, în perioada 1995-2012.
Obiectivul acestui studiu nu este găsirea unui model optim de prezentare a comportamentului variabilelor luate în calcul, ci construirea unui model care să evidențieze o legătură semnificativă între variabila dependentă și cele independente.
Datele necesare pentru realizarea modelului econometric au fost preluate din raportul “Taxation trends in the European Union”, ediția 2014, precum și din baza de date United Nations Conference on Trade and Development. Acestea sunt prezentate în Anexa nr.1, iar în urma prelucrării lor s-a obținut un panel cu 459 de observații.
Acest studiu are drept scop identificarea relațiilor ce există între variabila dependentă și variabilele independente luate în calcul. Astfel, în cadrul modelului realizat creșterea economică reprezintă variabila endogenă, în timp ce variabilele exogene sunt ponderile impozitelor pe venit, pe profit, contribuțiilor sociale, impozitelor indirecte precum și ponderile altor impozite directe în total venituri fiscale. Analiza efectuată se bazează pe realizarea unei regresii multiple cu ajutorul datelor panel, utilizând programul Eviews 7.
Avantajul modelelor cu date panel constă în estimarea de ecuații de regresie în care sunt utilizate serii care sunt în același timp serii cât și date crosssecționale.
Pentru creearea unei imagini de ansamblu asupra seriilor de date utilizate, tabelul nr. 2.1 prezintă analiza descriptivă a acestora.
Tabelul nr.2.1:Analiza descriptivă a variabilelor
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
Din acest tabel se observă că valoarea maximă a ratei de creștere economică este de 11.27%, cea minimă este de -17.69%, în timp ce valoarea medie se situează la nivelul de 3,09%.
De asemenea, ponderea impozitului pe venitul persoanelor fizice în totalul veniturilor fiscale înregistrează o valoare maximă de 55.2% și una minimă de 8,2% de-a lungul anilor 1995-2012.
În ceea ce privește impozitul pe profit, cea mai mică pondere în total venituri fiscale s-a situat la nivelul de 1.3% în timp ce valoarea maximă a acesteia a fost de 21.5%. De asemenea media acestor ponderi în intervalul de timp analizat s-a situat la nivelul de 8,44%.
În mod similar, contribuțiile înregistrează o pondere minimă de 1,9%, una maximă de 45.3%, în timp ce valoarea medie a acestora atinge pragul de 30,41%. Ponderea altor impozite directe în venituri fiscale este mai redusă având o valoare maximă de 10,9% și o valoare medie de 2.14%.
Cu privire la impozitele indirecte, acestea dețin o pondere semnificativă în veniturile fiscale, atingând o valoare maximă de 56,1%. În raport cu celelalte variabile, valoare minimă înregistrată de aceste impozite(26.5%) este mult mai mare.
În prima parte a studiului am testat staționaritatea seriilor de date, cu ajutorul testelor Levin, Lin & Chu; Im, Pesaran and Shin W; ADF-Fisher Chi-square; PP- Fisher Chi-square, Hadri Z-stat.
Rezultatele obținute în urma aplicării acestor teste se regăsesc în Anexa nr.2. Se poate observa că seriile aferente impozitului pe venit, impozitelor indirecte precum și altor impozite directe sunt nestaționare, datorită probabilității asociate ce depășește nivelul de semnificație care poate fi considerat 1%, 5% sau 10%. În continuare s-a trecut la staționarizarea acestor serii, urmând ulterior a se construi forma modelului analizat.
Forma modelului analizat este următoarea:
CRESTERE_EC=β0+β1*DIMP_VENIT+β2*IMP_PROFIT+β3*CONTRBUTII+β4*D(ALTEIMP_DIRECTE)+β5*D(IMP_INDIRECTE)+Ɛ , unde:
CRESTERE_EC= rata de creștere economică
DIMP_VENIT= ponderea impozitului pe venit în total venituri fiscale
IMP_PROFIT= ponderea impozitului pe profit în total venituri fiscale
CONTRIBUTII= ponderea contribuțiilor sociale în total venituri fiscale
DALTEIMP_DIRECTE= ponderea altor impozite directe în total venituri fiscale
DIMP_INDIRECTE= ponderea impozitelor indirecte în total venituri fiscale
Ɛ= seria erorilor
2.3 Rezultatele obținute
În urma prelucrării datelor cu ajutorul programului Eviews, s-au obținut rezultatele prezentate în tabelele nr.2.2 respectiv nr.2.3. De asemenea output-ul aferent acestui program este ilustrat în Anexa nr.3.
Tabelul nr.2.2:Specificațiile modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
*Pragul de semnificație este de 10%
Tabelul nr.2.3: Indicatori de validare ai modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
Pentru a vedea dacă variabilele exogene sunt semnificative din punct de vedere statistic, este necesar să se analizele probabilitățile critice. Conform tabelului nr.2.2 se poate remarca faptul că probabilitățile asociate coeficienților sunt mai mici decât pragul de semnificație, de unde rezultă că ipoteza nulă se respinge iar parametrii sunt semnificativi din punct de vedere statistic. Excepție în acest sens face seria altor impozite directe , probabilitatea asociată coeficientului fiind cu puțin peste pragul de semnificație de 10%, ceea ce ne plasează într-o zonă de indecizie.
Astfel, nu se poate afirma cu certitudine dacă impozitele directe(fără impozit pe venit și profit) influențează creșterea economică.
Testul F este utilizat pentru testa validitatea modelului. Din tabelul nr.2.3, se poate observa că modelul este valid din punct de vedere statistic deoarece probabilitatea asociată lui F-statistic este mai mică decât pragul de semnificație ales(10%), ceea ce determină respingerea ipotezei nule.
În ceea ce privește R-squared, acesta este folosit pentru a arăta proporția din variația totală a variabilei dependente, explicată de variația variabilei independente. Acesta poate lua valori situate în intervalul [0,1]. Astfel, cu cât valorile sunt mai apropiate de 1, cu atât regresia este mai bine specificată.
În cazul nostru se poate observa o valoare a lui de 60,05% , ceea ce înseamnă că dezvoltarea economică este determinată în proporție de 60,05% de veniturile fiscale.
Testul Durbin Watson este utilizat în analiza autocorelării erorilor. Pentru o valoare a statisticii calculate apropiată de 2, erorile nu sunt autocorelate. În cazul nostru, aceasta înregistrează valoarea de 1,88, de unde se trage concluzia că nu se poate vorbi de o autocorelare a erorilor.
Efectul acestor variabile asupra creșterii economice este unul negativ, drept dovadă în acest sens stând valoarea coeficienților variabilelor. Se observă că o diminuare a ponderii impozitului pe profit cu 1% determină o majorare a ratei de creștere economică cu 23,37%.
În concluzie, se poate afirma că rezultatele obținute în urma acestui studiu confirmă rezultatele cercetărilor anterioare, fiscalitatea având un impact negativ asupra creșterii economice. Modelul econometric realizat evidențiază faptul că o creștere a impozitulului pe profit conduce la o diminuare a ratei de creștere economică. De asemenea, s-a observat faptul că, pe lângă acesta, o influență semnificativă asupra procesului de dezvoltare a economiei o au impozitele indirecte, contribuțiile sociale, precum și impozitul pe venit. Acestea determină, în mod similar, reducerea ratei de creștere a PIB-ului.
CAPITOLUL III – IMPOZITUL PE PROFIT
ÎN ROMÂNIA
În România, tranziția la economia de piață cât și obținerea titlului de membru al Uniunii Europene cu drepturi depline, au determinat o restructurare a sistemului fiscal și implicit a impozitului pe profit, în vederea armonizării legislației fiscale cu pricipiile și practicile adoptate de ceilalți membrii UE.
3.1 Evoluția impozitului pe profit în perioada 1991-2015
“În cadrul reformei fiscale din România, prin legislația privind impozitul pe profit s-a urmărit armonizarea acesteia cu cea comunitară.În acest sens, modul de așezare, urmărire și percepere a impozitului pe profit a suferit modificări, îndeosebi sub aspectul sferei de cuprindere, al cheltuielilor deductibile și nedeductibile, al cotelor de impunere(care s-au modificat ca număr dar și ca nivel), al reducerilor și scutirilor, precum și al sancțiunilor aplicate în caz de încălcare a prevederilor legale de către contribuabili”.
Dobrotă G.(2010) susține faptul că România, de-a lungul anilor, nu a avut un sistem fiscal adecvat cerințelor tranziției la economia de piață iar reforma fiscală realizată nu a adus beneficii economiei.
O măsură asoptată în plan fiscal a fost Legea nr.15/1990 cu privire la reorganizarea unităților economice de stat și societăți comerciale cât și Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, prin intermediul cărora prelevările obligatorii concretizate în vărsăminte din beneficii au fost înlocuite cu impozitul pe profit, începând cu anul 1991.
Cotele de impunere asupra beneficiilor persoanelor juridice, anterior anului 1991, erau foarte diferite, astfel că unitățile economice de stat plăteau impozitul pe beneficiu cu cotă situată între 54% și 97%, cooperativele mesteșugărești erau impuse cu cote intre 25% și 90% iar cele de consum și de credit cu 25%.
