Influenta Expunerii Excesive a Prescolarilor la Emisiuni Si Programe Media cu Continut Ridicat de Violenta Si Agresivitate

ARGUMENT

În epoca postmodernă, psihologia și științele educației și-au îndreptat atenția tot mai mult asupra vârstei copilăriei valorificând datele cercetărilor pedagogice și psihologice și au sugerat teme noi de cercetare științifică pentru a veni în sprijinul practicii educative.Vârsta preșcolară este considerată, pe drept cuvânt, perioada exploziei intelectuale, afective și morale, copiii având o bogată fantezie, imaginație și o dorință puternică de cunoaștere și mișcare. Semnificația copilăriei, a potențialul psihofizic pe care-l conține au reținut atenția oamenilor de știință care au propus și testat modalități de intervenție pedagogică pentru a veni în sprijinul dezvoltării copilului.

Pe de altă parte, practica a făcut și ea unele eforturi în acest domeniu, organizând instituții, inițiind experimente, oferind unele recomandări, aplicând unele măsuri și căutând să ofere copilăriei condiții cât mai prielnice de dezvoltare. Învățământul preșcolar se prezintă ca cea mai largă, modernă și adecvată măsură în serviciul copilului în vederea pregătirii lui pentru școală și a valorificării potențialului biopsihic de care dispune ființa umană. Strategia reformei învățământului românesc se orientează după principii democratice prin egalizarea șanselor de acces în cadrul școlii, prin individualizarea procesului instructiv-educativ, având un caracter deschis al sistemului de tranziție, atât pe verticală (ținând cont de particularitățile de vârstă), cât și pe orizontală (ținând cont de particularitățile individuale).

Societatea românească în tranziție a impus schimbări legislative, legea învățământului răspunzând reglementărilor privind organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ. O atenție deosebită i s-a acordat primei verigi a acestuia, învățământul preșcolar, prevederile legii aducând elemente noi, importante pentru perspectiva școlii românești în primul rând prin stabilirea locului și dimensiunilor învățământului preșcolar, prin asigurarea continuității dintre grădiniță și învățământul primar.

Învățământul preșcolar românesc, actual, trebuie să ofere cadrul prielnic dezvoltării personalității fiecărui copil, să creeze condițiile integrării sale în activitatea viitoare de tip școlar, să-i asigure libertatea de gândire, de acțiune, de manifestare potrivit dorințelor și trebuințelor sale într-o colectivitate care răspunde cerințelor de sprijinire a familiei din punct de vedere social, deopotrivă cu valorificarea resurselor umane creative în desfășurarea activităților instructiv-educative din grădiniță.

Procesul instructiv-educativ se desfășoară în contextul în care copilul este supus și unor stimulări din mass media, a televiziunii, a calculatorului . Cercetătorii apreciază că este vorba despre o adevărată „agresiune a factorului inteligență” asupra copilului.

Trăim într-o societate în care părinții dedică tot mai puțin timp copiilor , preferând să îi uite în fața televizorului, pentru a-și putea rezolva problemele casnice.

Urmărind un canal de desen animat, ceea ce pare „inofensiv”, copilul de azi trăiește într-o lume imaginară plină de violență, asistă la crime și distrugere, cunoaște eroi fabuloși și monștri. Deși se regăsesc la vârsta în care ar trebui să fie ghidați spre plimbări în parc și locuri de joacă, spre cărți formative sau lecturi ușoare, spre jocuri constructive, ei nu-și doresc decât să cucerească lumea, asemeni personajelor de la televizor. Din studiile efectuate de-a lungul timpului s-a consatat că desenele animate transmit multă violență care are ca rezultat efecte negative: reacții, atitudini, credințe și devieri comportamentale care duc la apariția și intensificarea sentimentului de agresivitate.

În lucrarea de față am încercat să surprind relația dintre agresivitatea din mass-media și influența acesteia asupra copiilor de vârstă preșcolară.

Prima parte cuprinde o prezentare a principalelor teorii și abordări existente care explică în maniere diferite relația dintre informațiile încărcate cu agresivitate și violență din mass-media precum și efectele agresivității asupra copilului dar și gradul lor de sensibiliate.Se concentrează asupra intrebărilor: În ce măsură influențează mass-media individul? Poate fi considerat copilul o categorie aparte de consumator de mass-media? În ce măsură influențează violența din mass-media și în special din programele Tv comportamentul copilului?

A doua parte a lucrării este una aplicativă, o cercetare realizată pe două eșantioane: unul de control și altul experimental, în total 54 de preșcolari mari de 5- 6 ani de la Colegiul Economic ”PinteaViteazul”din orașul Cavnic, dintre care, 28 băieți și 26 fete.

Experimentul realizat a validat ipoteza generală, conform căreia- informațiile cu caracter agresiv din mass-media reduc gradul de sensibilitate la preșcolari. Totodată s-au confirmat și cele două ipoteze specifice: fetele sunt mai puțin influențate decât băieții de imaginile cu caracter agresiv din mass-media și copiii cu grad de sensibilitate redus activează din memorie mai multe cuvinte cu conotații agresive.

Alegerea acestei teme a fost influențată de faptul că impactul agresivității din mass-media asupra gradului de sensibilitate al copiilor este o temă actuală, stringentă, care trebuie să preocupe părinții, dascălii și specialiștii din psihologie în aceeași măsură.

Consider motivată această alegere, având în vedere difuzarea pe posturile de televiziune a numeroase emisiuni, filme, desene animate încărcate cu violență ridicată, încercând să trag astfel un semnal de alarmă în rândul părinților și educatorilor referitor la aceste aspecte și la modul în care violența din mass-media influențează negativ comportamentul copiilor.

Obiectivul principal urmărit de mine este de a surprinde efectele și influențele agresivității din televiziuni și a altor mijloace mass-media în dezvoltarea socio-cognitivă a copiilor, exemplificând pe copiii de vârstă preșcolară.

CAPITOLUL 1

IMPACTUL MASS-MEDIEI ASUPRA INDIVIDULUI

INFLUENȚA MASS-MEDIA ASUPRA INDIVIZILOR

Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă cum ar fi: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, retele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire a informației și este rezultatul dorinței oamenilor de a fi informați.

Dintre mijloacele de informare cele mai răspândite sunt presa scrisă, televiziunea și radioul. Acestea ocupă primele locuri ca popularitate, informația este transmisă ușor individului.Dar din păcate acestea sunt și principalele mijloace de dezinformare, deoarece informația greșită poate să ajungă rapid la indivizi.

Prin intermediul mass-mediei, două persoane sau institutii publice aflate în conflict își pot face publice opiniile, pot atrage simpatizanți de o parte sau de alta. Mediatizarea opiniilor poate degenera în alte conflicte.

Mass-media este cea mai bună cale de manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii etc.

O altă caracteristică a mass-mediei este ca aceasta poate forma caracterul unui individ, adeseori eronat. În acest caz este vorba de televiziune. Datorita faptului că individul se uită exagerat de mult la televizor, acestuia îi pot fi întipărite idei sau opinii transmise de programul vizionat.

De exemplu, s-a studiat impactul vizionării programelor violente. Rezultatele studiului diferă în funcție de cantitatea vizionată și de vârsta individului. Cel mai interesant rezultat este acela în care o cantitate mare de programe cu conținut ridicat de violență este vizionată de un individ cu o vârsta fragedă: acesta încearcă să copieze ce vede și ceea ce i se pare interesant. De obicei, prin faptul ca filmele de acțiune conțin scene violente, implicit spectaculoase, aceste producții atrag audiența tânără. Rezultatul constă în formarea unui individ cu un caracter violent, eventual o persoană cu o cultură joasă (timpul alocat vizionării de filme, programe etc. este mult mai mare decât cel alocat citirii unei cărți etc.).

De aceea este importantă, în primul rând, educația primită de la părinți despre valorile culturale ale vieții. Pe lângă aceasta, individul, al carui caracter este în formare, trebuie controlat și privat de anumite programe ce nu sunt potrivite formării lui.

Datorită rolului important pe care îl au mijloacele mass-media în informarea populatiei, este absolut necesară o instituție care să monitorizeze informația expusă publicului. Aceste instituții crează un regulament, ce impun anumite restricții, limite, cenzuri. Rolul acestui gen de instituție este să controleze tipul de informație transmis publicului larg și să impună o anumită decență în domeniul mass-media.

Mijloacele electronice de informare sunt într-o continuă dezvoltare. Se caută rapiditatea transmiterii informației către individ și o mobilitate cât mai mare a aparatelor, pentru ca individul să nu fie niciodată privat de accesul la informație. Aceste mijloace prezinta un dezavantaj major: costul acestora nu permite achiziționarea lor decât de către anumiți indivizi, din anumite clase sociale. Și cum întotdeauna au existat diferențe între păturile sociale, probabil că aceste mijloace nu vor ajunge la fel de răspândite ca presa scrisă sau televiziunea. O metoda răspândită de a fi informat este accesarea unei rețele (ex: Internet) prin intermediul unui terminal (ex: computer, telefon mobil etc.). Principalul avantaj al acestei metode este ca poți obține doar informațiile dorite la momentul dorit. Eficiența acestei metode a dus la folosirea ei ca una din sursele de informare pentru presa scrisă si televiziune.

Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un individ deține mai mult control asupra informației primită de el, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai puțin negativ.

Mass-media ne afectează profund, deoarece ea constituie o prezență constantă în viața noastră. Afilierea familială și prieteniile se schimbă pe măsură ce individul se maturizează și trece prin diferitele etape ale vieții. Școala ocupă numai o perioadă limitată din existența fiecăruia. Doar o parte din populație frecventeză în mod regulat biserica. În plus mass-media are o universalitate pe care nu o are nici o altă instituție: presa oferă un bagaj comun de idei și imagini, care depășește barierele sociale și geografice.

Din această cauză, analiza modului în care mass-media influențează societatea (în mod voit, în urma unei strategii puse la cale, sau întâmplător) a constituit una din preocupările majore ale cercetărilor din domeniu.

Influențarea publicului se va produce în urma și prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media : același mesaj va fi receptat diferit și va exercita efecte diferite, în funcție de tipul și de caracteristicile specifice canalului de informare.

Studiile privind efectele mass-media au urmărit cu atenție interacțiunea receptorilor cu mesajele primite, modul în care, în grup sau individual, aceștia selectează și interpretează conținuturile difuzate de presă.

Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. Mass-media poate acționa asupra:indivizilor, grupurilor, instituțiilor, întregii societăți.

Totodată ea poate afecta personalitatea umană în : dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă crearea sau modificarea unor atitudini și sentimente) sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune al indivizilor și fenomene de mobilizare socială).

Dintr-o altă perspectivă, influența mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie până devine operațională, de un interval mai mare . De asemenea, efectele mass-media pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite: ele pot fi rezulatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau al unor ocurente mai mult sau mai puțin neasteptate.

Ce inseamnă, influența mass-media pentru indivizi? Poate fi pentru unii un mijloc foarte bun de informare asupra unor subiecte cum ar fi spațiul cosmic, evenimentele mondene, muzica, politica, arta, educația. Pentru alții ar putea consta în rezolvarea anumitor probleme individuale sau colective, economice, comerciale, de sănătate sau sentimentale. Chiar dacă nu conștientizăm, mass-media ocupă un loc esențial în toți pașii făcuți de adolescenți în viață. În funcție de aceste influențe ei pot alege chiar direcția de parcurs în viață.

Adolescența este intervalul de viață cel mai receptiv la schimbările din societate, o etapă în care are loc structurarea identității in jurul unui sistem personal de valori și al unei treptate conștientizări a propriei individualități.

Neconformismul este însoțit de apropierea de „valori” care satisfac egocentrismul, narcisismul, individualismul în rândul adolescenților. Din perspectiva identității vocaționale, se constată apariția de interese, aspirații diverse, preluate prin imitație și identificare, de la persoane admirate de adolescenți și care constituie pentru el in modele. Adolescenții se pot replia pe poziții culturale, paralele sau chiar opuse celor ale adulților. Rezultatul este (sub) cultura tinerilor. Care iși elaborează propriile simboluri, modele, atitudini și comportamente.

În perioada școlară elevul trebuie sa facă față valului de violență si extravaganță sexuală, drogurilor și modalităților de sfidare a legii, oferite permanent de filmele și emisiunile diferitelor televiziuni, ce se întrec în a le prezenta facându-l insensibil la suferința și exploatarea umană, astfel încât și cele mai oribile evenimente pot fi acceptate ca parte a „distracției” zilnice din fața micului ecran.

Provocările complexe cu care se confruntă astăzi educația sunt adesea legate de influența penetrată a mediei in lumea noastră.

Perspectivele din care poate fi analizată relația dintre tineri, media și educație cum ar fi

formarea tinerilor de către media;

formarea tinerilor pentru a răspunde în mod potrivit la mijloacele de comunicare socială;

Rezultă un fel de reciprocitate care indică responsabilitățile pe care le are media ca industrie și nevoia unei participări active si critice a cititorilor, spectatorilor si ascultătorilor. În acest cadru, pregătirea pentru o folosire corectă a mijloacelor de comunicare esențială pentru dezvoltarea culturală, morală și spirituală a tinerilor.

Educarea tinerilor pentru a fi selectivi în folosirea media este o responsabilitate a părinților, a Bisericii, dar mai ales a școlii. Rolul părinților este de primă importanță. Ei au dreptul și datoria de a garanta folosirea prudentă a mass-media prin formarea constiinței copiilor lor pentru a exprima judecăți sănătoase și obiective. Biserica are și ea rolul ei important în aceasta direcție.

Școlii însă îi revine dificila misiune de a promova adevaratele valori, in situația în care media aduce mereu in prim plan, pe de o parte, diverse forme de manifestare a lipsei de minimă educație estetică și morală, iar pe de altă parte ceea ce este nagativ, inadecvat sau chiar imoral în instituția școlară, neglijând de multe ori ceea ce este pozitiv și eficient în educație.

Noile tehnologii (Internet, rețele elctronice, multimedia) permit mult viitorului, dar in acelasi timp, pot aprea noi și grave probleme ale caror importanță încep sa fie percepute. Impactul Internetului asupra societății va depinde de capacitatea acestuia de a gestiona cât mai bine efectele benefice și malefice ale noului instrument.

Deși nu-și propun să educe, programele și emisiunile mass-media răspund unor nevoi ale publicului, în funcție de care acesta selectează și interiorizează mesajele transmise. Cu sau fără intenția producătorilor de programe, consumul de media este de natură să creeze sau să consolideze opinii, să determine atitudini, să influențeze decizii.

În acest context, faptul ca mesajele mediatice care au drept ținta grupul de tineri se adresează cu precadere unor trebuințe primare, ce țin de domeniul instinctual-pulsional și vizează în foarte mică măsură interesele superioare (cognitive) pe care tinerii le posedă.

