INFLUENȚA FACTORILOR SOCIALI ÎN ALEGEREA CARIEREI LA ELEVII DE CLASA a XI-a ȘI a XII-a

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
INFLUENȚA FACTORILOR SOCIALI ÎN ALEGEREA CARIEREI LA ELEVII DE CLASA a XI-a ȘI a XII-a
TEZĂ DE LICENȚĂ
Coordonator: Student:
Lect.univ.doct. Iordănescu Cornelia Sima Anca Loretta
SIBIU
2016
CUPRINS
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE 3
CAPITOLUL 2. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE 5
2.1. CONCEPTUL DE CARIERĂ, NOȚIUNI INTRODUCTIVE 5
2.1.2 ALEGEREA CARIEREI 6
2.1.3 ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA CARIEREI 7
2.1.4 .DECIZIA ÎN CARIERĂ 10
2.1.5. DEZVOLTAREA CARIEREI 12
2.2. PROCESUL DE LUARE A DECIZIEI ÎN CARIERĂ 15
2.2.1. TEORIILE PROCESULUI DECIZIONAL ÎN CARIERĂ 16
2.3. FACTORI DE INFLUENȚĂ ÎN LUAREA DECIZIEI 19
2.3.1. ASPECTELE MOTIVAȚIONALE 22
2.3.2. TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE 23
2.3.3. TEMPERAMENTUL 24
2.3.4. INTERESELE PROFESIONALE 25
CAPITOLUL 3. 26
3.1. OBIECTIVE 26
CAPITOLUL 4. METODOLOGIA CERCETĂRII 27
4.1. SUBIECȚI 27
4.2. INSTRUMENTE 27
4.3. DESIGN-UL CERCETĂRII 27
CAPITOLUL 5. REZULTATELE CERCETĂRII 28
CAPITOLUL 6. CONCLUZII 36
CAPITOLUL 7: REZUMAT 37
BIBLIOGRAFIE 38
ANEXE 41
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Cercetările cu privire la procesul luării deciziei în carieră au ocupat de-a lungul timpului un loc semnificativ în literatura de specialitate. În ultimii ani, în România și în alte țări au fost sesizate multe schimbări în procesul de consiliere a carierei, una din viziunile noi fiind strâns legată de procesul de învățare continuă, pe parcursul întregii vieți, lucrându-se de asemenea și pe dezvoltarea abilităților de gestionare a carierei proprii. Cu ajutorul educației, adolescentul își formează atitudini pozitive și active pentru autocunoaștere, se dezvoltă personal și poate explora cu ușurință oportunitățile pe care le are. Educația, împreună cu dezvoltarea personală conturează importanta deciziei de carieră care, din punct de vedere general, este doar un punct final prin care adolescentul alege alternativa cea mai optimă. Conceptul de carieră a primit de-a lungul timpului o serie de definiții printre care:
„Carieră-succesiune de profesii, îndeletniciri și poziții pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viață, inclusiv funcțiile pre-vocaționale și post-vocaționale. „(Butnaru, 1999 apud Feldman, 2002).
Luând în considerare actuala situație a pieței muncii una dintre măsurile care ar trebui luată este cea de activitate de consiliere a carierei. Această activitate ”are la bază rezultate ale cercetărilor, studiilor, analizelor, evaluărilor despre piața muncii sau despre lumea profesiilor” (Jigău, 2001, p.42). Studiile din acest domeniu au arătat că adolescenții cu un auto-management al carierei crescut au un sentiment ridicat al satisfacției la locul de muncă. Deoarece carierele sunt strâns legate de viața adolescentului, pentru o satisfacție mare, similaritățile lui trebuie să fie mai puternice la locul de muncă. Conform studiilor făcute pe populația românească, satisfacția în muncă reflectă sentimentele pe care le simt indivizii față de munca întreprinsă de aceștia.
O întrebare de genul ” Ce dorești TU să faci pe viitor?” pune în dificultate mulți adolescenți. În perioada copilăriei ne era foarte ușor să raspundem la această întrebare deoarece puteam visa, ne puteam exterioriza emoțiile și eram de părere că nimeni nu ne poate opri din a deveni ceea ce ne dorim, însă odată cu trecerea timpului, cu apropierea de adolescență întâmpinăm primele decizii importante din viața noastră pe baza cărora este conturat viitorul nostru. Ne dăm seama că acest pas e unul important și constituie o parte destul de mare din viața noastră.
Deoarece acest proces al deciziei reprezintă cel mai important aspect din viața oricărui adolescent, scopul demersului investigativ al acestei lucrări este de a identifica factorii care influențează decizia elevilor de clasa a XI-a și a XII-a cu privire la alegerea carierei și de analiză a factorilor care influențează alegerea carierei la elevii claselor a XI-a, comparativ cu elevii claselor a XII-a. Pe parcursul lucrării am surprins factorii care influențează decizia adolescentului cu privire la carieră și care dintre aceștia este predominant și întâlnit în rândul eleviilor care urmează să ia o decizie cu privire la carieră.
Primul capitol al acestei lucrări este compus dintr-o introducere în ceea ce privește decizia cu privire la carieră, urmat de o trecere în revistă a conceptului de carieră, al scopului investigativ și a importanței acesteia. În capitolul secund sunt prezentate aspecte de ordin teoretic al deciziei și dezvoltării carierei care este alcătuit din conceptul de carieră, procesul de luare a deciziei în carieră și factorii de influență în luarea deciziei.
Partea a doua a lucrării formată din capitolele trei, patru, cinci, șase și șapte, prezintă demersul investigativ legat de factorii care influențează decizia cu privire la carieră. În capitolul trei sunt prezentate obiectivele lucrării, care pornește de la studii și cercetări care susțin importanța cunoașterii factorilor de influență cu privire la carieră. Capitolul patru face referire la metodologia cercetării, care a fost stabilită în funcție de obiectivele demersului investigativ, la subiecții care au participat la acest studiu, vârsta și genul acestora, la instrumentul folosit, mai exact, la chestionarul construit care are la bază teoria învățării sociale și nu în ultimul rând cuprinde design-ul cercetării care descrie procedura de lucru folosită în realizarea acestei lucrări. Capitolul cinci reprezintă rezultatele cercetării în timp ce capitolul șase prezintă concluziile formulate în urma finalizării acestei lucrări. Nu în ultimul rând, capitolul 7 se încheie cu un scurt rezumat, unde este descrisă pe scurs această lucrare.
Tema aleasă reprezintă un aspect important în rândul adolescenților care urmează să ia o decizie cu privire la carieră, la care trebuie să acordăm o atenție deosebită. O decizie bună a carierei atrage după sine șanse de reușită crescute în rândul adolescenților. O abordare a factorilor care influențează decizia adolescentului cu privire la carieră am considerat că este benefică și necesară deoarece există multe exemple de adolescenți care au dificultăți în momentul luării unei decizi de carieră. În literatura de specialitate română, referirile la acest aspect sunt puține.
CAPITOLUL 2. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE
2.1. CONCEPTUL DE CARIERĂ, NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Conceptul de carieră a fost explicat din prisma multor discipline și teorii, printre care se enumeră și economia, sociologia, teoria managementului și teoria organizației. Teoriile și disciplinele precum economia, sociologia, teoria managementului și teoria organizației ajută la clarificarea acestui conceptului de carieră. Mulți autori au dorit să aducă la cunoștință diferența abordării carierei dintre fiecare discipline. În psihologie, termenul de carieră are conotații ce țin de viața economică, comunitară și viața personală. Datorită multidimensionalității ei cariera are definiții diferite, literatura de specialitate făcând la o latura subiectivă și una obiectivă. ( Feldman, 2002, pp6-10). Astfel, găsim definiții precum:
„Carieră-succesiune de profesii, îndeletniciri și poziții pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viață, inclusiv funcțiile pre-vocaționale și post-vocaționale. „(Butnaru, 1999 apud Feldman, 2002, p.8).
„Cariera- acoperă și identifică diferite roluri în care individul este implicat ( elev, angajat, membru al comunității, părinte, etc.), modul în care acționează în familie, școală și societate și suita de etape prin care poate trece în viată (căsătorie, pensionare, etc.) toate considerate ca un tot unitar indivizibil.” (Jigău, 2001, p45).
Abordarea carieri din prisma sinelui de-a lungul timpului, a ajutat la apariția unui nou domeniu de formare a psihologiei, numit psihologia carierei. Psihologia carierei este o disciplină de sine stătătoare conturată ca urmare a complexității sarcinii de a obține și de a corela informațiile psihologiei despre individ cu cele despre profesii. (Super, 1978). În urma confruntării cu situații diferite psihologia carierei s-a concretizat delimitându-se de alte ramuri ale psihologiei. ”Din etapele ei timpurii, de la începutul acestui secol, până puțin după 1950 (…) a fost esențialmente o psihologie a profesiunilor. Profesiunea constituia subiectul, iar persoanele care o practicau erau tratate doar ca surse pentru datele privind profesiunea respectivă. Profesiunea era studiată prin examinarea caracteristicilor persoanelor care o practicau, sau care obțineau succese practicând-o” (Super, 1978, p.424).
2.1.2 ALEGEREA CARIEREI
Alegerea carierei este o temă de cercetare empirică în psihologia carierei. Astăzi, este foarte importantă această opțiune pentru profesie: ” Alegerea unei profesii de viitor a fost din totdeauna un lucru dificil. Astăzi, când mereu mai multe profesiuni suferă transformări radicale, acest moment decizional este și mai mult îngreunat de faptul că părinții, profesorii și cunoscuții nu mai pot oferi prognoze de viitor, lipsindu-le experiența în domeniile nou apărute”( Siewert, 2000, p.21 apud, Negovan, 2010).
