Influența Educației Nonformale Asupra Comportamentului Școlarului Mic ÎN Contexte Educaționale Formale

INFLUENȚA EDUCAȚIEI NONFORMALE ASUPRA COMPORTAMENTULUI ȘCOLARULUI MIC ÎN CONTEXTE EDUCAȚIONALE FORMALE

– EDUCAȚIA NONFORMALĂ ÎN CONTEMPORANEITATE –

Cuprins:

Capitolul I

RESEMNIFICAREA PEDAGOGICĂ ȘI SOCIOLOGICĂ A EDUCAȚIEI NONFORMALE – CERINȚĂ A LUMII CONTEMPORANE

I.1. Formele educației și interdependența lor

Așa cum educația formală ne pregătește mai ales pentru previzibil, activitatea conexă, extrașcolară, ne pregătește în deosebi pentru provocări imprevizibile. Societatea contemporană este în continuă schimbare, tinerii sunt constânși să se adapteze pe parcurs noilor situații, cerințelor din ce în ce mai complexe, meseriilor lumii moderne și chiar să își schimbe profesia de 3-4 ori pe parcursul vieții. Pentru aceasta este nevoie de îmbinarea instruirii formale cu cea nonformală și informală, astfel elevii, determinați și susținuți de activitățile pe care le-au desfășurat și le desfășoară, să își poată valorifica în manieră complexă potențialul.

Conform noilor perspective, îmbinarea celor trei forme ale educației este încurajată, astfel, curriculumul, în accepțiune modernă, înglobează toate experiențele de învățare, atât cele dobândite în școală, cât și cele din cadrul nonformal și informal. Pentru a surprinde interdependența formelor educației, le vom analiza pe rând.

I.1.1. Educația formală

Educația formală este asociată cu educația desfășurată în instituții de învățământ și are la bază documente școlare oficiale, planuri de învățământ, programe, manuale, materiale metodice suport și instrumente de evaluare, utilizate ca vehicule în realizarea finalităților educaționale.

Educația formalã se referă la totalitatea influențelor intenționate și sistematice, elaborate în cadrul unor instituții specializate, în vederea formării personalității umane (Cucoș, C., 2001, p. 45). Ea este considerată forma fundamentală a educației fiind realizată în mod planificat prin intermediul sistemului de învățământ structurat și ierarhizat în trepte școlare și în ani de studii. Educația formală este un punct de referință, care pune în centrul preocupărilor sale copilul, ca subiect al educației și instrucției. (Schaub, H., 2001).

Conținuturile, organizate în funcție de obiective și transmise cu ajutorul metodelor și al mijloacelor de predare-învățare-evaluare, determină un proces intens de formare, realizat de persoane specializate – cadrele didatice. Educația formală permite o asimilare sistematică a cunoștințelor științifice, literare, tehnologice, filozofice, artistice și etice și facilitează dezvoltarea unor competențe, aptitudini și atitudini necesare pentru integrarea cu succes a persoanei în societate.

Deși conținuturile nu mai sunt obligatorii, ele constituind doar vehicule în realizarea finalităților educaționale, sunt privite ca fiind o priorirate de mulți dintre actorii actului educațional. Acest aspect aduce un minus educației formale, lasând puțin loc imprevizibilului, oportunității de a pune în practică competențele în abordarea unor conținuturi din afara contextului formal.

I.1.2. Educația nonformală

Educația nonformală are la bază obiectivele și conținuturile activităților structurate și organizate într-un cadru instituționalizat, dar desfășurate în afara sistemului de învățământ, cu caracter opțional, complementare școlii. (Văideanu, G. apud Cristea, S., 2008)

Educația nonformală se desfășoară în:

organizații pentru tineret,

ligi și asociații de elevi/studenți,

cluburi,

asociații artistice și sportive.

Și activitățile extrașcolare, parașcolare

activități de perfecționare,

vizite la unități de profil,

expoziții,

concursuri școlare,

olimpiade,

competiții

și perișcolare

vizite la muzeu,

excursii,

tabere,

cercuri științifice,

vizionări de spectacole și filme

organizate de cadrele didactice, determină influențe ce intră sub umbrela educației nonformale. Toate aceste tipuri de acțiuni au un caracter flexibil și sunt variate, oferind șansa elevilor de a alege în funcție de interese și abilități.

Activitățile nonformale sunt coordonate de specialiști, cum ar fi profesorii, tehnicienii, instructorii, dar, spre deosebire de rolul pe care îl au în mod tradițional în școală, aici ei sunt moderatori.

O altă deosebire față de educația formală este modul de evaluare care, în mediul nonformal, este nesistematic și mai puțin organizat determinând controlul precar al cunoștințelor transmise și șanse reduse perfecționării continue a strategiilor și a mijloacelor formării (Ionescu, I., 2006), acest punct slab încurajând colaborarea judicioasă cu educația formală.

I.1.3. Educația informală

Educația informală cuprinde ansamblul influențelor educative, al experiențelor de învățare și dezvoltare indirecte, determinate de interacțiunea educatului cu mass-media, cu mediile social, familial și cultural, cu grupul de prieteni. Acestea transmit valori, formează atitudini și competențe într-o maniera complementară școlii. Experiențele nu sunt sistematice, organizate sau subordonate unor obiective și finalități explicite, așa cum se întâmplă în cazul educației formale.

Informațiile și cunoștințele transmise în contextul educației informale sunt aleatorii, neprelucrate și achiziționate de cele mai multe ori involuntar. Acest tip de educație oferă deci șansa de gestionare a propriului proces de formare, dând posibilitatea de a alege grupul de prieteni, mediul social, ziarele sau emisiunile în funcție de preocupări și interese (Ionescu, I., 2006).

Pentru că informațiile sunt foarte ușor de accesat în contextul în care trăim acum, este nevoie de o selecție benefică a mediilor și a mesajelor educaționale care ne influențeză. Această abilitate de a distinge între „bine și rău” este cultivată în mod sistematic și eficient în primul rând prin educația formală.

Pentru a vedea perspectiva de ansamblu a celor trei forme ale educației s-a realizat următoarea figură:

I.1.4. Co-existența și interdependența formelor educației

Cunoștințele pe care le avem, modul nostru de a fi și de a ne comporta sunt rezultatul tuturor influențelor educative cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi, în societatea noastră. Educația formală trebuie să accepte existența educației informale și nonformale și să folosească într-un mod benefic, pentru educat, influențele acestora în scopul realizării funcției de asigurare a unei inserții sociale active a subiectului uman. Pentru inserția activă a individului în societate este necesară coordonarea și integrarea celor trei forme ale educație care se sprijină și se potențează reciproc dacă și corelarea lor este realizată în mod eficient.

Pot fi proiectate mai multe modalități de corelare a celor trei forme ale educației, corelare care evidențiază interdependența dintre acestea, precum și subordonarea lor la finalitățile educației formale.

Analiza unor exemple:

Disciplinele abordate sunt Limba și literatura română, Geografie, Educație fizică și sport și Pedagogie. Formele educației au propriile lor maniere de acțiune, iar acest lucru poate pune în dificultate îmbinarea lor (educațiile formală și nonformală fiind structurate, organizate și voluntare, iar cea informală fiind nestructurată, neorganizată, spontană, accidentală și de cele mai multe ori involuntară) dar nu și dacă pornim de la punctul lor comun: educatul.

Exemplul nr. 1:

Exemplificarea interdependenței formelor educației la Limba și literatura română:

Pentru a ilustra posibilitatea valorificării celor trei forme ale educației la disciplina Limba și literatura română ne vom referi la lecția: „Caracterizarea personajului Ilie Moromete din romanul postbelic, Moromeții de Marin Preda” din clasa a XII-a și vom prezenta o secvență din scenariul didactic.

Elevii citesc în prealabil cartea pentru această oră și apoi profesorul desfășoară o lecție de predare-învățare în care se realizează planul de caracterizare a personajului Ilie Moromete, plan care va fi dezvoltat acasă de către elevi într-un eseu structurat.

În completarea informațiilor obținute în urma citirii cărții și a discuțiilor din clasă (educație formală) profesorul împreună cu clasa organizează o seară de vizionare de film (educație nonformală). Profesorul împrumută un videoproiector de la școală, iar elevii trebuie să găseasă un spațiu adecvat și să îl pregătească. În timpul vizionării filmului Moromeții, elevii trebuie să urmărească în primul rând comportamentul personajului principal și să își ia notițe.