Introducerea Legii nr.12/1991 a determinat stabilirea unor noi reglementări fiscale și instituirea impozitului pe profit.
Această lege prevedea impozitarea cu cote progresive situate între 5%-77% asupra tranșelor de venit, fiind stabilite 67 de trepte de impozitare. Numărul ridicat al treptelor de impunere a dus la întâmpinarea a multor dificultăți în ceea ce privește aplicarea iar impozitarea progresivă nu a stimulat agenții economici să obțină profituri semnificative.
Impozitul pe profit se determina prin aplicarea cotelor de impozitare prevăzute în tabelul nr.3.1 asupra profitului impozabil calculat ca diferență între veniturile încasate și cheltuielile prevăzute în Lege.
Tabelul nr.3.1: Grila de impozitare a profitului-1991
Sursa: Legea nr.12/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 25/31.01. 1991-Anexa nr.1
De asemenea, prin introducerea acestei legi, se urmărea stimularea investițiilor prin acordarea unor facilități fiscale societăților cu capital privat.
În vederea simplificării modului de determinare a impozitului pe profit și stimulării obținerii unui profit cât mai mare, Hotarârea Guvernului nr.804/1991 a avut rolul de a intoduce impozitarea cu ajutorul cotelor proporționale.
Intrând în vigoare din anul 1992, această H.G stabilea un număr de două cote de impozitare și anume:
30% pentru profitul impozabil de pănă la 1.000.000 lei
45% pentru partea din profitul impoabil care depașește 1.000.000 lei
Prin introducerea acestor două cote de impozitare, s-a avut în vedere, în principal, stimularea activității întreprinderilor mici și mijlocii, însă nu s-au obținut rezultatele dorit întrucât de la o cotă de 5% cum era anterior, s-a trecut la o cotă de 30%, astfel că beneficiile acestei măsuri fiscale au fost resimțite tot de întreprinderile mari deoarece profitul era impozit cu o cotă de 45% în comparație cu cota de 77% stabilită anterior.
În această perioadă, s-au depus eforturi mari în vederea stimulării investițiilor, în special a celor străine, investitorii beneficiind de scutiri de impozit de-a lungul a 2-5 ani.
La nivelul anului 1993 nu s-au adoptat alte măsuri fiscale în ceea ce privește impozitul pe profit, însă începând cu anul 1994, prin intermediul Ordonanței de Urgență nr.40 s-a introdus o cotă de impozitare de 38% respectiv 25% în cazul contribuabililor care realizează mai mult de 80% venituri din agricultură.
Profitul impozabil se determină ca diferență între veniturile realizate din livrarea bunurilor mobile, imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate și lucrări executate împreună cu câștigurile din orice sursă și cheltuielile aferente unui an fiscal, realizate pentru obținerea veniturilor la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
La nivelul acestei perioade, s-au eliminat facilitățile fiscale concretizate în scutiri acordate investitorilor străini și naționali.
În vederea îmbunătățirii prevederilor O.U.G nr.40/1994, au apărut anumite inițiative legislative care urmau a se comunica Parlamentului României precum și Legea nr.73/1996 care avea rolul de a amenda Ordonanța de Urgență.
Prin intermediul acestei legi, s-au introdus anumite excepții de la plata impozitului pe profit, realizându-se de asemenea o grupare a subiecților impozabili, făcându-se o diferențiere între contribuabili mici și mari.
În acest context, putem spera către o reducere a nivelului fiscalității, și implicit a impozitului pe profit, care să conducă la o redresare a economiei prin atragerea investitorilor și creșterea veniturilor bugetare.
Începând cu anul 1997 procedura de impozitare a profitului a prezentat o simplificare, eliminându-se diferența dintre plătitorii de impozit mici și mari. S-au acordat multiple facilități fiscale sub forma exceptărilor de la impunere pentru unitățile care aparțin cultelor religioase, asociațiile de binefacere, organizațiilor de nevăzători și invalizi etc.
Cadrul legal al impozitului pe profit stabilit prin intermediul O.U.G nr.70/1994 a fost modificat și completat cu ajutorul multiplelor acte normative.
La nivelul anului 2000, cota de impozitare a profitului a prezentat o reducere de la 38% la 25%, prin intermediul O.U.G nr.217/1999. Contribuabili care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, cluburilor de noapte și a cazinourilor erau supuși unei cote de impozitare suplimentare de 25% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor.
De asemenea, această ordonanță prevedea o reducere de impozit pentru contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România, venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision precum și din prestări de servcii.
Modificările legislației au fost evidente în ceea ce privește impozitul pe profit, acestea făcându-se reimțite și la nivelul anului 2002. O modificare destul de importantă a constat în creștere cotei de impozitare a veniturilor din exporturi de la 5% la 6%.
Prin introducerea Legii nr.414/2002 se observă o situație specială din punct de vedere al impunerii profitului realizat de contribuabilii români sau străini, anul 2002 fiind alcătuit din două exerciții fiscale. Astfel că, în primul exercițiu fiscal aferent perioadei ianuarie-iunie 2002 se aplică prevederile legale ale O.U.G nr.70/1994 privind impozitul pe profit, în timp ce cel de-al doilea exercițiu fiscal care cuprinde perioada iulie-decembrie în care se aplică prevederile Legii nr.414/2002.
La acel moment se considera că acest act normativ va oferi soluții în vederea rezolvării principalelor probleme în materie de reglementare a impozitului pe profit, întrucât prezenta o structură simplă care îngloba elementele principale precum: determinarea profitului impozabil, aspect privind impozitarea persoanelor juridice străine și a veniturilor din surse externe, plata și controlul impozitului pe profit.
Însă, la puțin timp după intrarea în vigoare a acestei legi, aceasta a fost abrogată prin adoptarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, care urmează să se aplice începând cu 1 ianuarie 2004.
În ceea ce privește calculul profitului impozabil, în acest act normativ se remarcă o formulare mult mai cuprinzătoare față de cea anterioară, referitoare la veniturile care stau la baza determinării acestuia.
În actul normativ anterior se prezenta o enumerare a veniturilor în timp ce în prezentul act se evidențiază o expunere generală:“ venituri realizate din orice sursă” .
Ca o concluzie, se poate afirma că în acest an s-a produs o modificare importantă în ceea ce privește cadrul legislativ de reglementare a impozitului pe profit, introducerea Codului Fiscal având rolul de a unifica toate prevederile legale existente până la acel moment.
Anul 2005 s-a evidențiat prin adoptarea cotei unice de impozitare de 16%, această măsură fiscală vizând în special stimularea investițiilor, diminuarea economiei subterane precum și relaxarea fiscalității.
În perioada 2006-2009, prin intrarea în vigoare a Legii nr.343/2006 s-au adus câteva completări actului normativ anterior, referitoare la cheltuielile deductibile, amortizarea fiscală, veniturilor neimpozabile pentru organizațiile non-profit.
La nivelul anului 2009 s-au remarcat efectele O.U.G nr.91/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Această reglementare s-a evidențiat prin stabilirea regimului pierderilor fiscale, astfel că acestea se pot recupera din profiturile impozabile în termen de 7 ani consecutivi.
O altă modificare importantă implementată în anul 2009, a fost introducerea impozitului minim anual conform tabelului nr.3.2.
Tabelul nr.3.2: Impozitul minim anual în funcție de venitul realizat
Sursa: O.U.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale
Acest impozit forfetar a fost eliminat de către Guvern începând cu luna octombrie a anului 2010(mai devreme decât era previzionat), prin intermediul O.U.G nr.87/2010.
Conform art.34 din cadrul O.U.G nr.87/2010, contribuabilii care până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligați la plata impozitului minim, pentru definitivarea impozitului datorat pentru anul fiscal 2010, aplică următoarele reguli:
pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010:
contribuabilii determină impozitul pe profit aferent perioadei respective și efectuează comparația cu impozitul minim anual prevazut la art.18, alin.(3), recalculat în mod corespunzător pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin împărțirea impozitului minim anual la 12 și înmulțirea cu numărul de luni aferent perioadei respective, în vederea stabilirii impozitului pe profit datorat;
contribuabilii stabilesc impozitul pe profit datorat;
contribuabilii depun declarația privind impozitul pe profit petru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010 și efectuează plata impozitului pe profit datorat din definitivarea impunerii până la data de 25 februarie 2011.
pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010:
contribuabilii depun declarația privind impozitul pe profit și plătest impozitul datorat conform prevederilor art. 34 alin. (1),(5), (11) și ale art.35, alin.(1), până la data de 25 februarie 2011 respectiv 25 aprilie 2011.
Detereminarea profitului impozabil și a impozitului pe profit se realizează urmărindu-se metodologia de calcul prevăzută la titlul II “Impozit pe profit” pentru cele două perioade, ținând cont de veniturile și cheltuielile înregistrate.
O altă schimbare importantă care s-a produs la începutul anului 2010, a fost obligativitatea microîntreprinderilor de a plăti impozit pe profit. Cotele de impzoitare anterioare aferente veniturilor microîntreprinderilor s-a situat la nivelul de 2% în anul 2007, 2,5% în anul 2008 respectiv 3% la nivelul anului 2009.
