Influenta Grupurilor de Interes In Procesul Decizional al Uniunii Europene

CUPRINS

Introducere

Noțiuni generale privind grupurile de interes din Uniunea Europeană……4

Rolul grupurilor de interes în trasarea politicilor europene……………………6

Motive, argumente, metodologie……………………………………………………… 7

Capitolul 1

Tipuri de grupuri de interes…………………………………………………………….10

1.1. Grupuri de interes cu acoperire europeană………………………10

1.2. Grupuri de interes cu acoperire națională……….11

Capitolul 2

Grupurile de interes și procesul decizional în Uniunea Europeană……………..

Notiuni generale privind procesul decizional

Identificarea principalului grupu de interes si rolul acestuia in cadrul procesului decizional

Influentarea directa sau indirecta a grupurilor de interes in procesul decizional

Capitolul 3

3.1. Moduri de acțiune ale grupurilor de interes…….

3.1.1 Lobby-ul…

3.1.2 Influența organizațiilor reprezentative ale cetățenilor…..

3.1.3 Mass-media….

3.2. Domenii principale de acțiune ale grupurilor de interes

3.2.1 Sectorul economic….

3.2.2 Sectorul politic…

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INFLUENȚA GRUPURILOR DE INTERES ÎN PROCESUL DECIZIONAL AL UNIUNII EUROPENE

Introducere

Noțiuni generale privind grupurile de interes din Uniunea Europeană.

Grupurile de interes se constituie din diferite persoane ce au la bază atingerea unui scop comun, care nu poate fi realizat decât prin unirea forțelor proprii. De asemenea, grupurile de interes intervin și în numele unor asociații sau grupuri de cetățeni ce nu au resursele necesare pentru a se putea reprezenta. Aceste grupuri sunt total transparente și legale, ele fiind înregistrate într-un registru comun al Parlamentului si al Comisiei. Aceste grupuri folosesc orice mijloace legale, pentru a influența o politică publică ce urmează a fi pusă în aplicare, sau modificarea unei politici existente pentru a fi in avantajul celor pe care îi reprezintă. Această activitate de influențare se numeste „lobby”. „Cuvântul lobby, ce face referire la sensul politic aplicat la cei care încearcă să influențeze legislația, este atestat din 1808 în Oxford English Dictionary, referindu-se la coridoarele British House of Commons, sau după alte surse, la holul hotelului Willard, unde persoanele interesate sau reprezentanții grupurilor de interese îi abordau pe membrii legislativului in scopul de a pleda in favoarea anumitor măsuri”.

La Bruxelles, fenomenul de lobby era prezent, însa acesta se intensifică pe la sfarșitul anilor ’70, atunci când, așa cum spune și Camelia Nistor : „Momentul în care se poate vorbi efectiv despre o explozie a lobby-ului la nivelul Uniunii Europene îl reprezintă primele alegeri directe organizate în Parlamentul European, in anul 1979. Atunci este marcată trecerea la un process decisional mai complex, companiile și alte entități din sectorul privat dovedind un interes din ce în ce mai mare și o reală nevoie de a-și face simțită prezența”. Acest citat arată caracterul flexibil al grupurilor de interes și faptul că se pot adapta foarte ușor unui nou mediu politic. De atunci și până în vremurile noastre, grupurile de interes au trecut prin schimbări majore in ceea ce privește domeniul lor de activitate. Dacă la inceput, acestea erau axate doar pe domeniul afacerilor și în domeniul politic, situația s-a schimbat, urmând să își exercite influența în domeniul executiv, urmând apoi să se extindă către numeroase domenii de și anume : educație, sănătate, economie, mediu, drepturile omului etc, domenii ce abia de curând au devenit relevante pentru societatea noastră.

În Uniunea Europeană există numeroase grupuri de interes, ce caută să își facă loc pe coridoarele instituțiilor europene pentru a-și atinge obiectivele propuse. Printre aceste grupuri se numără ONG-uri, patronate, sindicate, ce au o susținere financiară solidă, dar si grupuri ce au ca domeniu de interes politica. Acestea au cea mai mare putere de influență, datorită susținerii financiare de care dispun, dar si datorită relațiilor interene pe care le au pentru a ajunge la persoanele direct vizate din Parlament și nu numai cu care urmează a discuta și negocia diferite probleme.

Grupurile de interes pot acționa fie in domeniul public, fie în domeniul privat. În domeniul public, aceste grupuri pot adesea reprezenta interesele cetățenilor în general, iar în domeniul privat ele reprezintă interesele corporațiilor de cele mai multe ori.

În cele ce urmează doresc să fac o clasificare concisă a grupurilor de inters, urmată de o scurtă definire a acestora.

Clasificarea grupurilor de interes :

Grupurile anomice – se constituie fie atunci când membrii lor nu dispun de mijloace experimentale prin care să-și manifeste interesele, fie când cei care dețin puterea le-au eludat, în mod repetat exigențele și le-au neglijat preferințele.

Grupurile neasociative – nu au o continuitate în structura și iau nastere pe baza legăturilor familiale, a provenienței din punct de vedere geografic, a factorilor etnici sau religioși, mai ales într-o fază de mobilitate sociala, când vechile legături oferă garanția unei anumite siguranțe într-un proces de transformare accelerată și disjunctivă.

Grupurile asociative – în această categorie intră asociațiile profesionale de orice tip, asociațiile culturale, sindicatele etc. și sunt rezultatul unor procese de modernizare, de diversificare, de fragmentare socială, care au scos la iveală o pluralitate de interese.