Literatura de specialitate (Negovan, 2010) face referire la principalele probleme când este vorba despre o alegere în carieră și evidențiază: factorii determinanți ai alegerii profesiunii; interacțiunea factorilor în procesul alegerii profesiunii; procesualitatea alegerii carierei; perioadele și stadiile procesului alegerii profesiunii; decizia în carieră și factori în luarea deciziei. În alegerea carierei se disting două direcții care definesc acest concept precum: a) definirea alegerii carierei ca preferință; b) definirea alegerii carierei ca aspirație. Definirea alegerii carierei ca preferință explica alegerea din perspectiva individului iar definirea alegerii carierei ca aspirație a fost identificat cu aspirația scolară și profesională a elevului (Negovan, 2010, p.35).
Factorii de personalitate și analiza trăsăturilor ”au adus contribuții importante în psihologia vocațională. Fără ele, nu ar exista un asemenea domeniu” (Super, 1978, p:425)”. Alegerea unei profesii se caracterizează prin trei etape, cea a fanteziei, a tentativei și cea realistă toate trei trecând prin compromisuri între posibilitățile individului și dorințele sale. În teoria circumscrierii și compromisului (Gottfredson, 1996) este vorba despre compromisurile pe care un individ trebuie sa le facă în funcție de alternativele disponibile. Dacă alternativele sunt atractive compromisul este redus iar când alternativele nu sunt atractive individul alege cariera congruentă cu genul său.
Donald Super (1978) era de părere ca această decizie cu privire la carieră este luată în adolescență reprezentând o parte minimală al comportamentului profesional în viața individului. Preferințele vocaționale care apar la adolescenți în anii terminali ai liceului nu permit o alegere potrivită și astfel au fost utilizate teste ca indicatori ai comportamentului profesional. Alegerea deciziei este un moment important în viața unei persoane, această alegere fiind firească și necesară a procesului de formare fiind în ansamblu cu valorile sociale ale tânărului.
2.1.3 ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA CARIEREI
Scopul principal al orientării de carieră la începutul acesteia (anii 1900) a avut ca scop principal acea selecție profesională pentru economia industrială (Pope, 200 apud Negovan 2010). În secolul XX, orientarea era limitată și astfel, se vorbea despre o consiliere în ceea ce privește selecția cursurilor și a formelor de calificare adecvate. Obiectivul principal în selectarea școlii/cursurilor adecvate avea la bază abilitatea elevilor de a alege ceea ce ei cred ca li se potrivește și este foarte aproape de interesele și preferințele lor.
Orientarea în carieră s-a aplicat și în mediul școlar, sub numele de orientare școlară și profesională abordările fiind în calitate de metodă ”prin care elevii sunt asistați să analizeze informații despre posibile opțiuni profesionale, prin înțelegerea propriilor talente, cunoștințe și experiențe comparate cu oportunitățile de pe piața muncii” (Stevenson et al., 2007, pp.7-8). Conform lui Stevenson, Miclea și Opre, (2007, p9) orientarea care se aplică în mediul școlar se întâlnește cu educația pentru carieră însă prima ”îi ajută pe tineri să folosească cunoștințele și abilitățile pe care și le dezvoltă pentru a lua decizii legate de tipurile de învățare și muncă care sunt adecvate pentru ei” iar a doua ” sa-și dezvolte cunoștințele și abilitățile de care au nevoie pentru a face alegeri bune, a administra tranzițiile legate de învățare și a intra pe piața muncii”. Tot Stevenson, Miclea și Opre (2007, p.14) afirmă că ” Relația dintre orientarea și educația pentru carieră depinde de relația dintre profesor și consilierul școlar și fiecare trebuie să înțeleagă ceea ce face celălalt (…) Printr-o înțelegere mai profundă a elementelor de orientare în carieră, profesorii își pot îmbunătății abilitățile și cunoștințele pentru a oferi informații elevilor atât prin activități de grup, cât și în timpul sesiunilor individuale. În mediul profesional, orientarea profesională este considerată ” o activitate în cadrul căreia o persoană este ajutată să se dezvolte și să accepte o imagine completă despre sine, despre rolul său în societate (…) astfel încât acea persoană să obțină satisfacții și să desfășoare o activitate benefică societății” (Klein, 2001, p. 342.). Orientarea carierei ” constă din acele activități și programe prin care indivizii sunt ajutați în asimilarea și integrarea cunoștințelor, a experienței, în corelație cu: autoînțelegerea (…); înțelegerea mecanismelor de funcționare a societății (…); conștientizarea rolului pe care îl poate juca timpul liber în viața personală; înțelegerea necesității unei multitudini de factori cu rol activ în planificarea carierei” (Klein, 2001, pp.342-343). Centrul European pentru formare profesională (The European Centre fot the Development of Vocational Training) vorbesc despre importanța pe care o are orientarea și consilierea în carieră. Aviana Bulgarelli, director la Cedefop spune că ”Orientarea carierei ca serviciu de carieră este în permanentă schimbare ca răspuns la solicitările din ce în ce mai complexe ale societății (cele mai importante schimbări fiind: tendința de a deveni orientare pe tot parcursul vieții individului (lifelong guidance), tendința de a se deschide la o tot mai mare varietate de nevoi a clienților oferind o gamă tot mai variată de intervenții(supported self-help)” (Cedefop, 2009, p.1, apud. Negovan V.). Declarația Asociației Internaționale de Orientare Școlară și Profesională, de la Stoockholm (1995) susțin că orientarea este un serviciu menit să ajute tinerii și adulții:
-”să se înțeleagă și să se evalueze;
-să comunice eficient cu alții;
-să elaboreze planuri cu privire la propria carieră și la formarea adecvată necesară;
-să aibă în vedere cariere alternative;
-să facă față cu success diferitelor obstacole pentru a-și câștiga locul în societate și pe piața muncii” (Jigău, 2001).
Cu ajutorul activității de orientare, adolescentul se poate dezvolta din punct de vedere profesional și de asemenea să-și însușească abilitățile și cunoștințele de care are nevoie pentru alegerea eficientă a propriei cariere. Chiar dacă orientarea pentru carieră e importantă, pe parcurs, adolescentul are nevoie de mai mult decât informare și orientare iar acest lucru este redat de consilierea în carieră. S-a dat și o definiție a acestui termen de consiliere a carierei, ea fiind caracterizată ca ”Metodă care dezvoltă sentimentul de confort psihic, diminuează stresul și sprijină efortul de depășire a obstacolelor întâlnite în carieră” (Young și Chen, 1999, p17 apud Goldberg, 1993 ), și ca ”procesul care ajută oamenii să își clarifice ceea ce este important pentru ei în viață, să își conștientizeze resursele interne, să își exploreze sentimentele, gândurile și ceea ce are semnificație pentru ei, să găsească soluții la problemele cu care se confruntă, care le oferă suport în perioade de tranziție sau de criză” (Munteanu et al., 2007, p.11 apud Negovan, 2010). De asemenea, este definit ca ”Forma de socializare sau de învățare socială prin faptul că oferă indivizilor noi experiențe și informații prin care pot să-și contureze mai bine și să-și dezvolte identitatea și imaginea de sine, să se integreze cu succes sau să le faciliteze depășirea unor contexte critice ale vieții” (Jigău, 2001, p.23). Într-un proces de consiliere, individul este ajutat să-și cunoască propriile capacități, să se cunoască pe sine pentru a putea evolua și de asemenea, să depășească dificultățiile pe care acesta le întâmpină. De asemenea, în consiliere se face apel la ofertele școlare, precum numărul de locuri dintr-o instituție, la factorii socio-economici, la evoluția pieței și nu în ultimul rând la nevoile grupului.
Peret Plant (2001 apud Jigău 2003) consideră importante pentru consilierea carierei, următoarele 15 activități:
-informare;
-consiliere;
-evaluare;
-învățare;
-abilitare;
-susținere, sprijinire;
-lucrul în rețea;
-feedback, confirmare;
-conducere, îndrumare;
-inovare și modificare;
-semnalarea traseului, pașilor;
-mentorat;
-furnizarea de experiențe în muncă;
-consiliere pentru învățare;
-urmărirea efectelor consilierii (follow-up).
Munteanu și coautorii (2007, apud Negovan, 2010) confirmă faptul că în consilierea carierei, se folosesc anumite tehnici și metode, principale fiind:
a).abordarea psihodinamică care are la bază 2 momente importante, precum chatarsisul și insight-ul;
b).abordarea cognitiv-comportamentală dupa modelul lui J.B. Watson;
c).abordarea behavioristă care, în procesul de consiliere folosește modalități de recompensă și întărire a comportamentului sau sancționează comportamentele neadecvate;
d).abordarea rațional-emotivă care a fost formulata de Albert Ellis;
e). abordarea umanistă.