Pentru dezvoltarea planului de caracterizare a lui Ilie Moromete elevii trebuie să adauge cunoșințele dobândite până acum informații pe care le vor putea culege discutând cu părinții (educație informală) despre cum și-l amintesc ei pe Moromete. Influențele educației informale intervine și în momentul în care elevii organizează seara de vizionare de film, ei folosind elemente din experiențele lor anterioare.

Rezultatul final, planul de caracterizare a persoajului Ilie Moromete, va fi cumularea tuturor influențelor educative exercitate asupra elevului.

Exemplul nr. 2:

Exemplificarea interdependenței formelor educației la Educație fizică și sport:

Îmbinarea educației formale, informale și nonformale cu scopul instruirii și formării elevilor se poate realiza și la disciplina Educație fizică și sport. Pentru identificarea și dezvoltarea unor deprinderi și aptitudini motrice și pentru formarea atitudini pozitive față de menținerea permanentă a stării optime de sănătate și asigurării unei dezvoltări fizice armonioase propunem un set de activități desfășurate în sala de sport a școlii și pe patinoarul din oraș.

Lecția la care vom face referire este „Elemente acrobatice statice și dinamice din gimnastica acrobatică și variante de legături de elemente”. Prima activitate se desfășoară în sala de sport unde elevii, după pregătirea organismului pentru efort, învață noi elemente acrobatice statice și dinamice din gimnastica acrobatică și variante de legături pentru elementele învățate.

Următoarele patru ore se vor desfășura pe patinoarul din oraș (educație formală). În primele două ore elevii învață să patineze, iar cei care știu deja își consolidează abilitățile de patinatori amatori, supravegheați de profesorul de sport și doi instructori de la Clubul de patinaj artistic. Elevii care știu să patineze au această abilitate, de cele mai multe ori, ca urmare a influențelor execitate de grupul de prieteni sau de părinți (educație informală) sau în cazul în care au urmat cursuri la un club de specialitate (educație formală).

În a treia oră elevilor li se cere să adapteze și să realizeze cât mai multe exerciții de pregătire a organismului pentru efort, pe patinoar. În același mod vor alege din elementele de acrobatică învățate care pot fi executate pe patinoar și le vor exersa. Aceste activități, pe lângă faptul că vor pune în mișcare majoritatea grupelor de mușchi, vor crea o stare de bunădispoziție care va înlesni însușirea unor noi abilități.

La a patra oră elevii vor avea ca invitați tineri de la Clubul de patinaj artistic, care vor desfășura un scurt moment artistic. După încheierea momentului, tinerii le vor arăta elevilor elemente de patinaj artistic cu un grad scăzut de dificultate pe care elevii vor încerca să le imite.

Elevilor „le rămâne ca temă” să mergă la patinoar cu grupul de prieteni și să găsească împreună cu aceștia alte mișcări ce se pot realiza pe patine (educație informală).

Exemplul nr. 3:

Exemplificarea interdependenței formelor educației la Geografie:

Pentru ca experiențele de învățare să fie cât mai diverse și complexe, putem corela acțiunile și influențele formale, nonformale și informale la disciplina Geografie. Exemplificăm modul de atingere a acestui obiectiv în cadrul lecției „Tipuri și unități majore de relief – grupa de munți Orientali” la clasa a XIIa.

În tipul orei de geografie se vor însuși cunoștințele referitoare la poziția geografică, limitele, caracteristicile reliefului și subdiviziuni ale Munțiilor Orientali. Pentru îmbogățirea și aplicarea cunoștintelor geografice despre grupa de munți studiată se organizează, în colaborare cu Serviciul Public Județean Salvamont o excursie în Munții Călimani (educație nonformală).

Pentru a se pregăti de excursie elevii vor apela la experiențele precedente pe care le-au avut în natură și se vor documenta pe internet (educație informală) despre traseele pe care pot ajunge pe vârful Rețitiș și dificultatea lor, despre clima și flora pe care o vor întâlni și echipamentul necesar în condițiile identificate.

În timpul excursiei elevii vor urmări formele de relief cu care se învecinează Orientalii, cu precădere Munții Călimani și caracteristicile florei, faunei și cele climatice. De asemena vor învăța de la salvamontiști să aleagă și să facă față cu brio traseului, să identifice plantele medicinale, să se orienteze cu busola și harta, iar dacă au șansa să observe animalele și păsările ce viețuiesc în acea zonă.

Exemplul nr. 4:

Exemplificarea interdependenței formelor educației la Pedagogie:

Pentru ca elevii din clasa a X-a, care studiază „Teoria și practica instruirii și a evaluării”, să identifice, să își însușească și să aplice metodele interactive de instruire, se poate realiza un parteneriat cu „Organizația Națională Cercetașii României”.

Prima etapă a acestui proiect se desfășoară la întâlnirile săptămânale ale cercetașilor. Elevii vor fi împărțiți, după propriile interese, pe grupe reprezentând ramurile de vârstă ale activităților la care vor participa. Ei trebuie să urmărească metodele de transmitere și consolidare a informațiilor folosite de cercetași, specifice „pedagogiei scout”, dar trebuie să se și implice în moderarea activității alături de lideri. (educație nonformală).

Pentru a valorifica experiența avută, elevii trebuie să identifice care din metodele de instruire experimentate la cercetași ar putea să le utilizeze în sala de clasă. La ora de pedagogie, elevii vor prezenta metodele, iar pornind de la acestea profesorul le va prezenta metode complementare acestora, întâlnite în școală.

În vederea finalizării acestui proiect elevii trebuie să realizeze o „culegere de metode interactive de instruire” unde vor fi incluse metodele identificate la acivitățiile cu cercetașii, învățate la școală și eventual metode descoperite de ei în media sau în urma discuțiilor cu prieteni sau rude care lucrează în învățământ. (educație informală).

În orice societate în care trăiește, ființa umană are parte de nenumărate influențe educative, venite din direcții diferite, organizate sau neorganizate, sistematice sau nesistematice, strcturate sau nestructurate, rezultatul acestora fiind identificat în cunoștințele, comportamentul și valorile însușite de aceasta.

Relația dintre formele educației este de interdependență și complementaritate, aceasta realizându-se și dacă nu dirijăm activitățile, pentru că influențele pe care le are educația informală și cea nonformală se resfrâng asupra celui educat cu sau fără implicarea cadrelor didactice, ele putându-se recunoaște în comportamentul și atitudinea lui. Însă, noi trebuie să aceptăm importanța lor și să folosim experiența de viață a elevului în formarea și dezvoltarea personalității acestuia.

Educația a devenit o caracteristică a întregii vieți, de aceea este necesar să dezvoltăm elevilor competențe care să le permită accesul la noi realități, aflate în schimbare continuă, prin învățare permanentă, elevii trebuind să își dezvolte capacitatea de obținere independentă a cunoștințelor și să învețe să opereze independent și creativ cu acestea.

Din practicile contemporane putem observa că tendința prioritară a educației formale este de a pune baza cunoștințelor, a educației nonformale de a dezvolta caracterul, iar educației informale îi rămâne ca principal rol contuararea valorilor specifice societății.

I.2. Educația nonformală – abordări în diacronie

I.2.1. Definiții operaționale ale educației nonformale

De-a lungul anilor, conceptul de educație nonformală a fost definit în diferite moduri încercându-se o conturare cât mai clară și mai explicită a acestuia.

Educația nonformală cuprinde totalitatea influențelor educative ce se derulează în afara clasei (activități extra-para-perișcolare) sau prin intermediul unor activități opționale sau facultative. Termenul nonformal desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar totdeauna cu efecte formative. (Cozma apud C. Cucoș, 2002)

Etimologic, termenul de educație nonformală își are originea în latinescul “nonformalis”, preluat cu sensul “în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative. (Cristea, S., 2008)

Conceptual, educația nonformală cuprinde ansamblul activițăților și al acțiunilor care se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului școlar, constituindu-se ca “o punte între cunoștințele asimilate la lecții și informațiile acumulate informal”. (Văideanu, G. apud Cristea, S., 2008)

Educație nonformală este orice activitate educațională organizată în afara sistemului formal existent – fie că se desfășoară separat sau ca un element important al unei activități mai largi – care este menită să răspundă nevoilor (Costea, O., 2009)

Educația nonformală reprezintă activitatea educațională organizată în afara sistemului de educație formală existent, menită să răspundă nevoilor educaționale ale unui anumit grup și care vizează în mod organizat, realizarea unor obiective clare de învățământ. (Valchev, Pilavak și Cerna apud Ciurea, A., 2012)

Educația nonformală este definită drept “orice activitate educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă aceasta în sistemul formal (stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor etc.)” (J. Kleis apud H. Șerbănescu, 2010)

Educația nonformală reprezintă ansamblul acțiunilor organizate în mod intenționat și sistematic, desfășurate în cadru instituționalizat, dar în instutuții care nu au o destinație educațională explicită și sitematică, deci în afara sistemului de învățământ. Activitățile educaționale nonformale se caracterizează prin varietate, flexibilitate și au un caracter obțional și facultativ. În aceasă categorie se încadrează activitățile educaționale din muzee și biblioteci, activitățile de autoinstruire și autoeducație, activitățile din cluburi ale elevilor, cercuri științifice etc. (D. Andronache, 2013, pag. 26)

Educația nonformală cuprinde totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, dar în afara sistemului formal al educației. (M. Iacob, 2014)

Pornind de la definițiile din literature de specialitate cât și de la contextual actual de desfășurare a activitătilor educaționale de timp nonformal, putem defini educația nonformală astfel:

Educația nonformală cuprinde totalitatea activităților și influențelor educaționale cu caracter opțional sau facultativ extrașcolare, dar nu neapărat în afara sistemului de învățământ, organizate, sistematice și deliberate, care răspund unor finalități educaționale consonante cu cele ale educației formale și racordate la nevoile de învățare ale fiecărui individ în parte sau a unui grup de indivizi care au valori și țeluri comune.

