Influenta Factorului Antropic Asupra Rezervatiei Naturale Silvice Zberoaia Lunca
INFLUENȚA FACTORULUI ANTROPIC ASUPRA REZERVAȚIEI NATURALE SILVICE ZBEROAIA-LUNCA
CUPRINS
INTRODUCERE
Actualitatea temei. În cadrul fondului forestier al Republicii Moldova, în ultimele două secole au intervenit schimbări substanțiale. Problemele principale cu care se confruntă acest sector sunt următoarele: gradul insuficient de împădurire; reducerea continuă a biodiversității forestiere; potențialul bioproductiv al pădurilor. Creșterea, în ultimele 4-5 decenii, a ponderii culturilor silvice alohtone în fondul forestier a provocat reducerea genofondului speciilor autohtone din cadrul formațiunilor forestiere.
Factorii esențiali ai schimbării calității și cantității componentelor biodiversității forestiere sunt pășunatul și cositul în păduri, fapt ce se răsfrânge negativ asupra procesului de regenerare a acestora.
În ultimii 10 ani în republica noastră au fost elaborate un șir de legi cu privire la protecția mediului, însă ele nu cuprind toată diversitatea subiectelor de mediu și adesea nu sunt conformate și armonizate cu legislația similară europeană și internațională.
Legislația mediului elaborată în cadrul sistemului socio-economic vechi în condițiile de tranziție la economia de piață este inadecvată situației și nu asigură atât conservarea biodiversității și evitarea poluării mediului, cât și dezvoltarea managementului ecologic ce ține de utilizarea rațională a resurselor naturale acvatice, edafice, forestiere etc.
Prin crearea fondului ariilor protejate se urmărește protecția și conservarea obiectelor și complexelor naturale pentru generația actuală și generațiile viitoare, ce presupune o corelare efectivă a măsurilor organizatorice, economice, educaționale cu potențiale activități antropice, asigurată de norme juridice. Astfel legea prevede expres tragerea la răspundere a persoanelor fizice și juridice care au cauzat prejudicii ariilor protejate.
Rezervația Silvică ”Zberoaia-Lunca”. Este Arie naturală protejată de stat. Se întinde pe o suprafață de 147,9 ha în lunca inundabilă a râului Prut între comunele Grozesti (la nord), Zberoaia (la est) și Bălăurești (la sud), raionul Nisporeni, ocolul Silvic Grozești, Zberoaia-Lunca.
Pădurea este o suprafață cu arbori de plop, stejar și salcie. Genofondul floristic include 222 de specii de plante vasculare, 23 de specii de arbori, 8 specii de arbuști, 5 specii de liane și 186 de specii de plante ierboase, ce aparțin la 160 de genuri și 61 de familii. Au fost înregistrate 10 specii de plante rare, dintre care 3 specii au fost incluse în Cartea Roșie a Moldovei (Autorul, anul).
Arboretul este alcătuit din 23 specii de arbori, cei mai răspândiți fiind: plop (Populus alba, Populus nigra), salcie (Salix alba, Salix fragilis), jugastru (Acer campestre), ulm (Ulmus carpinifolia), salcâm (Robinia pseudoacacia), glădiță (Gleditsia triacanthos), carpen (Carpinus betulus) etc. În arboret au fost evidențiate 5 specii de liane: Clematis recta, Hedera helix, Humulus lupulus etc.
Caracterizarea geologică și influența geologiei asupra speciilor și habitatelor. Tipul genetic de depozit cuaternar este „Nisipuri argiloase, pietrișuri, nisipuri de dune”. Lunca Prutului prezintă cea mai tipică etalare de trepte de relief, ca urmare a faptului că aici se desfășoară tot sistemul de opt terase ale Prutului și se divide în patru subunități de relief.
Din punct de vedere morfogenetic, Lunca Prutului se prezintă ca una de acumulare și eroziune, raportat la acțiunea Prutului în trecut și ca una de acumulare dacă referința este la acțiunea principală actuală și mai veche a vântului.
Scopul tezei este de a oferi un instrument de lucru clar, precis și ușor de folosit pentru instituțiile sau persoanele care vor avea responsabilitatea administrării rezervației naturale „RNS Zberoaia -Lunca”.
Elaborarea tezei este un sprijin pentru administrarea ariei protejate deoarece prezintă principalele informații descriptive cu privire la aria protejată (localizare, acces, elemente geologice, pedologice, geografice, date complexe despre floră și faună, informații socio-economice etc.).
Teza clarifică obiectivele ce trebuie avute în vedere la luarea oricăror decizii cu privire la rezervația naturală, identifică principalii factori interesați, anticipează potențialele conflicte, acționează ca și ghid pentru pregătirea personalului nou, asigură o continuitate a managementului, constituie un instrument de comunicare și educație și reprezintă punctul de referință față de care va fi evaluată fiecare decizie referitoare la managementul rezervației naturale „RNS Zberoaia”.
Importanța tezei constituie un cadru stabil de integrare a problemelor de conservare și protecție a habitatelor și a speciilor de interes conservativ și a peisajului, atât cel natural cât și cel antropic.
Cercetarea temei. Aria protejată „Zberoaia–Lunca” reprezintă o suprafață de pădure valoroasă, atribuită la categoria rezervații naturale silvice. Cercetări speciale de amploare privitoare la flora și vegetația ariei protejate nu au fost efectuate pînă în prezent, de aceea investigațiile s-au efectuat cu scopul evidențierii situației actuale a florei și vegetației, precum și pentru a elabora măsuri de optimizare a conservării biodiversității.
1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A FONDULUI DE ARII PROTEJATE DIN RM
1.1. Scurt istoric al creării FANPS
În secolul XXI cooperarea la nivel regional devine o componentă definitorie în relațiile țărilor europene. Pentru RM deschiderea către lume devine un imperativ în viitorii 20 de ani, având ca obiectiv final integrarea și dezvoltarea socio-economică în UE. Situată într-o zonă de interferență a mai multor structuri regionale, RM participă la multe organisme și inițiative: Consiliul Europei, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Comunitatea Statelor Independente, Comisia Economică pentru Europa, Comisia Dunării, cooperarea regională și subregională fiind o componentă indispensabilă a procesului de integrare europeană.
Dezvoltarea civilizației industriale de la mijlocul secolului trecut a produs modificări profunde și accelerate mediului înconjurător, datorită utilizării din ce în ce mai vaste a resurselor naturale, extinderii suprafețelor cultivate și a schimbării sistemelor de cultivare, defrișării pădurilor intensificării pășunatului exploatării excesive a subsolului, precum și a altor activități cu impact negativ asupra mediului. În același timp, civilizația industrială a făcut posibilă și necesară o creștere demografică rapidă, a însemnat o puternică dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat noi aglomerări umane pe spații restrânse, situându-l pe om în condiții de viață cu totul noi.
Dobândind posibilitatea d a transforma mediul înconjurător, omul nu și-a pus mult timp problema de a proceda rațional, în condiții normale de echilibru și dezvoltare a vieții. El a sesizat destul de târziu că este în același timp creația și creatorul mediului său înconjurător, care îi asigură existența biologică (Marinescu, 1993). După cum apreciază Barry Commoner „Degradarea mediului înconjurător se datorează neapărat unui neajuns al activității umane”. Mai curând sau mai târziu legătura nu mai putea fi evitată și era nevoie de o abordare frontală. Chiar așa s-a întâmplat. De problemele complexe ale mediului, cu tot ce implică ele, este direct legat și progresul unei țări, starea ei de dezvoltare. O țară săracă abia de va avea mijloacele financiare prin care să facă față nevoilor esențiale, de subzistență; măsurile antipoluare vor mai aștepta. Raportul mediu înconjurător – dezvoltare este direct. Înțelegând aceasta, Organizația Națiunilor Unite a creat în mai 1984 Comisia mondială pentru mediul înconjurător și dezvoltare (W.C.E.D.) alcătuită din 21 de personalități din întreaga lume, în frunte cu Gro Harlem Brundtland. Câteva din rațiunile înființării acestei Comisii și din fundamentele ei le preciza chiar ex-premierul norvegian: Conferința de la Stockholm din 1972 a marcat o etapă importantă. Ea a stabilit o agendă mondială pentru mediul înconjurător, îndeosebi pentru țările dezvoltate. Cred că în această Comisie (Mondială pentru Mediu Înconjurător și Dezvoltare) înțelegem perfect că dacă dezvoltarea nu este compatibilă cu mediul înconjurător, ia este condamnabilă. Mediul înconjurător și dezvoltarea au fost adesea privite ca rivali, în conflict unul cu cealaltă. Dimpotrivă, ele sunt intim și inextricabil legate. Mediul înconjurător și dezvoltarea sunt unite prin dinamica forțelor tehnologice, economice, ecologice și demografice ( Zamfir P, 1998). Un important instrument de promovare a cooperării regionale pentru protecția mediului îl reprezintă tratatele internaționale.
Legislația mediului elaborată în cadrul sistemului socio-economic vechi în condițiile de tranziție la economia de piață este inadecvată situației și nu asigură atât conservarea biodiversității și evitarea poluării mediului, cât și dezvoltarea managementului ecologic ce ține de utilizarea rațională a resurselor naturale acvatice, edafice, forestiere etc. În ultimii 10 ani în republica noastră au fost elaborate un șir de legi cu privire la protecția mediului, însă ele nu cuprind toată diversitatea subiectelor de mediu și adesea nu sunt conformate și armonizate cu legislația similară europeană și internațională.
Republica Moldova fiind semnatară a 18 Convenții internaționale cu privire la Conservarea biodiversității și Protecției mediului este obligată să asigure executarea și respectarea anumitor cerințe ce țin de protecția mediului la nivel internațional, inclusiv renovarea și perfectarea legislației ecologice – fapt care impune pregătirea specialiștilor tineri în domeniul dreptului internațional al mediului.
Până în prezent Republica Moldova a aderat la următoarele documente internaționale în domeniu protecției mediului: Acorduri internaționale ratificate de Moldova:
Carta Mondială a Naturii (1982). Principalele elemente ale conservării diversității biologice stau și la baza Cartei Mondiale a Naturii care a fost adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 28 octombrie 1982. Printre principiile generale ale acesteia sunt următoarele: baza genetică a vieții pe Pământ nu trebuia să fie periclitată; populația oricărei forme de viață, spontană sau de casă trebuie să fie păstrată cel puțin pentru menținerea existenței ei; este necesar de a păstra în acest scop condițiile adecvate de trai.
Convenția – Cadru asupra Diversității Biologice (1992). S-a dovedit a fi prea puțin restrictivă și lipsită de planuri de acțiune, deoarece nu figurează menținerea vreunei obligații financiare care să se refere la protejarea diversității genetice a ansamblului lumii vii (faună și floră), textul final fiind axat pe două puncte de vedere, atât al conservatoriștilor din țările de nord, care considerau diversitatea biologică, un bun comun al întregii umanități, cât și al țărilor din sud, care vor să utilizeze diversitatea biologică și să o implice în dezvoltare (Zamfir P, 1998) Are ca obiective conservarea diversității biologice, utilizarea rațională a componentelor sale și repartizarea corectă și echitabilă a beneficiilor provenite din utilizarea resurselor genetice, inclusiv accesul corespunzător la resursele genetice și prin transfer adecvat de tehnologii relevante, ținând cont de toate drepturile asupra acelor resurse și tehnologii, și prin finanțarea corespunzătoare.
În privința conservării „ex situ”, statele trebuie să adopte, în primul rând, pentru a completa măsurile de conservare „in situ”, o serie de reglementări vizând conservarea elementelor constitutive ale biodiversității, de preferință în țările lor de origine; stabilirea și întreținerea de instalații de conservare; adoptarea de măsuri în vederea asigurării reconstrucției și regenerării speciilor amenințate și reintroducerii lor in habitatul natural( Duțu M, 1998)
Agenda Secolului XXI (1992). Unul dintre obiectivele majore adoptate în cadrul Reuniunii de la Rio de Janeiro din 1992 este planulte planul de acțiune întitulat “Agenda XXI”, menit să ducă la aplicarea principiilor “Cartei Pământului” pe o perioadă care se întinde dincolo de anul 2000, acest document fiind calificat drept cel mai politic și cel mai complex din punct de vedere tehnic realizat vreodată de Organizația Națiunilor Unite în domeniul ecologic ( Duțu M, 1998)
Agenda Secolului XXI conține un capitol dedicat aparte conservării diversității biologice. În preambul se menționează, în special, că producerea mărfurilor și serviciilor, necesare populației Planetei, depinde de diversitatea și variabilitatea genelor, speciilor, populațiilor și ecosistemelor. Este clar că acest document este orientat spre cooperarea internațională, dar cuprinde un șir întreg de stipulări care trebuie realizate în plan național ( Capcelea A, 2000).
Convenția asupra zonelor umede(Ramsar, 1971). Semnată la Ramstar, (Iran), la 2 februarie 1971, se înscrie printre primele mari convenții referitoare la conservarea patrimoniului natural. În Preambul se afirmă, că zonele umede constituie o resursă de mare valoare economică, naturală, științifică a căror pierdere ar fi ireparabilă.
Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea a fost semnată de Republica Moldova la 29 iunie 1994 la Sofia (Bulgaria) și ratificată la 17 martie 1999 prin Hotărârea Parlamentului nr. 323-XIV.Cooperarea multilaterală dintre statele semnatare își propune drept obiective principale: prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontalier, măsuri speciale pentru protecția resurselor de apă, inventarierea emisiilor, programe de acțiuni de prim plan, înregistrarea pagubelor și evaluarea acestora, programe de monitorizare, informarea publicului, activități de cercetare și dezvoltare etc.
Convenția ONU privind dreptul mării. Adoptată la Montego Bay, la 10 decembrie 1982, cuprinde și o serie de importante dispoziții referitosre la conservarea resurselor biologice ale mării
Convenția privind conservarea vieții sălbatice și habitatelor naturale ale Europei. A fost adoptată la Berna, 19 septembrie 1979 și intrată în vigoare la 1 iunie 1982 (Convenția a fost elaborată în cadrul Consiliului Europei de Comitetul ad-hoc de experți pentru protecția vieții sălbatice (reunit în noiembrie 1979), și adoptată de Comitetul miniștrilor (la 18 iunie 1979), fiind deschisă spre semnare statelor membre al Consiliului și statelor membre care au participat la elaborarea sa, precum și Comunităților economice europene, la 19 septembrie 1979).
Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (1994). În faza pregătitoare a Conferinței de la Rio (1992), problema deșertificării nu a fost inclusă în agenda preconizată pentru discuții. Decizia finală a reuniunii în această privință a fost inclusă în capitolul XII al Agendei XXI intitulat „estiunea ecosistemelor fragile; lupta contra deșertificării și secetei” Textul prevedea necesitatea intensificării cooperării internaționale împotriva deșertificării, propunând Adunarii Generale a O.N.U. să creeze un comitet interguvernamental, care să elaboreze proiectul unei convenții in materie.
De asemenea, Moldova a semnat Convenția CEE privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, urmând exemplul României, cu care folosește în comun resurse acvatice de importanță internațională. Râul Prut, de pildă, constituie granița de vest ce desparte cele două țări. La nord-estul Moldovei, râul Nistru delimitează Republica Moldova de Ucraina. Mulți afluenți ai Nistrului trec prin Moldova, izvorul lor aflându-se pe teritoriul Ucrainei. Până în prezent Ucraina nu a ratificat convenția sus-menționată. Au fost semnate acorduri între Moldova și Ucraina privind protecția și utilizarea apelor râului Nistru și între Moldova, Ucraina și România privind protecția și utilizarea apelor râului Prut. La începutul anilor '90 Republica Moldova a aderat la procesul «Mediul pentru Europa». A luat parte la conferințele miniștrilor mediului în Dobris (Cehoslovacia, 1991), Lucerne (Elveția, 1993) și Sofia (Bulgaria, 1995) și a semnat documentele respective, în conformitate cu Agenda 21 și declarația de la Lucerne.
Regimul de conservare a biodiversității in ariile naturale protejate in Republica Moldova este reglementat de Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr.1538-XIII din 25.02.98 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.66-68/442 din 16.07.1998), care stabilește bazele juridice ale creării și funcționării fondului ariilor naturale protejate, principiile, mecanisme și modul lui de conservare, precum și atribuțiile autorităților publice centrale și locale, ale organizațiilor neguvernamentale și ale cetățenilor în acest domeniu. Conform acestei legi, fondul ariilor naturale protejate de stat include obiectele și complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru conservarea biodiversității și habitatelor naturale, pentru studierea proceselor naturale, restabilirea echilibrului ecologic și pentru educația ecologică a populației.
Organul de stat care administrează 89% sau 311,8 mii ha din fondul forestier național este Agenția de Stat pentru Silvicultură “Moldsilva”. Pădurile de stat sunt cuprinse cu amenajamente silvice, care prevăd efectuarea descrierii stării unor parametri ai biodiversității silvice: diversitatea tipologică a pădurilor, compoziția specifică a sub-parcelelor forestiere, starea covorului ierbaceu, regenerarea etc. Unele date despre situația, problemele și metodele de conservare a biodiversității ecosistemelor forestiere sunt reflectate în Primul Raport Național cu privire la Diversitatea Biologică în Republica Moldova (Chișinău, Ministerul Ecologiei și Dezvoltării Teritoriului, Oficiul “Biodiversitatea”, Proiectul GEF “Conservarea Biodiversității”, 2000), în “Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier național” și în Analele Academiei de Științe a Republicii Moldova. Insa programe ample cu privire la conservarea biodiversității forestiere si utilizarea durabila a resurselor forestiere nu s-au elaborat.
Metode speciale de întărire a integrării chestiunilor legate de conservare și dezvoltare durabilă a biodiversității pădurilor nu au fost elaborate, dar în Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier a Republicii Moldova adoptată de Parlamentul RM pe data de 12 iulie 2001 sunt reflectate problemele integrării sectorului silvic cu sectorul agricol, energetic, cu industria de prelucrare și cu activitatea de recreare a omului în scopul dezvoltării durabile a sectorului forestier și conservării diversității biologice.
Documentele de bază care pot fi folosite pentru realizarea cerințelor Convenției cu privire la diversitatea biologică în contextul conservării biodiversității silvice în Republica Moldova (Anexa 5).
În Republica Moldova sunt un șir de instituții care au scopul protecția mediului înconjurător, controlul utilizării resurselor naturale din țară, inclusive responsabile pentru respectarea legislației privind protecția solurilor și subsolurilor. Cele mai importante sunt enumerate mai jos:
Ministerul Mediului. Responsabilitatea pentru coordonarea cu sursele de apă aparținea unei singure autorități, Ministerului Mediului. În iunie 2004, a avut loc o re-organizare administrativă în urma căreia și a fost creat Ministerul Mediului (MM) care a devenit autoritatea centrală responsabilă pentru dezvoltarea și promovarea politicii statale în domeniul protecției mediului și consumului resurselor naturale. Ministerul Mediului are următoarele departamente:
Departamentul de strategii ale mediului;
Departamentul resurselor naturale;
Departamentul ariilor protejate și a biodiversității;
Departamentul prevenirii poluării mediului;
Departamentul de știință, asistență tehnică și integritate europeană.
