Influenta Conditiilor Climatice Si A Managementului Tehnologic Asupra Calitatii Productiei LA Vita DE Vie

Influența condițiilor climatice și a managementului tehnologic asupra calității producției la vița de vie

CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

SITUAȚIA ACTUALĂ A VITICULTURII ÎN ROMÂNIA

CAPITOLUL 2

FACTORI DE INFLUENȚĂ AI COMPOZIȚIEI CHIMICE A STRUGURILOR

2.1 Rolul caracterelor ereditare ale soiului asupra compoziției chimice a strugurilor

2.2 Influența biotopului asupra principalelor categorii de compuși din compoziția bobului de strugure

2.3 Influența factorilor edafo-climatici, orografici și geografici asupra compoziției chimice a strugurilor

2.4 Modificarea compoziției chimice a bobului de strugure ca efect al microclimatului creat prin aplicarea tehnologiilor de cultură

2.5 Biosinteza și biodegradarea pigmenților clorofilieni

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA EXPERIENȚEI

3.1 Scopul și obiectivele cercetărilor

3.2 Materialul biologic folosit

3.3Metode de studiu

CAPITOLUL 4

REZULTATE OBȚINUTE

4.1 Caracterizarea pedo-climatică a cadrului natural în care s-au realizat experiențele

4.2 Evoluția principalilor compuși chimici ai bobului verde de strugure sub acțiunea factorilor climatici

4.3 Dinamica principalelor componente calitative ale bobului sub acțiunea factorilor climatici

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Nici o altă plantă, poate cu excepția grâului, nu este atât de direct legată de istoria civilizației umane ca vița de vie. Vinul l-a atras si l-a secondat generos pe om, la fel ca și pâinea, constituindu-se drept rațiune a legăturii sale cu natura.

Vița de vie i-a solicitat preocupări permanent omului, datorită sistemului ei radicular puternic explorând mase mari de sol, pe o durata de viață remarcabil de îndelungată și prin satisfacțiile oferite, vinul a devenit un bun de preț, transmisibil in viitor, împingând, astfel, fixarea lui spre permanență, (Popa, A., 1996).

Viticultura s-a dezvoltat ca îndeletnicire practică odată cu societatea umană, constituind un factor de progres pentru toate popoarele care practicau această îndeletnicire. De-a lungul timpului, importanța viticulturii a crescut atât din punct de vedere alimentar cât și socio-economic.

Ca știință, viticultura s-a format prin secolul al XVIII-lea, dezvoltându-se foarte mult în secolele IX-XX, odată cu celelalte științe biologice, tehnice și economice (DOBREI A., 2004).Vița de vie, deși este reprezentată în cultură de o singură specie, depășește în aria ei de răspândire orice altă specie fructiferă, datorită rodului ei – strugurii și a produselor obținute din struguri (CONSTANTINESCU GH., 1971).Ca știință biologică, viticultura studiază: originea și evoluția viței de vie, morfologia, anatomia, biologia și fiziologia, relațiile viei cu factorii de mediu. Ca știință tehnologică, viticultura abordează: tehnologiile de obținere a materialului săditor viticol, înființarea plantațiilor viticole, sistemele de cultură și formele de conducere a vițelor, tehnologiile de întreținere a plantațiilor viticole.

Studii recente evidențiază faptul că pentru următoarea jumătate de secol provocările cu care se va confrunta industria viti-vininicolă la nivel mondial vor fi : derularea mai rapidă a fenofazelor vegetative de către soiurile vinifera zonate în diferite regiuni viticole de pe glob, schimbări în privința arealelor favorite pentru anumite soiuri, reducerea perioadei optime de recoltare pentru obținerea vinurilor de înaltă calitate și acordarea unei mai mari atenții în administrarea resurselor de apă, care și în prezent sunt scăzute.

Schimbările climatice la nivel global vor induce anumite tendințe climatice care vor fi decelabile și în țara noastră.

Schimbările în regimul climatic din România se vor încadra în contextul global, însă cu particularizări ale regiunii geografice în care este situată. Astfel, în comparație cu zona de nord-vest a Europei, unde încălzirea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii în România se preconizează că încălzirea va fi mai pronunțată în timpul verii.

Numeroși cercetători au constatat faptul că sub influența variabilității condițiilor climatice de la un an la altul, creșterile vegetative, suprafața foliară și acumularea substanței uscate în organele anuale ale butucilor de viță de vie au cunoscut variații foarte mari, în funcție de regimul hidric și cel heliotermic. În anii climatici cu temperaturi ridicate și regim hidric deficitar, suprafața foliară și substanța uscată acumulată în organele anuale ale butucului (lemn, frunze și struguri) au înregistrat valori reprezentând mai puțin de jumătate din valorile unui an favorabil pentru viticultură, fapt care are repercursiuni negative și asupra rezistenței la temperaturile negative din timpul iernii a vițelor

Din acest motiv se impun noi studii privind comportarea soiurilor de viță de vie, în condițiile determinate de modificările climatice, atît în perioada de vegetație activă, cât și în perioada de repaus vegetativ.

CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND INFLUENȚA CONDIȚIILOR CLIMATICE ȘI A MANAGEMENTULUI TEHNOLOGIC ASUPRA CALITĂȚII PRODUCȚIEI LA VIȚA DE VIE

1.1 IMPACTUL MODIFICĂRILOR CLIMATICE ASUPRA VITICULTURII MONDIALE

.

Schimbarea climatică care se detașează ca prioritate prin consecințele sale economice, sociale și politice la nivel mondial a fost demonstrată fără niciun echivoc de către Consiliul Mondial privind Clima – IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change – 2007), evaluându-se o creștere a temperaturii medii globale de 0,6°C în secolul trecut (0,74°C între 1906-2005). (Cristian Hera, 2008).

Raportat la o scară mai amplă de timp, pământul ar trebui să se plaseze în cadrul unei perioade interglaciare lungi, dar se pune întrebarea dacă omul nu a schimbat, involuntar, prin activitățile sale, evoluția climatică spre încălzire, modificând bugetul energetic planetar. Astfel, responsabilitatea privind schimbările climatice este atribuită atât ciclului planetar normal și activităților antropice, producătoare de emisiuni de gaze cu efect de seră. (după Cristian Hera, 2008).

Scenariile schimbărilor climatice prefigurează pentru secolul actual o încălzire în continuare, cuprinsă între 0,1°C și 1,5°C până în anul 2029 și de 4,0°C și 5,0°C până în 2099, în funcție de restructurările activităților antropice efectuate în timp real. Referindu-ne la domeniul agriculturii, fiecare dintre manifestările meteorologice deviate de la normal exercită efecte negative devastatoare, care merg până la distrugeri integrale de recolte, periclitarea vieții animalelor și a oamenilor și, în final, a economiei țărilor afectate.

Redirecționarea omenirii pe calea progresului durabil este un proces dificil, Lester Brown citat de Hera C atrăgea atenția că „alegerea drumului va trebui făcută de generația noastră, dar va afecta viața pe planetă pentru toate generațiile care vor urma“.

Utilizând o serie de modele de simulare a condițiilor climatice au putut fi întocmite prognoze privind tendințele climatice viitoare în principalele regiuni viticole de pe glob. Cercetările realizate în ultimele 3 decenii conduc la concluzia că tendința de încălzire a climei observată în regiunile viticole din toată lumea va continua. Lough J.M. și colab. (1983) citat de Serdinescu a , 2011 sugerează faptul că în Europa datorită încălzirii climei durata perioadei de vegetație a viței de vie va crește, odată cu această creștere crescând și calitatea vinurilor în anumite regiuni viticole.

Se estimează totodată că în regiunile viticole din sudul Europei climatul va deveni prea cald pentru obținerea unor vinuri de calitate, în timp ce regiunile mai nordice vor fi mult mai stabile din punct de vedere climatic și mai adaptate obținerii unor vinuri de calitate superioară (Kenny G.J.și Harrison P.A., 1992; Butterfield R.E. și colab., 2000).-citați de A Serdinescu, 2011

Utilizând modelul climatic HadCM3 (Hadley Centre Climate Model) și modelul A2 (Pope V.D.și colab., 2000) privind emisiile de CO2, Jones G.V.și colab. (2005) au făcut o serie de previziuni cu privire la impactul schimbărilor climatice viitoare asupra viticulturii la nivel global. Se prevede o creștere a temperaturilor medii în perioada de vegetație cu 1,3°C în emisfera nordică și numai 0,9°C în emisfera sudică, A Serdinescu, 2011

În aceste condiții o serie de regiuni situate în afara optimului termic pentru practicarea viticulturii și obținerea unor vinuri de calitate (12-22°C) se vor încadra în arealul optimului termic, în timp ce alte regiuni vor ieși din zona optimă producerii vinurilor de calitate. Astfel, în SUA, White M.A. și colab. (2006) au apreciat bazându-se pe modelele climatice regionale că la sfârșitul secolului XXI suprafața viticolă producătoare de struguri pentru vinuri de înaltă calitate s-ar putea reduce cu 81%. Cercetările efectuate au indicat că încălzirea climatului ar putea conduce la extinderea unor soiuri iubitoare de căldură și la o scădere a calității vinurilor. Modelele indică totodată că pe măsura reducerii constrângerilor legate de frig și creșterea frecvenței zilelor foarte calde (>350C) în timpul perioadei de vegetație a viței de vie viticultura va dispărea în numeroase areale viticole din SUA. Se estimează că la sfârșitul secolului XXI viticultura se va practica doar în zonele de coastă din vestul, nord-vestul și nord-estul SUA. În cadrul unui alt studiu realizat în California (SUA) de Lobell R.și colab.(2006) se estimează o creștere a temperaturii aerului cu 1,0-3,0°C pentru anul 2050 și cu 2,0-6,0°C pentru anul 2100, în timp ce nivelul schimbărilor în privința precipitațiilor va crește între -40% și + 40%, atât pentru anul 2050 cât și pentru anul 2100.

Cercetări similare bazate pe utilizarea diferitelor modele climatice au fost realizate și în Europa, în Australia și în Africa de Sud. În baza modelelor spațiale de prognozare a schimbărilor climatice Kenny G.J. și Harrison P.A. (1992) au indicat potențialele reduceri sau extinderi a suprafețelor cultivate cu vița de vie și implicațiile acestora asupra viticulturii europene, apreciindu-se că, regiunile viticole din sudul Europei vor deveni prea călduroase pentru producerea vinurilor de calitate, în timp ce regiunile situate în partea de nord vor deveni atractive în această direcție dupa A Serdinescu, 2011.

Examinând schimbările survenite în valoarea indicelui Huglin, indice care atestă pretabilitatea pentru viticultură a diferitelor regiuni, Stock M. (2005) a constatat o creștere a valorilor acestui indice cu 100-600 unități, fapt ce evidențiază pretabilitatea pentru viticultură și a unor regiuni situate în partea de nord a Europei, în timp ce regiunile sudice devin prea călduroase, ceea ce conduce la concluzia că în următoarele decenii vom asista la schimbări majore în privința zonelor de maximă favorabilitate pentru practicarea viticulturii în Europa și obținerea vinurilor de calitate.

. Cele patru modele generale de circulație (GFDL, GISS, OSU, UKMO) prognozează în regiunile viticole europene creșteri ale temperaturilor în lunile de vară începând cu 2,5ºC și până la 4,5ºC, precum și creșteri ale temperaturilor în lunile de iarnă cu 3,5ºC și până la 6.0ºC. La nivel global, aceste modele estimează o creștere a temperaturii medii anuale cu 2,8-4,2ºC. Schimbările termice preconizate a se produce la scară globală ar putea avea un impact semnificativ asupra zonelor pretabile practicării viticulturii din Europa.

Cele patru modele sugerează posibilitatea extinderii cultivării viței de vie până în nordul Angliei, iar în est până în Ucraina și sudul Rusiei. Prin urmare, creșterea temperaturii ar putea face posibilă viticultura în Irlanda, sudul Danemarcei și în zone întinse din Rusia europeană. Rata extinderii spre nord a limitei viticole, prevăzută de modelul GISS în scenariul A, este de 10-30 km/deceniu până în anul 2020. Din 2020 și până în anul 2050, rata extinderii se dublează, aceasta fiind însoțită de o încălzire suplimentară cu 1-2ºC.).

Gustafsson J.G. și Mårtensson A. (2005) sunt de părere că cei mai importanți factori în alegerea unui nerale de circulație (GFDL, GISS, OSU, UKMO) prognozează în regiunile viticole europene creșteri ale temperaturilor în lunile de vară începând cu 2,5ºC și până la 4,5ºC, precum și creșteri ale temperaturilor în lunile de iarnă cu 3,5ºC și până la 6.0ºC. La nivel global, aceste modele estimează o creștere a temperaturii medii anuale cu 2,8-4,2ºC. Schimbările termice preconizate a se produce la scară globală ar putea avea un impact semnificativ asupra zonelor pretabile practicării viticulturii din Europa.

Cele patru modele sugerează posibilitatea extinderii cultivării viței de vie până în nordul Angliei, iar în est până în Ucraina și sudul Rusiei. Prin urmare, creșterea temperaturii ar putea face posibilă viticultura în Irlanda, sudul Danemarcei și în zone întinse din Rusia europeană. Rata extinderii spre nord a limitei viticole, prevăzută de modelul GISS în scenariul A, este de 10-30 km/deceniu până în anul 2020. Din 2020 și până în anul 2050, rata extinderii se dublează, aceasta fiind însoțită de o încălzire suplimentară cu 1-2ºC.).

Gustafsson J.G. și Mårtensson A. (2005) sunt de părere că cei mai importanți factori în alegerea unui loc pentru o podgorie într-o zonă cu climat rece sunt factorii de mediu, deoarece aceștia pot modifica temperatura microclimatului. Plantațiile viticole dintr-un climat rece ar trebui să fie situate pe o pantă care maximizează radiația solară, în cazul latitudinilor nordice ale Scandinaviei acest lucru fiind posibil doar pe pantele abrupte unde radiația solară poate fi maximă. De asemenea, plantațiile ar trebui poziționate astfel încât razele soarelui de dimineață să fie evitate, în timp ce razele soarelui de seară să fie utilizate la maximum (Gustafsson J.G., Mårtensson A., 2005).citati de Serdinescu A, 2011

În Franța, Lebon E. ( 2002 ) pe baza prognozelor indicate de modelele climatice arată că în sudul Franței soiul Syrah, care în prezent intră în pârgă la jumătatea lunii august, va intra în pârgă în a treia decadă a lunii iulie, în cazul creșterii temperaturii aerului cu 2oC sau la începutul lunii iulie în cazul creșterii temperaturii cu 4oC., dupa Costea D, 2008

În Australia, Webb L.B. și colab ( 2005) analizând scenariile privind schimbările climatice arată că în regiunile viticole este prognozată o creștere a temperaturii aerului cu 1,06,0 oC până la nivelul anului 2070, o creștere a numărului de zile foarte calde, în timp ce precipitațiile vor avea o evoluție variabilă, făcând însă necesară irigarea plantațiilor viticole.

