Influenta Familiei Asupra Reusitei Scolare a Elevilor din Invatamantul Primardocx

=== Influenta familiei asupra reusitei scolare a elevilor din invatamantul primar ===

Universitatea “Transilvania” Brașov

Facultatea DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

specializarea științele educației

Lucrare de licență

Coordonator științific:

Absolvent:

Brașov

2016

Universitatea “Transilvania” Brașov

Facultatea DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

specializarea științele educației

Influența familiei asupra reușitei școlare a elevilor din învățământul primar

Coordonator științific:

Absolvent:

Brașov

2016

Cuprins

ARGUMENT 4

Capitolul I – Primul mediu educațional al copilului 6

1.1. Delimitări conceptuale 6

1.2. Procesul dezvoltării și al formării personalității copilului 10

1.3. Educația și rolul familiei în cadrul acesteia 14

1.3.1. Familia, obligațiile școlare și relația cu școala 15

1.3.2. Compararea dificultăților 16

1.3.3. Educația domestică 17

1.3.4. Perceperea sistemului școlar în experiența trăită a familiei 20

1.3.5. Viziunea familiilor asupra resurselor școlare 22

1.4. Succesul și insuccesul școlar 23

1.4.1. Definirea succesului și insuccesului școlar 23

1.4.2. Termeni corelativi ai succesului și insuccesului școlar 24

1.4.3. Formele eșecului școlar 26

1.4.4. Contextul determinativ al instituirii succesului și eșecului școlar 27

1.5. Parteneriatul școală – familie 29

Capitolul II – Profilul psihopedagogic al vârstelor 34

2.1. Stadiile de dezvoltare ale lui Erik Erikson 34

2.2. Teoriile lui Jean Piaget 36

2.2.1. Psihogenetismul lui Piaget 37

2.2.2. Stadiile și substadiile 38

2.2.3. Stadiul operațiilor concrete 40

2.2.4. Problema accelerării dezvoltării 46

Capitolul iii – Studiul de caz. Influența familiei asupra reușitei școlare a elevilor din învățământul primar românesc. Cazul elevilor din clasa a III-a B din cadrul Școlii Generale nr. 11 Buzău 47

3.1. Metodologia cercetării 47

3.1.1. Obiectivele cercetării 47

3.1.2. Ipotezele cercetării 48

3.1.3 Metodele și instrumentele de cercetare folosite 48

3.1.4. Grupul de studiu 50

3.2. Analiza rezultatelor cercetării 56

3.2.1. Chestionarul pentru părinți 56

3.2.2. Studiu asupra copilului P.A.G. 66

3.2.3. Intervievarea cadrului didactic 69

Concluzii finale 73

Bibliografie 77

ANEXĂ

Capitolul iii

Studiul de caz

Influența familiei asupra reușitei școlare a elevilor din învățământul primar românesc. Cazul elevilor din clasa a III-a B din cadrul Școlii Generale nr. 11 Buzău

3.1. Metodologia cercetării

3.1.1. Obiectivele cercetării

Prin selectarea aspectelor de analizat, prin compoziția grupului de studiu și prin temele abordate, prezenta cercetare a urmărit să cerceteze influența familiei asupra reușitei școlare a elevilor din clasele primare din societatea românească contemporană, să extragă motive ale apariției eșecului școlar, să identifice cauze care încurajează succesul școlar și să investigheze consecințele sociale care decurg din aceste situații.

Prin efectuarea prezentului studiu, ne-am propus să aflăm cum și cât se implică familia românească în parcursul școlar al propriilor copii, precum și o serie de alte informații pertinente legate de corelația familie – succes școlar.

Materialul are și obiectivul de a identifica dimensiunile prin care familia înțelege nevoia menținerii unei comunicări continue cu școala, astfel încât să poată identifica pe de-o parte abilitățile personale ale copilului, dar și problemele pe care acesta le întâmpină sau le creează în mediul școlar, pe de altă parte, pentru a se putea asigura o intervenție pertinentă și la timp în fiecare situație în parte.

Am dorit să observăm atât un caz concret al unui elev astfel încât să putem realiza o proiecție validă a influenței familiei în reușita școlară a acestuia, cât și să atragem părinții elevilor dintr-o clasă primară în completarea unui chestionar pentru a afla mai multe detalii legate de opiniile și comportamentele acestora în raport cu școala. Studiul nu s-ar fi putut încheia fără asigurarea unor completări din partea cadrului didactic titular de clasa unde s-a realizat analiza.

Toate aceste demersuri de cercetare sunt utile în scopul construirii unor măsuri care să poată duce la o mai bună implicare a familiei în parcursul școlar al copiilor și la o îmbunătățire semnificativă a relațiilor școală-familie în societatea românească. Suntem de părere că o mai mare implicare a părinților în viața educațională a școlarilor din învățământul primar va genera o îmbunătățire a rezultatelor acestora din urmă, la creșterea atașamentului copiilor față de școală și la reducerea abandonului școlar timpuriu.

3.1.2. Ipotezele cercetării

Orice studiu științific trebuie să pornească de la formularea unor ipoteze. Ipotezele care au stat la baza realizării acestui studiu au fost următoarele:

Cu cât familia se implică mai mult în educația școlarului, cu atât rezultatele sale școlare sunt mai bune.

Cu cât familia se implică mai mult în educația școlarului, cu atât scade frecvența apariției problemelor de comportament ale acestuia din urmă în unitatea de învățământ.

Dacă între școală și familie este o comunicare foarte bună, atunci se pot identifica măsuri potrivite de intervenție pentru asigurarea succesului școlar al fiecărui copil din învățământul primar.

Dacă familia este preocupată de parcursul școlar al copilului din învățământul primar, atunci acesta va primi o educație conformă cu preocupările și cu capacitățile sale.

3.1.3 Metodele și instrumentele de cercetare folosite

Pentru a întocmi prezentul studiu, am folosit mai multe metode și tehnici de cercetare. Nu s-ar fi putut genera concluzii pertinente pe o temă atât de complexă așa cum este influența familiei asupra reușitei școlare în absența unor multiple modalități de analiză a realității.

Chestionarul a fost una dintre tehnicile la care am recurs pentru a studia implicarea familiei în parcursul școlar al elevilor din ciclul primar, pentru a analiza calitatea și “cantitatea” intervenției părinților asupra performanțelor școlarilor și pentru a identifica natura relației dintre școală și familie.

Conform definiției date de Victor Jupp, chestionarul reprezintă “un set de întrebări atent concepute, administrat exact în aceeași formă unui grup de oameni, cu scopul de a culege date despre subiectul (subiectele) de interes pentru cercetător” (V. Jupp, 2000).