Ministerul a fost împuternicit să trateze și problemele mai largi legate de protecția mediului, și are în mod primar responsabilitatea de supraveghere a legilor de mediu, a normelor și programelor în Republica Moldova. Principalele responsabilități ale ministerului sunt stabilite în Legea pentru Protecția Mediului și Regulamentul ei. Din obligațiunile Ministerului Mediului mai fac parte managementul pe mediu, protecția și monitorizarea în context național, regional și internațional.
Inspectoratul Ecologic de Stat (IES). Inspectoratul Ecologic de Stat (IES) reprezintă o autoritate publică subordonată Ministerului Mediului, stabilit ca o entitate legală separată. IES este o agenție de protecție regulată a mediului care oferă controlul la nivel de stat asupra consumului rațional de apă și protecției resurselor naturale. Principalele responsabilități includ monitorizarea poluării mediului și duc inspecții regulate în cazul violării protecției mediului, la fel ca și dispunerea de informație și date de monitorizare.
Principalul rol al IES este să implementeze și să împuternicească legislația mediului prin controlul următoarelor diviziuni ale inspectoratelor:
Diviziunea de control al solului, subsolului, deșeurilor, substanțelor chimice;
Diviziunea de control a surselor acvatice și aerului atmosferic;
Diviziunea de luptă contra defrișării ilegale;
Diviziunea de stabilire a factorilor fizico-chimici și analizei meteorologice (laboratorul central).
IES are 4 Agenții Ecologice: în Cahul, Bălți, Comrat, Chișinău și Servicii Ecologice în fiecare raion. Conform Regulamentului propriu, IES are un rol important în controlul procesului de dezvoltare și de protecție a mediului și sănătății publice în fața pagubelor produce din cauza poluării, în evaluarea a noilor proiecte propuse cât și extinderea, modificarea, reconstruirea, conservarea sau lichidarea a celora care deja există. Acest scop este atins prin executarea unor expertize ecologice a proiectelor propuse. În cazul ne-concordanței cu regulile deja stabilite, orice activitate poate fi oprită. La fel are puterea de a cere inițierea unor procese de pedepsire pentru încălcarea legilor ecologice și poate impune anumite penalități.
IES monitorizează toate facilitățile pe întreg teritoriul țării cu un impact ecologic înalt sau cu un consum înalt de resurse naturale. Aspectele IES execută operațiuni relevante, vizite de inspecție, monitorizare.
Agenția de Stat pentru Geologie a Republicii Moldova (AGeoM). În baza Deciziei Guvernului nr.1196 din 04.11.2004 AGeoM este o agenție de stat subordonată Ministerului Ecologiei și Resurselor Naturale. Responsabilitatea AGeoM este să asigure consumul rațional și protecția resurselor minerale, cât și a apelor subterane din Moldova. AGeoM este responsabilă la fel pentru promovarea politicii de stat în domeniul managementului și monitorizării resurselor subterane din Moldova și are grijă de protecția lor, cât și de investigațiile necesare pentru estimarea rezervelor subterane, la fel ca și monitorizarea calității, și coordonarea conform legilor de referință. AGeoM asigură studiile hidro-geologice necesare pentru consumul de apă în numeroase cercetări geologice.
Serviciul de Stat „Hidrometeo”. Serviciul de Stat Hidrometeo este o instituție publică subordonată Ministerului Ecologiei și Resurselor Naturale, activitatea căreia este controlată de Decizia Guvernului nr.401 pe „Unele aspecte ale activității hidrometeorologice în RM” din 3 aprilie 2003. serviciul este administrat de un director numit de către Guvern. Conform Deciziei Parlamentului nr.210-XIII din 29 iulie 2004, a fost numit un Director – reprezentant permanent al Republicii Moldova în Organizația Mondială de Meteorologie (OMM).
Principalele cerințe ale Serviciului:
Monitorizarea statului și variabilitatea condițiilor hidro-meteorologice și calității mediului, pentru protecția populației și economiei naționale împotriva fenomenelor hidro-meteorologice periculoase și nivelului înalt de poluare;
Prognozele meteorologice, aeronautice, agrometeorologice și hidrologice la fel ca determinarea nivelului de poluare a mediului;
Atenționarea asupra dezastrelor hidro-meteorologice și nivelului înalt de poluare a mediului;
Aducerea la cunoștință față de agenții economici și autoritățile publice locale în ceea ce ține informația hidro-meteorologică referitoare la calitatea mediului;
Crearea unei Baze de Date Naționale Hidro-meteorologice, necesară pentru implementarea diverselor obiective socio-economice și elaborării strategiilor de lung termen pentru dezvoltarea economiei naționale;
Schimbul de date în cadrul structurii sistemului de observații hidro-meteorologice globale și efectuarea obligațiunilor menționate în anumite convenții sau înțelegeri internaționale semnate de Republica Moldova.
Ministerul Sănătății. Ministerul Sănătății (MS) este autoritatea centrală pentru sănătatea populației și supravegherea sanitaro-epidemiologică în Moldova. În domeniul apei principalele responsabilități îi rămâne Centrului Științific și Practic de Medicină Preventivă(CSPMP) care se subordonează MS și Centrelor Municipale de Igienă și Epidemiologie, și alte organizații de medicină preventivă. Ministerul Sănătății este responsabil pentru serviciile sanitare la nivel de țară si supraveghere epidemiologică; pentru analiza calității apei potabile; și pentru control asupra regulilor de respectare a serviciilor sanitare, igienice și epidemiologice. Aceste funcții sunt preluate de CSPMP. Subdiviziunile sale pe districte execută analize periodice ale apei din sistemele centralizate de aprovizionare, fântâni arteziene și fântâni de adâncime mică.
Centrul Național pentru Sănătate Publică. Centrul Republican de Sănătate Publică este o instituție subordonată MS și reprezintă o organizație principală cu responsabilitatea de a menține sistemul de supraveghere sanitară. Responsabilitățile sale includ monitorizarea apei de băut și poluarea acesteia, ducând cont și de încălcarea legilor de protecție sau regulilor sanitare, oferind date statistice și alte informații.
Institutul de Pedologie, Agrochimie și Protecție a Solului „N. Dimo”. Institutul a fost înființat la 16 februarie 1953 în cadrul Filialei moldovenești a Academiei de științe a U.R.S.S. în care funcționau cinci secții științifice: pedologie, agrochimie, biologie pedologică, ameliorarea solurilor și stațiunea pentru combaterea eroziunii solului. Inițiativa fondării institutului îi aparține academicianului Nicolae Dimo renumit savant-pedolog, una din cele mai remarcabile personalități în domeniul științelor naturale. Acest eveniment a finalizat procesul de fondare a instituției predestinate pentru soluționarea și coordonarea cercetărilor pedologice și agrochimice.
Direcțiile și prioritățile principale ale activității Institutului de Pedologie și Agrochimie „N.Dimo” se referă la studii pedologice, agrochimice, hidroameliorative (combaterea eroziunii solului, stabilizarea alunecărilor de teren, desecarea solurilor cu exces de umiditate) și îmbunătățiri funciare în vederea sporirii fertilității solului. La ICPA „Nicolae Dimo” activează Consiliul Științific pentru susținerea tezelor de doctor în știința pe specialitățile agrochimie și pedologie. Institutul este cofondatorul revistei „Știința agricolă”.
mnvx s1.2. Categoriile de ANPS
Ținând cont de dimensiunile geografice ale R.Moldova, densitatea populației și a localităților rurale și urbane, și nu în ultimul rînd, de avântul creșterii economice și urbanizării, legii respective i se acordă întîetate la elaborarea documentației de urbanism și de amenajare a teritoriului, a proiectelor de organizare și dezvoltare a ramurilor economiei naționale. Se ține cont nu numai de starea la moment a dislocării obiectelor și complexelor din fondul ariilor protejate, dar în egală măsură și de perspectiva unei extinderi esențiale a lor în baza sectoarelor mai puțin afectate și cercetărilor științifice deja efectuate.
Lunca Prutului, fiind o perioadă îndelungată zonă de hotar cu acces redus pentru populație și activități economice, a păstrat în stare naturală numeroase sectoare de luncă și pădure, care puteau fi încorporate ușor în fondul ariilor naturale protejate. Însă împroprietărirea țăranilor, urmare reformei agrare, negândite bine din deceniul trecut, a fragmentat serios această dungă verde. Și totuși, aici s-a păstrat, mai mult ca în alte părți, suportul natural pentru construirea și restabilirea ariilor naturale protejate. Obiectele și complexele naturale delimitate în lunca Prutului cuprind aproape toate categoriile de arii protejate prevăzute de clasificarea UICN (Uniunea Internatională pentru Conservarea Naturii) și anume: a) Rezervații științifice – 3 (din 5), (Anexa 1); b) Monumente ale naturii – 35 (din 130), (Anexa 2); c) Rezervații naturale – 26 (din 63), (Anexa 3); d) Rezervații peizagere – 15 (din 41), (Anexa 4); e) Rezervații de resurse – 5(din 27), (Anexa 5); f) Arii cu management multifuncțional – 7 (din 27), (Anexa 6); g) Monumente de arhitectură peisageră (ne-UICN) – 6 (din 21), (Anexa7); h) Zone umede de importanță internațională (Ramsar) – 1 (din 3), (Anexa 8); În total 98 unități din 273 pe tară (aproximativ 1/3). La categoria „monumente ale naturii”, în această zonă au fost luați sub protecția statului 37 arbori seculari (din 158), de specie stejar pedunculat, plop alb, fag ș.a.
Primele realizări în domeniul conservării diversității biologice forestiere încep în anii douăzeci ai secolului trecut, când toate pădurile private de pe teritoriul actual al Republicii Moldova au fost naționalizate. Astfel, din totalul de 230 mii ha, circa 200 mii ha erau gestionate de stat, iar circa 30 mii ha au rămas ca păduri comunale. Au continuat acțiunile din anul 1937, când s-au luat sub protecția statului 13 trupuri de pădure valoroase, fiind declarate monumente ale naturii. În anul 1958 au fost supuse regimului de arii protejate 12,6 mii ha (inclusiv sectoarele de pădure „Lozova”, „Căpriana”, „Rădeni”, „Cărbuna”, „Hîrbovăț”). Emiterea Hotărârii Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 5 din 8 ianuarie 1975, prin care sub protecția statului s-au luat 37 mii ha de obiecte și complexe naturale a constituit o altă etapă în crearea unei rețele naționale de arii naturale protejate.
Prin Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat (nr. 1538-XIII din 25 februarie 1998), suprafața ariilor protejate, amplasate în limitele fondului forestier a fost extinsă destul de considerabil, constituind 61,2 mii ha sau circa 17,1% din fondul forestier. Suprafața totală pe țară a acestora constituie 66,5 mii ha.
Printre cele mai reprezentative obiecte din cadrul fondului ariilor naturale protejate sunt:
Rezervații Științifice
„Codrii” (5172 ha) – păstrarea în stare naturală a complexului landșaftului silvic tipic Podișului Central Moldovenesc;
„Plaiul Fagului” (5642 ha) – conservarea, regenerarea, redresarea ecologică și studierea unuia dintre cele mai pitorești și mai reprezentativ ecosistem silvic din zona Codrilor;
„Pădurea Domnească” (6032 ha) – păstrarea celui mai reprezentativ complex natural silvic de luncă și mlaștini, situat în sectorul de mijloc al r. Prut, redresarea ecologică și restabilirea biodiversității ecosistemelor de luncă, ameliorarea mecanismelor de protecție a r. Prut;
„Prutul de Jos” (1609 ha) – restabilirea, păstrarea și studierea ecosistemului reprezentativ natural de lacuri și bălți și crearea condițiilor favorabile pentru reproducerea speciilor rare, pe cale de dispariție și altor specii de plante și animale.
“Iagorlîc”……
Repartiția pe categorii și suprafețe a ariilor naturale protejate de stat amplasate în limitele fondului forestier gestionat de autoritățile silvice de stat
Sursa: http://icas.com.md/old/index.files/Arii_pro.htm
Prin crearea fondului ariilor protejate se urmărește protecția și conservarea obiectelor și complexelor naturale pentru generația actuală și generațiile viitoare, ce presupune o corelare efectivă a măsurilor organizatorice, economice, educaționale cu potențiale activități antropogene, asigurată de norme juridice. Astfel legea prevede expres tragerea la răspundere a persoanelor fizice și juridice care au cauzat prejudicii ariilor protejate.
Zonele de protecție se stabilesc în funcție de configurația hotarelor naturale ale localităților, terenurilor agricole, drumurilor etc. Zonele de protecție exclud un șir întreg de activități economice și se supun aceluiași regim de pază ca și ariile nemijlocit. De rând cu restricțiile legale enumerate, impactul antropogen este puternic descurajat și silit să se conforme cu statutul de conservare a biodiversității și de aplicare a răspunderii juridice, care poate fi civilă, administrativă sau penală. Întru confirmarea prezenței unui grad înalt de corelare juridică a stării de conservare cu presiunea antropogenă vom enumera faptele, care, potrivit legii, constituie contravenții, făptașii cărora sunt sancționați de Codul cu privire la contravențiile administrative.
Se consideră contravenții următoarele fapte: a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decât în cele prevăzute de prezenta lege; b) organizarea fără expertiză ecologică a activității economice în ariile naturale protejate, precum și în zonele lor de protecție; c) deteriorarea sau distrugerea ariilor naturale protejate; d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor și ale altor fenomene distructive; e) introducerea de plante și animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton; f) încălcarea regulilor de export al plantelor și animalelor luate sub protecția statului; g) executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare și construcție; h) deversarea deșeurilor industriale și menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile naturale protejate și în zonele lor de protecție; i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecție; j) recoltarea neautorizată a fructelor și pomușoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale, semințelor și a organismelor acvatice; k) strămutarea nesancționată a hotarelor ariilor naturale protejate; l) deteriorarea, ștergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de avertizare sau a indicatoarelor; m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele cu protecție integrală; n) camparea în zonele interzise; o) pășunatul în zonele interzise; p) organizarea și desfășurarea neautorizată de activități economice, de turism și agrement; r) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fă- ră achitarea de taxe.
Făptașii acestor contravenții se sancționează de Codul contravențional (conform art.91): pentru persoanele fizice – cu amendă de la 5 la 20 unități convenționale(1 u.c.=20MDL) și pentru persoanele cu funcții de răspundere – de la 20 la 50 unități convenționale. În cazul infracțiunilor de mediu, conform Codului penal, încălcarea regimului de administrare și protecție a fondului ariilor naturale protejate, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune în proporții mari, sau a cauzat daune în proporții mari, se pedepsește cu amendă în mă- rime de la 500 – la 1000 u.c. sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 u.c. cu privarea dreptului de a exercita o anumită activitate. Astfel, avem tot temeiul să afirmăm, că în domeniul dat s-a stabilit un nivel înalt de corelare sub aspect juridic care se fortifică continuu, aliniindu-se la exigențele europene. Sancțiunile prevăzute de Codul contravențional și Codul penal vorbesc convingător de efectul legislației de ramură, chemat să reducă substanțial impactul antropogen, astfel creând condiții susținute pentru consolidarea și extinderea fondului ariilor naturale protejate.
CAPITOLUL II. OBIECTUL ȘI METODE DE CERCETARE
2.1 . Poziția geografică a obiectului de studiu
Rezervația naturală silvică „Zberoaia–Lunca” este o arie protejată de pădure din lunca râului Prut, cu arborete de plop (Populus alba, Populus nigra) și salcie (Salix alba, Salix fragilis). Rezervația este situată în cadrul Ocolului Silvic Nisporeni, Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni”.
Strategia de protejare a ariei o regăsim în Planul de dezvoltare a turismului a raionului nisporeni (2009-2012).1
Dacă am dori să vedem o legătură armonioasă dintre om și natură, atunci acesta este locul. Oamenii din satele aproiate vin aici la pescuit, odihnă sau la culesul murelor. „Nu am mai întâlnit în altă parte atât de multe mure ca aici”, spune Lucica Tăut, autoarea emisiunii „Natura în obiectiv”. Totodată, aici se află și cea de-a doua colonie de bâtlani, asemeni celei de la „Pădurea Domnească”. Aici, gasim o natură sălbatică cu leane care au îmbrăcat copacii de jos până în varfuri cu frunze.
Rezervația este amplasată între comunele Grozești (la nord), Zberoaia (la est) și Bălăurești (la sud), în raionul Nisporeni.
Aria naturală protejată de interes național “Zberoaia–Lunca”, situată în partea centrală a Republicii Moldova, în Lunca Prutului, având următoarele coordonate latitudinea 46.9686 longitudinea 28.1069 si altitudinea de 44 metri fata de nivelul marii (Fig. 1).
Figura 1. Poziția geografică a raionului de studiu
Aria se întinde între comunele Grozești (la nord), Zberoaia (la est) și Bălăurești (la sud), pe teritoriul administrativ al comunei Zberoaia (în extravilan) marginindu-se (Fig. 2, 3).
Figura 2…………..
Sursa:http://mediu.gov.md/images/documente/publicatii/mediul_ambiant/Mediul_Ambiant_nr.1.37_2008.pdf, pg 17
Figura 3. ………
Limita ariei urmează cursul și albia râului Prut fiind reprezentată de malurile acestuia.
Harta limitelor ariei naturale protejate
Accesul în aria protejată se face din drumul R 42, între raionul Ungheni și satul Zberoaia, virând la dreapta la aproximativ 3 km de la intrarea din satul Bărboieni. Accesul se poate face și din localitatea Bălăurești de pe drumul L 432 Nisporeni-Bălăurești-Zberoaia, pe drumul este în stare foarte proastă (Fig. 4).
Figura 4………..
Zonarea internă a ariei naturale protejate nu este posibilă. Rezervația naturală “RNS Zberoaia” nu se suprapune cu alte arii naturale protejate.
2.2. Caracterizarea fizico-geografică a teritoriului
Rezervația Silvică ”Zberoaia-Lunca”. Este Arie naturală protejată de stat. Se întinde pe o suprafață de 147,9 ha în lunca inundabilă a râului Prut între comunele Grozesti (la nord), Zberoaia (la est) și Bălăurești (la sud), raionul Nisporeni, ocolul Silvic Grozești, Zberoaia-Lunca.
Pădurea este o suprafață cu arbori de plop, stejar din luncile râurilor și de salcie. Genofondul floristic include 222 de specii de plante vasculare, 23 de specii de arbori, 8 specii de arbuști, 5 specii de liane și 186 de specii de plante ierboase, ce aparțin la 160 de genuri și 61 de familii. Au fost înregistrate 10 specii de plante rare, dintre care 3 specii au fost incluse în Cartea Roșie a Moldovei.
Componența floristică. În cadrul rezervației au fost determinate 222 de specii de plante vasculare: 23 specii de arbori, 8 specii de arbuști, 5 specii de liane și 186 specii de plante ierboase.
Arboretul este alcătuit din 23 specii de arbori, cei mai răspândiți fiind: plop (Populus alba, Populus nigra), salcie (Salix alba, Salix fragilis), jugastru (Acer campestre), ulm (Ulmus carpinifolia), salcâm (Robinia pseudoacacia), glădiță (Gleditsia triacanthos), carpen (Carpinus betulus) etc. În arboret au fost evidențiate 5 specii de liane: Clematis recta, Hedera helix, Humulus lupulus etc.