Acest tip de ofertă are ca efect o întărire a trebuințelor inferioare în dauna celor superioare. Mai mult, ea creeaza false nevoi a căror satisfacere presupune un consum sporit de asemenea subproduse mediatice; e vorba de un adevarat circuit vicios care generează, printre altele, fenomene de dependență.

Mass-media și influențele educative informale

Copiii și adolescenții se dovedesc mari consumatori de televiziune, căreia îi dedică o mare parte din timpul lor liber. Divertismentul este predominant: varietățile, jocurile, sporturile și Talk-Show-urile se situează în topul preferințelor. Este firescă atunci întrebarea: Cum se explică apetitul lor pentru receptarea mesajelor mediatice? De ce preferă să-și petreacă atât de mult timp pentru a intra în contact cu diverse forme de mass-media, îndeosebi audio-vizuale, când gama opțiunilor este mult mai diversificată?

Un posibil raspuns ne ofera Ioan Cerghit: ”Necesitatea de a se distra, de a introduce variație în preocupările lor, de a înlătura plictiseala și de a se reconforta justifică în cea mai mare parte o expunere frecventă la mass-media” (1972, p.110). Motivațiile sunt, asadar, dintre cele mai diferite.

Mesajele mass-media sunt receptate pentru valențele lor distractive si recreative, pentru divertisment și deconectare, dar și din motive cognitive sau de natură afectivă.

Opțiunea pentru conținuturile distractiv-recreative oferite de mass-media, precizează Ioan Cerghit, se datorează, în anumite momente, nevoii de echilibru, ca o posibilitate de deconectare nervoasă, de compensare a oboselii cotidiene. Distracția se corelează cu o anumită motivație de natură afectivă.

Atracția emoțională, nevoia de trăiri intense, de senzații puternice, ca și satisfacțiile de ordin estetic, constituie mobiluri importante ale preferințelor și intereselor exprimate. O motivație afectivă apare și atunci când copiii sau adolescenții se regăsesc pe ei înșiși, cu propriile trăiri, stări afective și sentimente, în personajele care interpretează diferite roluri.

Structurii motivaționale care stă la baza receptării mesajelor mass-media nu trebuie atribuite exclusiv un conținut facil, ca și cum s-ar sprijini doar pe dorințe superficiale (hedonism, erotism, agresivitate), fără a lua în considerare si alte trăiri emoționale, stări afective sau trebuințe interioare.

Preferințele pentru un anumit gen de mesaje sau altul nu pot fi generalizate într-o formulă unică și strict delimitată. Despre o diferențiere a preferințelor, pe categorii de vârstă, vorbeste Claude-Jean Bertrand: “Trebuie făcută diferența între obișnuințele televizuale ale copiilor (între 6-11 ani) și cele ale adolescenților sau ale tinerilor adulti; primii privesc mai puțin timp toate tipurile de emisiuni, cu excepția desenelor animate și a reclamelor. Pre-adolescenții sunt mari consumatori de seriale, de sport și, la o scara mai redusă, de jocurile televizate. Tinerii adulți se uită pe ansamblu mai puțin la televizor, dar filmele și sportul ocupă o parte importantă a timpului pe care i-l dedică” (2001, p.173-174).

Chiar daca mare parte dintre ei caută în mass-media în primul rând divertismentul, influențele cu valoare educativă nu pot fi excluse. Conținutul prezent în mesajul mediatic transmite informații care ajuta la interiorizarea unor norme, valori si credințe. Informația-divertisment contribuie la înțelegerea existenței, la configurarea idealului de urmat și la identificarea modelelor de acțiune.

Mass-media exercită în permanență o influență educativă spontană și difuză asupra copiilor, adolescenților, dar și adulților de orice vârstă. Informația primită sub formă de spectacol este asimilată mai ușor și mai repede.

Impactul mesajelor mass-media asupra copiilor, adolescenților și tinerilor nu poate fi ignorat, deoarece, pe de o parte, influențeaza semnificativ personalitatea lor în curs de formare, iar pe de alta parte, ridică o serie de probleme, pe care teoria și practica educațională trebuie să le rezolve.

Criticii, nu puțini la număr, invocă cu deosebire faptul că un consum sporit de mesaje mediatice produce perturbări în stilul de muncă și de viață, în programul normal de studiu și în timpul de odihnă. Timpul consumat este recuperat pe seama restrângerii altor activități recreative sau cultural-educative, ceea ce conduce la o unilateralizare a sferei preocupărilor, care se dovedește dăunatoare formării personalității.

Numeroși părinți, dar si multe cadre didactice, susțin că mass-media, îndeosebi televiziunea, răpesc din timpul destinat pregătirii pentru scoala, determinându-i pe copii să neglijeze studiul, să pregătească superficial lecțiile, acestea fiind, în opinia lor, cauze ale ramânerii în urma la învatatură.

Pe seama mass-media sunt puse, de asemenea, dezinteresul față de școală comportamentele deviante și slabirea autorității profesorilor. De aici o serie de griji, prezumții, rezerve, suspiciuni și precauții față de comunicarea mediatică.

Disfuncții ale comunicării de masă

Încă din anii ’30-’40 ai secolului trecut au apărut preocupări majore asupra influenței mijloacelor de comunicare în masă asupra indivizilor. Cercetători din diverse domenii: filosofi, sociologi, antropologi, psihologi – au studiat această problemă care privește, într-o măsură mai mare sau mai mică, existența noastră zilnică și a fost scrisă o bogată literatură care cuprinde aprecieri sau, după caz, referiri critice cu privire la funcțiile și disfuncțiile mass-media.

În dezbaterea cu privire la relația dintre mass-media și cultură se manifestă două tendințe divergente: de susținere, respectiv de contestare a rolului pozitiv de informare și formare a mijloacelor de comunicare în masă.

Susținătorii rolului pozitiv al mass-media apreciază ca utilă comunicarea mediatică, remarcând bogăția de informații și conținuturi culturale autentice, apte de a educa, a instrui și a delecta publicul elevat. Ei consideră că efectele resimțite sunt concretizate în fenomene cu o semnificație profund umanistă: apropierea dintre oameni, optimizarea relațiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democrației etc.

De asemenea, susținătorii mass-media opinează că în acest mod sunt promovate la scară largă valori general-umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea, libertatea, fiind de părere că, de fapt, consecințele nefaste ar fi rezultatul unei maniere greșite de utilizare a mijloacelor de comunicare în masă. Sunt incriminate, astfel, conținuturile mesajelor transmise și instituțiile care le propagă, acordându-se și publicului o parte de vină pentru modul în care receptează mesajul și pentru nevalorificarea acestuia la nivelul unui act de cultură și de cunoaștere autentică.

Pe poziții opuse se află cei care susțin că prin mass-media sunt transmise numai conținuturi informaționale și culturale de nivel inferior, adaptate capacității de înțelegere și sensibilității unei mase amorfe de oameni.

Albulescu menționează argumente contra consumului excesiv de produse mass-media:”(…)s-a manifestat cu virulență o atitudine critică față de consumul de mesaje mediatice, care ar avea o serie de efecte nocive asupra individului și societății. Utilizarea excesivă a mijloacelor de comunicare în masă, îndeosebi la o anumită vârstă, aceea de formare a personalității, ar conduce la pasivitate și comodotate de gândire, la căutarea unor forme facile, superficiale de informație culturală, la anihilarea spiritului critic și a independenței în gândire, la mediocritate estetică și morală” Încă din anul 1947, Th. Adorno și M. Horkheimer, filosofi ai Școlii de la Frankfurt, au introdus termenul de „industrie culturală” pentru a desemna exploatarea sistematică și programatică a unor bunuri culturale în scopuri comerciale. Aceștia semnalau tendința de a se instaura cultura pentru toți, prin producerea și consumul

unor bunuri destinate maselor.

Aceast tip de cultură era văzut, spre deosebire de cea elevată, o formă a civilizației loisirului și a pseudo-individualității. Considerate ca mărfuri, se considera că mesajele culturale ar suferi manipulări similare celor ale bunurilor de consum din cadrul proceselor de producție materială.

Consecințele consumului acestor produse de natură culturală asupra publicului marchează etape de involuție: eliminarea efortului voluntar și al erudiției, generalizarea clișeelor, a vulgarității și prostului gust, a vacuității.

Majoritatea emisiunilor de televiziune urmăresc să capteze atenția consumatorilor, să se infiltreze în spiritul lor, provocând suficiență, pasivitate intelectuală, credulitate, stereotipii, clișee, false comprehensiuni. Un impact alienant și manipulator; gândirea este adormită, iar deosebirile dintre oameni, dintre cultură și subcultură sunt nimicite.

Studiile recente au evidențiat faptul că sistemul mass-media prezintă o structură industrială, deoarece permite un anumit grad de reproducere a formelor simbolice și

exploatarea lor comercială.

Un alt pericol semnalat de cercetătorii în domeniu se referă la problemele care pot să apară pe plan moral. Este adusă în prim-plan promovarea și imitarea, ca modele, a unor pseudo-personalități, ca și dispariția reperelor și a scărilor de valori.

Expuși pericolului nivelării trăsăturilor de personalitate sunt mai ales tinerii, care manifestă deschidere față de utilizarea mijloacelor de comunicare în masă și ale căror capacități critice de discernere a valorilor de non-valori nu sunt suficient consolidate.

Aflați în plin proces de formare, ei trebuie conștientizați asupra riscurilor și asupra faptului că este necesar să-și conserve individualitatea și spiritul de independență care dă valoare individului.

Cei mai expuși pericolului dezinformării și manipulării se dovedesc a fi indivizii care nu dispun de informații suficiente provenite și din alte surse, de capacitatea de

analiză și de judecată critică, de capacitatea de a-și forma o perspectivă proprie asupra lumii.

Copiii și tinerii aflați în plin proces de formare ar putea fi incluși cu ușurință în această categorie. Disfuncțiile informării prin intermediul televiziunii, dar nu numai, înseamnă un deserviciu adus educației veritabile.

1.2. COPILUL-CATEGORIE APARTE DE CONSUMATOR MASS-MEDIA

În meseria de dascăl, fiecare zi este o provocare. Universul școlar este prin definiție și inevitabil dominat de provocări, din multe puncte de vedere, aceasta pentru că educația în sine înseamnă schimbare și dezvoltare.

Provocările complexe cu care se confruntă azi educația sunt adesea legate de influența penetrantă a media în lumea noastră. Practica demonstrează că influența formativă a media rivalizează cu cea a școlii, a Bisericii și poate chiar a căminului. „Realitatea, pentru mulți, este ceea ce mijloacele de comunicare recunosc ca real”(Consiliul Pontifical pentru Comunicațiile Sociale).

Relația dintre copii, media și educație poate fi analizată din două perspective: formarea copiilor de către media și formarea copiilor pentru a răspunde în mod potrivit la mijloacele de comunicare socială. Rezultă un fel de reciprocitate care indică responsabilitățile pe care le au media ca industrie și nevoia unei participări active și critice a cititorilor, spectatorilor și ascultătorilor. În acest cadru, pregătirea pentru o folosire corectă a mijloacelor de comunicare este esențială pentru dezvoltarea culturală, morală și spirituală a copiilor.

Media reprezintă un puternic mijloc de propagandă pentru conștientizarea opiniei publice. Transformarea mediei într-un aliat pentru transmiterea unor informații de calitate copiilor, în general, este o mărturie a succesului.

Trebuie remarcat faptul că educația informală include și un set de influențe spontane, care provin din medii sociale organizate instituțional, dar care nu angajează scopuri și răspunderi pedagogice directe, explicite. Este cazul televiziunii în general, cu numeroasele sale programe cu scop distractiv, comercial, publicitar, de consum etc.

Nu trebuie confundată însă televiziunea, în general, care trebuie inclusă în educația informală, cu televiziunea școlară/universitară, care prin faptul că proiectează și realizează acțiuni cu scop prioritar pedagogic, face parte din educația nonformală.

Dezvoltarea educativă nonformală angajează „noile mass – media”, care intervin din ce în ce mai eficient, urmare a unor progrese tehnologice permanente: presa scrisă, radio – televiziune, sisteme de rețele video și de calculatoare.

Atât conținutul informațiilor cât și felul în care se realizează transmiterea lor contribuie la educarea tinerilor.

Din păcate acestea sunt și principalele mijloace de dezinformare, pentru că informația greșită poate ajunge ușor la copii.

Televizorul este cel mai ieftin mijloc de distracție și cel prin intermediul căruia se poate lua pulsul lumii în câteva secunde. În lupta pentru audiență televiziunile uită că pe lângă divertisment mai trebuie să ofere și un pic de educație și de aceea promovează până la saturație manele, telenovele, false vedete. La un moment dat televiziunile românești se întreceau în prezentarea vieții extraprofesionale a maneliștilor. Dacă de la una se afla ce mașina și-au achiziționat, de la cealaltă se afla unde și-au petrecut vacanța. Și uite așa manelistul a ajuns model de succes. Televiziunile nu s-au mulțumit numai cu atât și au mai făcut un pas riscant în clipa în care au adus pe ecrane falsele vedete. Peste tot în lume există vedete, dar ele provin din sferele artistice și sunt reprezentate de oameni cu cariere impresionante. La noi vedete sunt acei oameni care apar foarte des la televizor, dar care din punct de vedere profesional nu spun mare lucru, în timp ce alții ce ar merita cunoscuți nu au nicio șansa să intre în această hora mediatică. Și atunci senzaționalul, vedetismul, vulgaritatea, lipsa de scrupule ajung să fie învățate și preferate de tineri pentru că li se oferă zilnic la ore de maximă audiență..

Incapacitatea instituțiilor tradiționale: școala, biblioteca, teatru, muzeu etc. de a se adapta cerințelor și de a implementa cât mai rapid strategii de atragere a tinerilor este imposibilă. Aceste instituții se dovedesc neputincioase în fața avalanșei mediatice. Televizorul rămâne cel mai bun prieten al copiilor și adolescenților tocmai pentru că acțiunile acestor instituții nu stârnesc curiozitatea , sunt necunoscute si nepromovate. E adevărat că printre copii sunt si unii care citesc, merg la teatru, dar ei sunt încă foarte puțini. E strigător la cer faptul ca elevii citesc doar cărțile obligatorii cerute la școală, dar asta e o problemă ce trebuie sa dea de gândit părinților și profesorilor .

Lipsa de timp a părinților, plecarea lor la muncă în străinătate, face uneori imposibilă asigurarea unei educații solide și orientarea către valorile fundamentale ale formarii unui om. Când părintele e foarte ocupat din cauza serviciului, copilul e fericit că poate sta în fața televizorului și alege ce program vrea, fără interdicții și fără presiuni din afară. Si atunci să nu fie mare mirearea că, adolescenților violența li se pare prea puțină și că ei aplică ce văd la televizor în viața de toate zilele ( se amintește de America și de adolescenții ce au venit înarmați la școală unde au ucis colegi și profesori )? Preferința pentru violență este o consecință a lipsei de dragoste pe care copiii nu o mai primesc si neprimind-o devin insensibili .