Același scenariu se prevede și pentru regiunile viticole din Africa de Sud (Carter T. R., 2006). Studiile efectuate evidențiază faptul că în următoarele decenii practicarea viticulturii în Africa de Sud poate deveni riscantă și mult mai costisitoare decât în prezent datorită resurselor de apă limitate. dupa Costea D, 2008

Toate aceste studii evidențiază faptul că pentru următoarea jumătate de secol provocările cu care se va confrunta industria vinului la nivel mondial vor fi : derularea mai rapidă a fenofazelor vegetative de către soiurile vinifera zonate în diferite regiuni viticole de pe glob, schimbări în privința arealelor favorite pentru anumite soiuri, reducerea perioadei optime de recoltare pentru obținerea vinurilor de înaltă calitate și acordarea unei mai mari atenții în administrarea resurselor de apă, care și în prezent sunt scăzute.

Astăzi, schimbările climatice reprezintă o dublă provocare: reducerea emisiilor de gaze care determină încălzirea (cunoscută ca atenuare) și adaptarea la schimbarea climatică viitoare în vederea reducerii efectelor adverse. Acestea sunt provocările majore pentru agricultura din Uniunea Europeană (UE) și pentru elaborarea politicilor agricole.

La începutul anului 2007, UE a promis reducerea emisiilor de GES cu cel puțin 20 % până în 2020 și reducerea GES cu 30 % dacă toate țările dezvoltate își asumă același angajament.

Regiunile UE simt tot mai mult efectele adverse ale schimbărilor climatice, însă unele zone vor fi mai afectate decât altele. Sudul Europei și bazinul mediteranean vor simți efectul combinat al creșterilor mari de temperatură și al precipitațiilor reduse. De asemenea sunt în special vulnerabile zonele de munte, mai ales Alpii, și insulele mici. Câmpiile aluviale dens populate vor fi amenințate de riscul crescut al furtunilor, al ploilor intense și al inundațiilor subite care vor provoca daune pe arii extinse. Schimbările climatice vor mări diferențele regionale în ceea ce privește resursele naturale ale Europei.

Impactul schimbărilor condițiilor meteorologice poate fi deja văzut. Se observă numeroase efecte: înaintarea perioadelor de pornire în vegetație, prelungirea sezonului viticol, schimbări alealtor cicluri naturale ale plantelor. Schimbările din calendarul operațiunilor agricole sugerează că producătorii agricoli se adaptează deja noilor condiții climatice.

Figura 1.1 Efectele anticipate ale modificărilor climatice în diferite regiuni ale Uniunii Europene (după Raportul Comisiei Europene- Direcția generală pentru agricultura și dezvoltare rurală- 2010)

1.2 IMPACTUL MODIFICĂRILOR CLIMATICE GLOBALE ASUPRA VITICULTURII DIN ROMÂNIA

Conform datelor furnizate de ANM analiza șirurilor de date climatice pentru secolul XX (1901-2000) a evidențiat faptul că temperatura medie anuală pe țară a crescut cu 0,3°C, valoare ce se situează sub încălzirea medie globală de 0,6°C. Au existat însă și diferențieri regionale, respectiv o încălzire mai pronunțată în sudul și estul țării (ajungând până la 0.8°C) și nesemnificativă în regiunile intracarpatice. Schimbările climatice au fost mult mai pronunțate după anul 1961.

Implementarea Strategiei naționale privind schimbările climatice se află în responsabilitatea Guvernului, sub coordonarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), respectiv a Direcției Generale Schimbări Climatice. În 2008 a fost aprobat Ghidul privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice (GASC) prin OM 1170/2008, iar în 2013, Strategia Națională a României privind Schimbările Climatice (2013-2020) prin HG 529/2013. (dupa ANM- meteoromania.ro)

Strategia Națională privind Schimbările Climatice (2013-2020) abordează două componente principale: cea de reducere a concentrației de gaze cu efect de seră și cea de Adaptare la efectele schimbărilor climatice (ASC). Elaborarea Agendei Naționale de Adaptare la Efectele Schimbărilor Climatice și integrarea ei în politica existentă și viitoare reprezintă un obiectiv major în cadrul componentei de adaptare și se va baza în principal pe acțiuni de prioritizare, termene de aplicare și instrumente specializate privind managementul riscurilor climatice la nivel național și regional.Similar cu schimbările climatice la nivel global, s-au evidențiat și la noi în țară schimbări în regimul unor valori termice extreme, îndeosebi în podgoriile din Dobrogea, sudul țării, S-E Moldovei, sudul Munteniei și Olteniei și anume :

-creșterea frecvenței anuale a zilelor tropicale (maxima zilnică >30°C) și descreșterea frecvenței anuale a zilelor de iarnă (maxima zilnică <0°C).

-creșterea semnificativă a mediei temperaturii minime de vară și a temperaturii maxime de iarnă și vară.

Fenomenele de creștere a temperaturii s-au acutizat după anul 2000, iarna 2006-2007 fiind cea mai caldă iarnă de când există măsurători instrumentale în România.

Din punct de vedere al regimului pluviometric după anul 1901 s-a evidențiat o tendință generală de scădere a cantităților anuale de precipitații, precum și o mare variabilitate de la un an la altul al regimului pluviometric (figura 2).

Figura 1.2– Cantitatea medie anuală de precipitații în România 1900-2000

(după ANM, 2007)

Manifestarea fenomenului de secetă pedologică este mai ridicată în arealele viticole din sudul țării, Dobrogea și S-E Moldovei unde frecvența apariției secetei este de 30-40% din numărul total de ani. In perioada verii frecvența apariției fenomenului de secetă pedologică crește la 50% și chiar 70% (în sudul Dobrogei) și se extinde și la podgoriile din partea de N-E a Munteniei și Oltenia.

Intensitatea, durata și extinderea fenomenelor de secetă pedologică variază de la an la an în funcție de interacțiunea complexă a factorilor agrometeorologici respectiv temperaturi maxime deosebit de ridicate în aer (zile de ,,arșiță) și sol, asociate cu o umezeală relativă a aerului scăzută (secetă atmosferică) și un regim pluviometric deficitar.

Studiile climatice efectuate în unitățile de cercetare vitivinicolă, care au luat în considerație datele meteorologice înregistrate în podgoriile României în ultimii 40 de ani, au scos în evidență o tendință de aridizare înregistrată îndeosebi în arealele viticole din Dobrogea, S-E Moldovei, estul Munteniei și sudul țării.

Se constată o creștere a temperaturii medii a aerului în ultimul deceniu cu valori cuprinse între 0,7 și 2,1°C (diferențele cele mai mari înregistându-se în podgoriile Dealu Mare, Bujoru și Murfatlar) și a însolației reale cu 1,1-5,4 % pe an.

Nivelul precipitațiilor anuale și a celor din perioada de vegetație s-au menținut, în general, la nivelul mediilor multianuale, cu excepția podgoriilor Miniș și Bujoru unde acestea au fost mai reduse îndeosebi în perioada de vegetație a viței de vie.

Tabelul 1.1

Variația indicatorilor climatici in perioada 2000-2010 (după Dejeu l, 2011)

Analizând valorile indicelui de ariditate (IA) care este un indicator de sinteză care exprimă nivelul deficitului de umezeală (apă) dintr-un areal viticol se constată că acesta prezintă valori scăzute (0,5-0,7) în arealele viticole din zona de sud a țării, din Dobrogea și din partea de S-E a Moldovei. Prin urmare, aceste areale prezintă un fond natural foarte favorabil unui impact semnificativ al secetei asupra viței de vie. Seceta este un fenomen care se poate instala însă și în alte regiuni viticole, îndeosebi în Oltenia, N-E Munteniei, vestul țării, iar impactul ei poate fi pronunțat chiar și în regiunile unde valorile multianuale ale IA sunt normale (0,8-1,0), figura 3.

Figura 1.3 – Repartiția teritorială a indicelui de ariditate 1961-2000 (ANM, 2007)

La începutul secolului XXI, în anii 2001, 2002 și 2003 potențialul productiv al plantațiilor viticole din arealele unde indicele de ariditate a prezentat valori scăzute a fost diminuat datorită fenomenului de secetă. La aceștia se adaugă și anul 2007, care a fost un an excesiv de secetos, atât prin intensitatea deficitului de apă din sol cât și prin durata perioadei de secetă.

Cu excepția anilor foarte secetoși (ex. anii 1987, 2000, 2003, 2007) mediile multianuale indic ǎ cǎ în majoritatea podgoriilor și centrelor viticole din România se înregistreazǎ valori peste limitele minime de 400mm, respectiv 250 mm precipitații, necesare pentru cultura economică a viței de vie. Chiar dacǎ pe ansamblul perioadei de vegetație a viței de vie precipitațiile cǎzute depășesc 250 mm, repartizarea precipitațiilor a fost în anumiți ani neuniformǎ și s-au îregistrat perioade lungi de secetǎ, care au afectat plantațiile viticole. Ceea ce accentueazǎ gravitatea stresului hidric pentru vița de vie este faptul cǎ deficitul hidric cel mai sever se manifest ǎ în toate situațiile în adâncime (60-100cm), respectiv în zona de maximă răspândire a sistemului radicular al viței de vie.

Cercetările realizate de Chiriac Cristina (2007) în podgoria Cotnari (situată în partea de N-E a Moldovei), bazate pe datele climatice înregistrate în intervalul 1956-2006 la stația meteorologică Cotnari, au evidențiat o ușoară tendință de încălzire a climatului în timpul perioadei de vegetație a viței de vie. Astfel, în intervalul menționat, temperatura medie anuală în perioada de vegetație a crescut cu 0,40C, diferență datorată creșterii atât a temperaturilor minime cât și a celor maxime zilnice .

Cercetările realizate de Dejeu L. și colab.(2007) în perioada 2000-2006 în zona Bucureștiului au evidențiat și ele o tendință de încălzire a climatului zonei. Luând în considerare indicatorii climatici simpli și complecși, folosiți în mod curent în viticultură, autorii au constatat o creștere a temperaturii medii anuale, a temperaturii medii din luna cea mai caldă (23,5°C față de 22,9°C), a insolației reale(1594 ore față de 1557 ore), a indicelui heliotermic real (2,58 față de 2,44), a indicelui aptitudinii oenoclimatice (4799 față de 4694) și a deficitului de precipitații (DP) din intervalul mai-august (135mm față de 99mm),

În zona nisipurilor și a solurilor nisipoase din sudul Olteniei evoluția factorilor climatici, caracterizați prin temperaturi medii anuale mai ridicate, amplitudini termice ridicate, precipitații reduse și cu repartiție neuniformă, a adus modificări ale indicilor climatici de la valori ce caracterizează un climat semiarid la valori ale unui climat arid (Olteanu I și colab, 2000).

1.3 INFLUENȚA CLIMATULUI si atehnologiei de cultura ASUPRA CREȘTERII ȘI RODIRII VIȚEI DE VIE

Vița de vie este o plantă multianuală, cu anumite particularități de creștere și fructificare care, în decursul evoluției sale, s-a adaptat la condiții de mediu variate.

Preocupări în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice asupra viței de vie au existat încă din anul 1983 când Lough M. J. (citat de Dejeu L) menționa faptul că la latitudinile nordice ale Europei sezonul de vegetație la vița de vie s-a alungit, ca o consecință a încălzirii climatului.

Cercetările efectuate pe plan mondial au evidențiat modificări evidente în derularea proceselor fiziologice și biochimice din plantă, cu repercusiuni îndeosebi asupra derulării și duratei principalelor fenofaze vegetative (dezmugurit, înflorit, pârgă, maturarea strugurilor) și coacerii strugurilor ( cu modificări în compoziția acestora).

Astfel, studiile realizate de Barlow S. (2007) (citat de Serdinescu A, 2011) în Australia au evidențiat faptul că strugurii diferitelor soiuri vinifera zonate în podgoriile australiene s-au copt, în medie, cu 2 zile mai devreme în fiecare an din ultimii 15 ani. Desigur, că în aceste condiții calitățile organoleptice ale vinurilor obținute au fost marcate de schimbările climatice.

În Italia, Bindi M.L. și colab (1996) luând în studiu soiurile Sangiovese și Cabernet Sauvignon au constatat că schimbările climatice au determinat o scurtare a perioadei de vegetație, însă o creștere a variabilității producției de struguri (după Șerdinescu A, 2011).

Cercetările efectuate în principalele podgorii din Franța au evidențiat în ultimii 15 ani o creștere a temperaturii medii cu aproximativ 1oC ( creșterea fiind similară atât pentru temperaturile minime cât și maxime). Aceste schimbări au accelerat deja parcurgerea fenofazelor vegetative a viței de vie ( diferențiat în funcție de soi), determinând o coacere mai timpurie a strugurilor cuprinsă între 3 săptămâni și o lună de zile. În acest context studiile realizate la INRA Bordeaux au evidențiat o creștere a conținutului în zaharuri la recoltare ( cu 11 g/10 ani la soiul Merlot și cu 8 g/10 ani la soiul Cabernet Sauvignon) și o scădere a acidității mustului ( cu 0.75 g / l H2SO4/ 10 ani ).

Lebon E. (2002), evidențiază decalajul în derularea fenofazelor vegetative, printre care și maturarea strugurilor care va avea loc în plin sezon estival, cu riscul modificării caracteristicilor organoleptice ale strugurilor.

Gaudillère J.P. (2007) de la INRA Bordeaux consideră că ținând cont de tendința modificărilor climatice zonarea soiurilor în plantațiile viticole trebuie să țină cont de cerințele lor termice pentru a fi asigurat ciclul de dezvoltare anuală: dezmugurit, înflorit, pârgă, maturare. În realitate, condițiile termice din perioada maturării strugurilor sunt preponderente pentru ca strugurii să atingă caracteristicile tehnologice dorite. În prezent climatul din regiunea Bordaux este considerat de autor a fi intermediar, cu o medie a temperaturii aerului (din aprilie până în octombrie) de 16,50C.

Vitis vinifera, specie originară din Caucaz, este foarte bine adaptată din punct de vedere fiziologic în zonele cu climă caldă. Cu toate acestea, creșterea regimului termic va determina modificări în compoziția strugurilor. Creșterea temperaturii aerului și a concentrației de CO2 în atmosferă stimulează acumularea zaharurilor în struguri și implicit în must fenomen constatat îndeosebi în ultimii 30 de ani. Acidul malic și antocianii sunt foarte sensibili la creșterea temperaturii, aflându-se în concentrație mai mare în struguri în zonele cu climă temperată, în timp ce flavonoidele și polifenolii, care oferă proprietăți antioxidante strugurilor, sunt compuși mult mai puțin afectați de creșterea temperaturii aerului. Profilul aromatic al strugurilor, îndeosebi a strugurilor pentru vinuri albe, va fi profund modificat de creșterea temperaturii.

Fenomenul de încălzire a climei va produce modificări și în privința regimului hidric și implicit în privința alimentației cu apă a viței de vie. Se apreciază că precipitațiile medii vor rămâne relativ neschimbate, dar repartiția lor va fi modificată: primăvara vor scădea în medie cu 30mm și vara cu 26mm, cu o diminuare mai marcantă în partea de sud-vest a Franței. Asociată cu aceste schimbări de temperatură se prevede și o creștere cu 30% a evaporației potențiale.

O schimbare a regimului pluviometric va avea consecințe directe asupra fiziologiei viței de vie, mai ales asupra nutriției minerale a acesteia. Solurile uscate în timpul verii induc un deficit de asimilare a azotului de către vița de vie, având drept consecință obținerea unor musturi sărace în acizi aminați liberi . Pe lângă fermentația lentă a musturilor, acest fenomen poate avea influențe negative și asupra aptitudinilor de învechire a vinurilor.

O influență importantă în aprovizionarea cu apă a vițelor îl are desigur și tipul de sol pe care sunt cultivate.

Morlat și colab (1992, 1994,1995) citat de Costea D (2006) au observat că la vițele cultivate pe gresii și roci sedimentare detritice, cu o textură nisipo-pietroasă, la care necesitățile hidrice nu au putut fi satisfăcute, un stres hidric sever instalat imediat după înflorit a afectat fotosinteza, a diminuat acumularea de zaharuri și antociani, și a intensificat foarte mult combustionarea acidului malic.

Modul în care textura solului influențează disponibilitatea acestuia pentru apă este prezentată schematic în figura 1.4.

Figura 1.4-Disponibilitatea solului pentru apă în funcție de textura solului (Costea D, 2006 după Fregoni M, 1997)

La vițele cultivate în aceeași zonă dar pe soluri nisipo-argiloase și argilo-nisipoase, neafectate de deficit hidric datorită capacității ridicate de reținere a apei în sol, rezultatele productive obținute au fost foarte bune.

Gaudillère J.P. (2007) citat de Costea D arată că dintre gazele cu efect de seră care provoacă modificări climatice CO2-ul are o influență directă asupra fenologiei viței de vie. La finele secolului al XIX-lea concentrația de CO2 în atmosferă era de 190 ppm, în prezent atingând 280 ppm, iar la sfârșitul acestui secol va atinge 600 ppm. Această creștere a conținutului de CO2 a avut un efect stimulativ imediat mărind cu 30% activitatea fotosintetică la vița de vie. La acest efect se vor adăuga și efectele creșterii temperaturii. În același timp, stimularea fotosintezei pe termen lung are si anumite limite, deoarece după asimilarea carbonului zaharurile produse trebuie să fie transportate și metabolizate. Dacă una dintre aceste etape este limitativă vor avea loc inevitabil procese de reglare a fotosintezei.

În Italia, Bindi M. și colab. (2001) citati de Costea D, au arătat că îmbogățirea cu CO2 a atmosferei pe termen lung va stimula cu până la 45% producerea de biomasă totală și de struguri la vița de vie în condițiile unei bune alimentări cu apă. Pe de altă parte, autorul consideră că nu vor apărea modificări importante în ceea ce privește calitatea strugurilor (zaharuri, acizi, polifenoli). Îmbogățirea atmosferei în CO2 are și un al doilea efect demn de luat în considerare. Fotosinteza frunzelor este însoțită de un consum de apă prin transpirație. Fotosinteza în condițiile unui nivel de CO2 în atmosferă ridicat reduce gradul de deschidere al stomatelor frunzelor conducând astfel la diminuarea procesului de transpirație. În felul acesta CO2-ul joacă un rol de antitranspirant reducând consumul de apă al plantei și implicit și necesarul de apă care ar trebui asigurat în condițiile creșterii regimului termic și apariției fenomenului de secetă.

Seguin B. și Garcia de Cortazar I. (2004) citati de Costea D, 2008 arată că în condițiile creșterii în viitor a concentrației de CO2 în atmosferă (care va fi la sfârșitul secolului de aproximativ 700 ppm, dublu față de cea din anii `90) se va înregistra o creștere cu 20-30% a activității fotosintetice a viței de vie, ceea ce va conduce la o creștere a biomasei anuale cu 15-20%, având în vedere și creșterea respirației, indusă de creșterea temperaturii aerului. Se estimează totodată o creștere a eficienței utilizării apei (cu aproximativ 10%) ca urmare a creșterii rezistenței stomatice

Tendința de creștere a indicelui foliar (LAI) va avea repercursiuni asupra recoltei de struguri atât din punct de vedere cantitativ dar și calitativ, deoarece se preconizează o dezvoltare vegetativă suplimentară în detrimentul producției de struguri. Această creștere rapidă combinată cu diminuarea precipitațiilor actuale poate conduce la un deficit hidric suplimentar sau la o intensitate mai mare a deficitelor actuale.

Aceste deficite hidrice pe fondul unor temperaturi mai ridicate vor afecta în viitor îndeosebi producția de struguri la vița de vie (Cristian Mărăcineanu, 2007).

Pierderea de recoltă este datorată îndeosebi scurtării perioadei dintre pârgă și maturarea strugurilor și temperaturilor ridicate dintre înflorit și pârgă.

Schimbările climatice vor permite în viitor recoltarea strugurilor la maturitate deplină și în podgoriile din nordul Franței, așa cum este podgoria Champagne.

1.4 Rolul caracterelor ereditare ale soiului asupra compoziției chimice a strugurilor

În aceleași condiții ecologice soiul este cel care determină valorile acumulării diferitelor clase de compuși chimici în bob.

Este bine cunoscut faptul că în funcție de potențialul cantitativ și calitativ al soiului, dar și de prezența elementelor climatice s-a realizat o împărțire a soiurilor in 2 categorii: cantitative (struguri ce au un conținut mai mic în zaharuri și conduc la obținerea de vinuri slab alcoolice, mai subțiri, iar la învechire nu marchează o evoluție pozitivă) și calitative (strugurii acumulează conținuturi mai mari de zahăr oferind posibilitatea obținerii unui grad alcoolic mai ridicat, corespunzător categoriilor de calitate; vinurile obținute sunt mai pline, extractive, cu personalitate puternică și cunosc o evoluție pozitivă pe parcursul învechirii).

Alături de factorii climatici, caracterele transmise genetic specifice soiului sunt cele mai importante în definirea formei, culorii, mărimii, consistenței și structurii boabelor; dimensiunii, greutății și structurii semințelor.

La majoritatea soiurilor de masă, dar și la unele pentru vin (Cabernet Sauvignon), structura diferită a pieliței conferă rezistență acesteia la atacul dăunătorilor, la presiunea internă, dar și la fisurare, așa încât în cazul unor precipitații mai abundente compoziția chimică și calitatea strugurilor se păstrează nealterată.

Experiențele efectuate (Mitrea Rodi și colab., 1999) în centrul viticol Banu – Mărăcine, scot în evidență faptul că soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot și Crâmpoșie prezintă cea mai bună rezistență la atacul de Botryotinia fuckeliana, cele mai sensibile fiind soiurile Riesling italian și Tămâioasă românească.

Gradul de compactare a strugurilor este de asemenea un caracter de soi, transmis ereditar, care are influență asupra calității și compoziției recoltei mai ales prin captarea luminii. Soiul Merlot necesită, în centrul viticol Banu – Mărăcine (Giugea N. și Olteanu I., 2001), un număr de 1564 ore de strălucire a soarelui pentru realizarea unui conținut maxim în antociani (1052 mg./kg.); pentru soiul Cabernet Sauvignon suma limită pentru realizarea conținutului maxim în antociani (1247 mg./kg.) este de 1573 ore, în timp ce Pinot noir are nevoie de 1587 de ore de strălucire a soarelui pentru a atinge un conținut maxim de antociani (691 mg./kg).

Cele mai importante caractere sunt legate de constituirea trăsăturilor oenologice care decid sintetizarea substanțelor ce dau gustul, aroma și compoziția boabelor.

Dacă pentru perpetuare semințele reprezintă centrul cel mai important, iar planta desfășoară o activitate metabolică și enzimatică superioară în vederea sintetizării substanțelor cu greutate moleculară mare (acizi grași, celuloză, amidon, taninuri ș.a.), din punct de vedere oenologic cea mai mare importanță o are centrul a cărui activitate se desfășoară în pielițele boabelor. În urma analizei structurale a taninurilor au fost puse în evidență diferențele existente între taninurile din semințe și cele din pielițele boabelor de Syrah, diferențe puse pe seama factorilor genetici proprii soiului ce controlează natura.. Pielițele sunt considerate sediul unora dintre cele mai intense activități la care se presupune că iau parte mitocondriile ca producătoare de energie (Musfeld B., 1970 – citat de Teodorescu C. Șt. și colab.,1987). Transformările ce au loc aici duc la formarea constituenților de maximă valoare pentru calitatea vinurilor (substanțe colorante, aromate, tanante ș.a.). De aici rezultă că strugurii care au o proporție mai mare de pielițe la unitatea de greutate au posibilități mai mari de a realiza o compoziție chimică mai bogată (tabelul 1.2.).

Tabelul 1.2

Caracteristici cantitative și calitative ale boabelor

* – după Neagu M. I. și colab., 1968 citați de Georgescu Magdalena și colab. 1991.

** – după Mihalca Al. și Neagu Natalia, 1980 – citați de Georgescu Magdalena și colab. 1991.

*** – după Teodorescu C. Șt. și colab., 1987

Suprafața mai mare pe care o au boabele mai mici sporește participarea acestora la procesul de fotosinteză (când sunt verzi) (Oprean M., 1975 – citat de Giugea N. și Olteanu I., 2001) ducând la obținerea unui conținut mai ridicat în zaharuri dar și în antociani deoarece folosesc mai bine disponibilitățile climatice pentru a realiza sinteza acestora.

După Champagnol F. (1994) citati de Genoiu Elena variația dimensiunii boabelor are efecte diferite asupra calității acestora în funcție de cauzele care o determină. Atunci când aprovizionarea cu zahăr este factorul principal al variației dimensiunii boabelor, boabele cele mai mici sunt mai puțin coapte și mai acide. Este cazul butucilor supraîncărcați ale căror fructe rămân mici și nu ajung să se coacă. Când vigoarea este factorul principal al dimensiunii boabelor, boabele mai mici sunt mai coapte, mai bogate în acid tartric și mai sărace în acid malic.

În zona Beaujolais s-a studiat efectul dezvoltării insuficiente a boabelor de struguri de Gamay noir cu suc alb și s-a constatat un efect pozitiv deoarece constituția și metabolismul acestora sunt diferite de cele ale boabelor normale și se remarcă printr-o maturitate avansată, conținut mai ridicat în zahăr dar aciditate mai mică. Astfel se păstrează un echilibru zahăr / aciditate, pH-ul fiind același ca la boabele normale, conținutul în polifenoli totali ușor mai scăzut, iar cel în antociani cunoaște o creștere de 70 % .La concluzia că un raport pieliță/pulpă mai ridicat (ca în cazul boabelor mici) determină o creștere a potențialului calitativ au ajuns Rousseau J. (2001) și Hunter J.J. și colab. (2002), aceștia din urmă realizând un studiu în Africa de Sud unde temperaturile din diferite regiuni se situează frecvent deasupra maximului de 15-250C (cunoscut ca optim pentru colorarea boabelor)- dupa Elena Genoiu, 2011

Funcție de caracterul de precocitate sau tardivitate al soiului se recurge la alegerea zonei de plantare. De exemplu, în regiunile nordice perioada de vegetație activă neasigurând numărul de zile necesare vegetației și nici suma temperaturilor și orelor de insolație necesare, se impune alegerea unor soiuri precoce. Aceste tipuri de legături sunt totuși condiționate și de alte însușiri ca: mărimea frunzelor, nivelul producției, gradul de umbrire a strugurilor, gradul de îndesare a boabelor, etc.

Din cele prezentate rezidă importanța cunoașterii influenței climatului asupra sintezei și acumulării unora dintre principalii constituenți chimici ai bobului de strugure.

1.5 Influența biotopului asupra principalelor categorii de compuși din compoziția bobului de strugure

Maturarea este o noțiune care în sens larg înseamnă procesul prin care bobul de strugure sub acțiunea factorilor climatici parcurge mai multe faze evolutive (pârgă, maturare, supramaturare) (figura 1.5).

Figura 1.5 Evoluția principalilor constituenți în timpul maturării strugurilor

(după Pomohaci N. și colab., 2000 citat de Genoiu Elena, 2011)

Pe parcursul maturării se produc o serie de modificări de natură biochimică ale majorității categoriilor de substanțe; multe dintre ele având un rol important în procesul de vinificație, urmărirea lor este necesară pentru stabilirea momentul optim de recoltare. Definirea acestui moment necesită pe lângă cunoașterea conținutului în zahăr, și a altor parametri cum ar fi: aciditatea, cantitatea de antociani, taninuri și arome, dar și conținutul în prolină (Olteanu I 2000) în must, care permite stabilirea gradului de maturitate în raport cu anul viticol.

În practică, s-a procedat la alcătuirea primei cartografieri zonale (în cazul țărilor componente ale Uniunii Europene) a viței de vie pe baza potențialului de acumulare a zahărului sub auspiciile determinismului climatic al maturării strugurilor Astfel, un grup constituit din experți europeni aparținând Franței, Italiei, Germaniei, Spaniei, Greciei și Portugaliei, prin aplicarea unui algoritm statistic (S reprezintă conținutul în zahăr exprimat în g/l) au realizat următoarea zonare viticolă:

– zona 0 = S ≤ 150 (zona în care maturitatea strugurilor este cvasi-imposibilă);

– zona 1 = 150 < S ≤ 160 (regiuni maritime în care data înfloririi are loc după 30 iunie, iar conținutul în zahăr se situează în general sub 157,5 g/l);

– zona 2 = 165 < S ≤ 180 (zona temperată fără limitări particulare);

– zona 3 = 180 < S ≤ 190 (zona meridională);

– zona 4 = 190 < S ≤ 200;

– zona 5 = 200 < S ≤ 210;

– zona 6 = 210 < S ≤ 220;

– zona 7 = S > 220 (pragul de 220 g/l este la limita reprezentativității bazei de date).

S-a demonstrat că numai o apropiere integrată a componentelor naturale (geologie, pedologie și peisaj) ale teritoriului este reprezentativă pentru funcționarea viței de vie în relație cu tipicitatea vinului (Asselin C. și colab., 1996 citat de E Balan, Popa A, 2006).

Relieful colinar prezintă pante și expoziții diferite pentru aceleași condiții de latitudine și longitudine, favorabile pentru anumite soiuri; se opune forței vânturilor pe care o frânează precum și curenților reci sau fierbinți. De asemenea contribuie la realizarea unui circuit domol al aerului prin încălzirea diferită a versanților pe timp cald, circuit care favorizează procesele fiziologice ale plantelor.

Formele de relief au influență dominantă asupra compoziției chimice a strugurilor) prin crearea de microclimate specifice pentru vița de vie. Șirul de dealuri care brăzdează spațiul geografic al unei țări creează, prin orientare și modelare, vaste amfiteatre de lumină unde vița de vie cultivată reușește să-și exprime în rod, în toată plenitudinea însușirile sale de producție. Asemenea poziții se întâlnesc Ia Cotnari, Pietroasa, Valea Călugărească, Mitrofani etc.

Rolul pantei este determinant deoarece împiedică stagnarea apei, înlesnește încălzirea solului și oferă condiții puțin favorabile instalării putregaiului cenușiu prin modificarea factorilor termici, hidrici și de nutriție .De asemenea, potențialul hidric al solului înregistrează evoluții diferite funcție de poziția pe versant corelată cu tipul de sol, în special pe parcursul maturării strugurilor (figura 1.6) inducând un aport de calitate acestora.

Figura 1.6 Evoluția potențialului hidric al unui sol profund, fertil (câmpie) și al unuia cu fertilitate scăzută (versant), pe parcursul unei zile

(după Montserrat N., citat de E Balan, 2006)

Influența exercitată de amplasarea pe pantă asupra conținutului strugurilor în substanțe chimice a constituit obiectivul principal al multor cercetări ce au convers către ideea obținerii unor recolte superioare calitativ exprimate printr-un conținut ridicat de antociani și zaharuri (Mihalca Al. și Anghel V., 1974; Oșlobeanu M. și colab., 1991) care determină obținerea unor vinuri cu grad alcoolic ridicat și mult mai echilibrate din punct de vedere gustativ De asemenea, în podgoria Târnavelor se observa o creștere a sumei temperaturilor eficace, a intensității luminii și a activității fotosintetice de la baza spre vârful pantei și paralel cu acestea creșterea concentrației zaharurilor datorită influenței microclimatului care favorizează calitatea.

Tipul genetic de sol asociat cu poziția pe versant și expoziția s-a dovedit a avea influență asupra principalilor indicatori tehnologici și de calitate. În cazul soiului Cadarcă cultivat la Miniș pe solurile coluviale de la baza pantei și pe cel brun de pe platou, greutatea și randamentul în must sunt mai mari față de regosolurile carbonatic și eubazic de pe versanții sudici și sud-vestici, care la rândul lor dau struguri cu un conținut în zaharuri mai mare, vinurile rezultate fiind mai extractive, mai catifelate, cu o culoare roșu-rubiniu, și structură minerala diferită.

Rezultă astfel, că formele de relief: pantă și platou, cu toate modificările pe care le produc asupra factorilor climatici, influențează favorabil acumularea principalelor substanțe în bobul de strugure asigurând producerea unor vinuri de calitate. Este necesar a se menționa că pe fundul văilor, datorită solului cu un grad mai ridicat de fertilitate, umidității mai mari dar și temperaturii mai scăzute și insolației reduse se obțin struguri de calitate inferioară celor de pe pantă și platou.

Ca element orografic, expoziția poate avea rol hotărâtor în asigurarea calității vinului într-o regiune. Orientarea pantei împreună cu gradul de înclinare al acesteia sunt în măsură să compenseze după caz unele deficiențe sau excese de căldură, lumină, umezeală, vânturi (Teodorescu C. Șt., 1970 – citat de Muntean Camelia, 1999).

În zonele mai răcoroase cu o sumă mică a gradelor de temperatură, asigurarea unei expoziții sudice, sud-estice sau sud-vestice care să permită o mai bună interceptare a radiației globale duce la favorizarea proceselor fiziologice de sinteză și acumulare a constituenților chimici în bobul de strugure. Pe de altă parte, o expoziție nordică, nord-estică sau nord-vestică poate fi decisivă în zonele calde, sudice, în special pentru menținerea acidității, temperatura ceva mai scăzută pe această expoziție împiedicând combustionarea excesivă a acizilor datorită temperaturilor ridicate caracteristice zonei (Oșlobeanu M. – citat de Stoev K., 1979).

Altitudinea ca factor orografic stabilește relații de inversă proporționalitate cu temperatura influențând astfel hotărâtor acumularea constituenților chimici în bobul de strugure. În România, majoritatea plantațiilor viticole din zonele colinare se află la 100-300 m altitudine. Există însă plantații atât la nivelul mării cât și la altitudini de 500-600 m (Martin T., 1968citat de Mărăcineanu L. C.-2007).

Considerând sensul relației cantitate-calitate în cadrul ecoclimatului care se întâlnește de-a lungul pantei, latura calitativă este corelată pozitiv cu altitudinea ca rezultat al acțiuni factorilor heliotermici care prezintă valori favorabile în partea superioară a pantei (Metaxa Gr., 1974). O creștere prea mare a altitudinii devine nefavorabilă obținerii unor conținuturi ridicate de zaharuri datorită temperaturilor scăzute, vânturilor puternice și apariției brumelor.- dupa Mărăcineanu C,

Culmile dealurilor și munților orientate perpendicular pe direcția vânturilor dominante reci sau fierbinți (podgoria Târnavelor) protejează viile situate în apropiere asigurând o calitate superioară a recoltei. La fel se explică și condițiile deosebit de favorabile ale podgoriei Cotnari, unde, deși relieful este frământat, curenții de aer aduc precipitații bogate și le lasă pe culmile versanților vestici urmând apoi o încălzire adiabatică (fenomen de foehnizare) care creează condiții excepționale pentru obținerea unor vinuri de înaltă clasă (Grasa de Cotnari) ce pot concura cu succes pe cele obținute în renumitele regiuni din Franța, Germania (Rheingau) sau Ungaria (Tokay).

Amplasarea soiurilor negre sau tinctoriale în apropierea lizierei pădurilor și la adăpostul perdelelor de protecție duce la acumularea unor cantități mari de substanțe antocianice în bob, având drept urmare obținerea unor vinuri intens colorate și strălucitoare, vinuri tonice.

În cazul plantațiilor amplasate în proximitatea lacurilor (Greaca, București; Badacsony – Ungaria), râurilor, fluviilor (Dunărea), și mărilor (Marea Neagră) vița de vie beneficiază de un climat specific ce determină obținerea de struguri cu gust fructuos și culoare chihlimbarie (soiul Afuz Ali în podgoria Ostrov) sau a recoltelor din care se obțin vinuri seci sau demiseci fine (Sauvignon în podgoria Drăgășani) sau vinuri alcoolice bogate în culoare și tanin .

Influențele exercitate de sol asupra compoziției chimice a strugurilor și vinului au constituit obiectul de studiu al multor cercetători care au stabilit o legătură indubitabilă între calitatea vinului și proprietățile solului. În general se poate vorbi despre o influență cumulativă a factorilor climatici și solului asupra calității vinului, deci de o „vocație viticolă a solului” cu aplicabilitate în delimitarea arealelor de producție a vinurilor de calitate caracterizate prin expresia „putere și armonie” sau prin conceptul „secvență eco-geo-pedologică” (Morlat R., 1998, citat de Costea D, 2008.

Solul însuși fiind rezultatul interacțiunii rocii-mamă cu climatul, provoacă diferențe calitative atât prin proprietățile sale chimice dar mai ales prin cele fizice (structură, textură, culoare, regim aero-hidric, temperatură, etc.), un teritoriu trebuind caracterizat și prin limitele atinse în situații extreme (secetă, energie solară scăzută, etc.) cu aprecierea stabilității în timp (Carbonneau A., 1996).

Amplasarea viilor în emisfera nordică pe o diversitate mare de soluri dovedește adaptabilitatea acestei specii la caracteristicile componentei edafice: șisturi de ardesie – Douro (Portugalia), Rheingau (Germania); roci eruptive –Insulele Madera (Portugalia), Tokay (Ungaria), Miniș, Silagiu (România); prundișuri – Grâves (Bordeaux – Franța); conglomerate – Heidendorf; gresii –Bourgogne, Târnave; argile feruginoase (Alba Iulia, Recaș), marne (Drăgășani, Huși); loess-uri – Alsacia (Franța), Nicorești (România); cernoziom – Orhei, Lăpușna; scheleto-calcaroase – Cotnari, etc.

După Fregoni M. (1987) calitatea strugurilor și implicit a vinurilor relaționează cu tipul de sol: argilele feruginoase duc la obținerea de vinuri alcoolice și colorate; argilele calcaroase dau vinuri buchetate dar puțin elegante; terenurile scheletice – vinuri strălucitoare, fine și alcoolice; solurile calcaroase sunt recomandate pentru obținerea vinurilor de marcă apte pentru învechire; solurile argiloase ca și cele fertile și compacte, dau vinuri mai puțin fine și cu evoluție rapidă, iar cele cu conținut ridicat de humus au aptitudine scăzută pentru obținerea vinurilor de calitate.

Pe solurile vulcanice și în zonele călduroase se obțin vinuri de calitate cum este cazul muscaturilor de Pantelleria în Italia și vinurilor albe de Santorin (Grecia). De asemenea solurile scheletice sau feruginoase au influență favorabilă asupra strugurilor din care se obțin vinuri roșii intens colorate, strălucitoare și generoase.

Solurile argiloase, ca și cele dezvoltate pe marne, aluviuni sau șisturi, pot da vinuri în care structura puternică maschează percepția aromelor fine prezente, mai colorate și mai astringente (Cabernet Sauvignon în Haut-Medoc).

În opoziție, solurile nisipoase, granitice (sărace în elemente fine) și nisipurile litorale dau vinuri lejere (puțin structurate), lejeritatea taninică lăsând să apară mai mult arome fructoase.

Influența naturii solului se exercită diferit în funcție de soi (Champagnol F., 1997, citat de Olteanu si colab, 2000): Syrah, Gamay, Cabernet Sauvignon, Grenache, Corignan își manifestă amploarea și finețea pe soluri acide iar altele (Pinot, Cabernet franc, Sauvignon, Chardonnay) ating plenitudinea în soluri calcaroase. Soiul Merlot produce vinuri de bună calitate pe soluri cu texturi diverse: pietroase, nisipo-argiloase, argiloase carbonatice.

Gradul de influență al factorilor climatici (insolația, temperatura aerului și nivelul precipitațiilor) stabilește condițiile termice ale solului.

În regiunile viticole răcoroase, solurile cu structură nisipoasă sau pietroasă, asigură un bun drenaj al excesului de apă în cazul ploilor torențiale, în special în unele zone răcoroase, se încălzesc ușor și rețin o cantitate mare de căldură permițând o bună maturare a strugurilor).

Solul influențează compoziția boabelor de strugure pe de o parte prin evoluția apei din sol și pe de altă parte prin temperatură (Lebon E., 1996, citat de Costea D 2006). Starea hidrică a plantei este dependentă de conținutul în apă al solului dat printre altele de volumul precipitațiilor, de ritmul lor, de permeabilitatea orizonturilor, de capacitatea de reținere, de rezistența hidrică a solului, dar și de evapo-transpirația potențială, este un element determinant în reglarea biosintezei compușilor polifenolici (antociani și taninuri), conținutului în zaharuri și acidității.

Un regim hidric ridicat întârzie procesul de pârgă și maturare a boabelor, din contră, un regim hidric limitat favorizează blocarea creșterii și accelerarea maturării În ceea ce privește conținutul în antociani totali acesta este foarte sensibil la condițiile hidrice ale solului și înregistrează o creștere în corespondență cu aprovizionarea hidrică (Tomasi D. și colab., 1999). A fost subliniată stabilitatea în timp a corelației negative (ca și a celei nesemnificative) între aciditate și intensitatea restricției hidrice. O constricție hidrică moderată este benefică acumulării zaharurilor (Lebon E. și colab., 1996) citați de Balan E, Popa A-2006

În verile uscate și călduroase, nu rareori viile plantate pe soluri compacte, care conțin multă argilă și se încălzesc greu putându-și păstra umiditatea mai mult timp, vor da struguri mai buni ca cele de pe solurile pietroase, nisipoase sau calcaroase.

Gradul ridicat de aprovizionare cu apă și conținutul mai mare în azot al solurilor cernoziom și brun argiloiluvial au dus la obținerea unor struguri de masă din soiurile Chasselas doré, Timpuriu de Cluj, Cetățuia și Napoca, cu un conținut scăzut în zahăr și aciditate ridicată (Pop Nastasia, 2000).

Oricare ar fi soiurile roșii, dacă factorii limitativi (deficit hidric moderat, ușoară carență în azot) sunt prezenți, compoziția mustului este mai bogată în zahăr, antociani și taninuri (Choné X., 2003). Combinația unei restricții hidrice moderate apărută după faza de pârgă și însoțită de temperaturi necaniculare cu o alimentare cu azot fără carență sau exces, par să reprezinte condițiile cele mai favorabile obținerii vinurilor aromate de Sauvignon blanc .

În Italia meridională și sudică ca și în California se întâlnesc în fiecare an condiții de stress hidric excesiv care duc la obținerea unor conținuturi ridicate de zaharuri și substanță uscată (Costea D, 2006).

Importantă este și culoarea solului știind că solurile de culoare deschisă, datorită reflexiei luminii asigură un grad mai mare de iluminare a butucilor în partea de jos, iar solurile de culoare închisă absorb mai multă căldură pe care apoi o cedau vițelor.

Este necesar a se remarca faptul că în același areal climatic și la același soi, vinul devine comun dacă solul reprezintă un inconvenient.

1.6 Modificarea compoziției chimice a bobului de strugure ca efect al microclimatului creat prin aplicarea tehnologiilor de cultură

Alături de ceilalți factori, tehnologiile de cultură ocupă un loc important în studierea influenței asupra cantității și calității recoltei.

Este indispensabil a se ține cont de interacțiunile determinate de tehnicile culturale la nivelul microclimatului real al plantelor.

Carbonneau (1994, 1996) a arătat că amplitudinea variațiilor microclimatice (regimul luminos și termic al frunzelor și ciorchinilor, starea hidrică a solului și frunzelor) este dependentă de forma butucului și că nivelul ei atinge uneori diferențele observate între macroclimate.- Olteanu I, 2000

Aplicarea diferitelor tehnologii aduce modificări privind nutriția, creșterea, dezvoltarea și rodirea vițelor.

Creșterea densității plantației duce la reducerea fotosintezei și ca urmare se înregistrează o scădere a conținutului relativ în zaharuri și o creștere a acidității strugurilor (Olteanu I. și colab., 1997) diminuarea culorii și a precursorilor de aromă; de asemenea se produce o scădere a producției de zahăr pe butuc în timp ce cantitatea de zahăr raportată la unitatea de suprafață (ha) crește până la o anumită densitate, după care scade Concluzia a fost că factorii care favorizează cantitatea și calitatea acționează în același sens până la o anumită limită, o intensificare a factorilor de cantitate intrând în dezacord cu cei de calitate.

Indiferent de arealul de cultură, creșterea încărcăturii de rod atrage după sine scăderea cantității de zaharuri pe de o parte și creșterea acidității pe de altă parte efectul fiind mult amplificat în condiții climatice anuale nefavorabile mai ales asupra conținutului în antociani.

Carbonneau (1980) –Maracineanu LC a arătat că sistemul de conducere al viței de vie este un element determinant al calității strugurilor, menționând că acumularea polifenolilor din pielițe este strâns legată de microclimatul frunzișului modificat prin modul de conducere.

Forma de conducere este un alt element de tehnologie care induce modificări ale calității din punct de vedere ale conținuturilor în zaharuri, substanțe colorante și acizi. Cantitatea cea mai ridicată în glucide și substanțe colorante aparține formei la care se realizează cea mai bună expunere la lumină și căldură a frunzelor. Forma de conducere modifică în același timp și proporția pigmenților (după Mujdaba F., 1978 – citat de Georgescu Magdalena și colab., 1991).

În zonele călduroase, când butucii viței de vie s-au format prea jos, datorită apropierii strugurilor de suprafața solului, aceștia vor fi opăriți de căldura radiată de către sol în timp ce în zonele cu climă rece această apropiere este benefică, o îndepărtare prea mare față de suprafața solului având efecte nefavorabile asupra acumulării compușilor chimici nobili.

Acolo unde există riscul temperaturilor critice minime, în cazul formelor de conducere joase strugurii acumulează cantități mari de zaharuri în prezența unei acidități ridicate, iar la conducerea în forme înalte acumulările de zaharuri sunt sensibil reduse în comparație cu celelalte forme de conducere (Olteanu I. și colab., 1995). Aceste diferențe calitative nu au fost însă semnificative între formele de conducere înalte și joase în cadrul podgoriei Ștefănești-Argeș .

Influența microclimatului creat prin aplicarea diverselor sisteme de conducere în vederea realizării unei expuneri cât mai bune la lumină și temperatură a strugurilor și aparatului foliar, și asupra acumulării în bob a compușilor calitativi a fost îndelung studiatOperațiunile în verde incluse de asemenea în categoria tăierilor, au scopul ameliorării microclimatului ciorchinilor de struguri printr-o îmbunătățire a regimului termic și luminos. În cazul strugurilor negri se obține un plus de zahăr, antociani, polifenoli totali, taninuri, etc. (Carbonneau A. și colab., 1977 – citați de Olteanu I, 2000 ). Desfrunzitul devine necesar mai ales în toamnele umede și reci, pe timp călduros și cu insolație mare impunându-se mare atenție pentru a nu expune strugurii la opărire sau ardere (datorită oxidării puternice a antocianilor) . Concluzia desprinsă de către Condei Gh. (1974) a fost că îndepărtarea frunzelor situate sub strugure este singura ce duce la o ameliorare a conținutului în antociani la soiul Merlot.

Practicile culturale (fertilizarea, irigarea, înierbarea) sunt tot atâtea elemente care provoacă modificări în metabolismul viței de vie soldându-se cu variații cantitative și calitative ale diferitelor grupe de constituenți chimici la nivelul bobului de strugure (Olteanu I., 1993; Costea D.C., 2005; Mărăcineanu L. C., 2007). Este cunoscut faptul că vinurile roșii fine, structurate și foarte bine echilibrate provin din strugurii de pe soluri acide, care adesea beneficiază de un nivel de nutriție potasică ridicat, în timp ce solurile calcaroase (cu nivel scăzut de nutriție potasică) sunt cultivate cu soiuri de struguri pentru vinuri albe.

Astfel aplicarea tehnologiile de cultură are influență pozitivă asupra compoziției și calității strugurilor și vinurilor prin sporirea rezistenței la acțiunea factorilor climatici excesivi sau la atacul dăunătorilor, atunci când sunt aplicate judicios. În cazul aplicărilor necorespunzătoare, duc la sensibilizarea plantei și la compromiterea calității recoltei.

CAPITOLUL 2

REZULTATE OBȚINUTE

2.1 Scopul și obiectivele ȘI ORGANIZAREA cercetărilor

  Potențialul oenoclimatic al României asigură condițiile necesare obținerii de vinuri cu o compoziție bogată – armonioasă – bine dotate, comparativ cu cele din alte țări viticole. În ultima perioadă s-a realizat dezvoltarea programelor de cercetare în acest domeniu prin care se prefigurează o caracterizare eficientă a arealelor climatice precum și o mai bună gestionare a spațiului viticol.

Ținând cont de realitatea modificărilor permanente a factorilor climatici specifice unui areal viticol, s-a apreciat ca fiind necesară evaluarea continuă a gradului de favorabilitate ecologică a spațiului viticol.

Scopul prezentului studiu l-a constituit stabilirea gradului de influență pe care factorii climatici generali o manifestă asupra acumulării principalilor compuși chimici la nivelul bobului de strugure,la soiul Cabernet Sauvignon, în condițiile specifice centrului viticol Banu Mărăcine.

Obiectivele cercetărilor au fost următoarele:

Monitorizarea principalilor indicatori climatici in perioada de studiu;

Determinarea conținutului bacelor de strugure în principalii componenți care determină calitatea producției în etape fenologice evolutive, ca răspuns la condițiile diferite de climat și la tehnologia aplicată

ORGANIZAREA EXPERIENTEI

Studiul s-a desfășurat pe parcursul a 2 ani viticoli (2012-2013) și a vizat comportamentul a 2 soiuri:, Cabernet Sauvignon și Merlot (soiuri pentru vinuri roșii de calitate superioară, autorizate în centrul viticol Segarcea).

Cercetările au fost realizate in centrul viticol Segarcea la soiurile Cabernet Sauvignon și Merlot altoite pe portaltoiul Kober 5 BB. (soiuri pentru vinuri roșii de calitate superioară, autorizate în centrul viticol Segarcea).

Distanța de plantare este de 2,5 m X 1,2 m, cu o desime a plantației de 3300 plante/ha, forma de conducere este semiînaltă (60-80 cm), iar sistemul de tăiere mixt (cep de înlocuire de 2 muguri și coardă de rod de 10 muguri), cu o încărcătură de 48 muguri viabili/ butuc

2.2 MATERIALUL BIOLOGIC FOLOSIT

CABERNET SAUVIGNON

Sinonime. Petite Vidure, Vidure, Petit Cabernet ș.a. (Franța), Burdeos Tinto (Spania).

Origine. Este un soi de origine franceză, considerat cel mai nobil și mai celebru soi pentru vinuri roșii de calitate superioară.

Areal de răspândire. Alături de soiul Merlot, Cabernet-Sauvignon este considerat cel mai răspândit în cultură la nivel mondial, totalizând cca. 140.000 ha Pe suprafețe mari se cultivă în: Franța, Spania, Italia, Rusia, Bulgaria, România, California ș.a.

În România se întâlnește aproape în toate podgoriile specializate în producerea vinurilor roșii, ocupând cea mai mare pondere în cultură dintre soiurile pentru vinuri roșii, cca. 11.500 ha (după Oșlobeanu M. și colab., 1991-citat de Olteanu I si colab, 2002)

Caractere morfologice. Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil. Frunza adultă este aproape rotundă, pentalobată cu tendințe de heptalobare. Sinusurile laterale sunt profunde, închise circular sau triunghiular. Sinusul pețiolar este închis, circular sau oviform. Sinusurile laterale suplimentare de pe lobul terminal sunt deschise, în formă de „U”. Strugurii sunt mici, conici, deseori uniaripați, lacși. Boabele sunt sferice, mici, cu pieliță groasă, colorată în roșu-violaceu închis, intens pruinată (brumată). Miezul este zemos, cu gust ierbos 2.

Caracteristici agrobiologice. Soiul Cabernet Sauvignon are o perioadă de vegetație mijlocie către lungă (180-190 zile) și o vigoare de creștere mare către mijlocie. Fertilitatea și productivitatea sunt mijlocii, însă foarte variabile în funcție de biotip, în medie 50-60% lăstari fertili, c.f.a.=1,5-1,6 și c.f.r.=0,6-0,7.

În ceea ce privesc rezistențele biologice ale acestui soi, el se comportă ca un soi cu rezistență bună la putregai cenușiu (datorită grosimii pieliței), rezistență mijlocie la ger (-22…-200C), mană și secetă. Galet P. (1990) citat de Olteanu I si colab (2002) îl menționează totuși ca un soi cu sensibilitate ridicată la secetă, în special în condițiile din sudul Franței. De asemenea, prezintă sensibilitate ridicată la făinare, antracnoză și o relativă sensibilitate la acarieni.

Caracteristici tehnologice. Soiul ajunge la maturitate deplină în decada a II-a și a III-a a lunii septembrie, când acumulează 200-210 g/l zaharuri în must și un conținut în compuși fenolici ridicat, egalându-l pe cel al soiului Alicante Bouschet. Datorită pieliței groase, supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/l zaharuri în must, aciditatea rămânând tot ridicată (5,3-7,8 g/l aciditate totală exprimată în H2SO4,).

Soiul Cabernet-Sauvignon se remarcă, de asemenea, printr-un conținut ridicat de antociani, la recoltat acesta fiind în medie cuprins între 1175,6-1200 mg/kg struguri (Giugea N., 2001).

Particularități agrofitotehnice. Studiile comparative privind producția de struguri realizată la diferitele forme de conducere au demonstrat că în centrul viticol Orevița, la vițele conduse sub forma de Guyot pe tulpină, s-au înregistrat sporuri de 32 % iar la cordon pe tulpină 21% comparativ cu tipul clasic de conducere (Olteanu I.,si colab 2002); în podgoria Dealurile Craiovei sporul de producție la conducerea cordon pe tulpină a fost de 53 % comparativ cu conducerea clasică (Olteanu I., 1976, citat de Olteanu I si colab 2002). Încărcătura recomandată este de 16-22 muguri/m2, repartizată pe coarde de 10-12 muguri.

Producția și destinația acesteia. Soiul Cabernet-Sauvignon are un potențial productiv relativ scăzut, în medie 5 – 7 t/ha. Aceasta s-ar datora existenței în cultură a biotipurilor mai puțin valoroase, ceea ce a impus aplicarea selecției clonale. Este destinat producerii vinurilor de înaltă calitate, din categoriile D.O.C. și D.O.C.C.

. Areale de cultivare. Pentru obținerea de vinuri roșii de calitate superioară (V.R.C.S.) se cultivă în regiunile viticole: Dealurile Moldovei (subzona nordică – Uricani, subzona sudică și partea de sud a județului Vrancea); Colinele și dealurile pericarpatice din sud (subzona Olteniei și Munteniei); Dealurile Crișanei și Maramureșului (Miniș); Colinele Dobrogei (subzona județului Constanța și Tulcea) și Terasele Dunării. Figurează ca soi recomandat în 47 centre viticole și ca soi autorizat în 27 centre viticole.

MERLOT

Sinonime. Plant Médoc, Merlot noir, Merlau ș.a. (Franța).

Origine. Este un soi de origine franceză, din regiunea Medoc, unde intră în sortimentul renumitelor vinuri roșii de Bordeaux.

Areal de răspândire. Se cultivă în toate țările viticole producătoare de vinuri roșii, totalizând cca. 145.000 ha la nivel mondial . Ocupă suprafețe mari în Franța (îndeosebi sud-vestul Franței), Italia (nordul Italiei, Toscana, Puglia și Sardagina), România (10.500 ha), ex Iugoslavia, Argentina, Chile, S.U.A. ș.a.

Caractere morfologice. Floarea este hermafrodită normală, cu polen fertil. Frunza adultă este de culoare verde închis și gofrată, scămoasă pe partea inferioară, marginile limbului sunt pliate către fața superioară. Limbul este pentalobat cu lobul terminal triunghiular și ușor răsucit. Sinusurile laterale superioare sunt închise, oviforme; cele inferioare sunt deschise în formă de „U” sau cu tendință de închidere. Sinusul pețiolar are formă de liră. Strugurii au formă cilindro-conică, cu primele 2 ramificații mai dezvoltate, de mărime mijlocie, compact. Boabele au formă sferică, mici sau mijlocii ca mărime; cu pieliță de grosime mijlocie, de culoare neagră-albăstruie; miez zemos, must incolor

Caracteristici agrobiologice. Se caracterizează printr-o perioadă de vegetație mijlocie spre lungă (180-200 zile) și creștere viguroasă. Preferăp solurile fertile, umede, ferite de brumele și înghețurile timpurii de toamnă. Are rezistență scăzută la ger (-18, -160C ) și la secetă, ceea ce impune o judicioasă stabilire a arealelor de cultură și a formelor de conducere. Are toleranță (mare către mijlocie) la putregaiul cenușiu și la oidium dar este sensibil la mană. Prezintă o fertilitate bună (peste 65% lăstari fertili) și valorile coeficienților de fertilitate de 0,8-1,2=c.f.r. și 1,4-1,6=c.f.a. La altoire se recomandă utilizarea portaltoilor SO4, 420 A, Kober 5 BB și 41 B (pe solurile calcaroase).

Caracteristici tehnologice. Maturarea deplină a strugurilor se realizează începând cu decada I-a a lunii septembrie, fiinf un soi de epoca a V-a. La maturare deplină acumulează între 190-200 g/l zaharuri în must și o aciditate totală cuprinsă între 4,2-5,8 g/l H2SO4. Se pretează la supramaturare, astfel încât conținuturile în zaharuri ajung la 200-242 g/l, fără ca aciditatea totală să scadă sub 4,0 g/l H2SO4.

Particularități agrofitotehnice. În arealele neprotejate se pretează la conducerea semiînaltă sau înaltă a tulpinii. În funcție de condițiile ecologice, soiul suportă încărcături diferite de la 8-9 muguri/m2 (Miniș ), la 12-16 muguri/m2 (Drăgășani) sau 18-24 muguri/m2 (Odobești). În centrul viticol Orevița la tipul de tăiere Guyot pe tulpină s-au înregistrat sporuri de 31 %, iar la cordon pe tulpină sporuri de producție de 45% comparativ cu tăierea clasică (Olteanu I., 1988, Olteanu I si colab, 2002)).

Producția și destinația acesteia. Asigură producții mijlocii (7.0-14 t/ha), care variază în limite mari de la 7,5 t/ha la 15,7 t/ha (Odobești). Vinurile obținute sunt foarte apropiate sub aspectul compoziției de cele de Cabernet Sauvignon, corespunzând vinurilor de calitate superioară.

Selecții clonale. Merlot Clon 8 Vl – obținut la I.C.V.V. Valea Călugărească, care se destinge printr-o fertilitate mai ridicată, greutate mai mare a strugurilor în comparație cu populația martor; producție de 22,5 t/ha și potențial de acumulare a zaharurilor la maturitate deplină de 200 g/l și selecția Merlot 17 Od. Obținut la S.C.V.V. Odobești, care se remarcă prin producții ridicate (21,6 t/ha) și un potențial calitativ exprimat prin acumularea a cca. 192 g/l zaharuri în must și 4,6 g/l H2SO4 aciditate totală.

Areale de cultivare. În vederea obținerii vinurilor roșii de calitate superioară se cultivă în centrele viticole din următoarele regiuni: Dealurile și Colinele Moldovei (subzona sudică și subzona județului Vrancea); Colinele și dealurile pericarpatice din sud (subzona Olteniei și subzona Munteniei); Dealurile Banatului; Dealurile Crișanei și Maramureșului (Miniș), Colinele Dobrogei (subzona județului Constanța și a județului Tulcea). În funcție de areal și anul viticol, soiul Merlot asigură obținerea vinurilor cu denumire de origine controlată (V.D.O.C.) sau chiar V.D.O.C.C. (județul Galați).

BERLANDIERI X RIPARIA KOBER 5 BB

Origine. A fost obținut din populațiile Berlandieri x Riparia Teleki tipul 5 prin selecție clonală, de către Franz Kober (1920) în Austria.

Areal de cultură. Este portaltoiul cel mai răspândit din această grupă, ocupând cele mai mari suprafețe în Austria, Germania, Italia, Elveția, Franța, Luxemburg, Ungaria, Rusia. Se cultivă mai puțin în: Spania, Portugalia, Grecia, Algeria și Tunisia.În România se folosește ca portaltoi în toate podgoriile.

Comportarea în plantația de portaltoi. Perioada de vegetație activă este de 170-190 zile. Are un sistem radicular foarte puternic și foarte ramificat.

Pe tipul de sol: cernoziom castaniu carbonatat a format mai multe rădăcini de schelet decât alți portaltoi .Rădăcinile portaltoiului pătrund de la 1,6 la 7 m adâncime Este rezistent la secetă. Prezintă vigoare foarte mare, de aceea se recomandă executarea plivitului- după Olteanu I si colab, 2002

Comportarea în școala de vițe. Prinderea la altoire este foarte bună 43,2-49,4 % (Olteanu I., 1974).

Comportarea în viile pe rod. Are rezistență foarte bună la filoxeră. Rezistența la cloroză este bună, maxim 21 %.

Prezintă rezistență bună la secetă, datorită sistemului radicular puternic.

Soiurile altoite pe acest portaltoi au o vigoare foarte mare.

Se adaptează bine pe majoritatea tipurilor de sol. În arealele nordice de cultură a viței de vie, pe solurile fertile de pe platouri precum și pe cele amplasate la baza pantei, soiurile altoite pe Kober 5 BB prezintă creșteri vegetative luxuriante, care favorizează meierea și mărgeluirea, întârzie maturarea strugurilor și nu-și maturează bine lemnul, prejudiciind producțiile cantitativ și calitativ, fiind expuse la acțiunea dăunătoare a gerurilor din iarnă. Pe solurile fertile nu se recomandă pentru a nu imprima vigoare prea mare, care determină meierea și mărgeluirea.

În plantația roditoare la soiurile altoite pe Kober 5 BB se practică: distanțe mărite de plantare, forme de conducere semiînalte și înalte, amplificarea încărcăturii de rodire cu 15-20 %, repartizată pe coarde de rod lungi. Astfel, se reduc procentele de meiere și mărgeluire și se evită diminuările cantitative și calitative de recoltă.

Clone. În România din populațiile heterogene ale portaltoiului Kober 5 BB, începând din anul 1935, au fost efectuate și obținute o serie de selecții valoroase: selecția Crăciunel 2, obținută de către Toader M. și Baltagi B. și selecția Crăciunel 25 (omologată în anul 1978).

2.3 Metode de studiu

Variația profilului climatic din perioada de studiu a fost atent monitorizată prin intermediul datelor înregistrate de stația meteorologica a INMH situată în plantația viticolă Banu Mărăcine

Determinarea conținutului în zahăr pe cale refractometrică (metoda cu refractometrul de mână Zeiss).

Determinarea acidității totale din must prin metoda titrimetrică. Aciditatea mustului se determină titrimetric prin neutralizarea acizilor dintr-o cantitate determinată de must cu o soluție alcalină (NaOH n/10) cu titrul cunoscut. Pe baza cantității de soluție bazică întrebuințată la titrare se calculează aciditatea mustului.

Aciditatea titrabilă a mustului exprimată în g/lH2SO4 se calculează după formula:

X (g/l H2SO4) = (n x f x 0,0049) x 100

unde: n = nr. ml soluție NaOH n/10 folosită la titrare;

f = factorul de corecție al soluției de NaOH;

0,0049 = g H2SO4 la 1 ml soluție NaOH n/10.

Determinarea pH-ului a fost realizată cu pH-metrul.

Determinarea pigmenților asimilatori pe cale spectofotometrică

Se cântărește o cantitate x de material, se pune într-un mojar, se adaugă 0,1g dintr-un amestec în părți egale, de CaCO3 și MgCO3 (pulbere), pentru împiedicarea transformării clorofilelor în feofitine, (prin înlocuirea atomului de Mg din molecula lor cu atomi de H). Se adaugă în mojar 2-3 ml de acetonă 85 % și se mojarează materialul vegetal.

Se filtrează prin hârtie de filtru și se colectează într-un cilindru gradat. În continuare se toarnă peste materialul vegetal rămas în mojar, o nouă cantitate de 2-3 ml acetonă și se mojarează din nou, repetând aceleași operații până când acetona adăugată nu se mai colorează. Se spală bine mojarul și hârtia de filtru până ce în timpul trecerii acetonei în cilindru ea devine incoloră.

În timpul acestor operații trebuie avut grijă ca volumul total să nu depășească 25 ml. Se completează (dacă mai este nevoie), conținutul cilindrului până la 25 ml, prin adăugare de acetonă 85% apoi se omogenizează prin agitare.

Au fost determinate prin spectofotometrarea (cu spectofotometrul Secomam S 750) materialului astfel pregătit, absorbțiile extractului la lungimile de undă de 646 nm și 663 nm.

Cantitatea de pigmenți din proba de cercetat a fost calculată cu ajutorul formulelor :

clorofila a ( mg) = 12,21 x A663 + 2,81 x A646

clorofila b ( mg ) = 20,13 x A646 – 5,03 x A663

total clorofile (mg/l) = 17,3 x A646 + 7,18 x A663

Întrucât aceste formule au fost date pentru un litru de extract, cantitatea de pigmenți asimilatori din proba analizată se află cu relația:

(mg pigmenți x 25)/1000, unde

25 = volumul extractului de pigmenți obținut din materialul vegetal analizat.

Determinarea conținutului în antociani pe cale spectofotometrică prin metoda Poissant – Leon

Analiza se execută pe o probă medie de struguri de aproximativ 1 kg. Se taie boabele sănătoase de pe ciorchine, separându-se de la burelet cu atenție pentru evitarea rănirii pieliței. Se numără aleatoriu 50 de boabe ce reprezintă proba medie pentru experimentare și se detașează cu grijă pielița de pulpa boabelor. Se spală cu apă pentru a evita rămânerea pe pielițe a resturilor de pulpă (operație foarte rapidă), se tamponează ușor cu hârtie de filtru și se usucă la aer circa 30 minute.

Pielițele se mojarează bine cu nisip de cuarț sau sticlă pisată, iar conținutul se trece într-un balon Erlenmeyer cu dop rodat folosind 50 ml. soluție de HCl 1 %, spălând mojarul, pistilul și spatula. Se are în vedere ca pielițele sa fie acoperite cu soluție și se lasă la temperatura camerei timp de 24 ore pentru extracție. Se colectează soluția într-un balon adecvat, apoi se procedează la spălarea pielițelor în mod repetat de 2-3 ori cu aceeași soluție de HCl 1 %, până ce acestea capătă o culoare roz deschis, în așa fel încât lichidul extractiv obținut să fie de capacitate 200 ml.

Extractul se citește la spectofotometru la densitatea optică de 520. Cantitatea de antociani se calculează după formula:

în care:

Do520 – densitatea optică citită la 520 nm;

G – masa a 100 boabe;

22,76 și 0,4 – coeficienți.

Dacă pentru citirea spectofotometrică s-a apelat la diluarea extractului, la calcularea cantității de antociani se ține cont de gradul de diluție care s-a aplicat.

2.4 Caracterizarea pedo-climatică a cadrului natural în care s-au realizat experiențele

Oriunde se produc struguri care se coc se pot obține și vinuri, dar nu oriunde condițiile favorabile pentru coacerea strugurilor sunt favorabile obținerii vinurilor de calitate. Se observă deci, că producția de struguri ca atare nu poate duce la exploatarea și punerea în valoare maximă a potențialului factorilor naturali, mai ales când aceștia sunt deosebit de favorabili. Strugurele înregistrează în constituția sa toate influențele pe care factorii naturali și cei tehnici culturali le exercită asupra viței de vie, dar numai vinul este capabil să le exprime senzoric și să arate astfel necesitatea investigațiilor analitice pentru a explica generozitatea sau deficiențele condițiilor naturale, meritele sau greșelile omului

Centrul viticol Segarcea face parte din Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei, fiind așezat în Câmpia Română, la 29 km sud de Craiova, la o altitudine medie de 145 m.

Din punct de vedere geografic, Segarcea se află pe paralela 44°10' latitudine nordică și pe meridianul 23°72' longitudine estică. Istoricii și specialiștii oenologi au apreciat, de-a lungul timpului, că așezarea geografică, clima, structura, compoziția chimică a solului și alți factori au creat condiții din cele mai favorabile pentru cultura viței de vie. (http://sauroavezza4.xoom.it/virgiliowizard/olteniei-doc-ig)

Figura 1.1 Aspecte din plantatia viticola

Relieful

Segarcea este situată în partea centrală a Câmpiei Olteniei, pe interfluviul dintre Jiu (în est) și Desnățui (în vest), făcând parte din Câmpia Desnățuiului. Acest interfluviu poartă numele de Câmpia Segarcei, care alături de Câmpia Băileștiului formează Câmpia Desnățuiului.

Câmpia Segarcei este lipsită de relief eolian și are în componență câmpul piemontan al Sălcuței și terasele Dunării, dintre care numai cinci dintre ele (în total 8) se desfășoară și la est de Desnațui.

Suprafețele acoperite cu viță de vie ce aparțin Centrului viticol Segarcea se găsesc la extremitatea sudică a câmpului piemontan Sălcuța și pe versantul cu expoziție dominant sudică ce face tranziția între terasa a III-a a Dunării și câmpul înalt Sălcuța. Acest teritoriu se află situat între curbele hipsometrice de 100 m si 150 m. De fapt, aici se găsesc și cele mai înalte puncte ale arealului: Dealul Viilor cu 151,7m și Dealul Robului cu 150,3 m.

Solul

Geografia României (2005) și Coteț P. citat de Genoiu E menționează că pe teritoriul centrului viticol Segarcea se găsesc următoarele tipuri de sol: cernoziomuri cambice tipice, cernoziomuri cambice erodate și erodisoluri (pe versanți).

Profilul acestor soluri este A-A/B-B-CD.

Orizontul A de 40-50 cm grosime, are o culoare neagră până la brună sau brună cenușie foarte închisă, structură bine dezvoltată.

Suborizontul A/B de 15-20 cm grosime, este brun închis până la brun cenușiu foarte închis în stare umedă și brun cenușiu închis în stare uscată, ușor compactizat.

Orizontul B are grosimi de 20-100 cm, în stare umedă este de culoare brună până la brun cenușiu închis pe primii 20-30 cm, brun sau brun gălbui în partea inferioară; este brun în stare

Figura 1.2 Harta Solurilor din Segarcea

uscată, brun cenușiu închis și brun gălbui.

Orizontul C apare la adâncimi diferite, 70-150 cm, este de culoare brună pală sau brună gălbuie-pală în stare umedă, în stare uscată se deschide la culoare, este fin poros si friabil, prezintă pete și concrețiuni de CaCO3.

De aici se trece treptat la roca mamă (D), săracă sau lipsită de neoformații de CaCO3.

Cernoziomurile levigate, au in general o textura turboasă luto-argiloasă. PH-ul este neutru sau alb acid, permeabilitatea pentru apa este relativ bună.

Analizele de sol recente, realizate în diferite puncte ale centrului viticol, prezintă următoarele tipuri de sol:

Cernoziom argic moderat levigat

Cernoziom epicalcaric

Cernoziom levigat

Cernoziom pseudorendzinic

Cernoziom rendzinic

Regosol calcaric

Climatul

Clima este temperat-continentală cu slabe influentțe mediteraneene, consecință a frecvenței maselor de aer vestice si sud-vestice, fără a exclude influența maselor de aer tropical sudic și cele est-europene.

Pentru centrul viticol independent Segarcea, valoarea temperaturii medii multianuale este de 11,60C, valoarea temperaturii medii a lunii cele mai calde este de 24,10C cu limitede oscilație cuprinse intre 22,70C si 26.80C, iar cuantumul precipitațiilor anuale este de 565 mm (media pe 50 ani), dintre care 281 mm pe perioada de vegetație.

Durata strălucirii soarelui, temperatura mediului ambiant și precipitațiile atmosferice constituie trăsături esențiale ale climatului într-un anumit areal viticol, cu impact decisiv în desfășurarea proceselor biologice, fiziologice și biochimice ale viței de vie, influențând într-o masură covârșitoare calitatea și tipicitatea vinurilor produse la Segarcea.

Majoritatea solurilor viticole sunt soluri cu un conținut ridicat în carbonat de calciu și bogate în oxizi de fier, astfel vinurile roșii obținute au o culoare roșie strălucitoare și sunt foarte fine, cu personalitate marcantă. Vinurile produse aici sunt vinuri pretabile la învechire.

Plantațiile viticole beneficiază în general de expoziție sudică, sud-vestică sau sud-estică, majoritatea plantațiilor fiind situate pe pante relativ line și platouri. Marea cantitate de radiație solară, resursele heliotermice bogate și precipitațiile atmosferice reduse, constitue un factor important al calității

Denumirea de origine controlată “SEGARCEA” nu a rămas ancorată în trecut: soiurile noi introduse, tehnologiile noi de cultură cât și de vinificație au adus-o în prezent la o reputație remarcabilă.Vinurile roșii sunt alcoolice, bogate în exract si cu un conținut ridicat în substanțe minerale, iar cele albe și aromate sunt fine, echilibrate și tipice zonei.

Arealul delimitat pentru producerea vinurilor cu denumirea de origine controlată “SEGARCEA” cuprinde următoarele localități (orașe, comune și sate), situate în județul Dolj, astfel:

Orașul Segarcea

– Com. Lipovu – satele Lipovu, Lipovu de Sus;

– Com. Cerat – satele Cerat, Malaica;

Denumirea de origine controlată “SEGARCEA” poate fi completată, în funcție de interesul producătorilor, cu una din următoarele denumiri de plai viticol: DEALU ROBULUI, PIETRICEAUA, GRĂDINA POPEȘTI, DEALU VIILOR, MALAICA, PLAIU VIILOR, LA CARIERĂ, LA TUFAN, DEALU LIPOVULUI.

Soiurile de struguri care pot fi folosite pentru obținerea vinurilor cu D.O.C. „SEGARCEA” sunt următoarele:

soiuri albe: Tămâioasă Românească, Tămâioasă Roză, Sauvignon, Pinot Gris, Chardonnay, Fetească Albă, Riesling Italian, Riesling de Rhin, Viognier.

soiuri roșii: Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră, Marcelan, Syrah, Negru de Drăgășani.

Pentru producerea vinurilor cu denumirea de origine controlată ”SEGARCEA”, condițiile de cultură a viței de vie se stabilesc de fiecare producător, în vederea obținerii de struguri de calitate care să acumuleze cantitățile de zaharuri la recoltare, prevăzute pentru fiecare tip de vin.

Plantațiile din care se obțin vinurile cu D.O.C. trebuie să aibă o puritate de soi de cel puțin 85%. Butucii-impurități din aceste plantații vor face parte numai din soiuri aparținând speciei Vitis vinifera, iar strugurii acestor soiuri se vor separa la cules de cei ai soiului ce stă la baza producerii vinului pentru care se acordă denumirea de origine.

În plantaîiile nou înființate densitatea va fi de minim 4.132 butuci / hectar, iar în restul plantațiilor, densitatea minim acceptată este de: 3.000 butuci/hectar.

Sistemul de cultură este neprotejat sau semiprotejat, pe tulpină cu forma de conducere recomandată Guyot pe tulpină, cordon uni sau bilateral, brațe cu înlocuire periodică. Sistemul de tăiere practicat va fi lung sau mixt cu o încarcatura de rod de maxim 15 ochi/mp.

Fertilizarea se va realiza prin aplicare de îngrășăminte organice sau chimice în doze moderate in functie de caracteristicile fizico-chimice ale solului(cartare agrochimica) prin pastrarea unui raport optim N:P:K cu rol important in formarea diferitelor componene ale recoltei (zaharuri, aciditate, picmenti antocianici, arome).

Fertilizarea foliară are rol complementar in completarea necesarului plantei de macroelemente și microelemente si corectiei in caz de carente.

Irigarea este admisă numai în anii secetoși cu notificarea O.N.V.P.V. atunci când conținutul apei în sol pe adâncimea de 100 cm scade la 50 % din IUA, prin folosirea unor norme moderate de udare (420-620 mc/ha).

În plantații se va asigura o protecție fitosanitară eficientă pentru realizarea unei stări de bună sănătate a recoltei. În toamnele ploioase, cu pericol de atac de mucegai, se recomandă aplicarea desfrunzitului parțial în zona strugurilor la butucii cu masă foliară bogată, precum și tratamente cu metabisulfit neutralizat.

Strugurii trebuie sa aiba o stare bună de sănătate – proporția boabelor avariate nu poate fi mai mare de 10% la D.O.C.-C.M.D. si maxim 5% la D.O.C.-C.T.

Reducerea numărului de ciorchini la intrarea în pârgă este obligatorie când producția potențială depășește limitele maxime admise prin caietul de sarcini, în caz contrar plantațiile producatoare de struguri cu D.O.C., nu se autorizează, sau dupa caz se retrage autorizatia.

Tehnologiile de cultura aplicate la sol si planta se stabilesc de fiecare producator in vederea obtinerii de struguri de calitate care sa acumuleze cantitatile de zaharuri si alte componente(arome, antociani, aciditate etc.) la recoltare pentru obtinerea vinurilor cu D.O.C..

Producatorii vor respecta bunele practici agricole si de mediu.

În plantațiile din arealul D.O.C. „SEGARCEA”, producătorii au obligația de a asigura conservarea amenajărilor pedo și hidroameliorative existente pe suprafețele pe care le dețin. În acest scop ei trebuie să asigure întreținerea taluzurilor pe terenurile terasate, curățarea și repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanți, conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare și a zonelor de întoarcere, protejarea mediului de poluare.

4.2 Evoluția principalilor compuși chimici ai bobului verde de strugure sub acțiunea factorilor climatici si tehnologici

În formarea și evoluția bacelor de strugure se deosebesc patru etape distincte: creșterea erbacee a strugurilor, pârga, maturarea și supramaturarea. La soiurile de struguri pentru vin, durata acestei perioade este cuprinsă între 90 și 120 de zile, în funcție de soi, podgorie și evoluția condițiilor climatice anuale.

Etapa de creștere erbacee corespunde perioadei de formare a strugurilor în care se realizează creșterea ciorchinelui și a bacelor. Începe odată cu legatul florilor și durează până la intrarea strugurilor în pârgă, fiind necesare 50 până la 60 de zile. Boabele trec printr-o perioadă de creștere prin multiplicarea celulelor timp de 3 – 4 săptămâni, după care continuă să crească în volum prin procesul de elongație celulară. În această etapă, strugurii se comportă ca toate organele verzi ale plantelor reușind sa-și sintetizeze 1/5 din necesarul de substanțe plastice. Zaharurile rezultate în urma procesului fotosintetic desfășurat în frunze, prin afluxul de asimilate, ajung în bace unde nu se înmagazinează ci sunt consumate pentru multiplicarea celulară. În schimb se acumulează cantități mari de acizi ca produși de oxidare incompletă a zaharurilor în urma procesului intens de respirație a boabelor. Numai spre sfârșitul acestei etape, pe măsura afluxului continuu a unor cantități tot mai mari de asimilate din frunze, boabele își modifică radical compoziția: se acumulează zaharurile, apar antocianii, aminoacizii, aromele, etc.

Cele mai importante elemente ale fotosintezei (clorofilele), sunt situate la nivelul cloroplastelor celulelor, unde intră în alcătuirea unui complex alături de proteine, lipide și pigmenți carotenoizi.

Materialul biologic a fost reprezentat de boabe de struguri aparținând soiului Cabernet Sauvignon

În fiecare tabel și reprezentare grafică, semnul * marchează apariția colorației, moment din care dozarea compușilor s-a continuat numai la eșantioanele de bace verzi rezultate în urma sortării

Pe perioada desfășurării experimentului, centrul viticol Banu – Mărăcine a fost caracterizat de valori ale elementelor climatice care sunt expuse în tabelul 4.1

În cazul soiului Cabernet Sauvignon cultivat în condițiile centrului viticol Banu – Mărăcine, conținutul în zaharuri descrie o curbă lentă de acumulare cu o ușoară creștere ce precede momentul apariției culorii (tabelul 4.2 și figura .4.2).

Tabelul 4.2

Evoluția compușilor chimici ai bacelor verzi de Cabernet Sauvignon

în condițiile centrului viticol Banu – Mărăcine

Aciditatea titrabilă cunoaște o evoluție crescătoare firească, la începutul etapei analizate, pentru ca apoi să se diminueze foarte lent, aproape nesemnificativ, până la pârgă menținând valori ale pH-ului în jur de 2,8.

Figura 4.2 Dinamica principalelor componente ale bobului verde

de Cabernet Sauvignon în centrul viticol Banu – Mărăcine

Raportul stabilit între clorofilele a și b care la data de 16 iulie era de 2,142 – respectiv 8,845 (clorofilă a) / 4,134 (clorofilă b) – valori exprimate în mg/100 g s.p., a înregistrat o scădere treptată de până la 1,228 (clorofilă a / clorofilă b), raport înregistrat la sfârșitul lunii august, ceea ce demonstrează o degradare mai accentuată a clorofilei a față de clorofila b ( figura 4.2).

Figura 4.3. Evoluția cantității de pigmenți asimilatori sub acțiunea

factorilor climatici la soiul Cabernet Sauvignon, în c.v. Banu – Mărăcine

În figura.4.3 sunt reprezentate curbele descrise de evoluția conținuturilor în zaharuri și clorofile în paralel cu grafica temperaturii și orelor de insolație. Evoluția principalelor componente sub acțiunea factorilor climatici ia forma coeficienților de corelație expuși în tabelul 4.1.

La boabele soiului Merlot cultivat în ecosistemul de la Banu –Mărăcine, primele semne de apariție a culorii s-au observat la o valoare a zaharurilor de 73,0 g/l ceea ce corespunde unui nivel al acidității de 18,05 g/lH2SO4. Aceste valori au fost atinse pe data de 13 august (tabelul .4.3).

Tabelul 4.3

Evoluția compușilor chimici ai bacelor verzi de Merlot

în condițiile centrului viticol Banu – Mărăcine

Din figura 4.4 se poate observa că cele două clorofile (a și b) descriu în evoluția lor curbe cu alură asemănătoare pe măsura apropierii de faza de pârgă. Raportul intre clorofila a și b scade de la 2,39 la 1,46 în momentul începerii acumulării antocianilor.

Figura 4.4 Dinamica principalelor componente ale bobului verde

de Merlot în centrul viticol Banu – Mărăcine

Clorofila a copiază fidel curba de evoluție a clorofilelor totale, scăderea acestora odată cu intrarea în pârgă a strugurilor fiind însoțită de creșterea conținutului în zaharuri în condiții de iluminare corespunzătoare (74,6 ore de strălucire efectivă a soarelui) și temperaturi optime.

Factorii climatici sunt aceia care imprimă modificări ale compușilor la nivelul bobului de strugure influențând evoluția conținuturilor acestora așa cum se observă și din figura de mai jos.

Figura 4.5 Evoluția cantității de pigmenți asimilatori sub acțiunea

factorilor climatici la soiul Merlot în centrul viticol Banu – Mărăcine

4.3 Dinamica principalelor componente calitative ale bobului sub acțiunea factorilor climatici

Plantele de viță de vie percep rezultanta interferenței factorilor ambientali si o transmit sub formă de reacții fiziologice soldate cu modificări cantitative și calitative ale unităților chimice compoziționale la nivelul întregului organism și în special al fructului. Toate aceste modulări și diferențieri de „exprimare” sunt supuse programului de prelucrare înscris în codul genetic varietal al fiecărui soi.

Destinația de producție a strugurilor recoltați este prima condiție care se pune pentru a  valorifica judicios, prin vinificare, potențialul soiului, aptitudinea podgoriei și condițiile anului de recoltă. De aceea stabilirea momentului recoltării se face prin urmărirea atentă a procesului de maturare a strugurilor și calcularea indicilor de maturitate, care sintetizează în principal cele două procese esențiale: acumularea zaharurilor reducătoare și diminuarea acidității.

Alături de conținutul în glucide și aciditate, conținutul în substanțe colorante ca și parametru fundamental în definirea calității recoltei la soiurile negre, este foarte important de urmărit; pigmentația boabelor apărând la diferite soiuri în diferiți ani, la conținuturi în zaharuri variabile. Este necesară așadar, fixarea momentului optim de recoltare pentru a beneficia de un conținut maxim în zaharuri corelat cu unul ridicat în antociani; un deficit de maturare putându-se traduce printr-o conținut scăzut al pigmenților în pielițe, cu severe implicații tehnologice.

Analiza comportării soiurilor Cabernet Sauvignon si Merlot, evidențiază dependența atingerii momentului maturității de condițiile ambientale care imprimă un grad moderat de dispersie a conținuturilor în zahăr, aciditate și antociani. De asemenea, soiurile își manifestă diferit potențialul biologic în funcție de zona și anul de cultură.

Tabelul 4.4

Evoluția principalilor parametrii calitativi la strugurii

soiului Cabernet Sauvignon

G = greutatea a 100 boabe (g);

V = volumul a 100 boabe (ml)

Z = conținutul în zaharuri solubile (g/l);

A t = aciditatea titrabilă (mg/l H2SO4)

Ant. = conținutul în antociani (mg/kg. struguri)

Tabelul 4.5

Evoluția principalilor parametrii calitativi la strugurii

soiului Merlot

G = greutatea a 100 boabe (g);

V = volumul a 100 boabe (ml)

Z = conținutul în zaharuri solubile (g/l);

A t = aciditatea titrabilă (mg/l H2SO4)

Ant. = conținutul în antociani (mg/kg. struguri)

Deși valorile determinanților climatici au prezentat niveluri extreme (cuantumuri mari de temperatură și insolație reală, lipsa aproape totală a precipitațiilor în lunile august îi septembrie, temperaturi medii săptămânale de peste 22,0oC) în perioada desfășurării procesului de maturare în cadrul centrului viticol Banu Mărăcine s-a dovedit a fi un an viticol bun pentru soiurile de struguri negrii investigate. Datorită cantității reduse de precipitații din perioada maturării strugurilor atât pentru soiul Cabernet Sauvignon cât și pentru Merlot, anul 2011 a imprimat o precocitate asociată unui ritm crescut de acumulare a glucidelor

Este important de remarcat că lipsa precipitațiilor nu a influențat în sens negativ procesul de maturare, sub aspectul parametrilor calitativi. Acest fapt poate fi explicat prin existența în sol a unei cantități mari de apă, datorată cantităților importante de precipitații din lunile anterioare până în acel moment (80% din totalul precipitațiilor căzute în acest an pe perioada convențională de vegetație).