2.1.4 .DECIZIA ÎN CARIERĂ
Decizia în carieră este un element important al dezvoltarea carierei (Gati și Tîkozki, 1989; Miller și Miller, 2005; Earl și Bright, 2007) și se referă la alegerea unei alternative dintr-o multitudine de variante pe care individul o are de făcut la un moment dat. În consilierea și orientarea carierei există un set de teorii iar Esbroeck (2001, p.25 apud Negovan. 2010) spune că ”există un număr de teorii care se ocupă în amănunt de modul în care se iau deciziile. Unele dintre acestea sunt oarecum descriptive, în timp ce altele sunt mai degrabă prescriptive”.Chiar dacă decizia în carieră la o primă vedere pare destul de ușoară, mulți indivizi întâmpină dificultăți când au de luat propria decizie. O primă dificultate este apropierea momentului decizional, deoarece cu cât momentul luării deciziei se apropie, persoanei în cauză îi este mult mai greu să aleagă. O a doua dificultate este presiunea socio-economică ridicată care îl constrânge pe individ. O altă dificultate este similaritatea opțiunilor, fiind de aceeași natură individul nu se poate decide. Ultima dificultate constă în numărul prea mare sau prea mic de oportunități. Dacă un individ are în față mai multe oportunități el tinde să caute cea mai bună oportunitate și nu își poate da seama care este cea mai bună pentru el. Un număr mic de opotrunități face ca individul să nu aibă de unde să aleagă ceea ce este mai bine pentru el deoarece nu are prea multe variante.
Pentru a înțelege mai bine această decizie în carieră, s-au dezvoltat o serie de modele, ele având o aplicabilitate mai mare decât teoriile. Astfel putem discuta de 2 modele în luarea deciziei precum (Jigău, 2001);
1.Primul model, modelul lui Tiedemann care este construit în 2 etape, faza de pregătire și faza de implementare a deciziei și de acomodare. Prima fază constă în explorarea opțiunilor ocupaționale și disponibile de către individ, iar faza a doua, cea de implementare a deciziei și de acomodare constă în evaluarea deciziei luată, tranziția, care mai poate suferii modificări și nu în ultimul rând stabilirea și acomodarea cu decizia luată.
2. Al doilea model, modelul lui Gellat este de părere că informațiile de care tine cont persoana atunci când face o alegere sunt importante. Aici sunt vizate 2 tipuri de decizii, cea parțială în care individul alege din multitudinea de alternative cele mai importante pentru el, astfel reducând numărul alternativelor și decizia finală care constă în alegerea unei singure opțiuni de către individ.
Decizia în carieră nu doar că e greu de luat însă e influențată și de anumiți factori precum experiența anterioară a individului, vârsta, statutul socio-economic și biasările cognitive. Pe lângă factorii care influențează decizia în carieră apar 3 componente care se află în interacțiune una cu cealaltă precum (Lemeni, Miclea, 2010):
1 Conținutul deciziei în carieră care face referire la acea decizie care trebuie luată de individ.
2.Procesul decizional se referă la cum o sa fie decizia luata de individ, acest proces cuprinzând mai multe etape precum:
a).definirea deciziei și identificarea alternativelor în care individul analizează alternativele existente și disponibile.
b).explorarea și evaluarea alternativelor existente, în care individul adună informații despre alternativele pe care le are.
c).planul de carieră care constă într-un plan pentru punerea în acțiune a deciziei.
d).reevaluarea deciziei, în care individul reevaluează decizia luată.
e).implementarea deciziei în care individul pune în aplicare ceea ce el a hotărât cu privire la cariera sa.
3.Contextul deciziei.
Pentru a putea primi informații mai concrete în ceea ce privește luarea deciziei se folosesc instrumente de măsurare. Unul din intrumentele folosite pentru decizie și indecizie se numește scala deciziei în carieră ( The Career Decision Scale/CDS (Osipow et al.,1976 apud Lemeni, 2009). Unul dintre cel mai important aspect este al dificultăților care pot apărea și pentru aceasta, s-a elaborat un instrument pentru a se evidenția care este dificultatea care apare în decizie (The Career Decision-making Difficultes Questionnaire/CDDQ) (Gati, Osipow, et al., 1976). Acest chestionar identifică 3 categorii de dificultăți precum: slaba pregătire pentru decizie, absența informațiilor necesare deciziei și incompatibilitatea/ inconsistența informațiilor (adolescentul deține anumite informații care nu provin din surse sigure și care nu sunt în concordanță cu decizia acestuia). De asemenea, încrederea este un aspect care are legătură cu decizia în carieră și măsoară cu ajutorul instrumentului (Career Decision Self-Efficacy Scale/CDMSE)(Betz et al., 1996 apud Lemeni, 2009) cinci dimensiuni precum: autoevaluarea corectă, obținerea informațiilor cu privire la ocupații, selectarea scopurilor, conturarea planurilor de viitor și rezolvarea de probleme.
2.1.5. DEZVOLTAREA CARIEREI
Gysbers și Moore printre mulți alții, (1974 apud Negovan V.) au fost acei autori care au dat o definiție a dezvoltării carierei și care face referire la ”auto-dezvoltarea persoanei de-a lungul vieții prin interacțiunea și integrarea unor roluri, contexte și evenimente trăite.” Dezvoltarea carierei profesionale este un mijloc pentru satisfacerea cerințelor angajaților și ale organizației obiectivul principal fiind bunăstarea personală a indivizilor și prosperitatea organizațiilor în care lucrează. Planificarea unei cariere este un proces continuu de fixare de obiective și de auto-evaluare. Această planificare a carierei implică un proces în care persoana stabilește o serie de obiective profesionale în scopul dezvoltării carierei sale, identificând mijloace pentru a le putea realiza. O buna planificare a carierei și un rechizitoriu de competențe și mijloace de realizare a acestora poartă numele de dezvoltare a carierei.
D. Super (1978, p.429) a remarcat faptul că ”Studiile lui Ginsberg și colab. (1951), urmate de cercetările lui Super, 1953, 1957; Tiedeman și O’ Hara, 1963, au atras atenția psihologilor din psihologia ocupațională și orientarea profesională asupra abordării profesiei din unghiul dezvoltării”. Abordarea carierei din prisma ”dezvoltării carierei” exprimă ”lărgirea, îmbogățirea și perfecționarea carierei ca urmare a proceselor psihologice de învățare și formare, conducând în final la modificarea personalității, în general, a omului, dar mai ales a personalității lui profesional-vocaționale” (Zlate, 2000, p.383). Dezvoltarea carierei și dezvoltarea personală sunt două lucruri distincte chiar dacă uneori se aseamănă, dezvoltarea personală cuprinzând activități familiale, profesionale, hobby-uri, iar dezvoltarea carierei fiind definită ca un proces rezultat în urma interacțiunii pieței de muncă, a dorințelor și intereselor persoanei. Dezvoltarea și planificarea carierei este într-o legătură strânsă cu viața din cadrul familiei, existând mai multe relații posibile între cele două precum (Super 1978 apud Feldman 2002, p 440):
a) contopirea totală în care legătura dintre familie și muncă e foarte stransă; b) compensarea, unde relația dintre familie și muncă este reciprocă; c) segmentarea în care munca și familia pot co-exista fără să se influențeze una pe cealaltă; d) instrumentalizarea, în care un rol este folosit pentru obținerea unui lucru în celălalt rol; e) conflictualitatea unde sacrificarea celuilalt aduce obținerea succesului într-un anumit rol.
În procesul de dezvoltare a carierei s-a vorbit despre o dezvoltare stadială a carierei un model fiind cel realizat în anul 1981 de Entrekin și Everett (apud Osipow, 1983) care are la bază o serie de evenimente ale vârstei adulte: a). între 30-40 de ani se produce o echilibrare a vieții (settling in stage); b). între 45-49 de ani apare un dezechilibru care e însoțit și de o nevoie de schimbare (reaching out stage); c). între 50-54 de ani are loc o nouă rearanjare a situației
( settling down stage); d). după 55 de ani are loc stadiul final al evoluției carierei (finishing stage). Super (1978) a realizat o analiză a modelului de dezvoltare stadială făcând referire la o serie de studii care îl susțin/confirmă.Astfel:
1.Stadiul de creștere/dezvoltare (growth) vorbește despre acea perioadă a individului cuprinsă între 4 și 14 ani și care, este împărțită în 3 substadii: a) substadiul fanteziei (4-10 ani); b) substadiul intereselor (11-12 ani) unde criteriile de orientare sunt atracția sau respingerea; c) substadiul capacităților (13-14 ani) unde raportarea se face în concordanță cu cerințele ocupațiilor. Stadiul acesta, face contactul între individ și lumea ocupațiilor (Super, 1978). În acest stadiu, apare preocuparea către viitor și convingerea că trebuie să fie obținute rezultate în școală și în muncă.
2.Stadiul de explorarea (15-24 ani) implică substadiile: a) tentativelor (15-17 ani), acestea implicând la rândul lor nevoi și interese; b) explorarea tranziților ( 18-20 ani) în care preferințele devin specifice; c) încercării (trial) (20-25 ani) în care ocupația aleasă fiind de încercare. Acest0 stadiu este benefic pentru individ deoarece el poate să exploreze alternativele pe care le are, p0oate să le înțeleagă și să le compare cu interesele, preferințele, dorințele și posibilitățile sale. Stadiul durează până în j0urul vârstei de 24 de ani pentru majoritatea deoarece intrarea într-o carieră este o decizie destul de dificilă. Aici, apare conștientizarea faptului că ocupația este unul dintre aspectele esențiale ale vieții, iar în ultima parte, tânărul face o alegere ocupațională.