În aria protejată au fost identificate 10 specii de plante rare, inclusiv:
3 specii periclitate – Asparagus officinalis, Vitis sylvestris, Paris quadrifolia.
4 specii vulnerabile – Asparagus tenuifolius, Galanthus nivalis, Fritillaria meleagris, Frangula alnus;
3 specii cu risc scăzut – Asparagus pseudoscaber, Epipactis helleborine, Viburnum opulus.
Faună.
În 2008 a fost semnalată o colonie de bâtlani (Ardea cinerea, Nycticorax nycticorax, Egretta garzetta), cu un efectiv de 300 de indivizi.
Caracterizarea geologică și influența geologiei asupra speciilor și habitatelor. Tipul genetic de depozit cuaternar este „Nisipuri argiloase, pietrișuri, nisipuri de dune”. Lunca Prutului prezintă cea mai tipică etalare de trepte de relief, ca urmare a faptului că aici se desfășoară tot sistemul de opt terase ale Prutului și se divide în patru subunități de relief.
Din punct de vedere morfogenetic, Lunca Prutului se prezintă ca una de acumulare și eroziune, raportat la acțiunea Prutului în trecut și ca una de acumulare dacă referința este la acțiunea principală actuală și mai veche a vântului.
Aria naturală protejată RNS Zberoaia este amplasată în Lunca Prutului, pe terase fluviatile formate prin sedimentarea depozitelor aluvionare ale pleistocenului superior, pe măsura retragerii apelor Prutului și străbătută de râu. Ultimele depuneri le constituie nisipurile peste care s-a format solul actual.
Caracterizarea climeiși influența ei asupra speciilor și habitatelor Datorită poziției geografice, clima este de tip temperat continentală cu slabă influență mediteraneană, cu ierni moderate, primăveri scurte, veri călduroase și toamne lungi.
Dominante sunt masele de aer maritim-mediteranean și umed-oceanic și influența maselor estice de aer uscat. Toate aceste elemente dau climatului din zona Bailești și unele nuanțe ale climatului mediteranean ce caracterizează, de fapt, climatul din Centru.
Temperatura medie anuală este de 11,5oC. Ploile sunt frecvente în tot timpul anului, cele mai mari cantități de precipitații cad în lunile mai, iunie, iar cele mai mici în martie și septembrie. Media multianuală este 540,8 mm. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din sectorul vestic, sud-vestic și nordvestic (38,9% din totalul zilelor anului) având cea mai mare intensitate vânturile din sectorul sud-estic și sudic; sunt calde si umede. Perioadele de calm durează 15,7% din zilele anului.
2.3. Metode de studiu
Flora și vegetația Ariei protejate „Zberoaia–Lunca ”a fost cercetată în perioada anilor 2003 – 2006.
Cercetările floristice au fost efectuate folosind metoda de itinerar pe tot parcursul sezonului de vegetație. Ca unitate cenotaxonomică în studiul vegetației din aria protejată cercetată a servit asociația vegetală tratată conform Școlii Fitocenologice Central–Europene, J. Braun -Blanquet.
A fost studiată literatura botanică și geografică referitoare la acest teritoriu. Pentru descrierea comunităților vegetale au fost efectuate relevee fitocenologice, conform indicațiilor metodice în domeniu A. Borza, N. Boșcaiu,, D. Ivan, N. Doniță, V. Cristea.
Pentru descrieri geobotanice au fost delimitate suprafețe cu urmă- toarele mărimi: pentru vegetația forestieră – 2500 m²; pentru tufărișuri – 100 m²; pentru pajiști – 100 m²; pentru vegetația acvatică – pînă la 50 m².
Releveele au fost înregistrate în fișe-tip. În fiecare releveu s-au notat informații generale: locul unde a fost realizat releveul, data efectu- ării descrierii, așezarea geografică, caracterizarea condițiilor staționale (relief, sol etc.). S-au înregistrat înălțimea și diametrul fitoindivizilor, stratificarea existentă în fitocenoză, acoperirea generală și acoperirea fiecărui strat în parte. Toate speciile consemnate în suprafața de probă au fost înregistrate după indicele fitocenotic al abundenței-dominanței (AD) J. Braun-Blanquet.
Adaptarea metodologiei utilizată la nivel național pentru evaluarea stării de conservare a speciilor și tipurilor de habitate la nivelul unei singure arii naturale protejate Metodologia de evaluare a stării de conservare a fost dezvoltată inițial pentru raportarea către Comisia Europeană din anul 2007 în conformitate cu articolul 17 al Diectivei Habitate, fiind ulterior revizuită pentru următorul ciclu de raportare din anul 2013.
De asemenea, aceeași metodologie poate fi aplicată și pentru alte specii decât cele de importanță comunitară, precum și pentru alte tipuri de habitate (de exemplu: clasificate la nivel național). Astfel, starea de conservare a unui tip de habitat într-o arie naturală protejată, presupune evaluarea stării de conservare din punct de vedere al următorilor parametri:
suprafața ocupată de tipul de habitat;
structura și funcțiile tipului de habitat;
perspectivele viitoare ale tipului de habitat.
Astfel, starea de conservare a unei specii într-un sit presupune evaluarea stării de conservare din punct de vedere al următorilor parametri:
mărimea populației speciei;
habitatul speciei;
perspectivele viitoare ale speciei.
Valorile de referință pentru starea favorabilă a speciilor și tipurilor de habitate Valorile de referință pentru starea favorabilă stau la baza metodologiei de evaluare a stării de conservare a speciilor și a tipurilor de habitate.
De exemplu, metodologia de evaluare a stării de conservare a unei specii presupune utilizarea unor valori de prag pentru suprafața habitatului acesteia și pentru mărimea populației speciei pe teritoriul ariei naturale protejate, pentru a putea aprecia dacă acești parametri sunt “favorabili” sau “nefavorabili”, respectiv “nefavorabilinadecvat” sau “nefavorabil-rău”.
Respectivele valori de prag constituie deci valori de referință pentru starea favorabilă a speciilor și tipurilor de habitate.
Valorile de referință pentru starea favorabilă trebuie să fie estimate pe principii științifice, motiv pentru care pot să difere între două versiuni ale planului de management pentru aceeași arie naturală protejată, având în vedere faptul că este normal ca în perioada de timp scursă între momentul elaborării primului plan (cel vechi) și a celui de-al doilea (planul actual), nivelul de înțelegere și cunoaștere a habitatelor și speciilor să crească.
Determinarea valorilor de referință pentru starea favorabilă nu este simplă, chiar dacă aceste concepte nu sunt noi și sunt tratate în mai multe lucrări științifice, de exemplu: Soule & Orians (eds) (2001) Conservation Biology: Research Priorities for the Next Decade sau Primack (2008) A Primer of Conservation Biology, Fourth Edition. În cazul în care însă nivelul actual de cunoaștere științifică nu este suficient și/sau datele de teren sunt insuficiente pentru a putea determina aceste valori, va fi utilizată “judecata experților” pentru estimarea valorilor de referință pentru starea favorabilă în raport cu valorile actuale.
Valorile de referință pentru starea favorabilă reprezintă valorile MINIME necesare care garantează viabilitatea pe termen lung a unei specii/ a unui tip de habitat într-o arie naturală protejată, respectiv asigură premizele necesare ca în viitorul previzibil specia/tipul de habitat să rămână prezente în aria naturală protejată cu o populație/suprafață cel puțin egală cu populația/suprafața la momentul realizării primului plan de management.
Fiind cunoscut faptul că în momentul de față gradul de cunoaștere și datele colectate sunt în cele mai multe cazuri insuficiente pentru a putea estima valorile de referință pentru starea favorabilă a parametrilor, metodologia permite în acest caz, ca în locul indicării unei valori propriu-zise pentru un parametru, să se indice raportul dintre valoarea de referință pentru starea favorabilă și valoarea actuală a parametrului, respectiv aproximativ egal, mai mic, mai mare, mult mai mare.
Doar în condiții excepționale – cum ar fi spre exemplu creșterea neobișnuită a populației unei specii, ca urmare a abundenței crescute a hranei se poate întâmpla ca valoarea de referință pentru starea favorabilă să fie mai mică decât valoarea actuală a unui anumit parametru. În prezent, pentru o multitudine de specii și de parametri ai acestora (mărimea populației, etc) nu este posibilă estimarea valorilor de referință pentru starea favorabilă, dar pe baza ”judecății experților” se poate estima/presupune cu un oarecare grad de corectitudine faptul că acele valori de referință pentru starea favorabilă sunt aproximativ egale, mai mari sau mult mai mari decât valorile actuale a parametrilor.
Dacă valoarea de referință pentru starea favorabilă este mult mai mare decât valoarea actuală a unui parametru, atunci cel mai probabil starea de conservare poate fi evaluată drept “nefavorabilă-rea” pentru parametrul respectiv.
In același timp, planul de management trebuie să fie un instrument de planificare dinamică/ pro-activă, în sensul că pe baza informațiilor relevante și demne de încredere actuale, trebuie să ia în considerare și efectul negativ asupra evoluției respectivilor parametri a unor impacturi antropice posibil a apărea în viitor – denumite amenințări. Față de aceste amenințări, este necesară indentificarea unor măsuri corespunzătoare de management, pentru a garanta faptul că tendințele de îmbunătățire a parametrilor se vor menține și în viitor.
Evaluarea starii de conservare a fiecarei specii de interes conservativ În cadrul subcapitolului trebuie să se prezinte evaluarea stării de conservare a speciilor, prevăzute de Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, în Anexele II, IV și V.
Scopul și obiectivele. Scopul planului de management Scopul planului de management pentru rezervația naturală „Zberoaia – Lunca ” este menținerea stării de conservare favorabilă și îmbunătățirea stării de conservare nefavorabile a speciilor pentru care a fost desemnată rezervația.
CAPITOLUL III. CALITATEA FACTORILOR CE DETERMINĂ STAREA ECOLOGICĂ A RNS Zberoaia Lunca
3.1. Sursele de poluare
Satul Zberoaia este o localitate in Raionul Nisporeni. Aceasta localitate este in administrarea or. Nisporeni. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 1 866 locuitori. Distanța directă pîna în or. Nisporeni este de 14 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 84 km. Obiectivul touristic al acestui sat este atât Aria Naturală protejată cât și Conacul Gonata de la Zberoia (sec. XIX), 4 clădiri pe o suprafață de 2,3 ha (Fig. ).
Figura…..
Ariile naturale protejate de stat În vecinătatea zonei selectate pentru construcția CIMDS nu se afla arii protejate de stat. Unele rezervații peisajere precum Dobrușa și rezervații silvice precum Zberoaia – Lunca se află la distanțe considerabile și nu vor fi afectate de proiectul propus. Figura 3.1. prezintă distanțele aproximative pînă la aceste arii protejate.
Figura 3.1. Ariile naturale protejate de stat
Pentru a minimiza impactul asupra mediului înconjurător, se propune instituirea unei zone de protecție sanitară de 500 m (Figura 3.2). Zona de protecție sanitară va servi ca filtru pentru reținerea substanțelor volatile și nocive, micșorează nivelul zgomotului și dispersează degajările de gaze în atmosferă.
Figura 3.2. Zona de protecție sanitară
Sursa: http://www.primaria-soldanesti.md/Sites/soldanesti_md/Uploads/Proiect%20Declaratia%20EIA%20-%20Parcani_Landfill_25.09.2014.9B02110956A84858943C7FD76B846230.pdf
În interiorul acestor zone sanitare va fi amenajată o fîșie forestieră pe perimetrul depozitului. Lățimea fîșiei forestiere va fi de 5 m. De asemenea, în zona de protecție sanitară de 500 m va fi creată rețeaua de monitoring a nivelului și calității apelor subterane.
Caracterizarea unităților administrativ-teritoriale.
Satul Zberoaia – Populatia (Conform recensamintului din anul 2004): Locuitori – 1 866
Satul Zberoaia – Evolutia numarului de locuitori in ultimii 100 ani:
Sursa: http://www.localitati.casata.md/index.php?l=ro&action=viewlocalitate&id=6055
Satul Zberoaia – Localitati in raza de 10 km:
4 km – distanța directă pînă la Satul Grozești din Raionul Nisporeni
4 km – distanța directă pînă la Satul Marinici din Raionul Nisporeni
4 km – distanța directă pînă la Satul Bălăurești din Raionul Nisporeni
6 km – distanța directă pînă la Satul Heleșteni din Raionul Nisporeni
7 km – distanța directă pînă la Satul Nemțeni din Raionul Hîncești
7 km – distanța directă pînă la Satul Bărboieni din Raionul Nisporeni
7 km – distanța directă pînă la Satul Călimănești din Raionul Nisporeni
8 km – distanța directă pînă la Satul Șișcani din Raionul Nisporeni
8 km – distanța directă pînă la Satul Odaia din Raionul Nisporeni
8 km – distanța directă pînă la Satul Cățeleni din Raionul Hîncești
10 km – distanța directă pînă la Satul Odobești din Raionul Nisporeni –
10 km – distanța directă pînă la Satul Drojdieni din Raionul Nisporeni
Utilizarea terenului
Apropierea geografică între localitățile vecine Relații socio-economice tradiționale între localități Conectarea la aceleași căi de acces în microzone Probleme comune de infrastructură Tabelul 3.3. Informație generalizatoare pe localitățile limitrofe Ariei Zberoaia _lunca
Sursa: http://www.nisporeni.md/public/files/publication/strategia_2013_2020_final.pdf
Veniturile raionului Nisporeni Veniturile raionului au constituit în 2012 cca. 114306,1 mln lei în creștere cu cca 1,33 % față de anul 2011 (113847,1 mln lei).
Tabelul 3.4. Executat venituri raionul Nisporeni
Planul Strategic de Acțiuni pentru perioada 2013-2020 din raionul Nisporeni, prevede Reparația sistemelor de irigare existente și utilizarea echipamentului modern de irigare (irigare prin picurare și aspersiune) în localitățile: – Bălăureșri – 420 ha – Zberoaia – 120 ha – Grozești – 130 ha – Soltăneș ti – Bărboieni – 180 ha – Valea-Trestieni – 85 ha.
Revitalizarea și crearea de noi miniferme de animale și păsări (Soltănești, Nisporeni, Ciorești, Șișcani, Zberoaia, Bălănești, Brătuleni).
Construcția și reconstrucția stadionului din or. Nisporeni, terenurilor moderne pentru sport din Șișcani, Zberoaia, Milești, Cristești Ciorești.
Tabelul…..Strucrura funciară, ha
Agenți economici
Figura ….Harta infrastructurii, detaliată
Activități cu potențial impact (presiuni și amenințări). Identificarea activităților cu potențial impact (presiune sau amenințare) asupra ariei naturale protejate este o etapă importantă în cadrul procesului de elaborare a unui plan de management pentru o arie naturală protejată.
În acest sens se urmărește eliminarea efectelor negative ale acestor activități cu potențial impact, în vederea micșorării, eliminării sau compensării acestor efecte și/sau interzicerii oricărei activități viitoare susceptibile de a afecta semnificativ aria naturală protejată.
În acest sens, pentru evaluarea impacturilor trebuie furnizate informațiile necesare pentru:
Evaluarea activităților cu impact asupra ariei naturale protejate, în general
Evaluarea activităților cu impact asupra speciilor de interes conservativ
Evaluarea activităților cu impact asupra tipurilor de habitate de interes conservativ
Din punct de vedere al temporalității activităților cu potențial impact acestea trebuie clasificate în două categorii: presiuni actuale și amenințări viitoare.
Definițiile acestor doua categorii sunt următoarele:
Presiune actuală (P) – acea activitate cu potențial impact negativ asupra stării de conservare a speciilor sau tipurilor de habitate de interes conservativ, care se desfășoară în prezent, sau care s-a derulat în trecut, dar ale cărui efectele negative încă persistă
Amenințare viitoare (A) – acea activitate cu potențial impact negativ asupra stării de conservare a speciilor sau tipurilor de habitate de interes conservativ, care este preconizată să se deruleze în viitor. Nu poate fi considerată amenințare viitoare o presiune actuală decât dacă se preconizează o creștere semnificativă a intensității sau o schimbare a localizării presiunii actuale.
Lista activităților cu potențial impact Se vor descrie pe scurt activitățile cu potențial impact asupra ariei naturale protejate, a speciilor și a habitatelor de interes conservativ din acesta, precum și concluzii. Lista presiunilor actuale cu impact la nivelul ariei naturale protejate.
3.2. Calitatea apei
Rîul Prut, lung de 953 km, izvorăște din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița între România și Republica Moldova. În perioada interbelică, rîul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigația pe rîu a fost treptat abandonată, cursul nemaifiind întreținut. Principalii afluenți pe partea dreaptă sînt Ceremuș și Jijia (cu afluenții Bahlui și Bașeu). Există pe Prut amenajări hidroenergetice (la Stînca-Costești) realizate împreună cu Uniunea Sovietică (actualmente Republica Moldova).
Cel mai mare oraș din calea sa este Cernăuți, în Ucraina. Alte orașe apropiate de cursul său sunt: Săveni, Iași și Huși, în România, și Ungheni și Cahul, în Republica Moldova.
Rîul Prut era cunoscut în antichitate sub numele Ierasus iar sciții îl numeau Porata adică apă furtunoasă. În cursul său inferior este un rîu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanți înalți și abrupți, curgerea rapidă, iar în albie se întîlnesc multe praguri. În cursul de mijloc Prutul formează meandre în lunca sa, are viteza 1,5m/s iar pe un sector mic unde întretaie șirul de recife, valea Prutului se îngustează pînă la cîteva sute de metri căpătînd formă de chei.
Mai spre sud valea rîului se lărgește pînă la 5-6 km, cursul devine liniștit, malurile nu sînt înalte, capătă formă simetrică pe versanți sînt bine exprimate terasele. În cursul său inferior valea rîului Prut se lărgește considerabil pînă la 8-10 km rîul formează meandre, se ramifică în brațe versanții devin mai domoli pe alocuri fragmentați de ravene, lățimea albiei variază între 50 și 180 m, adîncimea maximă e de 6-7 m iar viteza se micșorează pînă la 0,7 m/s.
Hidrografie Zona este situată în bazinul hidrografic al Prutului, orientat pe direcția VSV, corespunzător direcției predominante a curgerii râului. Apa freatică este între 4-7 m pe terasa și între 2-4 m în locurile depresionare.
Fig. 3.4. Harta hidrografică a cui…..
Odată cu creșterea nivelului apelor Dunării, Prutul își încetează scurgerea, se revarsă, inundînd suprafața vastă a luncii sale. Lunca rîului este parțial înmlăștinită. Încă în prima jumătate a sec. 20-lea o parte a luncii Prutului era ocupată de bălți, mlaștini, lacuri în care viețuia o lume animală acvatică foarte bogată (pești, păsări, mamifere). Acest sector al luncii Prutului reprezenta un minunat și miraculos paradis al naturii.
În ultimele decenii cea mai mare parte din bălțile, lacurile și mlaștinile Prutului au fost desecate. Fostele mlaștini au devenit terenuri agricole. În 1976 lîngă localitățile Stînca și Costești, Republica Moldova împreună cu România au construit un baraj, un lac de acumulare și o hidrocentrală. OScurgerea anuală a Prutului de la izvor pînă la vărsare este de 2,9 km cubi de apă.