Activitățile para și perișclare sunt ancorate în sistemul de învățământ având la bază conținuturile vehiculate de acesta la care se adaugă și altele, pornesc de la aceleași finalități educaționale extinzându-le și uneori se desfășoară în instituții de învățământ. Acest tip de activități sunt dedicate tuturor elevilor dar alese, în funcție de preferințe, doar de cei interesați.

Cealaltă categorie de activități, cele desfășurate în afara sistemului de învățământ, sunt inițiate de organizații pentru tineret, ligi și asociații de elevi/studenți, cluburi, asociații artistice și sportive având la baza finalități prestabilite, conținuturi specifice și o gestionare proprie fiecărei structuri (instituții/organizații) în parte, prevăzute în documente special elaborate ce prezintă o mare flexibilitate, diferențiindu-se în funcție de vârstă, sex, categorii socio-profesionale, interesul participanților, aptitudinile și înclinațiile lor. Aceste activități sunt complementare activităților formale.

I.2.2. Caracteristicile educației nonformale

Urmare la definițiile educației nonformale putem contura caracteristicile acesteia:

se desfăsoară într-un cadru organizat, în afara sistemului școlar, cuprinzând activități extra clasă/extradidactice (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade, competiții) și activități de educație și instruire extrașcolare, activități de animație;

asigură legătura dintre educația formală si cea informală;

coordonatorii activităților nonformale au un rol mai discret, ei fiind animatori, moderatori, îndrumători, ghizi; educatorului nonformal i se solicită mai multă flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate și rapiditate în adoptarea variatelor stiluri de conducere a activității, în funcție de nevoile și cerințele educatului;

conținutul și obiectivele urmărite sunt prevăzute în documente special elaborate ce prezintă o mare flexibilitate, diferențiindu-se în funcție de vârstă, sex, categorii socioprofesionale, interesul participanților, aptitudinile si înclinațiile acestora;

are un caracter opțional desfășurându-se într-o ambianță relaxată, calmă și plăcută, dispunând de mijloace menite să atragă publicul de diferite vârste;

este o formă facultativă de antrenament intelectual care menține interesul participanților printr-o metodologie atractivă;

evaluarea activităților desfășurate în cadrul educației nonformale este “facultativă, neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note sau calificative oficiale”. (S. Cristea, 1998)

Conform primei caracteristici, descrise în Dicționarului de Pedagogie, educația nonformală se desfășoară în afara sistemului școlar, aspect pe care nu îl împărtășim, astfel reformulăm caracteristica în următoarea manieră:

se desfășoară într-un cadru organizat cuprinzând activități extra școlare (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, concursuri școlare, concursuri școlare, olimpiade, vizite, expoziții, activități sportive, artistice, sociale, culturale, de divertisment, de perfecționare)

astfel, sunt luate în calcul și activitățile guvernate de Ministerului Educației și Cercetării Științifice, cum ar fi olimpiadele și concursurile tematice.

De asemenea putem adăuga faptul că educația nonformală este inițiată de organizații și instituții specializate în educarea diferitelor categorii de copii, tineri și adulți, iar tipurile de activități desfășrate răspund intereselor, aptitudinilor și dorințelor participanților, acestea fiind căutate în mod independent de beneficiari. Activitățile nu sunt inițiate din exteriorul educatului, cum sunt în contextul formal și nici lăsate în voia hazardului, cum sunt în educația informală.

I.2.3. Criterii în delimitarea educației nonformale în raport cu educația formală și informală

Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra diferențelor dintre cele trei forme ale educației, propunem următorul tabel, care, practic, are structura unei check-list:

Tabelul nr. 1.I.

Analiză discriminativă(abordare personală)

Putem distinge multiplele criterii care se regăsesc la cele două forme ale educației, cea formală și cea nonformală. Singurele criterii care fac notă discordantă sunt gradul de obligativitate și ergonomia spațiului prestabilită pe care educația formală de le are pe când educația nonformală nu și flexibilitatea a interacțiunilor pe care o regăsim la educația nonformală în timp ce în educația formală întâlnim o comunicare oficială.

Educația formală și nonformală se desfășoară într-un cadru organizat, dupa norme și reguli prestabilite, în instituții/organizații cu caracter educativ, iar interacțiunile între educat și educator sunt de cele mai multe ori directe. Aceste forme ale educației au la baza finalități educaționale care permit monitorizarea și evaluarea, având astfel un control al influenței asupa educatului. Avem parte de un curriculum bine conturat, cu metode și mijloace specifice și conținuturi utilizate ca vehicole în realizarea finalităților educaționale.

În ceea ce pivește educația informală, diferențele sunt mai multe, aceasta nefiind organizată în urma unor finalități educaționale prestabilite, se desfășoare în spații neconvenționale, nu respectă o ierarhizare și nu propune evaluări în scop educativ. Dimensiunea învățării nu este urmărită nefăcându-se monitorizări permanente care să determine un control al influențelor asupra individului. Educația informală este percepută ca fiind un complex de influențe educaționale generate de familie, grupul de prieteni, mediile sociale și culturale, mass-media. Deși sunt instituții, componente ale societății, care pot determina influențele educaționale, nu putem declara că acestea desfășoară educație informală, acestea neavând misiunea de educarea indiviziilor. Putem distinge un curriculum, fiind conținuturi și metode specifice chiar dacă promotorii educație informale nu își stabilesc obiective educaționale în prealabil. De asemenea există o flexibilitatea a interacțiunilor care pot fi directe sau mediate.

De asemenea, pentru compararea celor trei forme ale educației propunem următorul tabel, care este mai analitic și mai explicit:

Tabelul nr. 2.I.

Trăsăturile celor trei forme ale educației (Costea, O., 2009 și S. Cristea, 1998 )

I.2.4. Contextul legislativ românesc al educației nonformale

În reconsiderarea și resemnificarea conceptului de educație nonformală pornim de la contextul legislativ ținând cont de paradigmele educaționale actuale, de evoluțiile conceptuale, curriculare și metodologice actuale. Cadrul legislativ este conturat de Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și Ordin nr. 5567/7.10.2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților care oferă activitate extrașcolară (Anexa 1 și 2).

Legea Educației Naționale nr. 1/ 2011 prevede următoarele, în legătură cu educația nonformală:

Capitolul VI, Secțiunea 1, Art.81:

Antepreșcolarii, preșcolarii și elevii din învățământul preuniversitar au drepturi egale la educație, prin activități extrașcolare organizate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Activitățile extrașcolare sunt realizate în cadrul unităților de învățământ preuniversiatr, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere școlare, în baze sportive, turistice și de agrement sau în alte unități acreditate în acest sens.

Organizarea, acreditarea, controlul și competențele unităților care oferă educație extrașcolară se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministerului educației, cercetării, tineretului și sportului.

Ordin nr. 5567/7.10.2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților care oferă activitate extrașcolară (Anexa1) prevede următoarele, în legătură cu activitățile de tip nonformal:

Art. 1. – Prezentul regulament reglementează organizarea și desfășurarea activităților educative extrașcolare/de tip nonformal, în unități de învățământ/unități de stat sau private, care oferă/furnizează educație nonformală, prin activități educative extrașcolare, în conformitate cu prevederile Legii educației naționale nr.1/2011.

Art. 2. – Educația nonformală reprezintă parte integrantă a sistemului național de educație, alături de educația formală.