3.Stadiul de stabilizare (25-44 ani) cuprinde substadiile: a)substadiul încercării (trial) cu angajare intensă (25-30 ani); b) substadiul specializării (31-44 ani) în care individul înceară mai multe slujbe până la gasirea uneia potrivită pentru el; c) substadiul avansării unde toate eforturile individului sunt centrate spre dezvoltarea abilităților sale și ale deprinderilor și nu în ultimul rând pe demonstrarea performanței superioare. Stadiul este marcat de întâlnirea tânărului cu adevărata experiență de muncă unde trebuie să își asigure locul de muncă într-o organizație.
Faza de mijloc face referire la consolidarea poziției individului în organizație iar faza finală este caracterizată de avansarea la nivel de organizație. Acest stadiu de stabilizare este cel mai important în viața individului, în care el dobândește experiențe noi în muncă.
4.Stadiul de menținere (45-65 ani) are la bază ”criza de la mijlocul vieții” unde se trece de la învățare la acțiune fiind caracterizată de preocuparea individului de a efectua munca în mod satisfăcător a muncii pentru menținerea acesteia.
5.Stadiul de dezangajare (peste 65 ani)în care apare pensionarea și îndepărtarea de ocupație și conduce la un nou stil de viață. Modelul de carieră diferă în funcție de persoană, educație și mediu.
Pentru a fi mai ușor să identificăm în ce stadiu al dezvoltării se află o persoană, Super (în colaborare cu alți autori, 1980, 1983, 1988) au realizat un inventar al preocupărilor carierei (Career Concerns Inventory) în care cei 61 de itemi fac referire la preocupările cu privire la sarcinile de dezvoltare specifice fiecărui stadiu al modelului. Greenhaus (1987, apud Lemeni 2010) susține că dezvoltarea carierei îi ajută pe indivizi să progreseze și descrie 5 etape ale acesteia precum: 1) pregătirea pentru muncă (0-25 ani); 2) angajarea în organizație (18-25 ani); 3) cariera timpurie (25-45 ani); 4) cariera mijlocie (40-55 ani); 5) cariera târzie (55 de ani-pensionare). În urma cercetărilor cu privire la dezvoltarea carierei, s-au dezvoltat atât perioade normale cât și perioade critice identificând factori care influențează dezvoltarea normală precum: a) rata dezvoltării generale unde, achiziția de deprinderi poate fi afectată; b) ajustarea emoțională inadecvată; c) autoevaluarea incorectă; d) oscilațiile comportamentale.
Literatura de specialitate (Gottfredson, 1996) prezintă un interes mai mare pentru ”barierele în dezvoltarea carierei”. Swanson și Woitke (1997, apud Lemeni, Miclea, 2010.) vorbesc despre barierele carierei ca ”evenimente sau condiții interne sau externe din cauza cărora cariera progresează cu dificultate.” Câteva dintre barierele interne ale carierei identificate de cercetători sunt: stima de sine, anxietatea dispozițională, cogniția afectivă, optimismul, interesele și atitudinile. Maturizarea și dezvoltarea identității personale, indecizia în carieră, confuzia și ezitarea fac parte dintr-o altă categorie de bariere în dezvoltarea carierei. Au fost studiate fenomene ca: teama de a face o alegere irevocabilă, de a renunța la anumite oportunități în favoarea unei singure variante.
2.2. PROCESUL DE LUARE A DECIZIEI ÎN CARIERĂ
Procesul de luare a deciziei se referă la selecția pe care o persoană o are de făcut la un moment dat dintr-o gamă largă de variante puse la dispoziție (Jigău, 2001). Luarea deciziei este, de asemenea, luată rațional, cu ajutorul căreia se poate observa maturitatea și capacitatea decizională a celui care decide. Jigău (2001) consideră că cele mai întâlnite etape ale procesului de luare a deciziei sunt:
-analiza problemei: prin interviul care are loc putem observa problemele cu care indivizii se confruntă în viața de zi cu zi precum: nemulțumirile la locul de muncă, lipsa unui loc de â
muncă, orele suplimentare la locul de muncă, și dorința acestora de a putea lua alte decizii și a cunoaște mai bine piața muncii;
-autoevaluarea: indivizii vor să se cunoască mai bine pe ei înșiși, să-și cunoască trăsăturile de personalitate, interesele profesionale și aspectele motivaționale;
-explorarea: după ce indivizii își cunosc personalitatea, temperamentul, inteligența, interesele profesionale și motivația pot cu o mai mare ușurință să identifice cele mai potrivite alternative în scopul luării unei decizi;
-analiza alternativelor și identificarea alternativei optime care constă într-o analiză aprofundată a dezavantajelor și avantajelor pentru fiecare alternativă găsită, o analiză a consecințelor care pot apărea în urma deciziei luate;
-implementarea alternativei optime unde indivizii trebuie să pună în aplicare acea decizie aleasă de ei în cea mai bună manieră.
-evaluarea constă într-o reexaminare a ceea ce s-a ales și de asemenea duce la dezvoltarea anumitor capacități de implementare a deciziei.
Fiecare adolescent întâmpină la un moment dat acel moment decizional din viața sa, în care unii se descurcă mai bine iar alții mai puțin bine. Acest demers al procesului decizional este pus în aplicare deoarece există adolescenți care nu știu în ce domeniu ar putea sa-și dezvolte activitățile de lucru și care este cel mai potrivit pentru ei. Consilierul, are rolul de a afla informații despre adolescent, despre lumea profesiilor și de a-l ajuta în luarea unei decizi potrivite pentru acesta. De asemenea, adolescenții trebuie să se informeze și să exploreze , dezvoltându-și autonomia în luarea deciziei în carieră.
2.2.1. TEORIILE PROCESULUI DECIZIONAL ÎN CARIERĂ
Există o serie de teorii care explică modul în care sunt făcute alegerile cu privire la carieră. Printre acestea se numără: teoria lui Krumboltz, teoria lui Holland și teoria socio-cognitivă..
Teoria lui Holland
Teoria lui Holland este descrisă ca fiind structural-interactivă oferind legături explicite între meseriile corespunzătoate și caracteristicile diferite de personalitate, și, de asemenea, din cauza faptului că oferă o organizare amplă a datelor despre oameni și meserii (Brown, Brooks, 1990). Dezvoltarea teoretică a lui Holland constă în faptul că alegerea profesională este data de ”extensia personalității” individului și astfel ”modul distinct de construire în structura de personalitate a unui individ a sistemului de interese și atitudini conturează direcția orientării carierei sale profesionale. Gradul de compatibilitate a intereselor cu alegerea unui anumit traseu al carierei dă nota de satisfacție profesională resimțită în exercitarea efectivă a profesiei” (Jigău, 2007, p.33). Tot pe baza teoriei lui Holland a fost construit inventatul Self-Directed-Search (SDS) care urmărește aspirațiile, interesele și activitățiile individului.
Holland afirmă că personalitatea poate fi împărțită în 6 tipuri: realist, intelectual, artistic, social, întreprinzător, convenționaș și le folosește pentru a descrie mediile ocupaționle. După împărțirea acestora, Holland face o transpunere grafică care ia forma unui hexagon considerând că atunci când o persoană nu poate să-și desfășoare activitatea din prisma personalității sale, alegerile ar trebui să se îndrepte spre domeniile învecinate (Brown, Brooks, 1990).
Teoria lui Holland oferă o înțelegere a comportamentului individual foarte utilă în mediul de muncă. Cu ajutorul instrumentelor, mai exact a celor de analiză, Holland ajută persoanele pentru a-și clarifica și implementa identitățiile lor ocupaționale (Spokane, Luchetta, & Richwine, 2002).
Teoria socio-cognitivă
Această teorie este dezvoltată de Lent, Brown, Hackett (1996) plecând de la presupunerea că factorii cognitivi joacă un rol extrem de important în dezvoltarea și luarea deciziei carierei. Teoria socio-cognitivă a carierei (SCCT, Lent, Brown, & Hackett, 1996,) urmărește să ofere un cadru unificator pentru înțelegerea, explicarea și predicția proceselor prin care oamenii dezvoltă interese educaționale și profesionale și pentru a atinge niveluri diferite de succes și de stabilitate în interesele lor educaționale și de muncă. Interesul SCCT și modelele de alegere au atras atenția de cercetare susținută, obținându-se numeroase studii și mai multe meta-analize. Comportamentul individual în teoria socio-cognitivă reprezintă o funcție a interacțiunii dinamice dintre sistemul său de convingere, caracteristicile personale și caracteristicile mediului în care trăiește. Aici se pune foarte mult accentul pe 2 tipuri de convingeri care stau la baza propriei persoane precum (Lent, Brown, Hackett, 1996):
1.Convingerile de autoeficacitate care reprezintă acele convingeri ale individului referindu-se strict la abilitățile sale de a organiza și executa acțiuni diferite și necesare în atingerea scopurilor și nivelului de performanță dorit;
2.Convingerile cu privire la rezultatele așteptate care se referă la acea imagine pe care noi ne-o formăm că s-ar putea întâmpla dacă vom desfășura o anumită activitate.
Albert Bandura (2001) a încercat să evidențieze 4 moduri în care sunt învățate aceste convingeri precum:
a). reușitele profesionale care au efect asupra convingerilor individului în funcție de cum sunt primite acestea;
b). învățarea vicariantă unde, uneori convingerile sunt achiziționate ca urmare a observației și interpretării comportamentelor lor persoane;
c). persuasiunea socială unde mesajele primite de la ceilalți pot influența și influențează credințele pe care individul le are despre propria persoană;
d). statusul fizic/afectiv unde convingerile de autoeficacitate sunt influențate în mod negativ de stres și de anxietate.