În prezent calitatea apei Prutului nu se mai aseamănă cu cea din trecut. Ea este poluată de diferite substanțe chimice și organice. Însă după epurare apa Prutului se folosește ca apă potabilă în localitățile riverane. Ea se întrebuințează de asemenea pentru irigare în industrie și în alte domenii ale economiei naționale. Prutul este navigabil numai în cursul său inferior.dată cu acestea au încetat viiturile și inundațiile periodice ale luncii Prutului.
Calitatea apei râurilor este urmărită pentru cinci grupe de indicatori – regimul de oxigen,
nutrienți, mineralizare, metale și substanțe toxice organice. Încadrarea secțiunilor de control în
clase de calitate s-a realizat conform Ordinului nr.161/2006- pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă. (tabel 1)
Râul Prut a fost monitorizat în această lună la nivelul a 6 secțiuni de supraveghere: Oroftiana, Ungheni, Prisecani, Drânceni, Sivița și Giurgiulești, o secțiune de supraveghere în flux rapid săptămânal: Darabani și o secțiune monitorizată în flux rapid zilnic: Ungheni-Tudora (unde este și priza de apă potabilă pentru municipiul Iași). Apa râului Prut este o apă curată, secțiunile încadrându-se în clasa a II-a de calitate.
Exemplificăm cu valorile indicatorilor:
– secțiunea Oroftiana: CBO5 de 4,57 mg/dmc, CCO-Cr de 13,9 mg/dmc, N-NH4 de 0,0031mgN/dmc,, reziduu fix de 284 mg/dmc;
– secțiunea Ungheni: CBO5 de 4,92 mg/dmc, CCO-Cr de 12 mg/dmc, N-NH4 de 0,046 mgN/dmc, reziduu fix de 308 mg/dmc;
– secțiunea Prisecani: CBO5 de 5,5 mg/dmc, CCO-Cr de 15 mg/dmc, N-NH4 de 0,217 mgN/dmc, reziduu fix de 368 mg/dmc;
– secțiunea Drânceni: CBO5 de 2,5 mg/dmc CCO-Cr de 12,7 mg/dmc, N-NH4 de 0,00186 mgN/dmc, reziduu fix de 307 mg/dmc;
– secțiunea Sivița: CBO5 de 3,099 mg/dmc CCO-Cr de 12,96 mg/dmc, N-NH4 de 0,172 mgN/dmc, reziduu fix de 346 mg/dmc;
– secțiunea Giurgiulești: CBO5 de 2,881 mg/dmc CCO-Cr de 13,44 mg/dmc, N-NH4 de 0,165 mgN/dmc, reziduu fix de 350 mg/dmc.
Figura nu se vede esența……
Exemplificăm cu valorile indicatorilor: CBO5 de 9,16 mg/dmc, CCO-Cr de 38,4 mg/dmc, N-NH4 de 0,0108 mgN/dmc, fosfor total de 0,098 mgP/dmc.
În arealul bazinului hidrografic Prut sunt monitorizate un număr de 151 surse de poluare de importanță majoră și medie, care evacuează efluenții finali direct în emisari.
În luna iunie au fost monitorizate un număr de 60 surse de poluare care contribuie la impurificarea apelor de suprafață. În Anexa 10 se prezintă principalele surse de poluare identificate în cursul acestei luni, care au înregistrat depășiri semnificative față de valoarea limită admisă prin autorizația de gospodărire a apelor. Din punct de vedere al activităților economice, ramura Colectarea și tratarea apelor uzate se face responsabilă de volumul mare de ape uzate evacuate, cu încărcări mari la majoritatea indicatorilor fizico-chimici.
Apa nu apare în natură în stare pură, ci are multe săruri dizolvate și alte substanțe. Desigur, proporția variază mult între apele dulci și cele sărate, oceanice sau din lacuri sărate.
Statistic unele elemente sunt prezente în cea mai mare parte a apelor și au concentrații semnificative, pe când altele apar rar sau numai în cantități extrem de reduse. O statistică asupra compoziției apei potabile propune următoarea ordine a abundenței:
• Constituenți majori: sodiu, calciu, magneziu, bicarbonat, sulfat, clor, silice;
• Constituenți secundari: fier, stronțiu, potasiu, carbonat, azotat, fluor, bor;
• Constituenți minori: stibiu, aluminiu, arsen, bariu, brom, cadmiu, crom, cobalt, cupru, germaniu, iod, plumb, litiu, mangan, molibden, nichel, fosfat, rubidiu, seleniu, titan, uraniu, vanadiu, zinc;
• Constituenți prezenți ca urme: beriliu, bismut, ceriu, cesiu, galiu, aur, indiu, lantan, niobiu, platină, aur, ruteniu, scandiu, argint, taliu, toriu, cositor, tungsten, yterbiu, ytriu, zirconiu;
În ultimii ani (2000 – 2004), comparativ cu anii 1980 – 1990, calitatea apelor atât după indicii organoleptici cât și principalii indici hidrochimici s-a îmbunătățit: mineralizarea apei a scăzut cu 10-15%, încadrându-se în limitele 248-473 mg/dm3 (fl. Nistru), 232-644 mg/ dm3 (r. Prut) și 278-550 mg/dm3 (fl. Dunărea); conținutul nitraților a scăzut de 2-3 ori; în apă se depistează cantități mici de nitriți, fosfați. Datele referitoare la calitatea apei r. Nistru pe teritoriul Republicii Moldova, după proprietățile fizico-chimice și bacteriologice demonstrează că apa este de clasa a 2-a a calității – "poluare moderată".
În secțiuni după orașele amplasate de-a lungul râurilor și confluența cu afluenții Răut și Bâc, apa este de clasa a 3-a – "poluată" .Calitatea apei râului Prut pe teritoriul Republicii Moldova nu depășește clasa a 3-a.
Sursele de poluare a apei
Sursele de poluare a apelor pot fi de natură organizată și neorganizată.
Sursele organizate includ apele reziduale comunale (menajere), industriale și agrozootehnice. Apele menajere sunt poluate chimic (substanțe organice, compuși ai azotului, detergenți etc.) și bacteriologic, Aceste surse sunt de obicei cunoscute și supravegheate, iar deversările lor pot fi estimate cu destulă precizie.
În Republica Moldova sunt monitorizate sursele organizate de poluare și anume poluările provenite de la utilizatorii de apă primari și cei racordași la sistemele de canalizare centralizate. Investigările efectuate de laboratoarele IES asupra altor surse (apele meteorice, deversări de ape reziduale fără preepurare, gunoiști s.a.) demonstrează că acestea sunt mai periculoase pentru mediul înconjurator decât sursele organizate.
La depozitul de deșeuri solide Crețoaia, de exemplu, lichidul format în stocul deșeurilor infiltrându-se prin talpa și corpul barajului, poluează pânza freatică, care are un conținut ce depășește de 100-1000 CMA pentru diverși poluanți organici. Deversările neorganizate ale apelor uzate din sectorul casnic (cca 70% din ele se evacuează în haznale permeabile și în cursuri de apă) poluează și ele apele naturale.
Alte surse potențiale de poluare sunt câmpurile de filtrare ale fabricilor de zahăr, nămolurile depozitate pe platformele de uscare ale instalațiilor de epurare și gunoiul de grajd de la complexele animaliere rămase în funcțiune. Cu regret, impactul acestor surse de poluare asupra mediului nu se monitorizează. Lipsește rețeaua de observații și investigații de laborator asupra pânzei freatice din zona de amplasare a obiectivelor nominalizate. Lipsa datelor factologice sistematice nu permite evaluarea pertinentă a situației, urmată de măsuri de combatere a poluării, ceea ce provoacă degradarea continuă a calitatii apelor de suprafață și subterane.
Din an în an, scade gradul de încărcare a capacităților disponibile a stațiilor de epurare biologică a apelor (SEB) în funcțiune.
Pentru epurarea apelor uzate până în anii 90 au fost construite peste 580 stații de epurare biologică (SEB). În anul 2003 au funcționat 104. În 2003 stațiile de epurare au fost folosite doar la o treime din capacitate, fiind epurate doar 198 mii m3/zi, la o capacitate totala de 614 mii m3/zi
Din instalațiile de epurare amplasate în bazinul r. Nistru mai funcționează cu încadrare la cerințele autorizațiilor de mediu doar SEB Florești, Bălți. În 2003 au fost frecvente cazurile când s-a depistat conținutul redus de oxigen în apele r. Bâc în aval de mun. Chișinău (după SEB SA Apă-Canal). S-a redus, aproximativ de 2 ori, eficiența de epurare a instalațiilor municipale după prăbușirea la 30.XI. 2002 a pereților în bazinele de aerare. În 2002-2003 s-au efectuat lucrări de retehnologizare a sistemului de aerare care va contribui la o epurare mai eficientă.
Volumul apelor uzate evacuate în râurile Nistru, Bâc, Prut și Răut s-a redus față de 1990 corespunzător de 3,9; 2,3; 5,6 și 3 ori; s-au format 703 mln.m3 de ape uzate, inclusiv 560 mln.m3 ape evacuate fără epurare folosite pentru răcirea turbinelor Centralei electrice din Dnestrovsk.
Cantitatea substanțelor organice (CBOt), materiilor în suspensii și azotului amoniacal evacuate în apele de suprafață s-au redus considerabil față de anii 1990-1995.
Apele freatice sunt extrem de vulnerabile față de impactul antropogen. Din totalul prizelor de apă numai 20.0% corespund normativelor sanitare și igienice. Spectrul poluanților naturali și artificiali este foarte larg: compușii cu azot, pesticide, seleniu, fluor, sulfați, etc. Valorile mineralizării și durității totale depășesc de 2.0-5.0 ori și mai mult normativele internaționale. În ultimii ani, poluarea bacteriană se plasează pe primul loc, drept confirmare a majorării impactului antropogen. Conform estimărilor concernului "Apele Moldovei" 1.5 mln. oameni din țară folosesc apa freatică poluată cu nitrați, cu o mineralizare și duritate sporită.
În zonele rurale, cca 70% dintre copii suferă de lipsa s-au prezența excesivă a fluorului în apele subterane.
Gestionarea apelor transfrontaliere implică eforturile conjugate ale țărilor riverane (Republica Moldova – România; Republica Moldova – Ucraina) și este reglementată prin convenții internaționale. Dintre acestea, mai relevante sunt Convenția privind protecția râurilor transfrontaliere și a lacurilor internaționale (1992) și Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a bazinului fluviului Dunărea (1994).
Recent, SHS a instalat 4 stații de control automat pe r. Prut și fl. Nistru: Cu ajutorul lor se monitorizează încontinuu calitatea apei râurilor transfrontaliere (pH, temperatură, nivelul apei, conductibilitatea, turbiditatea și oxigenul dizolvat), realizând astfel o supraveghere sistematică și operativă asupra calității apelor transfrontaliere și avertizarea urgentă privind cazurile de poluare accidentală a apelor transfrontaliere către statele vecine, autoritățile publice locale și centrale, agenții economici și populația.
Pe parcursul anului 2003, poluări evidente, înalte și extrem de înalte din punct de vedere hidrochimic, pe cursurile de apă ce tranzitează teritoriul Republicii Moldova, n-au fost înregistrate.
Eficiența stațiilor SEB, care sunt poluatorul principal al apelor naturale, este supravegheată de Inspectoratul Ecologic de Stat. IES însă nu în toate cazurile se reușește realizarea acestui control din cauza potențialului mic al laboratoarelor hidrochimice.
Organizarea și funcționarea sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din românia (sapa-rom) și a centrului internațional principal de alarmare în caz de poluări accidentale pe românia (cipa–rom) (Anexa 11)
Râul Prut este al doilea că mărime (după Nistru) în R. Moldova, pe el fiind trasat hotarul cu România.
În calea sa Prutul își îmbogățește apele cu cele pe care le varsă în el afluenții săi (râuri mici și râulețe),circa 20 dintre care se află de partea stângă, constituind o resursă naturală importantă pentru locuitorii Moldovei și o sferă considerabilă pentru biodiversitatea acvatică.
Însă,în ultimele 4-5decenii, multe deșeuri din activitățile antropogene,în special din cele zootehnice, nimeresc în ape, poluându-le cu cantități considerabile de nutrienți, la care se adaugă concentrațiile mari de azot și fosfor organic provenite din agricultură, piscicultură etc. Poluarea organică este evidentă mai cu seamă în urma scurgerilor de deșeuri din așezările umane cu o activitate industrială. Această situație se înregistrează atât de o parte,cât și de alta a Prutului.
Calitatea proastă a apei afluenților acestui râu ce se varsă în Dunăre, apoi în Marea Neagră a generat o serie de probleme de ordin local și regional. Iată de ce gestionarea mediului în bazinul Prutului necesită o cooperare a eforturilor celor de pe ambele maluri ale râului la soluționarea problemelor apărute.
În acest scop, în zilele de 21-22 martie 2007 la Galați, România, a avut loc o conferință internațională cu genericul „Abordare unitară, la nivel de Bazin Hidrografic Prut, pentru reducerea nutrienților și cooperare transfrontieră”, organizată de către Centrul de Consultanță Ecologică Galați și Mișcarea Ecologistă din Moldova. La conferință au participat aproximativ 80 de experți-ecologi, reprezentanți ai autorităților centrale, județene și locale din România și R.Moldova,inclusiv reprezentanți ai ONG-urilor din ambele state. Ei au făcut un schimb de opinii referitoare la situația din bazinul râului Prut și starea ecologică din zonă, proiectele ce se implementează în prezent pentru îmbunătățirea stării de lucruri , inclusiv cele privind Controlul Poluării din Agricultură și Managementul Durabil al Stocurilor Poluanților Organici Persistenți (POP).
Necesitatea cooperării eforturilor țărilor noastre și celor din vecinătate –Ucraina, Bulgaria, Ungaria –pentru abordarea și soluționarea în comun a problemelor ecologice,ameliorarea situației create în această zonă a fost subliniată în cadrul conferinței.
Problemele care practic au generat această conferință s-au concretizat pe parcursul anilor.
Oportunitatea a fost oferită de Proiectul Regional pentru Dunăre, care a demarat în decembrie 2001 și se desfășoară la nivel de bazin hidrografic Dunărea, deci în 13 țări, fiind administrat de Comisia Internațională pentru Protecția Mediului cu sediul la Viena. În acest proiect sectorul civil, organizațiile neguvernamentale își au locul lor. În 2003 a fost depus acest proiect în cooperare cu Mișcarea Ecologistă din Moldova. Deși au fost foarte multe proiecte, acesta s-a înscris la componenta de cooperare regională transfrontieră și cu accent pe scăderea încărcăturii de nutrienți, de substanțe toxice, pentru că Prutul, fiind al treilea mare afluent al Dunării, aduce și o foarte mare încărcătură de fosfați, nitriți, nitrați, care ajunge în Dunăre și apoi în Marea Neagră.Deci, problemele practic sunt ale întregii regiuni.Există speranța să fie implicați foarte curând în soluționarea lor și ucrainenii din partea de nord, de unde Prutul izvorăște. Pentru că și preocupările lor de a stabili acolo o ecoregiune a Prutului de Sus sunt cunoscute de multă vreme la toate nivelurile. Ideea a fost ca acest forum să dea o mână de ajutor experților care lucrează la planul de gospodărire a apelor în spațiul hidrografic Prut.
Partea română are o monitorizare a centrelor de poluare, ele sunt nominalizate, ceea ce lipsește deocamdată în R. Moldova. R. Moldova are fabrici mici,amplasate pe afluenții Prutului, ca cea de la Cupcini, Edineț, care nu-și administrează cum trebuie deșeurile. La fel, nu este clară atitudinea unor autorități locale, ca cea din Călinești, Fălești,unde oamenii aruncă deșeurile menajere și de grajd în râul Camenca.
Ar fi bine să fie nominalizate acele focare de poluare, acele sate unde lasă de dorit cultura păstrării gunoiului de grajd.
Se speră că organizațiile neguvernamentale vor purcede la acest lucru și pe viitor vor avea cel puțin o statistică care va permite să se facă niște activități concrete în bazinul râului Prut.
Poluarea cu nutrienți este comună nu numai pentru Moldova și România, ci pentru toate țările din Europa. Problemele vin din faptul că un număr marede activități zootehnice nu sunt bine controlate, nu există sisteme de management a gunoiuluide grajd,care să nu permită poluarea apelor subterane, complexele zootehnice în funcțiune nu au cele mai bune stații de epurare sau care să permitădin nou o aplicare corectă a îngrășămintelor. Însă, dacă se vor respecta măsurile recomandate de codurile Bunelor Practici Agricole, care sunt făcute de către specialiștii cei mai buni în agricultură din cele două țări, atunci în principiu aceste probleme ar trebui să fie reduse.
Cu ocazia Zilei Dunării (29 iunie) în perioada 22-29 iunie 2011 a fost organizată și efectuată o expediție ecologică complexă pe râul Prut, în limitele hotarelor Republicii Moldova, pentru evaluarea stării ecologice reale a bazinului Prutului, luând în considerare efectele inundațiilor catastrofale din vara anului 2008 și 2010. Expediția a inclus specialiști ai Serviciului Hidrometeorologic de Stat a Ministerului Mediului, Inspectoratului Ecologic de Stat, Serviciului Piscicol, Institutului de Ecologie si Geografie al Academiei de Științe a Republicii Moldova ș.a. și a fost finalizată pe data de 29.06.2011
Investigațiile privind calitatea apei în bazinul r.Prut s-au realizat prin colectarea probelor de apă în 14 secțiuni ale r.Prut și în gura de vărsare a principalilor afluenți ai săi, care, ulterior, în condiții de laborator au fost supuse investigațiilor după 49 indicatori de calitate, specificați în câteva grupe generale: parametrii fizico-chimici, elementele biogene, poluanții specifici, elementele hidrobiologice, metalele grele și poluanții organici persistenți (POPs).
În urma analizelor detaliate efectuate în laboratoarele Directiei de Monitoring al Calității Mediului a Serviciului Hidrometeorologic de Stat putem observa o concentrație mai mare a poluanților în aval de orașele mari care nu dispun de stații de purificare a apelor reziduale și la confluența cu afluenții râului.
Fig.3.5 Variația concentrației nitriților în r. Prut, de la Criva pâna la Giurgiulești
Conform concentrațiilor de nitriți observăm o înrăutățire a calității apei râului în aval de or. Leova, concentrația maximă înregistrând valoarea de 0,036 mg/l (1,7 CMA) (fig.3) ceea ce ne evidențiaza înca o dată impactul lipsei stațiilor de epurare a apelor reziduale asupra calității apei r.Prut.
Insuficiența de O2 nu a fost înregistrată, valoarea minimă atingând valoarea de 6,15 mgO2/l în secțiunea s. Giurgiulești (fig.3.6).
