Influenta Climei Asupra Organismului Uman

Homo Sapiens expune fenotipuri variabile în funcție de caracterul relației dintre mediul înconjurator și sistemul lui genetic.

Specia umană, de-a lungul evoluție sale a suferit modificări anatomice și fiziologice care reflectă adaptarea sa la condițiile de mediu.

Forma și dimensiunile capului, corpului și feței, culoarea pielii și a ochilor diferă de la popoarele mediteraneene la cele lapone, de la cele asiatice la cele africane, reflectând o serie de particularități rezultate în urma adaptării la condițiile enviromentale locale.

Trăsaturile morfologice ale corpului uman reflectă gradul de adaptare la condițiile de mediu. Pentru aceasta se are în vedere nivelul și viteza de creștere ale indivizilor influențate atât de factorii enviromentali cât și factorii nutriționali.

Înălțimea medie a corpului omenesc variază de la o populație la alta între 140-185 cm, respectiv 140 cm pentru pigmei, 155 cm pemtru laponi, 170 cm pentru africani și indieni, 185 cm pentru europeni.

Dacă influența climatică se face simțită și la o scară atât de mică, aceasta devine foarte evidentă pe măsura creșterii latitudinii. Prin urmare populațiile din regiunile calde tind să-si micșoreze talia corporală pentru a reduce volumul de căldură metabolică internă produsă deoarece reprezintă un factor de stres fiziologic afectându-le capacitatea de efort.

Populațiile din regiunile reci sunt avantajate de o talie înaltă deoarece volumul de căldură metabolică este mai mare și compensează deficitul termic intern datorat expunerii la temperaturi scăzute.

pigmei

laponi

Greutatea corporală depinde de regimul temperaturii aerului. Astfel în regiunile reci indivizii au o masă corporală aproximativ cuprinsă între 55-70 kg (europenii) pentru a putea rezista la temperaturile scăzute, iar cei din zonele calde au o masă corporală cuprinsă între 45-55 kg (africanii) pentru a putea rezista la temperasturi ridicate.

Dacă corelarea climatică a masei corporale nu este elocventă pentru a demonstra influența acesteia, în schimb distribuția subcutanată a țesutului adipos este foarte evidentă. De exemplu, în deșertul Kalahari femeile din triburile de boșimani acumulează un strat adipos gros în zona coapselor care asigură supraviețuire fiziologică în condițiile climatului deșertic. Acest aspect este evidențiat și de statuia “Venus din Willendorf” ce scoate în evidență adaptarea anatomică la climatul deșertic a populațiilor Homo Sapiens cu mai bine de 125.000-40.000 ani în urmă.

Venus din Willendorf

Acumularea țesutului adipos determină o serie de efecte secundare reflectate în evoluția proceselor demografice. Acestea sunt afectate de creșterea sau scăderea în greutate a organismului uman datorită masei țesutului adipos. Astfel în rândul populațiilor tropicale fertilitatea este foarte scăzută datorită numeroaselor avorturi spontane. Acest fapt este explicat prin necesarul energetic redus din timpul sarcinii determinat de lipsa țesutului adipos datorat stresului termic.

În comparație, populațiile din regiunile reci nu prezintă o fertilitate ridicată din cauza acțiunii inhibitoare a frigului care determină reacții fiziologice asemănătoare celor din regiunile calde, fapt explicat prin reducerea producției provitaminei D, esențială în procesele de funționare optimă a organelor sexuale.

Forma corpului este explictă pe baza legii lui Allen care arată că pierderea sau conservarea calorică de către corpul uman este influențată de regimul termic al aerului.

Eschimoșii, laponii și americanii prezintă extremități scurte (brațe și picioare) pentru a reduce pierderea externă de căldură și tendința de creștere a trunchiului necesar unei producții calorice ridicate pentru a compensa pierderile termine ale organizmului în condițiile unor temperaturi scăzute.

Boșimanii africani și aborigenii australieni prezintă extemități lungi pentru a putea disipa căldura corporală spre exterior și un volum corporal scăzut care să impidice producția excesivă de căldură internă.

În concluzie populațiile din regiunile tropicale au o constituție liniară suplă și ușoară, iar populațiile din regiunile reci au o costituție compactă și greoaie.

boșimani africani

aborigeni australieni

Perimetrul toracic este influențat de altitudine. Astfel stresul de altitudine, manifestat prin temperaturi scăzute și insuficiență respiratorie, datorat volumului redus de oxigen, determină adaptarea cavității toracice prin creșterea sa dimensională în vederea asigurării unei ventilații pulmonare adecvate.

În consecință populațiile care trăiesc la altitudini mari au un diametru toracic și un ritm de creștere mai mare în comparație cu populațiile care trăiesc la altitudini mici. Aceste adaptări se formează în perioada de creștere a individului. Dacă un adult este supus stresului de altitudine după această perioadă, individul trece print-o perioadă de aclimatizare de lungă durată manifestată prin creșterea pulsului cardiac, a presiunii sangvine și a ritmului de respirație. Din acest motiv indivizii adaptați fiziologic la acest stres pot depune eforturi fizice mari fără a mai simți oboseala cardiacă. De asemenea pot alcătui o valoroasă bază de selecție sportivă. În acest sens putem menționa că cele mai multe recorduri sportive la probele de alergare viteză și rezistență la Jocurile Olimpice sunt deținute de indivizi ce provin din populațiile adaptate la condițiile climatice de altitudine. Performanțele sportive se explică prin diminuarea pierderilor energetice suferite de organismul uman în timpul efectuării unui lucru mecanic, datorită scăderii forței de frecare rezultată în urma reducerii densității aerului.

Culoarea pielii și a părului reprezintă principalul criteriu de diferențiere rasială a membrilor familiei Homo Sapiens care cuprinde termenii de rasă albă, rasă neagră și rasă galbenă. Apartenența la una dintre aceste rase umane se face în funcție de gradul de pigmentare a pielii. Testele cromatice sunt realizate pe suprafața interioară a brațului și în regiunea subaxilară pentru a minimaliza efectul tenului bronzat în urma expunerii corpului uman la razele solare.

Culoarea pielii este determinată de prezența a doi pigmenți naturali-melanina și hemoglobina. În zona intertropicală unde populația suportă tot timpul anului efectul radiațiilor ultaviolete, secreția de melanină este maximă, determinând o culoare foarte închisă a pielii și a părului. Cu cât ne îndepărtăm de Ecuator scade și cantitatea acestui pigment deoarece scade intensitatea radiațiilor solare, conferind pielii o culoare albă, iar părul devine deschis la culoare, respectiv blond. În zona temperată populațiile prezintă adaptări pigmentare în funcție de anotimp. Astfel în timpul verii, datorită intensității radiațiilor ultraviolete, crește secreția de melanină dând pielii aspectul caracteristic al bronzului, în timp ce iarna se produce efectul invers, pielea recăpătânduși culoarea rozalie inițială. Indivizii din zona temperată prezintă cea mai mare morbiditate datorită dezvoltării unor procese patologice precum arsuri, infecții, cancer de piele, apărute în urma expunerii bruște la radiațiile solare. Din această cauză mecanismele de reglare pigmentară nu se pot realiza într-un timp foarte scurt la un șoc termic foarte mare.

În ceea ce privește forma părului, acesta este influențat de variația latitudinală a temperaturii aerului. Astfel cei din zona caldă au păr scurt și ondulat, cei din zona temperată au păr drept și aspru, iar cei din zona rece au firul de păr fin, drept și lung.

Populațiile din regiunile calde ale Amerii Centrale, Africa, Australia și Asia de sud-est din motive de protecție termică nu sunt predispuse la alopecie capilară.

Culoarea ochilor este determinată de concentrația de melanină care imprimă irisului o anumită nuanță în funcție de zona climatică. Astfel intensitatea pigmentării irisului scade de la Ecuator la Poli. Irisul populațiilor intertropicale are o culoare brun-negricioasă, iar al celor din zonele subpolare este de culoare albastră.

Forma ochilor este impusă de un singur factor meteorologic, respectiv vântul. Astfel populațiile asiatice propriu-zise, amerindienii și eschimoșii prezintă pe pleoapă o cută suplimentară (cută epicantică), cu rolul de a proteja ochii de intensitatea mare a vântului.

ochi de europeni

ochi de eschimoși

ameridieni

Prin urmare, datorită climei trăim, ne dezvoltăm și evoluăm, dar tot ea ne poate distruge.

Bibliografie:

Giorgio Bergamino – “Călătorii și explorări”, Ed. Lizuka, 2001

Ionac Nicoleta- “Clima și comportamentul uman”, Ed. Enciclopedică, București, 1998

Tessloff – “Marii exploratori și călătoriile lor”, Ed. Rao, 2001

***Enciclopedie geografică – Ed. Aquila, 1993

Imagini- internet