Influenta Esteticii In Domeniul Publicitar Vodafone Romania

CUPRINS

Introducere

CAP I Consideratii generale despre publicitate

Notiuni introductive. Concepte

Caracteristicile publicitatii

Relatia dintre estetica si publicitate

CAP II Importanta esteticii in domeniul publicitatii

2.1 Definirea termenului de estetica

2.2 Designul si estetica graficii publicitare

2.3 Estetica textului publicitar

CAP III Studiu de caz

3.1 Prezentarea companiei

3.2 Influenta esteticii in domeniul publicitar

3.2 Concluzii si propuneri

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Am ales aceasta tema datorita importantei de care da dovada prin prezentarea unui subiect din ce in ce mai des intalnit in zilele noastre. Importanta temei este data de actualitatea informatiilor prezentate. In prezent, publicitatea castiga tot mai mult teren in domeniul economiei moderne si in special al marketingului.

De asemenea, designul grafic si estetica mesajelor publicitare au din ce in ce mai multa importanta in realziarea unei campanii de publicitate eficiente.

Publicitatea este mișcarea de informații cu efect de sensibilizare a publicului, a unui subiect. Subiectele de publicitate includ persoane (de exemplu, politicieni și artiști), bunuri și servicii, organizații de toate tipurile, și opere de artă sau de divertisment.

Publicitatea câștigă vizibilitate publică sau de sensibilizare pentru un produs, serviciu sau companie prin intermediul mass-media. Publicistul este persoana care desfășoară activitatea din publicitate, în timp ce PR este funcția de management strategic, care ajută o organizație să comunice, să stabilească și să mențină comunicarea cu publicul. Acest lucru poate fi realizat in mod intern, fără utilizarea de canale mass-media

Dintr-o perspectivă de marketing, publicitatea este o componentă de promovare, care este o componentă a marketingului. Celelalte elemente ale mixului de promovare sunt publicitatea, promovarea vânzărilor, marketingul direct și de vânzarea personala. Exemple de tactici de promovare includ:

– sponsorizarea evenimentelor;

– tinerea unui discurs;

– realizarea unei predictii ori analize;

– efectuarea unui sondaj de opinie sau studiu

– emiterea unui raport

– anunțarea unei întâlniri;

– organizarea unui tur de afaceri;

Avantajele publicitatii sunt costurile scazute, și credibilitatea (în special în cazul în care publicitatea este difuzata între știri). Noile tehnologii, cum ar fi blogurile, camerele web, afiliații web, și de convergență se schimba necesitand anumite costuri. Dezavantajele sunt lipsa de control asupra modului în care vor fi utilizate versiunile sale și frustrarea față de procentul redus de versiuni care sunt luate de către mass-media.

Publicitatea pentru produse și servicii. Desenele utilizate in publicitate sunt create de designeri graficieni, iar agențiile de publicitate, precum și departamentele de publicitate ale societăților folosesc acesti profesionisti pentru a crea și executa broșuri, direct mail, anunturi de web și anunțuri de imprimare.

Elementele de design utilizate includ litere, frontiere, desene animate, ilustrații și fotografii. Principala diferență dintre designul publicitar și operele de artă de masă este că publicitatea trebuie să fie proiectata pentru a ajunge și obliga publicul țintă să achiziționeze produsele și serviciile respective.

Oamenii care nu sunt in domeniul publicitatiii de design ci numai în arta de design creativ, înțeleg prin marketing modul de promovare a produselor și serviciilor prin intermediul comunicării vizuale. Întrucât un artist plastic independent poate lucra la o bucată de creatie de arta luni de zile, un artist grafic trebuie să păstreze în mod constant generarea de piese originale pentru a respecta termenele de campanie.

Exemple sunt peste tot în jur și includ anunțurile banner de pe site-uri, anunturi din ziare pentru produse cum ar fi pantofi și ceasuri. Designerii grafici creaza, de asemenea, logo-urile si simbolurile utilizate în publicitate pentru a ajuta si inspira consumatorii sa dezvolte recunoașterea mărcii, precum McDonald's.

Este important să realizăm că, deși designul publicitar este folosit pentru a promova aproape fiecare produs și serviciu vândut astăzi, nu reprezinta ceva nou. De exemplu, logo-ul automobilelor BMW a fost creat pentru prima dată în 1917. Albastru și alb, utilizate în proiectare sunt culorile traditionale din Bavaria, Germania, unde sunt fabricate mașinile. Logo-ul BMW a sprijinit bine publicitatea companiei și a suferit doar modificări minore în fontul și conturarea detaliilor, de cand a fost creat.

Ilustrațiile și inscripția de pe ambalaj utilizate pentru produsele alimentare și alte produse sunt, de asemenea, considerate o parte a designului publicitar, deoarece consumatorii sunt influențati de modul în care un produs arată atunci când decid dacă să-l cumpere sau sa aleaga un produs concurent.

Graphic designerii care lucreaza in industria de publicitate necesită de obicei un program de studii de patru ani. Deoarece locurile de muncă de creație în publicitate sunt competitive, un designer grafic poate lucra ca intern la o agentie de publicitate în timp ce se afla inca în școală și apoi poate începe într-o poziție de entry-level, după absolvirea facultatii.

CAP I Consideratii generale despre publicitate

Notiuni introductive. Concepte

Deși a apărutqînainte de perioadaqindustrială, publicitatea s-aqafirmat că domeniuqde activitate distinctăqdoar după disparițiaqcontactului direct dintreqproducător și cumpărătorqși adâncirea diviziuniiqsociale a munciiq(procesul de specializare)qcare a măritqdistanța dintre cerereaqreală și ofertaqde produse șiqservicii.

În contextul marketingului, nevoia de publicitateqeste determinată deqnevoia menținerii unuiqechilibru dinamic întreqcerere și ofertă. Publicitatea reprezintă oqintervenție conștientă, oportunăqși pertinentă, avândqobiective manifestate economic, precum și unqcaracter pragmatic, ceeaqce o diferențiazăqîn mod clarqde propagandă.

Alături deqcelelalte componente aleqmixului de promovare, publicitatea este oqvariabilă calitativă deqnatură psihologică careqexercita acțiuni peqtermen lung șiqdetermină efecte relativqdificil de măsurat. Ea intră înqcategoria mijloacelor deqcomunicare nepersonale, reprezentândqansamblul de mijloaceqcare au caqscop prezentarea indirectăq(orală/vizuală/scrisă) a unuiqmesaj.

Pentru a înțelegeqmecanismul publicității, putemqprivi întreg procesulqactivității de publicitateqprin prisma schemeiqclasice a comunicăriiq(paradigma cibernetică clasică, Shanon și Weaver):qun emițător transmitequn mesaj prinqintermediul unui canalqcătre un receptor.

Acest mesaj esteqformulat într-un codqși se găseșteqîntr-un anumit contextqcomunicațional (Drăgan, 1996).

În cazul publicității emițătorulqeste reprezentat deqansamblu format dinqdouă entități:

(1)qclientul (compania comercială), numit și anunțător, publicitor sau sponsorqde publicitate, careqeste beneficiarul publicitățiiqși

(2) agențiaqde publicitate. Astfel, în cazul publicității, zona "emițător" esteqformată dintr-un nouqproces comunicațional, publicitateaqfiind de faptqun feed-back alqunei comunicări anterioareqîntre agenția deqpublicitate și clientulqacesteia (anunțătorul).

Anunțătorulqeste organizația săuqpersoana care oferăqbani pentru oqcampanie publicitară șiqeste cel careqcomanda agenției deqpublicitate realizarea unuiqmesaj de informareqsau de tipqpersuasiv, menit săqinformeze sau săqmodifice atitudinea unuiqgrup ținta înqvederea cumpărării unuiqprodus/serviciu.

Ceea ceqagenția de publicitateqelaborează devine publicitate, iar produsul finitqrealizat de cătreqaceastă la cerereaqanunțătorului se numeșteqreclamă, cea peqcare receptorul, adicăqconsumatorul o vaqprimi ca mesaj. Pentru receptor însa, emițătorul nu esteqniciodată agenția, ciqanunțătorul, clientul agenției, cel ce aqplătit comunicarea.

Iată deqce una dintreqcerințele definitorii pentruqpublicitate, cea careqpune problema respectăriiqadevărului în ceeaqce privește beneficiileqprodusului ce suntqpromise de mesajeleqpublicitare, respectiv căqacestea să fieqreale, poate fiquneori contrazisă deqpractică.

Se poateqîntâmpla ca agențiaqde publicitate săqpreia pur șiqsimplu de laqanunțător atributele produsuluiqși să leqretransmită receptorului subqforma mesajului publicitar, fără a interveniqdeloc asupra acestora.

La polul opusqse situează propaganda, o altă formăqde comunicare deqtip persuasiv, plătităqși ea, menităqși ea săq"vândă" un "produs", care nu solicităqcomunicatorului asumarea responsabilitățiiqadevărului, promisiunile fiindqceva ce beneficiarulqcomunicării va respectaqsau nu dupăqce va fiqales (cumpărat). Pentruqprevenirea acestei situațiiqpublicitatea este supusăqunor rigori atâtqdeontologice cât șiqlegislative, iar înqacest sens înqRomânia funcționează organismeqprecum CNA -qConsiliul Național alqAudovizualului și OPCq- Oficiul pentruqprotecția consumatorului.

Receptorul esteqreprezentat publicurile sauqgrupurile țintă vizateqde către produsul/serviciulqpe care anunțătorulqvrea să îlqpromoveze. Canalul poate fiqunul dintre mediumurileqclasice de comunicareq(TV, presa scrisă, radio, afișaj, cinema)qsau un altqcanal de comunicareqneconvențional. O particularitate aqcomunicării de tipqpublicitar o constituieqimportanta aparte acordatăqcodului în careqare loc comunicareaqși faptul căqmesajele publicitare suntqelaborate "invers", prinqînțelegerea prealabilă aqcodului de receptareqa audientelor șiqelaborarea mesajelor înqfuncție de acesta.

Codul în care seqrealizează comunicarea esteqspecific grupurilor țintaq(publicurilor) vizate deqmesajele publicitare iarqidentificarea precisă aqacestuia este unaqdin sarcinile celeqmai importante aleqagenției de publicitate, în vederea realizăriiqcampaniei de comunicareqcât mai precisqîn funcție deqcaracteristicile lor (valoriqși stiluri deqviață, obiceiuri deqconsum, reguli deqconduită socială etc.).

Contextul, este reprezentat deqmediul comunicațional, social, economic și culturalqetc. în careqse desfășoară campaniaqpublicitară. Acesta areqo foarte mareqimportanță în alegereaqstrategiei de comunicareqși a mesajuluiqpublicitar.