Argument în acest sens stau conținuturile în glucide înregistrate în luna septembrie – 240,1 g/l pentru soiul Cabernet Sauvignon și la mijlocul aceleași luni pentru soiul Merlot – 224,5 g/l, acestea în condițiile unei acidități de 4,4 g/l H2SO4 pentru ambele soiuri

Soiurile cultivate în centrul viticol Banu – Mărăcine, au demonstrat un potențial de acumulare ridicat, parametrul zahăr sporind cu 120,1 g/l în perioada 6.08-30.09 la strugurii de Cabernet Sauvignon și cu 96,0 g/l în perioada 6.08-17.09 la cei de Merlot. Valoarea de peste 55 a indicelui gluco-acidimetric, indică o bună maturare a strugurilor la ambele. În contextul climatic al acestui an, insolația a avut cea mai ridicată rată de participare la derularea reacțiilor fiziologice generatoare ale unui nivel înalt de calitate, nivel sporit și de cantitățile reduse de precipitații.

Evoluția compușilor antocianici

Materia de natură antocianică din struguri, alături de glucide și aciditate, în funcție de nivelul cantitativ și calitativ, reprezintă o particularitate fundamentală a vinurilor roșii. Conținutul de antociani din boabele de strugure cunoaște variații în funcție de natura genetică a soiului, tipul solului, principalii factori climatici (bilanțul termic util, precipitații, durata de strălucire a soarelui), agrotehnica viticolă.

În urma maturării ca fază evolutivă, caracterizată prin modificări complexe de natură morfo-anatomică și biochimică are loc biosinteza și depozitarea cu precădere în epicarpul boabelor, a substanțelor antocianice. Pigmenții formați, datorită dimensiunii lor, nu migrează ci se acumulează în vacuolele celulelor țesutului hipocarpic. Acumularea antocianilor este oarecum asemănătoare cu cea a glucidelor – fig. 4.6, fig 4.7

Figura 4.6 Dinamica acumulării compușilor antocianici în strugurii soiului

Cabernet Sauvignonn centrul viticol Banu – Mărăcine

Figura 4.7 Dinamica acumulării compușilor antocianici la strugurii negri în centrul viticol Banu – Mărăcine

Durata mare de strălucire a soarelui și bogăția resurselor termice specifice anului de cultura au determinat un ritm accelerat de creștere a acestui parametru calitativ, astfel încât la recoltare de 1344 mg/kg, La aceeași dată calendaristică, soiul Merlot realiza maturitatea antocianică cu un nivel de 1082 mg/kg boabe

CONCLUZII

Atât temperatura medie a aerului cât și suma orelor de strălucire a soarelui întrunite în anul 2011, s-au situat la un nivel mai ridicat față de valorile climatice multianuale caracteristice centrului viticol Banu Mărăcine în timp ce cantitatea de precipitații se situează sub media multianuală.

Privind modificările compoziționale ale bobului verde de strugure, atât pentru soiul Cabernet Sauvignon cât și pentru Merlot, se constată că pe parcursul evoluției, cantitatea de clorofilă a înregistrează o scădere mult mai accentuată decât cea de clorofilă b imprimând alura curbelor de evoluție a clorofilelor totale. Raportul între cele două forme este diferit în funcție de soi și zona de cultură. Bacele strugurilor de Cabernet Sauvignon au avut după fecundare cel mai ridicat raport clorofilă a / clorofilă b. După intrarea în pârgă, biodegradarea pigmenților s-a produs cu un ritm mult mai accelerat pentru ca ultimele probe să conțină raporturi clorofilă a /clorofilă b de doar 1,10 la soiul Merlot .

Primele manifestări ale sintezei antocianilor au fost observate înainte de apariția fenofazei de pârgă caracterizată prin scăderea bruscă a acidității totale

Acumularea glucidelor în boabele verzi își are începutul înainte de apariția culorii, nefiind însă exponențială ci foarte firavă și este însoțită de o diminuare lentă a cantității de acizi.

Pe parcursul maturării, dinamica principalelor componente calitative ale bobului aparținând soiurilor de struguri albi și negri este supusă modulării climatice anuale și zonale.

În aceleași condiții ecologice, soiul este elementul determinant pentru variabilitatea calitativă și cantitativă a recoltei. Caracterele genetice ale soiului devin foarte valoroase în anii în care condițiile termo-helio-hidrice nu sunt optime obținerii unei calități superioare; strugurii de Merlot (soi mai precoce) având șansa de a beneficia de aportul heliotermic mai bogat de la începutul perioadei august-septembrie. Menținerea unei cantități ridicate de acizi în boabele de strugure este mai evidentă la soiurile tardive cum este Cabernet Sauvignon.

BIBLIOGRAFIE

Bălan Elena, Popa A., 2006 – Aspects concerning the chemical composition of grape according to seeds number in berries The Annals of the University of Craiova, vol. X (XLVI).

Bălan Elena, Popa A., 2006 – The influence of slope microclimate on grapes quality. Annals of the University of Craiova, vol. X (XLVI).

Burzo I., Toma S., Olteanu I., Dejeu L., Delian Elena, Hoza D., 1999 – Fiziologia plantelor de cultură, vol. 3. Editura Știința, Chișinău.

Carbonneau A., 1994 – Le zonage des potentialites viticoles à l`échelle de l`Union Européenne. Le Progrès Agricole et Viticole, nr. 22, 111

Carbonneau A., 1996 – Le terroir situé entre le macroclimat et le microclimat. Revue Française d'Oenologie, nr. 156.

Condei G., 1974 – Influența suprafeței foliare asupra producției. Analele I.C.V.V. Valea Călugărească, vol. V.

Costea D.C., 2005 – Influența regimului de subasigurare hidrică asupra unor parametrii productivi la vița de vie. Teză de doctorat. Universitatea din Craiova.

Cotea D.V., 2000 – Podgoriile și vinurile României. Editura Academiei Române

Fregoni M., 1997 – Effets du sol et de l'eau sur la qualité de la vendange, Symposion International Vintage

Georgescu Magdalena, Dejeu L., Ionescu P., 1991 – Ecofiziologia viței de vie. Editura Ceres.

Genoiu (Bufu) Elena, Genoiu Catalin Tradition and modernity in Segarcea Vineyard, O.I.V Congres, Bucuresti, 2013

Giugea N., Olteanu I. , 2001 – Banu Mărăcine. Tradiție și vocație viticolă. Editura Universitaria, Craiova.

Hera Cristian, 2008- Schimbările climei și implicațiile pentru agricultură, Revista Satului NR. 22, 16-30 noiembrie 2008

Mărăcineanu Liviu, 2007, Agroecosistemul viticol (structură, func_ii, studii). Ed. Universitaria, Craiova

Metaxa Gr., 1974 – Unele aspecte ale relației cantitate-calitate sub influența factorilor agrotehnici, de micro și fitoclimat la vița de vie. Analele I.C.V.V. Valea Călugărească, vol. V.

Mitrea Rodi, Olteanu I., Paraschiv M., Stan C., Dincă F., 1999 – Des recherches en ce qui concerne la comportation des quelques variétes de vignoble vis-à-vis de l'attaque de Botryotinia fuckeliana (de Bary) Whetz, dans le centre vignoble Banu Mărăcine. Analele Universității din Craiova, vol. IV (XL).

Muntean Camelia,1999 , Vinuri roze – caracteristici și posibilități tehnologice de obținere, Editura Sitech,

Olteanu I., 2000 – Viticultură Editura Universitaria Craiova.

Olteanu I., Cichi Daniela, Costea D.C., Mărăcineanu L.C., 2002 – Viticultură specială. Editura Universitaria Craiova.

Olteanu I., Giugea N., 1997 – Cercetări privind influența resurselor centrului viticol Banu Mărăcine asupra maturării strugurilor – premisă pentru obținerea vinurilor de tip DOC și DOCC. Analele Universității din Craiova, vol. II (XXXVIII).

Olteanu I., Popa Eugenia, 1991 – Cercetări privind influența încărcăturii de rod și a fertilizării asupra producției de struguri. Analele Universității din Craiova, vol. XXII (XXXII).

Oșlobeanu M., Macici M., Georgescu Magdalena, Stoian V., 1991 – Zonarea soiurilor de viță de vie în România. Editura Ceres, București.

Pop Nastasia, 2000 – Calitatea recoltei la unele soiuri de struguri pentru masă, în funcție de diferite tipuri de sol. Lucrările simpozionului științific anual al Facultății de Horticultură. Prezent și perspectivă în horticultură. Editura Academic Pres. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, 24 noiembrie 2000, Cluj-Napoca.

Popa A., Gheorghiță M., Muntean Camelia, Băducă C., Dragomir Felicia, 2000 – Studiul posibilităților tehnologice de valorificare superioară a producției viticole din zonele nisipoase ale Olteniei – Cercetări științifice – Editura Agroprint. Timișoara.

Popa A., Gheorghiță M., Muntean Camelia, Dinu I., Băducă C., 2000 – Categorii de vinuri roșii care se pot obține în principalele areale viticole colinare ale Olteniei. Lucrările simpozionului științific anual al Facultății de Horticultură. Prezent și perspectivă în Horticultură. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară. Editura Academic Pres, 24 noiembrie 2000, Cluj-Napoca.

Teodorescu C. Șt. Popa A., Sandu Gh., 1987 – Oenoclimatul României. Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Tonietto J., Carbonneau A., 2004 – A multicriteria climatic clasification system for grape-growing regions worldwide. Agricultural and Forest Meteorology, 124 (1-2), 81-97.

http://www.meteoromania.ro/anm/?page_id=2893- siteul Administratiei Nationale de Meteorologie

http://ec.europa.eu/agriculture/index_ro.htm-Raportul Comisiei Europene- Direcția generală pentru agricultura și dezvoltare rurală- 2010

http://sauroavezza4.xoom.it/virgiliowizard/olteniei-doc-ig

BIBLIOGRAFIE

Bălan Elena, Popa A., 2006 – Aspects concerning the chemical composition of grape according to seeds number in berries The Annals of the University of Craiova, vol. X (XLVI).

Bălan Elena, Popa A., 2006 – The influence of slope microclimate on grapes quality. Annals of the University of Craiova, vol. X (XLVI).

Burzo I., Toma S., Olteanu I., Dejeu L., Delian Elena, Hoza D., 1999 – Fiziologia plantelor de cultură, vol. 3. Editura Știința, Chișinău.

Carbonneau A., 1994 – Le zonage des potentialites viticoles à l`échelle de l`Union Européenne. Le Progrès Agricole et Viticole, nr. 22, 111

Carbonneau A., 1996 – Le terroir situé entre le macroclimat et le microclimat. Revue Française d'Oenologie, nr. 156.

Condei G., 1974 – Influența suprafeței foliare asupra producției. Analele I.C.V.V. Valea Călugărească, vol. V.

Costea D.C., 2005 – Influența regimului de subasigurare hidrică asupra unor parametrii productivi la vița de vie. Teză de doctorat. Universitatea din Craiova.

Cotea D.V., 2000 – Podgoriile și vinurile României. Editura Academiei Române

Fregoni M., 1997 – Effets du sol et de l'eau sur la qualité de la vendange, Symposion International Vintage

Georgescu Magdalena, Dejeu L., Ionescu P., 1991 – Ecofiziologia viței de vie. Editura Ceres.

Genoiu (Bufu) Elena, Genoiu Catalin Tradition and modernity in Segarcea Vineyard, O.I.V Congres, Bucuresti, 2013

Giugea N., Olteanu I. , 2001 – Banu Mărăcine. Tradiție și vocație viticolă. Editura Universitaria, Craiova.

Hera Cristian, 2008- Schimbările climei și implicațiile pentru agricultură, Revista Satului NR. 22, 16-30 noiembrie 2008

Mărăcineanu Liviu, 2007, Agroecosistemul viticol (structură, func_ii, studii). Ed. Universitaria, Craiova

Metaxa Gr., 1974 – Unele aspecte ale relației cantitate-calitate sub influența factorilor agrotehnici, de micro și fitoclimat la vița de vie. Analele I.C.V.V. Valea Călugărească, vol. V.

Mitrea Rodi, Olteanu I., Paraschiv M., Stan C., Dincă F., 1999 – Des recherches en ce qui concerne la comportation des quelques variétes de vignoble vis-à-vis de l'attaque de Botryotinia fuckeliana (de Bary) Whetz, dans le centre vignoble Banu Mărăcine. Analele Universității din Craiova, vol. IV (XL).

Muntean Camelia,1999 , Vinuri roze – caracteristici și posibilități tehnologice de obținere, Editura Sitech,

Olteanu I., 2000 – Viticultură Editura Universitaria Craiova.

Olteanu I., Cichi Daniela, Costea D.C., Mărăcineanu L.C., 2002 – Viticultură specială. Editura Universitaria Craiova.

Olteanu I., Giugea N., 1997 – Cercetări privind influența resurselor centrului viticol Banu Mărăcine asupra maturării strugurilor – premisă pentru obținerea vinurilor de tip DOC și DOCC. Analele Universității din Craiova, vol. II (XXXVIII).

Olteanu I., Popa Eugenia, 1991 – Cercetări privind influența încărcăturii de rod și a fertilizării asupra producției de struguri. Analele Universității din Craiova, vol. XXII (XXXII).

Oșlobeanu M., Macici M., Georgescu Magdalena, Stoian V., 1991 – Zonarea soiurilor de viță de vie în România. Editura Ceres, București.

Pop Nastasia, 2000 – Calitatea recoltei la unele soiuri de struguri pentru masă, în funcție de diferite tipuri de sol. Lucrările simpozionului științific anual al Facultății de Horticultură. Prezent și perspectivă în horticultură. Editura Academic Pres. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, 24 noiembrie 2000, Cluj-Napoca.

Popa A., Gheorghiță M., Muntean Camelia, Băducă C., Dragomir Felicia, 2000 – Studiul posibilităților tehnologice de valorificare superioară a producției viticole din zonele nisipoase ale Olteniei – Cercetări științifice – Editura Agroprint. Timișoara.

Popa A., Gheorghiță M., Muntean Camelia, Dinu I., Băducă C., 2000 – Categorii de vinuri roșii care se pot obține în principalele areale viticole colinare ale Olteniei. Lucrările simpozionului științific anual al Facultății de Horticultură. Prezent și perspectivă în Horticultură. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară. Editura Academic Pres, 24 noiembrie 2000, Cluj-Napoca.

Teodorescu C. Șt. Popa A., Sandu Gh., 1987 – Oenoclimatul României. Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Tonietto J., Carbonneau A., 2004 – A multicriteria climatic clasification system for grape-growing regions worldwide. Agricultural and Forest Meteorology, 124 (1-2), 81-97.

http://www.meteoromania.ro/anm/?page_id=2893- siteul Administratiei Nationale de Meteorologie

http://ec.europa.eu/agriculture/index_ro.htm-Raportul Comisiei Europene- Direcția generală pentru agricultura și dezvoltare rurală- 2010

http://sauroavezza4.xoom.it/virgiliowizard/olteniei-doc-ig