Teoria învățării sociale ale lui Krumboltz
Teoria învățării sociale ale lui Krumboltz face referire la luarea deciziei cu privire la carieră și derivă din teoria comportamentalistă pe care o întâlnim în lucrările scrise de Bandura. De asemenea, conform lui Krumboltz teoria se bazează pe paradigma învățării sociale și își propune să explice formarea și dezvoltarea aspirațiilor profesionale cât și clarificarea mecanismelor, proceselor decizionale care apar în carieră. Varianta originală a teoriei este SLTCDM unde Krumboltz identifică 4 factori importanți care influențează luarea deciziei cu privire la carieră și anume:
a). Zestrea genetică și calitățile speciale- acestea sunt moștenite și pot avea o acțiune restrictivă în alegerea carierei în această categorie intrând rasa, sexul, înfățișarea și caracteristicile fizice. Calitățile speciale precum cele muzicale și artistice sunt datorită interacțiunii cu mediul potrivit.
b). Condițiile și evenimentele din mediu- în această categorie sunt incluși factorii sociali, culturali, politici și economici, mai exact, toate influențele pe care individul nu le poate controla și care influențează ambianța în care acesta se află.
c). Experiențele de învățare- aici, Krumboltz afirmă că toate experiențele anterioare de învățare a individului influențează procesul actual și identifică 2 tipuri de învățare precum: experiențe de învățare intrumentale și experiențe de învățare asociative.
d). Abilitățile de abordare a sarcinii- o interacțiune între caracteristicile genetice, experiențele de învățare și influențele de mediu duc la formarea unor abilități de abordare a sarcinii. Aici pot fi incluse obiceiuri de muncă, procese cognitive, imagini mentale, răspunsuri emoționale, toate având o influență semnificativă asupra sarcinii (Brown, Brooks, 1990).
Datorită celor 4 factori care influențează luarea deciziei, se ajunge la formarea anumitor convingeri despre sine. Aceste convingeri pot influența învățarea de noi aptitudini de către individ și nu în ultimul rând aspirațiile personale. Teoria scoate în evidență faptul că individul intră într-un anumit mediu cu o zestre genetică și în timp ce crește se confruntă cu diverse evenimente cum sunt cele sociale, economice și culturale (Brown, Brooks, 1990).
2.3. FACTORI DE INFLUENȚĂ ÎN LUAREA DECIZIEI
Fiecare dintre noi într-un moment al vieții suntem puși în situația grea de a lua o decizie cu privire la carieră. În momentul luării unei decizii de carieră suntem influențați de anumiți factori de care ținem cont conștient sau inconștient și care ne pot afecta într-un mod negativ. Acești factori de influență sunt atât interni cât și externi, cei interni reprezentând anumite condiții și caracteristici interne ale acelei persoane care influențează alegerea traseului. Lemeni și Miclea (2010) au descris acești factori interni ca fiind:
a) Cunoștințele despre sine care cuprind interesele, deprinderile și caracteristicile de personalitate ale individului. Acest proces de cunoaștere a propriei persoane este un factor important în alegerea unei cariere deoarece cunoscându-te pe tine, știi care carieră îți este potrivită, deciziile de carieră sunt luate mai ușor. Daca individual nu se cunoaște suficient pe sine, există o probabilitate foarte mare ca decizile pe care le ia să fie mai puțin bune.
b) Cunoștințele despre alternativele educaționale și ocupaționale care rezultă din comportamentul de explorare pe care elevii îl au pentru a obține rezultate despre alternativele educaționale și ocupaționale. Deoarece pentru o alegere informată este nevoie de o bază de cunoștiințe elaborate, mulți adolescenți prezintă cunoștințe lacunare, inexacte care formează așa numita barieră pentru luarea deciziei optime.
c) Abilitățile decizionale sunt așa numitele procedure de acțiune care sunt implicate în rezolvarea de probleme de carieră și pentru o alternative optima.
Potrivit lui Lemeni și Miclea (2010, p.179) factorii externi care influențează decizia sunt:
a) Părinții care încearcă să ofere un feedback copiilor lor, să le ofere metode de comportament legate de alegerea unei cariere, să accepte opțiunile copiilor și să le acorde acea autonomie de care au nevoie în alegerea carierei.
b) Modelele de carieră sunt acele persoane care sunt semnificative pentru copii și care provin din mediu familial, din anturaj sau a persoanelor din mass-media.
c) Grupul de prieteni care prin expunerea adolescentului la valorile grupului influențează decizia de carieră.
d) Structura oportunităților care face referire la posibilitățile financiare și material și de asemenea la resursele informaționale care pot sa blocheze sau să favorizeze procesul de dezvoltare a copiilor.
Un studiu realizat de Vickneswaran A., Balasundaram N., (2013) a avut ca scop examinarea factorilor care influențează alegerea carierei în rândul studenților din anul 2 al Facultății de Management, Studii și Comerț, Universitatea din Jaffna, Sri Lanka. Factorii investigați au fost reprezentați de familie, universitate, piața actuală, locul de muncă, zona geografică, locul de muncă al părinților. Datele prezentate pentru acest studiu au fost colectate cu ajutorul unui chestionar bine structuat.
Constatările studiului au relevat că factorii personali au cea mai mare influență în alegerea carierei. În acest proces, fiecare individ a a fost influențat de un număr de factori cum ar fi nivelul de studii, contactele lor sociale, aptitudinile personale (Brandura, 2001 apud Vickneswaran, Balasundaram 2013). Aceeași autori consideră că mulți adolescenți care urmează să ia o decizie cu privire la carieră sunt influențați de cariera pe care membrii familiei o au, de favorurile pe care le fac părinții, alții aleg să-și urmeze pasiunea indiferent de cât de mut timp ar însemna aceasta, iar alții își aleg cariera în funcție de renumerațiie acesteia. În general alegerea carierei este influențată de un numar de factori cum ar fi: personalitatea, identitatea cuturală, globalizarea, socializarea, suportul social, resursele disponibile, finanțele și informațiile. Studii privind spiritualitatea și religia au sugerat că și acești factori refectă în mod pozitiv dezvoltarea carierei și luarea decizilor în carieră.
Interesant este factorul final în alegerea carierei studentului, iar Owie (2003, apud Vickneswaran, Balasundaram, 2013) a afirmat că ”studentul are un interes intrinsec in alegerea unei cariere deosebite”. Numeroși cercetători au confirmat că părinți sunt cei mai implicați în alegerea carierei copiilor (ROE, 1987 ; Adiqwe, 1981; Okeke 1996 ; Gesinde 1986, apud Vickneswaran, Balasundaram, 2013). Okeke a studiat relația dintre profesia părinților și preferința de carieră a copiilor. Acesta a constatat că 60% dintre aceștia au fost dispuși să urmeze cariera tatălui (medicina) iar 23% au dorit să urmeze cariera mamelor (asistent medical). Scopul studiului a fost de a afla care factori influențează mai mut alegerea carierei în rândul studențior din anul 2.
Un alt studiu realizat de Paloș R., Droboth L., (2010) a avut ca scop identificarea unor variabile din mediul familial și care, au impact asupra adolescenților în luarea unei decizii pentru o viitoare carieră. Eșantionul a fost reprezentat de 60 de elevi din clasa finală de liceu.
Conform autorilor pe tot parcursul procesului de luare a decizilor, familia reprezintă elementul de sprijin și stabilitate pentru adolescent, pentru că succesul în dezvoltarea profesională are nevoie de activități de culegere a informațiilor cu privire la diferite tipuri de locuri de muncă, asigurarea suportului necesar pentru explorarea intereselor profesionale și a potențialului de calificare, planuri pentru a le realiza și dezvoltarea sentimentului de eficientă personală în profesia aleasă (Bryant, Zvonkovic, Reynolds, 2006, apud Paloș, Droboth, 2010).
Portofoliul de teste al acestui studiu a cuprins: Parent Career Behavior Checklist (Keller and Whiston, 2008, apud Paloș, Droboth, 2010); EMBU questionnaire (Perris et all, 1980 apud Paloș, Droboth, 2010); Adult Attachment Scale (Collins and Read,1990, apud Paloș, Droboth, 2010). Chestionarele au fost aplicate pe un eșantion de 60 de elevi de la un liceu teoretic. Un criteriu important care a stat la rădăcinile acestei alegeri a fost faptul că elevi au beneficiat de serviciile unui consilier școlar, iar părinți au avut și ei de asemenea posibilitatea, de a se adresa unui consilier pentru probleme legate de alegerea în carieră. Pentru prelucrarea statistică a datelor, s-a folosit programul SPSS 15.0, pentru verificarea ipotezelor formulate am utilizat testul T iar corelațiile dintre diferitele variabile au fost efectuate prin calcularea coeficientului Pearson.
Rezultatele obținute conform acelorași autori oferă o imagine a variabilelor care influențează procesul de luare a deciziilor în carieră și modul în care consilierea profesională și rolul consilierului sunt percepute în școală. Familia este cel mai predominant factor de influență în luarea deciziei de carieră a adolescențiilor. O parte din participanții la acest studiu au ales să urmeze aceeași carieră cu a părințiilor. De asemenea s-a constatat faptul că nivelul de pregătire a părințiilor influențează tipul de sprijin pe care îl acordă copilului pentru alegerea carierei.