Această modificare nu a fost de lungă durată, întrucât din anul următor(2011), plata impozitului pe profit de către microîntreprinderi a devenit opțională.
Anul 2012 nu a prezentat schimbări semnificative în ceea ce privește reglementarea impozitului pe profit, însă începând cu anul 2013 câteva modificări legislative și-au făcut simțită prezența, prin intermediul Legii nr.168/2013.
Astfel, începând cu luna iulie s-au adus modificări cu privire la limita deductibilității cheltuielilor cu indemnizația de deplasare, cheltuielilor cu amortizare mijloacelor de transport( pentru autovehiculele cu cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând scaunul soferului, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile în limita a 1.500 lei/lună).
De asemenea, persoanele juridice străine care își desfășoară activitatea prin mai multe sedii permanente în România erau obligate să-ți stabileasă un sediu permanent desemnat pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale ce îi revin.
Profitul impozabil aferent sediului permanent desemnat se calculează pe baza veniturilor și cheltuielilor realizate la nivelul fiecărui sediu permanent care aparține aceleiași persoane juridice străine, folosind regula prețurilor de transfer în vederea determinării prețului de piață al unui transfer realizat între aceasta și sediul permanent.
Anul 2013 a vizat încă o schimbare importantă în ceea ce privește impozitul pe profit, astfel deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil pentru cheltuielile eligibile aferente activităților de cercetare-dezvoltare, majorându-se de la nivelul de 20% la 50%.
Începând cu 1 ianurie 2014, s-au adus modificări cu privire la declararea și plata impozitului pe profit. Conform O.U.G nr.102/2013, contribuabilii pot opta pentru declararea și plata impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate trimestriale, termenul până când se realizează plata impozitului fiind data de 25 martie a anului următor. Această opțiune este obligatorie cel puțin pe durata a doi ani fiscali consecutivi, contribuabilii anunțând organele fiscale terioriale dacă are loc o modificare a opțiunii acestora, până la data de 31 ianuarie a anului fiscal respectiv.
O altă reglementare realizată la nivelul anului 2014 se referă la regimul fiscal al cheltuielilor de sponsorizare și/sau mecenat precum și al cheltuielilor privind bursele private în sensul că sumele care nu s-au scăzut din valoarea impozitului pe profit, pot fi reportate în următorii șapte ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va realiza în ordinea înregistrării lor, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.
Legislația fiscală eferentă anului în curs nu prevede schimbări semnificative în ceea ce privește impozitul pe profit, modificările cele mai importante existând la nivelul impozitelor indirecte(TVA).
Pentru creearea unei imaginii de ansamblu în ceea ce privește impozitul pe profit de-a lungul ultimilor ani, graficul nr.3.1 suprinde evoluția ponderii acestui impozit în totalul veniturilor fiscale.
Din graficul de mai jos, se observă faptul că ponderea impozitului pe profit a înregistrat flucutuații în perioada analizată, însă din anul 2008 aceasta a avut un trend descrescător, semn că apariția crizei a generat efecte negative de mare amploare.
Maximul s-a înregistrat la nivelul anului 1997 când ponderea impozitului pe profit în total venituri fiscale a atins o valoare de 16,06%. Această majorare a fost determinată, in special, de măsurile fiscale adoptate, precum: aplicarea unor cote de impozitare diferite în funcție de tipul activității, împărțirea contribuabililor în contribuabili mici și contribuabili mari, baza impozabilă fiind stabilită în funcție de apartenența acestora la una dintre cele două categorii etc.
Începând cu anul 1997 și până la nivelul anului 2001, observăm o reducere a ponderii impozitului pe profit în venituri fiscale, aceasta datorându-se, în principal, introducerii conceptelor de venit neimpozabil și cheltuieială nedeductibilă precum și scăderii cotei de impozitare. De asemenea, în anul 2005 observăm o reducere a acestei ponderi determinată de introducerea cotei unice de impozitare.Minimul se înregistrează la nivelul anului 2012 când impozitul pe profit deține o pondere de 7,6% în totalul veniturilor fiscale.
Graficul nr.3.1:Evoluția ponderii impozitului pe profit în total venituri fiscale
Sursa: prelucrare proprie- Taxation Trends in the European Union –Data for the EU Member States, Iceland and Norway, ediția 2014
www.mfinante.ro
În mod similar, din graficul nr.3.2, se observă faptul că ponderea impozitului pe profit în PIB a înregistrat o dinamică asemănătoare, cunoscând atât scăderi cât și creșteri în perioada 1995-2014.
Graficul nr.3.2:Ponderea impozitului pe profit în PIB
Sursa: prelucrare proprie- Taxation Trends in the European Union –Data for the EU Member States, Iceland and Norway, ediția 2014; www.mfinante.ro
În ceea ce privește ponderea impozitului pe profit în totalul impozitelor directe, se observă că, la nivelul anului 2014, aceasta înregistrează o valoare de 28,10%, impozitul pe profit situându-se pe locul doi ca și contribuție la formarea impozitelor directe.
Graficul nr.3.3: Ponderea impozitului pe profit în total impozite directe -2014
Sursa: www.mfinante.ro
3.2 Impozitul pe profit din România-trăsături caracteristice și mod de determinare
În România, armonizarea legislației fiscale în materie de impozit pe profit cu cea comunitară a adus anumite modificări în ceea ce privește sfera de cuprindere, cheltuielile deductibile și nedeductibile, pierderile fiscale etc.
“În principal armonizarea a urmărit evitarea dublei impuneri a veniturilor realizate din activități desfășurate de către agenții economici în mai multe state din spațiul Uniunii Europene. Aceasta presupune găsirea unor soluții de încurajare a activităților transfrontaliere prin renunțarea la regulile fiscale discriminatorii prin care veniturile sunt dublu impozitate (atât în statul de reședință cât și în statul sursă a venitului), cu restituirea ulterioară a impozitelor într-unul din state.”
Conform legislației în vigoare, sfera de cuprindere vizează aplicarea impozitului pe profit asupra următoarelor categorii de persoane juridice:
persoanelor juridice române și al persoanelor juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene, asupra profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate;
persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil determinat la nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale;
persoanelor juridice străine și persoanelor fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii care se atribuie fiecărei persoane;
persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;
în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât și în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.
Horga V.(2011) analizează modul de determinare a profitului impozabil și a impozitului pe profit, luând în considerare eficiența și calitatea activității companiilor.
Noțiunea de profit apare atunci când diferența dintre veniturile și cheltuielile realizate de către o companie este pozitivă. Autorul susține că rezultatul financiar al unei companii este format din rezultatele aferente activităților de exploatare, financiare și extraordinare în timp ce rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală aferente unei perioade financiare.
Modul de determinare a profitului impozabil este următorul:
Veniturile totale reprezintă sumele încasate sau de încasat, aferente activității de exploatare, financiare și extraordinare iar cheltuielile totale reprezintă sumele plătite sau de plătit, aferente realizării veniturilor.
Conform legislației în vigoare, veniturile impozabile și neimpozabile precum și cheltuielile deductibile(integral și limitat) și nedeductibile, sunt cele prezentate în Anexa nr.4.
După determinarea profitului impozabil, se poate calcula impozitul pe profit prin aplicarea cotei unice de impozitare asupra valorii acestuia. Pentru contribuabil, impozitul pe profit reprezintă o cheltuială de natură fiscală.
Contribuabilii care realizează activități de natura barurilor și cluburilor de noapte, a discotecilor, pariurilor sportive și cazinourilor nu pot datora un impozit pe profit mai mic decât 5% din veniturile aferente acestor tipuri de activități. Asfel, în cazul în care impozitul pe profit determinat prin aplicarea cotei de 16% este mai mic decât 5% din veniturile realizate, contribuabilul este obligat să plătească un impozit egal cu 5% din veniturile realizate pentru aceste activități.
Impozitul pe profit se calculează, se declară și se plătește trimestrial până la data de 25 a primei luni următoare încheirii trimestrelor I-III. Plata acestuia, aferentă unui an fiscal, se realizează pănă la momentul depunerii declarației privind impozitul pe profit(25 martie inclusiv a anului următor).
În concluzie, existența unui sistem fiscal necorespunzător înainte de anul 1989 a determinat adoptarea treptată a unor măsuri în plan fiscal care au avut o influență destul de semnificativă asupra economiei. De asemenea, s-a dorit ca impozitarea profitului și cotele de impunere să se alinieze la standardele europene. În acest sens, se poate observa flucutuațiile ponderii impozitului pe profit în total venituri fiscale cât și în PIB, ilustrate cu ajutorul graficelor nr.3.1 respectiv 3.2. De asemenea, valoarea redusă a acestor ponderi semnifică faptul că România se bazează mai mult pe impozitarea indirectă.
În momentul de față, țara noastră se caracterizează printr-o lipsă de eficiență în ceea ce privește colectarea impozitelor, printr-o birocrație destul de ridicată precum și printr-un grad înalt de evaziune fiscală.
