Influenta Factorilor de Impact Asupra Securitati Unor Hibrizi de Porumb

Agronomie

Influenta Factorilor de Impact Asupra Securitati Unor Hibrizi de Porumb

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANEXE

Hibrizii și soiurile luate în studiu

Determinarea MMB- numărarea boabelor

Determinarea MMB- cântărirea boabelor

Determinarea MH-ului

Determinarea umidității

Determinarea grăsimilor

Aspecte din câmp

BIBLIOGRAFIE

Aldrich R.S. si colab., – MODERN CORN PRODUCTION, Editura A.L. [NUME_REDACTAT] M.. – Fitotehnia , [NUME_REDACTAT] lonescu de la Brad, lasi , 2003 .

[NUME_REDACTAT]., Salontai AL., Vasilica C., Barnaure V., Borceanu I., –
Fitotehnie , [NUME_REDACTAT] si Pedagogica, Bucuresti , 1991.

Barban. Z si colab., – Fitotehnie , vol I , [NUME_REDACTAT], Bucuresti , 1985 .

Bilteanu GHE., Birnaure V. – Fitotehnie, [NUME_REDACTAT] si Pedagogica,
Bucuresti , 1969 .

BILTEANU GHE. BIRNAURE V.-1997- Fitotehnie, [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 1997 .

[NUME_REDACTAT] – Tehnică experimentală , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2006 .

[NUME_REDACTAT] ( coordonator ) – 50 de ani de cercetări agricole în Oradea , Fascicula I , Culturi de câmp și furajere , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2012.

[NUME_REDACTAT] ( coordonator ) – Eroziunea terenurilor în pantă din Bihor , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2011.

[NUME_REDACTAT] ( coordonator ) – Irigațiile în [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2009 .

[NUME_REDACTAT] – Agricultură generală , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2008.

[NUME_REDACTAT] Domuța , [NUME_REDACTAT] – Materii prime vegetale , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2010 .

C-tin Banu – Tratat de [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] , Editura ASAB, Bucuresti, 2009 .

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] , 2007

[NUME_REDACTAT] – Practici de agrochimie , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2011.

[NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] și colab. – Tehnologia culturii porumbului în Nord – [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2004 .

[NUME_REDACTAT] Munteanu , [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] Roman , [NUME_REDACTAT] – Fitotehnie , [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad , Iași , 2003.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] , Bucuresti , 1999.

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Vegetale , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2008.

[NUME_REDACTAT] – Tehnologia și [NUME_REDACTAT] Prime , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2008.

[NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] – Materii prime vegetale , [NUME_REDACTAT] din Oradea , 2010.

Panificație – Metode de analiză , [NUME_REDACTAT].

POPESCU S. – [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Cerealelor , Făinii și a Produselor de Panificație și [NUME_REDACTAT] , Editura I.D.T., Bucuresti , 1964.

Segal B., Segal R. – [NUME_REDACTAT] de Analize în [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] , Bucuresti , 1996 .

Segal B., Segal R., Dan V., Teodoru V. – [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] , Bucuresti , 1985 .

Productia vegetala. Cereale si plante tehnice. Redactia revistelor agricole, Bucuresti 2006-2009.

[NUME_REDACTAT]- Tehnologia și controlul materiilor prime vegetale, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2013.

N.A. Săulescu, N.N.Săulescu – Câmpul de experiență, ediția a II-a, [NUME_REDACTAT]-Silvică, București, 1967.

www.gazetadeagricultura.info

www.revista-ferma.ro

www.educativ.ro –cultura-porumbului

http://ro.wikipedia.org/wiki/Porumb

http://www.agroinfo.ro/

http://www.agra.ro/

http://www.agricultor.ro/article36491/Porumbul-pentru-siloz/2

http://www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/Porumbului82852.php

http://scritub.com/economie/agricultura/Proiect-cultura-de-porumb75747.php

http://www.agricultor.ro/article/36491/Porumbul-pentru-siloz/8

http://www.rompan.ro/porumb/

http://www.scritub.com/stiinta/chimie/laboratoare-de-chimie32827.php

http://www.scritub.com/economie/agricultura/Cultura-porumbului42241.php

http://martongenetics.hu/wpcontent/uploads/2014/03/MG_ROMANIAN_catalogue.pdf

http://www.seminteplante.ro/seminte-de-porumb/1374-porumb-fundulea-376-fao-450-10-kg.html

http://www.incda-fundulea.ro/anale/76/76.4bis.pdf

http://www.gazetadeagricultura.info/plante/cereale/433-porumb/1403-hibrizi-turda-de-porumb.html

Turda Star

http://www.kiskun.co.hu/userfiles/file/catalog/catalog_roman.pdf

http://legumeandfructe.blogspot.ro/p/normal-0-false-false-false-ru-x-none-x.htmlâ

http://ro.scribd.com/doc/207921457/Legume-III

http://www.recolta.eu/arhiva/fisa-tehnologica-cultivarea-porumbului-2-10317.html

http://creează.com/afaceri/agricultura/Particularitățlie-biologice-și299php

http://referate.educative.ro/referate/Biologie/www.educativ.ro-Porumbul.doc

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/industria-alimentară/schema-tehnică-pentru-o-moară-de-porumb-118674.html

http://referate-lucrari.com/referatPORUMBUL-semitimpuriu-405.html

http://portalio.ro/wp-content/uploads/2011/04/www.portalio.ro-Referat-porumbul.doc

http://cereale.wikispaces.com/file/view/STANDARD+DE+CALITATE+ANALIZE.doc

DISERTAȚIE

CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA FACTORILOR DE IMPACT ASUPRA SECURITĂȚII UNOR HIBRIZI DE PORUMB

MOTIVAȚIA TEMEI ALESE

Am ales această temă deoarece porumbul constituie baza alimentației pentru cea mai mare parte a populației globului, direct sau transformate în produse animaliere.

Un aliment foarte cunoscut încă din cele mai vechi timpuri și consumat de populația Românie, mămăliga, care se obține din făina de porumb fiartă. Diverse sorturi de făină de porumb se folosesc la prepararea pâinii, biscuiților, prăjiturilor, budincilor. De asemenea este o materie primă valoroasă pentru industria spirtului, amidonului, glucozei.

Uleiul din germenii de porumb este un produs dietetic folosit pe scară din ce în ce mai largă în țara noastră, deoarece nu produce colesterol în sânge.

În această lucrare am efectuat analize fizice ,precum MH, MMB, U% și analize chimice cum ar fi: determinarea proteinei și a grăsimii din germenii de porumb luați în studiu. Toate aceste analize le-am efectuat sub atenta supraveghere a doamnei Conf. Dr.Ing. [NUME_REDACTAT], căreia îi mulțumesc foarte mult pentru tot efortul depus pentru mine, Dumnezeu să-i dea multă sănătate și putere de muncă.

Meritul că am ajuns până aici nu este doar al meu ci și al profesorilor din cadrul Facultății de [NUME_REDACTAT], Oradea, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], care m-au ajutat și m-au sprijinit în tot ceea ce am facut, le mulțumesc și Dumnezeu să le dea multă sănătate și putere de muncă.

PARTEA I. PARTEA TEORETICĂ

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA PORUMBULUI ÎN ALIMENTAȚIE

1.1. Importanța porumbului

Porumbul ocupă al treilea loc ca importanță, între plantele cultivate pe glob. Porumbul alături de grâu și orz, constituie baza alimentației celei mai mari părți a populației globului, direct sau transformate în produse animaliere.

În alimentația omului se folosesc numai boabele, care pot fi consumate în faza de coacere în lapte, ca porumb fiert său copt, în special porumbul zaharat, putând fi folosit în această fază și sub formă de boabe conservate, boabele mature se folosesc fierte, iar anumite forme de porumb sub formă de floricele.

Făina (mălaiul), din boabele de porumb este lipsită de gluten, motiv pentru care nu se poate folosi singură la prepararea pâinii ci numai în adaos cu făină de grâu sau secară.

Diferite sorturi de făină de porumb, se folosesc la prepararea pâinii, biscuiților, prăjiturilor, budincilor, etc. Din făina de porumb fiartă se obține un aliment (mămăliga) apreciat și folosit la noi în țară, mai ales de populația rurală în trecut. Din boabele măcinate se obțin și crupe (păsat) și fulgi de porumb.

Uleiul din germenii de porumb este produs dietetic folosit pe scară din ce în ce mai largă în țara noastră (nu produce colesterol în organism). Din boabele degerminate se obține făina degresată, care se păstrează mai bine.

Porumbul este o materie primă valoroasă în industria spirtului și amidonului, glucozei și în obținerea altor produse: sirop, pectină, dextrină, clei, substanțe plastice, acid lactic, acid acetic, acetonă, coloranți, cauciuc sintetic, precum și ca mediu nutritiv pentru ciupercile din uzinele ce obțin produse antibiotice.

Din amidonul de porumb, prin lucrări speciale, s – au realizat numeroase produse noi: un material super absorbant, care se poate utiliza în combaterea eroziunii solului și fixarea nisipurilor, materiale plastice biodegradabile nepoluante, dialdehidă de amidon foarte rezistent la umezeală, folosit în industria hârtiei.

Cea mai largă utilizare a porumbului este ca furaj sub formă concentrată, masă verde sau siloz. Porumbul este o excelentă materie primă în industria de carne, lapte, unt, boabele acestuia având o mare valoare nutritivă.

Reziduurile la prelucrarea boabelor de porumb (tărâțe, borhoturile de la fabricarea spirtului, turtele sau resturile de la extragerea uleiului) constituie furaje foarte valoroase.

Ponderea porumbului în cultură este foarte mare, în economia țării noastre el reprezintă circ. 50 % din producția globală și ocupă circa 45 % din suprafața de cereale.

Porumbul, plantă nouă de cultură pentru [NUME_REDACTAT], este originar din America, unde este cultivat de către băștinași din timpuri străvechi. Cercetările arheologice efectuate în [NUME_REDACTAT] au scos la iveală numeroase mărturii în acest sens (resturile de știuleți sau de boabe, vase cu desene reprezentând plante sau știuleți de porumb). [NUME_REDACTAT] și Peru au fost descoperite urme de vechi canale pentru irigații ce arată atenția deosebită de care se bucură cultura porumbului din partea băștinașilor. La noi în țară, porumbul a fost găsit în condiții de climă și sol deosebit de prielnice, ceea ce a permis extinderea lui în cultură, România devenind treptat o mare cultivatoare și chiar exportatoare de porumb.

În prezent, porumbul este una dintre cele mai importante plante de cultură, datorită productivității ridicate și a multiplelor sale întrebuințări în hrana oamenilor, furajarea animalelor și ca materie primă în diverse industrii. În alimentația omului, boabele, care reprezintă alimentul de bază pentru o mare parte din populația globului, se folosesc sub diferite forme: mămăliga, turtă, porumb fiert său copt, proaspăt sau conservat, ca boabe nemature sau mature, floricele, crupe, fulgi, etc.