În cazul firmelorqmici, cel maiqadesea de activitățileqpublicitare se ocupaqo persoană dinqcompartimentul comercial sauqde marketing careqcolaborează și reprezintăqinterfață cu oqagenție de publicitateqspecializată.

Caracteristicile publicitatii

Publicitatea este o formă de comunicare de marketing folosita pentru a convinge un public de a lua sau de a continua o acțiune, de obicei, cu privire la o ofertă comercială sau sprijin politic sau ideologic.

În latină, ad vertere înseamnă "să se întoarcă spre". Scopul publicitatii poate fi, de asemenea, sa reasigure angajații sau acționarii ca o companie este inca viabila sau de succes. Mesajele publicitare sunt de obicei plătite de sponsori și vizualizate prin diverse mijloace media cum ar fi ziare, reviste, publicitate TV, publicitate radio, publicitate outdoor sau direct mail, sau suporturi noi, cum ar fi bloguri, site-uri sau mesaje text.

Agențiile de publicitate comerciale, de multe ori încearcă să genereze creșterea consumului de produse sau servicii prin intermediul "brandingului", care presupune asocierea unui nume de produs sau o imagine cu anumite calități, în mintea consumatorilor.

Agențiile de publicitate non-comerciale care cheltuiesc bani pentru a face publicitate, pentru altceva decât un produs sau un serviciu de consum, includ partide politice, grupuri de interese, organizații religioase și agenții guvernamentale. Organizațiile non-profit se pot baza pe moduri libere de convingere, cum ar fi un anunt de servicii publice (PSA).

Publicitatea a crescut dramatic in Statele Unite, odata cu extinderea furnizarii de produse fabricate. În scopul de a profita de această rată mai mare a producției, industria necesara recruteaza lucrători în calitate de consumatori de produse fabrică.

Acest lucru s-a facut prin intermediul invenției de marketing de masa conceput pentru a influența compo agenții guvernamentale. Organizațiile non-profit se pot baza pe moduri libere de convingere, cum ar fi un anunt de servicii publice (PSA).

Publicitatea a crescut dramatic in Statele Unite, odata cu extinderea furnizarii de produse fabricate. În scopul de a profita de această rată mai mare a producției, industria necesara recruteaza lucrători în calitate de consumatori de produse fabrică.

Acest lucru s-a facut prin intermediul invenției de marketing de masa conceput pentru a influența comportamentul economic al populației pe o scară mai largă. În 1910 și 1920, agențiile de publicitate din SUA au adoptat doctrina in care instinctele umane ar putea fi vizate și valorificate.

Edward Bernays, un nepot al lui Sigmund Freud, a adoptat aceasta metoda și este acum de multe ori considerat fondatorul publicitatii moderne.

Publicitatea a fost, de asemenea, utilizata ca un vehicul pentru asimilare culturală, încurajand lucrătorii să facă schimb de obiceiuri tradiționale în favoarea unui stil de viață comun "modern".

Practic orice mediu poate fi utilizat pentru publicitate. Media de publicitate comerciala poate include picturi, panouri publicitare, componente pentru mobilier stradal, pliante tipărite, radio, reclame, bannere web, ecrane de telefonie mobilă, cărucioare de cumpărături, popup-uri web, reclame pe cer, reviste, ziare, bannere atașate sau părți de avioane ("logojets"), reclame in timpul zborului pe mese sau compartimente de depozitare de deasupra capului, usi taxi, ecrane pentru pasageri, spectacole musical, platforme de metrou și trenuri, benzi elastice pe scutece de unica folosinta, autocolante pe mere in supermarket-uri, manere de cos de cumparaturi (grabertising) și partea din spate a biletelor la evenimente.

În 2014, un studiu realizat de peste 7 ani a constatat că reclama de televiziune este încă cel mai eficient format de publicitate in masa. Constatarile studiului au relevat că pentru fiecare 1 $ investit in publicitatea TV, au revenit de lire 1,79 $.

Acest lucru este reflectat de televiziune prin prețurile ridicate pentru timpii comerciali din timpul evenimentelor populare. Jocul anual de fotbal Super Bowl din Statele Unite este cunoscut ca cel mai important eveniment de publicitate la televizor.

Cu o audiență de peste 108 milioane de oameni, studiile arata ca 50% dintre acestia sunt interesati de anunțuri. Costul mediu al unui calup de treizeci de secunde în timpul acestui joc a ajuns la 4 milioane dolari.

În zilele noastre întâlnim o multitudine de tipuri de publicitate prin diferite medii cum ar fi radio, ziare, TV și online. Dacă este făcută etic, publicitatea este benefica pentru agenții de publicitate, precum și pentru consumatori. Cu toate acestea există o preocupare în creștere cu privire la unele companii care folosesc metode neetice de publicitate care au un efect nociv asupra societății.

În prezent, telespectatorii ajunge sa vada o mulțime de reclame în timpul pauzelor între programele lor TV preferate. Acest lucru deviază concentrația lor reducându-se astfel valoarea de divertisment a programelor la care se uita.

Un alt dezavantaj atribuit publicitatii este faptul că copiii și tinerii cad pradă publicitatii atragatoare a lanturilor fast-food cum ar fi Mc Donald, Kentucky Fried Chicken, Pizza Hut etc si se simt atrasi de mancarea nesănătoasa de la fast food, iar ca rezultat apar diferite tipuri de probleme de sanatate, cum ar fi obezitatea, diabetul juvenil etc.

De asemenea, puțini oameni susțin că unele companii folosesc materiale obscene in reclamele lor pentru a atrage opinii care poluează mintea telespectatorilor mai ales a celor tineri.

Dimpotrivă, unii oameni sunt de părere că publicitatea ajută la creșterea gradului de conștientizare cu privire la produsul sau serviciile unei companii. Oamenii trebuie să știe despre ofertele noi ale companiei prin intermediul publicitatii. Fără publicitate, promovarea produselor și serviciilor companiei nu va fi posibila.

Astfel, publicitatea ajută companiile la creșterea vânzărilor și a profiturilor acestora. Publicitatea creează cererea de educare a clienților săi țintă despre noi modalități de a folosi un produs sau un serviciu existent.

Pentru a rezuma discuția, aș dori să adaug că publicitatea este importanta pentru ca o companie să se susțină în piața concurențială dar companiile ar trebui să urmeze anumite etici și un cod de conduită în scopul de a elimina efectele nocive ale publicității.

În această era a masinilor, lucruri noi sunt produse zi de zi. Prin publicitate oamenii încep să simtă nevoia de a avea chiar acele bunuri despre care ei nu au auzit anterior.

Publicitatea creează cerere. Aceasta este coloana vertebrală a comerțului și a industriei. Un om de afaceri de succes este cel care obtine bani de la clientii chiar cei mai zgârciti și reticenți. Astfel, mediul de afaceri se rotește pe pivotul publicitatii.

Pe măsură ce lumea progresează, mijloacele de publicitate sunt, de asemenea, în creștere. Știm cu toții că afișele mari sunt lipite pe pereți si biletele oferite pe strada sunt distribuite pentru a maximiza vânzarea de bunuri. Într-o sală de cinema, în primul rând vom vedea slide-uri de publicitate. O mare parte din ziarele cotidiene sunt pline de publicitate.

O reclama buna trebuie sa aiba anumite calitati. În primul rând, ar trebui să se bazeze pe om, pe psihologie. Un lucru a însemnat pentru doamne, ar trebui să fie promovat într-un mod în care sa le atraga spre acesta, de exemplu. Dacă oamenii trebuie să fie clienți, atunci ar trebui să apeleze la gusturile lor.

Produsele pentru diferite grupe de venit ar trebui să fie promovate, luând în considerare puterea acesora de cumpărare. O masina cu un motor puternic este un lucru pentru cei bogați. Publicitatea acestuia trebuie să atingă mentalitatea celor bogați.

În al doilea rând, anunturile trebuie să fie atractive. Acest lucru este foarte important.

Oamenii se uita la o reclama numai dacă este atragatoare din punct de vedere vizual. Imaginile bune, interesante sunt foarte eficiente din acest punct de vedere.

Oamenilor nu le place să piarda timpul cu lucruri care nu ii privesc. Deci, pentru a avea succes, publicitatea trebuie să fie scurta si concisa. Povestirile descriptive lungi sau de laudă despre anumit lucru nu fac obiectul unei reclame bune. Reclamele nu sunt preocupate de calitatea bună sau rea a mărfurilor. Chiar si bunurile cele mai prejudiciabile sunt promovate în prezent.

În țara noastră, arta publicitatii este în fază incipientă, insa în țări progresiste, precum America, companiile mari au departamente separate alcatuite din oameni specialziati in acest domeniu.

Aceste companii cheltuiesc sume uriașe de bani pe publicitate. Unii oameni de afaceri consideră ca produsele lor sunt superioare. Acestia cred că reclama este inutila,a stfel.

Pentru a obține succesul în afaceri orice afacere, indiferent de cat de mare sau mica este trebuie sa se ocupe in mod special d epublicitate pentru a-si maximiza profiturile si a creste vanzarile.

Relatia dintre estetica si publicitate

Publicitatea joacă un rol important într-o organizație, ajutând la generarea de venituri și profit prin stimularea vânzărilor. Publicitatea sensibilizează evolutia pe piață a produselor unei organizații. Prin construirea unei imagini de brand pentru produse, publicitatea diferentiaza produsele de cele ale competitorilor și ajută la crearea preferinței clientului. De asemenea, ajută să se dezvolte o imagine corporativă care se bazează pe încrederea în piață și încredere într-o organizație ca un furnizor.

Estetica este o ramură a filosofiei care se ocupă cu natura artei, frumuseței și gustului, cu crearea și aprecierea frumuseții. Aceasta este definita mai științific ca studiul senzorial sau valorile senzorial-emoționale, numite uneori hotărâri de sentiment și gust.

Mai pe larg, cercetătorii în domeniul esteticii o definesc ca o reflecție critică asupra artei, culturii și naturii. Estetica, așa cum s-a menționat de către Akpan și Etuk poate fi provizoriu definita ca știința sau studiul frumusetii.

Definiția lui Akpan și Etuk implică faptul că estetica se ocupa cu frumusețea. Este util să se recunoască faptul că termenul "estetic" poate fi înțeles în primul rând într-un sens descriptiv, antropologic.

Din acest unghi, pentru a identifica anumite articole culturale ca fiind estetice nu este despre a lăuda frumusețea sau excelența lor, ci pur și simplu despre a descrie caracteristica lor definitorie: apartenența acestora la o clasă de experiențe se interpretează ca fictiva sau imaginara.