Art. 3. – Educația nonformală se organizează și se desfășoară în conformitate cu idealul educațional și cu principiile prevăzute de Legea nr.1/2011.

Art. 4. – Educația nonformală are ca scop dezvoltarea și diversificarea competențelor cheie și formarea competențelor specifice în funcție de domeniul și profilul activității extrașcolare.

Art. 5. – În România, antepreșcolarii, preșcolarii și elevii beneficiază de educatie nonformală, prin activități educative extrașcolare, realizate în cadrul unităților de învățământ preuniversitar de stat sau private, în palate și cluburi ale copiilor, în tabere școlare, în baze sportive, turistice și de agrement sau în alte unități acreditate în acest domeniu, indiferent de condiția socială și materială, de sex, de rasă, de naționalitate, de apartenența religioasă, fără restricții care ar putea constitui discriminare ori segregare.

Art. 6. – Activitatea educativă extrașcolară se desfășoară, în afara orelor de curs, în spații aparținând unităților de învățământ, în palatele și cluburile copiilor, în tabere școlare, în baze sportive, turistice și de agrement și în alte locații educaționale, culturale, științifice, sportive.

Art. 7. – (1) În sistemul de învățământ de stat, activitățile educative extrașcolare se desfășoară, conform legii, în unități de învățământ preuniversitar de stat, abilitate în domeniul educației nonformale, pe toată durata anului școlar și a vacanțelor școlare.

Art. 9. – Organizarea și funcționarea unităților de învățământ/unități care oferă/furnizează educație nonformală, prin activități educative extrașcolare, sunt reglementate, după cum urmează:

a) pentru palatele și cluburile copiilor conform anexei nr. 1, care face parte integrantă din prezentul regulament, și prin alte metodologii emise de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;

b) pentru alte instituții acreditate în domeniul educației nonformale conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din prezentul regulament, prin regulamente și metodologii proprii, cu respectarea prevederilor Legii nr.1/2011 și a altor prevederi legale în vigoare.

Ordin nr. 5567/7.10.2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților care oferă activitate extrașcolară (Anexa2) prevede următoarele, în legătură cu activitățile de tip nonformal:

Art.1. – (1) Activitatea educativă extrașcolară organizată și desfășurată în alte unități/instituții de stat sau private acreditate care oferă educație nonformală poate fi de tip: cultural, civic, artistic, civic, tehnic, aplicativ, științific, sportiv, turistic, antreprenorial și de voluntariat.

(2) Activitatea educativă extrașcolară organizată și desfășurată în alte unități/instituții de stat sau private acreditate care oferă educație nonformală poate consta în: proiecte și programe educative, concursuri, festivaluri, expoziții, campanii, schimburi culturale de elevi, excursii, serbări, expediții, școli, tabere și caravane tematice, dezbateri, sesiuni de formare, simpozioane, vizite de studiu, ateliere deschise etc.

(3) Activitatea educativă extrașcolară se poate desfășura în baze sportive, de divertisment și de agrement, tabere, locații educaționale culturale, sportive, turistice cu această destinație.

Art. 2. – (1) Conducerea unităților și instituțiilor de stat sau private acreditate în care se desfășoară activități educative extrașcolare, exceptând palatele și cluburile copiilor și unitățile de învățământ preuniversitar, numește, prin decizie, un coordonator al activității educative extrașcolare din unitatea/instituția respectivă.

(2) Responsabilul cu activitatea educativă extrașcolară din unitățile de stat sau private acreditate în care se desfășoară activități extrașcolare, exceptând palatele și cluburile copiilor și unitățile de învățământ preuniversitar, are următoarele atribuții:

a) planifică și coordonează toată activitatea educativă extrașcolară din unitate/instituție;

b) colaborează și îndrumă cadrele didactice, care însoțesc elevii ce desfășoară activitate educativă extrașcolară;

c) răspunde, întru totul, de activitățile organizate și desfășurate de copii și elevi sub îndrumarea lui;

d) îndeplinește alte atribuții stabilite în fișa postului de către conducerea unității/instituției.

Art. 3. – Portofoliul coordonatorului cu activitatea educativă extrașcolară din unitățile și instituțiile de stat sau private acreditate în care se desfășoară activități educative extrașcolare, exceptând palatele și cluburile copiilor și unitățile de învățământ preuniversitar, conține, minimum, următoarele documente:

a) planuri/programe de dezvoltare educativă extrașcolară;

b) planificarea anuală a activităților educative extrașcolare;

c) documente care reglementează activitatea educativă extrașcolară în unitățile și instituțiile de stat sau private acreditate, exceptând palatele și cluburile copiilor și unitățile de învățământ preuniversitar;

d) evidența școlilor participante și a elevilor;

e) rapoarte de evaluare a activității educative extrașcolare;

f) studiu asupra activității educative extrașcolare desfășurate.

Art. 4. – Organizarea activității educative extrașcolare în cadrul unităților și instituțiilor de stat sau private acreditate care oferă educație nonformală este reglementată prin proceduri proprii, elaborate de autoritățile competente în domeniu, cu respectarea prevederilor Legii nr. 1/2011 și ale altor acte normative în vigoare.

Art. 5. – Evaluarea activității educative extrașcolare desfășurate de copii în unitățile și instituțiile de stat sau private acreditate în care se desfășoară activități educative extrașcolare este realizată de către conducerea unității/autorității cu competențe în domeniu, iar rezultatele sunt înregistrate în documente specifice de evidență.

Art. 6. – Evaluarea personalului ce funcționează în cadrul unor astfel de unități/instituții de stat sau private acreditate se realizează, anual, prin intermediul fișei de evaluare elaborate pe baza fișei postului, în conformitate cu procedurile proprii și metodologiile specifice emise în baza prevederilor legale în vigoare.

Art. 7. – Evaluarea activității educative extrașcolare derulate la nivelul unității/instituției de stat sau private acreditate este inclusă în raportul anual privind calitatea educației în respectiva unitate/instituție.

Art. 8.- Evaluarea activității educative extrașcolare la nivelul unității/instituției de stat sau private acreditate este parte a evaluării instituționale a respectivei unități/instituții.

Art. 9. – Unitățile și instituțiile de stat sau private acreditate în care se desfășoară activități educative extrașcolare sunt obligate sǎ angajeze personal didactic calificat în desfǎșurarea activitǎții educative extrașcolare cu copiii și elevii, conform prevederilor Legii nr. 1/2011.

Art. 10. – Recrutarea, selecția și ocuparea posturilor în aceste unități și instituții de stat sau private acreditate se realizeazǎ conform procedurilor proprii și metodologiilor specifice elaborate în baza prevederilor legale în vigoare.

Art. 11. – Activitatea de recrutare și selecție a personalului din aceste unități și instituții de stat sau private acreditate care desfășoară activitate educativă extrașcolară reprezintă sarcina consiliului de administrație și a conducerii unității/instituției respective.

Art. 12. – Personalul didactic calificat în desfǎșurarea activitǎții educative extrașcolare cu preșcolarii și elevii din unitățile și instituțiile de stat sau private acreditate care desfășoară activitate educativă extrașcolară beneficiază, potrivit Legii nr. 1/2011, de dreptul de a participa la oricare dintre formele de organizare a perfecționării/formării continue prevăzute de legislația în vigoare.

Art. 13. – Finanțarea unităților și instituțiilor de stat sau private acreditate care desfășoară activitate educativă extrașcolară se realizează în conformitate cu procedurile proprii și metodologiile specifice elaborate în baza prevederilor legale în vigoare.

Art. 14. – Unitățile și instituțiile de stat sau private acreditate în care se desfășoară activități educative extrașcolare pot obține venituri proprii din activități specifice, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 15. – Unitățile și instituțiile de stat sau private acreditate în care se desfășoară activități educative extrașcolare pot pune la dispoziția unităților de învățământ preuniversitar, a palatelor și cluburilor copiilor, baza materială, în baza unui parteneriat sau a unui contract de închiriere.

Art. 16. – Acreditarea unităților și instituțiilor de stat sau private care desfășoară activități educative extrașcolare se realizează în conformitate cu normele legale emise de Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar.

Capitolul II

EDUCAȚIA NONFORMALĂ – FORMĂ DE EDUCAȚIE COMPLEMENTARĂ EDUCAȚIEI FORMALE

II.1. Actualitate și perspective în educația nonformală din România

Sistemul de învățământ din România oferă o recunoaștere din ce în ce mai declarată a activităților de tip nonformal și instituțiile care oferă astfel de activități. Un exemplu pertinent este faptul că în 24 mai 2011, odată cu publicarea Ordinului MECTS nr.4.292 – structura anului școlar 2011-2012, sa adus în discuție Programul “Școala altfel”. Săptămâna 2-6 aprilie 2012 este propusă a fi dedicată activităților educative extracurriculare și extrașcolare. (www.edu.ro)

Acest proiect a continuat și anii următori, acum numindu-se „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”. Unele dintre problemele ridicate de implementarea acestui proiect sunt lipsa fondurilor și motivația scăzută a cadrlor didactice pentru derularea unor activități de tip nonformal. O soluție identificată de Ministerul Educației Naționale și de multe unități de învățământ a fost semnarea unor parteneriate cu organizații nonguvernamentale care realizează educație nonformală în mod curent. Astfel, pe lângă faptul că se pun în valoare talentele, preocupările extrașcolare și competențele elevilor, în domenii cât mai diverse și interesante copiii își pot clarifica unele informații dobândite în mediul formal, își pot dezvolta competențe care le vor fi necesare la școală dar și în viața de zi cu zi.

Acest proiect a continuat și anii următori, acum numindu-se „Școala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”. Unele dintre problemele ridicate de implementarea acestui proiect sunt lipsa fondurilor și motivația scăzută a cadrlor didactice pentru derularea unor activități de tip nonformal. O soluție identificată de Ministerul Educației Naționale și de multe unități de învățământ a fost semnarea unor parteneriate cu organizații nonguvernamentale care realizează educație nonformală în mod curent. Un astfel de parteneriat a fost semnat cu Organizația Naționala „Cercetașii României”.

II.2. Cercetășia – alternativă în educația nonformală

Una dintre organizațiile nonguvernamentale recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării Științifice ca fiind furnizoare de educație nonformală este Organizația Națională „Cercetașii României”.

Organizația Națională „Cercetașii României” (www.cercetasiiromaniei.ro), prescurtat ONCR, reînființată în 1990, este cea mai mare mișcare non-guvernamentală de tineret din România, cu circa 3.500 de membri în 67 de centre locale (filiale) răspândite în toată țara. Fiecare dintre aceste centre își planifică propria activitate în funcție de specificul local și de interesele și aptitudinile membrilor ei, se integrează în comunitatea locală și încearcă să-i ajute pe membri acesteia să devină cetățeni responsabili ai comunităților în care trăiesc. ONCR este, de asemenea, integrată în cercetașia mondială prin apartenența ei ca membră cu drepturi depline a Organizației Mondiale a Mișcării Scout. (www.scout.org)

Misiunea Cercetășiei în societatea românească este de a contribui la educarea tinerilor printr-un sistem de valori bazat pe o Promisiune și o Lege, de a ajuta la construirea unei lumi mai bune, în care oamenii sunt împliniți ca indivizi și joacă un rol constructiv în societate. Aceasta se realizează prin: implicarea tinerilor într-un proces educativ non-formal, pe toată durata anilor în care se formează ca indivizi; utilizarea unei metode specifice, care face din fiecare individ principalul agent al propriei dezvoltări ca persoană încrezătoare, motivată, responsabilă și deschisă; sprijinirea tinerilor în stabilirea unui sistem de valori bazat pe principii spirituale, sociale și individuale, asa cum sunt ele exprimate prin Promisiune și Lege.

Legea Cercetașului este un cod de viața individual și colectiv care are la bază principiile Cercetășiei. Reprezintă un cadru de referința pentru comportamentul de zi cu zi al cercetașului pe de o parte, și stabilește normele comunității cercetășești, pe de alta parte.

Cele 10 legi ale cercetașului:

1. Cercetașul își iubește patria sa, România și pe toți cei care trăiesc în ea.

2. Cercetașul este loial, și respecta cuvântul dat, nu minte, este curat în gând, în vorbă și în faptă.

3. Cercetașul este util și își ajută semenii în orice situație; este un prieten pentru toți și frate cu toți cercetașii.

4. Cercetașul este econom și cumpătat, este îngăduitor cu alții și sever cu sine; își îngrijește corpul și duce o viață sănătoasă.

5. Cercetașul iubește și ocrotește natura și este bun cu animalele.

6. Cercetașul își respectă și ascultă părinții, șefii și profesorii și este disciplinat în tot ceea ce face.

7. Cercetașul este credincios și respectă credința celorlalți.

8. Cercetașul este curajos și încrezător în puterile sale, vioi și plin de însuflețire.

9. Cercetașul iubește învățătura și la rândul său învața și pe alții.

10. Cercetașul se străduiește să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.

Promisiunea Cercetașului este angajamentul de a trăi conform Legii Cercetașului pe care fiecare tânăr îl ia când se alătură Mișcării.

Organizația Națională „Cercetașii României” are o ofertă educațională pe o durată de 16 ani (de la 5 la 21 de ani), fiind una continuă care se bazează pe o curriculă non-formală anuală adaptată fiecărei grupe de vârstă. Activitățile organizației sunt dedicate copiilor și tinerilor cu vârste între 5 și 21 de ani, ei fiind împărțiți pe grupe de vârstă după cum urmează:5-7 ani, lupișori 7-10 ani, temerari 11-14 ani, exploratori 15-18 ani, seniori 18-21 ani. Principalul mod de educare este învățarea prin acțiune, metodă extrem de folosită în cadrul organizației.

Pedagogia Scout/ cercetășească vizează o serie de arii de dezvoltare printre care putem enumera: fizic, intelectual, emoțional, social, spiritual, caracter. Metoda pedagogică specifică, Metoda Scout, este o formă de educație non-formală testată și cu rezultate de succes pe parcursul a 103 de ani de cercetășie (1907 – prezent). Pentru a atinge scopul cercetășiei, membri voluntari adulți (liderii) folosesc în activitățile cu copiii și tinerii un sistem educațional format din 7 elemente îmbinate:

Educația prin acțiune (Learning by doing): copilul deprinde ablități de viață prin implicarea în diferite activități – jocuri, ateliere, proiecte, acțiuni în folosul comunității, momente din viața cotidiană, activități construite împreună cu copiii, în funcție de interesele și aptitudinile lor.

Lucrul în echipă: proiectele derulate într-un grup mic în care responsabilitățile fiecăruia sunt bine definite și relaționarea este complexă, oferă copilului un mod ideal de a se descoperi pe sine și pe ceilalți.

– Cadrul simbolic: fiecare grupă de vârstă își desfășoară activitățile într-un cadru simbolic specific maturității și nevoilor educaționale. Toate activitățile sunt îmbrăcate într-o poveste, astfel încât copiii și tinerii putând să se identifice cu anumite personaje de poveste, să se implice, să progreseze.

Sistemul de progres personal are menirea de a implica copiii și tinerii în propria dezvoltare. Prin acest sistem, fiecare cercetaș poate să se autoevalueze și să devină conștient de ritmul dezvoltării sale. Sistemul de progres folosește elemente ale cadrului simbolic corespunzător fiecărei grupe de vârstă.

Natura: este cadrul ideal de aplicare a metodei scout. Prin activitățile în natura, cercetașul își descoperă propriile limite, cadrul natural oferindu-i provocări, momente de reflecție și momente dificile, ocazia de a învăța despre sine și despre ceilalți. De asemenea, îi dezvoltă atitudini și comportamente responsabile față de mediul înconjurător.

Legea și promisiunea cercetașului: enunță valorile de bază la care aderă fiecare cercetaș. Cercetașul descoperă aceste valori prin activitățile scout și le integrează în comportamentul propriu, angajându-se sa le respecte. Ulterior, le va promova și în viața adultă.

Susținerea adulților. Adulții, responsabili fiind de a coordona activitățile, se asigură că acestea au un impact pozitiv asupra dezvoltării tinerilor implicați și creează un cadru de relaționare adecvat, bazat pe ascultare și pe respect reciproc.

Pe baza Metodei Scout, toți liderii, voluntari ai organizației, pregătesc și desfășoară activități locale, regionale, naționale și chiar, internaționale cu unităților lor de cercetați sau în colaborare cu alte centre locale din țară.

În Capitolul III vom prezent evenimentele organizate de aceștia, dar și de Echipele Naționale și impactul acestora în dezvoltarea turismului pentru tineret.