În alimentație se folosesc mai mult boabele cu bobul sticlos. Boabele de porumb zaharat în faza de coacere în lapte se folosesc fierte ca și garnitură lângă diferite mâncăruri. Făina (mălaiul) din boabele de porumb, fiind lipsită de gluten, nu se folosește singură la prepararea pâinii ci numai ca adaos (într – o anumită proporție) în făina de grâu și secară (preferabil porumbul cu bobul alb). În prezent, sub 15 % din producția mondială de porumb se utilizează direct în hrana omului.

Dacă în țările în curs de dezvoltare, consumul direct în alimentație se menține încă la un nivel ridicat (50 – 60 %), în țările dezvoltate, acest consum s – a redus foarte mult, sporind în același timp utilizările industriale și în furajarea animalelor. Cea mai mare parte din producția de porumb se folosește în furajarea animalelor (circa 75 – 80 %) ca nutreț concentrat (boabe întregi sau uruite), siloz sau masă verde. Boabele au o valoare nutritivă ridicată (1,2 – 1,3 unități nutritive și 80 – 90 g proteină digestibilă la 1 kg de boabe) și se folosesc la diferite specii și categorii de animale, în special la creșterea și îngrășarea porcilor și păsărilor, precum și în furajarea taurinelor, ovinelor și cabalinelor. În furajare, se folosește și plantă sub formă de masă verde (până la apariția inflorescenței) sau siloz (în faza de lapte – ceară sau ceară).

Comparativ cu alte plante furajere, porumbul siloz asigură o producție mai mare de unități nutritive la hectar și la un preț de cost mai scăzut. Recoltându – se înainte de maturitatea boabelor, porumbul siloz se poate cultiva și în zone mai reci. Tulpinile de porumb (cocenii sau strujenii), rămase după recoltarea știuleților, împreună cu frunzele și pășunile se folosesc ca furaj grosier mai ales însilozate cu melasă sau cu furaje suculente (sfecla pentru zahăr sau furajeră etc.), dând un valoros nutreț suculent pentru rumegătoare.

Cu bune rezultate în furajare se folosesc reziduurile de la prelucrarea boabelor (tărâțele, borhoturile de la fabricile de spirt, resturile de la extragerea uleiului, etc.).

Boabele de porumb se folosesc în industrie pentru obținerea spirtului, amidonului, dextrinei, glucozei și a altor produse (sirop, pectină, substanțe plastice, clei, acid lactic, acid acetic, acetonă, coloranți, cauciuc sintetic etc.), iar din embrioni (germeni de porumb) se extrage un ulei dietetic de bună calitate ce previne acumularea colesterolului în sânge.

Din 100 kg boabe de porumb se poate realiza unul din următoarele produse: 77 kg făină (fără tărâțe și embrioni), 63 kg amidon, 71 kg glucoză, 44 l spirt, iar din embrioni se obțin 1,8 – 2,7 l ulei și 3,6 kg turte.

Tulpinile și rahisul inflorescenței femelei se pot folosi în industria celulozei sau ca material pentru foc, pănușile ca ambalaj sau pentru diferite împletituri (papuci, poșete, coșulețe, etc.), iar mătasea în medicina populară.

În afara multiplelor sale întrebuințări, porumbul prezintă o serie de particularități biologice și fitotehnice valoroase printre care: are capacitate mare de producție (superioară celorlalte cereale), posedă o mare plasticitate ecologică și o rezistență bună la secetă și la cădere, este mai puțin atacat de boli și dăunători, are coeficient de înmulțire ridicat (necesită cantități mici de sămânță), iar producerea seminței hibride este mai ușoară decât la celelalte plante, valorifică foarte bine îngrășămintele organice și nivelele înalte de fertilizare cât și apa de irigație, se poate mecaniza total, lasă terenul curat de buruieni (că plantă prășitoare), fiind o bună premergătoare pentru toate culturile, valorifică din plin precipitațiile din a doua jumătate a verii, se poate cultiva pentru producție de masă verde, siloz sau chiar boabe, ca a doua cultură, după plante care se recoltează foarte devreme.

Toate aceste însușiri, precum și utilizările numeroase fac din porumb una dintre cele mai importante plante de cultură cu o pondere ridicată în agricultură țării noastre ca și a altor țări.

1.2. Siguranța în alimentație

Siguranța alimentară este un parametru care privește consumatorul și în asigurarea ei sunt implicate toate părțile componente care participă la producerea, procesarea, transportul și distribuția alimentelor. La baza conservării siguranței alimentare în U.E. stau pregătirea profesională , educația civică, conștiința și controlul instituțiilor statului și a organizațiilor nonguvernamentale, realizate la cele mai înalte standarde.

Securitatea alimentară . Conform „ [NUME_REDACTAT] asupra Nutriției” ( FAO/OMS, Roma, 1992) și a „Declarației asupra [NUME_REDACTAT] Mondiale” ( FAO/OMS, 1996 ), „ securitatea alimentară există atunci când toți oamenii, în orice moment, au acces fizic și economic la alimente sigure și nutritive care îndeplinesc necesitățile de hrană ale organismului uman, pentru a duce o viață sănătoasă și activă”.

Siguranța alimentară – componentă a securității alimentare care este determinată obligatoriu de 3 condiții pe care trebuie să le îndeplinească un produs neprelucrat, prelucrat parțial, prelucrat total sau nou creat :

1.Să aibă inocuitate, să fie salubru, să nu pună în pericol organismul uman, respectiv consumatorul normal și sănătos.

2.Să aibă valoare nutritivă și energetică .

3.Nutrienții alimentari să fie disponibili pentru organism.

Este tot mai important ca fiecare națiune să-și dezvolte mijloacele pentru a se putea auto-

susține din punct de vedere alimentar. Asta înseamnă că agricultura ar trebui să devină o prioritate internațională, iar țările mai sărace să fie ajutate să-și asigure independența alimentară.

Europa trebuie să se concentreze pe încurajarea dezvoltării agriculturilor locale. Aceasta va fi singura cale pentru o securitate alimentară sporită și reducerea sărăciei la nivel global, făcând posibil ca prețurile alimentare mai mari să se transforme în oportunități pentru fermierii săraci. Acest lucru e vital, căci, așa cum a afirmat [NUME_REDACTAT], creșterea în domeniul agrar are capacitatea de a elimina sărăcia de două ori mai repede decât creșterile din oricare alt sector economic. Agricultura rămâne principalul sector productiv în cele mai sărace țări ale lumii, cu o pondere ocupațională de 65% din totalul forței active de muncă și o contribuție medie la PIB de peste 25%.

Porumbul ( Zea mays L) este una din cele mai valoroase plante cultivate datorită productivității foarte ridicate și multiplelor întrebuințări a produselor sale în alimentația oamenilor, în zootehnie și în industrie. Boabele ( care conțin 10% proteine, 7% substanțe extractive neazotate, 4% grăsime, 2% celuloză, 1% cenușă, 13% apă) sunt folosite cu precădere ca nutreț concentrat în alimentația tuturor categoriilor de animale. Ele sunt utilizate în largă măsură și în alimentația oamenilor sub forme variate ( mămăligă, turtă, porumb fiert și copt, floricele, fulgi, etc.) precum și ca materie primă pentru importante industrii ( a amidonului, glucozei, alcoolului și uleiului), de la care rămân reziduuri ( tărâțe, turte, șroturi, borhoturi) folosit în furajarea animalelor.

Importanța deosebită a porumbului decurge și din alte avantaje ale culturii lui, dă producții foarte mari iar recoltele sunt mai sigure decât la alte plante , fiind rezistent la secetă și având puține boli și dăunători ; poate fi cultivat cu bune rezultate în condiții foarte variate de climă și sol; lasă terenul curat de buruieni și este o bună premergătoare pentru cele mai multe culturi ; necesită o cantitate mică de sămânță pentru semănat; nu se scutură la recoltare etc. Datorită importanței economice și a condițiilor favorabile, porumbul va deține și în continuare un loc preponderent în agricultura țării noastre.

1.3. Sistematică, soiuri, zone de cultură

Porumbul face parte din familia Gramineae, subfamilia Panicoidae, tribul Maydeae, specia Zea mays L.

În funcție de structura endospermului și caracterele știuletelui, specia Zea mays cuprinde mai multe convarietăți:

– Zea mays L. conv. Îndurata (Șturț) Baylei, (sin. [NUME_REDACTAT]), porumbul cu bobul tare, neted, lucios, cu zona coronară rotundiformă. Partea periferică a bobului este cornoasă, iar la interior este amidonoasă. Boabele au diferite culori: albe, galbene, portocalii, roșii. Provine din zona muntoasă a [NUME_REDACTAT].

– Zea mays L. conv. [NUME_REDACTAT], (sin. [NUME_REDACTAT]), porumbul dinte de cal, cu boabe mari, care în zona coronară prezintă o adâncitură. În secțiune boabele au zona tare (cornoasă), dispusă periferic, iar zona coronară și mijlocul sunt ocupate de stratul amidonos, care la maturitate se contractă determinând formarea ˝mișunei˝ (adânciturii). Originea acestei convarietăți este Mexicul, în prezent fiind predominantă în lume.

– Zea mays L. conv. Aorista (Șturț) Bailey (sin. [NUME_REDACTAT]), porumbul cu bob mic, cornos, utilizat pentru floricele.

– Zea mays L. conv. [NUME_REDACTAT] (sin. [NUME_REDACTAT]), porumbul zaharat cu boabe zbârcite și sticloase.

– Zea mays L. conv. [NUME_REDACTAT], porumbul amidonos cu boabe mari, rotundiforme, cu endospermul amidonos predominant și foarte puțin endosperm cornos, în zona coronară. Este răspândit în Peru și Bolivia.

– Zea mays L. conv. [NUME_REDACTAT], care are bobul cornos, opac, cu aspect ceros; în loc de amidon conține eritrodextrină. A fost descoperit în China, iar în prezent este răspândit în Asia și Filipine.

[NUME_REDACTAT], porumbul a fost adus la prima expediție a lui [NUME_REDACTAT] (1493), fiind cultivat prima dată în Spania, apoi în Italia.

În țara noastră, porumbul a fost menționat în Muntenia sub domnia lui [NUME_REDACTAT] (1693 – 1695), iar în Transilvania porumbul s-a cultivat pe timpul împărătesei [NUME_REDACTAT] (1740 – 1760).

În prezent, soiurile de porumb sunt puțin răspândite în cultură.

Introducerea în cultură a hibrizilor a început în S.U.A. din anul 1933, iar în țara noastră aceștia s-au extins în cultură după anul 1954. Sporul mediu mondial adus de introducerea hibrizilor față de soiuri este apreciat la 40 – 50 %.