CAP II

2.1 Definirea termenului de estetica

În cadrul literaturii de specialitate se pot întâlni o multitudine de definiții oferite esteticii, ca știință, ca eleemnt al filosofiei ori ca disciplină de studiu. In acest fel, estetica inseamna:

“Știința care studiază categoriile și legile artei, considerată ca fiind forma cea mai dezvoltata de receptare și de creare a frumosului; ansamblu de probleme refeitoare la esența artei, la raporturile acesteia cu realitatea, la tehnicile creației artistice, la genurile și criteriile artei”.

a) “Teoria frumosului, a frumuseții în general și a sentimentului pe care ea îl face să se nască în noi;

b) Ansamblul de principii ce stă la baza unei expresii artistice urmărind s-o redea în conformitate (raportat) cu un ideal de frumusețe”.

Cele mai pe larg explicații despre noțiunea de estetică sunt, însă, date de următoarea definiție:

,,Estetica este o disciplină filosofică care analizeaza esența, categoriile, legitatile și structura acelei atitudini a oamenilor față de realitate, descrisa prin intermediul reflectarii, contemplarii, valorizarii și făuririi unor caracteristici specifice ale proceselor și obiectelor din natură, constiinta și societate ori ale creațiilor umane”.

Estetica studiază astfel, frumosul ambientului, frumosul natural, frumosul obiectelor utilitare, al formelor comunicante vizuale insa, mai degraba, creațiile artistice și acest lucru, deoarece atitudinea estetică se poate regasi la nivelul ei cel mai ridicat și la cea mai ridicata densitate în receptarea și creatia artei.

Estetica stabileste in acest fel categorii specifice, alcatuite pe parcusrul dezvoltării istorice a sensibilității esteticii și a practicii artistice, ca: sublimul, frumosul, tragicul, grotescu, comicul, urâtul s.a.

Reprezentand o disciplină cu caracter filosofic, estetica reprezinta baza metodologica și teoretica a teoriei fiecărei arte în particular, ca și a istoriei artelor și a criticii artei. Problemele comune tuturor ramurilor artei sunt: esenta și originea artei, rolul și functiile artei în viața socială, legitățile principale ale dezvoltării artei, ale relațiilor dintre realitate și arta, dintre forma și continutul operei de artă, ale modurilor specifice de reflectare artistică, ale oralitatii, ale valorizării estetice (ideal estetic și gust estetic), ale educației estetice.

Încă din timpul antichitatii a existat preocuparea de multiplicare a anumitor forme artistice greu accesibile, in asa fel incat rezultatul să fie apt de aproape aceleași efecte (deoarece exista totuși și in acel moment conștiința faptului că acest rezultat nu are un “interes estetic” identic cu cel original).

Sunt renumite deci copiile romane facute după capodoperele sculpturii și picturii grecești, atât în perioada clasică, cât și în perioada Evului Mediu și in special în perioada Renașterii. Pentru aceste timpuri, există replciile și copiile, considerate ca si succedanee ori înlocuitori de artă.

Copia artistică este lucrarea care este realizata după original (de către cineva care prezinta talent, el însuși un creator), pe care îl respectă, de la metodele tehnice până la particularități mici de formă, materie, culoare și spațiu. Cateodata, dimensiunile copiei difera ușor comparativ cu cele ale originalului.

Replica reprezinta exemplarul facut manual de un artist conform unei opere existente, în condițiile în care coordonatele, datele și eventual subiectul ei nu se respecta întocmai, ci devin numai un motiv pentru noua formă.

Concomitent cu apariția “erei industriale", care se bazeaza pe noile cunoștințe stiintifice și tehnice, încep să fie realizate în serii mai mici ori mai mari așa zisele reproduceri.

Reproducerea reprezinta o forma realizata cu isntrumente mecanice, chiar în condiții industriale, care reproduce, mai mult ori mai puțin fidel, originalul unei opere prezente, la nivel de elemente vizuale principale.

La inceput, reproducerile au fost realizate prin metode care aveau la baza principiile gravurii în lemn, în lito ori metal. Ulterior, dezvoltandu-se metodele fotografiei, ale înregistrărilor video, ale înregistrărilor pe banda magnetica ori pe disc, se amximizeaza producția diapozitivelor, filmelor, discurilor, benzilor de magnetofon, casetelor audio și video etc.

De la rădăcinile sale filosofice din Grecia antică, unde gânditori precum Socrate și Platon au considerat sensul inerent și frumusețea lucrurilor, estetica este, de asemenea, folosita pentru a desemna critica de artă și design.

Cuvântul – estetică – provine din vechiul cuvant grecesc aisthanomai, ceea ce înseamnă percepția prin simțuri. Ca atare, este utilizat în limba engleză modernă ca un substantiv, în sensul in care ceva poate apela simțurile.

Într-un sens mai general, estetica este privita ca o filozofie, si se referă la studiul valorilor senzoriale. Acest lucru înseamnă că hotărârea sau evaluarea de către simțuri, in timp a ajuns să se refere la gândirea critică sau filozofica despre artă, cultură și / sau natură.

Estetica din domeniul media tratează modalitatea în care se structureaza imaginile statice și dinamice pentru a comunica un mesaj care sa aiba o eficiență maximă. Estetica tradițională și tehnicile traditionale de analizare a textelor media pot fi folosite în primul rand numai pentru a analiza lucrările prezente, insa estetica media poate sa fie aplicată în analiză precum și în sinteză – în realizarea de evenimente de tip vizual, emisiuni, filme ori forme diferite de interfețe Web.

Comparativ cu noțiunile semioticii utile, insa limitate la decodarea de mesaje și deconstrucția de texte, conceptele teoretice ale esteticii din media au parte de o folosire extinsa. Acestea sunt utilizate pentru a codifica și a construi mesajele și textele media.

Estetica media analizeaza diferitele componente vizuale de bază ale evenimentelor din cinematografie, televiziuale ori fotografice ca de exemplu spatiul, lumina, sunetul și modalitatea în care ele pot sa fie structurate pentru intensificarea, clasificarea și propunerea unei anumite percepții asupra evenimentelor din media.

Herbert Zettl (2005) precizeaza că estetica media analizeaza 5 elemente estetice principale ale imaginii care alcatuiesc imaginile de televiziune, film și cele realizate pe calculator:

a) culoarea și lumina

b) spațiul tridimensional

c) spațiul bidimensional

d) miscarea și timpul

e) sunetul

Un subcâmp de axiologie, o filosofie a artei – estetica este interesat de modul de a vedea, și de detectare a lumii. Ca un domeniu de studiu, estetica implică moduri de a vedea și a percepe lumea, precum și interpretări noi.

Fiecare funcție de afaceri necesită un sistem eficient de comunicare, în scopul de a asigura performanța de succes. Publicitatea, cum este numita astăzi, este o formă specializată de comunicare de marketing. Ca si consumator, vă sunt expuse sute și poate chiar mii de mesaje comerciale în fiecare zi. Ele pot apărea sub formă de panou, ziare publicitate, reclame de televiziune, etc.

Acestea sunt doar câteva din multiplele instrumente ale comunicării pe care companiile și organizațiile le utilizează pentru a iniția și menține comunicarea cu clienții lor. Publicitatea este doar un singur tip de comunicare de marketing.

Publicitatea joacă un rol important într-o organizație; ajutând la generarea de venituri și profit prin stimularea vânzărilor. Publicitatea sensibilizează evolutia pe piață a produselor unei organizații. Prin construirea unei imagini de brand pentru produse, publicitatea diferentiaza produsele de la competitori și ajută la crearea preferinței clientului. De asemenea, ajută să se dezvolte o imagine corporativă care se bazează pe încrederea în piață și încredere într-o organizație ca un furnizor.

Estetica este o ramură a filosofiei care se ocupă cu natura artei, frumuseței și gustului, cu crearea și aprecierea frumuseții. Aceasta este definita mai științific ca studiul senzorial sau valorile senzorial-emoționale, numite uneori hotărâri de sentiment și gust.

Mai pe larg, cercetătorii în domeniul esteticii definesc ca reflecție critică asupra artei, culturii și naturii (Wikipedia, 2012). Estetica, așa cum s-a menționat de către Akpan și Etuk poate fi provizoriu definita ca știința sau studiul frumusetii.

Definiția lui Akpan și Etuk implică faptul că estetica se ocupa cu frumusețea. Este util să se recunoască faptul că termenul "estetic" poate fi înțeles în primul rând într-un sens descriptiv, antropologic.

Din acest unghi, pentru a identifica anumite articole culturale ca fiind estetice nu este despre a lăuda frumusețea sau excelența lor, ci pur și simplu despre a descrie caracteristica lor definitorie: apartenența acestora la o clasă de experiențe se interpretează ca fictiva sau imaginara.

Un articol mai vechi, dar semnificativ al lui Roger Fry, un critic de artă din cadrul Grupului Bloomsbury, "Eseu in Estetica" (aprilie 1909) încearcă să descrie ceea ce arta este și de ce contează.

Pentru ca Fry a trăit într-un spirit de deschidere către idei noi (cu o neliniște intelectuală), ar fi nedrept să caracterizeze eseul ca o declarație de doctrine, cel puțin mai mult decat unul provizoriu și temporar. Dar oferă o bucatica din gândirea lui, și a exercitat o influență puternică asupra lui Clive Bell, când scris propria sa declarație de doctrina, Art.

Fry începe cu psihologia. O mare parte din viața ruleaza pe instinct: atunci când vedem un taur, fugim sau luptam. Dar ca oameni putem lua aceste senzatii, experiențe și peisaje prin care trecem, și le putem transforma in dimensiuni noi. De aceea, atunci când ne întoarcem spre interior, vom găsi o altă lume acolo. Sarcina principala a artistului este de a elabora și de a interpreta lumea, imaginația.

Datorita viziunii imaginative, cu toate acestea realiste, ne putem uita la ele mai atent, putem observa senzațiile care le trezesc, putem simți și gusta aceste senzații. Pentru a se ocupa de lumea reală, creierul inlatura o mulțime de informații înainte de a le „detecta”; de exemplu, dacă un taur se indreapta lcatre tine, nu vei observa dacă toate cele patru copite ating solul in acelasi timp.

Dar acest lucru s-ar putea observa în timp ce vizionați un taur dintr-un film. De fapt, pentru că ecranele și cadrele previn telespectatorii să ia măsuri, nu există nici o responsabilitate morală în arta. Arta este amorala.

Religia face parte, de asemenea, din viața imaginativă, în conformitate cu Fry, deoarece se ocupă lucuri care nu tin de aceasta lume; iar religia este morala în măsura în care ghidează comportamentul.

Dacă vom rula în viața de zi cu zi pe un combustibil sănătos de invidie și ambiție, arta ne va umple cu emotii mai putin utile, dar mai importante (inclusiv ceea ce Fry numește "emoția cosmica").

2.2 Designul si estetica graficii publicitare

Designul grafic este metodologia de comunicare vizuală și de rezolvare a problemelor prin utilizarea de tip, spațiu și imagine. Câmpul este considerat un subset de design de comunicare și comunicare vizuală, dar uneori termenul de "design grafic" este folosit interschimbabil cu acestea din cauza suprapunerii competențelor implicate.

Designerii grafici folosesc diverse metode pentru a crea și a combina cuvinte, simboluri și imagini pentru a crea o reprezentare vizuala de idei si mesaje. Un designer grafic poate utiliza o combinație de tipografie, arte vizuale si tehnici de layout pagina pentru a produce un rezultat final. Designul grafic de multe ori se referă atât la procesul (proiectare), prin care se creează comunicarea și produsele (desene), care sunt generate.

Utilizările comune de design grafic includ identitatea (logo-uri și branding), publicațiile (reviste, ziare și cărți), reclamele print, posterele, panourile publicitare, grafica site-ului, semnele și ambalajul produsului. De exemplu, un pachet de produse ar putea include un logo sau alta opera de arta, texte organizate și elemente de design pure, cum ar fi imagini, forme și culori care unifica piesa. Compoziția este una dintre cele mai importante caracteristici ale designului grafic, mai ales atunci când se utilizează materiale pre-existente sau elemente diferite.

În timp ce Designul grafic ca disciplină are o istorie relativ recentă, în primul rând inventat de William Addison Dwiggins în 1922, activitățile de proiectare similare graficii au implicatii profunde in istoria omenirii: de la peșterile de Lascaux, Columna lui Traian la manuscrisele din Evul Mediu.

În ambele domenii, această istorie îndelungată și relativ recenta ca o explozie de comunicare vizuala din secolele 20 și 21, există uneori o distincție intre estomparea și suprapunerea de artă publicitara, design grafic și de artă plastică. La urma urmei, ele au multe din aceleași elemente, teorii, principii, practici, și, uneori, același client.

În arta publicitara obiectivul principal este vânzarea de bunuri și servicii. În designul grafic, "esența este de a oferi informații, forma ideilor, exprimarii și sentimentul care documentează experiența umană.

Numele de "Design grafic" a apărut pentru prima dată în 1922 in eseul "Nou tip de imprimare pentru Design" de William Addison Dwiggins, un designer american din secolul al 20-lea.

Designul grafic Raffe, publicat în 1927, este considerat a fi prima carte de care a utilizat termenul "Graphic Design" în titlu.

Semnalizarea din metroul din Londra este un exemplu de design clasic al epocii moderne și a folosit un font proiectat de Edward Johnston în 1916.

În anii 1920, constructivismul sovietic a aplicat "producția intelectuală" în diferite sfere de producție. Mișcarea a văzut arta individualista ca fiind inutila în revoluționara Rusie și, prin urmare, s-a mutat spre crearea de obiecte de uz utilitar. S-au proiectat cladiri, cladiri de teatru, postere, țesături, îmbrăcăminte, mobilier, logo-uri, meniuri, etc.

Designul grafic exista de foarta mult timp, desi numai relativ recent acest termen a fost utilizat cu scopul de definire a activitatii de design. Inainte de cel de-al 2-lea razboi mondial, designul grafic a fost adesea numit si  “arta comerciala”. Termenul “comercial” avea scopul de a face distinctia intre reproducere si arta, distinctie care poate sa fie si astazi intalnita cateodata.

Ca rezultat si modul divers de pregatire: artistul in cadrul unei scoli de arta, in timp ce artistul comercial isi desfasura ucenicia langa un tipograf in cursul zilei si la scoala tehnica in cursul noptii.

         In putin timp, insa, grafica publicitara a cunoscut o imensa dezvoltare, o spectaculoasa afirmare: aceasta acopera totul, de la designul unui tichet de autobuz, pana la emblemelor masinilor, de la aspectul pachetelor de tigari pana la realizarea grafica a unui afis, de la designul emblemei, siglei produsului si amrfurilor, la designul de prospect, pliant, catalog.

         Este dificil de conceput azi, in conditiile unei competitii ce dobandeste accente din ce in ce mai agresive, succesul unei companii pe piata, fara conceperea si dezvoltarea un plan de publicitate concret, unitar, care sa puna in atentia clientului tot mai des imaginea produsului, a firmei, ori a marcii. Designerii acestui domeniu colaboreaza indeaproape cu profesionisti din alte domenii cum ar fi: fotografie, psihologie, electronica, economie, marketing etc.

         Plecand de la mesajul foarte explicativ, declarativ, ajungand la publicitatea comparata, se ajunge in prezent la elemente de inedit, spectaculos si de conexiuni neprevizibile, in asa fel incat mesajul publicitar a sosit mult mai elaborat, mai rafinat si mai eficient din punct de vedere al efectului asupra clientilor.

        Termenii de informare seelctiva si atractiv, publicitate, soc vizual, reclama in competitivitate, originalitate, idee, poanta publicitara, ofera un raspuns la trebuintele abia ghicite ale clientului, il incita la cumpararea unui anumit bun.

         Acolo unde reclama referitoare la concurenta presupune supravietuire, niciun cost nu este prea mare, nici un profesionist nu este prea scump, niciun efort nu este prea semnificativ, nicio idee prea originala, niciun aspect grafic nu este suficient de luxos, in conditiile in care toate aceste lucruri dau scuza unui loc “mai in fata” la masa competitiei (scopul scuza mijloacele: spre exemplu marfurile mai putin vandabile ambalate in fascicole cu mesaje “porno”, denigrarea anumitor produse identice etc).

         Formele, culorile, grafica marcii, prezentarea ambalajelor, a magazinelor de desfacere si prezentare, a masinilor intreprinderii, a indicatoarelor din companie, depozite, cladiri, hartia de corespondenta, reviste, denumirea produselor, initialele companiei, trebuie sa adopte un stil bine definit in ansamblul manifestarilor din exterior ale companiei.

Publicitatea unei companii (unui bun) incepe tocmai cu marca de fabrica (de produs), deci cu sigla; aceasta este mesajul publicitar cel mai concret, este un concentrat al identificarii vizuale a unei companii, a rosturilor si problemelor ei, a reputatiei performantei, bunului gust etc. 

Cele mai importante elemente ale esteticii graficii publicitare sunt:

–      Forma.  Studiile asupra formelor pot fi percepute in grupari de linii, puncte, suprafete, volume, au relevat faptul ca “ gruparile se realizeaza in sensul producerii unei forme privilegiate”.

Aceste forme privilegiate sunt simple, regulate, simetrice. Cele mai eficiente forme sunt acelea care sunt percepute usor, care se remarca cel mai eficient, care frapeaza. Acestea reprezinta forme de tip matematic determinate, (triunghi, patrat, elipsa, dreptunghi), apoi urmeaza formele de tip natural (plante, animale) si la final sunt plasate formele intuitive, fanteziste.

         Analistii formei mentioneaza acest fenomen ca fiind curios, aceasta reala putere de dominare a unor ansambluri ca o consecinta a principiului: “scoate maximum de satisfactie utilizand un minimum de efort” ori a principiului economiei cheltuielii nervoase mentale.

Astfel, atunci cand o arie este destinata a primi un mesaj publicitar, este util ca impartirea pe care o cere cuprinsul mesajului sa fie atractiva pentru ochi, armonioasa ci nu arbitrara.

–      Miscarea. In analizarea modurilor de functionare a reflexului atentiei vizuale, s-a descoperit faptul ca atentia vizuala este mai sensibil trezita atunci cand se iveste miscarea. Reprezinta, astfel, un atuu in publicitate sa se foloseasca miscarea oriunde se poate, ajungand, gratie realziarii unei miscari ritmice, repetate, pana la incercarea de a realiza acea fascinatie, acea hipnoza, foarte atractiva pentru fixarea atentiei.

         Este clar ca nu mereu este posibila folosirea miscarii in publicitate, insa este practic usor si mereu eficace sa se propuna miscarea prin provocarea ubor reactii imediate.

Tendinta oamenilor, spre exemplu, in compania unui flash, este de a privi in directia propusa si nu spre flash; reprezinta o miscare reflexa care necesita sa fie exploatata. La fel, daca pe un afis personajul indica un obiect, ochii sunt fixati asupra acelui obiect.

–      Culoarea. Atentia plasata asupra anumitei culori, sentimentele care se formeaza in oameni pot duce la interes ori la dezgust. Totalitatea obiectelor, toate textele sunt, astfel, legate in mod automat de ambianta colorata a prezentarii acestora.

Culorile calde atrag mult mai mult comparativ cu cele reci iar juxtapunerea celor 2 tipuri de culori maximizeaza impresia. Asocierile lipsite de armonie de culori pot sa produca o impresie de agresivitate, violenta, iar asocierile armonioase se dovedesc a fi atragatoare. Culorile detin, individual o actiune dinamica diversa. O culoare poate sa evoce fara ambiguitate un nivel de temperatura, un sentiment, un nivel de plasticitate (moale/dur). Observatiile cele mai dese facute cu privire la actiunea psihologica a fiecarei culori, observatii de care publicitatea trebuie sa tina cont, sunt cele de mai jos:

–      rosu – culoare calda care inspira vivacitate. Reprezinta o culoare dinamica care nu doreste dominatia altei culori. Pentru ca este culoarea focului care arde si a sangelui care ofera viata, i se ofera insemnatatea simbolica a iubirii, a dorintei, a orgoliului, insa si a violentei, duritatii si puterii.

–      orange – unad nitre cele mai calde culori, detine un fel de forta hipnotica. Atunci cand are si putin rosu, aceasta ofera un sentiment placut, insa care se modifica intr-un sentiment de agresivitate pe masura ce ponderea de rosu se mareste. Asociata cu amron ori rosu produce armonii bogate si somptuoase. Asemanator culorii rosu, portocaliul reprezinta culoarea focului, de unde insemnatatea sa simbolica de victorie, glorie, diversitate, progres.

–      galben – culoare calda, elibereaza spiritul, bucura ochiul. Aceasta ofera o impresie de lumina, de caldura, de plenitudine, de repaus si destindere.

–      verde – combinatie intre o culoare rece (albastru) si una calda (galben), verdele este tot mai rece pe masura ce se duce catre albastru, astfel, conform calitatii amestecului, acesta atrage ori respinge urmaritorul. O modificare slaba in tonalitatea culorii verde conduce la variatii semnificative in tonalitatile culorilor complementare (in prinipal ale rosului) si strica armonia. Verdele duce catre calm, la destindere si reprezinta culoarea simbolica a sperantei.

–      albastru – una dintre cele mai reci culori, care are o luminozitate slaba. Aceasta maximizeaza dinamismul culorilor calde si este adesea folosita chiar datorita acestui fapt, ca fond ori pentru a face opozitie cu aspectele colorate. Intr-o zona multicolora, albastrul necesita mult spatiu pentru echilibrea formelor galbene ori rosii. Oferind o impesie de blandete, deseori asociata ideii inaccesibilitatii, culoarea albastru reprezinta fidelitatea, loialitatea, idealul, visul.

–      violet – culoare obtinuta dintr-un amestec de rosu cu albastru, ofera impresia de miscare, produce un sentiment de lipsa de satisfactie, de oscilatie. Culoare melancolica, serioasa, violetul este cateodata bogata, maiestuoasa, iar d emulte ori insuportabila si susceptibila de a inspira frica.

–      maron – combinatie intre gri cu orange ori negru ofera un sentiment de materialitate, gravitate, severitate. Aceasta permite ochiului sa se linisteasca; este o culoare buna de fond, reprezinta filosofia.

–      negru – majoritatea culorilor produc un efect mai crescut atunci cand sunt folosite pe un fond negru, unde dobandesc intensitate. Negrul folosit pe un fond colorat castiga stralucire, din cauza fortei culorii de fond, de la care obtine tonalitatea culorii complementare specifice. Folosit cu alb, ofera impresia rigiditatii. In mod simbolic, culoarea negru este asociata cu ideea moartii, teroarii, singuratatii si ignorantei.

–      alb – toate culorile, pana si culorile puternice, pierd din tonalitate in momentul cand sunt folosite pe un fond alb. Folosit langa alte culori, culoarea alb impodobeste culorile complementare. Aceasta face ca orange-ul sa straluceasca langa albastru iar rosul langa verde. Referitor la ideea de puritate, curatenie, perfectiunea, albul reprezinta modestia, inocenta, timiditatea, calmul, pacea.

–      gri – detine o actiune de compensare, de legatura; reprezinta o culoare de fond. In mod simbolic aceasta reprezinta gravitatea, tristetea, austeritatea, disperarea.

Jan Tschichold a codificat principiile tipografiei moderne, în 1928 in cartea sa, Noua Tipografie. Mai târziu a respins filosofia pe care a îmbrățișat-o în această carte ca fiind fascista, dar a rămas foarte influent.

Herbert Bayer, László Moholy-Nagy și El Lissitzky au influențat foarte mult designul grafic așa cum il știm astăzi. Ei au fost pionierii tehnici de producție și ai dispozitivelor stilistice folosite de-a lungul secolului XX.

O economie americana de după al doilea război mondial, aflata în plină expansiune a stabilit o nevoie mai mare de design grafic, în principal, in publicitate și ambalare. Emigrarea școlii germane Bauhaus de proiectare la Chicago, în 1937 a adus un minimalism în America, ceea ce a condus la o schimbare in arhitectura "moderna" și in design. Numele notabile în designul modern de la mijlocul secolului il includ pe Adrian Frutiger, designerul fonturilor Univers și Frutiger;

Paul Rand, care, de la sfârșitul anilor 1930 până la moartea sa în 1996, a luat principiile Bauhaus și le-a aplicat in publicitatea populara și in logo design, contribuind la crearea unei abordări unice americane la minimalismul european în timp ce devine una dintre principalele baze ale designului grafic cunoscut sub numele de corporate identity;

Josef Müller-Brockmann, care a proiectat postere într-un mod încă accesibil tipic anilor 1950 și 1970.

De la indicatoarele rutiere la schemele tehnice, de la memorandumuri interdepartamentale catre manuale cu referire, designul grafic îmbunătățește transferul de cunoștințe și mesaje vizuale. Lizibilitatea este sporită prin îmbunătățirea prezentarii vizuale și dispunerea textului.

Proiectarea poate ajuta, de asemenea, la vanzarea unui produs sau a unei idei printr-o comunicare vizuala eficienta. Se aplică produselor și elementelor de identitate ale firmei cum ar fi logo-uri, culori, ambalaje și text. Împreună, acestea sunt definite ca branding. Brandingul a devenit tot mai important în gama de servicii oferite de multi graphic designeri, alături de identitatea de corporatie.

În timp ce termenii sunt adesea folositi alternativ, brandingul este mai strict legat de marca distinctivă sau denumirea comercială pentru un produs sau serviciu, în timp ce identitatea de corporatie poate avea un sens mai larg referitor la structura și etosul unei companii, precum și imaginea externă a companiei. Designerii grafici vor face de multe ori parte dintr-o echipa de lucru pe proiecte de identitate si branding corporativ. Alți membri ai echipei pot include profesioniștii de marketing, consultanții de comunicații și scriitorii comerciali.

Manualele sunt concepute pentru a prezenta subiecte cum ar fi geografia, știința, și matematica. Aceste publicații au machete care ilustrează teorii și diagrame. Un exemplu comun de utilizare a graficii pentru a educa este diagrama de anatomie umana. Designul grafic se aplică și in cazul formatarii de materiale educaționale pentru a face informațiile mai accesibile și mai ușor de înțeles.

Sisteme grafice au devenit importante pentru spații publice mari, cum ar fi aeroporturile și centrele de convenție. Aceste sisteme depind de multe ori de design grafic pentru a comunica informații in mod rapid și economic printr-o culoare sau simbol care poate fi citit și urmărit de la distanță (spre deosebire de cantitățile mari de text).

Astfel de sisteme ecologice de design grafic permit oamenilor să se orienteze in spații nefamiliare. Termenul "Grafica arhitecturala" a fost inventat de Jane Davis Doggett, proiectant pionier al sistemelor de identificare a traseului in aeroporturi, dar termenul mai frecvent utilizat în 2014 este grafica de mediu.

Designul grafic este aplicat în industria de divertisment prin decor. Alte exemple de proiectare pentru scopuri de divertisment includ romane, cărți de benzi desenate, DVD-uri, programele și recuzită de pe scenă. Aceasta ar putea include, de asemenea opera de arta folosita in imprimarea pe tricouri si alte articole imprimate, de vânzare.

Un proiect de design grafic poate implica stilizarea și prezentarea textului existent și imagini preexistente sau imagini elaborate de proiectantul grafic. Piesele artistice pot fi încorporate atât în ​​formă clasică cat și digitală, care implică utilizarea de arte vizuale, tipografie și tehnici de layout și de marketing.

Intr-un articol de revistă sau publicitate, de multe ori grafic designerul sau de directorul va angaja fotografi sau ilustratori pentru a crea piese originale pentru a fi incluse în structura de design.

Ori proiectantul poate utiliza imagini de stoc sau fotografii. Practica de Design contemporan a fost extinsa la calculatoarele moderne, de exemplu, în utilizarea de interfețe WYSIWYG, adesea menționată ca si design interactiv sau design multimedia.

Un alt aspect al unui designer grafic este de a avea bune abilitati de cercetare, de a analiza o operă de artă în același timp văzându-o în noi moduri. Designerul grafic are nevoie de abilități, cum ar fi puterea de a convinge publicul si vanzarea de design. Comunicarea este un element cheie în designul grafic.

Procesul de design grafic include "școala proces", care este o abordare a subiectului care este preocupat cu procesul efectiv de comunicare; aceasta mai ales evidențiază canalele mass-media prin care sunt transmise mesaje și prin care emițătorii și receptorii codifică și decodifica mesajele. Școala semiotică pe de altă parte, priveste mesajul ca o construcție de semne care, prin interacțiune cu receptorii, produce un sens. Școala proces este asemănătoare cu modul în care un mesaj este transmis societatii.

Mintea este un instrument important de design grafic. În afară de tehnologie, designul grafic necesită judecată și creativitate. Gândirea critică, observaționala, cantitativa și analitica sunt necesare pentru crearea de machete de design. În cazul în care executia se face doar în urma unei soluții (de exemplu, schița, script sau instrucțiuni) furnizate de un alt proiectant (cum ar fi un art director), apoi executorul nu este de obicei considerat ca fiind proiectantul.

Metoda de prezentare (de exemplu, aranjament, stil) poate fi la fel de importanta pentru design. Instrumentele de dezvoltare și de prezentare adecvate pot schimba în mod substanțial modul în care o audiență percepe un proiect. Imaginea sau aspectul sunt produse folosind medii externe de stocare tradiționale și ghiduri ori instrumente de editare de imagini digitale de pe computere.

Instrumentele în grafica pe calculator au de multe ori nume tradiționale, cum ar fi "foarfece" sau "stilou". Unele instrumente de design grafic, cum ar fi o grilă sunt folosite atât în ​​formă clasică și digitală.

La mijlocul anilor 1980, introducerea tehnologiilor de desktop publishing si aplicatiile software de artă grafică au produs o generație de designeri care prestau totul in mod automatizat. Computerul a permis designerilor sa vada imediat efectele aspectului sau schimbările tipografice, precum și sa simuleze efectele traditionale ale mass-media, fără a necesita o mare cantitate de spațiu.

Cu toate acestea, instrumentele tradiționale, cum ar fi creioanele sau markerele sunt utile chiar și atunci când calculatoarele sunt folosite pentru finalizare; un director de design sau de artă poate preda numeroase concepte de referință, ca parte a procesului de creație.

Unele dintre aceste schițe pot fi chiar afișate unui client pentru aprobare in stadiul incipient, înainte ca proiectantul sa dezvolte ideea.

2.3 Estetica textului publicitar

Pentru a putea fi înțeles un mesaj publicitar trebuie tinut cont de semnele pe care realziatorul le manevreaza și in mod cert de funcțiile lor relative – amandoua fiind destinate consumatorului. Cel care realzieaza publicitatea trimite mesajul, pentru a atrage si a retine privirile și pentru a gasi cea mai fericită conexiune între text și imagine pentru atingerea scopului. Scopul, obiectivul este de ordin economic – reclame pentru a vinde un produs ori altul, social – prin intermediul publicitatii este adresat unei anume categorii sociale, și de asemenea, lingvistic.

Intr-o abordare simplista termenul „intertextualitate” face referire la modul prin care un text poate face referire sau se poate baza pe un alt text. Putem concluziona de aici ca intertextualitatea poate sa fie o componenta semnificativa a sensului unui mesaj de publicitate, prin faptul ca textul original la care ne referim a transmis deja un mesaj pe care al 2-lea text il poate folosi si dezvolta. In acest fel, al 2-lea text are de lucru mai putin pentru a se face inteles – poate sa considere un lucru sigur faptul ca textul original a oferit o urma ce poate sa fie folosita in avantajul sau.

Sa consideram drept exemplu expresia urmatoare:”nautic, dar placut”. Aceasta expresie reprezinta o mostra de intertextualitate, referindu-se si la parafraza, prin faptul ca se bazeaza pe un slogan mai vechi, „obraznice, dar placute”(din engleza naughty but nice) utilizat pentru descrierea prajiturilor cu frisca (inventate de Salman Rushdie).

Expresia „nautic, dar placut” a fost utilizata in 1995 pentru descrierea imaginii unui automobil situat pe varful unei stanci si indreptat spre mare. In exemplul prezentat, expresia „obraznice, dar placute” poate sugera placerea senzuala, interzisa a consumarii de prajituri cu frisca.

Pentru cei care isi amintesc de reclama originala, amintirea ori „urma” poate sugera aceasta idee si, chiar in cazul in care masina nu era vanduta ca un bun comestibil, nu le produce niciun rau cititorilor faptul de a asocia masinile cu o placere interzisa.

In textele de publicitate, scriitorii sunt copywriterii si cei care activeaza in departamentul de creatie al unei agentii de publicitate; insa specialistii pot concepe totalitatea tipurilor de naratori pentru a transmite mesajul publicitar, de la un personaj foarte renumit pana la un personaj din desene animate, o intreaga gama de figuri mai mult ori mai putin anonime. Un alt detaliu al diferentei dintre narator si scriitor este punctul de vedere pe care il prezinta naratorul intr-o povestire.

Naratorul poate sa fie un personaj din cadrul povestirii, iar in acest caz ni se va adresa la persoana I, utilizand pronumele „eu” sau „noi”, ori poate sa fie un observator al evenimentelor, transmitandu-ne despre personaje, idei si actiuni utilizand persoana a III-a, pronumele „eu” sau „ei”. Aceasta optiune poate parea ca produce schimbari minore, dar efectele ei pot sa fie unele dintre cele mai puternice si variate.

CAP 3 Studiu de caz

3.1 Prezentarea companiei

Vodafone România reprezinta un operator de telefonie mobila care are sediul în București, reprezentand o filială a grupului internațional Vodafone. Vodafone a fost introdus pe piața românească în anul 2005, dupa preluarea operatorului local Connex. În zilele noastre, Vodafone reprezinta al 2-lea mare operator de teelcomunicatii mobile din tara noastra, avand 8,6 milioane de clienți la sfarsitul anului 2014.

Principalii concurenti ai Vodafone sunt Teelkom, Orange, RCS & RDS și UPC.

Dupa criteriul acoperirii rețelei, infrastructura Vodafone permite accesul a circa 99% din populația tarii noastre la serviciile sale principale. Referitor la serviciile 4G, la începutul anului 2015, compania realiza o acoperire de aproximativ 55% la nivelul populației, și de 85% la nivel de populație urbana.

 În iarna anului 2014, Vodafone a fost mentionata drept cel mai bun furnizor de servicii de teelfonie mobila și de date din tara noastra, dupa măsurătorile efectuate în toate rețelele mobile din .

Vodafone reprezinta un operator de rețea de telefonie mobilă românească. A fost lansat în aprilie 1997 ca prima retea GSM din România (cu toate că nu a reprezentat prima retea de telefonie mobila). Până în octombrie 2005 (la scurt timp după achiziționarea de catre Vodafone), compania a fost cunoscuta sub numele de Connex, după care a fost rebranduit Connex-Vodafone iar in aprilie 2006, numele Connex a fost abandonat, operatorul fiind pur și simplu cunoscut sub numele de Vodafone România, aliniindu-se cu brandul global Vodafone.

Vodafone România este o filială deținută integral de Vodafone Group, fiind a șaptea cea mai mare filiala Vodafone din lume după numărul de abonați. Vodafone a devenit acționarul majoritar, după ce a adus 79% din acțiunile de la compania canadiana Telesystems International Wireless, care a fost acționarul majoritar anterior. Mai mult, a achizitionat recent 5% din acțiunile de la antreprenorul canadian Elani Grobler.

Operatorul este principalul concurent al Orange pentru 22,8 milioane de utilizatori activi de telefonie mobilă din România. Connex, strămoșul Vodafone România, a avut loc cel mai mare număr de abonați, cu excepția anului 2000 până în septembrie 2004.

Motto-ul companiei Vodafone este « Traieste fiecare clipa ». Motto-urile anterioare au fost: Tu faci viitorul și Viitorul sună bine.

Perioada Connex (1996-2005)

Bazele Connex, care a precedat Vodafone România, au fost puse în anul 1996, prin introducerea telefoniei mobile în tara noastra. În anul respectiv, Ministerul Comunicațiilor a decis să realizeze o licitație publică pentru a acorda primelor 2 licențe pentru operarea unor rețele de telecomunicații mobile în sistemul GSM. Peste cateva luni, la data de 15 noiembrie, s-au anuntat cele 2 companii câștigătoare: MobiFon (Connex) și Mobil Rom (Dialog).

În acționariatul MobiFon se regăseau operatorul de telefonie canadian Telesystems International Wireless (abreviat TIW, acționar majoritar), AirTouch Canada, Poșta Română, Logic Telecom, Ana Electronic, grupul industrial ISAF și Fondul Român de Investiții.

Anul următor acordării licențelor avea să aducă o premieră: pe 15 aprilie 1997 apare pe piață brand-ul Connex, primul operator de telecomunicații mobile din România. Cele 135 de zile necesare lansării Connex, de la câștigarea licenței până la apariție, au consemnat la acea dată un record mondial în ceea ce privește viteza de dezvoltare a unei rețele de telecomunicații. După 18 săptămâni, Connex avea deja serviciile lansate în nouă orașe importante: București, Bacău,Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Timișoara și Sibiu. În mai puțin de un an de la apariție, compania reușește performanța să atingă 100.000 de utilizatori, adică un sfert din cât își propusese să adune, în timp, în România.

În 1998, Connex introduce serviciul de mesagerie prin SMS și, sub presiunea competiției, lansează cartelele reîncărcabile sub denumirea Connex GO și sloganul „Ce-i al tău, e al tău!”. Peste numai un an, este introdus serviciul de internet XNET, iar în 2000 apare serviciul WAP. Tot în 2000 se atinge borna de un milion de clienți Connex. Anul 2002 aduce o premieră pe piața locală de telecomunicații, atunci când telefonia mobilă o depășește pe cea fixă, având aproape 4,5 milioane de utilizatori. La acel moment, Connex deținea 2,33 milioane de clienți, fiind lider de piață. Tot în 2002, compania introduce serviciul GPRS la cartelele reîncărcabile și încheie primul parteneriat cu o bancă, BCR.

Cu 4,92 de milioane de clienți, compania pierde în decembrie 2004 poziția de lider de piață în favoarea Orange (fostul Dialog). Cu toate acestea, sfârșitul lui 2004 consemnează un număr de clienți de 12 ori mai mare decât își plănuise inițial MobiFon, cu 8 ani înainte. 2005 marchează lansarea primului serviciu 3G din România de către Connex, cu un an mai devreme decât competiție.

Intrarea Vodafone pe piață (2005-2006)

Preluarea Connex

Sediul Vodafone din București

Pe lângă serviciul 3G, 2005 avea să marcheze ceva mult mai important: intrarea grupului Vodafone pe piața locală, prin achiziționarea MobiFon. Realizată la 1 iunie 2005, aceasta a fost percepută drept cea mai mare tranzacție din România ultimilor 15 ani, fiind estimată la câteva miliarde de dolari.

Achiziționarea companiei de către Vodafone nu a marcat o schimbare de brand (rebranduire) bruscă. Începând din noiembrie 2005, s-a impus o perioadă de tranziție de 6 luni pentru înlocuirea numelui Connex cu Vodafone, prin inițierea campaniei „Connex și Vodafone Împreună”.

Această campanie s-a realizat în trei etape, astfel: mai întâi s-a schimbat logo-ul; apoi s-a modificat denumirea din Connex în Connex-Vodafone și a fost introdusă mai multă culoare roșie în reclame; ultima etapă a constat în renunțarea definitivă la numele Connex și lansarea oficială a Vodafone România. Aceasta a avut loc pe 26 aprilie 2006, într-un show impresionant de lasere în Piața Revoluției. Ultima etapă a consemnat și modificarea numelui companiei din MobiFon în Vodafone România S.A.

Potrivit unui studiu IRSOP realizat în septembrie 2004, procentul românilor care auziseră de brandul Vodafone, înainte de lansarea acestuia pe piață, era de 26%, dintre care doar 18% îl asociau cu telefonia mobilă. La finalul campaniei de rebranding, notorietatea Vodafone atinsese 95% în rândul românilor.

Grație ajutorului de 100.000€ oferit de Connex, 8 ambulanțe SMURD au fost dotate cu echipamente medicale și de telecomunicații care permiteau transmiterea simultană a informațiilor despre răniți către spital și dispeceratul 112. Astfel, această investiție le permitea echipajelor de intervenție să fie în legătură permanentă cu un medic coordonator. Parteneriatul dintre Connex și SMURD data încă din 2004, atunci când a fost testată o primă soluție de telecomunicații.

Evoluția Vodafone (2006-prezent)

La câteva zile după lansarea noului brand, compania anunță în mai 2006, la CERF, introducerea unei tehnologii 3G îmbunătățite. HSDPA – 3G broadband era o tehnologie ce permitea, prin conexiune wireless, atingerea unei viteze de internet de până la 1,4 Mbps, de câteva ori mai mare decât viteza 3G clasică. De asemenea, Vodafone anunță și lansarea portalului Vodafone Live! care avea mai mult de 10 milioane de utilizatori la nivel global. Printre noutățile portalului se numărau servicii de muzică, mobile TV și telefoane în exclusivitate. Lansarea Vodafone Live! are loc două luni mai târziu, iar serviciul HSDPA – 3G Broadband este lansat în premieră în octombrie.

Un alt eveniment notabil este continuarea parteneriatului cu SMURD, printr-o nouă sponsorizare anunțată de companie în luna iunie. Vodafone decide să aloce 280.000€ pentru achiziționarea unei mașini SMURD pentru situații de urgență, unică în România la acel moment. Vehiculul permitea intervenția pentru accidente colective, dezastre naturale și operațiuni de salvare grea, fiind cea mai complexă soluție în astfel de situații. Cu ajutorul mașinii și echipajului medical aferent, se putea asigura asistența medicală pentru cel puțin 50 de persoane în cazul unei urgențe.

Începutul lunii iulie marcheză startul unei înțelegeri între Vodafone și , prin care clienții ambilor operatori pot efectua în premieră apeluri video 3G de pe orice telefon compatibil. Serviciul era disponibil în zonele cu acoperire 3G și în străinătate, la un tarif național de 0,30$ pe minut.

Câteva zile mai târziu, compania anunță înființarea Fundației Vodafone România, pentru o mai bună derulare a activităților de caritate. Misiunea sa era de „a îmbunătăți condițiile de viață ale oamenilor care au nevoie de ajutor”, prin inițiative venite în sprijinul comunităților locale.

Activitatea fundației urma să fie susținută prin donații anuale ale angajaților Vodafone România, a căror valoare era dublată de companie. Pe lângă acest suport, fonduri mai urmau să provină și din partea fundației Vodafone Group. Fundația Vodafone România reprezintă continuatoarea eforturilor susținute timp de 8 ani de Fundația Sirois a fostului operator Connex.

Ultimul eveniment major al anului 2006 are loc în octombrie, atunci când Vodafone anunță că este primul operator care extinde acoperirea rețelei sale în toate cele 42 de stații de metrou din București. Astfel, călătorilor le erau puse la dispoziție în subteran cele mai utilizate servicii, precum apeluri de voce, SMS, MMS și servicii de date prin GPRS. Inițial, acestea puteau fi folosite și în interiorul garniturilor de metrou, însă numai pe rutele Timpuri Noi – Eroilor și Piața Unirii – Piața Romană.

30 mai 2007 – Lansarea serviciilor HSDPA – 3G Broadband cu viteze de transfer al datelor de până la 2,8 Mbps

19 iunie 2007 – Lansarea serviciilor proprii de telefonie fixă pentru persoane fizice (Vodafone Acasă)

februarie 2008 – Prima companie de telefonie mobilă care permite utilizatorilor să folosească numere de telefonie fixă (prefix 0372) pe telefoanele lor mobile prin programele Vodafone Zona Mea (pentru persoane fizice) și Vodafone Mobile Office Zone (pentru persoane juridice); compania oferă internet mobil de mare viteză cu viteză de până la 3,6 Mbps.

Aprilie 2010 – Prima companie ce acoperă 90% din populația României cu date 3G prin rețeaua UMTS 900 MHz, cu viteze de până la 7,2 Mbps în țară și 21,6 Mbps în 16 orașe și destinații turistice importante din România.

Iulie 2012 – Lansarea serviciului de internet nelimitat cu viteze de până la 43.2Mbps

3.2 Influenta esteticii in domeniul publicitar

În era în care companiile se axau mai mult pe producție, vanzare ori produse, imaginea era considerata a fi un moft, termenul fiind cunoscut doar persoanelor specializate din domeniul de publicitate.

In zilele noastre, însă, conceptul de imagine, reprezentand „ansamblul de reprezentări obiective (caracteristici, fapte, rezultate) și subiective (simboluri ori atribute) pe care o persoana le percepe privitor la un produs ori o companie”, este componenta fără de care un serviciu ori un produs nu poate sa devina brand în adevăratul sens al cuvântului.

Imaginea este lucrul care ramane intiparit în mintea oamenilor și poate sa i transforme în clienti fideli ai brandului. Conform multor autori belgieni, aceasta reprezinta „realitatea de ordin imaterial constituita din reprezentări ori din credințe oarecum explicite ori profunde, ori din emoții, în funcție de care se elaboreaza, există și se exercita preferințele ori din contra non-preferințele în comportamentul cumpărarii sau de consum al persoanelor”.

Cristina Georgeta Băluță mentioneaza importanța imaginii, precizand că „un brand supravietuieste în comportamentul consumatorului prin intermediul imaginii și inseamna totalitatea tuturor experiențelor și percepțiilor pe care o persoana le le poate avea despre un produs anume, serviciu ori companie”, iar Alina Crețu sustine această idee precizand că, in cazul in care este una reușită, imaginea face ca pe parcursul timpului imaginea și obiectul să fie nedespărțite; astfel, contează extrem de mult modalitatea prin care aceasta este alcatuita și situata în inima și memoria clientilor.

Diferite studii au indicat faptul că percepția persoanelor asupra lucrurilor dimprejur (alte persaone, obiecte, cazuri) se realizeaza în primele 90 de secunde, iar 60% până la 80% din acest proces este realizat de catre culoare.

La aceste lucruri, se mai mentioneaza faptul că personalitatea și culorile unui brand trebuie să fie în conexiune. Astfel, in cazul in care un brand face parte din gama de produse de îngrijire corporala care fac pielea mai fină, el nu poate sa foloseasca culori grele, tari. Insa, poate sa utilizeze culori ușoare, care să se poata identifica cu atitudinea brandului respectiv.

În studierea culorilor a fost vizata deseori și corelatia dintre culori și personalitate. S-a aratat, în acest scop, că este o conexiune puternică între preferința pentru o anumita culoare și starile afective și atitudinale interne.

Deci, atunci cand aleg o culoare, persoanele nu fac decât să-și exteriorizeze trairile și starile din interior. De acest fapt au început să țină din ce in ce mai mult seama multe din brandurile din prezent. In asa fel incat, acestea au envoie de designeri coloriști pentru a stii care sunt tendințele în domeniu și care ulterior opteaza pentru culori conform influenței acestora asupra comportamentului oamenilor.

Din cauza acestor motive de ordin fizică, cei 2 autori mentioneaza faptul că roșul reprezinta culoarea emotiei și a eenrgiei; reprezinta culoarea care sare cel mai rapid în ochi, in timp ce albastrul este linistitor și rece, culoarea relaxării. Analistii continuă, precizand că în domeniul brandurilor, roșul reprezinta culoarea utilizata de detailiști pentru a capta atenția. Albastrul reprezinta culoarea utilizata pentru a comunica stabilitate, mentionand că în timpul în care aleg culoarea pentru un logo ori un brand, intreprinzatori se axeaza, de obicei, pe starea pe care vor să o produca, ci nu pe identitatea unică pe care vor să o realizeze.

Pentru ca un brand să poată sa obțina finalitatea scontata, adica să obțină cât mai mulți sustinatori, respectiv clienti fideli, este utila o evaluare cât mai bună și cât mai în detaliu a clientilor tinta. Doar după ce acest lucru este facut, și prin diversele metode de publicitate, poate fi posibila și realizarea unei relații intre brand si consumatori. Gerald Zaltman, în opera sa, „Cum gândesc consumatorii”, face referire la modul în care intreprinzatorii pot sa pătrunda în mintea cosnumatorilor prin metafore.

Conform acestuia, clientii adaugă unele insusiri brandurilor care le sunt familiare, iar publicitarii, stiind toata gama de metafore utilizate de clienti atunci când fac referire la un anumit produs, pot sa conceapa un model mai adecvat de comunicare privitor la marca respectiva.

Metaforele utilizate de o intreprindere în mesajele sale de publicitate afecteaza puternic modlitatea în care clientii interpretează mesajul respectiv ori percep valoarea produsului și, ina cest mod, pot sa mareasca probabilitatea de cumpărare.

Cat despre relația dintre brand și consumator, în literatura de specialitate se pot identifica diverse elemente care afecteaza această relație. Conform lui Alexandru Suruceanu, Managing Partner la Brand Behavior Research&Data, aceste componente sunt clasificate în 2 categorii principale. Prima categorie se refera la relația dintre brandul privit ca persoană și client.

Această relație reprezinta doar relația dintre 2 persoane. Cea de-a 2-a categorie, însa, se refera la personalitatea brandului care face apel la tipul de om (tipologie) pe care brandul o reprezintă. Astfel, relația dintre client si brand este privita ca o relație normala intre 2 persoane care au o personalitate proprie și care se influențează reciproc.

Modalitatea prin care cei tineri și brandurile se intersecteaza a fost analizata de-a lungul timpului de mulți analisti. D. Petre, V. Tureanu și Dragoș Iliescu precizeaza faptul că persoanele tinere sunt unul dintre cele mai atractive categorii de consumatori in cazul multor branduri, astfel fiind vizat de către advertiseri și marketeri.

Aceasta categorie de consumatori are o oarecare greutate în a fi înțeleasa, deoarece se află într-o permanenta schimbare. Studiile indica faptul că persoanele tinere se plictisesc tot mai rapid de orice, capacitatea lor de acordare a atenției și interesului scăzând dramatic.

Și în situatia mesajelor publicitare, persoanele tinere reacționează, în mod normal, repede ori prin intermediul adoptarii, ori prin respingerea acestora. La fel, tinerii tind sa evite repetarea expunerii la reclame, pentru ca, odată ce le-au înțeles și analizat mesajul, se plictisesc rapid de acestea.

Chiar si asa, in cazul in care acceptă mesajul unui brand, tinerii se transforma in adevarati amplificatori și multiplicatori ai imaginii brandului, prin intermediul generarii de conținut relevant.

Cat despre conexiunea dintre advertising, brand și persoanele consumatoare tinere, rezultatele studiului „Leo Youth” (facut in perioada 2007-2008, în mediul urban, in tara noastra) indica următoarele: tinerii tind să respingă conceptul de reclama (62% nu prea le vizioneaza, 76% consideră ca sunt enervante, 45% nu le tin minte); 27% au unele reclame preferate; 34% au tendinta de a discuta cu amicii despre ceea ce au vazut.

Am optat pentru campania publicitară facuta de compania Vodafone, mai exact spotul „Mayfly”, pentru a scoate in evidenta modul cum publicitatea influenteaza consumatorii, dar si modul prin care estetica contribuie la realizarea unui mesaj publicitar deosebit de eficient. Am ales Vodafone din cauza faptului că reprezinta o campanie extrem de mediatizată și astfel este suficient de renumita de majoritatea oamenilor.

Am intervievat un grup alcatuit din 6 persoane tinere, avand intre 22 și 25 de ani, 3 din acestia fiind deja clienti ai companiei Vodafone, iar ceilalți 3 fiind consumatori ai companiei Orange. 50% dintre tinerii intervievati sunt de sex feminin, iar jumătatea cealalta de sex masculin. Am facut această diferențiere cu scopul de obținere a unor rezultate cât mai obiective și pentru folosirea unei game cat mai largi de cercetare.