Fig.3.7. Variația concentrației oxigenului dizolvat în r. Prut, de la Criva pâna la Giurgiulești
Fig.3.8. Variația concentrației produselor petroliere în r. Prut, de la Criva pâna la Giurgiulești
Conform rezultatelor analizelor efectuate și reprezentate grafic în fig.3.8. putem observa că în toate probele prelevate cu excepția celei din s. Sculeni și a celei prelevate din baz.Costești s-au înregistrat depășiri ale Concentrațiilor Maxime Admisibile (CMA) pentru produse petroliere. Cea mai înaltă concentrație a fost înregistrată în probele de apă colectate în apropiere de s. Șireuti și s. Braniște, atingând valoarea de 0,13 mg/l (2,6 CMA).
Pentru detergenți anioni-activi, compușii cuprului, ioni de amoniu, nitrați nu a fost înregistrată nici o depășire a CMA.
În urma estimărilor făcute de specialiștii calificați ai Serviciului Hidrometeorologic de Stat putem concluziona că în componența apei r. Prut predomina poluanții de origine organică proveniți din deversarea apelor reziduale din orașe sau din dejecțiile animaliere aduse în râu de către afluenți.
Calitatea necorespunzatoare a apelor curgătoare pe anumite sectoare se datorează poluării cu ape menajere și industriale neepurate sau insuficient epurate, depozitării deșeurilor industriale si menajere neconforme, neaplicării codului bunelor practici agricole și poluării istorice. Din sinteza datelor obținute în urma analizelor probelor prelevate pe parcursul expediției putem evidenția o tendință a schimbării calității apei r. Prut în spațiu. Pe tot cursul său pe teritoriul Moldovei observăm o creștere a concentrațiilor pe măsura înaintării râului de la Nord la Sud.
În probele prelevate în cadrul expediției, au fost înregistrate cantități restante de pesticide pentruDDT, DDE, DDD, HCH-α, β, γ mai mici ca limita minimă de detecție în mai toate secțiunile monitorizate.
Cel mai mare bazin acvatic (3,2 ha) din cadrul Ariei protejate „Zberoaia– Lunca” este situat în parcela 13, subparcela T1. Reprezintă o porțiune din albia veche a r. Prut. În acest bazin au fost descrise comunități de lintiță atribuite la asociația Lemnetum minoris (Oberd. 57) Rübel, 1933 În locurile de stagnare a apelor, unde pînza freatică este aproape de suprafață au fost evidențiate comunități de plante de luncă mlăștinoase (Phragmites australis, Typha angustifolia, T. latifoliae, Butomus umbelatus, Alisma plantago-aquatica) atribuite la asociațiile Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926; Typhaetum angustifoliae – latifoliae (Eggler 33) Schmale 1939. Vegetația ruderală și sagetală este edificată de comunitățile de plante atribuite asociațiilor: Arctio-Ballotetum nigrae Morariu, 1943; Sambucetum ebuli Felfödy, 1942 (non Kaiser 1926); Tanaceto-Artemisetum vulgaris Br – Bl, 1949; Bidentetum tripartiti (Koch, 1926) Libbert, 1932; Lolio-Plantaginetum majoris (Linkola, 1921) Berger, 1930. Fitocenozele acestor asociații sub formă de fîșii de lungime variabilă sunt răspîndite la liziera pădurii, pe pajiști, la marginea drumurilor, reducînd aspectul peisagistic și diminuînd diversitatea specifică și fitocenotică a acestei arii.
Impacte naturale și antropice Aria protejată „Zberoaia-Lunca” este amplasată în lunca inundabilă a rîului Prut, acest teritoriu în trecut era inundat frecvent. Impactul natural în cauză a avut un caracter decisiv în desfășurarea tuturor proceselor vitale ale acestei arii protejate. Odată cu construirea barajului Costești-Stînca, în anul 1975, în amonte de aria protejată a fost regularizat artificial regimul hidrologic al rîului, fiind stopate inundațiile.
Drept rezultat, au fost afectate de uscare formațiunile silvice din lunca rîului, au apărut arborete derivate și parțial derivate. Arboretele uscate au fost defrișate, fiind înlocuite cu arborete artificiale, care după compoziție și structură nu corespund cerințelor staționale .
Construcția barajului a contribuit la reducerea suprafețelor ocupate cu vegetație acvatică și palustră. Vulnerabilitatea ecosistemelor în asemenea condiții a favorizat instalarea speciilor adventive și ruderale în cadrul fitocenozelor ariei protejate, dintre care se remarcă invazia arțarului american (Acer negundo).
3.3. Calitatea solului/substratului/nămolului
În urma analizelor detaliate efectuate în laborator am constatat calitatea solului si compozitia cu metale grele.
Aceste date trebuie aduse la mg/kg și comentate……
Conform surselor informaționale Republica Moldova este intersectată de trei zone biogeografice. Condițiile naturale a acestor zone au o influență enormă asupra apelor, aerului, biodiversității solului și altor componente ale naturii.
În regiunea de centru a țării se evidențiază Podișul Codrilor cu un relief fragmentat aproape muntos.
Este stiut ca solul se formeaza si evolutioneaza în timp îndelungat – zaci si sute mii de ani. În Republica Moldova solurile sunt principala bogatie naturala, care se exprima prin fertilitatea si diversitatea lor.
Valoarea unui hectar de pamînt agricol a Republicii Moldova exprimata în bani este una dintre cele mai înalte din Europa. Solurile Moldovei dupa calitatea lor pot fi comparate cu cele mai bogate soluri din lume, ca exeplu, solurile din regiunea Crasnodar (Rusia) si California (SUA).
Conform acad. A.Ursu în stratul de 100 cm solurile noastre contin de la 150 pâna la 700 tone de humus la hectar. În învelisul de sol se contin (aproximativ): 1 miliard de tone de humus, 60 milioane tone de fosfor; 50 milioane tone de azot; 700 milioane tone de potasiu si cantitati considerabile de alte elemente necesare pentru plante.
Utilizarea resurselor de sol în Republica Moldova este unul din factorii decisivi pentru economia nationala.
Utilizarea fondului funciar se efectueaza în baza cadastrului funciar general si agricol si a monitoringului funciar. La 1 ianuarie 2003 suprafata terenurilor cu destinatie agricola a fost de 2 mln. 533,8 mii ha sau 74,9% din suprafata tarii. Terenurile arabile alcatuiesc 1 mln. 842,6 mii ha (54,5%), plantatiile multianuale – 300,8 mii ha (8,9%) dintre care: livezi – 137,5 mii ha (4,1%), vii – 152,8 mii ha (4,5%), pasuni – 379,7 mii ha (11,2%), fânete – 2,4 mii ha (0,1%), pârloaga – 8,3 mii ha (0,2%).
Actualmente fiecarui locuitor al Republicii Moldova îi revin numai 0,43 ha terenuri arabile, cota optima fiind considerata 0,60 ha.
Pe parcursul ultimilor 30 ani nota medie ponderata de bonitate a terenurilor agricole în republica a scazut cu 5 puncte si recent constituie 65 puncte, iar în raioanele Calarasi, Ungheni, Nisporeni – cu 10 puncte.
Starea actuala a învelisului de sol poate fi caracterizata prin suprafetele terenurilor cu diferite clase de bonitate.
La momentul actual starea învelișului de sol poate fi caracterizată prin suprafețele terenurilor cu diferite clase de bonitate. Oamenii de știință menționează faptul că pe parcursul ultimilor 20-30 ani nota medie ponderată de bonitate a terenurilor agricole în țara noastră s-a micșorat cu 5 puncte la moment fiind de circa 65 puncte. În unele raioane scăderea bonității a fost de 10 puncte, exemplu sunt raionale Călărași, Ungheni, Nisporeni.
Tabelul nr._: Bonitatea solurilor din Republica Moldova
Caracteristica terenurilor
teren ocupat provizoriu pe perioada executării lucrărilor de construcție, reconstrucție etc.;
În perioada provizorie de construcție nu vor fi ocupate terenuri suplimentare celor 10,9 ha destinate.
Aceste terenuri urmează a fi folosite pentru depozitarea materialelor de construcție, tehnică, utilaje, șantier, construcții temporare, etc.
terenuri ocupate pe o perioadă îndelungată, din care: terenuri agricole, parcele forestiere;
Uzina de Termovalorificare a Deșeurilor (UTD) va fi construită pe un teren de 10,9 ha oferit în concesiune de către Primăria Municipiului Chișinău, pe teritoriul stației de epurare a apelor uzate din Chișinău. Terenuri agricole și parcele forestiere nu vor fi ocupate.
Impactul antropic
Datorită activității antropice aspectul inițial al cadrului natural a fost modificat radical. Lucrările propuse au rolul de amenajare ale plantelor în noile condiții și de intensificare a proceselor pedogenetice pentru formarea unui sol tehnogen. Cele mai semnificative schimbări ale stării solurilor în Republica Moldova s-au produs și se mai produc ca rezultat al impactului antropic direct (vânt, zootehnie, agricultură intensivă, nimicirea terenurilor împădurite etc). Un impact puternic asupra biodiversității solului are exploatarea intensivă a învelișului de sol îndeosebi în perioada 1960-1990. Ca rezultat al acestor activități au sporit suprafețele solurilor erodate, afectate de alunecări de teren, salinizate, solonețizate, degradate din cauza calmatării cu depozite slab humificate, destructurate, cu bilanțul negativ al humusului etc. Toate acestea, în ansamblu, au provocat micșorarea fertilității resurselor de sol și degradarea diversității biologice a solului.
O influență negativă asupra solurilor a avut și hidro-ameliorarea, care s-a dezvoltat intens în anii '60-'70. Desecarea a peste 60 mii ha de bălți, terenuri umede și mlaștini din luncile râurilor Nistru, Prut, Răut, Ialpug, schimbarea cursurilor râurilor mici etc, au dus la distrugerea totală a asociațiilor de plante și a habitatelor pentru animalele acvatice și palustre. În trecut aceste teritorii serveau ca habitate pentru așa specii ca: vidra, nurca europeană, hermelina, egreta, lebăda, gâsca s. a. În caz particular râul Bîc a fost poluat continuu de către întreprinderile situate în albia râului. Acest fapt a dus la degradarea biodiversității vertebrate practic în totalitate. Din cauza distrugerii acestor habitate, abundența multor specii s-a redus brusc, iar unele din ele au devenit rare și au fost incluse în „Cartea Roșie”. Irigarea intensivă și utilizarea în aceste scopuri a apei cu un conținut sporit de săruri, aplicarea tehnologiilor neadecvate la prelucrarea solurilor desecate au provocat salinizarea și distrugerea structurii acestora, scăderea bruscă a conținutului de humus în sol și, în consecință, diminuarea fertilității lor. Concomitent s-a produs și sărăcirea biocenozelor.
Una din cauzele acestor urmări extrem de negative a fost ignorarea cerințelor recomandărilor științifice de păstrare a zonelor umede și bălților în calitate de elemente majore de stabilizare ecologica în regiune, de creare a oazelor de vegetație naturală în cadrul teritoriilor deja ameliorate, ca elemente de suport ale biodiversității. Folosirea intensă nejustificată a pesticidelor și îngrășămintelor minerale prin anii '70-'80 a dus la otrăvirea faunei, iar din cauza aplicării mașinilor agricole necorespunzătoare, nerespectării cerințelor tehnologice se nimicește un număr mare de animale (de 10-15 ori mai mult decât în timpul vânătoarei autorizate). Astfel, dacă la cositul manual al fânului se nimicesc pana la 15% de animale sălbatice, apoi la cositul mecanizat – peste 40%. În special, aceasta se referă la animalele și păsările tinere (căprioara, iepurele, cerbul, mistrețul, prepelița).
O îmbunătățire teritorială a calității terenurilor servește zona de centru a Republicii Moldova unde suprafața ecosistemelor forestiere atinge 13,5% și care, în îmbinare cu terenurile de pajiște, permite, susținerea diversității biologice la nivel de specii și ecosistem.
Teritoriile întreprinderilor industriale, care în Chișinău ocupă zone relativ compacte. Aceste locuri se caracterizează printr-o poluare permanentă cu substanțe provenite în urma diferitor procedee tehnologice și este specifică pentru fiecare sector.
Impactul alunecărilor de teren
Alunecările de teren sunt frecvente în Moldova din cauza solului argilos și a nivelului apelor subterane iar acestea apar mai ales în lunile de primăvară și iarnă, când rata precipitațiilor crește, zăpada se topește și solul este foarte saturat. Alunecările de teren pot fi provocate de cutremure, răscoliri ale solului cauzate de lucrările de execuție ale clădirilor și drumurilor, agricultura intensivă, defrișări sau creșterea nivelului apelor subterane. Cele mai afectate zone sunt localizate între orașele Nisporeni și Bălți, zonele din jurul Rîșcani și Chișinău și zona de nord a orașului Orhei (Figura nr._). În medie, 15.000 de alunecări de teren care cuprind 30.000 de hectare se produc anual, cu o creștere anuală de 1.000 de ha. Alunecările de teren pot ucide rezidenții locali, pot avaria și distruge clădirile, terenurile agricole, resursele de apă de suprafață cum sunt râurile, precum și îndiguirile și drumurile.
Așa cum este prezentat în Figura nr:_, Orașul Chișinău este localizat în zona de 10-30 de alunecări de teren pe 100 km2.
Relief și geomorfologie În cadrul subcapitolului sunt prezentate caracteristicile și trăsăturile geomorfologice ale ariei naturale protejate după cum urmează:
Fig.3.9 – Harta unităților de relief
Aria naturală protejată este suprapusă cu Lunca Prutului pe regiunea satului Zberoaia care este formată prin îndiguirea râului Prut pe partea Westică, în aceste condiții, datorită intervenției antropice și a intervalului de pantă mic, regimul de scurgere nu este influențat și implicit speciile și habitatele nu sunt influențate.
Eoziunile solului. Din punctul de vedere al condițiilor care favorizează instalarea eroziunii în suprafață, potrivit lui M.Moțoc (1983), terenurile agricole situate pe pante mai mari de 5% sunt suprafețele cele mai expuse. Pe lângă valoarea declivității, procesul de spălare este favorizat de condițiile climatice, torențialitatea precipitațiilor fiind caracteristică lunilor de vară, dar și de substrat. Conform lui I. Hârjoabă (1968), cantitatea de sol spălat în timpul ploilor torențiale reprezintă între 82-98% din cantitatea totală de sol îndepărtat prin acest proces.
În cazul Luncii Prutului din satul Zberoaia rolul cel mai important în apariția și desfășurarea eroziunii solului este ocupat de modul de folosință al terenurilor și de tipul de vegetație care ocupă acele terenuri. Cum cea mai mare parte a terenurilor este ocupată de terenuri agricole aflate în pantă în preajma Ariei, rolul acestui proces crește, observându-se o diferențiere în cadrul terenurile arabile (între plantele anuale: prășitoare și păioase, și plantele perene) în funcție de stadiul de vegetație care poate intercepta sau nu picăturile de apă de ploaie.
Dezagregarea prin variatii de umiditate este întâlnită în regiunile unde pe de-o parte sunt roci avide de apă care își măresc repede volumul prin încorporarea volumului în jurul particulelor, iar pe de alta parte se produc frecvent alternanțe de intervale cu umiditate crescută cu altele secetoase când rocile pierd rapid apa.
Rezultă astfel coscove – un fel de plăci, argiloase cu grosime sub 1 cm și lățimi de câtiva decimetri care pe măsura accentuării uscăciunii se fragmentează și mai mult uneori transformându-se într-un praf grosier.
Prăbușiri – sunt deplasări ale unor volume de rocă sau sol acolo unde sunt maluri înalte, care se produc brusc, aproape instantaneu sub efectul gravitației, în cazul Ariei mișcarea se face prin surpare pe pantele a căror bază este supusă unei eroziuni ce creează excavații rupând stabilitatea malurilor.
Colmatarea este un proces geomorfologic care se înțelege prin umplerea sau înălțarea albiei unui curs de apă, a fundului unui lac, prin depunerea materialului transportat de apele curgatoare (sedimente, aluviuni).
Pentru protejarea malurilor lacului Piacu și, implicit, reducerea colmatării care poate influența negativ diversitatea biologică de interes conservativ prin scăderea adâncimii apei și ulterior dispariția unor suprafețe de luciu de apă, se pot lua următoarele măsuri:
executarea în lungul malurilor a unor disipatori de energie a valurilor;
executarea unor șiruri de epiuri paralele, perpendiculare pe mal (pentru malurile cu pantă redusă);
plantații de arbori.
Procesul de colmatare este accelerat în cazul inundatiilor, care tranzitează un debit solid în suspensie și târât foarte mare, plus cantitățile de aluviuni depozitate în zonele de confluență, care la un debit normal nu erau tranzitabile.
3.4. Biodiversitatea habitatelor specifice
Diversitatea arboretelor În Aria protejată „Zberoaia–Lunca ” după proveniență au fost evidențiate 3 categorii de arborete: natural-fundamentale, derivate și artificiale. Aceste arborete se caracterizează printr-o productivitate mijlocie și inferioară (tabelul 1). Arboretele natural–fundamentale de plop și salcie, echiene de productivitate mijlocie și subproductive au fost înregistrate în 21 de subparcele (suprafața totală de 81,9 ha), ceea ce reprezintă 54,9 % din suprafața ariei protejate cercetate. Arboretele natural–fundamentale de plop (Populus alba, P. nigra ) s-au format la altitudinea de 27 – 28 m. Au fost evidențiate 7 ha arborete pure de plop alb, respectiv 0,7 ha de plop negru de productivitate mijlocie și 20,3 ha arborete mixte de plop alb cu participarea salciei (Salix alba) și a jugastrului (Acer campestre ). Arboretele natural–fundamentale subproductive ocupă o suprafață de 45 ha, dintre care arborete pure de plop alb 18,8 ha și arborete mixte de plop alb cu salcie 26,2 ha. Arborete natural–fundamentale de salcie (Salix alba).
Au fost înregistrate în 3 subparcele cu o suprafață totală de 8,2 ha, ceea ce constituie 5,5 % din suprafața ariei protejate. Arboretele de salcie pure de productivitate mijlocie ocupă o suprafață de 3,7 ha, iar arboretele mixte de salcie cu plop alb și ulm (Ulmus carpinifolia) constituie 4,5 ha. Arborete parțial derivate au fost con semnate în 2 subparcele cu o suprafață totală de 4,8 ha (3,2 %) din suprafața ariei protejate. Ele sunt reprezentate de arborete pure de salcie (Salix alba). Arborete total derivate au fost semnalate într-o subparcelă cu o suprafață totală de 1,2 ha, fiind reprezentate de arborete pure de plop.
Arborete artificiale. Au fost plantate arborete de stejar, salcie, plop alb,salcîm, plop canadian, plop negru în 12 subparcele cu o suprafață totală de 32,8 ha (22, 1 %) din suprafața ariei protejate cercetate. Arborete artificiale de stejar pedunculat de productivitate mijlocie ocupă o suprafață de 4,3 ha, au fost plantate în amestec cu plop alb (Populus alba), ulm (Ulmus carpinifolia) și jugastru (Acer campestre). Arborete artificiale de plop alb au fost create 4,4 ha în 2 subparcele, sunt arborete mixte de productivitate inferioară de plop alb în amestec cu salcie (Salix alba), salcîm (Robinia pseudoacacia), plop negru (Populus nigra). Arborete artificiale de plop negru au fost plantate în două subparcele cu suprafața de 11,5 ha, dintre care: arborete pure – 4,9 ha, mixte cu salcie (Salix alba) – 6,6 ha. Sunt arborete echiene de producție inferioară. Arborete artificiale de plop canadian, de producție inferioară, au fost plantate în două subparcele, cu o suprafață totală de 2 ha.