După modul de obținere hibrizii pot fi:

– simpli (H. S.), între două linii consangvinizate;

– dubli (H. D.), între doi hibrizi simpli;

– triliniari (H. T.), între un hibrid simplu și o linie consangvinizată.

În ceea ce privește perioada de vegetație, hibrizii cultivați în România necesită 50- 85 zile în intervalul răsărit – înflorit și 60 – 70 de zile pentru formarea, creșterea și maturarea boabelor, revenind un total de 110 – 155 zile (în sudul țării).

Pentru constanță în realizarea producțiilor, fiecare cultivator este bine să folosească 3 – 4 hibrizi diferiți ca perioadă de vegetație. La alegerea acestora trebuie să se urmărească:

– să fie adaptați condițiilor zonei în care urmează a fi cultivat;

– să ajungă la maturitate înainte de venirea brumelor de toamnă și, pentru siguranță în acest sens, să aibă necesarul de unități termice mai mic cu 150 față de potențialul zonei;

– să fie rezistent la secetă, boli, dăunători;

– să aibă o bună rezistență la frângere și o inserție uniformă a știuleților.

Zonarea hibrizilor. Principalul criteriu de zonare îl cuprinde constanta termică. Aceasta, în cazul porumbului, se obține prin însumarea temperaturilor mai mari de 10˚C pe întreaga perioadă de vegetație.

Pe baza analizării datelor climatologice medii pe perioade lungi de timp, s-au stabilit în țara noastră două zone de cultură pentru porumb.

Zona I, cuprinde arealele cu suma temperaturilor biologic active cuprinse între 1400 și 1600 ˚C.

Zona a II – a, cuprinde teritoriile cu resurse termice biologic active cuprinse între 1200 – 1400 ˚ C.

1.4. Particularități morfologice

Sistemul radicular.

Asigură planta cu apă și hrană în primele 2 – 3 săptămâni, este format dintr-o singură rădăcină embrionară și 3 – 7 rădăcini seminale care pornesc din mezocotilul embrionului. Numărul de noduri subterane variază, în funcție de perioada de vegetație, între 6 – 10. Din fiecare nod se formează 8 – 16 și chiar 20 de rădăcini adventive permanente.

Adâncimea de pătrundere a sistemului radicular la porumb este de până la 2,5 m, iar lateral, de 60 – 75 cm, astfel că o plantă de porumb ˝ explorează ˝ circa 6 m3 sol. Suprafața de absorbție a sistemului radicular nu se corelează cu volumul de sol explorat, totuși apa o valorifică din volumul total. Aproximativ 60% din masă totală a rădăcinilor se găsește în stratul de sol până la 30 cm.

Tulpină.

Este formată din 7 – 15 (21) internoduri pline cu măduvă, care totalizează o înălțime de la 0,30 m la 9 m, frecvent 1,5 – 3 m. Lungimea tulpinii este corelată cu perioada de vegetație, crescând odată cu aceasta.

Diametrul tulpinii variază pe traiectul acesteia: circa 20 mm la bază, 60 mm la mijloc și 5 – 10 mm sub panicul. Din nodurile de la bază se formează lăstari denumiți copili.

În ameliorarea porumbului se urmărește reducerea taliei, dar nu prin reducerea numărului de internoduri, ci a lungimii acestora, în felul acesta, numărul de frunze rămânând neschimbat, dar se poate mării densitatea lanului, ceea ce conduce la obținerea unor sporuri de recoltă de 11 – 26 %.

Rezistența la frângere și cădere a tulpinilor este o însușire importantă pentru recoltarea mecanizată. Densitatea exagerată, excesul de azot, lipsa potasiului, atacul de Ostrinia nubilalis, atacul de fuzarioză reprezintă câteva din cauzele care determină frângerea și căderea tulpinilor.

Frunzele.

Au limbul lung de 50 – 80 cm, lat de 4 – 12 cm, cu marginile ondulate, ceea ce le conferă flexibilitate. Prezența celulelor buliforme din epiderma superioară determină răsucirea limbului spre interior în condiții de secetă, proces prin care planta își mărește rezistența la secetă. Indicele suprafeței foliare la care se obțin recolte bune are valori de 4,0 – 5,0 în culturile neirigate și de 5,0 – 6,0 în culturile irigate. Suprafața foliară atinge valori maxime în momentul înfloririi florilor femele.

Numărul de frunze este corelat cu perioada de vegetație. Astfel, V. NOZZOLINI (1963); citat de GH. BÎLTEANU (1974), clasifică hibrizii după numărul de frunze, după cum urmează: extratimpurii sub 18 – 20, tardivi 20 – 22 și foarte tardivi cu peste 22 frunze.

Menținerea frunzelor verzi până la maturitate mărește recolta de boabe și valoarea furajeră a producției secundare.

Inflorescențele.

Porumbul este o plantă unisexuat – monoică. Florile mascule sunt grupate într-o inflorescență terminală de tip panicul, iar cele femele sunt grupate în inflorescențe de tip spadice (spic cu rahisul mult îngroșat), protejate de frunze modificate (pănuși) situate la subsuoara frunzelor.

Porumbul este o plantă protandră, polenul putând apărea cu 5 – 7 zile înaintea maturării ovulelor. În condiții de secetă decalajul poate să depășească chiar 10 zile, determinând creșterea procentului de plante sterile.

Polenizarea este alogamă anemofilă, grăunciorii de polen putând fi purtați de vânt până la 1 km distanță.

Fructul.

Este o cariopsă la care pericarpul reprezintă 7 – 10 %, endospermul 80 – 87 %, iar embrionul 10 – 12 %. MMB variază între 40 – 1100 g, frecvent 200 – 400 g, iar MH este de 72 – 88 kg.

CAPITOLUL II

COMPOZIȚIA CHIMICĂ ȘI VALOAREA ALIMENTARĂ

2.1. Componentele chimice în părțile bobului

Compoziția chimică a bobului de porumb este asemănătoare cu a celorlalte cereale din punct de vedere structural, cu deosebire că unele substanțe se găsesc în cantitate mai mică.

Bobul de porumb are o compoziție chimică care îl definește ca un aliment valoros pentru om și animale, de asemenea cocenii, ca atare sau însilozați, constituie un furaj valoros pentru animale.

Analiza unui număr deosebit de mare de boabe din diferite varietăți cultivate în lume a permis găsirea următoarei compoziții chimice a bobului de porumb, în procente:

– umiditate 12,32 %,

– proteină brută 10,05 %,

– grăsime brută 4,76 %,

– zaharuri 2,33 %,

– dextrine 2,47 %,

– amidon 59,09 %,

– pentozani 4,38 %,

– celuloză brută 2,25 %,

– cenușă 1,45 %.

Componentele chimice sunt răspândite în mod neuniform în părțile componente ale bobului.

Componentele chimice din bobul de porumb repartizate în părțile anatomice sunt prezentate în tabelul 2.1. următor:

Tabelul 2.1.

Componentele chimice în părțile anatomice ale bobului de porumb

Din analiza datelor prezentate se poate constata că endospermul este partea cea mai bogată în substanțe extractive neazotoase , și cea mai săracă în substanțe minerale . Datorită însă ponderii ridicate pe care o are endospermul , cantitatea de substanțe minerale pe care o conține , reprezintă o treime din totalul substanțelor minerale din bob .

Apa ( Umiditatea ) . Boabele de porumb ajunse la coacere deplină și uscare au un conținut de 14 – 16 % apă . La coacerea deplină , boabele pot avea o umiditate foarte diferită , în funcție de soi , timpuriu sau târziu și de condițiile climaterice din timpul recoltării .

Substanțele proteice , din bobul de porumb aparțin grupelor :

Albumine , solubile în apă , care se găsesc în cantitate redusă ;

Globuline , solubile în soluția diluată de săruri neutre și ocupă 15 – 20 % din totalul proteinelor ;

Prolamine , fracțiune solubilă în alcool , ce reprezintă 45 % din totalul proteinelor . Prolamina specifică porumbului se numește zeina și ocupă 5 % din totalul bobului de porumb , zeina se poate separa cu alcool etilic 85 – 90 % .

Gluteline . Glutelina porumbului se obține din făina de porumb extrasă cu apă în soluție de 10 % NaCl și apoi cu soluție alcoolică 85 % , după care soluția se tratează cu KOH 2 % . Filtratul se neutralizează cu o soluție de HCl diluată când precipită glutenina .

Substanțele proteice sunt repartizate neuniform în părțile anatomice ale bobului . În embrion procentul este de două ori mai mare decât în endosperm . În endosperm conținutul în proteină crește din centru spre periferie . Embrionul conține 205 substanțe proteice .

Glucidele reprezintă 80 % din bobul de porumb din care amidonul ocupă 80 % din totalul glucidelor . Alături de amidon se mai găsesc zaharuri și dextrine 3 % , pentozani 6 % , celuloză 3 % . Amidonul se găsește numai în endosperm și se prezintă sub formă de granule poligonale , dacă provin din zona cornoasă , și forma mai rotunjită dacă provin din zona făinoasă . Partea centrală a granulelor are o despicătură în formă de stea .Amidonul cuprinde cele două componente : amiloza în proporție de 21 – 23 % și amilopectina 77 – 79 % . Sunt unele varietăți de porumb care conțin numai amiloza .

Lipidele sunt formate în cea mai mare parte din trigliceride , din cantități mici de sterine , lipide complexe ( lecitina ) , care împreună cu acizii grași formează grăsimea brută . O mare parte din grăsimea brută se găsește în embrion .

Substanțele minerale formează reziduul de la calcinarea bobului de porumb , ajuns la coacerea deplină și reprezintă 1,6 % , mai mic decât la celelalte cereale . La începutul formării boabelor conținutul de substanțe minerale este mai mare , apoi scade către coacerea deplină .

Pigmenții . Boabele soiurilor de porumb cultivate în țara noastră sunt de culoare galbenă până la portocalie , culoare ce este dată de o serie de pigmenți dintre care cei mai importanți sunt : zeoxantina , criptoxantina și b carotenul .

Vitaminele . Diferitele vitamine sunt repartizate în anumite părți anatomice ale bobului . Astfel , în embrion se găsește vitamina A , vitamina E . Vitamina B1 se găsește în scutellum . Vitamina PP se găsește în stratul aleuronic .

Conținutul în vitamine crește în timpul vegetației , atingând valoarea maximă la coacerea deplină .

Conținutul mediu al diferitelor vitamine din porumb este următorul :

Vitamina A 4,387 mg / kg ,

Vitamina B1 4,54 mg / kg ,

Vitamina PP 14,11 mg / kg ,

Vitamina B2 1,32 mg / kg ,

Acid pantotenic 7,41 mg / kg ,

A – tocoferolul 24,71 mg / kg .