CAPITOLUL IV-STUDIU PRIVIND INFLUENȚA IMPOZITULUI PE PROFIT ASUPRA PERFORMANȚEI IMM-URILOR DIN ROMÂNIA
În România, întreprinderile mici și mijlocii dețin un rol deosebit de important în procesul de dezvoltare a economiei. Acestea asigură un grad ridicat de ocupare a forței de muncă, crește concurența, reduce practicile birocratice, promovează inovația și contribuie într-o proporție semnificativă la formarea Produsului Intern Brut.
În acest context, este important să se studieze în ce măsură sistemul fiscal din România încurajează activitățile realizate de întreprinderile mici și mijlocii și contribuie la atingerea performanței acestora.
4.1 Stadiul cunoașterii
În context european, întreprinderile mici și mijlocii sunt văzute ca jucători importanți la bunăstarea comunităților regionale și locale, cu o contribuție semnificativă în procesul de creare a locurilor de muncă. În ultimii ani, IMM-urile au avut de suferit datorită crizei economice, însă cu toate acestea, întreprinderile mici și mijlocii reprezintă una dintre forțele motrice ale economiei din prezent.
Criteriile de încadrare a companiilor în categoria întreprinderilor mici și mijlocii se referă în special la numărul anual mediu de angajați, cifra de afaceri anuală netă sau la activele totale pe care le dețin. Acestea sunt prezentate cu ajutorul tabelului 4.1.
Tabelul nr.4.1:Criterii de includere a companiilor în categoria IMM
Sursa: Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, versiune actualizată la data de 10.12.2007
Având în vedere criteriile de mai sus, la nivelul anului 2011, România prezenta o structură a sectorului IMM așa cum este ilustrată în graficul 4.1.
Graficul nr.4.1:Structura sectorului IMM
Sursa:Raportul fundației post-privatizare privind sectorul IMM din România, ediția 2013
Din graficul de mai sus, se observă că miroîntreprinderile dețin cea mai mare pondere din sectorul IMM, acest lucru datorându-se faptului că acest tip de întreprinderi reprezintă prima treaptă în dezvoltarea unei afaceri cât și factorilor de natură legislativă și fiscală.
Acestea sunt urmate de întreprinderile mici în timp ce întreprinderile de clasă mijlocie dețin cea mai mică pondere din cadrul sectorului IMM.
Criza economică și financiară din ultimii ani, a determinat modificări semnificative la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii din România. De asemenea, politica fiscală cu privire la introducerea impozitului minim pe profit, diferențele în ceea ce privește tratamentul amortizării și al taxei pe valoare adaugată, în vederea creșterii veniturilor bugetare, au condus la încetarea activității întreprinderilor.
În acest context, Beca M.&Serban E.(2009) analizează influența impozitului minim asupra activității întreprinderilor mici și mijlocii.
După aderarea României la Uniunea Europeană, una dintre marile schimbări a fost impozitarea veniturilor microîntreprinderilor, acestea fiind impozitate cu o cotă de impunere în cuantum de 2% la nivelul anului 2007, 2,5% în 2008, 3% la nivelul anului 2009. Începând cu anul 2010, acest impozit a fost eliminat însă s-a revenit la aplicarea lor din data de 1 ianuarie 2011.
Introducerea impozitului forfetar care a avut drept scop creșterea veniturilor bugetare și reducerea evaziunii fiscale, a generat multiple controverse. Astfel că, această reglementare a avut anumite consecințe în rândul întreprinderilor mici și mijlocii: reducerea personalului, scăderea cifrei de afaceri, creșterea numărului de suspendări și dizolvări precum și o percepție negativă asupra mediului de afaceri. De asemenea, IMM-urile au manifestat un rol destul de redus în crearea locurilor de muncă la nivelul anului 2009.
În vederea existenței unui impozit forfetar eficient, autorii suțin că acesta trebuie să se stabilească în funcție de profitul mediu pe anumite categorii de activitate.
Vintilă G. et al(2009) analizează de asemenea impactul reglementărilor fiscale asupra întreprinderilor mici și mijlocii, având în vedere rolul important în susținerea dezvoltării economice.
Diferențele economice, financiare, sociale și politice dintre statele membre ale Uniunii Europene determină de asemenea diferențe la nivelul cotelor de impozitare și bazei impozabile, având rolul de stimulare a sectorului IMM. În România, cota de impunere a profitului realizat de către întreprinderile mici și mijlocii este de 16%, valoarea acesteia fiind mai redusă în anii anteriori.
Luând în considerare apariția crizei economice și financiare, concluziile studiului arată faptul că, sectorul IMM a avut foarte mult de suferit, datorită măsurilor anti-criză care au fost luate la nivelul fiecărui stat.
În aceste condiții, în vederea creșterii profitului sau menținerii la un nivel constant, întreprinderile mici și mijlocii au decis reducerea costurilor și a personalului, scăderea costurilor de finanțare prin apelarea la alte surse alternative, amânarea investițiilor pentru dezvoltare. De asemenea, în această perioadă de recesiune, unele IMM-uri au optat chiar pentru închiderea activității.
Pentru a susține concluziile studiilor prezentate mai sus, graficul nr.4.2 iustrează numărul de înmatriculări, suspendări, dizolvări și radieri ale întreprinderilor din România, în perioada 2009-2014.
Graficul nr.4.2: Evoluția înmatriculărilor, dizolvărilor, suspendărilor și radierilor în perioada 2009-2014
Sursa: Prelucrare proprie-Oficiul Național al Registrului Comerțului
Din graficul nr.4.2 se observă că numărul de înmatriculări ale întreprinderilor este mai scăzut în anul 2014 față de 2009, în timp ce numărul de radieri prezintă o creștere, cu un maxim înregsitrat la nivelul anului 2010(de aproximativ 300%). Acest lucru s-a datorat în special aplicării Ordonanței de Urgență nr.34/2009 ce a vizat rectificarea bugetară și reglementarea unor măsuri în plan financiar-fiscal.
Numărul ridicat de dizolvări poate fi considerat și ca aspect pozitiv care ilustrează eliminarea unor firme inactive din punct de vedere economic și păstrarea în mediul de afaceri a companiilor care au un potențial ridicat și pot face față condițiilor de criză. Cu toate acestea, sectorul întreprinderilor mici și mijlocii a prezentat modificări în ceea ce privește dimensiunea și performanța.
De asemenea, cu ajutorul graficului nr.4.2, se observă că numărul de suspendări a înregistrat un trend descendent, prezentând o reducere de aproximativ 88% la nivelul anului 2014 față de anul 2009.
În ceea ce privește numărul de dizolvări , acesta a prezentat o reducere în perioada 2009-2011, urmată de o creștere în perioada imediat următoare, astfel că, la nivelul anului 2014 numărul dizolvărilor era aproximativ egal cu cel din 2009.
Influența politicilor fiscale asupra întreprinderilor mici și mijlocii din România în perioada crizei economice este ilustrată de asemenea și în cadrul studiului realizat de Beca M.&Nișulescu I.(2014).
Legislația fiscală complexă și existenta diferențelor între țări crează probleme în rândul companiilor care vor să-și dezvolte o afacere. Aplicarea legilor fiscale tuturor firmelor, indiferent de mărimea acestora, afectează în special sectorul întreprinderilor mici și mijlocii care sunt supuse unor obligații legislative și administrative. Astfel, în vederea construirii unei Europe atractive din punct de vedere al investițiilor și al locurilor de muncă, este necesară o simplificare a legislației fiscale.
Principalele măsuri fiscale care au fost adoptate în perioada 2009-2011, au fost următoarele: introducerea impozitului pe profit minim, creșterea taxei pe valoare adaugată, reducerea cotei de impozitare a dividendelor pentru nerezidenți, creșterea perioadei recuperării pierderilor fiscale a de la 5 la 7 ani, plata unui impozit de 2% aplicat asupra venitului brut pentru contribuablilii care desfășoară activități în domeniul agriculturii, deducere suplimentară la calculul impozitului pe profit de 20% pentru întreprinderile care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare etc. Toate aceste măsuri au avut drept scop creșterea gradului de colectare a veniturilor la dispoziția Statului.
În acest sens, tabelul nr.4.2 prezintă valoarea adaugată generată de sectorul IMM în funcție de mărimea întreprinderilor și numărul de angajați, la nivelul anului 2011(% 2008).
Tabelul nr.4.2: Variația numărul IMM-urilor, angajaților și valoarii adaugate la nivelul anului 2011 față de anul 2008
Sursa:Prelucrare proprie- Beca, M., Nișulescu-Ashrafzadeh(2014), The effects of the fiscal policy on the SME sector in Romania during the economic crisis
Din tabelul de mai jos, se observă că, în perioada 2008-2011, numărul microîntreprinderilor a crescut cu 22,12%, numărul de salariați a cunoscut o majorare cu 13,32%, insă valoarea adaugată generată de către acest tip de întreprinderi a prezentat o reducere de 40%.
De asemenea, în această perioadă, numărul întreprinderilor mici și al salariaților acestora a crescut în timp ce valoarea adaugată s-a diminuat cu 31,67%.