II.2.1. WOSM – World Organization of the Scout Movement

În anul 1857, pe 22 februarie, se naște la Londra, Lordul Robert Stephenson Smith Baden Powell, fondatorul mișcării cercetășești, 22 februarie rămânând ziua cercetășiei. Terminându-și studiile, ia calea armatei și astfel, în 1876, ajunge în India unde participă și caștigă trofeul “Kadir Cup” (vânătoare de mistreți cu o lance lungă), la vremea aceea trofeu foarte râvnit în rândul ofițerilor britanici. Introducând diverse activități distractive cu scopul de a ridica moralul trupelor, el încearcă în regimentul său să reformeze metodele de pregătire militară. Între anii 1899-1900 are funcția de șef al garnizoanei Mafeking din Africa de Sud și în urma unui razboi cu burii reușește să apere acest oraș având astfel un succes de excepție. În aceiași perioadă scrie cartea Aids to scouting prin care încearcă să îi învețe pe soldați arta cercetării. Reîntors la Londra, Regina Victoria îl avansează la gradul de general-maior și îi acordă distincția Ordinul Bath. După aceste evenimente Sir Robert Baden Powell ia decizia de a-și dedica viața păcii și toleranței începând astfel să revizuiască metoda. Astfel metoda cercetășească se adresa tinerilor civili care acum treceau de la disciplina militară la autodisciplină, de la instrucție la un program vesel, stimulativ, bazat pe joc, activități în mijlocul naturii și totodată la un cod al onoarei. În acest fel programul se axa mai mult pe formarea caracterului tinerilor și se adresa inițial unei organizații cu 50.000 de membrii, numită Boys Brigade, programul aparand în anul 1906 ca un articol al revistei organizației cu numele de Scouting for Boys. (www.en.wikipedia.org/wiki/Scouting)

În 1907, Baden Powell a vrut să testeze eficiența programului său și a organizat pe insula Brownsea, situată pe coasta de sud a Angliei, între 27 iulie și 8 august, o tabără unde a încercat să promoveze, celor 24 de tineri, prin educație nonformală: lucrul în echipă, progresul personal, spiritul de aventură, toate acestea prin forțele proprii. Un an mai târziu, în urma experienței avute în acea tabără, Baden Powell scrie o carte cu același nume Scouting for boys care a avut ca scop promovarea unor idei pentru educarea caracterului (în timp devenind a patra carte din lume ca vânzări). Cartea a avut un mare succes în rândul tinerilor și în scurt timp în întreg teritoriul Marii Britanii tinerii au început să se organizeze, precum în carte, în patrule ajungând până la sfârșitul anului 1908 să fie 60.000 de cercetași. (www.scout.ro/inceputurile-cercetasiei)

În 1910, Baden Powell se retrage din armată și își dedică timpul cercetășiei. Zece ani mai târziu are loc la Londra, Olympia, prima Jamboree (întâlnire internațională a cercetașilor) unde au fost prezenți 8000 de cercetași din 22 de țări.

În anul 1922, la Paris se înființează Organizația Mondială a Mișcării Scout și doi ani mai târziu are loc cea de-a doua Jamboree în Danemarca la Ermelunden. În anul 2007 a avut loc Jamboreea cea mai mare, 40.000 de participanți din toate colțurile lumii, unde împreună au sărbătorit centenarul cercetășiei. (Boroș, S., 2007)

II.2.2. ONCR – Organizația Națională “Cercetașii României”

Profesorul G. Murgoci este cel care a adus cercetășia în țara noastră, în urma unei vizite în Anglia. Astfel, în anul 1912, apar primele grupuri de cercetași la Blaj, București și Brașov. Doi ani mai târziu, sub îndrumarea Principelui Carol (viitorul Rege Carol II), are loc constituirea oficială a Asociației ”Cercetașii României” care pe toată durata razboiului a dat o mână de ajutor iar cercetașii, au ajutat pe căile ferate, prin spitale, la oficiile poștale și unii dintre ei chiar pe linia frontului. Acesta este motivul pentru care la Tecuci, în 1925, a fost ridicat un monument în cinstea cercetașilor care au murit în război, monument care este singurul din lume ridicat în memoria cercetașilor cazuți pe front. (www.cltgjiu.lx.ro/istoric)

După război, Asociația cunoaște un avânt deosebit și astfel în 1919 are loc la Brașov, la locul numit “Cheile lui Solomon” prima tabară a cercetașilor. Astfel că, în 1922, România devine una din cele 30 de țări membre fondatoare ale Mișcării Mondiale Scout (OMMS). (Doru, R.C., 2002)

Spiritul cercetășesc a rezistat de-a lungul timpului și astfel în primavara lui 1990, un grup de foști cercetași reînființează Asociația Cercetașii României care mai târziu, în 1993, devine Organizația Națională „Cercetașii României” (ONCR) și tot în același an își reia locul în marea familie a organizațiilor cercetășești fiind primită ca membru cu drepturi depline al OMMS. (Doru, R.C., 2002)

Din oamenii de seamă care au fost cercetași la acea vreme putem aminti pe: Mircea Eliade (care afirma “am fost un golan, cercetășia m-a salvat”), Grigore Antipa, Alexandru Brătescu-Voinești, George Călinescu, Tudor Arghezi, Principesa Ileana a României, Principele Nicolae al României, I.C. Brătianu, Ion Rațiu, Ecateria Teodoroiu, Ion Mincu, Ion Cantacuzino, Gen. Ieremia Grigorescu, Constantin Costa Foru, Nicolae Iorga, Regele Mihai, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, Simion Mehedinți și mulți alții. (www.cltgjiu.lx.ro)

Capitolul III

ORGANIZAȚIA NAȚIONALĂ „CERCETAȘII ROMÂNIEI” – INSTITUȚIE FURNIZOARE DE EDUCAȚIE NONFORMALĂ

III.1. Despre organizație

III.1.1. Activitatea la nivel mondial

În plină ascensiune a turismului pentru tineret, una din piețele care nu merită să fie neglijată este cea a organizațiilor non-guvernamentale de tineret. Acestea prin activitățile pe care le desfășoară implică educația nonformală. Un astfel de exemplu îl întâlnim la cea mai mare mișcare de tineret din lume și anume, cercetășia. (www.scout.org)

Cercetășia este educație pentru viață – completează, în educația tânărului, familia și școala și dezvoltă cunoașterea de sine, necesitatea de a căuta noul, de a participa, de a explora, de a descoperi, de a făuri, de a ajuta. Putem sublinia că este distracție cu un scop – prin recreere și aventură, cercetășia își atinge obiectivul său de dezvoltare fizică, psihică, intelectuală, socială și spirituală a tinerilor. Este o mișcare internațională – există organizații scout în peste 216 de țări și teritorii (cu excepția a 6 țări: Andora, Republica Populară Chineză, Cuba, Laos, Myanmar și Coreea de Nord) numărând peste 28 de milioane de cercetași în toată lumea iar de-a lungul timpului au fost mai mult de 300 de milioane. Din cei 300 de milioane de cercetași fac și au făcut parte: șefi de state, prim miniștrii, senatori, deputați, președinți de multinaționale, sportivi de performantă, cântăreți, oameni de cultură, regi și regine, actori și actrițe, medici, scriitori, și 11 din cei 12 astronauți care au pășit pe lună (exemplu: Tony Blair, W. Bush, J.F. Kenedy, Guglielmo Marconi, Carl XVI Gustaf – regele Suediei, J.K. Rowling, Madeleine Albright, Hillary Clinton, Ronald Reagan, Bill Gates, Stephen Spielberg, J. Willard Marriott, etc). (www.en.wikipedia.org/wiki/List_of_Scouts)

Astfel, cercetășia este o mișcare deschisă tuturor indiferent de rasă, credință, sex, în concordanță cu scopul, principiile și metoda concepute de creatorul lor.

Cercetășia este un mod de viață bazându-se pe cele 3 principii ale sale:

– principiul spiritual – implicarea în căutarea valorii spirituale, a vieții dincolo de lumea materială;
– principiul social – participarea la dezvoltarea societății respectînd demnitatea celorlalți și integritatea lumii;

– principiul personal – dezvoltarea responsabilității personale și stimularea dorinței de exprimare a acesteia.

III.1.2. Activitatea la nivel național

În prezent, ONCR derulează la nivel național, prin Echipele Naționale, și la nivel local, prin centrele sale locale, zeci de activități în variate domenii: stagii de formare, activități de dezvoltare a ablilităților de viață, activități de integrare a tinerilor cu dizabilități, activități caritabile, activități ecologice, de educație civică, de educație pentru mediu, de formare vocațională, seminarii, work-shop-uri, publicații (reviste, pliante, broșuri), tabere naționale și internaționale, schimburi de tineri, activități de strângere de fonduri și multe altele care se regăsesc în programul cercetășesc, puse în practică prin Metoda Scout.

Luând în calcul cele 6 arii de dezvoltare (social, fizic, intelectual, afectiv, spiritual și de caracter) pe care le urmărește ONCR în activitățile sale și beneficiile acestora atât în rândul tinerilor dar și pentru turismul din România, vom prezenta principalele evenimente care au avut loc în perioada 2008-2011. (Tabelele nr. 1.III, nr. 2.III, nr. 3.III, nr. 4.III)

Activitățile au fost realizate ținând cont de:

– Dezvoltarea fizică – care constă în a deveni responsabil de creșterea și sănătatea corpului tău – sport, sănătate, performanță;

– Dezvoltarea intelectuală – constă în a-ți dezvolta abilitatea de a gândi, crea și a folosi informația într-un mod original pentru a te adapta la noi situații – rezolvare de probleme, colectarea și procesarea informației;

– Dezvoltarea socială – care constă în înțelegerea conceptul de interdependență cu ceilalți și în a-ți dezvolta abilitatea de a coopera și a conduce; relații cu ceilalți, solidaritate și serviciu, comunicare, cooperare, colaborare, leadership;

– Dezvoltarea spirituală – care constă în cunoașterea și întelegerea moștenirii spirituale a comunității tale, descoperirea realității spirituale care dă sens vieții și ghidarea viații de zi cu zi după un set de principii și valori, în același timp respectând alegerile spirituale ale celorlalți – descoperire spirituală, valori, înțelepciune, rugă;

– Dezvoltarea afectivă – care constă în recunoașterea propriilor sentimente și învățarea modului de a le accepta și exprima față de sine și față de ceilalți;

– Dezvoltarea caracterului – care constă în recunoașterea propriilor responsabilități, în învățarea luării de decizii, stabilirii de obiective și identificării acțiunilor care trebuiesc făcute în atingerea acestora.

Tabelul nr. 1.III.

Activități naționale desfășurate de ONCR în anul 2008 (www.scout.ro)

Principalele activități desfășurate de Organizația Națională Cercetașii României în anul 2008

Dacă este se privim situația activităților desfășurate în 2008 observăm:

– realizarea de peste 17 evenimente regionale, naționale sau internaționale dispersate pe întreg teritoriul românesc;

– în vederea realizării acestor evenimente au fost implicați peste 200 sute de voluntari tineri și adulți care au ajutat la organizatea de diferite activități necesare bunei desfășurări ale acestor evenimente;

– sute de copii și tineri cercetași au beneficiat de aventură, de lucru în echipă, de noi provocări prin participarea la evenimentele organizate de liderii lor;

– peste 85.000 de copii, tineri și adulți au participat într-o măsură mai mică sau mai mare la evenimente organizate de diferite centre locale de cercetași ale ONCR;

– peste 11 centre locale de cercetași ale ONCR au organizat evenimente la nivel național mobilizând zeci dacă nu sute și mii de tineri să participe la bucuria de a fi voluntar;

– implicarea diferitelor servicii ale industriei turismului precum: transport (în general, mijloace feroviare și rutiere); cazare (camping-uri, pensiuni, hosteluri, cabane, cămine aparținând unităților de învățământ), masă (restaurante, pub-uri, cantine aparținând unităților de învățământ), agrement (apelându-se fie la persoane specializate în acest domeniu, fie apelând direct la firme de profil);

– alocarea unor sume de bani pentru a participa la evenimentele organizate de Echipele Naționale sau de centrele de cercetași ale ONCR.

Pe lângă acestea, centrele locale de cercetași ale ONCR organizează multe alte evenimente la nivel local, regional, național, internațional unde implică sau contribuie foarte mult la dezvoltarea comunităților lor.

Tabelul nr. 2.III.

Activități naționale desfășurate de ONCR în anul 2009 (www.scout.ro)

Principalele activități desfășurate de Organizația Națională Cercetașii României în anul 2009

De-alungul unui an cercetășesc se observă fie o continuare a tradițiilor de a aduce un plus de valoare la evenimentele desfășurate și în anii anteriori, fie de a veni cu noi idei de proiecte în care să fie implicați mai mulți sau noi alte persoane la acestea. Dacă este se privim situația activităților desfășurate în 2009 observăm, comparativ cu 2008:

– în vederea realizării acestor evenimente au fost implicați tot cam peste 200 sute de voluntari tineri și adulți care au ajutat la organizatea de diferite activități necesare bunei desfășurări ale acestor evenimente;

– de asemenea, sute de copii și tineri cercetași au beneficiat de aventură, de lucru în echipă, de noi provocări prin participarea la evenimentele organizate de liderii lor;

– o reducere a numărului de copii, tineri și adulți, înregistrându-se peste 70.000 care au participat într-o măsură mai mică sau mai mare la evenimente organizate de diferite centre locale de cercetași ale ONCR;

– o implicare mai mică a filialelor, fiind de această dată, puțin peste 10 centre locale de cercetași ale ONCR care au organizat evenimente la nivel național mobilizând zeci dacă nu sute și mii de tineri să participe la bucuria de a fi voluntar;

– înregistrarea pentru 2009, a peste 9 evenimente organizate de Echipele Naționale ale ONCR;

– de asemenea, implicarea diferitelor servicii ale industriei turismului precum: transport (în general, mijloace feroviare și rutiere); cazare (camping-uri, pensiuni, hosteluri, cabane, cămine aparținând unităților de învățământ), alimentație publică (restaurante, pub-uri, cantine aparținând unităților de învățământ), agrement (apelându-se fie la persoane specializate în acest domeniu, fie apelând direct la firme de profil).

– alocarea unor sume de bani pentru a participa la evenimentele organizate de Echipele Naționale sau de centrele de cercetași ale ONCR.

Se poate observa că în 2009 numărul de activități dar și de persoane implicate a fost mai mic. Aceasta s-a întâmplat datorită diferitelor știri ce au afectat toată țara: gripa porcină și interzicerea de a organiza evenimente mari; criza financiară ducând la micșorarea fondurilor financiare care, în general, erau alocate pentru a participa la diferite activități, etc.

De asemenea, cifrele care sunt menționate aici sunt doar pentru evenimentele mari care se desfășoară de-alungul unui an cercetășesc. Pe lângă acestea, centrele locale de cercetași ale ONCR organizează multe alte evenimente la nivel local, regional, național, internațional unde implică sau contribuie foarte mult la dezvoltarea comunităților lor.

Tabelul nr. 3.III.

Activități naționale desfășurate de ONCR în anul 2010(www.scout.ro)

Principalele activități desfășurate de Organizația Națională Cercetașii României în anul 2010

Încă de la începutul anului, voluntarii dar și persoanele din afara ONCR răspund afirmativ la a fi prezente la diferite evenimente. Aceasta înseamnă:

– realizarea a 11 evenimente regionale, naționale sau internaționale dispersate pe întreg teritoriul românesc;

– peste 30.000 de copii, tineri și adulți au participat într-o măsură mai mică sau mai mare la evenimente organizate de diferite centre locale de cercetași ale ONCR;

– peste 16 centre locale de cercetași ale ONCR au organizat evenimente la nivel național mobilizând zeci dacă nu sute și mii de tineri să participe la bucuria de a fi voluntar;

– 9 evenimente organizate de Echipele Naționale ale ONCR;

– continuarea apelării la diferitele servicii ale industriei turismului precum: transport (în general, mijloace feroviare și rutiere); cazare (camping-uri, pensiuni, hosteluri, cabane, cămine aparținând unităților de învățământ), masă (restaurante, pub-uri, cantine aparținând unităților de învățământ), agrement (apelându-se fie la persoane specializate în acest domeniu, fie apelând direct la firme de profil);

– alocarea unor sume de bani pentru a participa la evenimentele organizate de Echipele Naționale sau de centrele de cercetași ale ONCR;

– în vederea realizării acestor evenimente au fost implicați și continuă să li se solicite ajutorul a sute de voluntari tineri și adulți care au ajutat la organizatea de diferite activități necesare bunei desfășurări ale acestor evenimente;

– totodată, sute de copii și tineri cercetași au beneficiat de aventură, de lucru în echipă, de noi provocări prin participarea la evenimentele organizate de liderii lor;

Diversele proiecte ale cercetașilor ajung în anul 2010 să implice toti cei peste 2500 de voluntari dar și peste 80.000 de persoane care într-un fel sau altul beneficiază ca participanți în cadrul acestor activități.

Tabelul nr. 4.III.

Activități naționale desfășurate de ONCR în anul 2011(www.scout.ro)

Principalele activități desfășurate de Organizația Națională Cercetașii României în anul 2011

Provocarea anului 2011 a fost organizarea ediției a V-a a Jamboreei Naționale, eveniment care nu a mai avut loc de 75 de ani. La acest eveniment au participat peste 1000 de copii și tineri din țară dar și din centre locale din Europa.

Voluntarii dar și persoanele din afara ONCR au fost implicați și în organizarea altor evenimente:

– realizarea a 15 evenimente regionale, naționale sau internaționale dispersate pe întreg teritoriul românesc;

– peste 50.000 de copii, tineri și adulți au participat într-o măsură mai mică sau mai mare la evenimente organizate de diferite centre locale de cercetași ale ONCR;

– peste 26 centre locale de cercetași ale ONCR au organizat evenimente la nivel național mobilizând zeci dacă nu sute și mii de tineri să participe la bucuria de a fi voluntar;

– 9 evenimente organizate de Echipele Naționale ale ONCR;

– continuarea apelării la diferitele servicii ale industriei turismului precum: transport (în general, mijloace feroviare și rutiere); cazare (camping-uri, pensiuni, hosteluri, cabane, cămine aparținând unităților de învățământ), masă (restaurante, pub-uri, cantine aparținând unităților de învățământ), agrement (apelându-se fie la persoane specializate în acest domeniu, fie apelând direct la firme de profil);

– alocarea unor sume de bani pentru a participa la evenimentele organizate de Echipele Naționale sau de centrele de cercetași ale ONCR;

– în vederea realizării acestor evenimente au fost implicați și continuă să li se solicite ajutorul a sute de voluntari tineri și adulți care au ajutat la organizatea de diferite activități necesare bunei desfășurări ale acestor evenimente;

– totodată, sute de copii și tineri cercetași au beneficiat de aventură, de lucru în echipă, de noi provocări prin participarea la evenimentele organizate de liderii lor;

În anul 2011 putem afirma că toți cei 2500 de membrii ai organizației au fost implicați în diferite evenimente locale, regionale, naționale și chiar internaționale. De asemenea peste 80.000 de persoane au beneficiat ca participanți în cadrul acestor activități.

CONCLUZII

Suntem supuși în timpul existenței noastre unor multiple influențe educative, unele organizate și structurate, altele spontane și ocazionale, unele inițiate din exteriorul celui ce se educă, altele determinate de el. Toate acestea determină co-existența și interdependența formelor educației, care se potențează reciproc.

Pornind de la definițiile oferite de specialiști în decursul anilor am formulat o nouă definiție a educației nonformale, care costituie epicentrul acestei cercetări, și anume:

Educația nonformală cuprinde totalitatea activităților și influențelor educaționale cu caracter opțional sau facultativ extrașcolare, dar nu neapărat în afara sistemului de învățământ, organizate, sistematice și deliberate, care răspund unor finalități educaționale consonante cu cele ale educației formale și racordate la nevoile de învățare ale fiecărui individ în parte sau a unui grup de indivizi care au valori și țeluri comune.

De asemenea s-a realizat o analiză discriminativă a formelor educației, urmată de o analiză comparativă a trăsăturilor acestora.

Trasatrea contextul legislativ românesc al educației nonformale, prin listarea articolelor referitoare la educația nonformală din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și Ordin nr. 5567/7.10.2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților care oferă activitate extrașcolară (Anexa 1 și 2) s-a dvedit necesară pentru ancorarea în realitatea contemporană a acestei forme a educației.

Identificată ca o organizație ce desfășoară activități de educație nonformală, Organizația Națională „Cercetașii României” a fost prezentată prin istoricul mondial și național, dar și prin activitățile desfășurate în mod curent. Acestea sunt numeroase și implică anual zeci de mii de copii și tineri membrii ai organizației și nu numai.

Bibliografie:

Andronache, D., Bocoș, M., Chiș, V., (2013), Introducere în pedagogie și Teoria și metodologia curriculumului – Ghid de învățare pentru elevii liceelor pedagogice, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Antonovici, Ș., Jalbă, C., Vasiliu, M., Nichita, A., (2006), Fișe pentru aplicarea metodei proiectelor, Editura Aramis Print, București

Baden-Powell (1973), Scouting for boys A handbook for instruction in good citizenship through woodcraft, ediția I, Editura Boy Scouts Association-Canada

Bocoș, M., (2013), Instruirea interactivă: repere axiologice și metodologice, Editura Polirom, Iași

Bocoș, M., Stan, C., Manea, A., (2008), Educație și instrucție în școala contemporană, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Bocoș, M., (2008), Didactica disciplinelor pedagogice. Un cadru constructivist, ediția a III-a Editura Paralela 45, Pitești

Bocoș, M, (2005), Teoria și practica cercetării pedagogice, ediția a II-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Bocoș, M. (2003), Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Boroș, S. (2007), Un centru local de nota 10, Editorul: Organizația Națională Cercetașii României, București.

Cristea, S. (2008), Curriculum pedagogic I ediția a II-a, revizuită, Editura Didactică și Pedagogică, București

Cristea, S., (1998), Dicționar de Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București

Costea, O., Cerkez, M., Sarivan, L. (2009), Educația nonformală și informală: realități și perspective în școala românească, Editura Didactică și Pedagogică, București

Coteanu, I., Seche, L., Seche, M. (2012), Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, București

Cozma, T., Moise, C. (1996), Reconstrucție pedagogică, Iași, Editura Ankarom

Cucoș, C., (2002), Pedagogie, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași

Doru, R. C. (2002), Aventura cercetașului, Editorul: Organizația Națională Cercetașii României, Arad

Gilly, M., (1976), Elev bun, elev slab: cercetare asupra factorilor care determină diferențele de reușită școlară, Editura didactică și pedagogică, București

Ionescu, M., (2006), Schimbări paradigmatice în instrucție și educație, Editura Eikon, Cluj-Napoca

Ionescu, M., (2003), Managementul clasei. Un pas mai departe. Învățarea bazată pe proiect, Editura Humanitas, București

Ionescu, M., Bocoș, M., (2009), Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, București

Jucan, D., Chiș, O., (2013), Ghid de practică pedagogică în învățământul primar și preșcolar, Editura Eikon, Cluj-Napoca.

Low Nolte, D., (2001), Cum se formează copiii noștri: personalitate, familie, educație, Editura Humanitas, București.

Moldovan, V., (2007), Lucrare de licență: Metoda Proiectelor în eficientizarea învățării la disciplina Geografie, Cluj-Napoca

Moldovan, V., (2008), Lucrare de disertație: Importanța voluntariatului în societate, Tîrgu-Mureș

Nicolae, R., (2003), Teză de doctorat: Modalități ale educației neformale folosite în cultivarea aptitudinilor la copii și adolescenți, Cluj-Napoca

Oprea, I., Pamfil, C.G., Radu, R., Zăstroiu, V. (2010), Dicționar universal ilustrat al limbii române, vol. 2, ediția a IV-a, Editura Litera, București

Petrea, E., (2010), Ghidul liderului de lupișori, Editorul manualului: Organizația Națională Cercetașii României, București.

Radu, I., Ionescu, M., (2004), Didactica Modernă, ediția a II-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Răduț-Taciu, R., (2004), Pedagogia Jocului: de la teorie la aplicații, Editura Casa Cărții de Știința, Cluj-Napoca

Sălăvăstru, D., (2009), Psihologia învățării: teorii și aplicații educaționale, Editura Polirom, Iași.

Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educației, Editura Polirom, Iași.

Schaub, H., Zenke, K.G., (2001), Dicționar de Pedagogie, Editura Polirom, Iași

Stan, C., (2001), Autoevaluarea și evaluarea didactica, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Șerbănescu, H., Mișu, S., Seuche, R., (2010), 100 de idei de educație nonformală, Editorul manualului: Organizația Națională Cercetașii României, București.

Ștefan M., Teoria Situațiilor Educative, Editura Aramis, București

Surse internet:

www.edu.ro – consultat la 14.02.2013

www.nonformalii.ro – consultat la 14.02.2013

www.infed.org – accesat 02.04.2013

www.en.wikipedia.org/wiki/Scouting – accesat la 3.08.2-14

www.scout.ro/inceputurile-cercetasiei – accesat la 4.08.2014

www.cltgjiu.lx.ro/istoric – accesat la 5.09.2014

www.en.wikipedia.org/wiki/List_of_Scouts – accesat la 15.09.2014

www.leap.ro – accesat la 12.01.2015

www.scout.org – accesat la 2.02.2015

Propunere cuprins lucrare:

INFLUENȚA EDUCAȚIEI NONFORMALE ASUPRA COMPORTAMENTULUI ȘCOLARULUI MIC ÎN CONTEXTE EDUCAȚIONALE FORMALE

Cuprins