Cum să mai vrei să înveți, să cunoști “n” lucruri când la televizor ți se arată un alt model decât cel de la școală. E normal să îți dorești să ajungi fotbalist atunci când vezi ce ușor poți câștiga bani și cunoaște celebritatea. Preferința tinerilor între 11-18 ani pentru fotbaliști și vedete de televiziune rezulta din promovarea excesiva.

Marea majoritate a elevilor școlii sunt navetiști, provin din familii modeste, în care există mulți șomeri. Majoritatea elevilor nu au bibliotecă proprie acasă, principalele surse de informare fiind: televizorul, radioul, presa, Internetul. Emisiunile preferate sunt: divertisment, filme, muzică, sport (fotbal), jocuri pe calculator. Deci mass media este cea mai bună cale de manipulare a copiilor, prin prezentarea repetată a unor idei, principii, opinii. Modul de a se distra al tinerilor evoluează de la o generație la alta, Internetul, constituind un divertisment nou, interesant pentru ei.

Comportamentul consumatorului de televiziune,radio sau presă scrisă are la baza o serie de mecanisme inconștiente,cunoscute de producătorii din mass-media.Asa-numitele "rețete de succes" nu sunt de multe ori decât tentative de manipulare a telespectatorului,radio-ascultătorului sau cititorului de ziare.

Simplul fapt de a mânca chipsuri in timpul unui film de groază are loc deoarece creierul asociază teama cu nevoia de grăsimi…

Mass media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra copiilor, acest lucru depinzând de alegerea lui, dar și de „sprijinul” acordat de invatator, profesor, diriginte, părinte. Cunoscând unele preferințe ale copiilor se pot oferi alternative, variante interesante pentru a-i antrena în alte activități, deoarece este „mai bine să previi decât să tratezi”.

Cu toate că în țara noastră au fost introduse semnele care se afișează pe ecran, în timpul emisiunii sau a unui film, cu ajutorul cărora se recomandă vârsta prielnică vizionării programului respectiv, din sondajul efectuat rezultă că majoritatea copiilor nu țin cont de aceste recomandări, iar părinții sunt prea ocupați, obosiți, dezinteresați ca să intervină.

Pe lângă „ajutorul” din partea C.N.A. –ului (Consiliul Național al Audiovizualului), care poate retrage licența unei televiziuni dacă programul elaborat de aceasta nu este conform cerințelor legii, formatorul, invatatorul trebuie să ofere o alternativă acestor influențe, dovedind multiple dimensiuni mediatice. Se știe că ușa spre progres se deschide numai dinăuntru. În școala românească azi trebuie lăsat elevul să aibă acces și la educația moral – religioasă și la educația moral laică.

Deși valorile morale în religia creștină se fundamentează, în/pe Dumnezeu, viața morală rămâne ceea ce este în esența sa: realizarea liberă a valorilor morale, căci credinciosul rămâne cu libertatea sa de a alege. Termenii de personalitate morală creștină și libertate, conlucrează și se întrepătrund reciproc: „omul are două aripi: harul și libertatea” și pe amândouă le are de la …..Dumnezeu.

Copilul contemporan nu-și poate imagina casa lipsită de televizor, calculator, telefon, primind încă de mic puternica influență mass-media care îi conturează de multe ori o imagine eronată asupra lumii.

Conform unui studiu recent, s-a stabilit ca anual, copilul petrece, în medie, 900 de ore la școală și aproape 1.023 de ore in fața televizorului. De aici incep multe probleme, incepând cu violența programelor tv si ajungând la izolarea de societate cauzată de multele ore petrecute în fața televizorului și/sau a calculatorului.Cu siguranță că există multe canale și emisiuni educative la care ne putem uita alături de copiii noștri.

În ceea ce priveste televiziunea și copilul, trebuie făcută o selecție a programelor vizionate și, poate ceea ce este mai important, trebuie avut grijă ca cel mic să inteleagă mesajul transmis, să existe o comunicare cu el si sa-i fie insuflat interesul către ceea ce este frumos, educativ, interesant.

S-a observat faptul că multi copii lăsați de părinți nesupravegheați au devenit obezi și au fost influențați de violența programelor tv. Trebuie ținut cont de faptul ca prea multe ore petrecute in fața televizorului, chiar dacă este vorba de emisiuni educative, pot afecta dezvoltarea fizică și psihică a copilului.

Este de preferat ca cel mic să fie implicat in activități specifice vârstei, alături de alți copii, timp în care iși dezvoltă capacitățile de inter-relaționare, i se stimulează imaginația și își consumă energia fizică.

Un alt imperativ pentru copiii școlari este lectura. Aceasta nu poate fi înlocuită nici de televizor și nici de computer, chiar dacă fiecare dintre acestea oferă acces la informație.

Calculatorul și copilul pot fi foarte buni prieteni, însă dependența dată de computer nu trebuie neglijată. Calculatorul și programele de chat nu înlocuiesc cercul real de prieteni, chiar adulții, au inventat lumi virtuale în care se poate face chiar și ceea ce nu se permite în viața reală.

1.2.1 Mass-media, o atracție irezistibilă pentru copii

Numeroase cercetări întreprinse în ultimele decenii au arătat că mass-media cuprind în raza lor de influență o masivă populație tânără, care preferă aceste surse de informare și de divertisment în defavoarea celor clasice.

Indivizii de vârste școlare dețin o pondere foarte mare în rândul publicului receptor. Majoritatea explicațiilor aduse acestui fapt au luat în considerare, pe de o parte, caracteristicile psihologice ale acestor vârste, iar pe de alta parte, specificul mesajelor mediatice. S-a spus, în numeroase rânduri, ca mass-media captivează îndeosebi copiii și adolescenții, pentru că răspund unor nevoi firești ale acestora: nevoia de a comunica intens cu ceilalți, curiozitatea specifica vârstei, dorinta de a trăi experiențe inedite, interesul față de o gamă largă de mesaje, necesitățile de fantezie (evadare din real) și evaziune, imaginația foarte bogată, participarea afectivă intensă.

Toate acestea sunt motive care le potențează apetitul pentru consumul de mesaje mediatice. Atracția s-ar datora și manifestării funcției expresiv-emoționale a limbajului specific mass-media și nonconformismului stimulator promovat de acestea.

Cu un conținut adecvat intereselor specifice, mass-media acoperă o cazuistică pe care scoala o evita: moda, viata vedetelor, mondenitatea etc.

Vizionarea programelor de televiziune, audiența radio sau cititul presei sunt activități de loisir, care au menirea de a asigura placerea divertismentului. În astfel de momente, individul poate să evadeze din real, să se îndepărteze de problemele personale cotidiene și să se relaxaze. Oferta de divertisment înregistreaza gradul cel mai mare de receptare pe piața comunicațională. În întâmpinarea dorinței publicului de a obține plăcerea în urma participării la comunicarea mediatică, publică ce manifestă tendința de a se angaja mai degrabă afectiv decât intelectual în receptarea mesajelor, chiar și oferta de informație este prezentată adeseori într-o manieră atrăgătoare, captivantă, sub formă de spectacol, încarcată cu elemente emoționale și de dramatism, care, în numeroase cazuri, afectează prezentarea obiectivă a realității.

Familia, grupurile de prieteni, mediul social imediat au orientat și dezvoltat practicile tradiționale de loisir. În societatea contemporană, sistemul mass-media, și în primul rând televiziunea(calculatorul și rețeaua Internet tind să-i submineze supremația), raspunde cel mai bine nevoilor oamenilor de deconectare și divertisment.

Odată ce au devenit cele mai ieftine, comode, accesibile și diverse surse de divertisment, mijloacele comunicării de masă ocupă un loc prioritar în organizarea și petrecerea timpului liber. Dar, cel putin în principiu, divertismentul și învatarea nu pot fi disociate de o manieră categorică.

Divertismentul poate fi un mod eficient de învățare, aducându-și contribuția la formarea și dezvoltarea personalității umane.

Cu cât cantitatea receptării este mai mare, cu atât efectul de dependență este mai puternic. Sociologul american George Gerbner a constatat, în urma unor ample cercetări empirice, că influența televiziunii este puternică în cazul acelor indivizi care petrec peste patru ore pe zi în fața televizorului și pe care i-a numit „heavy viewers”, spre deosebire de cei care ramân mai puțin timp în fața micului ecran, numiți „light viewers” (apud Mihai Coman, 1999). Privitorii „grei” ajung, datorită expunerii cvasi-permanente la mesajele televiziunii, să depinda de acestea, atât în ceea ce privește cunoașterea mediului de viață, cât și în însușirea unui anumit mod de a se raporta la lumea înconjurătoare.

George Gerbner a numit „cultivare” efectul rezultat în urma expunerii intense la mesajele televiziunii, efect ce consta în asimilarea unor valori și în formarea unei viziuni asupra lumii comune pentru toți cei care cad sub incidența sa.

Copiii și adolescenții au o sensibilitate crescută pentru expresia prin imagine. Vizionarea programelor TV a ajuns sa ocupe o pondere foarte mare în bugetul lor de timp liber, limbajul televiziunii fiind unul accesibil, familiar, agreabil, aducând la domiciliul fiecaruia o abundență de imagini, care informează, instruiesc, cultivă și delectează. Studiile de sociologie, realizate în diferite țări, au relevat faptul ca elevii petrec mai mult timp în fața micului ecran, decât media populatiei.

Într-un raport catre UNESCO al Comisiei Internationale pentru Educatie în secolul XXI, Jaques Delors (2000, p. 88) aprecia ca televiziunea ocupă un loc tot mai important în viața copiilor, dacă luăm în considerare timpul pe care aceștia i-l alocă: 1200 de ore pe an în Europa de Vest și aproximativ de două ori mai mult în Statele Unite. Situația nu este caracteristică doar societății occidentale, întâlnindu-se peste tot acolo unde televizorul este un bun de consum accesibil majorității populației.

Această formă de comunicare s-a implantat atât de adânc în viața cotidiana, deoarece simbolistica pe care o vehiculează e de o uimitoare putere de atracție, de impresionare și de convingere. Îmbogățirea și diversificarea mijloacelor de comunicare de masă au impus noi modalități de difuzare și asimilare pe scară largă a informațiilor și valorilor culturale.

Datorită în special dezvoltării televiziunii, comunicarea prin mesaje audio-vizuale a luat tot mai mult locul comunicării scrise. Consumul de imagini TV a crescut spectaculos în ultimul timp, îndeosebi din două motive:

Limbajul audio-vizual este capabil sa medieze receptarea si înțelegerea unor obiecte, fenomene, evenimente inaccesibile sau greu accesibile unei percepții directe;

Datele, impresiile, reprezentările obținute pe această cale se imprimă mai bine în memorie, sunt păstrate un timp mai îndelungat și posedă o forță sugestivă de neegalat. Mesajele audio-vizuale prezintă o mare forță sugestivă, întrucât posedă o încărcătură emoțională puternică, fapt care le permite să se adreseze nu numai rațiunii, ci si sensibilității receptorilor.

Imaginile, ca sistem generalizat de semnificații, nu numai că exprimă vaste informații, dar declanșează și o atitudine emoționala favorabilă față de acestea, ceea ce îmbogățește considerabil receptarea (Teodor Mucica, 1982).

Imaginile stârnesc o gamă largă de impresii și trăiri afective, de sentimente și sensibilități, mai bine decât lectura, ceea ce potențează apetitul indivizilor pentru consumul de mesaje audio-vizuale.

Se vorbește tot mai mult în ultimul timp despre o invazie a imaginii în viața noastră cotidiană. Ea nu mai este un articol de lux, ci unul de consum curent. Mai mult decât atât, întreaga lume devine fluidă prin aceste imagini. Acestui fapt i s-ar datora vraja. Comunicarea prin imagini a invadat spațiul public, dar si pe cel privat, cu o amploarea fară precedent. Imaginea, arată încă Edgar Faure (1974) în raportul sau catre UNESCO, este prezenta la diferitele niveluri ale experienței culturale, fie ca vector de informare, fie ca instrument de investigație stiințifică, fie ca element de divertisment.

Dupa parerea multor autori “civilizația cuvântului” a fost înlocuită de o “civilizație a imaginii”. Omenirea ar trece acum printr-o schimbare profundă, de la o civilizație bazată pe cuvântul scris și pe carte, la una bazată pe mesajele audio-vizuale.

Noile tehnologii informationale vin sa grabeasca aceasta trecere. Mass-media a devenit parte a sistemului familial și social global, patrunzând cu usurință în ambianța de viață a familiei, în incinta școlii și în întregul ambient extrafamilial si extrașcolar.

Copilul este în permanență supus acțiunii directe a mesajelor mediatice. De aici provin multe din achizițiile sale intelectuale. Despre irumperea comunicării mediatice, îndeosebi audio-vizuale, în societatea contemporană și puterea de atracție pe care o exercită asupra copiilor.

Mass-media este o prezență constantă în viața noastră cotidiană, afectând comportamentul cognitiv, afectiv-atitudinal sau socio-moral. Desigur, alte instituții pot avea un impact mult mai puternic, dar nu la fel de constant și de extins în timp. Școala, de exemplu, este principala instituție menită să dezvolte personalitatea individului, să contribuie la socializarea lui.

Dar daca școlarizarea reprezintă doar o etapă în timp, contactul cu mass-media se va extinde pe tot parcursul vieții sale. În jurul acestor invenții tehnice, integrate în tiparul relațiilor sociale familiale, oamenii își organizează mare parte din existența lor de zi cu zi. Cu toate că scopul utilizării lor nu este în mod necesar unul educațional, puterea de atracție si influențele pe care le exercită nu pot fi neglijate.

Relația dintre mass-media și procesul dezvoltării personalității copiilor a stârnit numeroase controverse, deoarece influențele exercitate asupra lor prezintă o însemnatate aparte. Daca adulții dispun de un fond spiritual relativ cristalizat și, în consecință, pot evita mai ușor potențialele efecte negative, copiii se află în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală sau civică, posibilitatea ca efectele să nu fie cele dorite fiind mult mai mare.

Adulții, precizează Ioan Cerghit (1972), sunt capabili sa selecteze critic și să asimileze conținutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, în timp ce copiii sunt ușor de influențat în sens negativ, deoarece capacitățile lor de selecție, analiză, interpretare critică și evaluare sunt limitate.

Prin urmare, este necesară reflectarea asupra valorii pe care o au asemenea influențe, asupra naturii ambivalente a mass-media. O reflecție care să se desfașoare pornind de la câteva întrebări fundamentale: Cu ce se vor alege copiii din consumul masiv de mesaje mediatice? Acest consum reprezintă un câstig sau o pierdere? Influențele sunt, prin efectele lor, cele dorite sau se dovedesc a fi dăunatoare?

Obținerea unor răspunsuri lămuritoare va permite o înțelegere și o valorificare superioară a potențialului educativ de care dispun mijloacele moderne de comunicare de masă, precum și identificarea modalităților de preventie a unor posibile influențe nefaste asupra celui ce le folosește.