Arborete artificiale de salcie au fost plantate în 3 subparcele arborete pure, pe o suprafață de 5,1 ha și 2,9 ha arborete mixte cu plop alb (Populus alba). Aceste arborete realizează o productivitate inferioară. Arborete artificiale de salcîm au fost plantate în 3 subparcele pe o suprafață de 8,7 ha. Reprezintă arborete pure pe o suprafață de 2,6 ha și arborete mixte – 6,1 ha, în amestec cu ulm (Ulmus carpinifolia) și glădiță (Gleditsia triacanthos). Diversitatea floristică În Aria protejată „Zberoaia – Lunca” au fost evidențiate 222 specii de plante vasculare. Arboretul este constituit din 23 specii de arbori: Acer campestre, Acer negundo, Acer platanoides, Acer tataricum, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior, Gleditsia triacanthos, Malus sylvestris, Populus alba, P. nigra, P. tremula, P. x canascens, Pyrus pyraster, Quercus robur, Robinia pseudoacacia, S. alba, S. caprea, S. fragilis, S. triandra, S. viminalis, T. cordata, Tilia tomentosa, Ulmus minor. În arboret au fost înregistrate 5 specii de liane: Clematis recta, Hedera helix, Humulus lupulus, Parthenocissus quinquefolia, Vitis sylvestris. Stratul arbuștilor este format din 8 specii de arbuști: Corylus avellana, Crataegus monogyna, Frangula alnus, Lygustrum vulgare, Prunus spinosa, Sambucus nigra, Viburnum lantana, V. opulus..
Analiza taxonomică a inventarului floristic al Ariei protejate „ZberoaiaLunca” denotă apartenența speciilor de plante vasculare la 160 de genuri și 61 de familii.
Cele mai reprezentate în flora vasculară a ariei protejate sunt 9 genuri: Salix, Trifolium cu cîte 5 specii; Acer, Populus, Polygonum cu cîte 4 specii; Agrostis, Poa, Lathyrus, Rumex – 3 specii.
Celelalte genuri sunt prezente cu o specie sau două, constituind 85 % din flora vasculară a ariei protejate. Familiile care includ cele mai multe specii sunt: Asteraceae (20 sp), Poaceae (18 sp), Lamiaceae, Fabaceae (16 sp), Apiaceae, Liliaceae (10 sp), ceea ce constituie 28 % din inventarul total de specii evidențiate.
Numeric predomină hemicriptofitele – 42 %; terofitele înregistrează 21 %, fanerofitele – 18 %, iar geofitele – 15 %. Hidro-helidatofitele – 3,8 % și camefitele – 0,9 % participă neesențial la formarea spectrului bioformelor Ariei protejate „Zberoaia–Lunca”.
În cazul Ariei protejate „Zberoaia – Lunca” etajulul de vegetație, climă și gradul de influență antropică Ka are valori maxime între 51-90 %, ceea ce denotă o presiune antropogenă puternică în zonă. Analiza geoelementelor evidențiază în flora ariei protejate 3 categorii de geoelemente: nordic, oriental și adventiv.
Categoria geoelementelor nordice predomină cu 80%, urmează categoria geoelementelor adventive și cosmopolite cu 13, 1% și categoria geoelementelor orientale cu 8,5 %. Analiza ecologică. Conform cerin- țelor față de umiditatea solului (U), în Aria protejată „Zberoaia–Lunca”, a fost evidențiată ponderea speciilor mezofite cu 47,9 % și a celor xero-mezofite cu 21,7 %. Speciile mezo-higrofite înregistrează 14,9%, celelate categorii avînd o pondere redusă. După exigențele față de temperatura aerului (T), în Aria protejată „Zberoaia –Lunca” remarcăm predominarea speciilor micro– mezoterme cu 72,4 % și a celor amfitolerante cu 12,2 %. Speciile moderat–termofile cu 12,2 % și cele microterme cu 5,4 % au un procentaj redus. În raport cu preferințele față de reac- ția solului (R), pentru Ariea protejată „Zberoaia–Lunca” sunt caracteristice speciile slab acid–neutrofile cu 37,9 %, speciile amfitolerante cu 31,6% și cele acido-neutrofile cu 25,3 %. Speciile neutro–bazifile și cele acidofile înregistrează 3,16 %. Analiza economică a fondului floristic al Ariei protejate”Zberoaia–Lunca” denotă apartenența la 7 categorii economice după modul și posibilitățile de utilizare. Cel mai mare număr de specii aparțin categoriei plantelor medicinale – 47,2 % și a celor melifere cu 42,3 %. Sunt bine reprezentate și categoriile plantelor ornamentale cu 36,0 %, alimentare cu 33,3 %, industriale cu 29,2 %, mai puțin cele furajere cu 25,2 %. Analiza cariologică remarcă ponderea elementelor poliploide – 33,3 %. Elementele dipolid-poliploide înregistrează – 34,2 %, diploide – 26,5%.
Caracterizarea genofondului floristic Pentru aria protejată cercetată indicele de diploidie (I.D.) variază între 0,8- 1,0, ceea ce ilustrează caracterul pionier și instabil al formațiunilor vegetale din cadrul acestei arii, reflectînd pe deplin condițiile staționale de luncă. Specii de plante rare În flora Ariei protejate “Zberoaia– Lunca” au fost evidențiate 10 specii de plante rare, care reprezintă 4,5 % din fondul floristic al acestei arii. În conformitate cu U.I.C.N., după gradul de raritate, aceste specii de plante se repartizează astfel: Periclitat (EN) – 3 specii: Asparagus officinalis, Vitis sylvestris, Paris quadrifolia. Vulnerabil (VU) – 4 specii: Asparagus tenuifolius, Galanthus nivalis, Fritillaria meleagris, Frangula alnus; Risc mic (LR) – 3 specii: Asparagus pseudoscaber, Epipactis helleborine, Viburnum opulus.
Diversitatea fitocenotică Învelișul vegetal al Ariei protejate „Zberoaia-Lunca” include trei tipuri de vegetație: forestieră, praticolă, vegeta- ție acvatică și palustră.
Vegetația forestieră ocupă o suprafa- ță de 122,2 ha. Sunt suprafețe de păduri reprezentate sub formă de fîșii ampla- sate de-a lungul albiei rîului Prut. Răchitișurile ocupă locurile cele mai joase din lunca r. Prut, sunt formate din Salix viminalis, S. triandra, S. purpurea, pe suprafețe mici. Comunitățile de plante evidențiate în răchitișuri au fost atribuite la asociația Salicetum triandrae Malcuit, 1929. Asociația este formată din două straturi bine evidențiate. Stratul arbuștilor este format din speciile edificatoare Salix trandra, Salix viminalis și exemplare solitare de Euonymus europaea, Swida sanguinea, Viburnum opulus. Stratul ierburilor este format din specii mezohigrofite și specii ce aparțin vegetației ruderale și sagetale. Speciile mai frecvente în această asociație sunt: Rubus caesius, Polygonum amphybium, Lytrum salicaria, Calystegia sepium, Humulus lupulus, Cucubalus baccifer, Bidens tripartita, Urtica dioica, Lysimachia nummularia, Phragmites australis. Sălcișurile se formează în locuri puțin mai ridicate, comparativ cu ră- chitișurile.
Comunitățile de plante evidențiate în sălcișuri au fost atribuite la asociația Salicetum albae Issler, 1924. Edificatori ai acestei asociații sunt speciile de salcie (Salix alba, S. fragilis). În stratul arborilor sunt prezente speciile de plop (Populus alba, Populus nigra). Stratul arbuștilor este mai slab exprimat, fiind reprezentat de Swida sanguinea, Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Rosa canina, Euonymus europaea, Sambucus nigra. Stratul ierburilor este alcătuit din Urtica dioica, Galium aparine, Lysimachia nummularia, Symphytum officinalis, Equisetum arvense, Ranunculus repens, Rubus caesius, Solanum dulcamara, Glechoma hederacaea, Aegopodium podagararia, Rumex crispus etc.
Plopișurile au fost evidențiate la altitudini puțin mai înalte, reprezentînd o formă de tranziție de la sălcișuri la stejărete. În arboret predomină plopul alb (Populus alba) și plopul negru (Populus nigra). Pe alocuri este foarte abundentă vița-de-pădure (Vitis sylvestris). Comunitățile de plante evidențiate în plopișuri au fost încadrate în asociația Populetum albae – Fraxinosum bessarabicum Borza, 1937.
În cadrul ariei protejate cercetate au mai fost evidențiate arboreturi artificiale care sunt constituite din salcîm (Robinia pseudoacacia), plop euroamerican (Populus X canadiensis), arțar american (Acer negundo). Arboretele artificiale au fost atribuite la asociațiile Populetum X marialandicae Mititelu, 1970 (cult) și Robinetum pseudoacaciae Arvat, 1939 (cult). În zona de tranziție dintre fitocenozele silvice și pajiști, la lizieră sunt localizate tufărișurile. Comunitățile de plante identificate în tufărișuri au fost atribuite la asociația Pruno spinosae – Crataegetum Soó, 1931.
Vegetația praticolă. Pe sectoarele mai ridicate și mai drenate ale luncii s-au format suprafețe cu pajiști la alcă- tuirea cărora participă specii de plante mezofite și mezohidrofite: Trifolium repens, T. fragiferi, T. pratense, Lolium perene, Poa annua, Agrostis stolonifera. Comunitățile de plante au fost atribuite la asociațiile Trifolio repenti-Lolietum Krippelova, 1967; Trifolietum fragiferi Morariu, 1966.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Aria protejată „Zberoaia-Lunca” este o suprafață reprezentativă de pădure de salcie și plop, caracteristică pentru pă- durile din lunca Prutului. După compoziția floristică și faunistică, este o pădure valoroasă, incluzînd un genofond constituit din 222 specii de plante vasculare, dintre care 23 specii de arbori, 8 specii de arbuști, 5 specii de liane și 186 specii de plante ierboase.
Au fost înregistrate 10 specii de plante rare cu diferit grad de periclitare conform U.I.C.N., dintre care 3 specii incluse în Cartea Roșie a Moldovei. În arboretele de plop alb cuibărește o colonie de bîtlani (Ardea cinerea, Nycticorax nycticorax, Egretta garzetta), cu un efectiv de 300 de exemplare .
Conform Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr. 1539 din 25 februarie 1998, Aria protejată „ZberoaiaLunca”a fost luată sub ocrotirea statului, fiind atribuită la categoria rezervații naturale silvice.
Aria protejată Zberoaia–Lunca reprezintă o suprafață de 147,9 ha de pădure valoroasă. Este constituită din arborete natural-fundamentale de plop (Populus alba, P. nigra) și salcie (Salix alba, S. viminalis). Genofondul floristic include 222 specii de plante vasculare, 23 specii de arbori, 8 specii de arbuști, 5 specii de liane și 186 specii de plante ierboase, ce apar- țin la 160 de genuri și 61 de familii. Au fost înregistrate 10 specii de plante rare, dintre care 3 specii au fost incluse în Cartea Roșie a Moldovei. Au fost evidențiate 17 asociații vegetale. A fost semnalată o colonie de bîtlani (Ardea cinerea, Nycticorax nycticorax, Egretta garzetta), cu un efectiv de 300 de exemplare. Pentru optimizarea conservării biodiversității, este necesar de efectuat lucrări de reconstrucție ecologică în arboretele derivate și artificiale, cu scopul ameliorării compoziției și structurii, conform cerințelor staționale.
Obiectivele de studiu ale tezei au fost:
asigurarea diversității biologice prin conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice de interes comunitar și național;
menținerea sau restabilirea întro stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale și a speciilor din flora și fauna sălbatică;
protecția bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim special de ocrotire pentru conservarea și utilizarea durabilă a acestora;
inițierea de acțiuni pentru ocrotirea și conservarea speciilor de animale și plante sălbatice vulnerabile;
amenajarea și valorificarea adecvată și prudentă a teritoriului, cât și gestionarea eficientă a capitalului natural;
punerea în concordanță a activităților turistice cu capacitatea de suport ecologic și cu particularitățile ecosistemelor existente, prin promovarea formelor de ecoturism;
punerea în practică a metodelor manageriale care să genereze o armonie între biodiversitate, vizitatori și localnici.
Pentru trasarea unor recomandări generale pentru a srijini acțiunea menținerii Ariei Zberoaia – Lunca, s-a ținut cont de următoarele principii:
Principiul opiniei generale unitare Crearea unei imagini unitare asupra unui teritoriu prin cunoașterea integrată a structurii și funcționalității lui, se constituie într-un atu incontestabil pentru dezvoltarea echilibrată a acelui spațiu. În acest context, existența unei opinii generale comune asupra unui anumit aspect reprezintă o condiție esențială de abordare pluriinstituțională a unor aspecte de care depinde reușita aplicării prevederilor acestui plan de management.
Astfel, integrarea într-un sistem de cooperare a acțiunilor tuturor factorilor de decizie din zonă cu cele ale administrației rezervației naturale constituie un pas înainte în scopul creșterii eficienței managementului ariei protejate.
Promovarea realizării regulamentelor locale de urbanism și a planurilor de amenajare a teritoriului care să integreze obiectivele planului de management al Rezervației Naturale „RNS Zberoaia”.
Gestionarea teritoriului reprezintă o activitate obligatorie care se desfășoară în scopul dezvoltării spațiale echilibrate, pentru protecția patrimoniului natural și construit și pentru îmbunătățirea condițiilor de viață, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății.
Obiectivele de management ale rezervației naturale trebuie integrate în regulamentele de urbanism generale, care stau la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, pentru a promova o acțiune comună cu autoritățile locale.
Integrarea obiectivelor de management în regulamentele de urbanism este necesară nu numai pentru impunerea unei strategii coerente de dezvoltare a acestui spațiu, ci și pentru a asigura reușita aplicării planului de management care se constituie întro alternativă de dezvoltare socială și economică a zonei întrun mijloc de realizare a protecției și conservării resurselor naturale și culturale ale acestui teritoriu.
Încurajarea ecoturismului cu respectarea echilibrelor locale Rezervația naturală „RNS Zberoaia” se constituie într-un spațiu cu un real potențial turistic dat de valori naturale și de apropierea de satul Zberoaia, dar dezvoltarea redusă a infrastructurii de până acum și acoperirea redusă a căilor de comunicație au determinat o dezvoltare foarte înceată și neconvingătoare a acestei ramuri economice în acest spațiu. Susținerea intensă a informării populației, dezvoltării culturale și a educației permanente Dezvoltarea culturală, promovarea educației și a informării populației reprezintă modalități de dezvoltare a unor spații pe termen lung.
Principiul precauției și transparenței în luarea deciziei Orice acțiune sau decizie, indiferent de caracterul ei trebuie să fie analizată din punct de vedere al beneficiilor și costurilor pe care acestea le presupune, dar și din prisma efectelor negatice asupra mediului și asupra comunității locale. Beneficiile pe termen scurt nu trebuie să reprezinte un criteriu de adoptare a deciziilor.
Principiul precauției trebuie să stea la baza tuturor deciziilor care privesc în mod direct sau indirect rezervația naturală „RNS Zberoaia” pentru împiedicarea creșterii suprafețelor degradate, a căror refacere implică costuri semnificative.
Principiul conservării diversității biologice Diversitatea biologică are o importanță deosebită dată în primul rând de valoarea ei ecologică, genetică, socială, economică, științifică, educațională, culturală, recreativă și estetică.
Diversitatea biologică prezintă o importanță deosebită pentru evoluție și pentru conservarea ecosistemelor și speciilor.
Pe parcursul vizitării Rezervației sunt interzise orice fel de activități care ar putea afecta integritatea Rezervației sau care ar putea pune în pericol elementele de mediu protejate, în mod special sunt strict interzise următoarele activități:
a) depozitarea sau abandonarea în perimetrul Rezervației a deșeurilor de orice natură;
b) degradarea sau distrugerea indicatoarelor, marcajelor sau panourilor informative;
c) aprinderea focului sau orice activități care pot provoca incendii;
d) camparea în afara locurilor special amenajate, cu excepția delegaților custodelui care desfășoară activități în interesul ariilor naturale protejate.
Circulația cu mijloace motorizate pe drumurile de exploatare agricole este permisă numai proprietarilor/deținătorilor de terenuri agricole și împuterniciților acestora.
Este interzisă practicarea de sporturi cu mijloace motorizate pe suprafețele acvatice de pe teritoriul Rezervației.
Se interzic activitățile de vânătoare pe suprafața Rezervației.
Activitățile privind protecția fondului piscicol, pescuitul și acvacultura se supun prevederilor legale. Pescuitul recreativ se va desfășura numai în regiunea delimitată.
Pe suprafețele de pajiște și pășune suprapuse Rezervației, este interzis accesul animalelor domestice. Amplasarea de stâne și locuri de târlire se face la o distanță de minim 500 m de limita Rezervației.
Trebuie 3-5 concluzii, 1-2 recomandări………atât.
Unde-I pașaportul ecologic…….vezi Begu ș.a. Starea mediului și patrimonial natural al bazinului Dunării….., 2012. Acoloeste și Zberoaia-Lunca……
RNS Zberoaia – Lunca
Are o suprafață de , aparține OS Nisporeni, Zberoaia-Lunca, ÎSS Nisporeni și include parcelele 13, 14. Este amplasată în lunca r. Prut, la vest de s. Zberoaia, r-nul Nisporeni, la altitudinea de 20-60 m.
La bază constituirii ariei protejate stă sectorul de pădure de luncă, separat de restul luncii r. Prut printr-un meandru sub formă de potcoavă (Prutețul), care se umple cu apă la revărsarea Prutului.
Flora. Dominant este plopul alb (Populus alba). Subdominanți: plopul negru (Populus nigra), vânjul (Ulmus laevis), arțarul tătăresc (Acer tataricum), stejarul pedunculat (Quercus robur), jugastrul (Acer campestre) și salcia (Salix alba).
Între parcelele 13 și 14 se află o plantație forestieră de stejar pedunculat (Quercus robur) de circa 17-20 ani, pe alocuri cu plop negru (Populus nigra) și un sector cu câteva tufe de Frangula alnus.
Arbuștii de bază sunt reprezentați prin: cătină roșie (Tamarix ramosissima), crușin (Frangula alnus), Viburnum opulus, dârmoz (Viburnum lantana), păducel (Crataegus curvisepala), Rhamnus tinctoria. Frecvente sunt și lianele: viță de Canada (Partenocisus quinquifolia) și Vitis sylvestris.
Printre plantele ierboase rare menționăm: Convallaria majalis, Crocus reticulatus, Asparagus officinalis, Asparagus tenuifolius. Conform unor surse bibliografice (Covali, 2008), aici se mai înregistrează: Epipactis helleborine, Asparagus pseudoscaber, Fritillaria meleagroides, Galanthus nivalis.
Ciuperci: hribul alb (Boletus edullis).