2.3.1. ASPECTELE MOTIVAȚIONALE
Luarea deciziei cu privire la carieră este definită ca fiind un proces complex, derulat în timp și influențat de o serie de factori (Eccles, Wigfield, 2002; Creed et al., 2006; Hirschi, Lage, 2007b; Hirschi 2010). Există între acești factori o relație, fiecare dintre ei contribuind cu ceva în acest process decizional. S-au descoperit încă câțiva factori care au un rol important cu privire la carieră, astfel motivația fiind unul dintre ei. Motivația muncii (work motivation) a fost definită ca ”un set ce cuprinde forțe energizante susținătoare a comportamentelor specifice muncii pentru determinarea, intensificarea, formarea sensului acestui” (Pinder, 1998, p.11 apud Negovan V). Ea se referă la decizii (conștiente sau inconștiente), care implică cum, când și de ce alocăm un efort pentru o sarcină sau o activitate.
Michell (1997, pag.60 apud Negovan V) descrie motivația ca un proces psihologic care implică ”excitarea, direcția, intensitatea și persistența voluntară acțiunii care sunt direcționate obiectiv” . Excitarea este, în esență procesul motivational de a fi interest într-un anumit scop (de exemplu, ca student, să fii interesat să ai note bune) în timp ce direcția este un proces de selecție, un obiectiv. Intensitatea se referă la cantitatea de efort pe care o depune în vederea realizării obiectivului și perseverența se referă la continuarea unui obiectiv, chiar și în fața provocărilor (de exemplu, continuând să depună eforturi chiar dacă este bolnav). Motivația a fost împărțită în 2 categorii pentru a putea fi înțeleasă mai bine și anume: motivație intrinsecă și extrinsecă (Parks, Russell & Guay, 2009).
Deci & Ryan (1985) a propus teoria auto-determinării unde au integrat două perspective asupra motivației umane:
a). Oamenii sunt motivați pentru a menține un nivel optim de simulare;
b) Oamenii au nevoi de bază pentru competență) și o legătură personal de cauzalitate și auto-determinare.
Motivația este un element important în decizia carierei deoarece fiecare individ are un motiv anume inainte de a face o faptă sau o acțiune. Ea poate veni din mediul familial, social și cultural și ajută la performanța individului. Obiectivele în carieră pe care individul le stabilește trebuie să aibă o legătură cu motivația care are o influență pozitivă asupra individului și îl ajută în dezvoltarea carierei sale (Hirschi, Niles, Akos, 2011 apud Negovan V). O persoană motivată își investește resursele în muncă, luptă pentru a excela și este total dedicat carierei.
2.3.2. TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE
Caracteristicile de personalitate sunt descrise ca fiind ”modalități de gândire, de comportament, de afectivitate și caracteristici de relaționare manifestate de o persoană” (Lemeni, Miclea, 2010, p.155). Personalitatea umană a fost abordată în relație cu cariera, conform cercetărilor empirice și teoriilor, acest concept de personalitate fiind operaționalizat din prisma trăsăturilor și factorilor de personalitate. Personalitatea este legată de factorii diverși de carieră, precum este percepția asupra carierei, Cercetările au demonstrat că personalitatea este legată de procesele fiziologic, și există ”dovezi solide că factorii genetici influențează în mod substantial trăsăturile de personalitate” (Caspi, Roberts, & Shiner, 2005, p.462).
Pentru o elaborare mai amplă asupra carierei, aceasta este abordată din perspectiva trăsăturilor de personalitate bazându-se pe ideea că alegerea unui comportament profesional p influențată de stilul de personalitate pe care individul îl are. Cu toate că cercetarea de personalitate a cunoscut o renaștere în ultimii 25 de ani, până la începutul anilor 1980 majoritatea cercetărilor asupra personalității în special asupra rezultatelor la locul de muncă, au concluzionat că personalitatea nu a contat. Această concluzie s-a schimbat, odată cu apariția modelului cu cinci factori de personalitate (Gerald, Ian, Martha, 2005).
După M. Zlate (2000, p.242) această abordare a personalității din prima trăsăturilor ”a condus la formarea unei imagini compozite asupra personalității și mai ales la ”pulverizarea” unității ei favorizând concepția că termenul de personalitate poate fi descris cu ajutorul celor 5 factori impunându-se folosirea acestui model, ”Noul model de descripție și analiză a personalității a fost numit BIG-FIVE (”Marele cinci”) și a suscitat un interes imens din partea cercetătorilor. La ora actuală descrierea personalității în ”cinci factori” este, în opinia unor autori, foarte prolifică, dacă nu chiar cea mai prolifică” .
Psihologia carierei a simțit numeroase reconceptualizări ale trăsăturilor și factorilor de personalitate care fac parte din psihologia carierei. După apariția acestui model și a problemelor apărute în carieră s-au propus și efectuat numeroase cercetări în ceea ce privește relația dintre personalitate și carieră, fiind de un mare interes. După teoria lui Holland, dacă personalitatea individului și mediul profesional se potrivesc, atunci satisfacția carierei și progresul este mai mare.
2.3.3. TEMPERAMENTUL
Temperamentul este definit ”ca o latură dinamico-energetică a personalității (Zlate, 2000, p.234), determinând diferențe comportamentale între indivizi”. Acesta ține de caracteristicile individuale ale individului și de construcția sa biologică (Allport, 1991), de aici fiind determinat stilul comportamental. Ultimele cercetări care s-au făcut cu privire la temperament din prisma abordării psihologice ne-au adus la cunoștiință că în jumatatea secolului XX cercetările care priveau influența temperamentului s-au separate în două direcții, ele având ca factor principal influența temperamentului asupra funcționării psihice ale copilului și influența temperamentului asupra funcționării psihice ale adultului. De-a lungul istoriei oamenii au venit cu modele pentru a descrie diferențele pe care le văd în viața de zi cu zi. Primul model cunoscut este cel al lui Hipocrate, care a crezut că sunt patru stiluri de comportament de bază și anume cel coleric (agitat, încăpățânat, hotărât), flegmatic (calm, prudent, răbdător), sangvinic (vesel, energic, tendințe spre supraapreciere) și melancolic (timid, sensibilitate exagerată, docil).
O contribuție majoră a fost facută în 1921 de către Carl Jung în Germania, prin activitatea sa pe tipuri psihologice. Ele au patru tipuri de funcții psihologice și anume gândirea, sentimental, detectarea și intuirea. Aceste patru tipuri au fost apoi împărțite în două forte energetice de introversie și extroversie, care erau categorii în plus față de cele patru tipuri ale funcțiilor psihologice.
Temperamentul provine din dotarea noastră genetică. Aceasta influențează și este de asemenea influențată de experiența fiecărui individ, unul din rezultatele sale fiind personalitatea adultă. Un obiectiv important în cercetări este de a specifica procesele la nivel biologic și al dezvoltării sociale care poate lega dotarea timpurie a copilului cu cea de adult pe mai târziu. Înțelegerea temperamentului este esențială pentru a reuși să înțelegem personalitatea. Temperamentul prevede de asemenea modele orientate spre proces și care sunt adesea lipsite de teoriile de trăsătură ale personalității, prin stabilirea unor legături între diferențele individuale ale comportamentului și substraturile lor psihologice și biologice. Există dovezi care spun cum că temperamentele copiilor de la școală sunt strâns legate de performanțele lor academice, de ajustarea în școală, clasă, de comportamentul și relația lor cu profesorii (Blignaut, Naude, 2008). În privința temperamentului putem afirma că ”temperamentul este ceea ce măsoară testele de temperament” (Zlate, 2000).
2.3.4. INTERESELE PROFESIONALE
Interesele profesionale, sunt importante deoarece pot fi considerare și ele factori de influență în procesul de luare a deciziei. Profesia pe care un individ o alege trebuie să fie în concordanță cu interesul său pentru o performanță în activitatea desfășurată. Dacă mediul în care individul lucrează nu are legătură cu interesele sale atunci el nu poate sa ajungă la o anumită performanță. Chiar dacă interesele sunt extrem de importante, trebuie să se țină cont și de aptitudinile și trăsăturile sale de personalitate.
Alegerea unei cariere nu e ușor de făcut și trebuie să se țină cont de interesele profesionale și de idealurile de viață ale individului. ”Ca și pasiunea, interesul are puterea de a transforma în adevăr credința care îi este utilă. Adesea, este deci mai puternic decât rațiunea, chiar și în probleme în care aceasta din urmă e pare că ar trebui să fie singurul ghid (…) în economia politică, de exemplu, convingerile sunt în așa măsură inspirate de către interesul personal, încât, în general, se poate știi dinainte, judecând după profesia unui individ, dacă el este partizanul liberului schimb” (Le Bon, 1995, p.95 apud Gerald, 2005).
Prima structurare a intereselor apare în perioada școlarității fiind plasat la o vârstă de 12 ani. Interesele intelectuale și științifice apar pe la vârsta de 11-12 ani iar cele economice, sociale și religioase ”Prin succesiunea lor, ele regularizează accelerarea dezvoltării mentale” (Pieron, 2001, p.179 apud Gerald, M.).
Pieron (2001 apud Gerald 2005) a împărțit aceste interese în:
1.Interes-atracție, acesta fiind sub influența impresiilor;
2.Interesele izolate care la rândul lor stimulează activitatea;
3.Interesele generalizate fiind întâlnite la teme mai generale;
4.Interesul specializat, acestea având interese superioare;
5.Interesul central care dintr-o mulțime de interese le grupează
Cercetătorii precum Myers și Jordaan, (1978, p.415, apud Lemeni, G.) au alocat un interes deosebit interesului profesional delimitând interesele profesionale de interese ”rolul intereselor în alegerea profesiunii și performanța în profesie a părut multor cercetători drept o problemă interesantă de investigat” (Myers și Jordaan, 1978, p.415, apud Lemeni, G.).