CAPITOLUL 2

MECANISMELE ȘI EFECTELE AGRESIVITĂȚII

2.1. MECANISME GENERALE

În fostele țări comuniste, inclusiv în țara noastră, au crescut impresionant de mult actele de violență antisocială, cu deosebire în rândul tinerilor și minorilor. Conștiința comună, chiar la nivelul educatorilor și profesorilor, a intelectualilor în general, tinde să plaseze cauza majoră a respectivului fenomen în liberalizarea mijloacelor mass-media, în violența promovată de acestea.

Nu trebuie omiși sau neglijați însă alți factori, mult mai importanți, care sunt prezenți și ei nu numai în această perioadă (de tranziție), dar care sunt oarecum interesele societăților democratice și pluraliste, și anume libertatea individuală.

Față de regimurile totalitar-comuniste, violența pare acum mult mai accentuată, mai liber exprimată și mai publicată prin mijloacele mass-media. Desprinderea de statul de tip jandarmeresc a însemnat slăbirea dintr-o dată a controlului social, realizat în acea vreme prin forțe specializate, cât și creșterea libertăților generale: de mișcare, de organizare, exprimare, întrunire, etc. Chiar dacă nu este declarată o ”libertate a agresiunii”, totuși, privilegiile democratice au „înlăturat” dictatura care pentru unii reprezenta o autoritate de temut și probabil singura. Astfel s-au înmulțit actele de violență de toate tipurile. În spatele intensificării actelor de agresiune față de situația din trecut, în care violența mediatizată era mult mai redusă, stă un complex cauzal în cadrul căruia este greu de stabilit contribuția exactă a fiecărui factor. Prin comparație temporală și interculturală, putem estima importanța diferitelor variabile. Există opinia că influența mass-mediei asupra creșterii violenței în perioada de tranziție este mult mai mică decât cea prezentă în cunoașterea socială comună.

De exemplu: s-a constatat că în anumite regiuni din SUA unde s-a introdus pentru prima dată televiziunea și unde alți factori au rămas semnificativ neschimbați, nu s-a înregistrat nicio creștere a comportamentelor violente, antisociale, frecvent prezentate de programele TV, cum ar fi furturile de mașini, jafuri, tâlhării.

Lăsând la o parte micile excepții contextuale, majoritatea studiilor concrete ce privesc relația dintre expunerea la violență televizată și comportamentul agresiv, par să îndreptățească așadar afirmația lui R. Liebert, anume că violența mass-media are un efect relevant asupra unui procentaj semnificativ din populație.

2.2. EFECTE GENERALE

Trebuie stabilit faptul că vizionarea unor competiții sportive ce presupun agresivitate nu au un efect de catharsis, mai mult se pare că întărește tendința spre violență.

Studii experimentale arată că vizionarea frecventă de filme și programe TV saturate de agresivitate afectează procesele cognitive, responsabile la rândul lor de acțiunile noastre. Încărcate cu conținut informațional pe tema violenței, gândirea și memoria indivizilor este orientată în sensul violenței. Prin recența și relevanța lor, itemii și scenele de violență mobilizează cogniția- conținutul sau noi interpretări și acțiuni în termeni de agresivitate. La aceasta se adaugă faptul că, expunerea la violență prin mass-media presupune și însușirea unor scenarii după care se desfășoară evenimentele. Deci, vor fi tentați să le utilizeze în viața reală (vor transpune nu numai procedee specifice de luptă și agresiune ci și scenarii mai complexe).

S-a constatat, în urma unei anchete, că privitul la TV dezvoltă anumite atitudini care tind să devalorizeze locul și importanța violenței în realitatea socială înconjurătoare. Este vorba de un fenomen de identificare prin care realitatea televizată este confundată și asimilată realității înconjurătoare. Aceasta se traduce prin faptul că persoanele care urmăresc frecvent emisiuni cu scene violente, au tendința să perceapă mai multă insecuritate în jurul lor și manifestă o nevoie de protecție, dar și represie mai mare.

În urma cercetărilor se încearcă o clasificare a efectelor induse de scenele violente în cinci categorii:

Desensibilizarea

Agresivitatea- efectul direct

Imitația

Rezolvarea de probleme

Teama nejustificată

Desensibilizarea

Cu cât numărul actelor de violență vizionate crește, copiii devin imuni față de acestea și își pierd abilitatea de a mai simți compasiune și îngrijorare. O publicație postată pe Internet de către A.P.A. (American Psychological Association) anunță două experimente care demonstrează că acei copii care au urmărit mai mult emisiuni cu violență, decât emisiuni fără violență, sunt mai lenți în a cere ajutorul sau intervenția cuiva într-o situație când ei sunt martori ai unei lupte între copii.

Prin vizionarea sistematică a scenelor violente în care se arată nu doar suferința omului, ci se insistă și asupra detaliilor de cruzime, a detaliilor lor fiziologice, se produce desensibilizarea emoțională, se stinge sau se reduce atitudinea empatică de milă față de cei agresați, crește gradul toleranței la agresiune, iar violența ajunge să fie acceptată ca mod de viață.

Cline V.B.- profesor de psihologie la Universitatea din Utah- a condus studii pe acest subiect, cercetări de laborator unde s-au făcut măsurători a răapunsului emoțional la copii între 5 și 14 ani care au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a fost saturat cu imagini violente, iar celălalt grup cu imagini non-violente sau pur și simplu nu li s-au expus nici un fel de imagini timp de 2 ani. Cu un aparat electronic s-au făcut măsurători ale inimii, ale respirației, la nivelul pielii- toți aceștia fiind indicatori ai activității emoționale. Rezultatele au arătat foarte clar că băieții care au fost saturați cu imagini TV încărcate de violență, răspundeau emoțional în mod semnificativ mai slab decât cei din grupul care nu a fost expus la astfel de imagini. Cei din grupul „expus” urmăreau cu calm scene care ar fi trebuit să-i „zguduie”. Desensibilizarea apare în urma expunerii repetate a imaginilor violente, atât în laborator cât și în viața cotidiană.

Se pare că desensibilizarea are un efect sporit în impactul mass-mediei asupra creșterii violenței sexuale. Pornografia asociată cu violența, prezentă în atât de multe materiale vizuale, potențează pornirile înspre acte propriu-zise de acest fel, pentru că la motivele generale legate de influența mass-mediei asupra comportamentului agresiv se adaugă incitarea libidoului sexual.

În cazul promovării violenței erotice prin mijloace de comunicare în masă, avem de-a face cu un efect cumulat datorat interacțiunii, asocierii pozitive dintre sex și agresivitate. Iar desensibilizarea are un accent în plus potrivit următorului mecanism: social- poate și genetic- suntem „programați” ca bărbații să aibă grijă, să ocrotească, să nu folosească forța față de femei; ori expunerea de lungă durată și sistematică la scene de răpiri, bătăi, violuri din partea bărbaților asupra femeilor, conduce la o slăbire a inhibiției și sensibilității emoționale și în acest domeniu.

Psihiatrul Fredric Werther sugerează că, sentimentul de compasiune este înăbușit în fragedă copilărie de violența televizată, înainte ca acesta să aibă vreo șansă să se dezvolte.

Agresivitatea- efectul indirect

Violența televizată tinde să-i facă pe copii mai agresivi, mai dispuși să comită acte ostile altora, chiar fără provocare. Nu este o coincidență faptul că violența în societatea noastră a crescut odată cu volumul imaginilor de violență televizată.

S-au realizat numeroase studii experimentale FIELDS și studii longitudinale, care, în mod nuanțat confirmă relația dintre vizionarea violenței TV și agresivitate.

Imitația

Pentru cele mai multe televiziuni, în anii timpurii, a fost dificil să găsească rolul modelelor care vor inspira tinerele fete telespectatoare. În anii ’70, o generație de actrițe au început să-și facă apariția pe ecrane și în scurt timp au devenit eroine, modele feminine cu roluri de agresivitate, care au demonstrat că pot să fie independente față de bărbați și totuși să aibă succes.

La prima vedere, acest fenomen se părea că are un efect pozitiv asupra tinerelor telespectatoare, însă la scurt timp, aceste modele au ajuns să fie imitate, astfel că în viața socială se înregistra violență feminină, confruntări, scandaluri, lupte cu cuțite, etc.

Cercetările realizate de Huesmann au demonstrat că dintre acei copii care au vizionat violență televizată peste medie, peste ani, 59% dintre ei, au ajuns să fie implicați în acte de agresiune.

Copiii care urmăresc în mod repetat acte de violență au tendința de a imita comportamente dintr-o largă paletă de acțiuni, de la a trage șorțul de bucătărie al mamei, până la a sări de pe canapea în dorința de a-l imita pe Superman.

Rezolvarea de probleme

Soluționarea problemelor în manieră violentă. Datorită vizionării unei așa mari cantități de violență televizată, copiii ajung să creadă că violența este prima și singura posibilitate de soluționare a problemei.

În 1979, un grup de cercetători (Greenberg, Corzenny, McDermott și Atkin), au creat situații ipotetice de conflict copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 13 ani, oferindu-le multiple posibilități de soluționare a problemei. Împreună cu soluțiile de agresivitate verbală și fizică, s-au oferit copiilor și opțiuni de reducere sau stingere a conflictului.

Scenariul: „… un copil se plimba cu bicicleta sa, în timp ce un altul vine și îl împinge.”

S-a constatat că dintre acei copii care urmăresc frecvent scene violente televizate, 45% au ales ca răspuns agresivitatea fizică sau verbală, în timp ce dintre cei care nu vizionează frecvent sau deloc violența TV, doar 21% au ales agresivitatea ca mod de soluționare a problemei.

Teama nejustificată

Cercetătorii J. Cantor & B.L. Omdahl și L. Jerome & Dorothy G. Singer, au realizat studii prin care au demonstrat faptul că acei copii care urmăresc multe imagini cu violență televizată, percep lumea ca fiind un loc periculos, așa cum apare la televizor.

„Mean world syndrome” („sindromul lumii meschine”) este percepția că societatea și comunitatea în care trăim este înspăimântătoare și dominată de crime.

2.3. EFECTE ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

Copiii de vârste diferite urmăresc și înțeleg imaginile de la televizor în diferite moduri, în conformitate cu:

lărgimea orizontului lor de comprehensiune;

modul în care procesează informația;

cantitatea efortului mental depus;

experiența lor de viață.

Aceste variabile trebuie examinate pentru a obține o înțelegere a modului în care violența TV îi afectează.

Copiii de peste 18 luni pot fi atenți la o emisiune TV pentru un scurt timp, după care aceștia vor reveni la propriile activități. Chiar și atunci când sunt atenți la emisiunile televizate, copiii la această vârstă pierd mare parte din ceea ce este considerat de către adulți drept conținutul programului. Explicația rezidă în aceea că la această vârstă, copiii surprind „fragmente” a căror semnificație se pierde tocmai datorită divizării.

Preșcolarii (3-5 ani) urmăresc emisiunile cu o atitudine explorativă, încep să caute înțelesuri, semnificațiile din conținutul vizual, însă ei sunt atrași de scenele în mișcare, schimbările rapide ale imaginilor.

Copiii din clasele primare își dezvoltă abilitățile cognitive în a urmări secvențe continue și de a realiza inferențe cu privire la conținutul implicit, de a surprinde motivațiile acțiunilor precum și consecințele ce derivă în urma unor acțiuni.

În jurul vârstei de 8 ani, copiii sunt sensibili la influența moderațiilor importante asupra conținutului vizionat și nu vor deveni mai agresivi dacă violența vizionată este etichetată ca fiind un lucru rău, cauza suferinței umane sau rezultatul unei pedepse. Ei vor fi predispuși să adopte un comportament agresiv dacă în timpul vizionării ei cred că violența reflectă realitatea vieții sau dacă ei se identifică cu eroul violent și în mod special când aceștia se angajează în fantezii agresive.

În timpul adolescenței- 12-17 ani- gimnaziu sau liceu- copiii sunt capabili de raționamente abstracte, însă această abilitate o folosesc foarte puțin sau chiar deloc atunci când urmăresc TV, investind un efort intelectual minim. În această perioadă ei urmăresc mai puțin timp televizorul decât o făceau înainte, și mai mult singuri. În această perioadă se observă preferința în a urmări filme de groază, pornografice și în general sunt interesați să urmărească imagini cu conotații negative. Doar un mic procentaj dintrte adolescenți mai continuă să creadă în „realitatea TV” și să se identifice cu eroii agresivi de care erau atașați altădată.

CAPITOLUL 3

EFECTELE NEGATIVE ALE MASS-MEDIA ASUPRA DEZVOLTÃRII ARMONIOASE A COPILULUI

3.1. EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA DEZVOLTÃRII SOCIO-COGNITIVE ALE COPILULUI

Efectele negative ale mass-media se extind și asupra atitudinii copiilor față de școală. Nu sunt puțini părinții sau profesorii care acuza faptul că televiziunea afectează în mod nedorit performanțele elevilor și limitează influența educativă a școlii. Concluziile unor cercetări, care au încercat sa clarifice acest aspect, vin sa întarească o astfel de opinie.

Televiziunea a generat noi trebuințe și deprinderi de petrecere a timpului liber, noi opțiuni culturale, mutații profunde în sfera de preocupări a copiilor și tinerilor. Vizionarea emisiunilor de televiziune tinde sa înlocuiască activități pline de conținut, cum ar fi lectura.

Consumul excesiv de mesaje audio-vizuale este de natură sa provoace și o perturbare a activităților de învățare ale elevilor.

Interesul pentru studiu și timpul alocat se diminuează semnificativ. Prin puterea sa de atracție, televiziunea a provocat o adevarată criza a lecturii. Practici tradiționale, precum frecventarea teatrului, operei sau galeriilor de artă, cad în prăpastie. Îngrijorarea părinților și a cadrelor didactice pare astfel justificată, căci lipsa unui echilibru în petrecerea timpului liber nu poate decât sa dăuneze dezvoltării armonioase a personalității copilului.

Opiniile cu privire la efectele mass-media asupra copiilor și adolescenților sunt controversate.

În timp ce unii autori se întrec în luări de poziție acuzatoare, alții reproșează sistemului educativ incapacitatea de a folosi eficient mijloacele de comunicare de masă pentru realizarea propriilor scopuri, într-un efort susținut de aliniere la tendințele de modernizare manifeste la nivelul societății.

Mass-media nu pot fi facută răspunzatoare în mod exclusiv de efectele negative invocate de o îndelungată critică, atâta vreme cât acțiunea lor se corelează cu intervenția altor factori și este chiar condiționată de aceștia. Desigur, este necesară o deontologie a presei, care sa aibă la bază ideea responsabilității sociale, dar impactul mesajelor mass-media asupra personalității indivizilor nu poate fi disociat de întregul context social, moral și cultural în care se exercită.