Tipologia grupurilor de interese :

Grupuri economico-profesionale (asociații ale oamenilor de afaceri, sindicatele, fermierii, organizațiile medicilor, avocaților, profesorilor, etc.)

Grupuri pentru apărarea drepturilor civile și constituționale (populația de culoare, femei, pensionari etc.)

Grupuri religioase

Grupuri ce vizează relațiile internaționale (societăți, ligi, asociații)

O caracteristică importantă a sistemului european este fragmentarea instituțiilor, oferind astfel multiple căi de influență a deciziilor prin intermediul Comisiei Europene, Consiliului și Parlamentului European. Prima instituție vizată de către grupurile de interes este Comisia Europeană din cauza caracteruui legislativ deținut de aceasta. Consiliul este și el luat in vizor la rândul lui, putând fiind influențat in trei moduri și anume : prin presiuni indirecte asupra delegațiilor naționale la Bruxelles, prin influențarea gazdelor grupurilor de experți sau prin influențarea directă a guvernelor naționale.

Rolul grupurilor de interes în trasarea politicilor europene

Grupurile de interes au un rol foarte important in trasarea politicilor europene. Acestea reușesc sa facă cunoscute anumite probleme din rândul cetățenilor celor care au putere legislativă, asfel încât să se poate țină cont și de opiniile acestora. În acest mod este respectat si dreptul cetățenilor de a participa la luarea deciziilor în modelul democrației reprezentative. Așa cum spunea și autoarea Nicole Rață : „Modelul democrației reprezentative se bazează pe existența liderilor și organizațiilor care au rolul de a reprezenta interesele societății. Pe de altă parte, in democrația directă, acest lucru nu ar trebui să se întâmple deoarece absolut toți cetățenii pot participa la procesul decizional fără intermediari.

Totuși, aceste grupuri de interes sunt de foarte multe ori criticate, din cauza zvonurilor cum că acestea ar face foarte mult rau democrației și procesului decizional prin acele negocieri, ce se intâmpla de foarte multe ori în „spatele ușilor închise”. Chiar daca toate grupurile sunt înregistrate, si este cunoscută activitatea lor, multă lume spune faptul ca acest „lobby” pe care îl practica aceste grupuri, este de fapt trafic de influență. Însă, așa cum am menționat mai sus, aceste grupuri au și un impact pozitiv, asupra societății.

De asemenea, dacă un grup de interes este interesat si dorește sa intervină in crearea unei politici, acesta ar trebui lăsat, chiar susținut, deoarece dispune de resurse ce altfel nu pot fi accesibile și anume informații valoroase și expertize necesare trasării unei politici. Astfel poate fi îmbunătățit timpul de lucru, eficiența și calitatea.

În trasarea politicilor publice pot interveni și grupurile civice, care doresc respectarea drepturilor omului și sunt interesate de bunăstarea cetățenilor. De multe ori, politicile publice tind să avantajeze doar un anumit număr de oameni, cu influență și putere, lucru ce nu este corect și nu avantajează absolut deloc cetățenii. Pentru asta este nevoie ca interesele noastre, ale cetățenilor sa fie cât mai bine reprezentate pentru a avea o șansă de a schimba ceva.

Motive, argumente, metodologie

În această lucrare doresc să demonstrez faptul că existența grupurilor de interes este sau nu benefică unei administrații la nivel european. Desigur ca nu putem generaliza, spunând faptul că existențe și implicarea grupurilor de interes în procesul decezional este sau nu avantajoasă. Consider faptul că există și părți negative și părți pozitive, întrucât nimeni nu poate spune cu exactitate și dintr-un punct de vedere obiectiv dacă este adevărat sau nu. Marea problemă din ziua de azi este că populația, în cea mai mare parte a timpului este prost informată, având tendința de a trage concluzii pripite în legătură cu activitatea desfășurată de grupurile de interes, fără a încerca măcar să înțeleagă întreg procesul în care acestea sunt implicate. Este evident faptul că întotdeauna vor exista părți nemulțumite de existența grupurilor de interes, însă nu poți exclude un actor important ce face parte din procesul legislativ, și care are totuși un rol bine definit când vine vorba de implementarea politicilor publice, mai ales dacă acel grup de interes reprezintă asociații civile care de cele mai multe ori nu sunt ascultate, ba chiar mai mult, sunt nedreptățite.

Motivul pentru care am ales această temă este acela că, acest subiect este unul de actualitate si tot odata foarte controversat, mulți spunând că aceste grupuri lucrează doar în interese proprii fără a se gândi și la alte aspecte importante ce ar putea fi încălcate, iar alte voci argumentează faptul că aceste grupuri sunt esențiale și că fără ele nu s-ar putea vorbi de o democrație corectă față de cetațeni. Doresc să demonstrez aceste lucruri, analizând în primul rând tipurile grupurilor de interes pentru a întelege modul lor de a acționa, domeniile cele mai imăprtante pentru acestea, dar și mijloacele folosite pentru a-și atinge scopurile propuse.

Prin cele ce urmează mai jos doresc să arăt faptul ca este nevoie de un echilibru în administrația europeană, unde fiecare actor ar trebui să se implice pentru ca procesul decizional și legislativ să se desfășoare cât mai democratic cu putință și să nu fie avantajate doar anumite părți, vocea cetățenilor fiind prost reprezentată, uneori chiar ignorată. Prin intermediul analizelor pe care le voi face asupra grupurilor de interes, a modului cum acestea își desfășoară activitatea, dar și asupra procesului legislativ sper că voi reuși să demonstrez dacă grupurile de interes sunt o parte esențială a procesului legislativ și dacă rolul lor este sau nu clar definit prin acțiunile pe care acestea le întreprind.