Chestionarul este un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual de imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris. (S.Chelcea, 2007, p. 140)

Am ales să utilizăm pentru cercetare un chestionar întocmit de noi astfel încât întrebările adresate respondenților să se refere exact la acele aspecte pe care noi doream să le analizăm. Chestionarul a fost aplicat părinților elevilor clasei a III-a B din cadrul Școlii Gen. Nr. 11 – Buzău.

Am apelat și la studiul cazului, ca “strategie de cercetare a vieții sociale” (S.Chelcea, 2007, p. 598). S.Chelcea ne furnizează definiția lui Yin a studiului cazului: “un studiu de caz este o investigație prin care se cercetează un fenomen contemporan în contextul său de viață reală, în special atunci când granițele dintre fenomen și context nu sunt foarte bine delimitate” (S.Chelcea, 2007, p. 598). Același autor spune că în studiile de caz sunt utilizate fie metode cantitative, precum anchetele și sondajele desfășurate anterior, fie metode calitative precum observația, interviurile, focus-grupurile ori documentele personale.

În prezenta lucrare am folosit metode calitative pentru studiul cazului. Astfel, cu ajutorul cadrului didactic titular, am ales să studiem situația elevului P.A.G. Este vorba de un elev cu rezultate școlare slabe. Am optat pentru acest caz pentru a putea analiza existența unor corelații între reușita/ eșecul școlar al acestui elev și familia sa de proveniență.

Interviul este o altă tehnică de cercetare pe care am utilizat-o pentru a studia influența familiei asupra reușitei școlare a elevilor din clasa a III-a. Interviul, ca metodă de cercetare, este universal în științele sociale (sociologie, drept, istorie), afirma Herbert H. Hyman în anul 1975. Interviul s-a dovedit a fi de neînlocuit și în științele socio-umane (cum ar fi psihologie, antropologie, demografie), precum și în practica diferitelor profesii (precum jurnalism, învățământ etc.).

V. Jupp spunea că interviul este “o metodă de culegere a datelor, informațiilor și opiniilor care implică în mod specific formularea de întrebări” (V. Jupp, 2000, p. 238). Astfel, am obținut, prin întrebări și răspunsuri, informații verbale de la învățătoarea clasei a III-a B în vederea verificării ipotezelor și pentru descrierea științifică a fenomenelor studiate.

Era imperios necesar să facem anumite completări cu privire la implicarea familiei în viața educațională a școlarilor din această clasă, iar adăugirile ar fi trebuit făcute în urma discuției cu o persoană care cunoaște foarte bine fiecare situație în parte. De aceea, am inclus în cercetare și un interviu luat cadrului didactic titular al clasei a III-a B din cadrul Școlii Generale nr. 11 – Buzău.

3.1.4. Grupul de studiu

Grupul de studiu pentru analiza pe bază de chestionar a fost format din 30 părinți cu vârsta cuprinsă între 26 și 45 de ani. Structura pe grupe de vârstă a respondenților este prezentată în graficul de mai jos:

Grafic nr. 1 – Structura grupului de părinți în funcție de grupa de vârstă

Se poate observa analizând grupele de vârstă în care se încadrează părinții că aceștia fac parte în majoritate din categoria tinerilor. Este interesant deci de studiat viziunea tinerilor cu privire la implicarea familiei în educația copiilor. Opinia respondenților este foarte importantă deoarece ei vor insufla propriilor copii ideile pe care le consideră corecte cu privire la învățământ și relația familie-școală.

Deși grupa de vârstă 31-35 ani este cea mai numeroasă ca număr de respondenți și intervalul de vârstă 26-30 ani este foarte bine reprezentat, categoria de vârstă cu cei mai puțini părinți fiind 41-45 ani. Era însă de așteptat un asemenea raport al vârstei părinților dată fiind vârsta elevilor de clasa a III-a.

Cu toate că am fi preferat ca respondenții să fie în număr cât mai apropiat bărbați și femei, astfel încât rezultatele să nu fie afectate de prevalența unui anumit gen, n-am putut să nu observăm o implicare mai mare a femeilor în viața educațională a copiilor. De aceea, structura pe sexe a respondenților arată după cum este prezentată în graficul nr. 2. Se observă că au existat 73% femei care au răspuns întrebărilor din chestionar, comparativ cu 27% bărbați.

Grafic nr. 2 – Structura pe sexe a grupului de părinți participanți la studiu

Este posibil ca rezultatele și concluziile să fie într-o oarecare măsură afectate de prevalența respondenților proveniți din mediul urban, ca mediu de rezidență. Ar fi fost ideală o abordare egală a părinților din mediul urban și a celor din rural, dar aceasta nu a fost posibilă dat fiind faptul că școala cercetată este una din mediul urban. În funcție de mediul de domiciliu, respondenții s-au structurat astfel: 13% părinți cu domiciliul în mediul rural și 87% părinți cu domiciliul în mediul urban.

Grafic nr. 3 – Structura grupului de părinți în funcție de mediul de domiciliu

O foarte importantă clasificare a respodenților, mai ales în domeniul cercetat, este aceea în funcție de tipul relației dintre cei doi părinți ai copilului. Am dorit să observăm dacă anumite răspunsuri sunt influențate de această caracteristică. În acest sens, structura grupului de studiu a fost următoarea: 1 părinte se declară singur (copilul necunoscându-și niciodată celălalt părinte), 3 spun că trăiesc în relație de concubinaj cu celălalt părinte al copilului, 1 este implicat într-o relație cu o altă persoană decât celălalt părinte al copilului, 1 este căsătorit cu o altă persoană decât celălalt părinte al copilului și 6 sunt divorțați sau în divorț cu celălalt părinte al copilului. Cei mai mulți părinți (18) care au completat chestionarul sunt căsătoriți cu celălalt părinte al copilului.

Grafic nr. 4 – Structura grupului de studiu în funcție de tipul relației cu celălalt părinte al copilului

Important este și numărul copiilor din familiile cercetate. Astfel, potrivit numărului de copii, structura eșantionului este prezentată în Graficul nr. 5.

Grafic nr. 5 – Structura grupului de studiu în funcție de numărul de copii din familie

Cele mai multe familii (57%) din grupul de studiu au un singur copil. Aceasta este realitatea contemporană din România. Multe familii preferă să aibă un singur copil, explicația fiind legată de multe ori de aspecte de natură financiară. Mai mult, școala cercetată se află în mediul urban, unde cuplurile sunt mai înclinate să aibă un singur copil comparativ cu cuplurile din mediul rural.