Tinerii intervievati au fost stimulati să vizioneze clipul „Mayfly” (cu musculița) și să ofere ulterior un raspuns câtorva întrebări prestabilite. Am analizat extrem de atent reacțiile lor pe parcursul urmaririi acestui clip și am evaluat răspunsurile oferite de acestia la întrebările formulate.

Acest studiu are scopul de a confirma ipoteza mentionata anterior, cea că publicitatea afecteaza comportamentul clientului. Pentru acest lucru am elaborat alte 6 ipoteze cu scopul de a confirma ipoteza principala, ipoteze care sunt de fapt divrse moduri prin care publicitatea doreste să atraga, să propuna, să capteze atenția și in final sa manipuleze consumatorul, în calitatea acestuia de client, să ii afecteze comportamentul, să ii influenteze decizia de a cumpara.

În continuare am prezentat ghidul stabilit pentru acest studiu, care are in cuprins toate cele 6 ipoteze stabilite anterior și care vor fi evaluate si testate în detaliu în partea finala a studiului.

A. Culorile au o influnta asupra starii de spirit; Profesionistii în cromoterapie, insa și in psihologie sustin deseori capabilitatea culorilor de a afecta starea de spirit.

Se cunoaste faptul ca: culoarea rosie exprima miscarea, dinamism; „subjugă și capteaza aproape hipnotic” iar culoarea verde inspiră increderea, calmul, echilibrul și reprezinta speranta si pacea.

B. Intensitatea și noutatea stimulilor capteaza atenția și creeaza curiozitatea;

C. Apelul catre latura emoțională creeaza sentimente pozitive;

D. Personificarea maximizeaza gradul sensibilizarii;

E. Utilizarea unui sistem de instrumente de comunicare (imagini dinamice, sunet, texte) este atractiva;

F. Mesajele simple, scurte si directe sunt mai usor reținute.

GHID

Acesta include problemele pricnipale, pe care se bazeaza studiul de caz, și care reprezinta obiectivul acestui studiu.

Ghidul interviului este alcatuit din 14 întrebări, care sunt realizate și propuse tinerilor care alcatuiesc grupul supus intervievarii. Toti respodnentii au răspuns la toate întrebările urmatoare:

1. V-a creat o impresie bună acest clip?

2. Ce v-a atras cel mai mult în acest clip?

3. Ce sentimente v-a creat acest clip?

4. Ce opinie aveți despre procesul tranzitiei de la „Connex” catre „Vodafone”?

5. Ce opinie aveți despre modalitatea prin care e facut acest clip?

6. Folosit servicile „Vodafone”?

7. Care este opinia dumneavoastră referitoare la folosirea de musculițe în acest clip?

8. Cum comentati imaginile utilizate în clip?

9. Vă place fondul sonor utilizat?

10. Ce stare de spirit vă creeaza?

11. Ce opinie aveți referitor la cromatica clipului?

12. In cazul in care folositi deja aceste servicii le veți folosi și în continuare?

13. Ați fi atras să folositi serviciul

A. Culorile au o influenta asupra starii de spirit

Culorile care sunt dominante în clipul respectiv sunt rosu și verde. Culoarea verde reprezinta calmul, iar culoarea rosie reprezinta o culoare plina de dinamism, care capteaza atenția.

Putem observa că persoanele din grupul intervievat au fost relaxate, linistite pe toata perioada vizionării clipului propus.

În final, culorile prezente în acest clip au sarcina de influențare a starii de spirit și sunt foarte eficient alese. Această ipoteză a fost confirmata.

B. Intensitatea și noutatea stimulilor capteaza atenția și produc curiozitatea

Clipul analizat arata o idee noua, utilizandu-se musculița care supravietuieste pentru o singură zi și profită de aceasta la maxim.

Intensitatea acestor stimuli, indicata de volumul luminozitatii, al sunetului, componenta cromatica, nivelul de emoții, sunt foarte bine folosite.

Toți respondentii au aratat o adevarata curiozitate și toti au vizionat cu foarte mare atentie clipul până la final.

Această ipoteză a fost de asemenea confirmata și ea pentru ca subiecții au aratat curiozitate și au fost, concomitent, extrem de atenți pe parcursul vizionării clipului.

Mesajele simple, scurte si directe sunt mai usor de retinut.

Se spune deseori că mesajele concrete, scurte si simple sunt mai usor de retinut in cadrul unui text realizat eficient, rămân întiparite in memoria clientilor și pot sugera și influența comportamentul lor.

Clipul analizat foloseste un text simplu și transmite un mesaj concret si scurt într-un mod cât mai direct. In acest fel a reușit să atraga toti respondentii din grupul supus intervievarii și să rămână concomitent si intapirati in memoria acestora.

Este semnificativ de asemenea sa precizez ca toți respondentii au identificat ideea emisa de acest clip, sloganul mentionat la sfârșitul clipului, ba chiar si atribuindu-l marcii și brand-ului “Vodafone”.

CONCLUZII

Realizarea pe piața externa și internă a bunurilor fabricate în serii mari, care să corespundă in totalitate cerințelor spirituale și materiale ale unor grupuri sociale, si chiar să constituie și să sugereze un standard crescut de viață, depinde într-o mare măsură de insusirilor lor estetice, rezultat al valorificarii și aplicarii creației artistice în cadrul industriei.

Luam parte in prezent, în societatea noastra, la o puternică conexiune între arta și industrie, exprimată atât în determinarea de către civilizația industrială, mai ales în condițiile revoluției tehnico-științifice contemporane, a unor noi coordonate ale evoluției artelor, cât și în pătrunderea mereu mai pregnantă a valoriiartistice în universul obiectelor tehnice produse în serii industriale.

In acest fel, s-au realizat noi tipuri ale artelor (televiziunea, cinematografia), au fost dezvoltate tehnicile artistice din cauza apariției unor noi tehnologii, noi materiale, mijloace, s-au stabilit metode evoluate de reproducere, producere, conservare și difuzare a valorilor artei. Se poate mentiona chiar că s-a realizat o autentică industrie de ordin artistic, care constă în producția de masă a anumitor obiecte artistice care unesc calitățile estetice cu cele utile.

De cealalta parte, arta afecteaza in mod direct evoluția obiectului tehnic. Estetica industrială reprezinta, în principal, un proces de implicare organică a artei în cadrul structurii intime a produsului industrial. Estetica industrială are in cuprins atât componente de proiectare (design), cât și componente de psihologie a formelor, de teorie a consumurilor, de sociologie a gusturilor.

Obiectivul principal al esteticii industriale a fost și va fi cel de a oferi designerului sprijinul teoretic util în acțiunile practice pe care trebuie să le realizeze.

Arta este, în acest caz, ”combustibilul” psihic necesar producției contemporane. Din cauza artei “omul producției” va fi capabil sa-si perfecționeze imaginația, spiritul inițiativei, simțul formativitatii, gustul estetic, si prin intermediul acestora “omul consumului" va putea sa-si perfecționeze sistemul de exigențe estetice referitoare la fiecare bun material facut sub influența, dar, a tradițiilor estetice nationale ori locale.

La confluența lor intervine în mod hotărâ scopul economiștilor, cărora le sunt utile deprinderi de ordin estetic pentru a putea sa selecteze cât mai eficient bunurile sub aspectul insusirilor estetice, car se compara cu standardele mondiale și cu cele mai calitative produse realizate pe piața internațională. Marfa devine in acest fel, implicit, și un factor estetic social-educativ.

Pentru a satisface trebuintele consumatorilor, specifice gusturilor lor și, cocnomitent, pentru a da produse care să aiba o contributie la educarea gustului, este necesara o colaborare stransa între știința economică și artă, între artisti și economisti, in special designeri.

Și acest lucru eoarece practica a demonstrat-o: un volum considerabil din activitățile economice din prezent depind nu de eficienta tehnică a produsului ori de eficiența cu care este realizat, ci de calitatea de ordin artistic a designului. Expansiunea cooperarii este sprijinita și de ideea “că posibilitățile de satisfacție dodandite de dezvoltarea artistică nu sunt limitate; sunt in mod sigur mai multe decât cele date de dezvoltarea tehnică“.

Imperativele unei competitivitati, permanent prea aspră, globalizarea piețelor, dezvoltarea tehnologiilor și a modurilor de viață, obligă companiile să-și adapteze continuu strategiile și produsele la cerintele unor modificari tot mai accelerate. In zilele noastre, tot mai mulți manageri realizează că iși pot creste substanțial forta competitivă in cazul in care adoptă designul în zona de concepție a companiei.

Economistii și politicienii mentioneaza apartenența designului la instrumentarul din prezent al politicii economice moderne. Designul intra in componenta industriei și economiei contemporană. Ca element fundamental al procesului care ne asigură servicii și bunuri, designul reprezinta un element esențial al culturii materiale, a esteticii și mediului înconjurător.

Designul reprezinta baza unor industrii. Mobilierul finlandez și danez își datorează faima din prezent nu unor calități de ordin tehnic, ci valorii artistice. Renașterea industriei din Italia în perioada postbelică a avut o bază identica. Produsele din Italia excelează nu prin tehnicitate, ci prin intermediul aspectului.

Estetica și designul mărfurilor devin, în acest caz, avantaje în lupta competitiva, componente de reală diferențiere a bunurilor, indiferent de natura lor.

Producția industrială își revendică puternic drepturi estetice. Design nu reprezinta numai modă, masini de lux sau mobilă stil. Camere video, mașini de scris, râșnițe de cafea, perii de dinți, toate aceste obiecte banale dovedesc că produsul industrial nu poate și nici nu trebuie să fie doar folositor, ci și frumos. La fel, ne putem pune mari speranțe în estetica și designul desfacerii acestora, a promovarii și prezentarii în activitatea comercială din zilele noastre.

Estetica bunurilor, depinzand de estetica industrială, reprezinta o disciplină de sinteză, domeniul careia impune cunoștințe economice si sociologice, de merceologie, marketing, management, de practica și teorie artistică etc.

Obiectul acestui domeniu îl reprezinta studiul proprietăților estetice adunate de mărfuri în procesul de fabricare a lor, indicatorii estetici avand o contributie, impreuna cu indicatorii generali ai calității, la procesul de apreciere a calității mărfurilor.

Indicatorii de ordin estetic cuprind criterii de apreciere privitoare la forma produsului, raportul formă-structură-funcționalitate, formă-material, formă-culoare-ornament, formă-culoare-modă-detalii, formă-mediu ambiant, aspectul și finisarea, ambalajul și prezentarea mărfurilor, expresivitatea mărcii de fabrică etc. Deci, calitatea estetică a unei mărfi include mai mulți indicatori între care există o strânsă interdependență.