Capitolul 1

Tipologia grupurilor de interes

Grupuri de interes cu acoperire europeană

Grupurile de interes cu acoperire europeană se ocupă de probleme complexe, cum ar fi reglementări economice, sociale sau de mediu ce pot afecta nu doar cetățenii unui singur stat, ci toți cetățenii Uniunii Europene. Grupurile de care putem vorbi sunt cele politice, economice și ONG-uri. Aceste grupuri încearcă să influențeze deciziile ce se i-au la nivel european, în favoarea lor. Pentru a nu se crea prea multe controverse, acest proces este transparent si legal, iar cei ce practica lobby-ul sunt înregistrați. Lobby-ul constă intr-o întâlnire între două sau mai multe persoane ce discută si ajung la o înțelegere, însă negocierile se fac in limita bazei legale, fiind interzise amenințările, șantajul sau orice altă formă de a obține un favor cu ajutorul mijloacelor ilegale.

Chiar dacă nu ar trebui să fie așa, numai grupurile bine închegate și puternice ajung să reprezinte anumite cauze, deoarece dispun de cele mai multe resurse, restul grupurilor fiind date la o parte, astfel principiul democrației nu este respectat, restul problemelor nefiind auzite din această cauză, astfel se pot pierde lucruri importante doar pe baza faptului că anumite grupuri sunt mai puternice și mai influente decât celelalte.

În general, grupurile cu acoperire europeană, fac cunoscute cazuri ce se petrec in mai multe țări din Europa, cum ar fi protecția mediului sau probleme financiare și economice. Astfel, dacă un grup de interes reprezintă mai multe organizații cu același scop ce provin din regiuni diferite, vor avea credibilitate mai mare și șansele de reușită sunt de asemenea mult mai bune decât daca fiecare țară în parte s-ar reprezenta singură. În astfel de cazuri, grupurile de interes joacă un rol crucial în trasarea anumitor politici, procesul fiind mult mai rapid. Există totuși posibilitatea ca un alt grup de interes să nu dorească un anumit rezultat, astfel el va influența negativ legislatorii, având șanse chiar să câștige dacă iși expun bine punctul de vedere.

O altă problemă importantă ce referire la grupurile de interes este finanțarea acestora. Anumite grupuri de interes sunt finanțate de instituțiile politice din Uniunea Europeană, ceea ce trezește anumite controverse, deoarece acele fonduri ar pute fi folosite la autorarea directă a populației. Așa cum spunea autoarea Sabine Saurugger :„Funding can sometimes also lead to a so-called lobby sponsorship whereby the Comission funds general interest groups with the ai of building its own constituency and further enhancing its legitimacy”.

Aceste nu este un caz general, anumite grupuri fiind finanțate din conturile unor societăți private. Grupurile de interes din Europa au sediile in Bruxelles, de unde reușesc să își întreprindă activitățile si sunt axate strict pe problemele din Uniune.

Grupuri de interes cu acoperire națională

Aceste grupuri sunt interesate strict de planunl național. Ele se constituie pentru a influența politicile naționale și nu au absolut nicio putere pe plan extern. Existența acestora este foarte importantă, deoarece punând presiune pe legislativ, anumite decizii se iau mult mai repede și în favoarea celui mai influent si puternic grup.

Chiar daca în Uniunea Europeana, grupurile de interes și lobby-ul au o acoperire legală, nu putem spune că același lucru este valabil și in restul țărilor europene, în special în România. Ion Iliescu spunea următoarele: „Lobby-ul este trafic de influență. La noi este penalizat și considerat fapt penal și așa și trebuie să fie, dar alții l-au ridicat la lumină, l-au făcut transparent și i-au zis lobby. Și se plătește, se încheie contract, deci este un trafic de influență oficializat. Nu sunt de acord cu spusele domnului Ion Iliescu deoarece, cred că transparența joacă un rol foarte important în trasarea politicilor, deoarece așa este mult mai ușor de controlat tot procesu și cred că cei ce fac lobby nu vor mai fi tentați să facă trafic de influență sau să recurgă la alte metode, mai puțin cinstite. Însă și in acest caz sunt anumite interese, unii doresc să fie legalizat lobby-ul în România, iar alții nu doresc să fie scoși la suprafață și trași la răspundere. Grupurile de interes ce se ocupă de planul național, la fel ca și cele de pe planul european, au intesele cele mai mari in sectorul economic. Însă ar fi mult mai bine dacă, grupurile de interes ar fi interesate si de alte sectoare, pentru a fi și ele mai bine dezvoltate, cum ar fi învățământul sau mediul. Aceste sectoare nu sunt bine reprezentate, sau cel puțin nu destul de mult încât să se vadă rezultate considerabile. De aceea este foarte important ca și publicul larg să fie consultat, sau măcar intrebat ce părere are in anumite domenii ce il privesc, astfel existând o mai bună colaborare, ar fi o stare de spirit mai ridicată decât veșnicile plangeri cum că nu se ține cont de nimeni și nimic. Un lucru important de făcut de către grupurile de interes din România, ar fi ca ele să țintească mai mult pe plan european, deoarece noi suntem o țară relativ mică, cu o foarte mică influență în Uniunea Europeană, iar acest lucru ne-ar putea ajuta să ne mai ridicăm statutul și poate chiar să avem un cuvânt de spus în anumite decizii ce se i-au la nivel european.

Capitolul 2

Grupurile de interes și procesul decizional în Uniunea Europeana

În prezentul capitol aș dori să analizez interacțiunea grupurilor de interes cu instituțiile Uniunii Europene și cu acțiunile acesteia în cadrul procesului decizional, cu precădere în procesul de codecizie numit prin Tratatul de la Lisabona, procedură legislativă ordinară.