Pe cei care au 2 copii sau mai mult de 2 copii, i-am întrebat și care este vârsta celorlalți copii din familie, comparativ cu copilul din clasa a III-a B. Structura pe vârste a fraților este următoarea:

Grafic nr. 6 – Structura pe vârste a celorlalți copii din familiile studiate

Cei care au copii mai mari decât copilul de clasa a III-a au fost întrebați dacă acel/ acei copil mai mare/ mari îl ajută pe cel de clasa a III-a la teme/ studiu pentru acasă. Dintre aceștia, respondenții cu copii încadrați la gimnaziu spun că frații mai mari îi ajută pe cei mici la teme, iar cei cu copii la liceu sau absolvenți spun că frații mai mari nu se implică în educarea celui de clasa a III-a.

Părinții cu copii mai mici decât copilul de clasa a III-a au fost întrebați dacă acesta își ajută frații mai mici la diverse jocuri/ teme/ activități educative. Astfel, cei care au bebeluși sau preșcolari spun că foarte rar copilul de clasa a III-a se implică în activități cu frații mai mici, iar respondenții cu copii de clasa 0/I/II spun că școlarul de clasa a III-a își ajută frații la teme/ activități de studiu.

O altă întrebare importantă privind caracteristicile grupului de respondenți viza studiile absolvite de aceștia. Astfel, cei 30 de părinți care au completat chestionarele au absolvit următoarele cicluri de învățământ: școală generală (1 persoană), școală profesională sau liceu (12 persoane), școală postliceală (3 persoane), studii universitare (9 persoane) și studii postuniversitare (5 persoane).

Grafic nr. 7 – Structura respondenților în funcție de nivelul de educație

Se pare că cei mai mulți dintre respondenți sunt absolvenți ai liceului. Al doilea procent înregistrat este al celor cu studii universitare. Există și un respondent care a finalizat numai școala generală. Putem concluziona că părinții elevilor studiați au cel puțin studii medii, ceea ce face ca nivelul de educație din familie să fie unul înalt. De aici provine o altă limită a studiului deoarece corelațiile nu pot fi făcute și asupra celor cu un nivel scăzut de educație, aspect care ar putea să influențeze rezultatele.

În funcție de numărul persoanelor care lucrează sau câștigă venituri lunare din diverse activități, structura eșantionului este cuprinsă în Graficul nr. 8.

Grafic nr. 8 – Structura grupului de studiu în funcție de persoanele care lucrează

Astfel, în majoritatea familiilor, atât mama, cât și tatăl copilului lucrează sau câștigă venituri lunare din diverse activități.

I-am întrebat pe cei din familiile în care câștigă venituri lunare minimum unul dintre părinții copilului care sunt domeniile în care lucrează și am aflat în majoritatea sunt încadrați în activități comerciale (proprii sau angajați ai unor societăți comerciale) sau lucrează în instituții reprezentative cum ar fi primărie/ prefectură/ alte instituții de stat, bănci și spitale. Există și persoane care comercializează diverse produse obținute prin eforturi proprii cum ar fi: bijuterii hand-made, felicitări hand-made, mobilier, decorațiuni interioare.

În funcție de nivelul veniturilor lunare din familie, structura grupului de studiu este următoarea: venituri lunare 0 – 1 familie, venituri lunare mai mici de 500 ron – 2 familii, venituri lunare între 500 și 1000 ron – 5 familii, venituri lunare între 1001 și 2000 ron – 11 familii, venituri lunare între 2001 și 3000 ron – 6 familii și venituri mai mari de 3000 ron – 5 familii.

Grafic nr. 9 – Structura respondenților în funcție de nivelul de educație

Se observă că majoritatea respondenților fac parte din familii cu un venit lunar constant cuprins între 1001 și 2000 ron. Analizând structura eșantionului, observăm că familiile nu sunt nici sărace, dar nici cu posibilități financiare foarte mari. Aceasta se datorează faptului că este vorba despre familii cu un nivel de educație mediu și peste, care lucrează în domenii nu foarte bine plătite, într-un oraș mic, nedezvoltat economic.

3.2. Analiza rezultatelor cercetării

Pentru realizarea acestei lucrări, am recurs la utilizarea mai multor metode și tehnici de cercetare. Influența familiei asupra reușitei școlare a școlarilor din învățământul primar este o temă complexă ce solicită o analiză aprofundată. Astfel, există informații ce au reieșit în urma aplicării unui chestionar pentru părinți, am studiat cazul unui elev pentru a identifica influența familiei asupra rezultatelor sale școlare și am intervievat cadrul didactic titular la clasa studiată. Toate aceste demersuri au fost realizate cu scopul de a genera soluții valide ce pot fi utilizate pentru îmbunătățirea performanțelor școlare ale copiilor din ciclul primar.

3.2.1. Chestionarul pentru părinți

Chestionarul pentru părinți își propune să studieze implicarea familiei în parcursul școlar al elevilor din ciclul primar, în sensul calității și “cantității” intervenției părinților asupra vieții școlare a copiilor lor.

Chestionarul aplicat a fost întocmit de noi astfel încât întrebările adresate respondenților să se refere la acele aspecte pe care noi doream să le analizăm în prezentul studiu. Chestionarul a fost aplicat unui număr de 30 de respondenți dintre părinții elevilor clasei a III-a B din cadrul Școlii Gen. Nr. 11 – Buzău.

Chestionarul prezintă o îmbinare între întrebările închise și cele deschise. Întrebările închise sunt dihotomice, cu variante precodificate sau cu variante scalate. Întrebările sunt grupate pe teme, pornind de la timpul petrecut de familie cu copilul, continuând cu interesul manifestat de părinți cu privire la materia de studiu sau cu ajutorul în învățare pe care îl acordă părinții în mod obișnuit școlarilor.

Întrebați cât timp petrec cu copilul într-o zi obișnuită a săptămânii, cei mai mulți respondenți (12) au spus că petrec între 2 și 4 ore pe zi cu copilul lor. A existat o persoană care a afirmat că nu dispune de timp suficient încât să petreacă zilnic un interval de timp alături de copil, dar au fost și 6 persoane care au afirmat că petrec peste 5 ore pe zi alături de copil. Este regretabil că un părinte nu găsește timpul necesar pentru a fi alături de copilul lui în fiecare zi, însă ar fi de preferat într-o astfel de situație ca în zilele în care părintele este fizic alături de copil să-și dea tot interesul în a păstra o relație frumoasă cu acesta și de a a-l ghida în sens pozitiv. Prezența fizică a părintelui în viața copilului nu echivalează cu o influență pozitivă asupra dezvoltării acestuia.

Grafic nr. 10 – Structura respondenților în funcție de timpul petrecut alături de copil

Avem în față totuși o situație bună, de dorit, părinții copiilor din clasa a III-a B petrecându-și destul de mult timp alături de copiii lor în fiecare zi.

În raport cu timpul petrecut de celălalt părinte al copilului într-o zi obișnuită a săptămânii, răspunsurile sunt așteptate. Astfel, preconizam de la începutul studiului că în majoritatea familiilor doar unul dintre membri petrece mai mult timp cu copilul.

Grafic nr. 11 – Structura eșantionului în funcție de timpul petrecut de celălalt părinte alături de copil

Așadar, în acest caz, cei mai mulți (14) petrec între 1 și 2 ore pe zi alături de copil. Sunt mai multe persoane (4) neinteresate de a petrece timp cu copilul sau care nu au timpul necesar să se dedice zilnic copilului decât la întrebarea precedentă.

În cazul cercetat, copilul este adus acasă de la școală în mod obișnuit după terminarea programului zilnic de către mamă (10). A doua persoană (8) menționată de respondenți este unul dintre bunicii copilului.

Grafic nr. 12 – Structura eșantionului în funcție de persoana care aduce copilul acasă după terminarea orelor

Este interesant faptul că 5 familii sunt de acord ca ai lor copii să vină singuri acasă de la școală, dar și că există părinți au încredere în vecini sau cunoscuți pentru a le aduce copiii acasă de la ore.

În situația prezentă, în mod obișnuit, după terminarea orelor, copilul stă cu unul dintre părinți până când ajunge și celălalt de la serviciu. Este o situația de dorit pentru că astfel părintele poate să îl supravegheze mai bine și să observe anumite aspecte importante cum ar fi comportamente nepotrivite, timpul prea mic petrecut de copil învățând, timpul insuficient alocat temelor pentru acasă sau orele prelungite în fața calculatorului. Într-un caz bona este în permanență cu copilul și îl ajută/ îndrumă/ hrănește. Deși este de preferat prezența unui adult în permanență lângă copil pentru a-i oferi cele necesare, totuși bona nu este familie, iar copilul va resimți absența părinților. În plus, faptul că un copil de clasa a III-a stă singur până când unul dintre părinți ajunge acasă de la serviciu, nu este o responsabilizare a acestuia, ci o sarcină prea grea pe umerii mici ai unui copil! De multe ori, copilul stă cu bunicii până când vin părinții de la serviciu. Aceasta este o situație mai potrivită, bunicul/ bunica fiind parte a familei, iar copilul simțindu-se mai în siguranță decât cu o bonă. Totuși, este resimțită absența părinților și în acest caz.

A doua parte a chestionarului a cuprins întrebări legate de interesul manifest al părinților cu privire la parcursul școlar al copiilor. Astfel, am întrebat părinții cât de des își întreabă copilul despre ce a făcut la școală.

Grafic nr. 13 – Frecvența cu care părinții întreabă copilul despre școală

Este ideal faptul că 15 din 30 de părinți afirmă că își întreabă zilnic copilul despre ce a făcut la școală. Pentru ca întrebarea să aibă efect, ea trebuie să fie și urmată de anumite acțiuni suplimentare cum ar fi: verificarea caietelor, ajutorul acordat la teme sau alte discuții conexe. 7 respondenți pun astfel de întrebări de 2-3 ori pe săptămână, ceea ce este totuși un semn care ne indică preocuparea părintelui față de școală. Există însă și părinți care nu discută cu copilul despre ce a făcut la școală, ceea ce este o atitudine indezirabilă pentru că aceasta este o vârstă la care copilul are nevoie încă de îndrumare și sprijin din partea părintelui. El nu este încă suficient de matur.

Părinții spun că întreabă de obicei copilul despre: ce întrebări au fost puse la oră, la care a știut răspunsul și la care nu, care este lecția de zi de la fiecare materie, care este orarul de a doua zi și ce teme are de făcut. Aceste declarații ne indică interesul multora dintre părinți cu privire la educația copiilor. Prea puțini însă au notat că discută cu copilul despre ce le-a recomandat doamna învățătoare să mai citească/ învețe în plus, care este disciplina preferată a copilului sau dacă sunt exerciții pe care nu știe să le rezolve din tema pentru acasă. Aceste preocupări ar aduce părintele mai aproape de școală. Astfel, de exemplu, întrebându-l care e materia lui preferată, părintele ar descoperi ce îl face pe copil fericit și care este domeniul care i se potrivește. Mai mult, ajutându-l la teme, i-ar arăta copilului că se poate baza oricând pe el și că îi va oferi sprijinul în orice problemă. Din păcate sunt și părinți care consider întrebările enumerate a fi cicălitoare, iar exemplul lor este indubitabil negativ.

Dintre copiii respondenților, peste jumătate solicită ajutorul părinților la teme. Rămâne de văzut câți dintre ei primesc ajutorul părinților și cât de des îl primesc.

Grafic nr. 14 – Procentul celor cărora copiii le solicită ajutorul la teme

Întrebați cum ar proceda dacă al lor copil le-ar cere ajutorul la rezolvarea exercițiilor din tema pentru acasă, cei mai mulți (11) spun că l-ar ajuta dacă ar cunoaște răspunsul, iar dacă nu, ar încerca să rezolve cu el.

Grafic nr. 15 – Răspunsul la solicitarea de ajutor la teme din partea copiilor

Din păcate, aproape la fel de mulți respondenți (9) consideră că este responsabilitatea învățătoarei să-l învețe pe copil. Ei bine, pentru asigurarea unui viitor frumos pentru fiecare copil în parte, trebuie să își asume rolul în educație nu doar școala, ci și familia. Astfel că nu este numai responsabilitatea cadrului didactic, ci și a părintelui să ajute copilul atunci când are nevoie. Mai mult, ajutându-l chiar și la teme, părintele îi demonstrează copilului dragostea pe care i-o poartă, punând bazele unei relații armonioase copil-părinte.

Părinții mai spun că știu de cele mai multe ori (13) sau întotdeauna (8) care sunt exact zilele în care copilul dă lucrări sau are de predate referate sau proiecte, ceea ce demonstrează un nivel ridicat de implicare a părinților în viața școlară.

Nu la fel de mulți sunt cei care știu exact ce teme are copilul pentru a doua zi. Astfel, doar 6 spun că știu întotdeauna aceste informații și 9 le cunosc de cele mai multe ori. Acest aspect este suprinzător dat fiind faptul că cei mai mulți părinți declară că petrec mai mult de 4 ore în compania copiilor lor zilnic.

Întrebați dacă solicită sfatul învățătoarei cu privire la activitățile în care îl implică pe copil, cei mai mulți afirmă că fac lucrul acesta deseori (12). Mulți (7) consideră că ei știu ce este mai bine pt copilul lor și nu cer recomandarea cadrului didactic.

Dacă învățătoarea le dă o îndrumare cu privire la educația copilului, 17 părinți iau în seamă această îndrumare și încearcă sa o pună în practică și 13 nu sunt preocupați de îndrumările învățătoarei, preferând să asculte dorințele copilului. Este dezirabil ca un părinte să-și întrebe copilul care sunt dorințele lui și să îl asculte, dar uneori este bine să ceară și un sfat avizat al unei persoane pregătite în domeniul pedagogiei.

După orarul obișnuit de școală, cei mai mulți dintre copiii clasei III B sunt implicați în activități de tip afterschool/ cerc educativ/ club al copiilor/ club sportiv. Majoritatea urmează cursuri de Limba engleză. Mulți sunt și cei înscriși la cursuri de teatru, arte marțiale, dans sau lectură. Părinții care nu au înscris copiii în niciun fel de activități extrașcolare spun că au făcut această alegere pentru a-i lăsa pe copii să se joace și să aibă timp liber.

Așa cum era de așteptat, persoana din familie care merge cel mai des la școală, la ședințe și la întâlniri cu învățătoarea este mama copilului, în 23 dintre chestionare.

Întrebați de câte ori într-un semestru verifică situația școlară a copilului mergând la școală sau telefonând învățătoarei, cei mai mulți se declară mulțumiți să afle aceste informații de aproximativ două ori pe lună. Este deosebit de importantă implicarea părintelui în viața educațională a copilului, mai ales în ceea ce privește ciclul primar. O implicare mai bună a părintelui în tot ceea ce se petrece la școală demonstrează copilului interesul părintelui pentru rezultatele educaționale și contribuie la realizarea unei intervenții mai rapide atunci când situația o cere. Mai mult, pe lângă impulsionarea copilului în a învăța mai bine, prezența părintelui în viața școlară determină o evaluare mai obiectivă a celui mic din partea părintelui care devine astfel mai capabil să-i identifice mai bine abilitățile și competențele.

Grafic nr. 16 – Structura eșantionului în funcție de interesul manifestat cu privire la rezultatele școlarului

Întrebați cine este vinovatul principal atunci când copilul obține calificative slabe, cei mai mulți părinți spun că acesta este cadrul didactic. Astfel, 17 persoane din 30 afirmă că învățătoarea sau profesorul este responsabil de rezultat pentru că nu a explicat suficient de bine lecția. Doar 2 persoane se autoblamează pentru calificativul slab și numai 6 spun că de vină este copilul pentru că nu a învățat. Se observă aceeași învinovățire a cadrului didactic pentru eșecul școlar și o atitudine de dezvinovățire proprie pentru o implicare insuficientă în educarea propriului copil.

Grafic nr. 17 – “Vinovatul” de insuccesul școlar

Următorul set de întrebări din chestionar a vizat relația școală-familie.

Toți respondenții consideră mediul școlar din școala în care învață copilul interesant, stimulativ, care încurajează performanța școlară. Este drept că în prezent, Școala Generală nr. 11 Buzău este considerată cea mai bună școală din Județul Buzău datorită rezultatelor deosebite obținute de elevii care învață acolo. Mai mult, nici nu au existat situații problematice notabile în care să fie implicați elevi sau profesori ai acestei școli. De aceea probabil că niciun părinte nu califică mediul școlar drept nepotrivit, periculos, care descurajează elevii și îi face dezinteresați de educație.

Mai mult, părinții în număr foarte mare (24) cred că în clasa în care învață copilul lor, climatul este unul care încurajează performanța școlară înaltă, descurajând abandonul școlar și contribuind la creșterea performanțelor personale ale elevilor.

Din punctul de vedere al respondenților, pentru crearea unui mediu potrivit în clasa în care învață copilul, trebuie să se implice mai ales conducerea școlii și învățătoarea.

Grafic nr. 18 – “Responsabilii” pentru asigurarea unui mediu potrivit în clasa în care învață copilul

Observăm din nou o lipsă de conștientizare a propriei responsabilități în raport cu asigurarea unui mediu prielnic studiului la școală. Astfel, foarte puțini participanți la chestionar cred că părinții trebuie să se implice și ei foarte mult în activitatea școlară. De altfel, și comunitatea locală ar trebui să contribuie mai mult, oferind finanțări pentru diverse tipuri de activități școlare și extrașcolare, precum și pentru asigurarea unor premieri a celor care obțin rezultate foarte bune (elevi și profesori).

Părinții cred că în mod obișnuit un mediu educațional calm și liniștit dintr-o instituție de învățământ poate genera performanțe deosebite la elevii care învață acolo și acest lucru se întâmplă datorită atmosferei stimulative, care încurajează studiul și competiția justă.

Respondenții califică drept foarte bună relația dintre copilul lor și școala în care învață. Motivele pentru care consideră astfel relația copilului cu școala se leagă de inexistența unor probleme de comportament, disciplină sau insucces școlar. De altfel, observăm că toți respondenții spun că ai lor copii nu au fost niciodată implicați într-o situație deosebită care să fi fost discutată în consiliul profesoral și că nu s-a pus niciodată problema sancționării disciplinare a copilului lor până în prezent. Este adevărat faptul că la studiul cu chestionar nu au participat toți părinții elevilor clasei a III-a B, 3 dintre ei neputând fi contactați.

Grafic nr. 19 – Frecvența participării elevilor clasei la olimpiade și concursuri școlare

Un număr foarte mare de respondenți (17) afirmă că ai lor copii participă foarte des la olimpiade și concursuri școlare organizate în școala în care învață, ceea ce denotă un mediu stimulativ, care încurajează competiția și învățătura.

Cei ai căror copii au participat până acum la olimpiade și/ sau concursuri școlare au fost întrebați care a fost cea mai bună poziție pe care a obținut-o copilul.

Grafic nr. 20 – Clasarea elevilor în urma participării la olimpiade și concursuri școlare

Observăm că 10 părinți spun că ai lor copii au obținut cel puțin o dată Locul sau Premiul I și că 7 copii au dobândit Locul sau Premiul II sau III. Nici numărul celor care au primit cel puțin o dată o mențiune nu este de ignorat. Mai mult, interesul părinților și copiilor pentru întreceri, precum și rezultatele deosebite obținute de copii denotă calitatea actului didactic și nivelul înalt de cunoștințe și competențe ale copiilor.

Ei bine, dacă anterior părinții considerau responsabil de eșecul școlar învățătorul sau profesorul, în cazul succesului școlar situația stă în mod diferit. Astfel, părinții atribuie performanța la școală/ olimpiade/ concursuri școlare în primul rând înzestrării naturale a copilului și efortului său deosebit de studiu.

Grafic nr. 21 – “Responsabilul” pentru succesul școlar

Se observă că doar 6 persoane atribuie acum meritele pentru asigurarea succesului școlar al copiilor învățătoarei pentru că și-a făcut bine treaba, în timp ce majoritatea părinților afirmau anterior că “vinovatul” pentru un calificativ slab al copilului este cadrul didactic. Subliniem o ușoară lipsă de obiectivitate și coerență a opiniei din partea părinților.

Respondenții ar califica drept foarte bună (21) sau bună (9) relația lor cu școala în care învață copilul. Cu toate acestea, numai 6 respondenți spun că au participat de maximum 5 ori ca voluntari la acțiuni organizate de școală (întreceri sportive, simpozioane, concursuri, olimpiade etc.). Majoritatea celor care nu au participat afirmă că le-ar plăcea însă să se ofere voluntari la acțiuni viitoare. Niciunul dintre părinții chestionați nu au participat niciodată ca sponsor la acțiuni organizate de școală, deși le-ar plăcea dacă ar avea posibilitatea financiară.

Ca măsuri pe care le-ar putea lua conducerea școlii pentru a îmbunătăți relația pe care o are cu părinții au fost notate: organizarea de evenimente la care să ia parte părinții și elevii (serbări, premieri, întreceri, baluri etc.), organizarea unor ședințe la care să participe părinții și conducerea școlii, crearea unei pagini Facebook și a unei adrese de e-mail ale școlii pe care să le poată accesa permanent părinții și de la care să primească răspunsuri cât mai rapide.

Părinții au o părere foarte bună despre școală astfel că ei consideră că în urma absolvirii cursurilor, copiii lor vor putea să acceseze o carieră potrivită, consideră că al lor copil își atinge potențialul maxim la această școală, spun că nu simt că al lor copil ar fi marginalizat în vreun fel și nu consideră că la o altă școală copilul ar putea învăța mai mult.

Ca lipsuri ale școlii în care învață copilul lor, părinții menționează: dotările moderne insuficiente, lipsa calculatoarelor performante în sălile de clasă, lipsa proiectoarelor în sălile de clasă, lipsa unor laboratoare performante de fizică sau chimie, lipsa unui amfiteatru potrivit pentru evenimente. Deși există o serie de probleme, părinții afirmă că acestea nu sunt de natură să afecteze negativ educarea corespunzătoare a copiilor și recunosc că nu au făcut niciun fel de demersuri până în prezent pentru a micșora aceste minusuri.

3.2.2. Studiu asupra copilului P.A.G.

Pentru a asigura o cât mai bună validitate a concluziilor din lucrare, am apelat la studiul cazului, ca “strategie de cercetare a vieții sociale” (S.Chelcea, 2007, p. 598). Astfel, cu ajutorul cadrului didactic titular al clasei a III-a B, am ales să studiem situația elevului P.A.G. (băiat). Este vorba de un elev cu rezultate școlare slabe. Am optat pentru acest caz pentru a identifica existența unor corelații între parcursul școlar al elevului și familia sa. Am folosit metode calitative pentru studiul cazului, precum observarea elevului, intervievarea elevului, a colegilor și a învățătoarei, precum și analiza documentelor școlare.

După cum ni se prezintă situația din catalogul clasei, P.A.G. este un elev cu rezultate modeste la învățătură, unul dintre cei mai slabi elevi ai colectivului din punctul de vedere al calificativelor, al nivelului de cunoștințe și al competențelor. Potrivit afirmațiilor cadrului didactic și al observațiilor realizate la clasă, este însă un copil dezvoltat normal și nu prezintă întârzieri seminificative.

În timpul orelor de curs se observă că P.A.G. este adesea “absent”. Uneori, este captat de ceea ce se petrece în clasă în timpul actului didactic, de lecția nouă, de activitățile educative, însă în scurt timp își manifestă dezinteresul (desenează sau mâzgălește caietul/ cartea, privește pe fereastră, privește panourile expuse pe pereți, își aranjează uniforma etc.). Doamna învățătoare îi adresează întrebări pentru a-i stârni interesul la lecție, dar băiatul nu cunoaște răspunsul corect și adesea nici nu se arată preocupat să îl afle. De multe ori, elevul nu reușește să răspundă corect nici la întrebările care solicită cunoștințe anterioare și nici la cele care vizează informații recent predate, deoarece nu este atent. Deseori învățătoarea trebuie să repete întrebarea. Mai mult, aceasta trebuie să descompună întrebarea în subîntrebări mai simple pentru a-l îndruma să ajungă treptat la răspunsul corect.

Se observă un comportament mai adecvat al lui P.A.G. la orele de matematică. Nu ridică mâna să răspundă nici la aceste ore, nu se manifestă dornic de a participa la activități, însă atunci când este întrebat poate răspunde bine la anumite exerciții sau probleme, poate face calcule simple și complexe, atât timp cât ele nu se bazează pe anumite informații care să trebuiască memorate. Cunoaște tabla înmulțirii și o poate utiliza în calcule matematice rapide. Execută corect adunări, scăderi, împărțiri, exerciții cu mulțimi de obiecte etc. Își pierde interesul atunci când problema are mai multe subpuncte, dar participă la exerciții în lanț alături de colegi, uneori putând da răspunsul corect atunci când un coleg greșește la calcul.

Colegii nu socializează prea des cu P.A.G. nici în timpul orelor de curs și nici în timpul pauzelor. Băiatul socializează în pauze cu un gup de copii mai mari, de la o altă clasă. Colegii lui P.A.G. spun că îl evită pentru că acesta nu este prietenos, le vorbește urât, uneori înjurându-i, îi îmbrâncește și că le este teamă ca el să nu le sustragă din bunuri. Copiii povestesc că P.A.G. nu le-a furat nimic, dar că preferă să fie prevăzători, adesea afirmând că astfel au fost învățați de părinți. Colegii afirmă că l-au văzut pe P.A.G. pe stradă fumând sau cerând trecătorilor diverse sume de bani.

P.A.G. a evitat adesea întrebările care i-au fost puse cu scopul realizării prezentului studiu, însă comportamentul său general oferă informații.

Copilul nu are caiete la toate disciplinele școlare, scriind lecțiile în mod neregulat pe unul dintre cele trei caiete de care dispune. Are manuale școlare, însă nu le aduce tot timpul la școală, motivând că le-a uitat sau că nu și-a amintit orarul. Nu poate fi vorba de o trusă de culori sau de alte instrumente utile. Colegii spun că i-au mai oferit culori, carioci, pixuri, rigle etc. și că o perioadă după ce le-a primit, le-a folosit, dar că nu și-a cumpărat altele.

Doamna învățătoare povestește faptul că P.A.G. provine dintr-o familie problemă. Astfel, tatăl său este plecat de 5 ani în Germania, unde prestează diferite tipuri de activități. Cadrul didactic nu cunoaște cu exactitate natura acestor activități pentru că uneori copilul spune că tatăl său lucrează pe șantier în construcții, iar alte ori spune că este mecanic auto. Presupune însă că tatăl copilului nu are un serviciu stabil. Tot din spusele băiatului, tatăl nu vine acasă decât de două ori pe an și uneori le trimite bani prin diverse persoane sau prin bancă. P.A.G. afirmă că tatăl său telefonează de câteva ori pe săptămână însă adesea vorbește doar cu mama sa și că uneori îi adresează diferite tipuri de acuze sau injurii. Nu poate fi vorba deci de o implicare în sens pozitiv a tatălui nici măcar în creșterea și educarea minorului, cu atât mai puțin în parcursul școlar al acestuia. Faptul că P.A.G. folosește cuvinte jicnitoare și injurii la adresa colegilor este posibil să aibă legătură cu comportamentul obișnuit al tatălui, copiii reproducând adesea modelele pe care le au în familie.

Mama lui P.A.G. nu se implică nici ea în parcursul educațional al copilului, doamna învățătoare spunând că de-a lungul celor 3 ani a văzut-o pe femeie de maximum 5 ori și că a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu aceasta apelând-o pe telefonul mobil personal sau pe cel fix al familiei, dar neprimind răspuns. Cadrul didactic afirmă că i-a trimis invitații scrise repetate mamei băiatului pentru a discuta la școală situația acestuia, însă femeia nu a dat curs niciodată invitației. Întrebându-l încă o dată pe P.A.G. de ce mama lui a semnat în dreptul invitației de pe caiet și nu a mai venit la școală, învățătoarei i s-a spus că femeia va veni. Se pare că mama copilului este foarte tânără și că mai are încă 4 alți copii, de vârste diferite, unul mai mare decât P.A.G. Femeia nu a lucrat niciodată, trăiește din alocațiile copiilor și din ceea ce îi trimite soțul din Germania și locuiește alături de copii într-o casă a soțului. Colegii copilului care cunosc locuința spun că este o casă mică, dar destul de curată.

Doamna învățătoare spune că a încercat să îl trimită pe P.A.G. la consilierul încadrat în școală pentru oferirea unui ghidaj potrivit, însă copilul nu a mers decât o dată, în ziua în care l-a adus ea însăși, apoi a refuzat să se mai prezinte la cabinetul de consiliere, motivând că nu este nebun. Am putea considera că este posibil ca această atitudine să-i fi fost indusă de opinia părinților, adulții manifestând adesea reticență în solicitarea de sprijin emoțional și psihologic.

Am observat comportamentul lui P.A.G. timp de o săptămână atât în timpul orelor de curs, cât și în timpul pauzelor, perioadă în care am încercat stabilirea unor discuții cu copilul, încercări adesea eșuate, dar am primit informații de la ceilalți elevi și de la cadrul didactic al clasei. Cele observate coroborate cu datele furnizate de învățătoare și de copii ne duc la concluzia că vinovată pentru situația elevului P.A.G. este familia. Astfel, influența familiei este negativă în ceea ce privește performanța școlară a copilului P.A.G.

Putem identifica o corelație deosebit de puternică între lipsa interesului familiei față de școală și de comportamentul copilului în cadrul instituției de învățământ și lipsa de interes a lui P.A.G. cu privire la activitățile instructiv-educative. Astfel, observăm că părinții nu manifestă niciun fel de preocupare față de educația copilului lor: nu vin la școală pentru a se interesa de rezultatele acestuia, nu răspund solicitărilor și rugăminților învățătoarei de a se prezenta la școală pentru a găsi soluții potrivite pentru copil, nu îi asigură minimul de rechizite necesare actului didactic, nu îl îndrumă în niciun fel în ceea ce privește educația. Mai mult, în cazul analizat modelul pe care îl furnizează părinții lui P.A.G. este unul negativ: tatăl fiind mai mult absent și neavând un serviciu stabil, iar mama neavând nicio pregătire nu poate desfășura niciun fel de activități în afară de minimul casnic. Este vorba despre o familie care trăiește de pe o zi pe alta, în care nu se oferă sprijin financiar, moral, emoțional copiilor, în care predomină ignoranța, agresivitatea, lipsa de cultură și dezinteresul. Toate acestea se răsfrâng negativ asupra lui P.A.G., copil de clasa a III-a, care nu a fost niciodată interesat de școală și care nu este încurajat în niciun fel de familie să învețe informațiile care îi sunt transmise în clasă. Dovadă stă faptul că el este capabil să lucreze cu date care i-au fost transmise recent în clasă, că poate ajunge cu ajutorul îndrumării stricte a învățătoarei la răspunsul corect, că poate realiza foarte bine calcule matematice, dar că nu acumulează informație învățând lecțiile acasă. Văzându-și părinții ducând o viață “liniștită” și “lipsită de preocupări majore”, el nu găsește impulsul și motivația necesare să-și depășească condiția și să își îmbunătățească rezultatele școlare.

3.2.3. Intervievarea cadrului didactic

Am considerat oportună pentru prezenta cercetare recurgerea la tehnica interviului pentru completarea informațiilor cu privire la influența familiei asupra performanțelor școlare ale elevilor din ciclul primar. Am intervievat-o astfel pe doamna învățător a clasei III B din Școala Generală nr. 11 Buzău, doamna Popescu Emilia.

Am rugat-o pentru început să se prezinte succint. Am aflat că a absolvit Liceul Pedagogic din Buzău și că deși a urmat cursurile Facultății de Limbi Străine din cadrul Universității din București, a preferat să rămână pe post de învățător pentru că se simțea mult mai apropiată de copiii de vârstă mică. Dna Popescu are o experiență didactică foarte bogată, având ca învățător o vechime în muncă de 21 de ani. Dânsa spune că a fi învățător este o profesie, nu o meserie și că satisfacțiile primite în urma realizării actului didactic sunt infinite. Nu este vorba de niciun fel de stimulente financiare, după cum ne asigură doamna, ci doar de o mulțumire sufletească enormă.

Am rugat-o apoi să ne furnizeze câteva informații despre clasa a III-a B. Ne interesa, comparativ cu alte serii ale doamnei învățător, care este opinia generală cu privire la clasă, la colectivul de elevi și la performanțele școlare ale acestora.

Astfel, dna Popescu ne-a spus că este vorba despre o clasă foarte bună, însă sensul cuvântului este diferit față de ceea ce se înțelegea acum 10 ani prin acest calificativ. Astfel, deși în trecut, copiii petreceau mai mult timp citind și studiind, copiii din clasa a III-a B nu au un nivel de competențe inferior acelora. Așadar, este vorba despre un colectiv deosebit de abil, capabil să rezolve rapid probleme complexe, capabil să utilizeze cu mare ușurință tehnica modernă și capabil să se adapteze facil la noi situații. Sunt copii cu un potențial intelectual foarte bun, care învață foarte repede tot ce ține de noile instrumente și aparaturi. Sunt copii care dețin probabil mai puține informații de istorie, de exemplu, comparativ cu copiii de aceeași vârstă de acum 10 ani, dar care cunosc, de exemplu, principiile economiei de piață, care știu ce înseamnă a fi antreprenor, care își înțeleg și își reclamă vocal drepturile. Este vorba despre un colectiv cu performanțe școlare ridicate, dovezi în acest sens fiind rezultatele celor care au participat cu succes la diverse olimpiade și concursuri școlare, obținând premii importante. De altfel, mai puțini decât degetele de la o mână sunt cei care nu au participat până acum niciodată la un concurs.

Discuția s-a îndreptat apoi asupra părinților școlarilor din clasa a III-a B. Cu referire la mediul din care provin părinții, doamna învățător povestește că majoritatea familiilor sunt modeste, dar cu un nivel de cultură peste medie. Așadar, cei mai mulți dintre părinți sunt supracalificați pentru meseriile pe care le practică, dar insuficienta dezvoltare economică a orașului Buzău i-a determinat să accepte posturi mai puțin importante decât cele pentru care s-au pregătit. Mulți sunt implicați în activități comerciale, unele mai profitabile, altele care se luptă pentru supraviețuire. Deși situația financiară le impune limitări majore, vorbim despre părinți interesați de dezvoltarea corespunzătoare a propriilor copii și, de aceea, aceștia depun eforturi pentru a le oferi cât mai multe micuților.

Cu privire la prezența părinților la școală și la interesul manifestat în raport cu rezultatele școlare ale copiilor, dna Popescu spune că deși sunt mulți cei care se preocupă de parcursul școlarilor în timpul anului, se amplifică tot mai mult numărul părinților dezinteresați de performanță și de școală. Părinții se interesează periodic de rezultatele elevilor, însă de multe ori nu iau măsurile necesare pentru ameliorarea anumitor situații. Doamna învățător afirmă că părinții oferă recompense prea mari copiilor și sancțiuni prea puțin semnificative. De aceea, de multe ori copiii sunt încurajați către mediocritate.

Cadrele didactice încearcă găsirea unor modalități cât mai diverse de comunicare cu părinții. Astfel, pentru a veni în întâmpinarea și în sprijinul părinților al căror program nu le permite o prezență frecventă la școală, dna Popescu a creat o pagină de Facebook a clasei unde postează diverse informații despre activitățile din ziua repectivă și le-a furnizat părinților propria adresă de e-mail și numărul personal de telefon mobil. Învățătoarea afirmă că și în această situație, există familii care nu cunosc informații esențiale legate de școală sau cu care discută foarte rar. De cele mai multe ori, părinții care nu vin des la școală, nici nu sunt foarte interesați de rezultatele pe care le obțin copiii lor. Din păcate, dezinteresul este “molipsitor” și adesea se observă o delăsare a elevilor proveniți din aceste familii, precum și scăderea performanțelor școlare pe care le obțin.

O temă importantă este implicarea părinților în rezolvarea temelor pentru acasă. Dna Popescu spune că mulți dintre părinții elevilor clasei a III-a B își ajută copiii la teme. Dumneaei consideră că este deosebit de important ca părinții să sprijine copiii în efectuarea temelor pentru acasă deoarece astfel se realizează un control asupra activităților pe care le realizează copilul fără ca acesta să se simtă supervizat. Așadar, copilul primește ajutor în rezolvarea exercițiilor și stabilește o mai bună legătură emoțională cu părintele, iar părintele află ce teme are de făcut copilul, dacă a rezovat toate cerințele și dacă a învățat lecția de zi. Important este ca părintele să aibă răbdarea necesară pentru rezolvarea temelor pentru acasă, astfel încât acesta să fie o activitate relaxantă, plăcută, de apropiere între copil și părinte.

Doamna învățător recunoaște cu sinceritate că există familii între cele ale copiilor din clasa a III-a B în care interesul părinților pentru școală este scăzut. Se poate confirma lipsa de interes prin absența părinților de la ședințele cu părinții, prin temele neefectuate ale elevilor, prin lecțiile rămase neînvățate sau prin nerealizarea anumitor proiecte pentru acasă. Dna Popescu explică faptul că școlarii observă atitudinea părinților și ca rezultat petrec foarte mult timp jucându-se pe calculator sau navigând pe internet. Uneori, elevi anterior cu performanțe școlare remarcabile reclamă brusc lipsa de importanță a îndeplinirii anumitor sarcini, refuză participarea la anumite concursuri care îi motivau în trecut sau emit afirmații injurioase la adresa cadrelor didactice sau a colegilor. Acestea sunt efecte ale lipsei de interes a părinților cu privire la performanțele școlare ale copiilor.

Există în clasa a III-a B copii cu părinții plecați în străinătate și toți sunt afectați emoțional de absența părinților. În unele cazuri, părintele care a rămas cu copilul reușește să “suplimenteze” lipsa celuilalt și izbândește în a-l ține pe copil conectat permanent la cerințele școlii. În alte situații, mai puțin fericite, copilul este puțin supravegheat, randamentul școlar îi scade și nu mai este capabil să-și atingă maximum de potențialitate. Pentru ca un copil să își poată depăși limitele și să devină mai bun, mai performant, mai capabil are nevoie atât de o educație individualizată și potrivită cu însușirile sale, cât și de sprijin din partea familiei.

Dată fiind experiența profesională a doamnei învățător Popescu și cazul clasei a III-a B, s-ar putea afirma că familia are o influență decisivă asupra rezultatelor școlare ale copiilor din ciclul primar. Astfel, o preocupare intensă a părinților cu privire la performanța propriilor copii și o relație bună a părinților cu școala constituie cele mai potrivite fundamente ale unui parcurs școlar fructuos al copilului, înțesat cu rezultate școlare bune și cu achiziția de competențe, deprinderi și priceperi imperios necesare vieții sociale.