Fauna. Sectorul de pădure cu plop alb (Populus alba) include arbori seculari, coronamentul cărora servește drept habitat formidabil pentru circa 80-100 perechi de stârc cenușiu (Ardea cinerea), care au construit aici o mulțime de cuiburi. În hotarele rezervației oaspete frecvent este Ciconia nigra, Grus grus, Phasianus colchicus, Buteo buteo, iar comune sunt cucul (Cuculus canorus), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), găinușa de baltă (Galinulla chloropus) ș.a. Prin stufărișuri și locuri mai îndepărtate sunt prezente speciile valoroase de Felis silvestris, Sus scrofa, Capreolus capreolus, stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), muscar gulerat (Ficedula albicollis), iar apele râului și afluentului Pruteț sunt populate de Emys orbicularis, Lutra lutra, Natrix natrix ș.a.
Starea ecologică. Conform repartizării spațiale (Fig. 2.6, cap. II) a gradului de poluare a aerului în Republica Moldova cu SO2, stabilită pe baza lichenoindicației (Begu, 2011), aerul din regiunea dată se clasifică ca slab poluat (0,05-0,1mg/m3).
OBLIGAȚIUNE DE PROTECȚIE
______________________________________________________________
(instituția, întreprinderea, gospodăria, organizația, în al cărei administrare se află aria protejată)
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
în persoana_____________________________________________________
își asumă obligativitatea față de autoritatea centrală pentru mediu precum că în aria protejată, luată sub protecția statului
______________________________________________________________
(denumirea ariilor protejate)
va fi respectat regimul de administrare și protecție pe toată perioada gestionării conform prevederilor Legii nr.1538-XIII din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor protejate de stat
Semnătura deținătorului, beneficiarului
L. șt. „___”________________200
12
Nr.____________
MINISTERUL ECOLOGIEI
ȘI RESURSELOR NATURALE
P A Ș A P O R T U L
OBIECTELOR ȘI COMPLEXELOR
DIN FONDUL ARIILOR NATURALE
PROTEJATE DE STAT
_______________________________________
(DENUMIREA)
_______________________________________
1. Denumirea ariei (obiectului) protejate______________________________
______________________________________________________________
2. Numărul cadastral (nr.din Legea 1538-XIII)_________________________
______________________________________________________________
3. Deținătorul funciar, beneficiarul ariei (obiectului) protejate_____________
(adresa, tel./fax)
______________________________________________________________
4. Amplasamentul_______________________________________________
______________________________________________________________
Data completării __________________________________________________
________________________________________________________________
COORDONAT:___________________________________________________
Ministerul (autoritatea centrală pentru mediu)________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Autoritatea administrației publice locale________________________________
________________________________________________________________
b) propuneri pentru ameliorarea stării obiectului____________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
5. Suprafața____________________________________________________
__________________________________________________________________________
6. Subordonarea_________________________________________________
__________________________________________________________________________
7. Statutul juridic al ariei (obiectului) protejat_________________________
(actele de confirmare)
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
8. Schema / harta cadastrală a teritoriului ariei naturale protejate (cu divizare, după caz, a parcelelor, subparcelelor și terenurile învecinate, obiecte de reper-terenuri agricole, cariere, localități, stații, drumuri etc.) ______________________(se anexează)_________________
9. Date istorice despre aria protejată (legende)___________________________
data luării sub protecție de stat și actul legislativ, normativ
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
10.Importanța științifică, cognitivă și recreativă a obiectului, nivelul importanței – internațional, național, local
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
a) Elemente ce caracterizează aria protejată (flora, fauna, inclusiv specii de plante și animale rare, din Cartea Roșie, descoperiri geologice și paleontologice)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
b) Alte caracteristici ale monumentelor protejate
Suprafața______________________________________ha
Debitul_________________________________l/sec
Vîrsta__________________________________ani
Înălțimea_______________________________m
Diametrul______________________________cm
Starea dezvoltării (afectat, satisfăcător, luxuriantă)
Alți indici
11.Suprafața zonei cu protecție integrală, ha_____________________________
___________________________________________________________________________
12. Lățimea zonei de protecție a ariei (obiectului) protejate_______________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
13. Finanțarea ariei naturale protejate pentru conservarea obiectului protejat
monitoringul finanțării (de la stat, de la deținător, granturi)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
14. Planul de management (elaborat de deținător, autoritatea centrală pentru mediu)
a) Restricții în vederea folosirii terenurilor ariei protejate__________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE
Toate sursele bibliagrafice trebuie să se regăsească în textul tezei……
Dar referință la lucrările conducătorului….. Begu……..
De exclus majoritatea din cele cu roșu, doar nu faci teză la drept…..
I. ACTE INTERNAȚIONALE:
1. CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ ASUPRA NAVIGAȚIEI AERIENE, de la Paris, din 1919.
2. CONVENȚIA DE LA CHICAGO PRIVIND REGULILE NAVIGAȚIEI AERIENE, din 1944.
3. CONVENȚIA ASUPRA COMERȚULUI INTERNAȚIONAL CU SPECII SĂLBATICE ALE FAUNEI ȘI FLOREI AMENINȚATE CU DISPARIȚIA, semnată la Washington, la 3 martie 1973;
4. CONVENȚIA PRIVIND PROTECȚIA PATRIMONIULUI MONDIAL, CULTURAL ȘI NATURAL, adoptată de Conferința Generală a U. N. E. S. C. O, la Paris, la 16 noiembrie 1975, a intrat în vigoare la 17 decembrie 1975;
4. CONVENȚIA ASUPRA CONSERVĂRII SPECIILOR MIGRATOARE APARȚINÂND FAUNEI SĂLBATICE, semnată la Bonn, la 23 iunie 1979 ;
5. CARTA MONDIALĂ A NATURII, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la New-York, la 28 octombrie 1982;
6. AGENDA SECOLULUI XXI, aprobată la Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, Rio de Janeiro, 1992;
II. ACTE NAȚIONALE:
1. REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA MODUL DE RECUPERAREA PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN CONTRAVENȚII SILVICE, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 854 din 28 decembrie 1992, publicat în M.O Nr. 12, 1992;
2. LEGEA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, Nr. 1515-XIII, din 16 iunie 1993, publicată în M.O Nr. 10/283 din 30 oct. 1993;
3. CODUL APELOR nr.1532-XII din 22 iunie 1993 (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr.10, art.287),
4. LEGEA REGNULUI ANIMAL nr.439-XIII din 27 aprilie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
5. LEGEA CU PRIVIRE LA ZONELE ȘI FÂȘIILE DE PROTECȚIE A APELOR RÂURILOR ȘI BAZINELOR DE APĂ, nr.440-XIII din 27 aprilie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
6. LEGEA CU PRIVIRE LA RESURSELE MATERIALE SECUNDARE, nr. 7887-XIII din 26 martie 1996 (Monitorul Oficial al RM nr. 31 din 13 mai 1996, art. 320);
7. CODUL SILVIC ,aprobat prin Legea Nr. 887/XIII din 21 iunie 1996, publicată în M.O al Republicii Moldova din 16 ianuarie 1997, nr. 4-5 ;
8. LEGEA CU PRIVIRE LA REGIMUL PRODUSELOR ȘI SUBSTANȚELOR NOCIVE, nr. 1236-XIII din 03 iulie 1997 (Monitorul Oficial al RM nr. 67-68 din 16 octombrie 1997, art. 557);
9. LEGEA PRIVIND DEȘEURILE DE PRODUCȚIE ȘI MENAJERE, nr. 1347-XIII din 09 octombrie 1997 (Monitorul Oficial al RM nr.16-17 din 05 martie 1998);
10. LEGEA PRIVIND FONDUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE DE STAT nr. 1538- XIII din 25 februarie 1998
11. LEGEA CU PRIVIRE LA PLATA PENTRU POLUAREA MEDIULUI nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 (Monitorul Oficial al RM nr. 54-55 din 18 iunie 1998, art. 378).
12. CODUL CU PRIVIRE LA CONTRAVENȚIILE ADMINISTRATIVE, aprobat la 29 martie 1985 –Veștile R. S. S. M., 1985, Nr 3 cu modificări și completări până la 29 noiembrie 2001;
13. STRATEGIA NAȚIONALĂ ȘI PLANUL DE ACȚIUNE ÎN DOMENIUL
CONSERVĂRII DIVERSITĂȚII BIOLOGICE ,aprobate prin Hotărârea Parlamentului Nr. 112- XV din 27 aprilie 2001, publicată în M.O din 2 august 2001, Nr.90, 91;
14. LEGEA PRIVIND SECURITATEA BIOLOGICĂ nr. 755-XV din 21 decembrie 2002.
15. Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la schimbarea climei Nr. 29-XV din 13.02.2003, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.48/193 din 18.03.2003
16. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Acordului între Ministerul Mediului și Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului din România și Ministerul Mediului și Resurselor Naturale din Ucraina privind cooperarea în zona formată din ariile naturale protejate dale Deltei Dunării și Prutul de Jos, Nr.801 din 08.08.2000, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.102- 105/896 din 17.08.2000.
17. Programul Strategic Național de Acțiuni pentru Protecția Mediului pentru perioada 1995- 2020 (1995);
18. Planul Național de Acțiuni în domeniul Mediului pentru perioada 1995-1998 (1996);
19. Moldova XXI. Strategia de dezvoltare durabilă (2000);
20. Strategia de Conservare a Biodiversității (2001)
21. Noul Concept de Dezvoltare a Politicii de Mediu (2002).
III. MONOGRAFII, MANUALE, CĂRȚI,:
1. ANDRONOVICI C., Drept internațional public, Ed., Graphix, Iași 1993
2. ANGHEL Ion M., ANGHEL Viorel I., Răspunderea în dreptul internațional, Editura Lumina Lex 1998, 375 p.;
3. BARNEA, M., PAPADOPOL C., Poluarea și protecția mediului, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1975.
4. BALAN O., BURIAN Al., Drept internațional public, Volumul II, Chișinău 2003, 386 p.
5. BROWN, L., Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnică, București, 1998.
6. BOBICĂ N., Elemente de ecologie și dreptul mediului înconjurător, Iași, Ed. Fundației “Chemarea”, 1994.
7. BOLINTINEANU A., NĂSTASE A., AURESCU B., Drept internațional contemporan, ediția a 2-a, revăzută și adăugată, Ed. All Besk, București 2000, 449 p.;
8. CAPCELEA A., Drept ecologic, Chișinău, 2000, ;
9. CAPCELEA A., Perspectivele integrării ecologice europene, Chișinău, 2000, 77 p.;
10. CETINĂ E., Probleme de geografie economică, București,
11. COMAN F., Dreptul internațional public, Ediția a II-a, Bucureștii 2002, 379 p.;
12. CRACIUNESCU, Dumitru Adrian. Răspunderea civilă a statelor în dreptul internațional. București. Luminalex. 2001, 311 pag;
13. CRETU V. Drept internațional public. București. 2001, 224 pag.
14. DIACONU I., Curs de drept internațioanl public, București 1993.
15. DIACONU I., Drept internațional public, Ediția a II-a, Casa de Editură și Presă „Șansa” S.R.L. București 1995;
16. DUȚU M., Dreptul mediului, București, Ed. Gamian, 1993.
17. DUȚU M., Dreptul mediului, Tratat, Vol.I, București, 1998,404 p.;
18. DUȚU M., Dreptul mediului, Tratat, Vol. II, București, 1998, 352 p.;
19. ECOBESCU N., DUCULESCU V., Drept internațional public, București 1993;
20. GEAMĂNU Gh., Drept internațional contemporan, Editura didactică și Pedagogică, București 1995;
21. IANCU Gh., Drepturile fundamentale și protecția mediului, București, Monitorul Oficial, 1998;
22. IONESCU A., Fiziologia plantelor și efectele poluării, în efectele biologice ale poluării mediului, București, Ed. Academiei, 1973
23. IOZON D., Ecologie și protecția mediului, curs, Cluj- Napoca, Tipo Agronomia, 1996,
24. LUPAN E., Dreptul mediului – Partea specială – Tratat elementar, 1993
25. LUPAN E., MINEA M. St, MARGA A., Dreptul mediului, partea specială, tratat elementar II Ed. Lumina Lex, 1997;
26. MARINESCU D. Dreptul mediului înconjurător. București. Șansa. 1993, 318 p.
27. MARINESCU D., Dreptul mediului înconjurător, București, Casa de Editură și Presă “Șansa S.R.L.”, 1996.
28. MARTON A., NICOLAE S., MOȚ I., Protecția mediului, Timișoara, 1997
29. MIHUȚ I., Autoconducere și creativitate, Cluj-Napoca, 1989, pag.259 ;
30. MOCA Gh., drept inetrnațioanl public, Universitatea București, 1998;
31. MIGA-BEȘTELIU R., Drept internațional: Introducere în dreptul internațional public, Editura All, București, 1998, pag. 355
32. NĂSTASE A., JURA C., AURESCU B., Drept internațional public, Ed. All. Beck 1999.
33. NICIU M., Drept internațional public, două volume, Ediția a II-a, Edutura Fundației “Chemarea”, Iași 1995-1996
34. POPA V., PETRIȘOR P., COZMÂNCĂ O. „Elemente de drept internațional public”, Timișoara 1994, pag 391.
35. POPESCU D., Protecția mediului înconjurător în dreptul internațional, „Studii de drept românesc”, 1992;
36. POPESCU D., NĂSTASE A., Drept internațional public, București 1997;
37. POPESCU D., Dreptul internațional fluvial, Ed. Academiei, București 1973;
38. POPESCU D., Forme și instrumente juridice de cooperare în aviația civilă internațională; București, Edit. Academiei, 1976,
39. SCĂUNAȘ S., Drept internațional public, Editura All Beck, București, 2002
40. SION I. GR., Ecologie și dreptul internațional, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1990;
41. ȚURLEA S., S.O.S.! natura în pericol, Editura politică, București 1989;
42. ZAMFIR P., Dreptul mediului, Partea specială (curs introductiv), Chișinău, 1998.
43. БРИНЧУК М. Эколоăическое право. Москва. Țристъ. 2000, 684 ст.
44. КУЗНЕЦОВ В. Международное право. Москва. Țристъ. 2001, 672 ст.
45. ТРУНЦЕВСКИЙ Ț. САВВИЧ Н. Эколоăическое право. Москва. АОЦентрȚрИнфоР. 2001, 302 ст.
46. ВИНОĂРВДОВ С.В., Activitatea în cosmos și ocrotirea mediului înconjurător, în vol.Kosmos i pravo, Moskva 1981
47. ЖУКОВ Ă. П., Тендинции развиити Космицескоăо права, Москва, 1971,.
48. KOESTER V. Nordic Countrie’s Legislation on the Environment with Special Emphasis on Conservation. A Survey. Cland, 1980.
49. ROUSSEAU Charles, Drept internațional public, Paris, Dalloz, 1987
50. HUNTER D, SOMMER J. and VAUGHAN S, Сoncepts and principles of international law: an introduction, RRojas Databank Journal, January 1997;
51. GRON E., Transformări biochimice la plante, în Efectele biologice ale poluării mediului, București, Ed. Academiei, 1973.
52. KISS A., Droit international de l’environnement, Pedone, Paris, 1989.
53. KISS A., SHELTON S., International Environement Law Transnationale Publisher, inc. Graham Totman.
54. LEVEQUE F., GLACHANT M., La Recherche, nr.239 ianuarie, 1992, Vol. XXIII.
IV. SURSE INTERNET:
84. www.cim.moldova.md/planul/view.htm
85. www.salvaeco.org/html/stiri/2003/
86. www.ppnatura.org
87. www.ecosfera.ournet.md/articole/ec6/divers62.htm
88. www.moldova.md/ro/government/oll/ECOLOGIE/
89. www.rec.md
90. www.gate.md/…/The_White_Book_romanian_version/
91. www.europa.eu.int/eur-lex/en/index.html
92. https://www.youtube.com/watch?v=QSvuBc8B6e4, Diversitatea floristică și fitocenotică a ariei protejate “ZberoAia – Lunca”,Covali Victoria
Teza de doctorat, Biodiversitatea fitocenotică a ariilor protejate forestiere din valea Prutului de Mijloc,Nr. 1(37) / 2008 / ISSN 1810-9551,Covali Victoria, doctor în biologie
ANEXE
Anexa 5.
Codul Silvic, 1996
Legea Regnului Animal, 1995
Legea privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat, 1998
Legea cu privire la protecția plantelor, 1999
Legea pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, 2000
Legea privind protecția mediului înconjurător, 1993
Legea cu privire la resursele naturale, 1997
Legea privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, 1996
Legea cu privire la ocrotirea monumentelor, 1993
Legea privind plata pentru poluarea mediului, 1998
Codul funciar, 1992
Cartea Roșie a Republicii Moldova, ediția a doua
Hotărârea Parlamentului privind Concepția de dezvoltare a gospodăriei cinegetice naționale, 1997
Hotărârea Guvernului cu privire la Registrul soiurilor și hibrizilor de plante ce se cultivă în Republica Moldova, 1994
Hotărârea Guvernului cu privire la colectarea melcilor de vie, 1994
Hotărârea Guvernului despre aprobarea Principiilor de bază pentru restabilirea terenurilor degradate, 1994
Hotărârea Guvernului “Despre aprobarea Regulamentului A.S.S. “Moldsilva”, 1995
Hotărârea Guvernului cu privire la perfecționarea gestionării gospodăriei silvice și protejarea vegetației forestiere, 1996
Hotărârea Guvernului cu privire la evidența de stat a fondului forestier, 1997
Hotărârea Guvernului cu privire la clasificarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale, 1997
Hotărârea Guvernului cu privire la fondarea rezervației “Codru”, 1971
Hotărârea Guvernului cu privire la fondarea rezervației “Iagorlîc”, 1998
Hotărârea Guvernului “Cu privire la fondarea rezervației de stat “Prutul de jos”,1991
Hotărârea Guvernului “Cu privire la fondarea rezervației naturale de stat “Plaiul fagului”, 1992
Hotărârea Guvernului “Cu privire la fondarea rezervației naturale de stat “Pădurea domnească”, 1993
Regulamentul speciilor rare, periclitate și vulnerabile de animale și plante din Republica Moldova – Cartea Roșie a Republica Moldova, 1995
Regulamentul provizoriu cu privire la recoltarea ierbii și pășunatului animal pe terenurile Fondului forestier al Republicii Moldova, 1993
Regulamentul cu privire la modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin contravenții silvice, 1992
Republica Moldova a ratificat următoarele convenții ce țin de domeniul conservării biodiversității și a elaborat următoarele programe republicane:
Convenții
Convenția cu privire la diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 457 – XIII din 16.03. 1995;
Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor din Europa (Bern, 1979), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 1546 – XII din 23.06. 1993;
Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună pe cale de dispariție – CITES (Washington, 1973), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 1246 – XIV din 28.09.2000;
Convenția cu privire la peisajul European (Florența, 2001), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 536 – XV din 12.10. 2001;
Convenția privind combaterea deșertificării (Paris, 1994);
Convenția cu privire la evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontalier (Espoo, 1991).