Înainte sa încep analiza propriu-zisă, aș dori să identific și să explic elementele pe care le voi utiliza în aceasta, precum și rocesul decizional și modul de parcurgere și elaborare a acesteia , precum și identificarea grupurilor de interes implicate în procesul decizional și momentul în care acestea pot interveni în cadrul procesului.

2.1. Noțiuni generale privind procesul decizional în Uniunea Europeană

Procedura decizională a fost adoptată în anul 1999 odata cu adoptarea Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, respectiv tratatul semnat la Maastricht. Procedura de adoptare a actelor juridice ale Uniunii Europene are ca obiectiv principal de reglementare inițiativa legislativă, care aparține Comisiei în calitate de executiv al Uniunii Europene. De la aceasta regula fac excepție actele care cad sub incidența domeniilor precis determinate prin tratate și anume : demeniul privind cooperarea judiciara în materie penală la care se adaugă cooperarea polițienească. În cazul procedurii urmate reținem că, atâta timp cât Consiliul nu a adoptat o hotărâre privitoare la actul juridic respectiv, Comisia își poate modifica propunerea pe întreg parcursul etapelor care conduc la adoptarea unui astfel de act.

Deciziile în Uniunea Europeană sunt luate de către actorii principali și anume Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu și Comisia Europeană. Parlamentul European este principalul reprezentant al cetățenilor Uniunii și este ales direct de către aceștia. Consiliul European este format din șefii de stat sau de guvern din statele ce sunt membre ale Uniunii Europene. Consiliul este reprezentantul direct al guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene. Comisia Europeană, în ansamblu reprezintă interesele Uniunii Europene.

Legile europene se bazează pe un articol specific din tratat, numit „temei juridic” al legislației. Astfel se determină ce procedură legislativă trebuie urmată. Tratatul stabilește procesul decizional, incluzând propunerile ce vin din partea Comisiei, lecturile succesive ale Consiliului și ale Parlamentului și avizele consultative. În tratat sunt trecute condițiile în care este suficientă o majoritate calificată pentru adoptarea actelor legislative de către Consiliu. Cea mai mare parte a legislației este adoptată prin „procedura legislativă ordinară, în cadrul căreia, Parlamentul și Consiliul dețin puterea legislativă.

Pentru a avea o viziune schematică mai clară asupra modului de implementare si adoptare a politicilor publice europene, anexez prezentului subcapitol schema procedurii legislative ordinare (Anexa 1), dar considerând ca aceasta nu este îndeajuns pentru identificarea grupurilor de interes și a rolului acestora în cadrul procesului legislativ ordinar, doresc să prezint pe scurt fiecare lectură a acestui proces, precum și instituțiile care pot sau nu să se implice în aceasta. Astfel, având analiza schematică a procesului legislativ ordinar anexată prezentei lucrări de licentă, voi trece la prezentarea pe scurt a fiecărei lecturi din cadrul acesteia.

Prima lectura : după primirea propunerii legislative de la Comisie, Parlamentul European adoptă propria poziție în raport cu acesta, poziția pe care o transmite Consiliului. Acesta din urma, în cazul în care aprobă poziția formulată de către Parlamentul European, adoptă actul cu precizarea potrivit căreia redactarea corespunde poziției Parlamentului European.

În situația în care poziția Parlamentului European nu este aprobată de către Consiliu, acesta adoptă o nouă poziție privitoare la conținutul actului în prima sa lectură și o transmite Parlamentului European. De asemenea Consiliul informează Parlamentul European cu privire la motivele care au determinat conduita sa în prima lectură și bineînteles Comisia la rândul ei informează Parlamentul European privitor la opinia pe care o are in materia care face obiectul adoptării actului juridic respectiv.

A doua lectură : În cazul în care în termen de 3 luni de la data transmiterii poziției Consiliului în prima lectură, Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun respinge opinia Consiliului, actul propus este considerat ca fiind neadoptat. Este prevăzută și o a treia posibilitate pe care o are Parlamentul European în această etapă a procedurii legislative, și anume aceea in care co-legislativul, adică Parlamentul propune cu majoritatea membrilor săi modificări la opinia Consiliului. În acest caz, textul așa cum este modificat se transmite Consiliului și Comisiei, care emite un aviz cu privire la modificări. În termen de 3 luni de la primirea modificărilor, Parlamentul European și Consiliul hotărând cu majoritatea calificată adoptă modoficările iar actul se consideră a fi aprobat. Este posibil ca modificările propuse de Parlament să nu fie acceptate de Consiliu, caz în care președintele Consiliului în consens cu președintele Parlamentului European convoacă Comitetul de Conciliere în termen de 6 săptămâni. Consiliul hotărăște în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul unui aviz negativ dar de către Comisie.

Concilierea : în cazul în care în termen de 3 luni de la primirea modificărilor Parlamentului European, Consiliul hotărând cu majoritate calificată nu aprobă toate modificările, președintele Consiliului de comun acord cu președintele Parlamentului European convoacă în termen de 6 săptămâni concilierea.

Aceasta este formată din : membrii Consiliului sau reprezentanți ai acestuia și tot atâția membri din partea Parlamentului European. Misiunea Comitetului este aceea de a ajunge la un acord comun cu majoritatea calificată a membrilor săi. Termenul limită este tot de 6 săptămâni de la data convocării. Acordul se realizează pe baza pozițiilor exprimate de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul celei de-a doua lecturi. Dacă în termenul prevăzut nu se ajunge la adoptarea unui proiect comun, actul propus se consideră neadoptat.

A treia lectură : procedura legislativă ordinară continuă în mod firesc atunci când Comitetul de conciliere în termenul de 6 săptămâni adoptă proiectul comun. În acest caz proiectul comun se analiza de către Consiliu și Parlamentul European timp de 6 săptămâni de la aprobare în vederea adoptării actului respectiv. Actul este adoptat cu majoritatea voturilor exprimate la nivelul Parlamentului European și cu majoritatea calificată a voturilor exprimate în cadrul Consiliului.

În cazul în care în instituțiile prevăzute în tratate, un act legislativ face obiectul procedurii legislative ordinare la inițiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Băncii Centrale Europene, ori la solicitarea Curții Internaționale de Justiție Europeană, Comisia Europeană își vede restrânse atribuțiile în sensul că nu va mai putea să-și modifice propunerea pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea unui act la Uniunii Europene atâta timp cât Consiliul nu a luat o hotărâre, nici să informeze Parlamentul European cu privire la poziția sa în cazul primei lecturi și nici nu va mai putea oferi un aviz negativ în situația celei de-a două lecturi, asistăm la o procedură legislativă specială. În aceste cazuri, Parlamentul European și Consiliul transmit Comisiei proiectul de act, precum și pozițiile lor din prima și a doua lectură.

Avizul Comisiei poate fi solicitat în orice etapă a procedurii, dar de reținut esta că un astfel de aviz poate fi emis de către Comisie și din proprie inițiativă, nu numai când este cerut. Comisia poate de asemenea să participe în cazul în care consideră necesar, la comitetul de conciliere.

După această scurtă prezentare a proceslui decizional, doresc să arat și să identific mai departe grupurile de interes și rolul acestora în cadrul acestui proces.

Identificarea principalului grup de interes si rolul acesruia in cadrul procesului decizional

În procesul deciziolnal din Uniunea Europeană sunt prezente numeroase grupuri de interes ce doresc să ajungă la factorii de decizie pentru a influența anumite politici publice sau acte legislative.

Cel mai important grup din Uniunea Europeană ce exercită o influență la nivel ridicat in procesul legislativ este Comitetul Economic și Social European.

În preambulul subcapitolului voi descrie pe scurt această organizație și voi explica modul în care acesta își desfășoară activitatea.

Comitetul Economic și Social European are un rol consultativ în cadrul Uniunii Europene, fiind alcătuit din reprezentanții organizațiilor patronale, ai sindicatelor și ai societăților civile, în special din domeniul socioeconomic, civic, profesional și cultural. În principal, funcția Comitetului Economic și Social European este acela de a reprezenta organizațiile societăților civile. Acesta reprezintă interesul general, el prezentând avize Comisiei, Consiliului și Parlamentului. Comitetul are un rol mai mult de legătură între instituțiile Uniunii Europene și cetățeni.

Comitetul Economic și Social European are obligația de a îndeplini trei roluri principale pentru a asigura o bună funcționare a Uniunii Europene pe acest plan.

Primul rol este acela de a conecta mai bine politicile și legislația europeană actuală cu nevoile cetățenilor în materie economică, socială și civică. Acest lucru poate avea loc numai daca se implică și oferă asistență Parlamentului European, Consiliului și Comisiei Europene, folosindu-se de experiența pe care a acumulat-o de-a lungul timpului, având contact cu toate sindicatele și patronatele. Comitetul Economic și Social European nu dorește decât să ajungă la un consens în ceea ce privește armonizarea politicilor publice și a legislației, ca mai apoi sa servească interesului general.

Un al doilea rol pe care Comitetul îl are este acela de a promova dezvoltatea unei Uniuni Europene mai participative, în sensul că de foarte multe ori populația nu se implică atât cât ar trebui în domeniile care îi privesc pe aceștia, de multe ori fiind oarecum indiferenți de situația anumitor probleme. De asemenea, Comitetul încearcă și să facă vocea opiniei publice mai bine auzită în rândul decidenților. Se dorește astfel, crearea unei platforme instituționale în care dialogul dintre societățile civile și membrii instituțiilor europene să fie mai pronunțat, un astfel de proces fiind un pas foarte important spre o democrație mult mai bună.

Al treilea și ultimul rol este cel de a scoate în evidență principiile ce stau la baza integrării europene și susține nu numai în Europa ci și în resul lumii ca democrția și democrația participativă să fie respectată. De asemenea nu neglijează nici rolul important al societăților civile ce au un cuvănt de spus în trasarea politicilor publice și în procesul decizional.

Scopul Comitetului Economic și Social European este acela de a găsi un echilibru între membruu săi, ce fac parte din grupuri de interese diferite și care de cele mai multe ori au și opinii deiferite. Cel mai bun exemplu este când patronatele și sindicatele nu reușesc să ajungă la un numitor comun. Comitetul are obligația de a analiza cerințele ce vin dintr-o parte sau alta și să elaboreze niște opinii imparțiale care să ajute să se ajungă la un numitor comun. Părerile expuse de către Comitet trebuie să conțină o adaptare la mediul social și economic din prezent și să explice dacă este cazut ce impact ar putea avea asupra unei părți sau alteia o anumită decizie. De asemenea trebuie analizat dacă legislația poate fi adaptată pentru a primi aprobare și sprijin din partea publicului. Comitetul mai susține și transpareța procesului decizional din cadrul Uniunii Europene.

Mai departe voi prezenta pe scurt procesul de funcționare al Comitetului Econimic și Social European și cine anume face parte din el.

Comitetul Economic și Social European este format dintr-un număr 353 de membri, fiecare fiind propus pentru un mandat cu o durată de 5 ani de zile, ce poate fi reînnoit de către guvernele din care fac parte și sunt numiți de către Consiliul Uniunii Europene. Membrii Comitetului se aleg de regulă din diferitele grupuri de interese economice și sociale europene. Odata ce aceștia au fost numiți, lucrează independent de guvernele lor. Comitetul își organizează membrii pe plan intern în trei grupuri : angajați, angajatori și alte interese (de exemplu producători agricoli, consumatori, activiști ecologici, activiști pentru drepturile familiei, organizații neguvernamentale etc.).

Președintele Comitetului este ales tot pe plan intern, la fel ca și cei doi vicepreședinți pentru un mandat de doi ani de zile. Membrii Comitetului Economic și Social European se reunesc de doua ori pe an în sesiunile plenare organizate la Bruxelles, în cadrul cărora avizele sunt aprobate prin vot cu majoritate simplă.

Influențarea directă sau indirectă a grupurilor de interes în procesul decizional

Procesul decizional este unul dintre cele mai importatnte mecanisme de funcționare a Uniunii Europene, astfel el acționează ca un magnet ce atrage numeroase grupuri de interes pregătite să influențeze anumite părți din acest proces. Așa cum am mai menționat și în alt capitol, ele nu doresc să ajungă la guvernare, scopul lor principal fiind „ajutarea” anumitor beneficiari să își atingă scopurile prin diferite tactici și mijloace.

Influențarea directă este făcută adesea de către unul dintre membrii grupului de interes din care face parte, prin acțiunea de „lobby”. Putem spune ca este o influențare directă deoarece lobby-stul se pregătește dinainte adunănd informațiile necesare, ca mai apoi să poată să intre intr-o confruntare directă cu cel ce are rolul legislativ. În urma unor discuții și propuneri, cei doi actori pot sau nu să ajungă la un consens. De multe ori este speculat faptul că acest proces nu este deloc transparent și că de multe ori se recurge la metode ce nu sunt tocmai cinstite din punct de vedere legal. Aici putem vorbi despre trafic de influență, mită sau chiar șantaj. Nu putem ști cu exactitate dacă aceste lucruri se întâmplă cu adevărat deoarece, chiar dacă se vrea ca acest proces să fie total transparent, de multe ori aceste întâlniri au loc în „spatele ușilor închise”.

Capitolul 3

3.1 Moduri de acțiune ale grupurilor de interes

3.1.1 Lobby-ul

Una din multele definiții pe care le gasim în lucrările de specialitate și care mi se pare că reprezintă și cel mai bine acest termen de „lobby” este dată de către profesorul britanic Samuel Finer, care zice așa : „un grup care își concentrează eforturile asupra influențării oficialilor guvernamentali și a instituțiilor decizionale în raport cu interesele lor fără a dori să preia în mod direct responsabilități prin participare la alegeri electorale”. Pentru a înțelege mai bine întreg procesul, Franz Waldenberger afrimă faptul că este foarte important ca grupul de interes să procure, să selecteze și să evalueze informațiile necesare ce trebuie transmise beneficiarului, acest lucru reprezentând un mare avantaj în fața competiției. De asemenea trebuie să prevină și dezavantajele ce urmează să apară în urma unor acțiuni întreprinse.Fenomenul acesta se mai referă și la influența directă sau indirectă a factorilor decizionali politici sau administrativi prin împartașirea de informații, ideal fiind să existe un anumit avantaj în urma acestui proces și tot odata să se încerce pe cât posibil să se evite dezavantajele.

În zilele noastre auzim din ce în ce mai des cuvântul „lobby”, însă este foarte des confundat cu „advocacy”. Acesta reprezintă o acțiune de influențare a legislatiei sau a aplicării acesteia în favoarea grupului interesat din care face parte, pe când „advocacy” reprezintă punerea in dezbatere a unei idei, căutarea de soluții. Deși activitățile de „lobby” și „advocacy” au anumite puncte comune, in legătură cu adoptarea sau modificarea unei politici,norme sau reglementări, diferența cea mai mare o regăsim in obiectivul urmărit de către fiecare. Alina Costina Bărbulescu afirmă faptul că: „În cazul activ de lobby se preconizează satisfacerea unui interes privat, pe când activitatea de advocacy preconizează satisfacerea unui interes publc”. Liviu Mihăileanu și Aurelian Horja spun următoarele :„Termenul de lobby a dobândit in decursul timpului o conotație negativă, dar el nu este altceva decât exprimarea dreptului constituțional de a te adresa factorilor de decizie. În practică, el are o contribuție importantă in procesul de luare a deciziilor, prin informarea oficialităților care astfel își pot da seama cum va afecta o anumită decizie un segment al societății. În general, lobby-ul este asociat cu partea întunecoasă a politicii, în care corupția, puterea și intimidarea sunt armele acțiunii politice. În primul rând, sunt in totalitate de acord cu faptul că este un drept constituțional să te adresezi factorilor de decizie. Însă in calitate de persoane fizice, nu suntem luați in serios și de aceea avem nevoie de un reprezentant care să expună anumite nemulțumiri sau opinii celor ce au un cuvânt de spus în luarea deciziilor. Totuși, asta nu inseamnă că trebuiesc folosite anumite metode neconvenționale, ci mai degraba ar trebui făcute compromisuri, dar în niciun caz nu ar trebui folosite metodele enumerate mai sus. În al doilea rând este foarte important sa existe un principiu de transparentizare ce ar trebui aplicat nu numai în Uniunea Europeană, ci și în restul statelor.(„Principiu fundamental al funcționării eficiente și legitime a activității de lobby îl constituie transparentizare”). Astfel, pentru a reuși să crească increderea publică in ceea ce privește activitate de „lobby” și grupurile de interes, Comisia Europeană a stabilit că trebuie să existe un registru și un cod de conduită pentru a mări transparența actorilor și a activităților acestora. Avantajele reglementării acțiunii de lobby ar fi creșterea gradului de transparență în actul decizional, în relația grupurilor de interese cu factorii de decizie, precum și prevenirea conflictelor. Lipsa reglementării acestei activități reprezintă un nivel înalt de corupție, deoarece procesul nu este deloc transparent, astfel, părțile sunt tentate să recurgă la acte de corupție. Transparența mai poate fi asigurată și printr-o serie de mijloace, cele mai importante fiind cele în care părțile implicate ar trebuie să dezvăluie mai multe informații către publicul larg, cum ar fi:

-date de înregistrare ale practicienilor, asa cum sunt prevăzute in formularul de înregistrare

-persoana ce a fost reprezentată

-obiectul contractului

-prețul contractului

-detalierea activităților desfășurate

-persoanele asupra cărora s-au exercitat activități de lobby

-rezultatul activității de lobby

Lobby-ul nu este de cele mai multe ori imparțial, deoarece adesea ajung sa facă lobby doar grupurile cu o finanțare puternica, cum ar fi grupurile economice, si de aceea aceste dicteaza și influențează dupa bunul plac politicile, ei furnizând adesea informații incomplete ce nu avantajează și alte grupuri ale societății. Așa cum prezintă și Andreas Dur și Gemma Mateo intr-un articol, distingem două feluri de lobby. Primul este „inside lobby” ce este practicat de către grupurile economice și se bazează strict pe construirea relațiilor directe cu cei aflați la putere cu scopul de a avea o mai mare influență asupra politicilor, iar al doilea tip, „outside lobby”, ce este practicat adesea de grupurile sociale cu scopul de a mobiliza si de a schimba opinia publică, cu scopul de a apăra interesele cetățenilor. „Citizens groups engage in more outside lobbying with respect to EU legislation than bussines associations”.

Putem afirma faptul că a face lobby este echivalent cu promovarea intereselor legitime și nediscriminatorii ale cuiva.

Pentru a putea fi exercitată acțiunea de lobby, trebuiesc în general îndeplinite niște condiții și parcurse niște etape, cum ar fi :

-identificarea obiectivelor propuse

-reducerea costurilor ce vor rezulta dintr-o reglementare

-maximizarea avantajelor sau minimizarea consecințelor ce pot să reiasă, în beneficiul unui grup de interes

-implicarea în pregătirea acțiunii de lobby cu alți parteneri

3.1.2 Influența organizațiilor reprezentative ale cetățenilor

Aceste grupuri reprezintă o parte foarte importantă a societății noastre, iar ele, de cele mai multe ori nu urmăresc decât ca drepturile noastre să fie respectate, ca legislația să fie pusă in aplicare corect, mediul sa fie mai bine protejat decât este acum prin diverse legi, etc. Organizațiile cetățenilor nu sunt interesate de partea financiară, nefiind acesta scopul lor. Ele pot deveni destul de puternice, mai ales dacă reușesc să atragă de partea lor pe anumite segmente ONG-uri renumite ce pot ajuta la atingerea scopurilor propuse.”. La Bruxelles, inclusiv ONG-urile exercită, alături de alte organizații, activități de lobby. Sunt extrem de numeroase și foarte bine organizate. La nivel politic, rețelele de ONG-uri europene acționează în numele membrilor lor și al cetățenior pe care îi reprezintă, exercitând activitatea de lobby asupra altor politici în chestiuni specifice (redactarea documentelor cu privire la diverse politici, comunicate de presă, etc.) strângând informații și cerându-le informații la nivel european și național”

Aici putem regăsi grupul de masă. Acesta nu urmărește decât să reunească un număr mare de aderenți, căci așa este mult mai puternic (sindicate muncitorești, societăți sportive și culturale, mișcări de tineret, organizații feminine, etc) și nu urmăresc decât propriul scop – lupta contra rasismului, discriminare, etc. „Green 10” este grupul principalelor organizații de mediu la nivel european care numără global peste 20 de milioane de membri. Din acest grup fac parte „Birdlife International”, „Greenpeace European Unit”, „Climate ction Network Europe”, „Transport and Environment”, „Friends of the Earth Europe”, dar și altele.

De cele mai multe ori, aceste organizații reușesc să își atingă scopurile doar în urma atragerii de parte lor a unui număr foarte mare de cetățeni. Cu cât sunt mai mulți oameni ce fac parte din acel grup, cu atât sunt mai bine auziți și au șanse mult mai ridicate de reușită, decât alte grupuri ce nu au un scop bine definit și deci nu reușesc să atragă de partea lor prea mulți oameni interesați. De regula, publicul larg este atras prin petiții on-line sau pe calea audiovizualului din România.