Întreprinderile mijlocii au cunoscut o reducere atât din punct de vedere al numărului angajaților cât și din prisma valorii adăugate.
Având în vedere cele de mai sus, se poate afirma că microîntreprinderile sunt cele mai puțin eficiente, astfel că este necesar să se ia măsuri în vederea stimulării învestițiilor în cercetare și inovare pentru creșterea valorii adăugate.
Întreprinderile mijlocii se plasează pe primul loc din punct de vedere al eficienței ceea ce înseamnă că acestea trebuie încurajate în vederea creșterii locurilor de muncă.
Reducerea valorii adăugate generată de întregul sector IMM, în perioada 2008-2011, se datorează crizei economice, adoptării impozitului pe profit minim, descreșterii consumului datorită majorării TVA precum și măsurilor de austeritate adoptate de Guvernul României.
În acest context, necesitatea aplicării unor regimuri fiscale preferențiale întreprinderilor mici și mijlocii este intens dezbătută în literatura de specialitate. Argumentele susținătorilor unei astfel de măsuri au la bază contribuția IMM-urilor la creșterea locurilor de muncă, creșterea productivității în economie, precum și la generarea inovării în economie. În plus sunt aduse în discuție disfuncționalitățile pieței, anumite caracteristici aferente sistemelor fiscale care sunt dezavantajoase și discriminatorii pentru IMM-uri precum și dezavantaje legate de mărime întreprinderii.
De exemplu, Jousten A.(2007) consideră că există multiple argumente pentru care aplicarea unui regim fiscal prefernțial pentru întreprinderile mici și mijlocii, nu este dorită din punct de vedere economic.
În primul rând, existența costurilor fixe în ceea ce privește conformitatea fiscală și a celor administrative, conduce la două recomandări de politică fiscală și anume: prima presupune simplificarea procedurilor fiscale pentru toți contribuabilii în vederea reducerii costurilor fixe iar a doua recomandare susține faptul că există posibilitatea aplicării unui regim fiscal special pentru micii contribuabili, însă acesta conduce la probleme severe de selecție care se pot dovedi a fi costisitoare în termeni de utilizare ineficientă a resurselor și chiar și în termeni de venituri fiscale.
În concluzie, Vintilă G. et al(2008) susțin că nu există dovezi teoretice și empirice care să justifice necesitatea unui sprijin special acordat întreprinderilor mici și mijlocii bazat pe criterii de dimensiune cât și pe criterii de natură fiscală. De asemenea, Guvernul nu ar trebui să denatureze prin intervențiile fiscale performanța și dimensiunea firmelor, însă, ar trebui să adopte măsuri de stimulare a inovării și a ocupării forței de muncă și de reducere a conformității fiscale și a costurilor administrative aferente, pentru toate companiile, indiferent de dimensiunea acestora.
În prezent, întreprinderile mici și mijlocii se supun impozitului pe profit determinat prin aplicarea cotei unice de 16%, însă, regimul de impozitare a microîntreprinderilor prezintă anumite caracteristici diferite, exemplificate cu ajutorul tabelului nr.4.3.
Tabelul nr.4.3: Impozitarea microîntreprinderilor din România
Sursa: Legea nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizată cu O.U.G nr.6/07.04.2015
4.2 Metodologia cercetării
Obiectivul acestui studiu îl reprezintă testarea influenței impozitului pe profit asupra performanței întreprinderilor mici și mijlocii din România.
Încă de la început, precizez faptul că scopul studiului empiric nu a fost acela de a găsi un model ideal de prezentare a comportamentului variabilelor luate în calcul, ci identificarea existenței unei legături semnificative între variabilele explicative reprezentate de cota efectivă de impozitare a profitului, cheltuielile cu asigurările și protecția socială, cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, mărimea firmei respectiv levierul și variabila dependentă exemplificată prin intermediul rentabilității economice.
Pentru crearea unei imagini de ansamblu asupra variabilelor utilizate în cadrul modelului econometric, tabelul nr.4.4 prezintă o descriere a acestora.
Tabelul nr.4.4: Descrierea variabilelor utilizate în modelul econometric
Sursa:Prelucrare proprie
Studiul s-a realizat pe baza datelor înregistrate în contabilitate de către 60 de companii aferente sectorului IMM din România, în perioada 2011-2013.Acestea își desfășoară activitatea în domenii precum: comerț, transporturi, construcții, asistență medicală specializată, fabricarea articolelor de imbrăcăminte etc. Datele sunt prezentate în Anexa nr.5.
Pentru realizarea unei analize complexe, modelul econometric s-a efectuat cu ajutorul datelor de tip panel întrucât acestea iau în considerare atât dimensiunea transversală cât și temporală.
Dupa determinarea matricii de corelație dintre variabilele luate în calcul, s-au constatat legături relativ puternice între cheltuielile cu asigurările și protecția socială și cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate precum și între acestea și mărimea companiei.
Figura nr.4.1:Matricea de corelație
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
În acest context, s-a decis realizarea a trei regresii multiple de tip panel cu ajutorul programului Eviews-versiunea 7, obținând un număr de 180 de observații. Acestea prezintă separat influența fiscalității asupra rentabilității economice a întreprinderilor mici și mijlocii din România, astfel: prima regresie ia în calcul impactul cotei efective de impozitare a profitului și a variabilelor de control asupra variabilei dependente(ROA), cea de-a doua regresie prezintă influența cheltuielilor cu asigurările și protecția socială și a levierului asupra rentabilității economice în timp ce a treia regresie analizează impactul cheltuielilor cu ale impozite, taxe și vărsăminte asimilate și a levierului asupra variabilei dependente.
În vederea ilustrării unei imagini de ansamblu asupra variabilelor utilizate în cadrul celor două modele conometrice, tabelul nr.4.5 prezintă o analiză descriptivă a acestora.
Tabelul nr.4.5:Analiza descriptivă a variabilelor
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
Din acest tabel se observă că valoarea maximă a rentabilității economice este de 50,72%, cea minimă este de 0,02%, în timp ce valoarea medie se situează la nivelul de 6,29%.
În ceea ce privește cota efectivă de impozitare a profitului, aceasta înregistrează în medie o valoare de 21,13%, mai mare decât cota statutară care se situează la nivelul de 16%. De asemenea, se observă că valoarea maximă a cotei efective atinge nivelul de 91,34%, ceea ce înseamnă că întreprinderile mici și mijlocii suportă valori foarte mari ale impozitului pe profit.
Forma modelelor analizate este următoarea:
Regresia I
ROA=β0+β1*COTA_EF+β2*SIZE+β3*LEVERAGE+Ɛ
Regresia II
ROA=β0+β1*CH_APS+β2*LEVERAGE+Ɛ
Regresia III
ROA=β0+β1*CH_ITV+β2*LEVERAGE+Ɛ ,
unde:
ROA= rentabilitatea economică
COTA_EF= cota efectivă de impozitare a profitului
CH_APS= cheltuieli cu asigurările și protecția socială(valori logaritmate)
CH_ITV= cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimillate(valori logaritmate)
SIZE= mărimea întreprinderii
LEVERAGE=levier
Ɛ= seria erorilor
4.3 Rezultatele obținute
În urma prelucrării datelor cu ajutorul programului Eviews, s-au obținut rezultatele prezentate în tabelele nr.4.6, 4.7, 4.8, 4.9, 4.10 respectiv nr.4.11. De asemenea output-urile aferente celor trei regresii sunt ilustrate în Anexa nr.6.
Rezultate-Regresia I
Tabelul nr.4.6:Specificațiile modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
*Pragul de semnificație este de 10%
Tabelul nr.4.7: Indicatori de validare ai modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
Pentru a vedea dacă variabilele exogene sunt semnificative din punct de vedere statistic, este necesar să se analizele probabilitățile critice. Conform tabelului nr.4.6 se poate remarca faptul că variabilele semnificative din punct de vedere statistic sunt cota efectivă de impozitare a profitului și mărimea companiei, datorită probabilităților asociate mai mici decât pragul de semnificație de 10%.
Testul F este utilizat pentru testa validitatea modelului. Din tabelul nr.4.7, se poate observa că modelul este valid din punct de vedere statistic deoarece probabilitatea asociată lui F-statistic este mai mică decât pragul de semnificație ales(10%), ceea ce determină respingerea ipotezei nule.
În ceea ce privește R-squared, acesta este folosit pentru a arăta proporția din variația totală a variabilei dependente, explicată de variația variabilei independente. În cazul nostru se poate observa o valoare a lui R-squared de 65,90% , ceea ce înseamnă că rentabilitatea economică este determinată în proporție de 65,90% de variabilele independente.
Testul Durbin Watson este utilizat în analiza autocorelării erorilor. Pentru o valoare a statisticii calculate apropiată de 2, erorile nu sunt autocorelate. În cazul nostru, aceasta înregistrează valoarea de 2.11, de unde se trage concluzia că nu se poate vorbi de o autocorelare a erorilor.