Programe
Programul de acțiuni pentru dezvoltarea durabilă „Agenda XXI” (Rio de Janeiro, 1992);
Concepția protecției mediului în Republica Moldova (1995)- care a propus o concepție nouă a politicii guvernamentale în procesul reformării economiei cu luarea în seamă a problemelor de mediu pentru o dezvoltare durabilă;
Programul Național Strategic de Acțiuni în domeniul Protecției Mediului Înconjurător pentru perioada 1995-2010-2020 (1995)- care are ca scop de a direcționa economia, mediul înconjurător, întregul sistem social către o dezvoltare umană prosperă, o societate civilizată, sănătoasă, cu un nivel înalt de viață.
Planul Național de Acțiuni în domeniul protecției mediului înconjurător (PNA) , 1996 – stabilește domeniile prioritare și definește scopurile politicii ecologice a țării pe termene scurt (până un an) și mediu (până la trei ani) în domeniul mediului. Implementarea PNA depinde în mare măsură de capacitatea de a transforma principiile politice generale în acțiuni concrete la nivel local, inclusiv prin planificarea acțiunilor de mediu la nivel local.
Studiu de performanțe în domeniul protecției mediului în Republica Moldova(1999), elaborat de către Comisia Economică pentru Europa a ONU prevede ca obiective principale evaluarea stării mediului și activităților de protecție a mediului în RM și acordarea asistenței Guvernului RM în atingerea performanțelor în domeniul protecției mediului prin generalizarea datelor și informațiilor existente în domeniu și formularea recomandărilor privind perfecționarea politicii ecologice.
Strategia Națională și Planul de Acțiune în Domeniul Conservării Diversității Biologice (2001)
Strategia Dezvoltării durabile a sectorului Forestier din Republica Moldova (2001)
Concepția politicii de mediu a Republicii Moldova (2002) – care a propus bazele politicii guvernamentale de mediu la etapa de tranziție la economia de piață și direcțiile prioritare ale politicii naționale de mediu în baza celor globale.
Râul Prut
Conacul lui Gonata – Zberoaia
Ramsar Convention
Bâtlani…În rezervația Zberoaia Lunca
Lacul Paica
Anexa10 Situatia principalelor surse de poluare
Anexa 11 Fluxuri de informații în caz de poluări accidentale
BIBLIOGRAFIE
Toate sursele bibliagrafice trebuie să se regăsească în textul tezei……
Dar referință la lucrările conducătorului….. Begu……..
De exclus majoritatea din cele cu roșu, doar nu faci teză la drept…..
I. ACTE INTERNAȚIONALE:
1. CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ ASUPRA NAVIGAȚIEI AERIENE, de la Paris, din 1919.
2. CONVENȚIA DE LA CHICAGO PRIVIND REGULILE NAVIGAȚIEI AERIENE, din 1944.
3. CONVENȚIA ASUPRA COMERȚULUI INTERNAȚIONAL CU SPECII SĂLBATICE ALE FAUNEI ȘI FLOREI AMENINȚATE CU DISPARIȚIA, semnată la Washington, la 3 martie 1973;
4. CONVENȚIA PRIVIND PROTECȚIA PATRIMONIULUI MONDIAL, CULTURAL ȘI NATURAL, adoptată de Conferința Generală a U. N. E. S. C. O, la Paris, la 16 noiembrie 1975, a intrat în vigoare la 17 decembrie 1975;
4. CONVENȚIA ASUPRA CONSERVĂRII SPECIILOR MIGRATOARE APARȚINÂND FAUNEI SĂLBATICE, semnată la Bonn, la 23 iunie 1979 ;
5. CARTA MONDIALĂ A NATURII, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la New-York, la 28 octombrie 1982;
6. AGENDA SECOLULUI XXI, aprobată la Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, Rio de Janeiro, 1992;
II. ACTE NAȚIONALE:
1. REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA MODUL DE RECUPERAREA PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN CONTRAVENȚII SILVICE, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 854 din 28 decembrie 1992, publicat în M.O Nr. 12, 1992;
2. LEGEA PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, Nr. 1515-XIII, din 16 iunie 1993, publicată în M.O Nr. 10/283 din 30 oct. 1993;
3. CODUL APELOR nr.1532-XII din 22 iunie 1993 (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr.10, art.287),
4. LEGEA REGNULUI ANIMAL nr.439-XIII din 27 aprilie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
5. LEGEA CU PRIVIRE LA ZONELE ȘI FÂȘIILE DE PROTECȚIE A APELOR RÂURILOR ȘI BAZINELOR DE APĂ, nr.440-XIII din 27 aprilie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
6. LEGEA CU PRIVIRE LA RESURSELE MATERIALE SECUNDARE, nr. 7887-XIII din 26 martie 1996 (Monitorul Oficial al RM nr. 31 din 13 mai 1996, art. 320);
7. CODUL SILVIC ,aprobat prin Legea Nr. 887/XIII din 21 iunie 1996, publicată în M.O al Republicii Moldova din 16 ianuarie 1997, nr. 4-5 ;
8. LEGEA CU PRIVIRE LA REGIMUL PRODUSELOR ȘI SUBSTANȚELOR NOCIVE, nr. 1236-XIII din 03 iulie 1997 (Monitorul Oficial al RM nr. 67-68 din 16 octombrie 1997, art. 557);
9. LEGEA PRIVIND DEȘEURILE DE PRODUCȚIE ȘI MENAJERE, nr. 1347-XIII din 09 octombrie 1997 (Monitorul Oficial al RM nr.16-17 din 05 martie 1998);
10. LEGEA PRIVIND FONDUL ARIILOR NATURALE PROTEJATE DE STAT nr. 1538- XIII din 25 februarie 1998
11. LEGEA CU PRIVIRE LA PLATA PENTRU POLUAREA MEDIULUI nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 (Monitorul Oficial al RM nr. 54-55 din 18 iunie 1998, art. 378).
12. CODUL CU PRIVIRE LA CONTRAVENȚIILE ADMINISTRATIVE, aprobat la 29 martie 1985 –Veștile R. S. S. M., 1985, Nr 3 cu modificări și completări până la 29 noiembrie 2001;
13. STRATEGIA NAȚIONALĂ ȘI PLANUL DE ACȚIUNE ÎN DOMENIUL
CONSERVĂRII DIVERSITĂȚII BIOLOGICE ,aprobate prin Hotărârea Parlamentului Nr. 112- XV din 27 aprilie 2001, publicată în M.O din 2 august 2001, Nr.90, 91;
14. LEGEA PRIVIND SECURITATEA BIOLOGICĂ nr. 755-XV din 21 decembrie 2002.
15. Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite cu privire la schimbarea climei Nr. 29-XV din 13.02.2003, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.48/193 din 18.03.2003
16. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Acordului între Ministerul Mediului și Amenajării Teritoriului al Republicii Moldova, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului din România și Ministerul Mediului și Resurselor Naturale din Ucraina privind cooperarea în zona formată din ariile naturale protejate dale Deltei Dunării și Prutul de Jos, Nr.801 din 08.08.2000, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.102- 105/896 din 17.08.2000.
17. Programul Strategic Național de Acțiuni pentru Protecția Mediului pentru perioada 1995- 2020 (1995);
18. Planul Național de Acțiuni în domeniul Mediului pentru perioada 1995-1998 (1996);
19. Moldova XXI. Strategia de dezvoltare durabilă (2000);
20. Strategia de Conservare a Biodiversității (2001)
21. Noul Concept de Dezvoltare a Politicii de Mediu (2002).
III. MONOGRAFII, MANUALE, CĂRȚI,:
1. ANDRONOVICI C., Drept internațional public, Ed., Graphix, Iași 1993
2. ANGHEL Ion M., ANGHEL Viorel I., Răspunderea în dreptul internațional, Editura Lumina Lex 1998, 375 p.;
3. BARNEA, M., PAPADOPOL C., Poluarea și protecția mediului, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1975.
4. BALAN O., BURIAN Al., Drept internațional public, Volumul II, Chișinău 2003, 386 p.
5. BROWN, L., Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnică, București, 1998.
6. BOBICĂ N., Elemente de ecologie și dreptul mediului înconjurător, Iași, Ed. Fundației “Chemarea”, 1994.
7. BOLINTINEANU A., NĂSTASE A., AURESCU B., Drept internațional contemporan, ediția a 2-a, revăzută și adăugată, Ed. All Besk, București 2000, 449 p.;
8. CAPCELEA A., Drept ecologic, Chișinău, 2000, ;
9. CAPCELEA A., Perspectivele integrării ecologice europene, Chișinău, 2000, 77 p.;
10. CETINĂ E., Probleme de geografie economică, București,
11. COMAN F., Dreptul internațional public, Ediția a II-a, Bucureștii 2002, 379 p.;
12. CRACIUNESCU, Dumitru Adrian. Răspunderea civilă a statelor în dreptul internațional. București. Luminalex. 2001, 311 pag;
13. CRETU V. Drept internațional public. București. 2001, 224 pag.
14. DIACONU I., Curs de drept internațioanl public, București 1993.
15. DIACONU I., Drept internațional public, Ediția a II-a, Casa de Editură și Presă „Șansa” S.R.L. București 1995;
16. DUȚU M., Dreptul mediului, București, Ed. Gamian, 1993.
17. DUȚU M., Dreptul mediului, Tratat, Vol.I, București, 1998,404 p.;
18. DUȚU M., Dreptul mediului, Tratat, Vol. II, București, 1998, 352 p.;
19. ECOBESCU N., DUCULESCU V., Drept internațional public, București 1993;
20. GEAMĂNU Gh., Drept internațional contemporan, Editura didactică și Pedagogică, București 1995;
21. IANCU Gh., Drepturile fundamentale și protecția mediului, București, Monitorul Oficial, 1998;
22. IONESCU A., Fiziologia plantelor și efectele poluării, în efectele biologice ale poluării mediului, București, Ed. Academiei, 1973
23. IOZON D., Ecologie și protecția mediului, curs, Cluj- Napoca, Tipo Agronomia, 1996,
24. LUPAN E., Dreptul mediului – Partea specială – Tratat elementar, 1993
25. LUPAN E., MINEA M. St, MARGA A., Dreptul mediului, partea specială, tratat elementar II Ed. Lumina Lex, 1997;
26. MARINESCU D. Dreptul mediului înconjurător. București. Șansa. 1993, 318 p.
27. MARINESCU D., Dreptul mediului înconjurător, București, Casa de Editură și Presă “Șansa S.R.L.”, 1996.
28. MARTON A., NICOLAE S., MOȚ I., Protecția mediului, Timișoara, 1997
29. MIHUȚ I., Autoconducere și creativitate, Cluj-Napoca, 1989, pag.259 ;
30. MOCA Gh., drept inetrnațioanl public, Universitatea București, 1998;
31. MIGA-BEȘTELIU R., Drept internațional: Introducere în dreptul internațional public, Editura All, București, 1998, pag. 355
32. NĂSTASE A., JURA C., AURESCU B., Drept internațional public, Ed. All. Beck 1999.
33. NICIU M., Drept internațional public, două volume, Ediția a II-a, Edutura Fundației “Chemarea”, Iași 1995-1996
34. POPA V., PETRIȘOR P., COZMÂNCĂ O. „Elemente de drept internațional public”, Timișoara 1994, pag 391.
35. POPESCU D., Protecția mediului înconjurător în dreptul internațional, „Studii de drept românesc”, 1992;
36. POPESCU D., NĂSTASE A., Drept internațional public, București 1997;
37. POPESCU D., Dreptul internațional fluvial, Ed. Academiei, București 1973;
38. POPESCU D., Forme și instrumente juridice de cooperare în aviația civilă internațională; București, Edit. Academiei, 1976,
39. SCĂUNAȘ S., Drept internațional public, Editura All Beck, București, 2002
40. SION I. GR., Ecologie și dreptul internațional, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1990;
41. ȚURLEA S., S.O.S.! natura în pericol, Editura politică, București 1989;
42. ZAMFIR P., Dreptul mediului, Partea specială (curs introductiv), Chișinău, 1998.
43. БРИНЧУК М. Эколоăическое право. Москва. Țристъ. 2000, 684 ст.
44. КУЗНЕЦОВ В. Международное право. Москва. Țристъ. 2001, 672 ст.
45. ТРУНЦЕВСКИЙ Ț. САВВИЧ Н. Эколоăическое право. Москва. АОЦентрȚрИнфоР. 2001, 302 ст.
46. ВИНОĂРВДОВ С.В., Activitatea în cosmos și ocrotirea mediului înconjurător, în vol.Kosmos i pravo, Moskva 1981
47. ЖУКОВ Ă. П., Тендинции развиити Космицескоăо права, Москва, 1971,.
48. KOESTER V. Nordic Countrie’s Legislation on the Environment with Special Emphasis on Conservation. A Survey. Cland, 1980.
49. ROUSSEAU Charles, Drept internațional public, Paris, Dalloz, 1987
50. HUNTER D, SOMMER J. and VAUGHAN S, Сoncepts and principles of international law: an introduction, RRojas Databank Journal, January 1997;
51. GRON E., Transformări biochimice la plante, în Efectele biologice ale poluării mediului, București, Ed. Academiei, 1973.
52. KISS A., Droit international de l’environnement, Pedone, Paris, 1989.
53. KISS A., SHELTON S., International Environement Law Transnationale Publisher, inc. Graham Totman.
54. LEVEQUE F., GLACHANT M., La Recherche, nr.239 ianuarie, 1992, Vol. XXIII.
IV. SURSE INTERNET:
84. www.cim.moldova.md/planul/view.htm
85. www.salvaeco.org/html/stiri/2003/
86. www.ppnatura.org
87. www.ecosfera.ournet.md/articole/ec6/divers62.htm
88. www.moldova.md/ro/government/oll/ECOLOGIE/
89. www.rec.md
90. www.gate.md/…/The_White_Book_romanian_version/
91. www.europa.eu.int/eur-lex/en/index.html
92. https://www.youtube.com/watch?v=QSvuBc8B6e4, Diversitatea floristică și fitocenotică a ariei protejate “ZberoAia – Lunca”,Covali Victoria
Teza de doctorat, Biodiversitatea fitocenotică a ariilor protejate forestiere din valea Prutului de Mijloc,Nr. 1(37) / 2008 / ISSN 1810-9551,Covali Victoria, doctor în biologie
ANEXE
Anexa 5.
Codul Silvic, 1996
Legea Regnului Animal, 1995
Legea privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat, 1998
Legea cu privire la protecția plantelor, 1999
Legea pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, 2000
Legea privind protecția mediului înconjurător, 1993
Legea cu privire la resursele naturale, 1997
Legea privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, 1996
Legea cu privire la ocrotirea monumentelor, 1993
Legea privind plata pentru poluarea mediului, 1998
Codul funciar, 1992
Cartea Roșie a Republicii Moldova, ediția a doua
Hotărârea Parlamentului privind Concepția de dezvoltare a gospodăriei cinegetice naționale, 1997
Hotărârea Guvernului cu privire la Registrul soiurilor și hibrizilor de plante ce se cultivă în Republica Moldova, 1994
Hotărârea Guvernului cu privire la colectarea melcilor de vie, 1994
Hotărârea Guvernului despre aprobarea Principiilor de bază pentru restabilirea terenurilor degradate, 1994
Hotărârea Guvernului “Despre aprobarea Regulamentului A.S.S. “Moldsilva”, 1995
Hotărârea Guvernului cu privire la perfecționarea gestionării gospodăriei silvice și protejarea vegetației forestiere, 1996
Hotărârea Guvernului cu privire la evidența de stat a fondului forestier, 1997
Hotărârea Guvernului cu privire la clasificarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale, 1997
Hotărârea Guvernului cu privire la fondarea rezervației “Codru”, 1971
Hotărârea Guvernului cu privire la fondarea rezervației “Iagorlîc”, 1998
Hotărârea Guvernului “Cu privire la fondarea rezervației de stat “Prutul de jos”,1991
Hotărârea Guvernului “Cu privire la fondarea rezervației naturale de stat “Plaiul fagului”, 1992
Hotărârea Guvernului “Cu privire la fondarea rezervației naturale de stat “Pădurea domnească”, 1993
Regulamentul speciilor rare, periclitate și vulnerabile de animale și plante din Republica Moldova – Cartea Roșie a Republica Moldova, 1995
Regulamentul provizoriu cu privire la recoltarea ierbii și pășunatului animal pe terenurile Fondului forestier al Republicii Moldova, 1993
Regulamentul cu privire la modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin contravenții silvice, 1992
Republica Moldova a ratificat următoarele convenții ce țin de domeniul conservării biodiversității și a elaborat următoarele programe republicane:
Convenții
Convenția cu privire la diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 457 – XIII din 16.03. 1995;
Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor din Europa (Bern, 1979), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 1546 – XII din 23.06. 1993;
Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună pe cale de dispariție – CITES (Washington, 1973), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 1246 – XIV din 28.09.2000;
Convenția cu privire la peisajul European (Florența, 2001), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin hotărârea Nr. 536 – XV din 12.10. 2001;
Convenția privind combaterea deșertificării (Paris, 1994);
Convenția cu privire la evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontalier (Espoo, 1991).
Programe
Programul de acțiuni pentru dezvoltarea durabilă „Agenda XXI” (Rio de Janeiro, 1992);
Concepția protecției mediului în Republica Moldova (1995)- care a propus o concepție nouă a politicii guvernamentale în procesul reformării economiei cu luarea în seamă a problemelor de mediu pentru o dezvoltare durabilă;
Programul Național Strategic de Acțiuni în domeniul Protecției Mediului Înconjurător pentru perioada 1995-2010-2020 (1995)- care are ca scop de a direcționa economia, mediul înconjurător, întregul sistem social către o dezvoltare umană prosperă, o societate civilizată, sănătoasă, cu un nivel înalt de viață.
Planul Național de Acțiuni în domeniul protecției mediului înconjurător (PNA) , 1996 – stabilește domeniile prioritare și definește scopurile politicii ecologice a țării pe termene scurt (până un an) și mediu (până la trei ani) în domeniul mediului. Implementarea PNA depinde în mare măsură de capacitatea de a transforma principiile politice generale în acțiuni concrete la nivel local, inclusiv prin planificarea acțiunilor de mediu la nivel local.
Studiu de performanțe în domeniul protecției mediului în Republica Moldova(1999), elaborat de către Comisia Economică pentru Europa a ONU prevede ca obiective principale evaluarea stării mediului și activităților de protecție a mediului în RM și acordarea asistenței Guvernului RM în atingerea performanțelor în domeniul protecției mediului prin generalizarea datelor și informațiilor existente în domeniu și formularea recomandărilor privind perfecționarea politicii ecologice.
Strategia Națională și Planul de Acțiune în Domeniul Conservării Diversității Biologice (2001)
Strategia Dezvoltării durabile a sectorului Forestier din Republica Moldova (2001)
Concepția politicii de mediu a Republicii Moldova (2002) – care a propus bazele politicii guvernamentale de mediu la etapa de tranziție la economia de piață și direcțiile prioritare ale politicii naționale de mediu în baza celor globale.
Râul Prut
Conacul lui Gonata – Zberoaia
Ramsar Convention
Bâtlani…În rezervația Zberoaia Lunca
Lacul Paica
Anexa10 Situatia principalelor surse de poluare
Anexa 11 Fluxuri de informații în caz de poluări accidentale
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Factorului Antropic Asupra Rezervatiei Naturale Silvice Zberoaia Lunca (ID: 121664)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.