CAPITOLUL 3.
3.1. OBIECTIVE
Obiectivele propuse în această lucrare sunt:
Obiectivul 1 – Identificarea factorilor care influențează decizia elevilor de clasa a XI-a și a XII-a cu privire la alegerea carierei.
Obiectivul 2- Analiza factorilor care influențează alegerea carierei la elevii claselor a XI-a, comparativ cu elevii claselor a XII-a.
CAPITOLUL 4. METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. SUBIECȚI
La demersul investigativ al acestei lucrări au participat 60 de subiecți cu vârsta cuprinsă între 16 și 19 ani de gen masculin și gen feminin. Acești adolescenți reprezintă 2 clase de liceu, 30 reprezintă o clasă de a XI-a, iar restul de 30 reprezintă o clasă de a XII-a.
4.2. INSTRUMENTE
Pentru realizarea acestei lucrări am construit un chestionar format din 22 de întrebări cu răspuns dihotonic (DA/NU). Acest chestionar are la bază următorii 5 factori care ar putea influența alegerile de carieră: familia, școala, grupul de prieteni, cererea pieței și mass-media.
4.3. DESIGN-UL CERCETĂRII
Procedura de lucru folosită în realizarea acestei lucrări a constat în:
1. Construirea unui chestionar care a avut scopul de a cunoaște factorii care influențează decizia elevilor de clasa a XI-a și a XII-a cu privire la alegerea carierei.
2. Colectarea datelor
– Prezentarea obiectivelor de cercetare participanților pentru a știi despre ce este vorba în lucrare;
– Completarea consimțământului informat de către elevi care atestă că sunt de acord cu completarea unui chestionar și au luat la cunoștință și drepturile pe care le au;
– Completarea chestionarului de către elevi.
3. Analiza și interpretarea datelor
CAPITOLUL 5. REZULTATELE CERCETĂRII
Distribuția pe gen a subiecților din cele două clase este prezentată în tabelul 1.
Tabel 1- Repartiția participanților la studiu în funcție de gen și nivel de studii
Nivel
studii
Gen|Clasa a
XI-a|Clasa a
XII-a|Total|
Gen masculine|12|8|20|
Gen feminine|18|22|40|
Total|30|30|60|
La demersul investigativ al acestei lucrări au participat 30 de subiecți de clasa a XI-a și 30 de subiecți de clasa a XII-a, în total fiind 60 de subiecți dintr-un liceu din Județul Alba. Din punct de vedere al repartiției, aceștia au fost împărțiți în funcție de gen și în funcție de nivelul de studii.
Astfel, avem la clasa a XI-a 12 băieți și 18 fete, iar la clasa a XII-a 8 băieți și 22 de fete. Vârstele elevilor au fost cuprinse între 16 și 19 ani.
Figura 1- Nivelul de studii al părințiilor
Nivelul de studii al părințiilor a fost împărțit în studii gimnaziale, studii liceale și universitare.
Nivelul de studii al mamelor care au doar studii gimnaziale arată un procent de 5.0%, la mamele care au studii liceale un procent de 68,3% iar la mamele cu studii universitare un procent de 26.7%.
Nivelul de studii al tatălui arată un procent de 10.0 % la studiile ginmaziale, la studiile liceale un procent de 65.0% iar la studiile un procentul de 25.0%. Conform graficului, predominant este nivelul de studii liceale, la ambii părinți, ceea ce denotă că doar 31% dintre părinți au studii universitare.
Figura 2- Familia
În urma rezultatelor obținute cu ajutorul analizei de frecvență, mama, cu un procent de 46% este cea care influențează cel mai mult decizia adolescenților cu privire la carieră, apoi tata, cu un procent destul de apropiat de al mamei, mai exact cu un procent de 42%. De asemenea, cariera pe care tata a ales-o (7%) și cariera pe care mama a ales-o (4%) înfluențează decizia de carieră a adolescentului. Sora (8%) împreună cu fratele (6%) au și ei o influență însă nu este așa de mare, în comparație cu cea a tatălui și a mamei a cărei influență predomină.
Figura 3- Prietenii
Într-o proporție de 31% decizia adolescenților este influențată de succesul pe care l-a avut un prieten de-al lor într-un anumit domeniu. Deoarece decizia de carieră nu este ușor de luat 20% dintre aceștia se sfătuiesc cu prietenul/a în ceea ce privește cariera și la 10% dintre adolescenți le place o anumită carieră din cauza faptului că alți prieteni de-ai lor au acea carieră.
Figura 4- Școală
În urma rezultatelor obținute la factorul școală, decizia adolescenților este influențată în proporție de 7% de dirigintă, cu un procent de 4% de profesorul și cu un procent de 3% de consilierul școlar. Comparativ cu alți factori, școala influențează adolescentul foarte puțin.
Figura 5- Cererea pieței
În urma rezultatelor obținute, se poate observa că adolescenții preferă mai mult acele cariere care cred ei că sunt de ”viitor” cu un procent de 55%. Acest termen de ”carieră de viitor” îi influențează pe adolescenți care cred că o asemenea carieră îți aduce fără prea mult efort un job care este la mare căutare, siguranță, stabilitate financiară. Deoarece sunt multe cazuri în care diferite persoane după terminarea studiilor nu lucrează direct în domeniu, adolescenții într-o proporție de 55% tind să aleagă o carieră care le oferă posibilitatea aceasta, de a lucra în domeniu cât mai repede. Un alt factor care influențează decizia de carieră a adolescenților cu un procent de 25% sunt acele cariere care sun în vogă la momentul actual.
Cererea pieței, este al doilea factor mare, care are o influență semnificativă în rândul multor tineri în pragul deciziei cu privire la carieră.
Figura 6- Mass-media
Mass-media reprezintă și el un factor de influență, adolescenții decizând cu un procent de 42% prestigiul pe care îl oferă o anumită carieră. Ultimul factor de influență îl reprezintă cu un procent de 4% modelele care sunt promovate în mass-media.
Figura 7 – Clasa a XI-a
În urma rezultatelor chestionarului aplicat la clasa a XI-a și din punctul de vedere al factorilor care influențează decizia adolescentului cu privire la carieră, factorul care influențează în proporție de 78% este familia. Factorul 2 care contribuie într-o proporție de 52% este cererea pieței. Factorul 3 este dat într-o proporție de 30% de prieteni, factorul 4 cu o proporție de 20% de mass-media iar ultimul factor este constituit de școală cu o proporție de 5%.
Prin urmare, la clasa a XI-a factorul care influențează luarea deciziei de carieră de către adolescent îl constituie familia acestuia.
Figura 8- Clasa a XII-a
În urma rezultatelor chestionarului aplicat la clasa a XII-a și din punctul de vedere al factorilor care influențează decizia adolescentului cu privire la carieră, factorul care influențează în proporție de 90% este familia. Factorul 2 care contribuie într-o proporție de 65% este cererea pieței. Factorul 3 este dat într-o proporție de 31% de prieteni, factorul 4 cu o proporție de 25% de mass-media iar ultimul factor este constituit de școală cu o proporție de 8%.
Prin urmare, la clasa a XII-a factorul care influențează luarea deciziei de carieră de către adolescent îl constituie familia acestuia.
Figura 9- Comparație între clasa a X-a și a XII-a
În urma rezultatelor obținute la chestionarul aplicat la clasa a XI-a și clasa a XII-a s-a evidențiat faptul că factorul ”familie” este cel care influențează cel mai mult decizia de carieră a adolescenților. Acest factor are un procent de 78% la elevii clasei a XI-a în comparație cu clasa a XII-a care are un procent de 90%. Al doilea factor de influență în luarea deciziei este dat de cererea pieței cu un procent de 52% la clasa a XI-a în comparație cu un procent de 65% la clasa a XII-a. Al treilea factor este dat de factorul ”prieteni” cu un procent de 30% pentru clasa a XI-a și un procent de 31% pentru clasa a XII-a. Factorul patru, reprezintă o proporție de 20% a clasei a XI-a comparativ cu clasa a XII-a care are o proporție apropiată cu clasa a XI-a de 25%. Ultimul factor care influențează luarea deciziei cu privire la carieră în rândul adolescenților este școala, care influențează deciziile elevilor de clasa a XI-a cu o proporție de 5 % iar la cei de clasa a XII-a cu o proporție de 8%.
Răspunsurile adolescenților la chestionar vizează aceeași factori, cu o diferență minimă de câteva puncte, factorii de influență la ambele clase fiind în aceeași ordine.
CAPITOLUL 6. CONCLUZII
Obiectivele acestei lucrări s-au centrat pe identificarea factorilor care influențează decizia adolescenților de clasa a XI-a și a XII-a cu privire la alegerea carierei și pe analiza factorilor care influențează alegerea carierei la elevii claselor a XI-a, comparativ cu elevii claselor a XII-a.