Rezultate-Regresia II
Rezultatele regresiei II illustrate în figura nr.2 din Anexa nr.6 arată faptul că modelul econometric nu este valid din punct de vedere statistic datorită probabilității asociate mai mare decât pragul de semnificație de 10%.De asemenea, se observă că testul Durbin-Watson prezintă o valoare mică, ceea ce presupune că erorile sunt autocorelate.
În acest sens, printre variabilele independente am inclus un lag aferent variabilei dependente, în vederea eliminării autocorelării erorilor. Modelul îmbunătățit este prezentat prin intermediul tabelelor nr.4.8 și 4.9.
Tabelul nr.4.8:Specificațiile modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
*Pragul de semnificație este de 10%
Tabelul nr.4.9: Indicatori de validare ai modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
Din tabelul nr.4.9 se observă faptul că autocorelarea erorilor a fost eliminată întrucât statistica Durbin-Watson înregistrează o valoare apropiată de 2. De asemenea se observă că modelul este valid iar variația rentabilității economice este explicată în proporție de 18,76% de variația variabilelor independente.
Tabelul nr.4.8 arată faptul că variabila reprezentată de cheltuielile cu asigurările și protecția socială este semnificativă din punct de vedere statistic și influențează negativă rentabilitatea economică.
Rezultate-Regresia III
Întrucât modelul inițial prezentat în figura nr.4 din Anexa nr.6 prezintă anumite printre care se numără și valoarea redusă a testului Durbin-Watson, am luat decizia introducerii în ecuația de regresie a unui lag aferent variabilei dependente în vederea eliminării autocorelării erorilor. Modelul îmbunătățit este prezentat cu ajutorul tabelelor nr.4.10 respectiv 4.11.
Tabelul nr.4.10:Specificațiile modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
*Pragul de semnificație este de 10%
Tabelul nr.4.11: Indicatori de validare ai modelului
Sursa:Prelucrare proprie Eviews
Cu ajutorul tabelului nr.4.10 se poate observa că singura variabilă semnificativă din punct de vedere statistic este reprezentată de cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorită probabilității de 0.11%, inferioară pragului de semnificație. În ceea ce privește levierul, se poate afirma că acesta nu exercită o influență asupra ratei de rentabilitate economică, variabila fiind nesemnificativă din punct de vedere statistic.
Tabelul nr.4.11 ne arată că modelul este valid din punct de vedere statistic, dovada în acest sens fiind probabilitatea asociată lui F-statistic de aproximativ 0%.
înregistrează o valoare de 22.51%, ceea ce înseamnaă că în proporție de 22.51% variația rentabilității economice este explicată de variația variabilelor independente.
-ajustat ilustrează sancționare a includerii unor noi variabile în modelul econometric care nu aduc o explicare mai bună a acestuia. În cazul de față valoarea acestuia este de 20,51%, aratând influența pe care o are variabilele independente asupra variabilei dependente.
Testul Durbin-Watson prezintă o valoare apropiată de 2, ceea ce înseamnă că erorile nu sunt autocorelate.
În concluzie, ținând cont de rezultatele aferente celor trei regresii efectuate, precizez următoarele:
legătura dintre cota efectivă de impozitare și rentabilitatea economică este una negativă. La creșterea cu 1% a cotei efective de impozitare, rentabilitatea economică se va dimiuna cu 0.12%.
Este evident faptul că un impozit pe profit mai mare conduce la obținerea unui profit net mai redus, de unde rezultă o rată de rentabilitate economică mai mică.
legătura dintre mărimea companiei și rentabilitatea economică este una negativă. Putem aprecia acest lucru prin prisma faptului că sectorul IMM inglobează întreprinderi de dimensiuni reduse, insă majoritatea dintre acestea prezintă o rentabilitate ridicată.
legătura dintre cheltuielile cu asigurările și protecția socială și rentabilitatea economică este negativă. Se poate afirma faptul că, la un nivel constant al veniturilor, o creștere a cheltuielilor de exploatare(care includ și cheltuileile cu asigurările și protecția socială) determină obținerea un profit mai mic și a unei rentabilități economice scăzute.
legătura dintre cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate și rentabilitatea economică este negativă, însă aceasta nu este foarte puternică, dovadă în acest sens fiind coeficientul de -0,006785.
levierul nu influențează rentabilitatea economică a întreprinderilor mici și mijlocii din România, deoarece multe dintre acestea nu se îndatorează pe termen lung, ci apelează la resurse împrumutate pe termen scurt în vederea finanțării activității curente.
CONCLUZII
Impozitarea profitului companiilor prezintă o importanță deosebită în economie, dat fiind rolul esențial al acesteia în procurarea veniturilor bugetare. De asemenea, o problematică destul de importantă este și minimizarea impozitului pe profit suportat de contribuabili.
La nivel european, există diferențe în ceea ce privește impozitul pe profit, statele membre ale Uniunii Europene deținând un control deplin asupra formulării și punerii în aplicare a politicii de impozitare a profiturilor. Scopul principal al acesteia este de prevenire a evaziunii fiscale și de evitare a dublei impuneri.
Contribuția impozitului pe profit la constituirea veniturilor bugetare variază de la o țară la alta, aceasta fiind mai semnificativă la nivelul țărilor precum: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie etc, în timp ce statele care au aderat mai târziu dețin o pondere mai redusă a impozitului pe profit în total venituri fiscale.
In ceea ce privește cotele de impunere a profitului, acestea au cunoscut un trend descrescător la nivel european datorită măsurilor adoptate de guvernele naționale pentru stimularea investițiilor și crearea locurilor de muncă. Insă, cota statutară nu reflectă nivelul real al sarcinii fiscale suportate de contribuabili, motiv pentru care, în lucrarea de față, s-au prezentat anumite studii din literatura de specialitate cu privire la cota efectivă de impozitare.
Conform studiilor prezentate, aceasta se poate determina cu ajutorul mai multor metodologii precum: macro backward-looking approach, micro backward-looking și micro forward-looking. În acest sens, formulele utilizate în vederea calculării cotei efective de impozitare sunt: raportul dintre impozitul pe profit și excedentul brut din exploatare, raportul dintre impozitul pe profit și profitul înainte de impozitare sau profitul operațional brut, raportul dintre cheltuieli cu taxe și impozite și profitul înainte de impozit, raportul dintre impozitul pe profit și profitul brut etc.
Reformarea politicilor fiscale din cadrul fiecărei țări membre ale UE datorită procesului de globalizare a avut drept scop sustinerea cresterii economice. În acest context, pornind de la cercetarile anterioare pe aceasta temă, s-a realizat un studiu care sa analizeze influența veniturilor fiscale asupra creșterii economice la nivelul UE-27. Astfel, s-a constatat ca impozitul pe profit, impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitele indirecte, contribuțiile precum și alte impozite directe au un efect negativ asupra creșterii PIB-ului.
Rezultatele obținute pot confirma rezultatele studiilor din literatura de specialitate:Lee și Gordon(2005), Szarowska Irena(2010), Karras G.(2009), Brașoveanu Obreja L. și Brașoveanu I.(2008). De asemenea se poate afirma că o creștere a impozitului pe profit cu 1% determină o scădere a ratei de creștere economică de 0,23%.
În Romania, tranziția la economia de piață cât și obținerea titlului de membru al Uniunii Europene cu drepturi depline, au determinat o restructurare a sistemului fiscal.
Astfel, începand cu anul 1990, impozitul pe profit a prezentat multiple modificări care au avut o influență asupra nivelului resurselor bugetare. Fluctuațiile ponderii impozitului pe profit în total venituri fiscale cât și în PIB reflectă rezultatele unor măsuri fiscale precum: existența numeroaselor tranșe de venit, introducerea impozitului forfetar, adoptarea cotei unice de impozitare etc.
În prezent, se poate afirma că țara noastră se caracterizează printr-o lipsă de eficiență în ceea ce privește colectarea impozitelor, printr-o birocrație destul de ridicată precum și printr-un grad înalt de evaziune fiscală.
În acest context, sectorul IMM este perceput ca una dintre forțele motrice ale economiei din prezent. Întreprinderile mici și mijlocii dețin un rol important în procesul de dezvoltare a economiei, asigurând un grad ridicat de ocupare a forței de muncă și contribuind la reducerea practicilor birocractice.
Având în vedere aceste lucruri, am considerat oportună realizarea unui studiu care să analizeze influența fiscalității asupra performanței sectorului IMM din România, mai ales că literatura de specialitate nu este foarte bogată în astfel de studii.
În acest sens, s-au luat în considerare cota efectivă de impozitare a profitului, cheltuielile cu asigurările și protecția socială, cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate precum și alte variabile de control precum levierul și mărimea firmei în vederea analizării impactului acestora asupra performanței întreprinderilor măsurată cu ajutorul rentabilității economice.
Rezultatele acestuia au arătat că impozitarea profitului manifestă o influență negativă asupra indicatorului ROA. La creșterea cu 1% a cotei efective de impozitare, rata de rentabilitate economică se va diminua cu 0.12%.
În mod similar, cheltuielile cu asigurările și protecția socială precum și cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate au un impact nefavorabil asupra ratei de rentabilitate economică.