PARTEA II. PARTEA PRACTICĂ

CAPITOLUL III

INFLUENȚA FACTORILOR DE IMPACT ASUPRA CONDIȚIILOR DE CERCETARE

3.1. Materiale de cercetare

3.1.1. Descrierea hibrizilor

[NUME_REDACTAT] semitardiv, cu potențial ridicat de producție, este rezistent la secetă și arșiță. Tulpina este înaltă, elastică, cu aparat foliar bogat, de culoare verde-închis. Știuletele este mare, cu 16 rânduri de boabe . Bobul este mare, dentat, ușor sticlos.

Zonele de cultură recomandate pentru acest hibrid sunt cele de câmpie din sudul și vestul țării, cu precădere în zonele fără irigații afectate de secetă.

Densitate : – neirigat: 50.000-55.000 plante recoltabile/ha

– irigat: 55.000-60.000 plante recoltabile/ha.

Fundulea 376

Este un hibrid simplu de porumb pretabil cultivării în toate zonele de favorabilitate pentru cultura porumbului, inclusiv în zona a II-a din Moldova și Transilvania.

Acest hibrid este semi-tardiv, cu o perioadă de vegetație de aproximativ 144 de zile, cu știulete foarte mare, de peste 22 cm , foarte bine acoperit cu boabe, de forma cilindrico-conică.

Este foarte tolerant la secetă și arșiță și prezintă o deosebită rezistență la bolile știuletelui și a frunzei. Fundulea 376 are și o rezistență deosebită la căderea și frângere tulpinilor, oferind o productivitate mare la hectar, chiar și în anii secetoși. Acest hibrid are o excelentă vigoare la răsărire și prezintă o foarte bună adaptabilitate.

Ca producții oferite , hibridul de porumb Fundulea 376 are un potențial ridicat de 14.600-14.800 kg-ha.

[NUME_REDACTAT] punct de vedere morfologic hibridul simplu Neptun se caracterizează prin următoarele : înălțimea plantei este de 1428,3 mm, suprafața foliară 3101 cm2, conținutul de clorofilă este de 33,23 unități . Lungimea știuletelui este de 19,9 cm, știuletele are o greutate de 201 g, greutatea boabelor este de 171 g. Din punct de vedere al producției acest hibrid se caracterizează printr-o producție de 5230 kg/ha, numărul total de știuleți la recoltare este de 89 , iar umiditatea la recoltare este de 19,4%.

[NUME_REDACTAT]

Se recomandă a se cultiva în zona a-I-a și a-II-a de favorabilitate din Transilvania, Moldova și vestul țării.

Hibrid triliniar, semitimpuriu, rezistență bună la temperaturile scăzute, din prima parte a perioadei de vegetație, la cădere și frângere, secetă, arșiță, șiștăvirea boabelor, la boli și dăunători. Bobul este detant, culoarea galbenă, MMB 310g, procentul de boabe/știulete 79-82%, conținut bogat în amidon 70-71%.

[NUME_REDACTAT] inițială este intensivă , planta tânără are culoarea verde vie . Este de înălțime medie ( 270 cm) , tulpini rezistenți, inserția știuletului este în jur de 110 cm. Este predispus la doi știuleți. Știuleții se fertilizează de-a lungul , numărul de rânduri este 18, ocazional 20, numărul de boabe pe rând 38-40. Boabele reprezintă 87-88% din masa totală uscată a știuletului. Masa hectolitrică este de peste 70 kg . Eliminarea apei este rapidă, mai ales în ultima perioadă a maturizării. La sfârșitul lui septembrie umiditatea bobului atinge nivelul de 15 %.

Perioada optimă de semănare este a doua jumătate a lunii aprilie.

Acest hibrid este lider în grupa lui de maturitate. În fiecare an de departe producția se cifrează mult peste medie.

Soi roșu

Este unul din cel mai performant hibrid din categoria porumbului cu bob roșu. Perioada de vegetație este de 125 zile .

Culoarea este roșu-închis. Este un hibrid cu un conținut ridicat de caroten. Se caracterizează prin capacitate rapidă de eliminare a apei.

Numărul de rădăcini recomandate 60.000-65.000 t/ha.

Soi galben

Acest soi este cel mai cunoscut și popular dintre toate varietățile. Sunt o gamă larga de tipuri de semințe în această categorie.

[NUME_REDACTAT] zaharat este una dintre cele mai apreciate culturi legumicole deoarece boabele acestuia conțin o serie de substanțe hrănitoare.

[NUME_REDACTAT] este o plantă anuală cu un sistem radicular bine dezvoltat de tip fasciculat , amplasat până la adâncimea de 150 cm . La maturitatea tehnologică , boabele de porumb zaharat conțin 25-27% substanță uscată, 14-15% hidrați de carbon, 5-5,5% proteine, 0,75% grăsimi. Boabele de porumb zaharat mai conțin și cantități însemnate de vitamine : C, B1, B2, B6, PP, E și substanțe minerale : potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier. Căldura , lumina și umiditatea joacă un rol important în cultura porumbului zaharat , iar acesta are cerințe ridicate față de acestea.

Producții mari se obțin pe luncile aluvionare, cu textură luto-nisipoasă, aflate de-a lungul râurilor. Știuleții de porumb zaharat se recoltează când ajung la faza maturității de consum ( faza de lapte). Producția la o cultură necopilită este de 16-18 t/ha și 14-16 t/ha la o cultură necopilită.

[NUME_REDACTAT] de porumb pentru floricele se caracterizează prin știuleți mici, boabe mărunte, ascuțite la vârf, cu endospermul aproape complet sticlos, care prin încălzire se revarsă la exterior, mărindu-și mult volumul.

3.1.2 Schema experienței

Cercetările s-au desfășurat în perioada 2011-2013 în câmpul de cercetare amplasat la Stațiunea de [NUME_REDACTAT] Oradea , într- o cultură de soiuri și hibrizi de porumb. Hibrizii luați în studiu au fost de diferite grupe de precocitate ( cei mai timpurii Dulcin , și cei mai tardivi Fundulea și Florencia ) : Florencia , Fundulea 376 , Neptun , [NUME_REDACTAT] , Kamaria , Soi roșu , Soi galben , Dulcin , Excelent .

Schema de așezare a variantelor în câmp a fost în blocuri randomizate , în 4 repetiții , cu lungimea de 10 m și lățimea 5 m a unei variante și s – au semănat manual cu plantatorul câte 3 rânduri din fiecare hibrid .

Figura 3.1. Amplasarea variantelor

Câmpul de cercetare este amplasat la stațiunea de [NUME_REDACTAT] Oradea pe un preluvosol cu următorul profil: Ap = 0-24 cm; El = 24-34 cm; Bt1 = 34-54 cm; Bt2 = 54-78 cm; bt/c = 78-95 cm. Se remarcă faptul că migrarea argilei coloidale a determinat apariția orizontului. El cu 31, 6% argilă coloidală și a două orizonturi de acumulare a argilei coloidale Bt1 și Bt2 cu 39,8% și 39,3 % argilă coloidală.

3.2. Condiții climatice

3.2.1 Cerințe față de temperatură

Semințele germinează la 8ºC . La temperaturi mai scăzute în sol are loc putrezirea boabelor, datorită atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizată și de procesul de exosmoză a produselor de hiodroliză a amidonului.

După răsărire, la temperatura de 4-5 ºC, creșterea încetează, se degradează clorofila și plantele mor. Brumele târzii distrug frunzele, iar la temperatura de -4ºC, după 2-4 ore, este distrusă întreaga plantă.

Creșterea se desfășoară în condiții bune dacă în luna mai temperaturile medii nu scad sub 13ºC, iar în iulie și august nu coboară sub 18ºC. Cea mai ridicată viteză de creștere se realizează la temperaturi cuprinse între 24-30ºC.

După cercetătorii americani, când temperatura lunii mai scade sub 12,7ºC, producția de porumb se diminuează cu 15%. O perioadă critică o reprezintă înflorirea, când temperatura trebuie să fie cuprinsă între 18-24ºC.

Temperaturile ridicate, în această fază, determină un pronunțat decalaj între apariția paniculelor și cea a stigmatelor. La temperatura de 28-30ºC scade viabilitatea polenului. Amplitudinile de temperatură de peste 30ºC ziua și sub 10ºC noaptea, ce survin în etapele a 6-a și a 7-a ale organogenezei împiedică formarea arterelor, implicit dezvoltarea grăunciorilor de polen și desfășurarea normală a proceselor de fecundare.

Șocurile termice după fecundare dereglează acumularea substanțelor de rezervă în bob și apare fenomenul de șiștăvire. Cele mai bune condiții termice pentru maturare, între faza de coacere în ceară și cea deplină, sunt de 21ºC.

În țara noastră cele mai mari recolte sunt realizate la următoarele temperaturi: mai 16-20ºC; iunie 19-21ºC; iulie 20-23ºC; august 19-22ºC; septembrie 14-17ºC.

3.2.2 Cerințe față de climă

Din tabelul 3.1. se observă că anul agricol 2011 a avut temperaturi aproape identice cu anul 2012, înregistrând o medie de 11,1ºC față de 11,3ºC în anul 2012.

Precipitațiile anului 2011 au fost mult mai abundente înregistrând o medie de 47,3 mm față de anul 2012 când precipitațiile au fost mai scăzute având o medie de 34,9 mm.

Umiditatea relativă a aerului a avut valori mai mici în anul 2011 acumulând o medie de 67% față de anul 2012 care a acumulat o medie de 70%.

Tabelul 3.1.

Caracterizarea climatică a anilor agricoli 2011-2012 după Stația meteorologică [NUME_REDACTAT] 3.2.

Caracterizarea climatică a anilor agricoli 2012-2013 după Stația meteorologică [NUME_REDACTAT] tabelul 3.2. se observă că în anul agricol 2012 s-a înregistrat o temperatură a aerului aproape asemănătoare cu cea a anului agricol 2013, adică 11,3ºC față de 11,6ºC în anul 2013.

Din punct de vedere al precipitațiilor anul agricol 2012 a înregistrat o medie de 34,9 mm mult mai scăzută decât media anului agricol 2013 și anume 52,6mm.

În ceea ce privește umiditatea relativă a aerului în anul agricol 2012 a fost mai scăzută decât în anul agricol 2013, 70% față de 76,4% în anul agricol 2013.

3.2.3 Cerințe față de umiditate

Porumbul rezistă foarte bine la secetă, mai ales în prima parte a perioadei de vegetație, datorită sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus, caracterului xerofitic ale părții aeriene și lucrărilor de întreținere repetate.

Evotranspirația crește mult în lunile de vară, astfel că la un lan de porumb poate evapora zilnic, în lunile iulie și august, până la 18 l/m2 de apă, iar o plantă de porumb până la 2-4 l.

Perioada critică se situează între 10-20 iunie și 10-20 august adică înaintea apariției paniculelor și până la maturitatea în lapte, când consumul de apă se ridică la 68-74% din totalul necesar pentru întreaga vegetație. În această perioadă solul trebuie să aibă 60-80 % apă din capacitatea de câmp.