Nu se poate aprecia impactul mass-media fără a evidenția puternica influență a contextului social în care se situează individul, deoarece influențele mijloacelor de comunicare de masă nu au efecte izolate de înrâuririle altor factori, cum ar fi familia, grupul de prieteni, școala etc. Înainte de a face parte dintr-un public consumator de mesaje media, individul este membrul unei familii, al unui grup de prieteni sau al unui grup profesional, care îi influențează modul de raportare sau de expunere la comunicarea de masă, opiniile și comportamentele.

În realitate, mass-media nu sunt decât un factor printre mulți alții care intervin și afectează opțiunile si atitudinile copiilor. De exemplu, cercetarile au arătat că, copiii din familiile bine integrate, caracterizate de relații afective normale între membrii, petrec mai puțin timp în fața televizorului și imită mai puțin diverse comportamente cu care vin astfel în contact (Vasile Dâncu, 1998).

Influența directă, imediată a contextului social este evidenta în cadrul vizionrii colective, în familie, interpretarea si întelegerea fiind influențate de comentariile și discuțiile inițiate în acest cadru și care acționează ca un filtru valorizant al grupului.

Condițiile în care se primesc mesajele sunt la fel de importante ca și conținutul acestora. Un copil ai cărui parinți lipsesc mult timp de acasă dovedește o mai mare tendința de a se lasa influențat de ceea ce vizionează la televizor, decât unul ai cărui părinți îi supraveghează alegerea programelor și discută frecvent cu el despre ceea ce a văzut.

Contextul în care se realizează receptarea poate favoriza procesul de influențare a individului de către mass-media, îndeosebi în ce privește acele aspecte pe care sunt considerate indezirabile.

Copiii care trăiesc într-o societate “lipsită de familie” au o cu totul altă atitudine față de televiziune, decât cei pentru care familia rămâne totuși un model de referință. Așadar, o mare varietate de factori psiho-sociali și culturali se interpun între mesajele mass-media și reacția publicului infantil, determinând natura, întinderea și intensitatea efectelor pe care acești stimuli le cauzează.

Comunicarea mediatică se înscrie într-un sistem complex de influențe, în care relațiile interpersonale sunt deosebit de importante. Întâlnindu-se, diversele tipuri de influențe se pot armoniza sau, dimpotriva, pot deveni contradictorii. Atunci când urmează același sens, ele se întăresc reciproc, iar când urmează sensuri divergente se neutralizează unele pe altele.

Aceasta relație nu poate fi decât una de subordonare la un scop comun. Dar cum unele influențe ale mass-media nu sunt pe măsura bunelor intenții și a așteptărilor, școala trebuie sa intervină, prin mijloace specifice, pentru a înnăbusi sau corecta manifestări sau tendințe dăunatoare formării copiilor.

Mass-media este solicitată sa exercite o acțiune educativă, prin care să contribuie la formarea unor cetățeni informați, cultivați, constienți de responsabilitățile lor sociale. Dar, dupa cum s-a văzut, influențele lor se pot dovedi nocive, cu efecte indezirabile asupra personalității individului.

Din acest motiv, sunt necesare controlul și dirijarea influențelor pe care le exercită mass-media, astfel încât acțiunea lor să se încadreze optim în efortul general de ridicare a nivelului de educație a oamenilor.

3.1.1 Influența internetului asupra dezvoltării copilului

Impactul internetului asupra vieții și dezvoltarii copiilor depinde de mai mulți factori: cât de mult timp petrec in fața calculatorului, vârsta și personalitatea lor, dacă o fac singuri sau împreună cu un adult, dacă unul dintre părinți a discutat cu el despre pericolele la care se expune utilizând internetul.

Obișnuindu-se de mici cu astfel de experiențe care îi bruschează, când sunt puși in fața realității- care nu șochează în nici un fel – nu-și mai pot concentra atenția. La școală, de exemplu, ei vor aștepta ca prezentarea dascălului să aibă aceeași dinamică, să îi surprindă, să fie un „spectacol”.

Utilizarea indelungată a calculatorului deteriorează sistemul de valori și funcționarea socială la tineri, interacțiunea cu cei din jur, ducând la tulburări de comportament, neadaptare socială, introversie; comportamentul violent, in detrimentul celui prosocial, devenind o constantă a comportamentului generațiilor crescute cu calculator in exces.

Viața dovedește ca o educație bună și sănatoasă, cât și capacitatea de a te comporta cu oamenii asigura jumatate din succes. Daca „ziua buna se cunoaste de dimineata”, tot de atunci incep sa se contureze și cerințele comportării cuviincioase.

Ceea ce văd copiii pe internet pun imediat in practică. Problema este că reproduc mai repede tot ceea ce este rau și mai puțin ceea ce este bine și de calitate.Chiar dacă sunt mici, se observă influențe (în special la fetițe) în felul de a se îmbrăca, de a se aranja. Nu sunt rele acestea cand sunt la limita bunului simț și nu le dăunează sănățatii. Copilul in fata calculatorului nu are experiența obisnuită a limbajului, stimularea dialogului, a gândirii și reflecției pe care mediul urban în general le oferă.

Foarte repede se învață comportamentul agresiv, fenomen care s-a accentuat in ultimii ani. Agresivitatea invațată are ca suport ideea că fiecare comportament se învață prin imitație.Sigur că este și o agresivitate înnăscută prin faptul că omul se naște cu trăsături rele și bune, pe care le manifestă de regulă in relațiile cu semenii.Copiii și adolescenții isi insusesc comportamentul agresiv si de la ceea ce vad in jocurile de pe internet, acesta numarandu-se prin factorii cu influenta nefasta asupra comportamentului lor, prin prezentarea diferitelor situații de agresivitate.

Nu toate desenele animate sunt educative. Aventurile si tensiunile îi atrag pe copii, iar violența fictivă este prezentă chiar și în desenele animate. Personajele acestora sunt niste figuri hidoase, iar acțiunile lor se bazează pe violență. Asa cum se bat eroii desenelor, asa procedează copiii când au conflicte unii cu alții. Aceste scene le rămân multă vreme in minte și le produce teama de întuneric, de orice altceva, nemaivrând sa stea singuri.

De asemenea, vulgaritatea, incultura, trivialitatea sunt supralicitate sub motiv ca asemenea comportamente ar caracteriza marea masă a populației consumatoare de media. „Cultura populară” pe care pretind ca o promovează aceste programe – ca reacție la asa-zisa „cultura înalta”, demonizată cu fervoare în ultimii ani în numele unei democrații rău-înțelese – nu este însa decât o formă a unei subculturi marginale – a “baieților de cartier”, a vedetelor play-boy, etc. – care, numai prin promovare „agresivă” și prin mimetism ajunge să devină reprezentativă pentru ansamblul populației tinere.

Uniformitatea ofertei mediatice nu poate să ducă decât la o uniformitate a gusturilor, a opiniilor, a personalităților, la ștergerea sau estomparea diferențelor individuale – a căror variabilitate indefinită constituie, în mod normal, o condiție ce facilitează creativitatea în ansamblul societății. Ori, produsele mediatice, asa cum sunt ele actualmente livrate tinerilor, mai ales, au drept consecință exacerbarea efectelor de grup și transgresarea identității persoanei spre o fuziune frenetică într-un corp colectiv lat.

Forța de persuasiune a mesajelor audio-vizuale se datorează, în primul rând, unor caracteristici ce țin de natura lor; astfel, stimularea plurisenzorială face ca informația, primită simultan pe mai multe canale perceptive, sa fie întarită și reținută mai bine; în plus, rapiditatea de emisie a mesajelor diminuează sau chiar scurtcircuitează actul reflexiv.

Acestor trăsături intrinseci ale mesajelor li se adaugă unele tehnici de prelucrare a lor – modul în care este construit mesajul, selecția, combinarea și ierarhizarea informațiilor, accentuarea etc. – de natură să impună receptorului, pe cale inconstientă, o anumită interpretare predeterminată conform cu intenția sursei emițătoare. Atunci când sursa este învestită de către subiect cu autoritate, fapt prezent cu precădere în mediul rural sau în mediile cu nivel scazut de educație, dar și în cazul în care indivizii dispun de capacități reduse de discernamânt și spirit critic, cum se dovedește a fi, în mare parte, populatia de adolescenti investigată de noi receptorul este extrem de vulnerabil la sugestiile asociate informațiilor pe care le primește, acceptând într-un mod lipsit de reflexivitate opiniile livrate pe diferitele canale mediatice și devenind astfel un subiect de potențiala manipulare.

Expunerea excesivă la media a copilului și a adolescentului conduce la o serie de alte efecte dăunatoare: desensibilizare la violență; slab randament fizic și școlar; comunicare precară cu familia; abuz de alcool și tutun; intensificarea vieții sexuale etc.

Toate aceste efecte se subsumează fenomenului de dependență (mai ales față de televiziune). Dependența indică, dupa cum arată Florin Tudose, lipsa de opțiuni si priorități, de autocontrol, absența unui proiect de viață, eșec educațional în plan formal și informal. Cei care vad partea plină a paharului furnizează argumente referitoare la:

în aceasta bătălie pro și contra mass-media un centru de interes al disputei este reprezentat de problema calității. Apărătorii modelului public înteleg calitatea în trei moduri: capacitatea de a reuni categorii diverse de public; calitatile tehnice ale productiei mass-media; produs rezistent în timp.

postmoderniștii, dimpotrivă, salută „vârtejul amețitor de imagini dispersate și strălucitoare”, videoclipul, sitcomurile, într-un cuvânt, cultura instant. Sustinatorii economiei de piață în materie de audiovizual mizeaza pe cererea efectiva. De reținut din această ultimă poziție este semnul de întrebare pus în dreptul pretenției modelului public de a furniza el singur standardele de calitate și deschiderea spre universalitate: „Pretenția modelului public că are o capacitate de reprezentare înseamnă de fapt formularea unei reprezentări virtuale a unui întreg fictiv” (John Keane).

3.2. INFLUENȚA CONȚINUTULUI VIOLENT ALE MASS-MEDIA ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI

Studiile asupra relației dintre media si violență (mai ales violența televizată) s-au dezvoltat mai ales in perioada anilor '60 sub influența uramtorilor factori:

Recrudescența și proliferarea unor forme de violență în țările occidentale-violența străzii, ucideri de politiști, revolte ale elevilor și studenților, începuturile terorismului etc.

Se declanșează o campanie puternică împotriva televiziunii considerată ca fiind responsabilă de agresivitatea tinerilor și de extinderea valului de violență în societate.

Această perioadă coincide cu prima generație de tineret crescută cu televiziunea, cu spectacolul violenței televizate, cu creșterea masivă a delicvenței juvenile, cu amplificarea prezentării violenței în mass-media, filmul, televiziune, carte.

Evoluția spre medietizarea violenței va stârni reacții critice dintre cele mai vehemente, pornite din convingerea că, cu cât scenele de violență sunt mai numeroase cu atât impactul lor nefast este mai puternic: violența televizată este ca o otravă, ea actionând cu atât mai intens cu cât doza este mai puternica. Televiziunea este perceputa in modul cel mai negativ ca o scoala a crimei si a delincvenței, mai ales a delincventei juvenile.

În general, când personajele agresive sunt prezentate ca modele de comportament, ele pot deveni o sursa de incurajare a agresivității mai ales in cazul copiilor si adolescenților aflați in cautare de modele. Pentru ca agresivitatea „stimulată” prin mediatizare să se manifeste trebuie să apară și ocaziile potrivite pentru ca individul să-și arate „performanța” prin violență.

Violența este o acțiune care deranjează dureros si periculos din punct de vedere fizic, psihic si social bunul trai al persoanelor sau grupurilor. Efectele ei pot varia de la banal la catastrofă. Violența din filme, televiziune, sunet, publicații sau spectacole în direct nu este in mod necesar la fel cu violența din viața reală. Ceea ce este nonviolent în realitate poate fi violent in aceste portretizări. Violența prezentată în mass-media poate atinge un numar mare de persoane, în timp ce violența reală nu poate.

Efectul cauzal al influenței TV asupra agresivității, chiar daca nu este foarte mare, totuși există și nu poate fii negat sau explicat în profunzime.

3.2.1. Mediatizarea violenței

Amplificarea violenței în rândul tinerilor continuă să reprezinte o temă predilectă în dezbaterile asupra efectelor mass-media.

Mediatizarea excesivă a violenței a stârnit reacții critice dintre cele mai vehemente, considerându-se că impactul său asupra tinerilor este cu atât mai puternic, cu cât scenele de violență vizionate sunt mai numeroase.

Cazurile în care tinerii s-au folosit de tehnici antisociale împrumutate din mass-media au servit drept argument pentru cei care au proclamat caracterul nociv al multora dintre mesajele acestora. Vizionarea filmelor ce conțin scene violente, consideră criticii mass-media, poate conduce la o percepție falsa a realității și la sporirea agresivității comportamentale, mai ales datorită faptului că se creează un amestec între real și ficțional, care conduce la confuzie mentală și morală.

Mass-media nu promovează într-o suficientă măsură standardele morale acceptate în societate sau prezintă versiuni distorsionate ale acestora, ceea ce produce, în rândul indivizilor, o creștere a confuziei privind normele directoare ale societății. Se ajunge, în acest fel, la o situatie asemanatoare cu cea pe care Emil Durkheim o numea “anomie structurală” (reducerea comunicării interpersonale efective și amplificarea confuziei în întelegerea normelor sociale). Ea se datorează neputinței instituțiilor sociale de a asigura integrarea normală a indivizilor, ca urmare a faptului ca nu mai au o perspectivă clară asupra normelor de urmat sau ca o consecință a suspendării temporare a funcționalității normelor de bază din societate.

Pentru copii și adolescenți caracterul spectacular al scenelor de violență este un element suplimentar ce stimulează reproducerea lor la prima ocazie. Adolescența este o vârsta caracterizată printr-un ansamblu de transformari evolutive complexe, care, nu de puține ori, se dovedesc deosebit de problematice. Multi psihologi o consideră a fi vârsta crizelor, oscilațiilor, anxietăților, nesiguranței, insatisfacției, contestației, marginalizării si subculturii. Acum se manifestă, mai mult decât oricând, dezechilibrele afective si comportamentale, devierile caracteriale, actele impulsive, tendințele egocentrice, gustul pentru aventură și anturajele nedorite.

Copiii și tinerii sunt capabili sa facă deosebirea între ficțiune și realitate, ceea ce contează în receptarea mesajelor. Asa cum arata Vasile Preda, deosebit de importantă este semnificația actului agresiv; atunci când violența este ritualizată, efectul asupra receptorului find mai mic. Urmărirea unor scene violente reale sau prezentate ca fiind reale are un efect considerabil mai mare decât vizionarea scenelor violente fictive.

Foarte importanți sunt factorii psihologici și sociali, care au o pondere însemnată în creșterea frecvenței manifestărilor violente, agresive.

Așadar, caracterul nociv al mesajelor se coreleaza cu situatiile existente în familie si în societate, situatii ce nu pot fi omise sau ignorate.

Influenta negativa a mass-media, se exercită mai ales în situații de instabilitate în relația dintre individ și mediul sau de viață, de dezintegrare socială, de incertitudine valorică și normativă, de accentuare a tensiunilor și conflictelor sociale, de insecuritate, sărăcie și asteptări nerealizate, de frustrare si de marginalizare. Conjugarea acestor situatii cu mesajele mediatice sporeste probabilitatea impactului negativ al mass-media în materie de violență.

Nu trebuie exclusă nici posibilitatea ca preferință pentru vizionarea filmelor ce prezintă scene de violență sa fie determinată de cunoașterea pe viu a unor situații similare.

Acestea de pe urmă învață să se implice în acțiuni violente și ca urmare a dispozițiilor afectiv-atitudinale dobândite sunt dispuse să se manifeste în acest fel, mai ales atunci când au convingerea ca vor obtine satisfacții sau recompense.

Concluziile multor cercetări realizate pe parcursul ultimelor decenii au indicat o întarire a actelor agresive în urma vizionării excesive a scenelor de violență, care, chiar daca nu generează prin ele însele delicveța o pot alimenta, incitându-i pe tineri la savârsirea unor acte cu caracter antisocial.

Emisiunile de televiziune care prezintă practici abuzive, acte care încalcă normele morale si produc dezordine sociala, raporturi interumane bazate pe forță, vizionate de catre indivizi cu un psihic labil si cu dificultati de integrare socială pot stimula manifestarea unor comportamente violente, agresive.

Dacă se acceptă faptul ca mass-media, în primul rând televiziunea, determină prin conținutul mesajelor transmise manifestări de violență din partea copiilor si tinerilor, atunci este firesc sa te întrebi daca se poate interveni, și cum anume, pentru reducerea efectelor de acest gen. Cine ar trebui sa-și asume o astfel de intervenție? În ce masura este ea posibilă? Criticii mass-media consideră că responsabilitatea morala revine producatorilor, editorilor si managerilor, recomandând prudență și

reținere în difuzarea emisiunilor ce prezintă scene de violență.

Mass-media se afirmă ca o industrie condusă de persoane carora prea puțin le pasă de consecințele sale extraeconomice si, prin urmare, interesele comerciale pe care le reprezintă se ciocnesc adeseori de imperativele etice. Televiziunea înseamnă, în opinia autorilor citați, goana dupa audienta și profit, nicidecum libertate și adevăr.

Produsele mass-media însele – sau, cel putin, așa se argumentează – au devenit tot mai standardizate și stereotipe; ele s-au trivializat și s-au aplecat asupra senzationalului, s-au preocupat de evenimente trecatoare si si-au diminuat orice capacitate pe care au avut-o vreodata de a transcende banalitățile vieții de fiecare zi.De asemenea, receptarea produselor mass-media a devenit doar o alta forma de consum, o sursa de excitatie, divertisment și placere.

3.3. INFLUENȚA TELEVIZIUNII ASUPRA COPILULUI

Televizorul este cel mai ieftin mijloc de distracție și cel prin intermediul căruia putem lua pulsul lumii în câteva secunde.

În lupta pentru audiență televiziunile uită că pe lângă divertisment mai trebuie să ofere și un pic de educație și de aceea promovează până la saturație manele, telenovele, false vedete.

La un moment dat televiziunile românești se întreceau în prezentarea vieții extraprofesionale a maneliștilor. Dacă de la una aflam ce mașina și-au achiziționat, de la cealaltă aflam unde și-au petrecut vacanța. Și uite așa manelistul a ajuns model de succes.

Televiziunile nu s-au mulțumit numai cu atât și au mai făcut un pas riscant în clipa în care au adus pe ecrane falsele vedete. Peste tot în lume există vedete, dar ele provin din sferele artistice și sunt reprezentate de oameni cu cariere impresionante. În România vedete sunt acei oameni care apar foarte des la televizor, dar care din punct de vedere profesional nu spun mare lucru, în timp ce alții ce ar merita cunoscuți nu au nicio șansa să intre în această hora mediatică. Și atunci senzaționalul, vedetismul, vulgaritatea, lipsa de scrupule ajung să fie învățate și preferate de tineri pentru că li se oferă zilnic la ore de maximă audiență..

Cele cateva ceasuri petrecute zilnic de copii in fata televizorului și a calculatorului, încă din primii ani de viață vor influența definitoriu modul in care creierul va raspunde pe viitor la provocările lumii reale. Dupa 10-15 ani petrecuți in fata unui ecran, cateva ore pe zi, copiii s-ar putea sa nu mai aiba nici un viitor.

Copilul nu se poate opune televizorului, nu constientizează pericolul ci doar placerea pe care i-o da vizionarea, de aceea le da parinților sarcina de a controla programul copiilor.

Copilul in fața televizorului:

este lipsit de stimulare prin dialog a gândirii și a limbajului, pe care, doar contactul direct cu parinții, bunicii, mediul uman o oferă.

este lipsit de experienta cantactului emotional direct cu persoanele importante din viata sa: parintii, bunica, alti copii.

televiziunea favorizează, deprinzând omul cu conditia de spectator, il obisnuieste sa nu mai doreasca sa inteleaga ce se intampla in lumea in care traieste, sa nu mai actioneze, sa fie lipsit de initiativa si sa doreasca a primi totul de-a gata.

3-4 ore petrecute zilnic privind la televizor afectează: gândirea, exprimarea cursiva a ideilor, scrierea, cititul, interesul pentru lectura si invățare, randamentul școlar.

Acei copii care se uita cel mai mult la televizor au cele mai slabe rezultate scolare, au cele mai reduse performante intelectuale. Pentru a evita aparitia unor tulburari s a le asigura o dezvoltare armonioasa copiilor, ei au nevoie sa fie modelati, influentati in mod pozitiv, au nevoie de iubire, de educatie, condiții bune de trai.

3.3.1. Cititul, intr-o societate in care copiii prefera sa se uite la televizor

Majoritatea tinerilor intampina mari dificultati in intelegerea unui text ce depaseste nivelul gimnaziului, in a trage concluzii dincolo de faptele simple, în a urmări punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentatii, ori in a-si prezenta propriile argumente. Copiii nu pot intelege (patrunde semnificatia), nu-si pot aminti și aplică tot ceea ce au citit.

De altfel, obisnuința de a citi a fost substituită cu vizionarea TV și pentru cei mai mulți dintre adulți. Diferenta dintre copii si adulti, in toate aceste tari, este insa semnificativa. Cu toate ca multi dintre adulți se uită astazi la televizor mai mult decat citesc carti, fata de tinerii crescuti in fața micului ecran au avantajul ca, atunci cand citesc o carte, inteleg din continutul acesteia cu mult mai mult decat pricep tinerii generatiei TV, parcurgand aceeasi carte. Deci nu este vorba de o lipsa de maturizare ideatica, ci de incapacitatea de a intelege sau a lega sensul cuvintelor in fraza.

Principalele mecanisme prin care televiziunea submineaza lectura sunt:

televiziuea anulează satisfacția pe care o produce lectura, înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran, si astfel inhibă dezvoltarea abilitatilor necesare citirii;

vizionarea solicita un efort mintal inferior celui cerut de lectura, ceea ce-l va face pe copil sa gaseasca cititul ca fiind prea dificil;

dependenta de televizor micsoreaza timpul pe care copiii sunt dispusi sa-l petreaca spre a gasi raspunsul la problemele pe care trebuie sa le rezolve si, ca atare ingreuneaza sau descurajeaza desfasurarea unei activitati precum cititul. Aceasta activitate necesita ragaz pentru reflectie, rabdare si tenacitate in decodarea semnificatiilor.” (Healy, 1990).

Televizorul, presupune o experienta complet diferită de cea a lecturii:

Lectura elibereaza imaginația, care trebuie sa construiască, sa-si imagineze intelesul cuvintelor, al lucrurilor citite. Televizorul însa blocheaza procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata (deja formate). (Winn, 1996).

Lectura presupune un ritm mai incet sau mai rapid, în funcție de capacitatea de intelegere a textului (cat mai rapid), in timp ce televiziunea, impunand un ritm foarte rapid, cel al derularii imaginilor, depaseste capacitatea omului de a procesa informatia.

Cititul înseamnă concentrarea mintii, dezvoltarea atentiei, iar televizorul, dimpotriva, sustine o atitudine pasivă, atentia nefiind dirijată din interior, ci captivată și susținută prin stimuli externi.

Cercetarile arata, de asemenea, ca, in cazul in care o primesc de la televizor, copiii proceseaza informatia in mod diferit decat atunci cand o lectureaza: „Cei care au vazut povestea la televizor au descris efectele vizuale și actiunea personajelor, in timp ce grupul care a lecturat povestea a descris mai mult dialogul povestirii si a dar in mod semnificativ mai multe informații despre conținutul textului si despre personaje.” (Healy, 1990).

3.3.2. Problemele de atentie

Motivul pentru care copiii nu urmaresc sensul unei prezentări sau discuții, este acela ca ei își schimbă rapid centrul atenției, aceasta fiindu-le furata foarte repede de alt stimul, lucru sau gand. Ei sunt atat de puternic stimulati prin vizionarea TV, prin ascultarea la caști, încât s-au obisnuit sa fie stimulați numai din afară. Ei sunt agitați deoarece nu au nimic in minte; s-au deprins sa fie permanent amuzați,distrați de cineva. Copiii nu mai pot urmari cu atenție o prezentare obisnuita, iar profesorii nu stiu ce sa mai faca pentru a le captiva si le mentine aceasta putere a mintii, fară de care nici o activitate, fie ea de invățare sau de alt tip, nu se poate desfasura.

Practic, atentța orientata sau raspunsul de orientare pe care il provoaca televizunea este nu numai un raspuns al creierului la un stimul ce anunta pericolul, ci chiar efectul unei agresiuni pe care sistemul nervos o percepe ca atare si reactioneaza la ea; inseamna supunerea creierului sau a sistemului nervos la o serie continua de agresiuni sau stimuli ce violeaza ordinea interioara a acestuia. Acest fenomen constituie una dintre cele mai importante cauze a permanentei agitatii mentale, pe care o induce vizionarea TV, a apritiei hiperactivității, a scaderii vigilentei si a deprinderii creierului cu aceasta orientare a atentiei din interior si, in consecință, a diminuării controlului intern al atenției.

De mici, copiii, obișnuindu-se cu astfel de experiente care ii bruscheaza si le seduc atentia, cand sunt pusi in fata realitatii care nu socheaza in nici un fel, nu-si mai pot concentra atentia. De exemplu, la scoala ei asteapta ca prezentarea profesorului sa surprinda, avand forma unui spectacol. Așteptarea nefiindu-le satisfacută, atenția este dezactivată gândindu-se la altceva. Un simptom al acestei tendințe este faptul că ei nu mai gasesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictiseste.

Prin urmare, vizionarea Tv slabeste mult controlulu intern al atentiei, capacitatea tinerilor de a-si sustine sau concentra atentia pana la finalizarea activității desfasurate si, practic, deprinde creierul sa raspunda automat la stimulii externi cultivând o atiutudine mentala pasivă.

Cu siguranță că exista multe multe canale și emisiuni educative la care parinții se pot uita alaturi de copiii. În ceea ce priveste televiziunea si copilul trebuie facuta o selectie a programelor vizionate și, poate ceea ce este frumos, educativ, interesant.

S-a observat faptul ca multi copiii lasați de parinti nesupravegheati au devenit obezi si au fost influentati de violenta programelor TV. Trebuie tinut cont de faptul ca prea multe ore petrecute in fata televizorului, chiar daca este vorba de emisiuni educative, pot afecta dezvoltarea fzica si psihica a copilului. Este de preferat ca cel mai mic sa fie implicat in activități specifice varstei, alaturi de alti copii, timp in care isi dezvolta capacitatea de inter-relationare, i se stimulează imaginația și iși consumă energia fizică.

Copilul în fața televizorului nu are parte de experiența obișnuită a limbajului, de stimularea dialogică a gândirii și reflecției pe care părinții, bunicii sau mediul uman le oferă în general.

Stimulii vizuali și auditivi percepuți în fața micului ecran sunt atât de agresivi, se succed cu o asemenea rapiditate, încât depășesc capacitatea creierului de a-i controla. Efectul va fi inhibarea unor importante procese mentale.

Copiii se obișnuiesc de la televizor să nu mai dorească să înțeleagă ce se întâmplă în lumea care-l înconjoară. Se mulțumesc doar cu senzațiile.

Prin televizor, cei mici sunt lipsiți de liniștea și răgazul necesare dezvoltării mecanismelor limbajului intern și ale gândirii reflexive.

După vizionarea prelungită, copiii vor avea tendința de a rămâne în aceeași stare de pasivitate sau de neimplicare în cunoașterea lumii reale. Celor care se uită mult la televizor li se sărăcește capacitatea de a imagina jocuri, le slăbește dinamismul mintal. Televizorul este mai provocator, mai relaxant, nu pretinde nici un efort și de aceea copiii îl preferă. Atunci când copiii văd ceva la televizor, caută în mod instinctiv să înțeleagă, dar viteza de desfășurare a acțiunii, bombardamentul de imagini și informații face imposibilă înțelegerea și adâncirea sensului celor văzute.

Mintea copilului, repetând în mod frecvent această experiență, de a nu fi lăsată să înțeleagă conținutul mesajului transmis se învață cu această atitudine pasivă, în care se subînțelege faptul că nu i se cere sau nu se așteaptă de la ea să pretindă înțelesul a ceea ce se întâmplă pe micul ecran.

Această deprindere îl va face pe copil să se mulțumească doar cu percepția vizuală, emoțională sau senzorială a lucrurilor, fără a mai face efortul înțelegerii lor.

Dacă de mici, copiii, sunt obișnuiți cu experiențe vizionate la televizor, care îi bruschează și le seduc atenția, atunci când sunt puși în fața realității care nu șochează în nici un fel, nu-și mai pot concentra atenția.

Televizorul provoacă nemiloasa boală epileptică. Numărul bolnavilor de epilepsie este mai ridicat astăzi ca niciodată și această amploare arată influența pe care televizorul o are în mod obișnuit asupra creierului. Televizorul are influență negativă asupra învățării limbii.

S-a constatat că copiii care se uită cel mai mult la televizor vorbesc cel mai prost, întâmpină cele mai mari probleme în comunicare.

Urmările educației prin televizor sunt:

prin televizor nu se poate realiza o învățare conștientă, intenționată

generează o lume iluzorie, simbolică, pe care tânărul o ia drept reală

televiziunea induce păreri eronate despre lume și viață

sunt promovate și justificate comportamente anormaleـ

trăsături precum violența, sexualitatea, sunt însușite mult mai repede și mai profund decât mesajul care se impune ca motiv principal al comunicării.

Prin micul ecran, totul se învârte în jurul fanilor, al dobândirii plăcerii și a exercitării puterii. Banul devine sensul oricărei activități. Munca nu este văzută ca o virtute, sunt promovate afacerile, escrocheria, furtul.

Televizorul cultivă o atitudine răzvrătită, copiii sunt îndreptățiți să se revolte împotriva părinților, a educatorilor și a școlii, împotriva oricărei norme sau principiu care se impune ca autoritate.

Ofertă publicitara facuta de insusi televizorul:

„Ma bucur sa țin de urat copiilor dumneavoastra. Cu mine vor invăța usor: cum să bea alcool, cum sa fumeze, cum sa comita adulter, cum sa fure in mod inteligent, cum sa ucidă oamenii si cum se simte de ingheață apele. Puteți iesi linistiți în oraș in fiecare seara. Voi veghea asupra copiilor dumneavoastră și-i voi distra. Daca vor fi obosiți la școală sau vor dormi la Sfânta Liturghie de duminica, nu contează.

Încredinteaza-mi fara grija copiii dumneavoastra. In fata mea, ei sunt atenti si inregistreaza fiecare cuvant. De altfel si dumneavoastra insiva ma cunoasteti si ma apreciati mai presus de orice: Televizorul dumneavoastra.”

Și a unei rugaciuni facuta de un copil care a spus asa:

„Doamne, in seara asta, te rog ceva special……Transformă-mă intr-un televizor, ca sa-i pot lua locul. Mi-ar placea sa trăiesc cum traieste televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, sa am o camera speciala, unde sa reuneasca toata familia in jurul meu. Fă să fiu luat in serios. Sa fiu in centrul atentiei, asa incat toti sa ma asculte fara sa ma intrerupa sau sa discute. Mi-ar placea sa mi-i se dea atentia deosebita care este acordata televizorului atunci cand ceva nu functioneaza……..Si să-i țin de urat tatei cand se intoarce acasa, chiar si atunci cand vine obosit de la munca. Si mama, in loc sa ma ignore, sa stea cu mine cand e singură și plictisită. Iar frații și surorile mele sa se certe ca sa poată sta cu mine…….Și să distrez toata familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar placea sa simt ca lasa totul deoparte ca sa stea cateva minute alături de mine. Doamne, nu-ți cer prea mult. Doar să traiesc cum traiește orice televizor.” (Revista Oras Nou, numarul 1/2001, pagina 11).

CAPITOLUL 4

OBIECTIVUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1. OBIECTIVUL CERCETĂRII

Obiectivul general: studiul relației dintre informațiile cu caracter agresiv din mass-media și sensibilitatea preșcolarului.

4.2. IPOTEZA GENERALĂ ȘI IPOTEZELE SPECIFICE

Ipoteza generală: informațiile cu caracter agresiv din mass-media reduc gradul de sensibilitate la preșcolari.

Ipoteze specifice:

Există o diferență a reducerii gradului de sensibilitate în funcție de sex: fetele sunt mai puțin influențate de imaginile cu caracter agresiv din mass-media, prin urmare gradul lor de sensibilitate nu se reduce în aceeași măsură ca și la băieți;

Copiii cu un grad de sensibilitate redus – din cauza informațiilor cu caracter agresiv din mass-media- activează din memorie mai multe cuvinte cu conotații agresive.

4.3. DESIGN-UL EXPERIMENTAL

Tipul de grup (experimental/control)- variabila clasificatorie (independentă)

Sensibilitatea preșcolarilor- variabila dependentă

4.4. EȘANTIOANELE EXPERIMENTALE

Cercetarea noastră a fost realizată, în anul școlar 2014-2015, în perioada 16 martie -15 mai 2015 la Colegiul Economic”Pintea Viteazul”din Cavnic, în total 54 de preșcolari mari de 5- 6/7 ani de la Colegiul Economic ”PinteaViteazul”din orașul Cavnic, dintre care, 28 băieți și 26 fete.

– eșantionul experimental- 27 de preșcolari: 14 fete și 13 băieți;

– eșantionul de control- 27 de preșcolai: 13 fete și 14 băieți.

Realizarea învățământului formativ nu poate fi concepută fără cunoașterea individualităților existente în orice colectiv din punct de vedere temperamental. Aceasta am constatat-o în urma unui studiu efectuat cu sprijinul psihologului școlilor la cele două grupe, rezultatele fiind evidențiate în tabelul următor:

Diversitatea categoriilor de familii din care provin elevii ne ajută să cunoaștem și preocuparea părinților dar și mijloacele de care dispun pentru educarea celor mici și pentru însușirea de către aceștia a unui anumit grad de cultură, în funcție de cerințele timpului.

Având în vedere faptul că mediul familiar exercită în general o influență cultural-educativă binefăcătoare asupra dezvoltării copilului, am efectuat un studiu socio-cultural, departajând cele două colective în trei categorii: copii proveniți din rândul clasei sociale medii, al intelectualilor și al familiilor dezorganizate, categorii care mi s-au părut reprezentative pentru formarea intelectuală a copiilor:

Copiii frecventează grădinița, sunt bine dezvoltați fizic și intelectual, sunt vioi, dinamici, comunicativi, veseli. Majoritatea copiilor au condiții bune de creștere și educare în cadrul familiei. Nu există cazuri în care părinții să fie indiferenți în privința activităților desfășurate la grădiniță, ci sunt preocupați și interesați.

Influența pozitivă a mediului familial în motivarea frecventării grădiniței, cât și posibilitățile intelectuale ale copiilor, au dus la trecerea acestora din categoria celor „peste medie”, la cei „buni” și „foarte buni”.

Frecvența copiilor la școală este asigurată de către părinți sau chiar bunici, și există un interes sporit față de acest aspect, mulți părinți vizitând des școala, nu numai la ședințele cu părinții. Astfel, preșcolarii își manifestă interesul pentru activitățile din grădiniță, sunt îndrumați de educatoare și ajutați de către părinți acasă. Sunt copii sociabili, cu spiritul de observație foarte bine dezvoltat și trăsături intelectuale specifice vârstei.

Constituirea eșantioanelor de lucru a fost făcută în mod aleator, prin împărțirea totalului de 54 de preșcolari în două grupe egale ca număr. Acest lucru a fost posibil întrucât profilul celor două grupe a fost foarte asemănător, ambele grupe fiind în mediul urban iar subiecții având vârste cuprinse între 5 și 6/7 ani .

Eșantionul de control reprezintă un lot cu un grad de sensibilitate ca și trăsătură generală, aceasta însemnând că reacțiile comportamentale ale subiecților nu se datorează unei intervenții experimentale recente.

De menționat că doar asupra subiecților din eșantionul experimental s-a aplicat variabila independentă, respectiv s-a intervenit cu imagini încărcate de agresivitate: vizionarea casetelor cu desene animate.

4.5. INSTRUMENTELE FOLOSITE ȘI PROCEDURA DE LUCRU

Instrumente

Texte literare- cu rol de măsurare a gradului de sensibilitate al elevilor („Puiul” de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, , „Gândăcelul” de Elena Farago și „Fetița cu chibrituri” de H. Ch. Andersen);

Chestionare aplicate părinților pentru justificarea alegerii temei (Anexa 1);

Chestionare aplicate preșcolarilor pentru fiecare text literar în parte (Anexa 2, 3, și 4 );

Lista de imagini agresive/non-agresive (Anexa 6);

Casete video cu desene animate;

Creioane și hârtie.

Chestionarele aplicate preșcolarilor după lecturarea textelor literare au fost întocmite astfel încât aceștia să bifeze situația pe care o consideră potrivită pentru ei, punctajele acordate fiind în măsură să conducă la clasificarea preșcolarilor în: preșcolari cu grad ridicat de sensibilitate și preșcolari cu grad scăzut de sensibilitate. Astfel, fiecare din cele 5 întrebări ale fiecărui chestionar a fost cotată pe o scală de la 1 la 5, cu următoarele variante:

Total dezacord- 1 punct;

Nu sunt de acord- 2 puncte;

De acord- 3 puncte;

Acord total- 4 puncte.

Punctaj maxim- 20 de puncte/chestionar;

Punctaj minim- 5 puncte/chestionar.

Punctaj maxim obținut la toate cele trei chestionare: 60 de puncte;

Punctaj minim obținut la toate cele trei chestionare: 15 puncte.

Însumarea punctelor obținute de fiecare preșcolar la cele trei chestionare a dus în mod concret la clasificarea de care spuneam mai sus:

preșcolarii care au obținut un punctaj cuprins între 15-44 de puncte s-a considerat a avea un grad de sensibilitate scăzut;

preșcolarii care au obținut un punctaj cuprins între 45-60 de puncte s-a considerat a avea un grad de sensibilitate ridicat.

Procedura de lucru

Pentru justificarea alegerii temei am aplicat un chestionar părinților celor 54 de copii (unuia dintre părinți). Receptivitatea și seriozitatea de care au dat dovadă în completarea chestionarului, dar și răspunsurile oferite m-au încurajat în continuarea cercetării, dorind să vin în sprijinul părinților, oferindu-le la final datele obținute dar și măsuri practice, concrete pentru îmbunătățirea situației.

Chestionarul este prezentat în Anexa 1, iar datele obținute sunt următoarele:

La întrebarea „Copilul ascultă des radio?”, majoritatea au răspuns „niciodată”, adică 33 de subiecți, 8 ascultă „uneori”, 2 copii „deseori”, iar 1, „zilnic”.

La întrebarea „Câte ore urmărește copilul dvs. la Tv în medie pe zi?”, răpunsurile au fost alarmante: cei mai mulți au răspuns la varianta „mai multe ore pe zi” (adică mai mult de 3 ore: în medie 4,5-5 ore), ceea ce înseamnă că aproape tot timpul cât nu sunt la școală, copiii și-l petrec în fața televizorului.

Iată celelalte răspunsuri, reprezentate grafic (obs. nimeni nu a ales varianta „deloc”):

Răspunsuri interesante am obținut și la întrebarea 5, legată de emisiunile urmărite la TV de către copii. Din cei 52 de părinți, 34 au afirmat că într-adevăr, copilul lor urmărește desene animate violente, 21 au fost de acord că știrile despre crime, furturi și violuri sunt urmărite de către copii, 46 urmăresc emisiuni, filme cu (AP) (acordul părinților), 11 emisiuni cu (15) și nici unul nu se uită la emisiuni cu (18).

Reprezenatrea grafică a răspunsurilor părinților referitoare la întrebarea nr. 5 a. este prezentată în continuare:

Iată, așadar că alegerea temei este jusificată, părinții simțindu-se uneori „depășiți” în fața televizorului și mai ales în fața informațiilor pe care acesta le oferă copiilor.

Pentru validarea/infirmarea ipotezelor de lucru propuse, în prima fază, elevilor din eșantionul experimental li s-au oferit spre vizionare timp de o săptămână, zilnic câte o oră, după orele de școală, casete înregistrate cu desene animate care conțin imagini/mesaje cu caracter agresiv, de pe un canal Tv de specialitate (Disney Channel). După o documentare constând în urmărirea serialelor pentru copii pe diferite canale TV de specialitate, am ales câteva dintre cele preferate de copii.

Bucuria elevilor vis-a-vis de acest „program distractiv” a fost deosebită; ei nu au fost informați despre scopul real al acțiunii și nici despre experiment.

Prezint în continuare planificarea acestor vizionări, precum și denumirile desenelor animate.

Apoi, elevilor din ambele eșantioane li s-au lecturat -folosind un ton și o mimică adecvată- cele trei texte literare („Puiul”de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, „Gândăcelul” de Elena Farago și „Fetița cu chibrituri” de H. Ch. Andersen), cu scopul de a măsura gradul de sensibilitate de care dau dovadă aceștia. Activitățile au avut loc într-un cadru liniștit, relaxat, pentru detașarea copiilor de rutinele zilnice. Lecturile a fost însoțită de imagini sugestive (Anexa 5), tocmai pentru o mai bună captare a mesajului transmis de autori.

De menționat că aceste texte sunt recunoscute și apreciate ca lecturi impresionante și generatoare de emoții și sensibilitate pentru școlarii de vârstă mică și nu numai.

Lecturile au avut loc pe parcursul unei săptămâni, cu o distanță de o zi între ele (luni, miercuri și vineri, pentru a crea o pauză între transmiterea acestui gen de informații, mai triste). După fiecare letură a textului, s-a aplicat chestionarul corespunzător- elevilor din ambele eșantioane- tocmai pentru ca impresiile și părerile elevilor să fie „proaspete”, „nealterate” de alte informații.

La completarea chestionarelor, elevilor li s-a cerut să specifice doar dacă sunt de gen feminin sau masculin, fără să-și treacă și numele, această anonimitate încurajându-le sinceritatea răspunsurilor.

Următoarea etapă a constat în prelucrarea datelor obținute cu ajutorul celor trei chestionare- în prima fază adunând punctajele obținute de fiecare elev în parte. După însumarea punctajelor obținute de către elevii din eșantionul de control și din cel experimental, s-a procedat la clasificarea acestora în funcție de punctajele obținute:

cu grad ridicat de sensibilitate;

cu grad scăzut de sensibilitate.

În Anexa 7 sunt prezentate rezultatele obținute de către elevii din eșantionul de control la cele trei chestionare, iar în Anexa 8 sunt prezentate rezultatele obținute de către elevii din eșantionul experimental, precum și clasificarea acestora: cu grad de sensibilitatea ridicat/scăzut, în funcție de punctajul obținut de fiecare subiect.

Pentru testarea ipotezei specifice nr. 1 (există o diferență a reducerii gradului de sensibilitate în funcție de sex: fetele sunt mai puțin influențate de imaginile cu caracter agresiv din mass-media, prin urmare gradul lor de sensibilitate nu se reduce în aceeași măsură ca și la băieți), am folosit punctajele subiecților din eșantionul experimental, comparând punctajele obținute de cele 13 fete cu cele obținute de către cei 13 băieți, pentru a compara în acest fel gradul de sensibilitate al fetelor cu cel al băieților.

Pentru testarea ipotezei specifice nr. 2 (copiii cu un grad de sensibilitate redus -din cauza informațiilor cu caracter agresiv din mass-media- activează din memorie mai multe cuvinte cu conotații agresive), am întocmit o listă ce cuprinde 20 termeni: 10 cuvinte cu conotație agresivă și 10 cuvinte neutre.

Din cele două eșantioane am ales extremele, în funcție de gradul de sensibilitate de care au dat dovadă în urma lecturării textelor literare: adică acei copii cu gradul cel mai ridicat de sensibilitate și cel mai scăzut. Acestor subiecți li s-a citit rar, o singură dată, lista cu cele 20 de cuvinte. S-a pus la dispoziția elevilor instrumente de scris și coli de hârtie și li s-a cerut să să reproducă în scris cuvintele pe care le-au reținut.

În final, pentru validarea ipotezei, s-a făcut raportul dintre cuvintele cu conținut agresiv reținute și numărul total de cuvinte reținute de către elev

ANALIZA, COMPARAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

În urma centralizării datelor și a prelucrării acestora s-a confirmat atât ipoteza generală cât și cele două ipoteze specifice.

1. IPOTEZA GENERALĂ: utilizarea necorespunzatoare a consumului de mass-media reduce gradul de sensibilitate la scolarii de varsta mica.

După intervenția asupra subiecților din eșantionul experimental- anume, vizionarea casetelor cu desene animate- s-a citit primul text literar, după care s-a aplicat testul; a treia zi, a fost citit al doilea text, s-a aplicat testul corespunzător, iar la final, ultimul text și ultimul chestionar. Punctajele obținute de fiecare din cei 52 de subiecți – la cele trei chestionare referitoare la păreri/impresii despre lectură/personaje- sunt centralizate în următoarele 2 tabele. (Tabelele nr. 1 și nr. 2)

Tabel nr. 1

Punctajul obținut de către eșantionul de control

Tabel nr. 2

Punctajul obținut de către eșantionul experimental

Prin urmare, eșantionul de control a însumat un total de 1.446 de puncte, iar cel experimental un total de 1.135 de puncte. Pentru a stabili diferența dintre gradul de sensibilitate al subiecților celor două eșantioane, am calculat media aritmetică a lotului de control: 1.446 de puncte:26=55,61 și, după același procedeu, media obținută de lotul experimental: 1.135:26=43,65. Diferența dintre media eșantionului experimental și media eșantionului de control este semnificativă (aproximativ 12 puncte)- ceea ce susține ipoteza formulată.

Grafic, această comparație o putem reprezenta astfel:

2. IPOTEZA SPECIFICĂ NR. 1 : există o diferență a reducerii gradului de sensibilitate în funcție de sex: fetele sunt mai puțin influențate de imaginile cu caracter agresiv din mass-media, prin urmare gradul lor de sensibilitate nu se reduce în aceeași măsură ca și la băieți;

Pentru validarea/infirmarea acestei ipoteze, am folosit datele oferite de punctajele obținute de către subiecții din lotul experimental- care doar ei au vizionat casetele cu desene animate- la cele trei chestionare aplicate. Astfel, cu ajutorul datelor obținute- prezentate în Tabelul nr. 2 (Punctajul obținut de elevii din eșantionul experimental) am făcut o diferențiere în funcție de sexul subiecților a acelorași punctaje și medii.

Prin compararea mediei obținute de subiecții de sex feminin cu a mediei obținute de subiecții de sex masculin, am ajuns la concluzia că fetele au fost mai puțin influențate decât băieții de imaginile cu caracter agresiv prezentate în caseta cu desene animate, prin urmare gradul de sensibilitate al fetelor a fost mai puțin afectat decât gradul de sensibilitate al băieților. Rezultatele centralizate pe sexe le-am reprezentat în tabelele următoare:

Tabel nr. 3- Punctajul obținut de către subiecți de sex feminin

din eșantionul experimental

Tabel nr. 4- Punctajul obținut de către subiecții de sex masculin

din eșantionul experimental

Calculând media aritmetică a punctajului obținut de către subiecții de sex feminin, am obținut valoarea 46,46, și, prin același procedeu, la subiecții de sex masculin, am obținut valoarea 40,84, deci o diferență semnificativă, de peste 6 puncte.

Grafic, această diferență între media punctajului obținut de către fete și media punctajului obținut de către băieți la cele trei chestionare este reprezentată în figura următoare.( Fig. 6)

Rezultatele indică faptul că există o diferență a gradului de sensibilitate în funcție de sex: fetele au păstrat un grad de sensibilitate mai ridicat decât băieții în urma vizionării informațiilor cu caracter agresiv.

O posibilă explicație constă în faptul că acest tip de comportament este adesea întărit la nivelul bărbaților (prescripție de sex-rol) și inhibat la persoanele de sex feminin.

3. IPOTEZA SPECIFICĂ NR. 2: copiii cu un grad de sensibilitate redus -din cauza informațiilor cu caracter agresiv din mass-media- activează din memorie mai multe cuvinte cu conotații agresive.

Pentru validarea/infirmarea acestei ipoteze, am selectat din ambele eșantioane: cel de control și cel experimental, pe acei elevi care, în urma calculării punctajelor obținute la cele trei chestionare, au obținut punctaj maxim (între 55-60 de puncte) și pe cei care au obținut punctaj minim (între 31-40 de puncte)- adică, am ales extremele.

În total, au fost aleși 23 elevi: 17 dintre ei având un grad ridicat de sensibilitate, iar 6 elevi cu un grad redus de sensibilitate. Acestor 23 de elevi, li s-a citit lista de cuvinte „agresive/non-agresive” (Anexa nr. 6), după care li s-au pus la dispoziție hârtie și creion, cerându-li-se să reproducă cât mai multe cuvinte din listă. S-a calculat în final procentul cuvintelor cu conotație agresivă reținute, din totalul cuvintelor reamintite. Rezultatele sunt consemnate mai jos:

Tabel nr. 5 – Cuvinte cu conotație agresivă reținute de către subiecții cu sensibilitate ridicată

Tabel nr. 6- Cuvinte cu conotație agresivă reținute de către subiecții cu sensibilitate scăzută

Din analiza datelor obținute, am observat că procentul cuvintelor agresive reținute din totalul cuvintelor de către subiecții cu grad scăzut de sensibilitate este mai mare decât 50%, în timp ce subiecții cu grad de sensibilitate ridicată au obținut un procent mai mic decât 30%.

Reprezentarea grafică a rezultatelor:

Pe baza acestei observații, și cea de-a doua ipoteză specifică a fost validată.

CONCLUZII

Cercetarea pedagogică realizată a validat ipoteza generală, conform căreia, în urma vizionării imaginilor de desene animate cu caracter agresiv, gradul de sensibilitate al elevilor scade. Totodată s-a confirmat existența relației între nivelul gradului de sensibilitate și sexul elevilor, în sensul că fetele sunt mai puțin influențate de imaginile cu caracter agresiv decât băieții.

Toate observațiile și concluziile care au derivat în urma aplicării testelor și efectuării experimentului pe tema relației dintre informațiile cu caracter agresiv din mass-media și gradul de sensibilitate al școlarilor de vârstă mică, au scos în evidență diferitele conexiuni existente între agresivitate și elementele mai sus menționate. Prin urmare, obiectivul propus a fost realizat, ipotezele specifice enunțate deschizând noi orizonturi și direcții de cercetare.

Impactul informațiilor cu caracter agresiv din mass-media asupra gradului de sensibilitate al copiilor este o temă care trebuie să preocupe părinții, dascălii și specialiștii din psihologie în aceeași măsură, însă responsabilitățile sunt diferite.

Dascălii pot identifica acele comportamente agresive la vârsta școlarității mici și pot interveni- prin obiectivism și tact pedagogic. Ținând seama de prezența masivă a mass-media- în special a televiziunii- în viața privată și în cea socială a elevilor, școala trebuie să-și asume sarcina realizării educației pentru utilizarea rațională a acestora, în scopul amplificării aportului lor formativ și diminuării influențelor negative.

Responsabilitatea unuei astfel de educații nu-i revine, însă, în exclusivitate școlii, intervenția părinților dovedindu-se deosebit de utilă, în acest sens, pentru că aceștia au posibilitatea:

să verifice zilnic emisiunile TV urmărite de către copii și să reducă, atunci când este cazul, timpul de vizionare în favoarea altor tipuri de activități cotidiene;

să hotărască, de comun acord cu copiii, în conformitate cu vârsta și cu interesele lor, ce merită a fi urmărit din întreaga gamă de oferte;

să vizioneze emisiunile împreună cu copiii și să inițieze discuții asupra a ceea ce au urmărit, prin care aceștia sunt încurajați să-și exprime propriile păreri, să le argumenteze și să accepte alte puncte de vedere;

să le inducă o atitudine critică față de conținuturile receptate;

să-i îndrume pe copii spre alte modalități de distracție în timpul liber.

Acesta e rolul părinților: de a-i apăra și călăuzi pe cei mici până când vor căpăta discernământul necesar ca să se descurce singuri în viață. Desigur, este mult mai simplu să-i abandonăm în fața unui ecran ca să ne vedem de treabă, sau ca să adunăm ceva bani pentru a le putea asigura viitorul. Ar trebui însă să ne gândim și la faptul că după 10-15 ani petrecuți în fața unui ecran, câteva ore pe zi, copiii noștri s-ar putea să nu mai aibă nici un viitor.

Urmărind un canal de desen animat, ceea ce pare „inofensiv”, copilul de azi trăiește într-o lume imaginară plină de violență, asistă la crime și distrugere, cunoaște eroi fabuloși și monștrii. Deși se regăsesc la vârsta în care ar trebui să fie ghidați spre plimbări în parc și locuri de joacă, spre cărți formative sau lecturi ușoare, spre jocuri constructive, ei nu-și doresc decât să cucerească lumea asemeni personajelor de la televizor. „Veronica”, „Mihaela”, „Sandy Belle”, „Broscuțele Ninja”, desenele animate cu prințesele Disney, cu Popeye, cu Mickey Mouse, cu Tom și Jerry, cu Donald Duck sunt desene animate care simbolizează pentru generații mai vechi povești pline de morală și trăiri pozitive, însă pentru copiii de azi, nu spun nimic. În schimb, Dexter, Kid vs Kat, Tinerii titani, Johnny Bravo, Powerpuff Girls, Fetele Winx, reprezintă pe de-o parte un univers negativ în care copiii se dezvoltă, iar pentru noi, părinți și dascăli, motive de ingrijorare.

Interzicerea la desene animate este o soluție? NU ! Să ne punem în locul copilului sau să ne aducem amimte de când eram noi copii și părinții ne spuneau: “nu, nu ai voie să faci aia sau aia…” Așa că cea mai bună decizie ar fi să comunicăm cu copiii și să comentăm împreună si să comentăm împreună ceea ce văd ei la desenele animate. Astfel îi putem face să devină conștienți de efectele negative ale desenelor animate și să discearnă mai ușor răul de bine.

A-l înzestra pe elev cu mijloace intelectuale care să-i permită utilizarea rațională a mass-media înseamnă, de fapt, a-l pregăti pentru valorificarea unei importante surse educaționale a societății contemporane, sursă ce poate fi valorificată în contexte nu doar informale, ci și formale și neformale.

De aici, necesitatea colaborării școlii cu familia, o colaborare ce se pretinde a avea ca unic scop o formare cât mai bună a personalității elevului.

Este indicat de asemenea ca psihologii să explice familiei și școlii mecanismele de producere a comportamentelor agresive și să ofere soluții valide pentru reducerea influenței pe care o exercită imaginile cu caracter agresiv din mass-media asupra copiilor.

Copiii se informează, de la vârste din ce în ce mai fragede, despre lumea înconjurătoare. Sursele pe care le au la dispoziție sunt variate, cum ar fi părinții, profesorii, prietenii și mass-media. Un plus de atenție trebuie acordat însă informațiilor preluate de la televizor, radio sau de pe Internet. Aceste suporturi mediatice constituie o bază informațională valoroasă, dar trebuie să ținem cont de faptul că, de foarte multe ori, sunt prezentate fie știri agresive, caracterizate de violență, fie unele care tratează teme foarte delicate.

Materialele care abordează probleme precum catastrofe naturale, răpiri, omucideri, atacuri ale grupărilor teroriste, violența în școli sau aventurile amoroase ale unui politician pot avea drept consecință crearea unei stări de confuzie în mintea copiilor, care ajung, treptat, să aibă o percepție deformată asupra societății, considerând-o un mediu confuz și ostil.

Ca părinte, te gândești cum vei reuși să contracarezi efectul pe care acest gen de relatari și imaginile care le însoțesc le pot avea față de copil. Calea cea mai simplă de abordare a problemei este prin dialog și micuțul își va crea, în timp, un "scut" protector, ceea ce va evita apariția unui eventual dezechilibru emoțional.

ANEXE

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

Influența mass-media asupra copiilor

1. Copilul dumneavoastră ( ____________________________ ) ascultă radio?

numele copilului

□ niciodată

□ uneori (Care? ___________________________________________ )

□ deseori (Care? ___________________________________________ )

□ zilnic (Care? ___________________________________________ )

2. Copilul dumneavoastră citește ziare sau reviste?

□ niciodată

□ uneori (Care? ___________________________________________ )

□ deseori (Care? ___________________________________________ )

□ zilnic (Care? ___________________________________________ )

3. Considerați adecvat pentru educația copilului ca el să aibă acces la publicații, emisiuni, filme care nu sunt recomandate vârstei lor?

□ da □ nu □ nu știu

4. Câte ore urmărește copilul dumneavoastră la TV, în medie, pe zi?

□ 30 minute □ 2 ore □ mai mult ( __ ore)

□ 1 oră □3 ore □ deloc

5. Copilul urmărește la TV:

Desene animate violente □ da □ nu □ nu știu

Știrile despre crime, furturi, violuri □ da □ nu □ nu știu

Emisiuni, filme cu (AP) (acordul părinților) □ da □ nu □ nu știu

Emisiuni, filme cu (12) (interzise sub 12 ani) □ da □ nu □ nu știu

Emisiuni, filme cu (15) (interzise sub 15 ani) □ da □ nu □ nu știu

Emisiuni, filme cu (18) (interzise sub 18 ani) □ da □ nu □ nu știu

6. Care sunt emisiunile favorite ale copilului:

a. la radio: __________________________________________________________

b. la TV: ___________________________________________________________

___________________________________________________________________

7. Care este părerea dumneavoastră despre promovarea știrilor, emisiunilor și filmelor cu un conținut violent sau sexual la ore accesibile copiilor?

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

8. Ce măsuri ați luat pentru a interzice sau limita accesul copilului dumneavoastră la publicații sau emisiuni care pot dăuna educației lui?

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

9. Acest test v-a fost de folos în clarificarea unor lucruri privind educația copilului dumneavoastră?

□ foarte mult □ mult □ puțin □ deloc

10. Ați fi interesat de o cercetare legată de impactul informațiilor cu caracter agresiv asupra copilului dvs., mai exact asupra gradului lui de sensibilizare?

□ foarte mult □ mult □ puțin □ deloc

Anexa 2

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

– lectura „Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești-

Vă rog să bifați varianta care considerați că vi se potrivește.

Sunt: fată băiat

Anexa 3

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

– lectura „Gândăcelul” de Elena Farago-

Vă rog să bifați varianta care considerați că vi se potrivește.

Sunt: fată băiat

Anexa 4

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

– lectura „Fetița cu chibrituri” de H. Ch. Andersen-

Vă rog să bifați varianta care considerați că vi se potrivește.

Sunt: fată băiat

Anexa 5

Imagini sugestive pentru lectura “Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești

LISTA DE CUVINTE AGRESIVE/ NON-AGRESIVE

Anexa 7

PUNCTAJELE OBȚINUTE LA CELE TREI CHESTIONARE DE CĂTRE ELEVII DIN EȘANTIONUL DE CONTROL

Anexa 8

PUNCTAJELE OBȚINUTE LA CELE TREI CHESTIONARE DE CĂTRE ELEVII DIN EȘANTIONUL EXPERIMENTAL

BIBLIOGRAFIE