În concluzie, putem considera că studiile empirice realizate în lucrarea de față constituie o bază consistentă pentru cercetările ulterioare care vor avea ca subiect aceasta temă. Ca și metoda de îmbunătațire consider importantă creșterea bazei de date utilizată și a perioadei de timp precum și luarea în calcul a mai multor variabile explicative. De asemenea, se pot lua în calcul și alți indicatori relevanți pentru măsurarea rentabilității economice a întreprinderilor mici și mijlocii din România.
BIBLIOGRAFIE
Articole științifice
Beata, B,(2009) “Comparison of the corporate tax regimes in the EU member states”, Munich Personal Repec Archive, no.18494,; http://mpra.ub.uni-muenchen.de/18494/
Beca, M. , Serban, E., (2012), The impact of the adoption of the lump-sum tax on the SMEs activity in Romania, Procedia Economics and Finance 3 ( 2012 ) 355 – 360
Beca, M., Nișulescu-Ashrafzadeh(2014), The effects of the fiscal policy on the SME sector in Romania during the economic crisis, Procedia Economics and Finance 15(2014), pp 334-341
Buijink, W., Janssen, B., Schols, Y.,(2002), Evidence of the effect of domicile on corporate average effective tax rates in the European Union, Journal of International Accounting, Auditing&Taxation, no.11,pp. 115-130
Devereux, Michael & Griffith, Rachel (1998), “The Taxation of Discrete Investment Choices”, Institute For Fiscal Studies Working Paper
Djurović –Todorović, J., (2002), Corporate income tax in EU countries – comparative analysis, University of Niš, Economics and Organization Vol. 1, No 10, pp. 57 – 66
Dobrotă, G., (2010), Direct taxation in Romania and European Union, Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 3
Gemmell, N.,Kneller, R.(2003),”Fiscal Policy, Growth and Convergence in Europe”, European Economy Group working papers
Gordon, Kathryn & Tchilinguirian, Harry (1998), “Effective Average Tax Rates on Capital, Labour and Consumption Goods: Cross Country Estimates”, OECD paper
Horga, V., (2011), The Determination of Companies’ Fiscal Profit and Profit Tax, Ovidius University Annals, Economic Sciences Series, Volume XI, Issue 2
Jousten, A.(2007), SMEs and the tax system:what is so different about them?, CESifo Forum 2/2007
Karras, G., Furceri, D., (2009), Taxes and growth in Europe, South-Eastern Europe Journal of Economics 2
King, Mervyn A. & Fullerton, Don (1984), The Taxation of Income from Capital,University of Chicago Press
Lazăr, S.(2011), Effective corporate income tax in Romania:a micro-backward looking approach, Annals of Faculty of Economics, Vol.1, pp. 361-366
Lazăr, S., Filip., G.(2011), Measuring corporate effective tax-burden in Romania:a comprehensive approach, Analele științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Vol.58, pp.133-144
Lee, Y., Gordon, R., H.(2005), “Tax structure and economic growth”, Journal of Public Economics, Vol.89, Pp.1027-1043
Mendoza, Enrique G.; Razin, Assaf & Tesar, Linda L. (1994), “Computing Effective Tax Rates on Factor Incomes and Consumption: An International Macroeconomic Perspective”, CEPR Discussion Paper, n°866, Centre for Economic Policy Research
Mutașcu, M., Crâșneac, A., Dărnulețiu, D.(2007), “The taxes impact on economic growth:the case of European Union”, MPRA Paper, nr.6143
Nandra, E., R.,(2010) “Tax competition in the European Union-Evidence from Panel Data”, Munich Personal Repec Archive, no.21082, http://mpra.ub.uni-muenchen.de/21082/
Nicodème, G.(2009), “Corporate Income Tax and Economic Distortions”, European Commission, Centre Emile Bernheim (Solvay Business School),ECARES (ULB) and CESifo
Obreja Brașoveanu, L.,Brașoveanu, I.(2008),”The correlation between Fiscal Policy and Economic Growth”,Theoretical and Applied Economics, vol.7, Pp. 19-26
Szarowska, I.(2010),”Changes in taxation and their impact on economic growth in the European Union”, MPRA P aper, University Library of Munich, Germany
Țâțu, L., Dragotă., V., Vintilă, N.(2011), An observation on the effective tax rate for corporate income in Romania, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, Vol.45, Issue 1, pp.91-106
Vintilă, G., Armeanu, D., Filipesscu, M., Moscalu, M., Lazăr, P.(2012), Studiu privind corelația politică fiscală-responsabilitate socială corporativă, Economie teoretică și aplicată, Vol.19, no.4, pp.3-14
Vintilă, G., Moscalu, M., Filipescu, M., O.,(2008), The pros and cons of preferential fiscal system for SMEs, Theoretical and Applied Economics, Supplement Financial Inovation and Competition in European Union
Vintilă, G.; Lazăr, P.; Moscalu, M., (2009), Taxation of the business environment in the context of the European fiscal policy, Theoretical and Applied Economics, Supplement Finance and Economic Stability in the context of financial crisis
Cărți
1)Brezeanu, P., “Fiscalitate-Concepte, modele, teorii, mecanisme, politici și practici fiscale”, Ed.Economică, 1999
2) Codîrlașu, A.(2007), “Econometrie aplicată utilizând Eviews 5.1-Note de curs”, ASE, București
3) Lazăr , S., “Sisteme fiscale comparate: metode și practici internaționale”, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010
4) Moșteanu, T., Dinu, S., M., “Reforma sistemului fiscal în România”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999
5) Pierre Lalumiėre,”Les finances publiques”, Librairie „Armand Colin”, Paris, 1970
6)Țâțu, L.,Șerbănescu, C., Ștefan, D., Cataramă, D.,Nica, A., Miricescu, E., “Fiscalitate de la lege la practică”, Ed.C.H.BECK, 2007
7) Văcărel, I. și colectiv,”Finanțe Publice’”, editia aVI-a, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2007
8)Vintilă,G., ”Metode și tehnici fiscale”, ediția a II a, Ed. Economică, 2006
Teze de doctorat
1) Dicea, M. O.,(2012) Impozitarea profiturilor și implicațiile economice ale acesteia, Teză de
doctorat, București
Legislație
Hotarârea Guvernului României nr.804/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O, partea I, nr.255/19.12.1991
Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.O. al României nr. 662/1.08.2006
Legea nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine, publicată în M.O. nr. 73/10.04.1991
Legea nr.12/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 25/31.01. 1991
Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat si societăți comerciale, publicată în M.O nr.98/08.08.1990
Legea nr.168/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.8/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.O nr.310/29.05.2013
Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, publicată în M.O nr.359/22.09.1998, Partea I
Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, versiune actualizată la data de 10.12.2007
Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit, publicată în M.0, Partea I, nr.456/27.06.2002
Legea nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizată cu O.U.G nr.6/07.04.2015
Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în M.0 nr.927/23.12.2003
Legea nr.73/1996 privind impozitul pe profit, publicată în M.O nr.174/02.08.1996
O.G nr.8/2013 pentru modificarea și completarea Codului Fiscal, publicată în M.O nr.54/23.01.2013
O.U.G nr.102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal și reglemenatrea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.O nr.703/15.11.2013
O.U.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și regelementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.O, Partea I, nr.249/14.04.2009
O.U.G nr.87/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, publicată în M.O , Partea I, nr.669/30.09.2010
O.U.G nr.87/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, publicată în M.O , Partea I, nr.669/30.09.2010, art.34, alineatul 16
O.U.G. nr. 217/1999, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit,publicată în M.O. nr. 650/30 .12.1999
O.U.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 246/31.08.1994
O.U.G. nr. 91/2008 din 24 iunie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 480 din 30.06.2008
Taxation Trends in the European Union.Data for the EU Member States, Iceland and Norway, European Commission, 2014 edition
Pagini web
www.mfinante.ro
www.onrc.ro
http://unctad.org/en/Pages/Home.aspx
ANEXE
ANEXA NR.1-DATELE UTILIZATE ÎN REALIZAREA MODELULUI ECONOMETRIC
ANEXA NR.2-TESTAREA STAȚIONARITĂȚII SERIILOR
Testarea staționarității seriei IMP_INDIRECTE
Testarea staționarității seriei IMP_PROFIT
Testarea staționarității seriei IMP_VENIT
Testarea staționarității seriei CONTRIBUTII
Testarea staționarității seriei ALTEIMP_DIRECTE
ANEXA NR.3-REZULTATUL PRELUCRĂRII DATELOR ÎN EVIEWS
ANEXA NR.4-CLASIFICAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR
Sursa: Legea nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizată cu O.U.G nr.6/07.04.2015
Sursa: Legea nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizată cu O.U.G nr.6/07.04.2015
ANEXA NR.5-DATELE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA MODELELOR ECONOMETRICE
ANEXA NR.6-REZULTATELE MODELELOR ECONOMETRICE
Figura nr.1-Rezultatul aferent regresiei I
Figura nr.2-Rezultatul aferent regresiei II-model inițial
Figura nr.3-Rezultatul aferent regresiei II-model îmbunătățit
Figura nr.4-Rezultatul aferent regresiei III-model inițial
Figura nr.5-Rezultatul aferent regresiei III-model îmbunătățit
BIBLIOGRAFIE
Articole științifice
Beata, B,(2009) “Comparison of the corporate tax regimes in the EU member states”, Munich Personal Repec Archive, no.18494,; http://mpra.ub.uni-muenchen.de/18494/
Beca, M. , Serban, E., (2012), The impact of the adoption of the lump-sum tax on the SMEs activity in Romania, Procedia Economics and Finance 3 ( 2012 ) 355 – 360
Beca, M., Nișulescu-Ashrafzadeh(2014), The effects of the fiscal policy on the SME sector in Romania during the economic crisis, Procedia Economics and Finance 15(2014), pp 334-341
Buijink, W., Janssen, B., Schols, Y.,(2002), Evidence of the effect of domicile on corporate average effective tax rates in the European Union, Journal of International Accounting, Auditing&Taxation, no.11,pp. 115-130
Devereux, Michael & Griffith, Rachel (1998), “The Taxation of Discrete Investment Choices”, Institute For Fiscal Studies Working Paper
Djurović –Todorović, J., (2002), Corporate income tax in EU countries – comparative analysis, University of Niš, Economics and Organization Vol. 1, No 10, pp. 57 – 66
Dobrotă, G., (2010), Direct taxation in Romania and European Union, Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 3
Gemmell, N.,Kneller, R.(2003),”Fiscal Policy, Growth and Convergence in Europe”, European Economy Group working papers
Gordon, Kathryn & Tchilinguirian, Harry (1998), “Effective Average Tax Rates on Capital, Labour and Consumption Goods: Cross Country Estimates”, OECD paper
Horga, V., (2011), The Determination of Companies’ Fiscal Profit and Profit Tax, Ovidius University Annals, Economic Sciences Series, Volume XI, Issue 2
Jousten, A.(2007), SMEs and the tax system:what is so different about them?, CESifo Forum 2/2007
Karras, G., Furceri, D., (2009), Taxes and growth in Europe, South-Eastern Europe Journal of Economics 2
King, Mervyn A. & Fullerton, Don (1984), The Taxation of Income from Capital,University of Chicago Press
Lazăr, S.(2011), Effective corporate income tax in Romania:a micro-backward looking approach, Annals of Faculty of Economics, Vol.1, pp. 361-366
Lazăr, S., Filip., G.(2011), Measuring corporate effective tax-burden in Romania:a comprehensive approach, Analele științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Vol.58, pp.133-144
Lee, Y., Gordon, R., H.(2005), “Tax structure and economic growth”, Journal of Public Economics, Vol.89, Pp.1027-1043
Mendoza, Enrique G.; Razin, Assaf & Tesar, Linda L. (1994), “Computing Effective Tax Rates on Factor Incomes and Consumption: An International Macroeconomic Perspective”, CEPR Discussion Paper, n°866, Centre for Economic Policy Research
Mutașcu, M., Crâșneac, A., Dărnulețiu, D.(2007), “The taxes impact on economic growth:the case of European Union”, MPRA Paper, nr.6143
Nandra, E., R.,(2010) “Tax competition in the European Union-Evidence from Panel Data”, Munich Personal Repec Archive, no.21082, http://mpra.ub.uni-muenchen.de/21082/
Nicodème, G.(2009), “Corporate Income Tax and Economic Distortions”, European Commission, Centre Emile Bernheim (Solvay Business School),ECARES (ULB) and CESifo
Obreja Brașoveanu, L.,Brașoveanu, I.(2008),”The correlation between Fiscal Policy and Economic Growth”,Theoretical and Applied Economics, vol.7, Pp. 19-26
Szarowska, I.(2010),”Changes in taxation and their impact on economic growth in the European Union”, MPRA P aper, University Library of Munich, Germany
Țâțu, L., Dragotă., V., Vintilă, N.(2011), An observation on the effective tax rate for corporate income in Romania, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, Vol.45, Issue 1, pp.91-106
Vintilă, G., Armeanu, D., Filipesscu, M., Moscalu, M., Lazăr, P.(2012), Studiu privind corelația politică fiscală-responsabilitate socială corporativă, Economie teoretică și aplicată, Vol.19, no.4, pp.3-14
Vintilă, G., Moscalu, M., Filipescu, M., O.,(2008), The pros and cons of preferential fiscal system for SMEs, Theoretical and Applied Economics, Supplement Financial Inovation and Competition in European Union
Vintilă, G.; Lazăr, P.; Moscalu, M., (2009), Taxation of the business environment in the context of the European fiscal policy, Theoretical and Applied Economics, Supplement Finance and Economic Stability in the context of financial crisis
Cărți
1)Brezeanu, P., “Fiscalitate-Concepte, modele, teorii, mecanisme, politici și practici fiscale”, Ed.Economică, 1999
2) Codîrlașu, A.(2007), “Econometrie aplicată utilizând Eviews 5.1-Note de curs”, ASE, București
3) Lazăr , S., “Sisteme fiscale comparate: metode și practici internaționale”, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010
4) Moșteanu, T., Dinu, S., M., “Reforma sistemului fiscal în România”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1999
5) Pierre Lalumiėre,”Les finances publiques”, Librairie „Armand Colin”, Paris, 1970
6)Țâțu, L.,Șerbănescu, C., Ștefan, D., Cataramă, D.,Nica, A., Miricescu, E., “Fiscalitate de la lege la practică”, Ed.C.H.BECK, 2007
7) Văcărel, I. și colectiv,”Finanțe Publice’”, editia aVI-a, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2007
8)Vintilă,G., ”Metode și tehnici fiscale”, ediția a II a, Ed. Economică, 2006
Teze de doctorat
1) Dicea, M. O.,(2012) Impozitarea profiturilor și implicațiile economice ale acesteia, Teză de
doctorat, București
Legislație
Hotarârea Guvernului României nr.804/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O, partea I, nr.255/19.12.1991
Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.O. al României nr. 662/1.08.2006
Legea nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine, publicată în M.O. nr. 73/10.04.1991
Legea nr.12/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 25/31.01. 1991
Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat si societăți comerciale, publicată în M.O nr.98/08.08.1990
Legea nr.168/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.8/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.O nr.310/29.05.2013
Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, publicată în M.O nr.359/22.09.1998, Partea I
Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, versiune actualizată la data de 10.12.2007
Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit, publicată în M.0, Partea I, nr.456/27.06.2002
Legea nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizată cu O.U.G nr.6/07.04.2015
Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în M.0 nr.927/23.12.2003
Legea nr.73/1996 privind impozitul pe profit, publicată în M.O nr.174/02.08.1996
O.G nr.8/2013 pentru modificarea și completarea Codului Fiscal, publicată în M.O nr.54/23.01.2013
O.U.G nr.102/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal și reglemenatrea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.O nr.703/15.11.2013
O.U.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și regelementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M.O, Partea I, nr.249/14.04.2009
O.U.G nr.87/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, publicată în M.O , Partea I, nr.669/30.09.2010
O.U.G nr.87/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003, publicată în M.O , Partea I, nr.669/30.09.2010, art.34, alineatul 16
O.U.G. nr. 217/1999, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit,publicată în M.O. nr. 650/30 .12.1999
O.U.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 246/31.08.1994
O.U.G. nr. 91/2008 din 24 iunie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.O. nr. 480 din 30.06.2008
Taxation Trends in the European Union.Data for the EU Member States, Iceland and Norway, European Commission, 2014 edition
Pagini web
www.mfinante.ro
www.onrc.ro
http://unctad.org/en/Pages/Home.aspx
ANEXE
ANEXA NR.1-DATELE UTILIZATE ÎN REALIZAREA MODELULUI ECONOMETRIC
ANEXA NR.2-TESTAREA STAȚIONARITĂȚII SERIILOR
Testarea staționarității seriei IMP_INDIRECTE
Testarea staționarității seriei IMP_PROFIT
Testarea staționarității seriei IMP_VENIT
Testarea staționarității seriei CONTRIBUTII
Testarea staționarității seriei ALTEIMP_DIRECTE
ANEXA NR.3-REZULTATUL PRELUCRĂRII DATELOR ÎN EVIEWS
ANEXA NR.4-CLASIFICAREA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR
Sursa: Legea nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizată cu O.U.G nr.6/07.04.2015
Sursa: Legea nr.571/2003 coroborată cu HG nr.44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, actualizată cu O.U.G nr.6/07.04.2015
ANEXA NR.5-DATELE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA MODELELOR ECONOMETRICE
ANEXA NR.6-REZULTATELE MODELELOR ECONOMETRICE
Figura nr.1-Rezultatul aferent regresiei I
Figura nr.2-Rezultatul aferent regresiei II-model inițial
Figura nr.3-Rezultatul aferent regresiei II-model îmbunătățit
Figura nr.4-Rezultatul aferent regresiei III-model inițial
Figura nr.5-Rezultatul aferent regresiei III-model îmbunătățit
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Impozitului PE Profit Asupra Performantei Imm Urilor DIN Romania (ID: 141366)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.