Porumbul este una din plantele care acționează foarte favorabil la irigare. Cultura irigată a porumbului se deosebește de cultura neirigată din mai multe particularități :

folosirea de hibrizi târzii, de înaltă capacitate productivă rezistente la frângere

pregătirea și nivelarea mai bună a terenului ;

îngrășăminte aplicate în doze mai mari în funcție de producția planificată în condiții de irigare;

folosirea de densități maxime ( 60-80 mii plante la hectar);

erbicidarea cu doze mai mici ( 1,5-2 kilograme la hectar Pitezin).

Irigarea trebuie să asigure menținerea optimă a umidității solului mai ales în perioada critică care începe cu 10 zile înainte de apariția paniculului și durează până la coacere. În primăverile de secete se aplică o udare de răsărire cu o cantitate de apă de 200-250 metri cubi la hectar.

3.3 Condiții de sol

3.3.1 Proprietăți fizice

Solul brun luvic din câmpul de cercetare se caracterizează printr-o hidrostabilitate foarte mare a agregatelor de sol mai mari de 0,25 mm (47,55) pe stratul de 0-20 cm (tabel 2).

Solul are o porozitate totală mijlocie pe adâncimile 0-20 cm, 20-40 cm, 40-60 cm și mai mică pe adâncimile 60-80 cm, 80-100 cm și 100-150 cm. Valorile porozității totale scad profilul solului de la suprafață la adâncime.

Conductivitatea hidraulică este mai mare de adâncimea 0-20 cm, mijlocie pe adâncimile 20-40 cm, mică și foarte mică pe următoarele adâncimi studiate (tabel 3).

Densitatea aparentă – 1,41 g/cm – caracterizează un sol slab tasat pe adâncimea 0-20 cm. Pe celelalte adâncimi studiate greutatea aparentă evidențiază un sol moderat și puternic tasat. Pe adâncimile de udare (0-50 cm, 0-75 cm) și pe 0-150 cm solul este puternic tasat.

Capacitatea de câmp are o valoare mijlocie pe întreg profilul la sol, iar coeficientul de ofilire are, de asemenea, valoare mijlocie până la adâncimea de 80 cm și mai mare sub această adâncime.

Intervalul umidității active IUA sau capacitatea de apă utilă are valoare mare pe adâncimea 0-80 cm și mijlocie pe adâncimea 80-150 cm. Pe adâncimile de udare folosite în câmpul de cercetare intervalul umidității active are valoare mare (tabelul 3.3).

Tabelul 3.3.

Însușirile fizice și hidrofizice ale solului brun luvic din câmpul de cercetare, Oradea, [NUME_REDACTAT]( după [NUME_REDACTAT])

În funcție de textura solului plafonul minim a fost stabilit la 2-3.

3.3.2 Proprietăți chimice

Solul din câmpul de cercetare are o reacție slab acidă pe întreaga adâncime studiată, cu valori crescătoare de la suprafață spre adâncime .

Aprovizionarea cu humus este slabă, iar cea cu azot totală, slabă – mijlocie, pe întreaga adâncime cercetată. Raportul C/N are o valoare mai mare pe adâncimea + – 20 cm (8,01) și scade cu adâncimea de determinare .

Fertilizarea an de an cu doze de fosfor specifice agrotehnici solurilor irigate, a determinat ridicarea nivelului fosfatic al solului brun luvic din câmpul de cercetare încât după 18 ani de cercetări staționare cantitatea de fosfor mobil din sol a crescut pe stratul arăt de la 22,0 ppm (sol mijlociu aprovizionat) la 150,8 ppm (sol foarte bine aprovizionat).

Conținutul solului în potasiu mobil este mic – mijlociu, cu valori ce cresc de la stratul arăt (124,5 ppm pe 0 – 2 cm) spre profunzime (145,4 ppm pe 100 – 150 cm ((tabel 3).

Conținutul solului în magneziu schimbabil pe profilul solului are o evoluție similară cu a potasiului solului fiind mijlociu aprovizionat cu acest element pe întregul profil.

Manganul activ caracterizează solul din câmpul de cercetare că sol cu un conținut mijlociu pe adâncimile 0-20 cm și 20-40 cm și mic pe adâncimile următoare. Solul este moderat submezobazic pe întreaga adâncime studiată (tabelul 3.4.).

Tabelul 3.4.

Principalele însușiri chimice ale solului brun luvic din câmpul de cercetare, Oradea, [NUME_REDACTAT] ( după [NUME_REDACTAT] )

3.4 Metode de cercetare folosit în studiu

3.4.1 Determinări organoleptice

3.4.1.1 Determinarea aspectului

Aspectul se determină prin examinarea vizuală a probei de laborator întinsă în strat subțire cât mai uniform pe o suprafață plană. Se observă dacă boabele sunt pline, bine dezvoltate, ajunse la maturitate și sănătoase sau sunt șiștave, necoapte, încolțite, alterate, atacate de dăunători sau de boli. Se observă dacă boabele au aproximativ aceeași mărime și formă și dacă și-au păstrat luciul natural.

3.4.1.2. Determinarea culorii

Proba de laborator se examinează la lumina naturală, observând dacă culoarea boabelor corespunde sau nu, adică dacă boabele de porumb au culoarea de la galben-deschis la galben-roșcat. Boabele de porumb își pot modifica culoarea în urma: umectării, încingerii, alterării, mucegăirii, contaminării cu fungi, uscării sau depozitării necorespunzătoare, contactului cu substanțe chimice.

3.4.1.3. Determinarea mirosului

Se ia în palmă circa 100 g boabe, se încălzesc prin frecare între palme și se miroase imediat, ținând proba foarte aproape de nas. În caz de dubiu, pentru o mai bună percepere a mirosului, 50-100 boabe se introduc într-un pahar, se toarnă deasupra lor apă caldă cu temperatura de 60ºC, se acoperă cu o sticlă de ceas și se lasă în repaus 2-3 minute. Se examinează mirosul vaporilor din pahar, în momentul când se îndepărtează sticla de ceas. Apoi se înlătură prin decantare apa din pahar și se examinează mirosul boabelor rămase.

3.4.1.4. Determinarea gustului

Determinarea gustului constă în amestecarea a 2-3 g boabe, de preferință măcinate, după îndepărtarea impurităților. Înainte și după fiecare determinare gura se clătește cu apă. Se stabilește dacă gustul este caracteristic porumbului sănătos sau dimpotrivă gustul este amar, iute, rânced. Nu se determină gustul la porumbul vizibil mucegăit, atacat de dăunători, tratat pentru combaterea dăunătorilor sau suspect de a fi fost în contact cu îngrășăminte sau alte substanțe.

3.4.2. Determinări fizice

3.4.2.1. [NUME_REDACTAT] de apă din masa de boabe este un criteriu de apreciere a calității grânelor, foarte important din mai multe puncte de vedere. Starea de maturitate optimă la recoltare este caracterizată și prin umiditatea grâului care trebuie să fie de maxim 15%. Păstrarea grâului depinde în mare măsură de umiditatea să. La temperatura obișnuită, grâul se poate păstra în bune condiții numai dacă umiditatea să este sub 13%. Dacă umiditatea depășește 14% apar o serie de procese chimice legate de accelerarea respirației cu producere de căldură și apă, urmate de procese fermentative complexe care duc la alterarea masei de boabe.

Pentru determinarea umidității cerealelor se pot folosi metode de analiză bazate pe determinarea pierderii procentuale de masă a cerealelor în anumite condiții – metoda standardizată, dar pot fi folosite și alte metode ce utilizează aparate pentru determinări rapide, cu respectarea instrucțiunilor de utilizare (umidometre – [NUME_REDACTAT], Weiss, Supermatic). În caz de litigiu determinarea umidității se face numai prin uscarea la etuvă, prin metoda standardizată.

Determinarea umidității se face cât mai curând după luarea probei, dar nu mai târziu de 16 ore de la primirea ei în laborator, deoarece umiditatea se poate schimba ca rezultat al respirației boabelor de cereale.

Conform metodei de referință practică 712/1999, cerealele se usucă în etuvă, în curent de aer și la presiune atmosferică, în condiții de temperatură și durată stabilite în funcție de natura cerealelor. Din cerealele, cu umiditatea inițială cuprinsă între 9 – 15%, care se macină până la dimensiuni de 1,7mm, se cântăresc, cu precizie de 0,001g, 5h într-o fiolă uscată și tarată în prealabil, inclusiv capacul. Cerealele care corespund condițiilor de granulozitate, nu se macină, ci se cântăresc rapid și se pun 5g într-o fiolă uscată și tarată în prealabil, inclusiv capacul. Fiolele încărcate cu probe se introduc descoperite, cu capacul alături, în etuva încălzită la temperatura de 130̊C, și se mențin 2 ore. Timpul se cronometrează din momentul în care s-a atins temperatura indicată, după închiderea etuvei. După terminarea uscării fiolele sunt acoperite și se introduc în exicator unde se mențin 30 – 40 minute pentru răcire. Fiolele răcite se cântăresc cu precizia de 0,001g după care se calculează rezultatele conform relației:

U= (Mo – M1) /Mo X 100, %.

În care: Mo – este masa probei înainte de uscare, g; M1 – este masa probei după uscare,g.

3.4.2.2. Masă a 1000 boabe (MMB)

Masa relativă a 1000 boabe reprezintă greutatea acestora aproximativă în grame, la umiditatea existentă în momentul determinării. Masa absolută a 1000 boabe reprezintă greutatea acestora, exprimată în grame, raportată la substanța uscată, calculată în funcție de conținutul de umiditate al boabelor în momentul analizei.

Masa a 1000 boabe este influențată de condițiile pedoclimatice, de gradul de maturizare a boabelor. Valorile ridicate ale acestei caracteristici fizice indică o calitate superioară a boabelor.

Modul de determinare conform STAS 6123/1 – 73.

Principiul metodei:

Se cântărește o cantitate de cereale și apoi se numără boabele întregi.

Pregătirea probelor conform SR ISO 2170 – 1996.

Modul de lucru:

Proba de analiză, care trebuie să corespundă aproximativ masei a 500 cereale, se cântărește cu precizie se 0,01g. Din această probă se aleg boabele întregi, apoi se recântărește cu aceiași precizie, restul rămas reprezentând impuritățile, boabele sparte. Se scade masa acestora din masa inițială a probei luate pentru determinare. Se numără boabele întregi separate. Se determină umiditatea cerealelor analizate. Pentru fiecare probă se vor face două determinări.

Calculul și exprimarea rezultatelor:

Masa relativă a 1000 boabe se determină cu relația:

Mr = (M – m)/n x 1000, g

În care: M – este masa probei de analiză cântărită pentru determinare; m – este masa restului rămas după separarea boabelor întregi din proba de analiză, g; n – este numărul boabelor întregi separate.

Masa absolută 1000 boabe se calculează cu relația:

Mă= Mr x (100 – u)/100, g

În care:

Mr – este masa relativă a 1000 boabe, g; u – este umiditatea boabelor, %.

Rezultatul se exprimă dacă masa a 1000 boabe este mai mică de 10g, cu o zecimală dacă masa este cuprinsă între 10…50g și fără zecimală dacă masa este mai mare de 50g.

3.4.2.3. Masa hectolitrică (MH)

Masa hectolitrică reprezintă masa, exprimată în kg, a unui volum de 0,01 cereale. Această masă are următoarea importanță: este un parametru principal în stabilirea extracției de făină, este indice folosit la gradarea cerealelor, este importantă la estimarea cantităților de cereale prin cubaj, este bază da calcul la dimensionarea celulelor de siloz. Masa hectolitrică este influențața de mai mulți factori printre care: umiditatea boabelor, forma și mărimea boabelor, starea suprafeței boabelor, cantitatea de impurități și natura lor, grosimea învelișurilor și masa specifică.

Modul de determinare este conform STAS 6123/2-73.

Principiul metodei:

Cântărirea cerealelor ce umplu un vas cilindric cu volumul de 1L.

Aparatura folosită este balanța hectolitrică formată din platan, 3 cilindri, greutate în formă de disc, cuțit, lăcaș pentru fixarea cilindrului 1.

Pregătirea probelor se face conform SR ISO 13690/2001.

Proba de laborator se omogenizează și se pregătește pentru determinarea masei hectolitrice, eliminându-se corpurile străine mari, care îngreunează efectuarea probei (tulpini de plantă, bulgări mari de pământ).

Modul de lucru:

Se fixează cilindrul 2 în lăcașul 7. Se introduce cuțitul 6 prin secțiunea cilindrului, iar pește cuțit se așează greutatea în formă de disc 5.

Se îmbină cilindrul 4 cu proba bine omogenizată și se îmbină cu cilindrul 3. După golirea cilindrului 4 și umplerea cilindrului 3, se trage repede cuțitul 6, greutatea căzând în cilindrul 2, antrenând în același timp boabele de soia din cilindrul 3. În timpul căderii boabelor cilindrului nu trebuie acoperit, nici mișcat. Se introduce apoi la loc cilindrul 6. Se îndepărtează cilindrul 4 și se elimină surplusul de boabe rămase pe cuțit, apoi se îndepărtează cilindrul 3 și cuțitul 6. Cilindrul 2 plin de boabe se agață la balanță și se cântărește punând pe platanul 1 greutățile necesare pentru echilibrarea pârghiilor.

Pentru fiecare probă se vor face două determinări.

Calculul și exprimarea rezultatelor

Se calculează masa hectolitrică corespunzătoare greutăților de pe platan și se face media aritmetică a celor două determinări, dacă diferența dintre ele nu depășește 0,5 kg/hl.

Figura 3.2. Determinarea MH cu Granomatul

3.4.3 Determinări chimice

3.4.3.1. Determinarea proteinei

Modul de lucru:

Procedura de digestie: proba cântărită este transferată cantitativ într-un tub de digestie (~ 1g), 2 – 3 bucăți mici de sticlă sau chipsuri de piatră ponce și 7 – 15 ml acid de digestie și, apoi, după amplasarea pe digestor a două ecrane de căldură care determină încălzirea omogenă a tubului de digestie, începe încălzirea (420 ˚ C) și continuă până când se produce fumul alb al trioxidului de sulf, 20 – 30 minute. Aparatul trebuie să fie sub nișă sau să prezinte un dispozitiv de înlăturare a fumurilor cu neutralizare de către soluții concentrate de baze puternice. Dacă lichidul nu este clar, se adaugă o picătură de soluție de peroxid de hidrogen și fierbere continuă timp de 10 minute. Când digestia s – a terminat tuburile sunt lăsate să se răcească. Timpul de răcire poate fi scurtat prin ventilare. Când tuburile sunt reci, se adaugă 50 ml apă distilată fără amoniu și se agită tuburile.

Procedura de distilare: în unitatea de distilare se amplasează un tub de digestie rece. Se adaugă 50 ml soluție de hidroxid de sodiu și apoi se efectuează distilarea. Distilatul condensat este colectat cu 25 ml soluție de acid boric 4 %, conținută într-un flacon Erlenmeyer de 250 ml.

3.4.3.2. Determinarea conținutului de grăsime

[NUME_REDACTAT]. Principiul metodei: Grăsimea din proba de cercetat este extrasă până la epuizare cu solvenți organici și după îndepărtarea solventului de extracție se cântărește și se exprimă procentual. Pentru asigurarea extracției complete, probă este supusă în prealabil unui tratament termic la temperatură moderată prin care se realizează deshidratarea și distrugerea membranei sau peliculei proteice a microstructurii în care este înglobată.

Aparatură, materiale și reactivi:

– aparatură de extracție continuă, model Soxhlet, cu balon de 250 ml, extractor de 100 ml și refrigerant,

– etuvă electrică reglată la temperatura de 103 ± 2 ˚ C,

– cartușe filtrante, sau plicuri confecționate din hârtie de filtru,

– eter de petrol sau eter etilic (se recomandă eterul de petrol),

– sulfat de sodiu anhidru, nisip de mare liber de substanțe organice și deshidratat, vată degresată.

Modul de lucru: Pe o cartelă de celuloid se așează o fâșie subțire de vată și se tarează. Din proba pregătită pentru analiză se iau circ. 5 g și se întind sub formă de șirag pe fâșia de vată. Se cântărește la balanța analitică și se notează cantitatea exactă luată în lucru. Aceasta se deduce din greutatea totală minus tara (greutatea cartelei de celuloid și a fâșiei de vată). Peste produsul cântărit se adaugă o cantitate egală sau mai mare de sulfat de sodiu anhidru sau nisip. Se rulează vata cu atenție în așa fel încât să nu se piardă nici o particulă de produs (în timpul în care se rulează vata, mâna nu trebuie să vină în contact cu produsul) și se introduce în cartușul filtrant sau în plicul confecționat din hârtie de filtru, în prealabil numerotat cu creion negru. Pentru produsele la care tocătura nu se aglomerează sub formă de bloc compact sau sub formă de pastă, nu este necesară folosirea sulfatului de sodiu sau a nisipului.

În cazul probelor cu conținut mare de grăsime este necesar ca fiecare cartuș sau plic, după cântărire și închidere, să se introducă în câte o fiolă curată și uscată de sticlă. Dacă probele au conținut mare de grăsime nu este necesară introducerea plicurilor în fiole individuale. Ele se pot așeza, fără a se atinge, însă, pe o tăviță curată și uscată. Probele astfel pregătite se introduc la etuva reglată la 103 ± 2 ˚ C unde se usucă timp de 6 ore, sau la 125 ± 2 ˚ C timp de o oră și jumătate. După epuizarea timpului se scot din etuvă și se răcesc. Între timp, baloanele Soxhlet uscate, curate și numerotate, se tarează la balanța analitică. Se introduce fiecare plic sau cartuș filtrant în exicatorul aparatului iar în balonul corespunzător se pune o cantitate de circa 150 ml din solventul folosit pentru extracție (pentru asigurarea sifonării este necesar ca în balonul de extracție să se găsească o cantitate de solvent egală cu circa o dată și jumătate capacitatea extractorului). Dacă plicurile au fost uscate la etuvă în fiole individuale, în special când se observă extravazarea grăsimii topite din plicul respectiv, fiecare fiolă se va clăti în 3 – 4 reprize cu cantități mici de solvent care se adaugă în balonul corespunzător. Se asamblează instalația de extracție, se acționează circuitul continuu de apă rece în refrigerente și se reglează în așa fel distilarea încât ritmul de picurare să asigure 10 – 12 sifonări pe oră. Extracția se consideră încheiată după 6 ore de distilare continuă în condițiile arătate. Sfârșitul operației se poate verifica cu ajutorul unei hârtii de filtru pe care se picură 1 – 2 picături din solventul ce se condensează în refrigerant, care după evaporare nu trebuie să lase pată grasă.

În cazul în care extracția trebuie continuată a doua zi, este bine ca după răcirea băii să se procedeze în așa fel încât în extractor să rămână solvent (1/2 – 2/3 din capacitatea acestuia), deci plicul să nu rămână peste noapte fără solvent.

După epuizarea extracției se scoate plicul din extractor și treptat întreaga cantitate de solvent din balon. În acest scop, când extractorul este aproape umplut (înainte de sifonare) se desface instalația și solventul din extractor se colectează într-un recipient. Operația se continuă până când nu mai cad din refrigerant picături de solvent condensate, dovadă ca s – a îndepărtat întreaga cantitate de solvent din balon și a rămas numai grăsimea extrasă. Se dezasamblează instalația și baloanele cu grăsimea extrasă se mențin 10 – 15 minute pe baie pentru îndepărtarea urmelor de solvent. Se șterg baloanele la exterior cu hârtie de filtru, apoi se introduc la etuva reglată la 103 ± 2 ˚ C unde se mențin o oră, o oră și jumătate, după care se răcesc în exicator și se cântăresc. Se repetă uscarea în reprize în câte 30 minute, până la constant. Pentru evitarea oxidării grăsimii în timpul uscării, se recomandă să nu se folosească temperaturi mai mari de 103 ± 2 ˚ C.

Calculul rezultatelor: Conținutul de grăsime al probei ce se cercetează se calculează cu ajutorul formulei următoare:

Grăsime % = m/m 1 x 100

În care:

– m = cantitatea de grăsime extrasă, în g. Aceasta se deduce din greutatea balonului după uscare (adus la constant) și țara acestuia,

– m 1= cantitatea de produs luată în lucru.

CAPITOLUL IV

REZULTATE PROPRII OBȚINUTE

Rezultatele cercetărilor soiurilor și hibrizilor de porumb s-au realizat în perioada 2012 – 2013 pe preluvosolul de la S.C.D.A., Oradea, în câmpul de Bilanțul apei în sol. Analizele fizice și chimice s-au realizat în cadrul laboratorului Platformei de cercetare și în câmpul experimental.

4.1. Determinarea masei hectolitrice ( MH )

Tabelul 4.1.

Masa hectolitrică obținută cu ajutorul granomatului, Oradea, S.C.D.A.

În tabelul nr. 4.1. și în figura 4.1. sunt redate rezultatele obținute la determinarea masei hectolitrice. Valorile masei hectolitrice la hibrizii respectiv soiurile studiate sunt cuprinse între valorile 74,9 – 57,6 kg/hl. Pe locul I se situează hibridul Neptun cu o valoare de 74,9 kg/hl,pe locul II se află Soiul roșu cu o masă hectolitrică de 72,4 kg/hl, iar pe locul III cu o diferență de 0,7 kg/hl față de locul II se află hibridul Florencia. O valoare cu 0,7 kg/hl mai mică față de Florencia o înregistrează hibridul Fundulea 376. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Soiul galben au valori aproape identice, Kamaria 69,9 kg/hl, [NUME_REDACTAT] 69,4 kg/hl, iar Soiul galben are o valoare de 69,1 kg/hl. Pe penultimul loc se află [NUME_REDACTAT] , care are o valoare de 60,4, iar hibridul Excelent se află pe ultimul loc având o valoare de 57,6 kg/hl.

Cea mai mare diferență este de 5,5 kg/hl între [NUME_REDACTAT] Star și Neptun , iar cea mai mică diferență este între [NUME_REDACTAT] Star și Excelent și anume -11,8 kg/hl.

Figura 4.1. Rezultatele grafice reprezentând Masa hectolitrică-MH, determinată cu ajutorul granomatului la hibrizii și soiurile cercetate la S.C.D.A., Oradea

4.2. Determinarea masei a 1000 de boabe ( MMB )

Se iau probele în 3 repetiții, se numără câte 100 de boabe din fiecare probă și se cântăresc. Valoarea obținută la fiecare probă după cântărire se înmulțește cu 10.

Tabelul 4.2.

Masa a 1000 de boabe , Oradea , S.C.D.A.

Din tabelul 4.2. , respectiv din graficul 4.2. se poate observa că hibridul Neptun înregistrează cea mai mare medie a masei a o mie de boabe și anume 389,2 g, iar cea mai mică valoare a mediei masei a o mie de boabe o are hibridul Excelent , adică 191,4 g. Ceilalți hibrizi respectiv celelalte soiuri au valori cuprinse între acestea.

Figura 4.2. Reprezentarea grafică a masei a o mie de boabe ( MMB) la hibrizii și soiurile studiate

Calculul statistic MMB

Tabelul 4.2.1.

Sinteza rezultatelor masei a o mie de boabe ( MMB) din experiență

Din tabelul 4.2.1. se poate observa că cea mai mare medie a masei a o mie de boabe o înregistrează hibridul Neptun și anume 389,2 g, iar cea mai mică valoare o înregistrează hibridul Excelent 191,4 g.

Scăzătorul = = = 2.354.338,31

SPT =[ ( RI)2 + ( RII )2+ ( RIII )2] – Scăzătorul = 2.514.296,98-2.354.338,31= 165.958,68

SPR = – Scăzătorul =

= 1.130,9

SPV = – Scăzătorul = – 2.354.338,31 = 162.660,42

SPE= SPT – ( SPR+SPV) = 165.958,68 – ( 1.130,7+162.660,42)= 216.756

Calculul gradelor de libertate:

GLT = 27-1 = 28

GLR = 3-1 = 2

GLV = 9-1 = 8

GLE = ( 3-1 )x( 9-1) =16

Tabelul 4.2.2.

Analiza varianței la experiența așezată în blocuri randomizate

Proba F ne indică neomogenitatea variantelor, deci existența unor deosebiri reale între hibrizii experimentați ( valoarea F obținută 11,99) este mai mare decât valoarea F teoretică pentru P=5 %, corespunzătoare la 8 GL ale variantelor și 8 GL ale errorii.

Se calculează producția medie a fiecărei variante împărțind producțiile totale V la numărul repetițiilor.

Pentru aflarea semnificației diferențelor dintre aceste producții și producția medie a experienței x=7,1 t/ha ( sau față de o variantă martor) putem folosi fie proba t, fie diferențele limite.

Calcularea eroarei diferențelor :

Sd = = 9,50

Determinarea gradului de semnificație prin proba T:

DL 5% : 2,12 x 9,50 = 20,14

DL 1% : 2,92 x x9,50 = 27,74

DL 0,1% : 4,02 x 9,50 = 38,19

Tabelul 4.2.3.

Rezultatele de sinteză a experienței așezată în blocuri randomizate

Din tabelul 4.2.3. se poate observa că diferența cea mai mare este între martor și hibridul Neptun 178,5 g, iar cea mai mică între martorul [NUME_REDACTAT] și hibridul Excelent -19,3 g. Foarte semnificativi față de proba martor [NUME_REDACTAT] sunt hibrizii: Fundulea 376, Neptun, Florencia și Kamaria se poate observa că foarte semnificativ față de martor este și Soiul galben. Soiul roșu este distinct semnificativ față de martor. [NUME_REDACTAT] și Excelent nu au nicio semnificație.

4.3. Determinarea umiditatății

Umiditatea porumbului s – a determinat cu granomatul în laborator la S.C.D.A. Oradea .

Tabelul 4.3.

Umiditatea porumbului, Oradea , S.C.D.A.

În tabelul 4.3 și figura 4.3. sunt redate rezulatatele umidității obținute cu ajutorul granomatului la hibrizii și soiurile studiate. După cum se observă valorile umidității la acești hibrizi respectiv soiuri sunt cuprinse între 15,1-12,2%. Valoarea cea mai ridicată o înregistrează hibridul Florencia ,adică 15,1%, urmat Soiul galben 14,2%, iar la o diferență de 0,1% față de Soiul galben se află hibridul Fundulea 376. Soiul roșu înregistrează o valoare de 13,9%, iar hibrizii Neptun și [NUME_REDACTAT] au valori identice și anume 13,6%. [NUME_REDACTAT] are o umiditate de 13,2%, iar hibridul Dulcin o umiditate de 12,2%. Diferența cea mai mare este între [NUME_REDACTAT] Star și Florencia de 1,5% și cea mai mică este între [NUME_REDACTAT] Star și Dulcin adică -1,4 %.

Figura 4.3. Umiditatea hibrizilor și soiurilor studiate la S.C.D.A., Oradea

4.4. Determinarea proteinei din germenii de porumb

Detrminarea s-a făcut în laborator după metoda Kjeldahl , s – a câtărit câte 1 g din fiecare probă , se adaugă 12 ml de H2SO4 concentrat , cipsuri de porțelan pentru amestecarea omogenă a probelor și 5 g de catalizator format din CuSO4 + Ca2SO4 , se începe procesul de mineralizare în 4 timpi , distilare și captarea azotului în acid boric 4 % , urmând titrarea probelor cu H2SO4 0,1 N cu factorul cunoscut .

Calcularea N total s-a făcut după următoarea formulă :

N total % = 0,0014 x VH2SO4 / 1 x 100

Pentru calculul proteinei s-a folosit factorul 5,8 , coeficient de transformare a azotului total în proteină :

P % = N total % x 5,8

Tabelul 4.4.

Determinarea proteinei din germenii de porumb , S.C.D.A . [NUME_REDACTAT] tabelul 4.4. respectiv în figura 4.4. este prezentată proteina % din germenii de porumb studiați. Se poate observa că valoarea proteinei este între 6,90-15,02 %. Valoare cea mai mare a proteinei o are Soiul roșu respectiv 15,02 % ,iar cea mai mică valoare o are hibridul Florencia 6,90%.

Figura 4.4. Reprezentarea grafică a proteinei din germenii de porumb studiați

4.5. Determinarea procentului de grăsime din germenii de porumb

Conținutul de grăsime este definit ca fracție extractabilă cu un solvent în condițiile indicate pentru metoda utilizată , lipidele sunt eliberate înainte de extracție prin intermediul hidrolizei.

Pasul 1 : se macină fiecare probă și se cântăresc câte 3 g produs , se învelește fiecare probă în hârtie de filtru .

Pasul 2 : acid clorhidri HCl , circa 4 N , 100 ml HCl concentrat , amestecat cu 200 ml apă Pasul 3 : Hidroliza probei .

– de la 50 până la 100 ml HCl 4N pentru probă . După concentrarea condensatorului de răcire cu apă , flaconul Erlenmeyer este încălzit până la punctul de fierbere timp de 1 oră . La sfârșitul hidrolizei , în proba încă fierbinte se adaugă 150 ml apă și circa 1 g substanță de filtrare.

Pasul 4 : Filtrarea probei

– un filtru dublu de hârtie înmuiat în apă e utilizat pentru filtrarea probei hidrolizate . [NUME_REDACTAT] utilizat pentru hidroliză este spălat cu apă fierbinte , iar rezultatul spălării este turnat pe filtru . Se spală cu apă până când soluția rezultată la spălare nu mai produce reacții acide .

Pasul 5 : Uscarea probei

– filtrul dublu de hârtie este plasat pe o sticlă de ceas și desicat într-o etuvă la 102 ˚C timp de 2 ore împreună cu flaconul Erlenmeyer utilizat pentru hidroliză . Filtrele uscate sunt rulate și introduse într- un cartuș de extracție . Interiorul flaconului și sticla de ceas sunt șterse cu hârtie de filtru înmuiată în solvent , care este de asemenea introdusă în cartușul de filtrare . Se utilizează penseta .

Pasul 6 : Extracția

– se folosesc 30 – 60 ml din solventul ales și pietricele de fierbere . Se lasă 15 minute cu cartușul de extracție scufundat în solventul aflat în fierbere după care 30 minute de spălare de reflux .

Pasul 7 : Uscarea extractului

– se introduce vasul de extracție cu pietricele de fierbere într – o etuvă la 100 ˚ C timp de 30 minute . Se răcește într – un exicator .

Pasul 8 : Cântărirea

– vasul ce conține extractul cu pietricelele de fierbere este cântărit cu o aproximație de 1 mg .

Pasul 9 : Controlul extracției

– repetarea extracție pe probă extrasă în aceleași condiții ar trebui să dea un extract de mai puțin de 2 mg , dacă nu , trebuie utilizat un timp de extracție mai îndelungat .

Pasul 10 : Exprimarea rezultatelor

– se exprimă în procente cu 2 cifre zecimale , specificând ce solvent a fost utilizat.

[NUME_REDACTAT] : – trece prin fiecare etapă : încălzire , imersie , spălare , recuperare .

S – au luat cele 9 probe , s – au măcinat și cernut prin sită . S – a făcut tara la vasele de extracție , s – a pornit aparatul și s – au pus vasele de extracție la evaporate în etuvă timp de 1 oră la temperature de 105 ˚ C . Aceste vase se răcesc și se cântăresc cu o precizie de 0,001 g .

Tabelul 4.5.

Determinarea procentului de grăsime din germenii de porumb , S.C.D.A . [NUME_REDACTAT] tabelul 4.5 respectiv din figura 4.5. se poate observa faptul că procentul de grăsime din germenii de porumb luați în studiu este cuprins între următoarele valori 8,33-21,83 %. Cel mai ridicat procent de grăsime îl are Soiul galben 21,83 % , iar cel mai scăzut procent este în germenii hibridului Kamaria. Ceilalți hibrizi respectiv celelalte soiuri sunte cuprinse între aceste valore. Cea mai mare diferență este între [NUME_REDACTAT] Star și Soiul galben, repectiv 8,8 %,iar cea mai mică diferență este între martor și hibridul Kamaria și anume -4,6 %. Foarte semnificativi față de martor sunt următorii hibrizi: Fundulea 376, Florencia, Dulcin precum și Soiul galben. Distinct semnificatvi față de martorul [NUME_REDACTAT] este hibridul Neptun și Soiul roșu, semnificativ față de martor este hibridul Excelent. [NUME_REDACTAT] nu are nicio semnificație față de martorul [NUME_REDACTAT].

Figura 4.5 Reprezentarea grafică a procentului de grăsime din germenii de porumb studiați la S.C.D.A. Oradea

4.6. Producții kg/ha obținute 2012-2013

Tabelul 4.6.

Producțiile kg/ha obținute în 2012 – 2013 la varietățile de porumb studiate , după S.C.D.A. [NUME_REDACTAT] cum se observă în tabelul de mai sus anul 2013 se caracterizează printr-un an cu producții bogate, față de anul 2012 în care producțiile au fost mai sărace. În anul 2012 hibridul Soi galben a înregistrat cea mai mare producție , adică 6820 kg/ha, iar cea mai mică producție a înregistrat soiul Excelent cu o valoare de 3434 kg/ha. Și în anul 2013 tot hibridul Soi galben a înregistrat cea mai mare producție și anume 7526 kg/ha, iar soiul Excelent a avut o producție de 4733 kg/ha fiind cea mai scăzută dintre toții hibrizii din anul 2013.

Figura 4.6. Producțiile kg/ha obținute în 2012-2013 la varietățile de porumb studiate după S.C.D.A. , [NUME_REDACTAT] statistic

Tabelul 4.6.1.

Sinteza rezultatelor de producție din experiență

Din tabelul 4.6.1. se poate observa că valorile mediilor producțiilor în anii de studiu 2012-2013 sunt cuprinse între 4083,5 kg/ha- 7173,0 kg/ha. Cea mai mare valoare o are Soiul galben , iar cea mai mică valoare o înregistrează hibridul Excelent.

Scăzătorul = = 583.760.280,5

SPT =[ ( producție an 2012)2 + ( producție an 2013 )2] – Scăzătorul =601.077.737 – 583.760.285,5 = 17.317.451,5

SPR = – Scăzătorul = – 583.760.285,5 = 4.128.975

SPV = – Scăzătorul = – 583.760.285,5 =12.173.444

SPE = SPT – ( SPR+SPV) = 17.317.451,5 – ( 4.128.975+12.173.444) = 1.015.032,5

Calculul gradelor de libertate :

GLT = 18-1 = 17

GLani = 2-1 = 1

GLhibrizi = 9-1 = 8

GLE = 8*1 = 8 Tabelul 4.6.2.

Analiza varianței la experiența studiată

Proba F ne indică neomogenitatea variantelor, deci existența unor deosebiri reale între hibrizii experimentați ( valoarea F obținută 11,99) este mai mare decât valoarea F teoretică pentru P=5 %, corespunzătoare la 8 GL ale variantelor și 8 GL ale errorii.

Se calculează producția medie a fiecărei variante împărțind producțiile totale V la numărul repetițiilor.

Pentru aflarea semnificației diferențelor dintre aceste producții și producția medie a experienței x=7,1 t/ha ( sau față de o variantă martor) putem folosi fie proba t, fie diferențele limite.

Calcularea eroarei diferențelor :

Sd = = 118,75

Determinarea gradului de semnificație prin proba T:

DL 5% : 2,31 x118,73 = 274,26

DL 1% : 3,36 x118,73 = 398,93

DL 0,1% : 5,04 x 118,73 = 598,40

Tabelul 4.6.3.

Sinteza rezultatelor la experiența așezată în blocuri randomizate la hibrizii studiați în anii 2012-2013

În tabelul 4.6.3. este prezentată sinteza rezultatelor la experiența așezată în blocuri randomizate la hibrizii respectiv soiurile studiate în anii 2012-2013 , iar cea mai mare diferență este între [NUME_REDACTAT] Star și Soiul galben 2045 kg/ha, iar cea mai mică diferență este între [NUME_REDACTAT] Star și hibridul Excelent adică -1044,5 kg/ha.

[NUME_REDACTAT] 376 , Florencia, Soiul roșu și Soiul galben sunt foarte semnificativi fața de [NUME_REDACTAT] Star. [NUME_REDACTAT] și Dulcin sunt semnificativi față de martor, iar hibridul Dulcin este foarte semnificativ negativ față de [NUME_REDACTAT] Star. [NUME_REDACTAT] nu are nicio semnificație față de martor. [NUME_REDACTAT] este foarte semnificativ negativ față de martor.

CAPITOLU V

CALCULUL ECONOMIC ȘI ENERGETIC

Una dintre direcțiile de cercetare în experiențele noastre a fost orientată la determinarea și evoluarea eficienței economice a tehnologiilor de cultivare a florii soarelui în scopul evidenței celor mai reușite variante a experienței evoluate din punct de vedere a indicilor economici de bază.

Pentru calculele corespunzătoare s-au folosit următoarele formule. Sine costul producției (lei/ṗ) exprimat prin raportul cheltuielilor la nivelul de producție a florii soarelui.

Sine costul = , lei/ṗ

Venitul net, exprimat prin diferența dintre costul producției și cheltuielilor de producție.,

Venitul net =costul producției (lei) – cheltuieli de producție (lei).

Nivelul de rentabilitate, exprimat prin raportul dintre venitul net (lei)și cheltuielile de producție (lei).

Nivelul de rentabilitate = ∙ 100, %

Costul producției obținute (prețul de realizare -2,5 lei) a variat în experiențele noastre în limitele de 4975 – 6350 lei/ha, iar cheltuielile de producție au variat în funcție de particularitățile tehnologiei în limitele de 2178 – 2474 lei/ha.

Prețul de cost a producției a variat de asemenea în funcție de tehnologia de cultivare aplicată.

La toate variantele variantele cu sistemele de lucrare a solului diferite, pe fondul neerbicidat și la ambii hibrizi studiați a fost mai sporit constituind105 – 109 lei/ha.

La variantele enumerare interior doar pe fonduri erbicidate au asigurat un preț de cost la nivelul de 99 -100 lei/ha.

Venitul net mai sporit îl depistăm la variantele cu efectuare a arăturii:3082 -3876 lei; cu valori mai sporite:la variantele erbicidate. Venitul net la variantele cu afânarea solului sunt mai inferioare 2797 – 3746 lei, cu valorii mai sporite la variantele erbicidate.

Nivelul de rentabilitate în experiențele noastre a constituit128 – 159 %.

Tabelul 5.1.

Calcul cheltuieli cu lucrările

După cum se observă în tabelul 5.1. Calculul cheltuielilor cu lucrările se ridică la suma de

3010 lei/ha. Cele mai costisitoare lucrări sunt cele de îngrijire înregistrând o valoare de 1400 lei/ha. Semănatul reprezintă cea mai putin costisitoare lucrare adică 150 lei/ha.

Tabelul 5.2.

Total valoare producție lei la hibrizii stidiați și soiurile studiate

Din tabelul 5.2. și din figura 5.2. se obseră că hibrizii respectiv soiurile studiate înregistrează o valoare totală producție lei de 30752,5 lei, soiul cu cea mai mare valoare este Soiul galben cu un total de 4303,8 lei, iar hibridul Excelent are cea mai mică valoare și anume 2450,1 lei.

Figura 5.2. Reprezentarea grafică a totalului valorii producției lei la hibrizii și soiurile studiate la S.C.D.A. [NUME_REDACTAT] 5.3.

Calcularea venitului net pentru hibrizii studiați și soiurile studiate

În tabelul 5.3 este calculat venitul net, iar în figura 5.3 este reprezentat venitul net , la hibrizii respectiv soiurile studiate, totalul venitului net se ridică la suma de 3662,5 lei. Cel mai ridicat venit net îl avem la Soiul galben și anume 1293,8 lei, iar în deficit suntem cu hibridul Excelent care are o valoare de -559,8 lei. Un venit net bun avem și la : Fundulea 375 ( 825,8 lei ), Soi roșu ( 616,7 lei ), Kamaria ( 418,4 lei ), Dulcin ( 345,8 lei ). Un venit net bunicel îl înregistrează hibrizii Neptun ( 84,2 lei ) și [NUME_REDACTAT] ( 67,2 lei).

Figura 5.3. Reprezentarea grafică a venitului net (lei) la hibrizii și soiurile studiate

Tabelul 5.4.

Calculul nivelului de rentabilitate pentru hibrizii studiați și soiurile studiate

În tabelul 5.4 este calculat nivelul de rentabilitate % , iar în figura 5.3 este reprezentată rentabilitatea % la hibrizii și soiurile studiate. Din acest tabel rezultă un total de rentabilitate de 121,3 % . Cel mai mare nivel de rentabilitate îl are Soiul galben 42,9 %, iar cel mai scăzut și cu o valoare negativă este hibridul Excelent.

Figura 5.4. Reprezentarea nivelului de rentabilitate %

CONCLUZII

Studiile efectuate asupra boabeloe de porumb în câmp precum și la locul de desfacere la hibrizii studiați și la soiurile studiate au dus la următoarele concluzii:

Masa hectolitrică la hibrizii cerecetați și la soiurile cercetate este cuprinsă între 74,9-57,6 kg/hl,cea mai mare valoare o înregistrează hibridul Neptun ( 74,9 kg/hl ), iar cea mai mică valoare o are hibridul Excelent ( 57,6 kg/hl).

[NUME_REDACTAT] înregistrează cea mai mare medie a masei a o mie de boabe și anume 389,2 g, acesta fiind și foarte semnificativ față de martorul [NUME_REDACTAT]. Foarte semnificativi față de martor sunt și hibrizii Fundulea 376, Florencia și Kamaria și Soiul galben.

Umiditatea hibrizilor luați în studiu și a soiurilor luate în studiu este cuprinsă între 15,1% -12,2 %, iar diferențele față de martorul [NUME_REDACTAT] sunt cuprinse între următoarele valori 1,5% – – 1,4%.

Conținutul cel mai ridicat de proteină îl are Soiul roșu și anume 15,02%.

Grăsimea are și ea valori destul de mari fiind cuprinse între 21,83% ( Soiul galben ) și 8,33% ( hibridul Kamaria).

Producțiile cele mai mari obținute pentru varietățile de porumb studiate în anii 2012-2013 au fost în anul 2013, datorită condițiilor climatice și tehnologice care au fost favorabile culturii porumbului.

Cheltuielile cu lucrările se ridică undeva la suma de 3010 lei/ha, iar cele mai costisitoare lucrări sunt cele de îngrijire ( 1400 lei/ha).

Venitul net pentru hibrizii studiați și soiurile studiate este de 3662,5 lei.

Din calculele efectuate în ceea ce privește nivelul de rentabilitate a acestor hibrizi și soiuri, a rezultat faptul că cel mai rentabil este Soiul galben ( 42,9 %).