3.1.3 Mass Media

Mass Media are un rol extrem de important când vine vorba de răspândirea informațiilor adevărate sau mai puțin adevărate. Ea poate fi manipulată și controlată de un anumit segment ce este la putere pentru a informa sau a dezinforma cetățenii în legătură cu anumite lucruri de care aceștia sunt direct interesați, ori suntem bombardați cu tot felulul de lucruri create pentru a ne distrage atenția de la ce e cu adevărat important pentru noi, tocmai pentru a le fi mai ușor marilor puteri să își facă treaba, deoarece, știm cu toții faptul ca un popor fără cultură este mult mai ușor de manipulat. Cu ajutorul mass media, grupurile de interes pot amplifica un anumit mesaj, prin sensibilizarea maselor. De foarte multe ori sunt folosite persoane publice îndrăgite de către ascultători și telespectatori, tocmai pentru a avea un impact și mai mare mesajul transmis. Adesea este foarte criticată de publicul larg, însă nu putem spune că nu are și un impact pozitiv în anumite situații.

La Bruxelles, jurnaliștii acreditați pe lângă instituțiile europene și cei care lucrează pentru grupurile europene, sunt în număr de 1000. În general, articolele ce provin de la ziarele acreditate conferă o mai multă încredere și pot fi niste surse de informații foarte bune.

Domenii principale de acțiune ale grupurilor de interes

3.2.1 Sectorul economic

În prezentul subcapitol voi vorbi despre unul dintre principalele domenii de activitate ale grupurilor de interes și anume sectorul economic.

Sectorul economic este unul din principalele domenii de acțiune al grupurilor de interes, deoarece încă de când a apărut Uniunea Europeană, aceasta avea un caracter strict economic. În al doilea rând, sectorul economic este foarte important deoarece de aici reușesc unele grupuri să obțină finanțare, iar dacă reușesc să influențeze legislația în favoarea lor, acestea pot beneficia de multe beneficii, inclusiv scutiri de taxe sau impozite.

Grupurile ce activează în sectorul economic se numesc grupuri de interes economic sau pe scurt GIE. Grupul european de interese economice este o formă creată printr-un regulament comunitar în vigoare din 1985.

„Grupul european de interes economic poate fi definit ca fiind o asociere dintre două sau mai multe persoane fizice ori juridice, constituită pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, care are ca scop înlesnirea și dezvoltarea cooperării și activității economice dintre persoanele fizice și juridice din diferitele state membre, urmărind realizarea unui avantaj patrimonial de către asociați și depășirea barierelor naționale”.

Practic, GEIE facilitează cooperarea între asociații, fiindu-le astfel acestora mult mai ușor să comunice și să iși atingă obiectivele. De multe ori statul nu sprijină îndeajuns întreprinzătorii și investitorii, astfel aceștie se pot aduna sub umbrela GEIE pentru a deveni mult mai puternice și pentru a-și atinge obiectivele mult mai repede. Aceste grupuri din sectorul economic urmăresc strict ca drepturile lor să fie respectate și să poată să își desfășoare activitatea cât mai bine. Ele de obicei luptă împotriva taxelor impuse de către guvernele naționale sau de către Uniunea Europeană și tind să păstreze aceleași standarde de producție din sectorul lor, pentru că odată cu modificările ce vin de la nivelul național și supranațional, vin și o serie de costuri necesare anumitor modificări sau adăugări. Este normal ca legislația să fie în continuă schimbare, însă legislativul și executivul trebuie să realizeze faptul că anumiți actori direct implicați nu pot ține pasul din cauza costurilor ridicate ce le implică aceste modificări. Ideală ar fi o armonizare a legislației cu nevoile și cerințele grupurilor economice, pentru a nu mai exista atât de multe puncte ce nu sunt comune, deoarece asta implică un consum de resurse financiare aproape inutil. Evident acest lucru este foarte greu de atins, aproape imposibil aș putea spune, fiindcă există interese și pe parte celor care doresc aceste implementări de unde au de câștigat din colectarea anumior taxe și impozite.

3.2.2 Sectorul politic

În acest subcapitol,

Sectorul politic este al doilea domeniu cel mai important de activitate al grupurilor de interes, fiindcă oamenii politici sunt strict implicați in procesul legislativ. Dacă un grup de interes are deschidere și poate ajunge la persoana potrivită, poate face mai multe ințelegeri ce pot fi benefice pentru ambele părți. Sectorul politic are conexiuni în toate domeniile și de aceea este o țintă a grupurilor de interes. De multe ori, grupurile de interes nu urmăresc neapărat influențarea legislației sau politicilor publice. Ei pot urmări și menținerea unor bune relații cu cei ce au puterea executivă sau legislativă, ca pe viitor să le fie mult mai ușor să își facă treaba, cum s-ar spune „își pregătesc terenul dinainte”.

„Politica este lupta dintre grupuri pentru a influența politicile publice”. Există numeroase grupuri de interes, fiecare având propriul punct de vedere și propria dorință, prin urmare cel mai bine pregătit grup ajunge să își atingă scopul propus de a influența o anumita politică publică.

BIBLIOGRAFIE

L. Mihăileanu, A. Horja, Reglementarea Activității de Lobby în anticamera influenței, ed. C.H. Beck, 2009

N. Rață, Advocacy și influențarea politicilor publice, ed Anima 2007

S. Saurugger, Interest Groups and Democracy in the European Union

A. Dur, G. Mateo, Who lobbies in the European Union? National Interest groups in a miltilevel polity

Academia Română – Filiala Cluj- Napoca, Studii și cercetări din domeniul științelor socio-umane, Volumul 20, ed. Argonaut 2010

A. C. Bărbulescu, Lobby versus trafic de influență, ed. Eftimie Murgu, 2012

C. Nistor, Lobby-ul UE – act de comunicare strategică, http://www.philologica-jassyensia.ro/upload/X_1supl_NISTOR.pdf

Broșură : „Cum funcționează Uniunea Europeană, Ghidul instituțiilor UE pentru fiecare” , Biroul de Informare al Parlamentului European în România

Anexe

Anexa 1