Rezultatele obținute au evidențiat că în cea mai mare parte, adolescenții aleg o carieră în funcție de familie, persoana care influențează cel mai mult decizia de carieră a adolescenților fiind mama cu un procent de 46%. În urma comparațiilor făcute la clasa a XI-a și la clasa a XII-a, s-a observant că factorul predominant la ambele este familia, având un procent de 78% la clasa a XI-a și 90% la clasa a XII-a. Al doilea factor de influență în luarea deciziei este dat de cererea pieței cu un procent de 52% la clasa a XI-a în comparație cu un procent de 65% la clasa a XII-a. Al treilea factor este dat de factorul ”prieteni” cu un procent de 30% pentru clasa a XI-a și un procent de 31% pentru clasa a XII-a. Factorul patru, reprezintă o proporție de 20% a clasei a XI-a comparativ cu clasa a XII-a care are o proporție apropiată cu clasa a XI-a de 25%. Școala, influențează deciziile elevilor de clasa a XI-a cu o proporție de 5 % iar la cei de clasa a XII-a cu o proporție de 8%. Răspunsurile adolescenților la chestionar vizează aceeași factori, cu o diferență minimă de câteva puncte, factorii de influență la ambele clase fiind în aceeași ordine.
Rezultatele obținute în această lucrare, în comparație cu un studiu realizat de Paloș, Droboth, (2010) au fost asemănătoare, familia fiind cel mai predominant factor de influență în luarea deciziei de carieră a adolescențiilor
O limită a acestei lucrări a fost determinată de numărul redus al adolescenților care au participat la investigatie și datorită acestui număr mic, nu a fost permisă o generalizare pe populația extinsă. O altă limită, este data de o lipsă a abordării altor factori care ar putea influența procesul de luare a deciziei de carieră a adolescenților.
CAPITOLUL 7: REZUMAT
Procesul de luare a deciziei reprezintă cel mai important aspect din viața oricărui adolescent iar scopul demersului investigativ al acestei lucrări este de a identifica factorii care influențează decizia elevilor de clasa a XI-a și a XII-a cu privire la alegerea carierei și de analiză a factorilor care influențează alegerea carierei la elevii claselor a XI-a, comparativ cu elevii claselor a XII-a. Pentru identificarea acestor factori s-a folosit un chestionar de 22 de itemi cu răspuns dihotonic (DA/NU) aplicat la 60 de elevi de la un liceu din județul Alba.
Rezultatele obținute au evidențiat că în cea mai mare parte, adolescenții aleg o carieră în funcție de familie, persoana care influențează cel mai mult decizia de carieră a adolescenților fiind mama cu un procent de 46%. În urma comparațiilor făcute la clasa a XI-a și la clasa a XII-a, s-a observant că factorul predominant la ambele este familia, având un procent de 78% la clasa a XI-a și 90% la clasa a XII-a
Rezultatele obținute în această lucrare confirmă rezultatele studiului realizat de Paloș, Droboth, (2010) cu privire la factorii care influențează luarea deciziei de carieră la elevii claselor a XI-a și a XII-a în care familia este cel mai predominant factor de influență în luarea deciziei de carieră a adolescențiilor
BIBLIOGRAFIE
Allport, G.W. (1991). Structura și dezvoltarea personalității, București, Editura Didactică și Pedagogică.
Bandura, A. (2001). Social Cognitive Theory: An Agentic Perspective, Departament of Psychology Stanford University 52: 1-26
Băban A. (2009). Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca..
Caspi, A., Roberts, B. W., & Shiner, R. L. (2005). Personality development: Stability
and change. Annual Review of Psychology, 56, 453–484
Deci & Ryan (1985). Intrinsic motivation and self-determination in human behavior, New York: Plenum.
Duane Brown & Associates (2002). Carrer choice and development, Jossey-Bass Publishers, San Francisco, Oxford.
Eccles, J. S., & Wigfield, A. (2002). Motivational beliefs, values, and goals. Annual Review of Psychology, 53, 109-132.
Feldman, D.C. (2002). Stability in the Midst of Change: A Developmental Perspective on the Study of Career , Ed. Work careers: A development perspective (pp. 3-26), San Francisco.
Gati, I., Osipow, S. H., Krausz, M., & Saka, N. (1976). Validity of the Career Decision-making Difficulties Questionnaire: Counselee versus career counselor perceptions. Journal of Vocational Behavior, 56, 99-113
Gerald, M., Ian, J., Martha, C. (2005). Psihologia personalității. Trăsături, cauze, consecințe. Editura Polirom, București.
Goldberg, L. R. (1993). The structure of phenotypic personality traits. American Psychologist, 48, 26–34.
Gottfredson, L. S. (1996). Gottfredson’s theory of circumscription and compromise. In D. Brown & L. Brooks (Eds.), Career choice and development (3rd ed., pp. 179-232). San Francisco: Jossey-Bass.
Jigău, M. (2001). Consilierea carierei. București: Editura Sigma.
Jigău, M. (2003). Consilierea carierei adulților. Institutul de științe ale educației, București.
Jigău, M.(2007). Consilierea carierei. Compendiu de metode și tehnici, Editura Sigma, București.
Klein, M. (2001). Orientarea carierei – încotro?. In Zlate, M., Psihologia la răspântia mileniilor. Iași: Editura Polirom.
Parks, L., Guay, R. P. (2009). (2009). Personality, values, and motivation. Personality and Individual Differences, 47, 675-684
Lemeni G., Miclea M., (2010), Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră, Editura Asociația de Științe Cognitive din România.
Lent, R. W., Brown, S.D., & Hackett, G. (1996), Career development from a social cognitive perspective. In D. Brown, L. Brooks & Associates (Eds.), Career choice and development (3rd., pp-373-421). San Francisco: Jossey-Bass.
Negovan A., (2010), Psihologia carierei, Editura universitara, București.
Paloș R., Drobot L., (2010), The impact of family influence on the career choice of adolescents, Procedia Social and Behavioral Sciences 3407-3411.
Spokane, Luchetta, & Richwine (2002). Hollan`s theory of personalities and work environments. In D. Brown & Associates (Eds), Carrer choise and development (4th ed., pp.373-426) San Francisco, CA:Jossey Bass..
Super, D. E. (1978). Dezvoltarea carierei. In Davitz, J. R., Ball, S. (Eds.). Psihologia procesului educațional. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Super, D.E. (1990). A life-span, life-space to career development. În Brown, D., Brooks, L. & Associates (coord.). Career choice and development, 2nd Edition (pp. 197–261). San Francisco: Jossey-Bass
Stevenson, L., Miclea, M., Opre, A. (2007). Orientarea în carieră. Ghid pentru profesori. București: Editura Atelier Didactic.
Steven D. Brown, Robert W. Lent, Kyle Telander, Selena Tramayne (2011). Social cognitive career theory, conscientiousness and work performance: A meta-analytic path analysis. Journal of Vocational Behavior 79, 81-90
Vickneswarn A., Balasundaram N., (2013), Factors influencing in career choice of second year undergraduate students: A case study of Faculty of Management Studies & Commerce, University of Jaffna, Sri Lanka, International Journal of Social Science & Interdisciplinary Research
Zlate, M., (2000), Introducere în psihologie, Iași, Editura Polirom.
ANEXE
Gen:
Vârstă:
Clasă:
Ocupația mamei:
Nivelul de studii al mamei:
Ocupația tatălui:
Nivelul de studii al tatălui:
Te rog să raspunzi la următoarele întrebări alegând între DA și NU raspunsul care corespunde în cea mai mare măsură cu situația ta.
Chestionar
1.Am ales cariera pe care doresc să o urmez.
DA NU
2.Dacă răspunsul este DA, care este aceasta?
3. Consider atractivă o anumită carieră deoarece și părinți mei au ales-o.
DA NU
4. Imi doresc să urmez o carieră asemănătoare cu a tatalui meu.
DA NU
5.Imi doresc să urmez o carieră asemănătoare cu a mamei mele.
DA NU
6.Aveți frați/ surori mai mari?
DA NU
(Daca da, raspundeti la întrebările 7, 8 si 9 dacă nu, raspundeti în continuare la întrebarea 10)
7.Îmi doresc să urmez o carieră asemănătoare cu a fratelui meu/sorei mele.
DA NU
8. În alegerea carierei mă consult/ m-am consultat cu fratele meu.
DA NU
9.În alegerea carierei mă consult/m-am consultat cu sora mea.
DA NU
10. În alegerea carierei mă consult/m-am consultat cu mama mea.
DA NU
11.În alegerea carierei mă consult/m-am consultat cu tatăl meu.
DA NU
12. În alegerea carierei mă consult/m-am consultat cu prietenul meu/ prietena mea.
DA NU
13.Consider o carieră ca fiind atractivă deoarece majoritatea prietenilor mei au ales-o.
DA NU
14. Îmi este mai ușor să aleg o anumită carieră dacă știu că un prieten de-al meu a avut succes.
DA NU
15. În alegerea carierei mă consult /m-am consultat cu diriginta mea.
DA NU
16.În alegerea carierei mă consult /m-am consultat cu profesorul meu.
DA NU
17.În alegerea carierei mă consult /m-am consultat cu consilierul scolar.
DA NU
18. Carierele care sunt în vogă la momentul actual îmi influențează decizia cu privire la carieră.
DA NU
19. Mă interesează carierele „de viitor”, atunci când mă gândesc la alegerea unei cariere.
DA NU
20. Îmi aleg cariera în funcție de probabilitatea de a fi angajat în domeniu foarte repede.
DA NU
21. În alegerea carierei țin cont de prestigiul social pe care mi-l oferă.
DA NU
22. În ceea ce privește alegerile de carieră am fost influențat/ă de modelele promovate in mass-media.
DA NU
Dati exemple de aceste modele: