Influența Anturajului Asupra Adolescentului

CUPRINS

CAPITOLUL I

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. DEFINIRE ……………………………………………….. 3

1.1 ADOLESCENȚA. CARACTERISTICI ……………………………………………………… 5

1.2 DEZVOLTAREA SOCIALĂ A ADOLESCENTULUI …………………………………. 10

1.3 SOCIALIZARE, PRESONALITATE, IDENTITATE ……………………………………. 11

1.4 ETAPELE IDENTIFICĂRII PERSONALITĂȚII ȘI ORIGINALITATII ADOLESCENTULUI …………………………………………………………………………………………. 12

1.5 STILUL DE VIAȚĂ AL ADOLESCENTULUI ……………………………………………. 15

CAPITOLUL II. INFLUENȚA ANTURAJULUI ASUPRA

ADOLESCENTULUI

2. GRUPUL. CARACTERISTICI …………………………………………………………………… 17

2.1 ETAPELE DEZVOLTĂRII GRUPULUI SOCIAL ……………………………………….. 17

2.2 INTEGRAREA SOCIALĂ ȘI GRUPUL DE PRIETENI ………………………………… 20

2.3 APARTENENȚA LA GRUP …………………………………………………………………….. 22

2.4 MECANISME CARE AJUTA LA FORMAREA PERSONALITĂȚII ÎN

GRUP …………………………………………………………………………………………………………. 24

CAPITOLUL III CONCEPTE TEORETICE

3.1 GUSTAVE LEBON – TEORIA SUFLETULUI COLECTIV ………………………….. 25

3.2 HERBERT BLUMER – TEORIA REACȚIILOR CIRCULARE ………………………. 27

3.3 RALPH TURNER – TEORIA CONTAGIUNII MINTALE ……………………………. 28

3.4 JAMES DAVIS – TEORIA CONVERGENȚEI ……………………………………………… 29

3.5 SERGE MOSCOVICI – TEORIA AUTORITĂȚII CARISMATICE …………………. 30

CAPITOLUL IV PARTEA APLICATIVĂ

4.1 TEMA CERCETĂRII …………………………………………………………………………….. 31

OBIECTIVUL CERCETĂRII……………………………………………………………………. 31

UNIVERSUL CERCETĂRII…………………………………………………………………………. 31

4.4 METODOLOGIA CERCETĂRII……………………………………………………………………. 31

4.5 SCHEMA DE CATEGORII PE DIMENSIUNI……………………………………………… 32

4.6 SUBIECȚII ALEȘI………………………………………………………………………………….. 33

4.7 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR………………………………………………. 34

4.8 CONCLUZIILE ANALIZEI DE CONȚINUT……………………………………………….. 40

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………. ………………………………. 42

ARGUMENT

Adolescența reprezintă un stagiu foarte important al vieții unui individ.. Este un stagiu foarte important în viața fiecarui om, stagiu în care îți dezvolți toate capacitățile și îți poți determina și depăși limitele, atât mentale și sociale, cât și cele fizice. Este perioada de dezvoltare continuă, în care, pe zi ce trece înveți cât mai multe aspecte ale vieții.

În egală măsură, adolescența este perioada cea mai complicată din viața unui individ, fiind presărată cu întâmplări unice și complexe, pe care nici măcar sociologii sau medicii psihologi de specialitate nu reușesc a le explica în totalitate. Cert este faptul că în perioada adolescenței, reușești să îți conturezi orizonturile și să îți formezi o opinie asupra drumului pe care ai dori să îl urmezi cel puțin o perioadă, până a definitiva concepțiile și părerile asupra vieții.

Îți faci prieteni, te cerți cu ei, îți faci prieteni noi, te îndrăgostești pentru prima oară, iubești pentru prima oară, suferi pentru prima oară, observi că există persoane care nu sunt de acord cu viziunea ta asupra lumii, observi că există persoane care îți confirmă teoriile tale asupra lumii. Toate acestea se pot întâmpla într-un interval foarte rapid, fără ca adolescentul să realizeze importanța impactului social, emotional, psihologic și uneori chiar și fizic.

Un rol extraordinar de important în viața unui adolescent îl constituie grupul său de prieteni, sau mai bine zis, gașca sau anturajul de care s-a atașat. Ei vor fi stâlpul moral de susținere a adolescentului, ei îi vor oferi adolescentului alinare în momentele de tristețe, o oarecare certitudine în momentele de nesiguranță și critică în momentele de nebunie. Prietenia este un lucru formidabil la vârsta adolescenței, care te influențează cel mai mult în alegerile pe care urmează să le faci în continuare, iar anturajul ar trebui ales cu mare atenție, în așa fel încât alegerile făcute de adolescent să nu depășească limitele impuse de societate. Însă nu mereu se întâmplă acest aspect, după cum bine știm.

Doresc prin această cercetare să descopăr cât de mult poate fi influențat un adolescent în această perioadă foarte instabilă și decisivă a vieții sale de către anturajul său (gașca de cartier).

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI CONCEPTUALE. DEFINIRE

ADOLESCENȚĂ – etapă distinctă în evoluția individului care se situează între copilărie și tinerețe, prezentând aspecte caracteristice în plan bilogic și psihosocial. Cuprinde două etape: A preadolescența (pubertatea), între 12 – 15 ani, B adolescența propriu-zisă, ăntre 15 – 18 ani. Uneori se prelungește această limită, luând forma: a) întârziate, datorită extinderii timpului de școlarizare și a asumării responsabilității sociale a) este dependentă în desfășurarea ei de factori biologici ereditari, sociali, culturali si educaționali. Psihologic a) se caracterizează prin creșterea dezvoltării intelectuale, hipersensibilitate, apariția unor conflicte motivaționale și afective. Sociologic a. este privită prin prisma integrării culturale și sociale, prin formarea unor grupuri de adolescenți cu preocupări comune și culturi specifice (subcultura adolescentină). Grupurile de adolescenți sunt unite, coezive, exercitând o puternică influență asupra membrilor, promovând tendința acestora de a chestiona și a descoperi valorile. Sociologia studiază a) și din punctul de vedere al fenomenelor înscrise în categoria delicvență juvenilă, urmărind condițiile și cauzele producerii acestora, descoperirea unor modalități formale și informale de prevenire a manifestărilor predelicvente și delicvente

„Adolescența este o fază de restructurare afectivă și intelectuală a personalității, un proces de individualizare și metabolizare a transformărilor fiziologice. Din punct de vedere intelectual, ea se caracterizează prin gândirea formală, raționamentul ipotetico-deductiv, descoperirea noțiunii de lege, mai permite subiectului și să conceapă proiecte de viitor, precum și mari idealuri.”

GRUP SOCIAL – ansamblu de persoane caracterizat de o anumită structură și cu o cultură specifică rezultate din relațiile și procesele psihosociale dezvoltate ăn cadrul său. Ca atare, este ireductivil la simpla însumare sau juxtapunere a indivizilor. Grupul mic este un ansamblu de persoane între care se stabilesc relații interindividuale directe și statornice în cadrul unor activități similare ce conduc la realizarea scopurilor relativ comune. Caracteristica fundamentală a grupului mic este că în cadrul său se dezvoltă relații interpersonale directe, interacțiule de tipul față în față, pe baza unor norme si a activării unor modele proprii de comportare. Grupurile mici se disting între ele prin scopuri, activități și relații putând vorbi despre: grupuri de muncă, grupuri de creativitate, grupuri școlare, grupuri politice, etc. Orice grup mic se caracterizeaza printr-o structură, un mod de funcționare și prin generarea unor anumite efecte și rezultate.

Anturajul reprezintă o categorie de indivizi, persoane care fac parte dintr-un mediu social, personal al persoanelor care împrejmuiesc în mod normal societatea în care își duce traiul individul.

Influență – Din punct de vedere sociologic, influența socială reprezintă o acțuine exercitată de către o enitate socială, orientată spre modificarea opțiunilor, și manifestărilor alteia.Este asociată cu domeniul relațiilor de putere și control social de care se deosebește întrucât nu apelează la constrângere. Se exercită sub forma persuasiunii, manipulării,îndoctrinării sau încurcării, asociindu-se cu procesele de socializare, învațare socială sau comunicare.

Conform lui R. Boudon și F. Bourricaud (1982) se pot distinge două tipuri de influență socială în funcție de intenționalitatea ce le este specifică:

Întâmplătoare – se realizează în procesul interacțiunii sociale, ducând la schimbarea reciprocă de atitudini sau comportamente de către persoanele implicate.

Programate – presupun inițierea de acțiuni organizate și dirijate ale învățăturii pentru atingerea unor obiective prestabilite .

Am avut în vedere definirea acestor termeni pentru a simplifica înțelegerea acestor fenomene din adolescență și pentru o înțelegere mai bună a termenilor cu care vom opera.

ADOLESCENȚA. CARACTERISTICI

În acest subcapitol, am urmărit să definesc și să aprofundez noțiunea de adolescență și să identific caracteristicile specifice vârstei. Adolescența a căpătat foarte multe înțelesuri de-a lungul anilor, definiții care au fost date fie de specialiști, fie de oamenii simpli care au trecut prin această perioadă. O caracteristică care o definește cel mai bine este modificarea.

Adolescența este perioada din viața oricărui om începând de la 14 ani și terminându-se în jurul vârstei de 20 de ani. În tabloul cuprinzător și multilateral al desfășurării acestui stadiu, pot fi adăugate câteva aspecte caracteristice care determină locul adolescenței, în acest proces al definirii ființei umane. Ele pot fi:

Avansul cognitiv memorabil, marcant, în cadrul căruia se pot atinge cote înalte în afirmarea unora dintre competențele de cunoaștere.

Adolescentul reușește să depășească faza când se identifică cu părinții, reușește să iasă de sub tutoratul familiei, dar și din cel al școlii și dorește să facă parte din viața socială și culturală a comunității din care face parte.

Are loc întărirea gândirii față de sine dar și a unei căutări intense a identității de sine, a originalității și unicității proprii.

Străbate o etapă decisivă în dobândirea independenței și libertății.

Apare rațiunea provenienței la generație.

Clădirea unor caracteristici noi ale personalității și evoluția lor într-un sistem omogen care va media adaptările eficace la mai toate genurile de situații.

Străbaterea acestei perioade nu se va face în mod greoi, lent, încet ci dimpotrivă , adolecentul se va simți tensionat, se va frământa pentru a găsi sursele de împlinire a aspirațiilor, a idealurilor, dar va încerca să evite teama pe care o resimte față de eșec, de piedicile care se pot întrevedea în realizarea planurilor sale de viitor

În cartea „Psihologia modernă”(2008), Ursula Șchiopu arată că accentuarea cunoașterii de sine prezintă un aspect esențial. Imaginea corporală individuală aflată la marginea conștiinței în perioada copilăriei devine încet, încet centrală înglobându-se în cunoașterea de sine, iar de atunci începe să își facă simțită prezența. Adolescentul nu poate să se identifice fără imaginea corporală. Este aceea perioadă în care el se privește foarte mult în oglindă, petrece mult timp în baie, studiază foarte mult fizionomia feței, iar cuvântul oglindă capătă noi funcții.

Identificarea nu poate fi considerată un proces direct și simplu. El și-a clădit între timp o imagine de sine văzută prin ochii celorlalți și se poate considera puternic sau slab, cu însușiri plăcute sau nu. Așadar, dacă adolescentul se vede slab, mic în perioada dinaintea adolescenței are tendința să se vadă mai mic și mai slab decât este el în realitate în perioada adolescenței. Nemulțumit de imaginea sa, devenind stângaci, agitat, sensibil la orice cusur, adolescentul se crede mai puțin frumos, respectat, inteligent deoarece se percepe pe sine cu neplăcere, insatisfacție.

Adolescența a fost considerată dintotdeauna o perioadă dificilă și a reușit să stârnească interesul și preocuparea multor științe ca psihologia, sociologia, medicina, pedagogia, dar și a literaturii, a muzicii.

În acest interval al adolescenței se petrec și schimbări biologice, adevărat nu tocmai cu modificări accentuate dar foarte constante. Astfel, se constată că în mediul citadin, creșterea în înălțime devine mai proeminentă deoarece nivelul de viață este mult mai ridicat în comparație cu cel din mediul rural. În mediul urban, adolescenții sunt preocupați de aspectul lor, în special băieții care merg la sală, se antrenează zilnic, fac exerciții fizice. Pe de altă parte, cei din mediul rural sunt mai puțin preocupați de aspectul fizic și sunt mai mult implicați în diverse activități de muncă în gospodărie, în munca câmpului unde li se dezvoltă masa musculară. Un factor foarte important pentru ca adolescentul să se dezvolte fizic sănătos este regimul său de viață care ajunge să influențeze chiar și potențialul ereditar.

Se observă că, la adolescent, o evoluție remarcabilă o constituie sensibilitatea auditivă, vizuală, cutanată, chimică. Având în vedere sensibilitatea vizuală în perioada adolescenței, se poate observa o dezvoltare într-un ritm alert, foarte intens, uneori dificil, poate distinge mult mai repede și mult mai ușor culorile de la distanță și de a le denumi și pe cele care până atunci îi erau necunoscute iar în ceea ce privește câmpul lui vizual acesta se consolidează relativ. În ceea ce privește sensibilitatea auditivă, aceasta se dezvoltă și ea într-un ritm alert dar totodată îi dă individului ocazia și puterea de a înregistra și diferenția expresivitatea vocii, își poate da seama cu ușurință când i se vorbește ironic, când îi sunt adresate cuvinte de o fermitate accentuată sau când cineva îi adresează cuvinte calde.

Dezvoltarea sensibilității auditive își mai pune accent pe adolescent și prin faptul că îi permite acestuia să analizeze rolurile dramatice, să recunoască obiectele și ființele numai după anumite caracteristici ale lor.

În ceea ce privește sensibilitatea chimică, aceasta nu înregistrează modificări atât de importante. Crește capacitatea adolescentului de a deosebi, de a supranumi dar și de a putea ierarhiza substanțele numai după miros. Sensibilitatea cutanată îndeplinește și ea un rol și marchează un progres în ceea ce privește dezvoltarea din perioada adolescenței. Tactul și mișcările devin parte importantă din viața individului, adolescentului, care se vede mai descurcăreț datorită complexității deprinderilor, ingeniozității dar și a inteligenței

În această perioadă, din cauza numeroaselor contacte cu noi situații de viață afectivitatea se diversifică, se dezvoltă viața interioară a adolescentului, se maturizează modul în care se interacționează cu ceilalți. Diversitatea trăirilor afective se poate exprima prin dezvoltarea mobilității mimice, expresivitatea privirii, amplificarea funcțiilor de comunicare. Amprenta acestei schimbări afective se observă usor la puber și se observă prin forme de protest, de opoziție și trăirea sentimentelor de vină sau de respingere a unor cerințe de politețe considerate absurde.

Din confruntarea cu situațiile de viață se nasc ura, disprețul sau chiar dragostea și admirația. În ambele cazuri se produce proiecția personalității și se elaboreaza comportamente ce concretizează relația dintre dorință-aspirație-trebuință și realitatea lumii inconjuratoare.

În literatura de specialitate se pot deosebi două tendințe în ceea ce privește comportamentul și atitudinea la adolescenți:

• pozitivă – puberul este echilibrat, sincer, dezinvolt, adaptat

• negativă – pesimistă care presupune apariția tulburărilor emoționale (impulsivitate, lipsa de armonie, potențial delincvent)

Aceste aspecte se concretizează și devin tot mai evidențiate, pe măsură ce adolescentul înaintează în vârstă, ele fiind prezente pe toată perioada adolescenței. Spre sfârșitul perioadei, trăirile emoționale devin extrem de complicate. Competitivitatea determină comportamente și stări emoționale legate de trăirea succesului sau esecului. Apar astfel, sentimente de admirație, invidie, suspiciune, teamă și frustrare.

Jean Piaget afirmă că la vârsta adolescenței, evoluția personalității este marcată:de nivelul conștiinței și judecății morale. După 13 ani, adolescentul dobândește capacitatea de a se plasa imaginativ și virtual în locul altei persoane.

Conform opiniei lui L. Kohleberg, între 13 și 17 ani are loc acceptarea regulilor sociale, dar și a responsabilității din punct de vedere moral, iar morala proprie devine element de mândrie personală, sursă a respectului față de propria gândire. Tot acest proces complicat de maturizare fizică și de dezvoltare a trăsăturilor de personalitate formează spre sfârșitul perioadei adolescenței comportamente stabile. Dezvoltarea relațiilor cu ceilalți adolescenți este concretizată prin comportamentul adolescentului în grup. În această perioadă, mai mult decât în oricare alta, viața socială se trăiește cu o intensitate maximă.

Grupurile pentru joc, pentru învățare sau pentru alte tipuri de acțiuni au o mare stabilitate și devin complexe și se omogenizează pe criterii relativ constante (mai ales al sexului și vârstei). De exemplu, între 10 și 12 ani, adolescenții de sex masculin ignoră adolescenții de sex feminin care sunt mai evoluate biologic decât ei; grupurile mixte de băieți și fete apar după această vârstă. Ceea ce îi încadrează pe adolescenți într-un grup sau altul sunt interesele comune și personalitatea. Copiii care nu sunt integrați în niciun grup, adică așa-numiții „nepopulari”, sunt aceia care manifestă un handicap social sau o incapacidtate de adaptare, de multe ori aceasta fiind o relatare a relațiilor de disconfort din familie.

Adolescentul are impresia că în grup („gașcă”, „bandă”) se poate afirma și poate ieși în evidență mai bine și că în această formă se poate opune mai ferm adulților. Grupul își formează coduri, parole, locuri de întâlnire, ritualuri; se dezvoltă astfel spiritul de prietenie și de socializare.

Dacă obiectivele de bază ale grupului intră în contradictoriu cu normele morale și sociale aceast aspect poate avea influențe mai degrabă negative asupra adolescentului.

DEZVOLTAREA SOCIALĂ A ADOLESCENTULUI.

„În relațiile cu adolescenții este bine să se evite atitudinile extreme gen pasivitatea, neangajarea, abandonul, generate de ideea că problemele de conduită ale adolescentului se rezolvă odată cu maturizarea acestuia, cât și atitudinea rigidă, de tutelare excesivă și dirijare detaliată a comportamentului.”

Amintim aceste lucruri negative ce trebuiesc evitate, deoarece în această perioadă are loc o socializare ce îl va ajuta în viitor și tot aici își formează personalitatea și reușește să își descopere identitatea de sine. Până ce împlinesc vârsta de 14 ani, unii dintre adolescenți au acces la grupuri sociale care includ în mare parte distracțiile, foarte limitat. Dar, adolescentul odată ce a căpătat rolul de licean i se dezvoltă curiozitatea și tentația îl face să încerce lucruri care nu i-au fost permise până în acel moment.

Această curiozitate face să scadă perioadele de interes pentru responsabilitățile școlare, poate ajunge chiar și la abandon . Mai târziu această tentație poate determina o deficiență în comunicarea pe care o are acesta cu părinții, dar și cu cadrele didactice.

1.3 SOCIALIZARE. PERSONALITATE. IDENTITATE

Socializarea este un demers esențial care ajută la înțelegerea relațiilor care se creează între adolescent și societate dar și pentru a justifica construcția identității. Acest proces de socializare susține decizia prin care adolescentul își configurează imaginea față de propria persoană.

Legat de imaginea pe care o are adolescentul față de propria persoană se poate vorbi si despre maturitatea fizică ce este comparată pe plan psihic cu o încredere în sine, cu o stare de relaxare, de bine sufletește, simte că are un bun control asupra impulsurilor. Prin urmare, relațiile sociale se desfășoară într-un mod natural, nu există conflicte.

Adolescența este fără îndoială una dintre cele mai importante,frumoase perioade din viața individului dar poate fi și greu de suportat sau anevoioasă. Virgil Răduleț (2009) explică de ce această perioadă este una importantă: o descrie ca fiind o răscruce în selecționarea drumului vieții; deoarece fiecare dintre adolescenți crede că lumea este a lui,că în orice moment poate răsturna totul și să nu fie tras la răspundere pentru asta. Iar când vine vorba de faptul că această perioadă este ingrată,autorul aduce argumente: atunci când adolescentul are speranțe, înălțătoare iluzii acestea se pot sau chiar se prăbușesc atunci când acestea își fac simțită prezența în lumea adulților. Iar adulții, poate că nu mai au răbdarea sau poate nu mai par dispuși și competenți, capabili să-i înțeleagă adolescentului întotdeauna capriciile și nebuniile.

Adolescenții pe care îi vedem aproape oriunde, trăiesc de cele mai multe ori spaima naufragiatului, o spaimă care îi împinge să lupte pentru salvare, trecând prin multe tentații și situații care îi pot prăbuși.

ETAPELE IDENTIFICĂRII PERSONALITĂȚII ȘI ORIGINALITATII ADOLESCENTULUI

Din punct de vedere psihologic, adolescenții străbat mai multe etape principale prin care își pot identifica atât personalitatea cât și comportamentul :

Formarea vieții interioare dar și a sentimentului că are o proprie identitate prin anumite tendințe de autoobservare, de studiere, de interiorizare a stărilor pe care acesta le-a trăit.

Stabilirea gradului de maturizare dar și a dorințelor de a deveni adult, prin intermediul unei referiri adecvate a deprinderilor proprii la comportamentul celor din jur.

Păstrarea și de asemenea întărirea, în unele circumstanțe, a comportamentelor de opoziție, de frică, de neînțelegere, frustrare prin zbuciumul spre dobândirea independenței și a libertății personale.

Dezvoltarea simțului de responsabilitate, de obligație și de asemenea creionarea propriei personalități în procesul de transformare, de afirmare socială, a culturii și a profesiei viitoare.

Evoluția capacității de a se putea controla și de a putea fi stăpân pe propriile idei, prin profesarea unor comportamente de sacrificiu și preconizarea dorințelor pentru a putea folosi cauzelor nobile.

Maturizarea personalității și emiterea de conduite integrative, construite și fundamentate pe dezvoltarea forței intelectuale și motivaționale, prin dăinuirea experiențelor în plan afectiv și cognitiv care contribuie semnificativ la integrarea cultural socială a originalității pe care și-o dorește atât de mult.

Adolescentul își întărește personalitatea prin atenția crescută în raport cu descoperirea propriei persoane, își adresează foarte des intrebarea cine sunt eu?, caută să își explice gândurile, comportamentele, sentimentele pe care le are față de persoane de același sex sau de sex opus, îi instigă pe ceilalți adolescenți dar și pe cei de vârsta sa pentru a-și putea da seama de ce este în stare,de valoarea sa pentru a putea corecta anumite defecte de comportament și a se autodepăși.

Criza de originalitate se poate asemăna din multe puncte de vedere cu explorarea de către adolescent a tuturor rolurilor pe care le poate îndeplini în momentul de față dar și în viitor. Conform cercetătorilor, criza de originalitate se poate manifesta prin prisma a trei etape:

Prima etapă este cea a revoltei care este caracterizată prin respingerea ideii de a se conforma, nu dorește să i se comande ceva, adoptă foarte des conduite care nu se leagă de niște reguli stricte. Această etapă poate fi considerată și un motiv a neînțelegerilor între generații.

A doua etapă este cea a închiderii în sine care este caracterizată prin siguranță. În această perioadă, adolescentul își studiază fiecare mișcare, caută răspunsuri la întrebările pe care și le adresează, este schimbat și își dorește foarte mult să iasă din perioada copilăriei pentru a demonstra tuturor că devine adult, că poate să răspundă pentru faptele sale. Această etapă are ca punct de plecare și curiozitatea pe care o manifestă adolescentul în ceea ce privește noul din viața sa.

Ultima etapă cea de exaltare și afirmare este caracterizată prin exploatarea aptitudinilor și a valorilor proprii, nivelul de curiozitate atinge cote maxime, aspiră la descoperirea a ceea ce până atunci constituia ceva neștiut. Adolescentul manifestă în această perioadă o dorință de a realiza obiective care implică o dificultate mult mai ridicată și datorită încrederii în sine pe care a dobândit-o, acesta se simte capabil să facă față oricărei situații.

Atunci când ne referim la perioada adolescenței, trebuie să avem în evidență o serie de caracteristici. O caracteristică foarte importantă este tendința de manifestare a personalității, de scoatere în evidență a acesteia utilizând toate metodele si mijloacele posibile. Afirmarea personalității,a sinelui este la unii adolescenți mai puternică, la alții se manifestă mai temperat dar sub nici o formă nu este inexistentă, fiind prezentă încă la acei adolescenți care nu s-au separat total de sub protecția părinților.

Pentru ca procesul personalității să se dezvolte în condiții optime trebuie să avem in vedere o componentă esențială: aptitudinile. Aptitudinile evoluează continuu, indicând un nivel extrem de înalt, au tendința să dureze un anumit timp ca apoi să urmeze declinul. Evoluția aptitudinilor împreună cu vârsta ia diverse forme. Aptitudinile simple ating mult mai repede nivelul maxim în comparație cu atitudinile complexe,cum ar fi mersul care atinge mult mai repede nivelul său maximal decât limbajul, care evoluează continuu.

Trăsăturile de caracter care redau atitudinea pe care o manifestăm în ceea ce privește propria persoană sunt: simplitatea, autocritica și sentimentul demnității personale. Evidențierea față de sine este o trăsătură esențială a personalității adolescentului în devenire, care nu trebuie să vină niciodata în contrazicere cu modestia. În ceea ce privește modestia, a se afla într-o asemenea situație înseamnă că este conștient de propriile puteri, de propriile calități, poate decide dacă se poate compara sau nu cu alți indivizi, poate da dovadă de simplitate și naturalețe atunci când se adresează indivizilor din jurul său.

Modestia este foarte strâns legată de spiritul autocritic, de o mare rigurozitate față de propria persoană dar și față de creațiile sale. Spiritul autocritic al unui adolescent este mereu în curs de formare, nu poate realiza și vedea obiectiv toate lipsurile, deși îndrumarea spre viața sufletească este o trăsătură importantă a acestei vârste. Adolescentul are tendința să se gândească mai mult la ce a înfăptuit și mai puțin la ce i-a mai rămas de îndeplinit, acest lucru necesită o mai rezistentă dezvoltare a conștiinței de sine.

Eul poate fi luat în considerare ca și un conducător al personalității; scopul lui este acela de a-l sprijini pe adolescent în procesul lui de a putea să-și micșoreze tensiunea. Eul, este foarte important în procesul autocunoașterii, deoarece fiind conectat la realitate este profund conștient și capabil să decidă în ce măsură instinctele pot fi mult mai bine satisfăcute. Eul împreună cu sinele și realitatea stopează concesiile între nevoi dar și mediază unele conflicte care pot apărea în procesul îndeplinirii acestora.

Eul determină intervalele, locurile social acceptate și care sunt capabile să satisfacă imboldurile Sinelui.

„În strânsă legătură cu tendința afirmării de sine, se manifestă interesul adolescentului pentru descoperirea de sine, pentru dezvoltarea conștiinței eului, autodefinire și autorealizare. De aceea, adolescentul are momente de izolare, autoanaliză, reale preocupări pentru viața interioară proprie, tendințe manifestate spre autodepășire, în urma cărora acționează mai activ, împrospătat, dezvoltându-și judecățile de valoare, clarificându-și scopurile, susținându-și convingerile, conturându-și propriu stil de viață”.

STILUL DE VIAȚĂ AL ADOLESCENTULUI

Legat de propriu stil de viață, adolescentul are un ideal. Idealul adolescentului este acela de a putea ajunge o personalitate care să aibă un rol în societate, să poată să creeze, să fie capabil să producă ceva, atrăgându-și prin aceste lucruri stima, respectul celorlalți oameni. Motivele pentru care își alege un ideal sunt: aptitudinile sau capacitățile sale; motivele social morale; motivele de ordin extern. Atunci când ne referim la motivele de ordin extern putem vorbi despre foarte multe exemple ce le putem întâlni în viața de zi cu zi. De exemplu, unii adolescenți își pot alege ca ideal în viață un om cu însușiri rele, negative dar care prin felul lui de comportare, atitudinea lui i-a impresionat absolut, profund. Se mai întâmplă ca în această perioadă unii din adolescenți să aibă o admirație desăvârșită față de colegi, prieteni mai mari care demonstrează că sunt independenți față de școală și părinți.

Când ne referim la motivele social morale avem în vedere faptul că adolescentul își construiește în mintea sa un erou pe care îl urmează, cu o personalitate deosebită caracterizată prin însușiri morale bine stabilite. Adolescentul cere de la el în primul și în primul rând constanță, principialitate și un acord absolut între cuvânt și faptă. Printre calitățile pe care adolescentul le cere de la eroul său model se numără și diferite aptitudini. Astfel că, persoanele care știu să cânte, să picteze, să practice un anumit sport, să participe la concursuri de șah sunt foarte des luate ca model de către adolescent. În această perioadă a adolescenței, tinerii își iau ca model diferite personalități din muzică, teatru, dans, fotbal, modeling. Se gândesc ca vor îmbrățisa aceste cariere la un moment dat și că le va prinde bine să afle cât mai multe despre activitatea și succesul acelor persoane care le iau ca model.

Pe durata acestui proces de conturare a personalității, adolescentul va acumula multe cunoștințe și va fi capabil la sfârșitul acestuia să realizeze o concordanță absolută între ceea ce își dorește el pentru propria persoană dar și pentru cei din jur, ceea ce e bun și trebuie să facă și ceea ce se poate îndeplini, dacă rezultatele au fost pe măsura așteptărilor sale.

CAPITOLUL II. INFLUENȚA ANTURAJULUI ASUPRA ADOLESCENTULUI

GRUPUL. CARACTERISTICI

Chiar de când se naște, orice om parcurge mai multe etape și aparține unui mediu social. În interiorul grupului, el are menirea să își capete un statut, trebuie să desfășoare un rol social.

„Grupul reprezintă o colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun.”

Adolescentul trăiește în cadrul unui anturaj format fie de către acesta, fie format în prealabil de către membrii acestui anturaj, lucru care îi este interzis în celelalte instituții: școală și familie. El trăiește experiențe sociale, le studiază și uneori poate să le influențeze. Prin experiențe, el poate dezvolta capacități sociale: aceea de a se putea integra într-un grup social, de a asista la activitățile și viata grupului social, de a-și putea exterioriza sentimentele și opiniile, de a-și iubi și respecta colegii.

ETAPELE DEZVOLTĂRII GRUPULUI SOCIAL

Pentru a se dezvolta un grup social de adolescenți, Dunphy (1993) a descoperit că trebuie să parcurgă 5 etape:

“-etapa pre-grup – este caracteristică prieteniilor dintre preadolescenți, grupurile de preadolescenți fiind formate din membrii de același sex;

-etapa devenirii unui grup – este caracteristică prin tagme de același gen care stabilesc relații cu tagme de gen opus;

-etapa grupului în tranziție structurală – este caracteristică de membrii cu statut ridicat din grup de același gen care stabilesc relații mai strânse cu membrii care se bucură de apreciere din tagma cu parteneri de gen opus;

-etapa grupului propriu-zis – este caracterizată de structura grupului consolidată prin stabilirea de relații între partenerii de gen opus cu un statut mai scăzut;

-etapa începutului dezintegrării grupului – care este caracteristică prin următoarele: spre sfârșitul adolescenței grupurile încep să se destrame, ajungându-se la grupurile de la care s-a pornit, fie la cuplurile care s-au format în grup.”

Este lesne de înțeles că un grup nu trebuie neaparat să se formeze prin aceste etape, Dunphy a făcut doar o simplă clasificare. Pe baza unor trăsături de personalitate se poate anticipa cine va deveni lider într-un grup. Există două funcții distincte ale liderilor: poate fi un lider care este dirijat spre sarcini și un lider dirijat spre oameni. Pentru liderul orientat spre sarcini, sarcina lui este să asigure o supraveghere strictă în ceea ce privește activitățile și să asigure îndeplinirea obiectivelor propuse. Pentru liderul orientat spre oameni, sarcina lui este să se convingă că relațiile între membrii grupului rămân la fel de bune și plăcute. Poate exista în cadrul grupului un lider orientat spre sarcini și un lider orientat spre oameni. Între aceștia nu vor apărea conflicte deoarece sunt conștienți că au roluri diferite, îndeplinesc sarcini diferite și că atunci când vor corobora grupul va fi întărit și va funcționa la cote maxime.

În cadrul unui grup, există o relație de conformitate. Gradul de conformitate este dat de factorii care îl influențează. Aceștia sunt mărimea grupului, decizia de grup și unanimitatea.

În ceea ce privește mărimea grupului, atunci când se dezvoltă dimensiunea grupului, se evidențiază și influența lui. Se întâmplă ca atunci când grupul are mulți membrii, nivelul de conformare crește considerabil. În ceea ce privește decizia de grup, un adolescent va tinde să accepte decizia luată în grup, pe baza a șase păreri distincte din cadrul grupului, chiar dacă acele șase persoane vor lua o decizie greșită din perspectiva adolescentului.

În ceea ce privește unanimitatea, gradul de conformitate este mai scăzut când avem de-a face cu o majoritate precisă și o părere minoritară. Asupra persoanei din grup care nu are încă puterea să aleagă, ceilalți membrii exercită o constrângere puternică și acesta va ajunge să se conformeze.

Cei care au elaborat teorii despre grup, au dorit să precizeze de fiecare dată care este distincția dintre totalitatea unor persoane adunate într-un loc anume și grupul în sine. Totalitatea persoanelor adunate într-un tren sau supermarket nu va constitui niciodata un grup. Ceea ce îi distinge de un grup adevărat e lipsa țintelor și scopurilor comune. Existența unei ținte și a unui scop comun trebuie explicată prin asistarea indivizilor la viața grupului.

Se poate spune că „de la inceputurile umanității și până la societatea indrustrială, acest prim mediu social a fost grupul uman. Grupul a constituit, dintotdeauna, cadrul de afirmare și de securitate, a exprimat nevoia asociativă a ființei umane. Atunci când nu va mai avea nevoie de grup, omul își va pierde probabil principala caracteristică a naturii sale, nevoia de socializare.”

INTEGRAREA SOCIALĂ ȘI GRUPUL DE PRIETENI

Nu putem vorbi despre integrare socială fără să nu ne legăm de grupul de prieteni al adolescentului. Integrarea socială este esențială în viața adolescentului.“ Unul dintre efectele procesului socializării, exercitării rolurilor de către indivizi în conformitate cu așteptările grupului, participării la viața socială etse integrarea socială. Integrarea socială este un proces social fundamental care presupune acomodarea, adică soluționarea conflictelor existente între diferite aspirații și atitudini comportamentale, între indivizi, grupuri, clase.” Se vorbește în special la T.Parsons, și mai exact în sociologia americană, despre problema integrării sociale care din păcate este tratată, privită ca o simplă parte a concepției de ordine socială. T.Parsons arată că în procesul socializării ceea ce este fundamental și caracteristic pentru structura ideii de ființe umane sunt structurile cuprinzătoare pe care adolescentul le are de când se naște și până când este capabil să îndeplinească rolurile care i se cer.

Acțiunea aceasta de socializare care are loc pe toată durata vieții îi este prezentată astfel încât el să-și poată primi echilibrul emoțional și să-și păstreze în totalitate personalitatea.

La desfășurarea fenomenului de integrare socială, aduc un aport semnificativ numeroși factori cum ar fi colectivul școlar, familia, grupul de prieteni. Baza integrării sociale este reprezentată de atașamentul conștient și dinamic al adolescentului la grupul de care depinde începând de la familie trecând la școală și terminând în anturaj. „Nașterea grupului are loc atunci când există posibilitatea relațiilor, iar posibilitatea există dacă grupul are o anumită putere. Repartizarea puterii în interiorul grupului și elementul relației între persoane antrenează studiul mai multor fenomene de grup. Ele se regăsesc sub diferite denumiri ca leadership, norme de grup, comunicarea, rețelele de comunicare, coeziunea, climatele de grup.”Mulți cercetători au ajuns la concluzia cum că un grup de oameni care nu au scopuri comune, care au o relatie sumară, neaprofundată se stinge mult mai repede decât un grup bine sudat, cu scopuri comune si obiective care sunt foarte ușor de atins.

Grupul de prieteni este mai mult decât un grup pentru adolescent, reprezintă locul unde acesta se simte cel mai bine, poate să facă ce dorește fără să fie judecat. În cadrul unui grup, adolescentul caută să se identifice cu un alt individ și dezvoltă ceea ce numesc specialiștii personalitate interpersonală. Această personalitate, reprezintă imaginea pe care o au ceilalți membrii ai grupului despre adolescent în funcție de organizarea grupului, de rolurile pe care le îndeplinește fiecare în interiorul grupului, de relațiile care se stabilesc între indivizi și de asemenea de aportul pe care îl aduce individul pentru îndeplinirea obiectivelor pe care și le-a propus grupul.

Anturajul joacă un rol extrem de important în formarea personalității, deoarece cu cât se extinde acesta mai repede, cu atât creează un efect de siguranță asupra adolescentului, învață cum este privit de ceilalți membrii din grup și învață cum să reacționeze în unele situații pe care până acum le evita din necunoștință. Însușirile personalității individului ca și conduitele sociale influențează foarte mult maniera în care el este acceptat de membrii grupului. Obiectivul major al adolescentului este reprezentat de maturizarea socială, ușurată bineînțeles de mărirea trăirilor sociale și de cerințele pretinse în legăturile sale cu prietenii din grup.

APARTENENȚA LA GRUP

De-a lungul timpului, au fost descoperite mai multe argumente cu privire la apartenența la un grup. În primul rând, aceasta îl ajută pe adolescent în acțiunea lui de a se emancipa, îi trezește interesul pentru competiție, devine mult mai independent, ajunge să își desfășoare o bună perioadă de timp alături de prietenii din grup și nu mai acordă atât de mult timp familiei precum o făcea înainte.

Ne întrebăm de foarte multe ori de ce ne alegem un prieten bun în viața noastră și mai ales în ce măsură ne sunt influențate deciziile datorită venirii în viața noastră a unui individ cu care dorim să ne și identificăm.Marele filosof, Aristotel, obișnuia să spună:“ un om se află în aceeași relație cu prietenul lui ca și cu sine însuși. În acest context, prietenul nostru devine un al doilea eu. Cei cărora le place să fie ei înșiși sunt mai bine echipați pentru a arăta energia și imaginația necesare unui bun prieten. Scriitorii clasici credeau că prietenii cei mai apropiați trebuie să împărtășească totul și de asemenea, la modul ideal, să trăiască împreună.”

Adolescentului îi este foarte greu să găsească un prieten adevărat iar atunci când se întâmplă acest lucru își leagă foarte mult imaginea sa de cea a tovarășului său. De aceea se întâmplă ca adolescentul să nu vadă și părțile mai puțin bune ale prietenului. În zilele noastre ne alegem prietenii pentru a lua parte la ceea ce noi numim viața grupului. Nu avem nici o obligație de a deveni buni prieteni cu prietenii care fac deja parte din viața prietenilor noștrii. Atunci când avem prieteni, nu putem face comparație între ei și familie deoarece în familie există un set de reguli, obligații pe care le avem de îndeplinit, reguli care nu sunt valabile în interiorul grupului.

Tocmai din acest lucru, grupul este preferat de către adolescenți ca un loc de refugiu pentru că nu vine nimeni să îl critice, poate să se desfășoare cum dorește el, să zică ce dorește, să își impună punctul de vedere, să ia parte la activități care îi fac plăcere. Grupul asta ajută adolescentul să își atingă scopurile propuse, se transformă în inițiator al comparărilor între indivizii care fac parte din grup.

El este totodată locul unde adolescentul învață din experiența interacționării cu ceilalți, învață din greșeli, realizează că în interiorul grupului au loc multe schimbări sociale, că fiecare îndeplinește un rol, indiferent că este de lider sau orice altceva este un rol.

Atunci când își construiește, formează personalitatea rolul anturajului este important. Conform lui Laurențiu Mitrofan (2009), acest proces prin care adolescentul își formează originalitatea, individualitatea are loc prin mai multe mecanisme:

înclinația spre a fi diferit; atunci când își structurează personalitatea, el trebuie să ia în considerație diferența dintre sine-celălalt și sine-lume. Această înclinație de a fi diferit își face prezența încă de când face primii pași în viață, în primii lui ani și se asigură că se intensifică cu fiecare perioadă și devine un factor motivațional în adolescență. O mare parte din oameni au încercări intense și constante în ceea ce privește alcătuirea unui eu caracteristic și un eu autentic, original prin diverse procese ce includ atât mediul social din care face parte cât și propria persoană.

necesitatea unicității; această nevoie impulsionează individul de a înlătura acele situații în care poate părea identic cu ceilalți. El vrea să fie diferit, să se remarce prin unicitate. Pentru acest lucru, el depune resurse și eforturi mari și neobișnuite. Ca moduri de îndeplinire a necesității de unicitate se pot enumera: felul în care acesta adoptă stilul vestimentar propriu, mediul social în care acesta își petrece timpul liber, muzica pe care o ascultă,etc.

MECANISME CARE AJUTĂ LA FORMAREA PERSONALITĂȚII

Conform lucrării lui Laurențiu Mitrofan (2009), adolescentul trebuie sa își satisfacă următoarele nevoi sociale pentru a putea adera la un grup social (anturaj):

nevoia de a interioriza care sunt însușirile definitorii sinelui; această nevoie presupune două situații principale: anturajul socio-cultural de care depinde adolescentul trebuie să recomande o definiție dar și un model pentru însușirea respectivă; anturajul social trebuie să oglindească asupra adolescentului un aspect referitor la ceea ce reprezintă el.

nevoia de a interpreta un rol social și necesitatea de a se recunoaște cu normele și împrejurările sociale în care i se necesită o implicare atât afectivă cât și justificată;acestea au rolul de a influența anumite caracteristici ale eului și în principal a imaginii de sine dar sunt și în concordanță cu rolurile pe care adolescentul le joacă, le interpretează în funcție de

caracteristicile rolului predominant pe care adolescentul îl interpretează, cei din afara anturajului, grupului de prieteni îl poate caracteriza și îi poate recunoaște statutul social și profesional

nevoia de a-și construi o imagine de sine transparentă, diferită, deosebită și remarcabilă; această dorință de a se privi ca pe o persoană unică poate crea o explicație de ce apare comportamentul deviant în viața adolescentului.

Ne gândim de foarte multe ori ce influență poate avea anturajul asupra abandonului școlar, un fenomen care afectează mai mult familiile dezorganizate, familiile cu venituri reduse, familii care trăiesc în mediul rural. Este exclusă această cauză, a abandonului din cauza anturajului deoarece nu se pune accent pe nevoile adolescentului, pe felul în care acesta percepe anumite lucruri.

CAPITOLUL III. TEORII ALE COMPORTAMENTULUI COLECTIV

3.1 GUSTAVE LEBON – TEORIA SUFLETULUI COLECTIV

Gustave Le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin apariția în 1895 a lucrării „Psihologia multimilor”. Teoria sa, despre comportamentul social se poate rezuma cel mai bine printr-o relație stimul – transmitere Într-o astfel de comunitate, caracteristicile conștiente dispar, formându-se un “suflet colectiv” ce prezintă caracteristici distincte. În această situație se poate pune problema trăsăturilor unui astfel de grup de vreme ce ea este alcatuită din mai mulți indivizi care își pierd în mare măsură conștiința personală.

Membrii unui astfel de grup se supun Legii unitatii mentale, care spune că toți indivizii din grup au tendința de a-și ignora propriile valori culturale și încep să se ghideze exclusiv după normele gruplui respectiv.

O astfel de mulțime are câteva caracteristici care o definesc. În primul rând între mebrii care o alcătuiesc are loc o generalizare a reacțiilor (Legea uniformizării acțiunilor). Membrii grupului au un sentiment de siguranță în interiorul grupurilor. Grupurile, după cum spune Gustave Le Bon, sunt impulsive versatile și iritabile. Cu alte cuvinte, grupurile pot trece instant de la o stare, o emoție, la una aflată în antiteză, fără a avea vreo explicație foarte bine definită pentru aceasta, iar prin faptul că aceste grupuri sunt foarte impulsive, se poate explica și atitudinea lor profund irascibilă. În egală măsură, masele sunt foarte naive, datorită faptului că anumite sentimente le pot fi foarte ușor induse. Această caracteristică este valabilă atât în cazul grupurilor mari de oameni, cât și în cazul celor alcătuite dintr-un număr mult mai mic de indivizi, fiindcă nu este nevoie de un număr mare de indivizi într-un grup pentru ca faptele reale să fie înlocuite în gândirea grupului respectiv de fantasme și reprezentări care să se potrivească cu sistemul grupului.

Sentimentele mulțimilor sunt foarte simpliste și nu de multe ori întrec măsura normalității. Caracterul violent al unor astfel de sentimente este de cele mai multe ori foarte mare din cauza nivelului scăzut de responsabilitate pe care îl poartă fiecare individ. Astfel grupul este intolerant, autoritar și de cele mai multe ori conservator in convingerile sale; autoritarismul și intoleranța având grade diferite în funcție de rasă, religie, sex etc. Nu în ultimul rând, caracterul moral al mulțimilor este în general foarte redus.

Cu toate acestea, mulțimile sunt capabile de sacrificiu, uneori chiar mai mari decât cele pe care le-ar putea face un individ izolat, dar în general aceste acte de sacrificiu nu sunt rezultatul unui proces de evaluare personală, ci al impulsivității și al sentimentului de siguranță pe care îl conferă grupul.

Din cele pe care le-am menționat mai sus, putem concluziona faptul că din punctul de vedere al lui Gustave le Bon, grupurile sunt o formă de organizare socială relativ tolerantă la critică, iar cea mai mare și cea mai importantă critcă, este adusă chiar de gup în sine.

În momentul în care masele au puterea, intervine haosul din cauza organizării slabe pe care ele însele sunt construite. Cu toate că nu putem aduce critici punctului de vedere al acestui autor, putem totuși să evidențiem câteva modificări cu privire la cele pe care le afirmă. Trebuie să spunem în primul rând că definiția pe care o afirmă Gustave Le Bon mulțimilor este una mult prea generalistă și de aici se pot ivi multe probleme, deoarece o mulțime nu poate fi constituită doar din indivizi care se aseamănă în esență prin scopul comun al indivizilor și diferă din punct de vedere al convingerilor politice, al sexului, al rasei, religiei, etc.

În egală măsură, este discutabilă afirmația autorului conform căreia un lider carismatic poate determina masele sa acționeze fără drept de opunere, ignorând astfel propriile lor convingeri indivivuale. Este adevărat că din varii motive într-o grup de oameni, fiecare individ se comportă diferit decât ar face-o în mod izolat, dar este greu de crezut că un om poate fi manipulat fără ca el să mai fie răspunzător de propriul său comportament.

Cu toate acestea, nu trebuie să trecem cu vederea importanța și valoarea lucrării „Psihologia mulțimilor” a lui Gustave Le Bon, care pune piatra de temelie în explicarea comportamentului social.

3.2 HERBERT BLUMER – TEORIA REACȚIILOR CIRCULARE

O perspectivă diferită asupra comportamentului social de grup ne este oferită de către Herbert Blumer (1900 – 1972), care transformă transmiterea mentală despre care vorbea Le Bon, în transmitere comportamentală. În acest sens el propune o nouă teorie: Teoria reacțiilor circulare.

În „Comportamentul colectiv” [1969], Herbert Blumer face o primă și importantă distincție între grupuri și mișcări sociale, clasificându-le pe fiecare în parte.

Blumer afirmă faptul că exista cinci feluri de mulțimi; în funcție de alcătuirea lor ele putand fi:

Întamplătoare, adică spontane și cu grad de participare redus;

Convenționale, fiind organizate și cu un scop precis;

Expresive, având o puternică exprimare a emoțiilor;

Active, prin participare numeroasă cu caracter actv ridicat;

Protestatare, cu un caracter convenționalizat și un scop precis;

La rândul lor, mișcările sociale sunt de mai multe tipuri:

Regresive – întoarcerea la o forma anterioar existentă a societății ;

Reforimiste, care propun o nouă societate;

Revoluționare – schimbarea radicală a societății;

Utopice – schimbarea radicală a societății, dar fără un plan bine stabilit;

Această clasificare a grupurilor între mulțimi și mișcări sociale este importantă prin diferențele care au loc între acestea două.

De pildă, mulțimile au în centrul activitații lor individul și relațiile pe care acesta le intensifică cu semenii săi din mulțime, pe când într-o mișcare socială, societatea este în centrul atenției, iar indivizii sunt importanți prin caracterul relației lor cu respectiva societate.

Blumer, întocmai ca și Le Bon, nu reușește să facă o descriere completă a comportamentului colectiv, lăsând o serie de aspecte ale problemei nerezolvate. În primul rând, autorul nu detaliază în mod clar ce ii împinge pe indivizi să se alăture unii altora în comunități (fie ele mulțimi sau mișcari sociale). În egală măsură, nu se acordă nivelul de importanță pe care il merită liderul de grup și calitățile sale și cum este propulsat acesta în poziția de lider.

3.3 RALPH TURNER – TEORIA CONTAGIUNII MINTALE

O altă perspectivă asupra comportamentului social este oferită de către Ralph Turner în lucrarea cu numele „Comportamentul colectiv” (1957). După părerea sa, există o continuitate între comportamentul de grup și cel colectiv, această continuitate fiind oferită de normă și interesând numai modalitatea în care aceasta ia naștere. De aceea, această teorie poartă în cadrul psihosociologiei numele de Teoria emergenței normei. Astfel, se renunță definitiv la cele enunțate de Gustave Le Bon prin Teoria contagiunii mintale.

Cu alte cuvinte, întregul comportament social este explicat exclusiv prin intermediul acestor norme; oamenii crează în permanență norme noi și se ghideaza dupa ele. Normele, la randul lor, pot fi schimbate, pentru că ele izvorasc din reprezentările pe care le are grupul respectiv despre realitatea în care grupul trăiește.

Se poate observa faptul că Turner nu relatează nici un fel de diferențiere între comportamentul de grup și cel colectiv, sigura diferență fiind evidențiată de apariția acestor norme. Se poate spune că într-un grup de indivizi normele preexistă fiecărui membru în parte, ele fiind stabilite anterior, iar într-o masă mai mare de oameni (colectiv), ele fiind constituite la comun.

Cu toate acestea, mulțimile au o importanță foarte mare în determinarea comportamentului social. Un rol important i se acordă liderului grupului, care are un comportament deosebit, carismatic, dupa un model administrativ, iar în cazul maselor mari, a colectivităților el are un comprtament partizan. Am putea preciza în egală măsură faptul că într-un colectiv mărit există un subgrup de unde emerg aceste norme, care mai apoi sunt preluate de către restul membrilor, astfel acțiunile lor fiind justificate prin încadrarea în normele respective.

Toate aceste teorii, pe care le-am prezentat mai sus, încearcă să explice comportamentul social porninid de la mulțimile de indivizi. Astfel multimile capătă un statut de entitate independentă de voința maselor.

3.4 JAMES DAVIS – TEORIA CONVERGENȚEI

În 1962, James Davis lansează o nouă abordare a comportamentului social, prin care autorul definește diferit comportamentul mulțimilor și dorește să explice exact rolul acestora. În acest scop el concepe o nouă teorie, „Teoria curbei în J sau Teoria convergenței.

În toate societățile poate apărea o deprivare absolută, ceea ce este un simptom al inegalității indivizilor, însă se poate observa și o deprivare relativă, atunci când individul realizează că există o diferență între ceea ce merită și ceea ce obține; această diferență provoacă tensiuni, iar în urma acestor tensiuni pot apărea conflicte.

Davis pornește de la ideea că indivizii iși stabilesc așteptări legate de satisfacerea trebuințelor personale. În cazul în care există o diferență între satisfacerea trebuințelor și posibilitățile de realizare a acestora, apare o frustrare generată din tensiunile anterioare, care la randul său poate genera o doză de agresivitate. Frustrarea și agresivitatea devin într-un punct direct proporționale, adică cu cât nivelul frustrării crește, cu atât agresivitatea (sau riscul apariției ei) este mai mare. În funcție de această relație frustrare – agresivitate, indivizii se pot regăsi în următoarele trei situații: când nu-și pot realiza trebuințele personale (situație caracteristică societăților arhaice), atunci când trebuințele se pot realiza dar lipsesc posibilitățile de înfăptuire a acestor lucruri (situație caracteristică societăților moderne) și când cresc atât nevoile, cât și modalitățile de realizare a lor.

În toate aceste trei cazuri frustrarea este constant prezentă, iar indivizii își canalizează energiile și eforturile pentru a elemina tensiunile acumulate în prealabil. De cele mai multe ori ei se asociază în mișcări sociale și astfel ei adoptă un comportament social, care este rezultatul canalizării forțelor dobândite în lupta împotriva cauzei producatoare de frustrări.

3.5 SERGE MOSCOVICI – TEORIA AUTORITĂȚII CARISMATICE

Serge Moscovici introduce în tema liderului și a relației sale cu comportamentul social un nou termen, și anume cel de „autoritate carismatică”.

În lucrarea „Psihologia socială sau mașina de fabricat zei” (1994), acesta oferă aurei liderului de grup un caracter dominant mai puțin prin intermediul unei trăsături fizice și mai degrabă printr-o forță care vine din interior.

Este de menționat faptul că în sens simplist și tradițional, cuvântul „carismă” se referă la un personaj sacru, iar în zilele noastre conducătorii carismatici devin piesele principale pentru mișcarea maselor. Totuși carisma se bazează mai mult pe credința și naivitatea maselor și mai puțin pe talentele personale ale unui individ anume. Relațiile pe care masele le au cu conducătorul lor sunt la nivel personal, sunt relații strict subiective, bazate pe o iluzie de reciprocitate. Este interesant de aflat cum ia naștere un astfel de conducător. Circumstanțele sunt foarte dramatice, atunci când are loc o ruptură socială majoră, când oamenii sunt descurajați și consideră că totul în jurul lor se distruge; ei caută în mod inconștient un asemenea reprezentant, care să le ofere ideea de siguranță și promisiunea că totul se va rezolva. Liderul carismatic operează la nivelul societății cu notiuni contradictorii. El seduce masele prin nostalgia trecutului, dar amintește mereu de tragedia situatiei prezente; el este în aceleași timp superior tuturor celorlalți, dar și asemenea lor. Curios este faptul că dacă o persoană obisnuită ar emite acelasi tip de mesaj, masele s-ar comporta total diferit, reușind să sesizeze falsitatea lui. Cu toate acestea ele nu reusesc sa privească în profunzimea sa atunci când mesajul le este prezentat de către o persoană cu carismă. Așadar rolul carismei liderului este decisiv în influențarea comportamentului maselor.

PARTEA APLICATIVĂ – ANALIZĂ DE CONȚINUT

Analiza de conținut calitativă pe interviu semi-structurat

TEMA CERCETĂRII

Tema cercetării mele este influența anturajului asupra adolescenților, din perspectiva adolescenșilor cuprinsi intre 14 și 17 ani din Brașov. Luând în considerare cercetarea pe care doresc să o realizez, voi analiza și voi căuta să identific care este nivelul de influență al grupului de prieteni adolecenților din diferite zone geografice (cartiere) din orașul Brașov.

4.2OBIECTIVUL CERCETĂRII

Cercetarea are ca scop urmărirea elementelor, trăsăturilor și expresiilor utilizate de către adolescenții intervievați pentru a determina nivelul gradului de influență pe care îl poate avea anturajul unui adolescent în luarea deciziilor cotidiane și de viitor.

4.3UNIVERSUL CERCETĂRII

Am reușit sa colectez interviuri la un număr de șase adolescenți, două fete și patru băieți, cu vârstele cuprinse între 14 și 17 ani din locații georgrafice (cartiere) diferite ale orașului Brașov. Am ales acest interval de vârstă, deoarece între vârsta de 14 ani și cea de 17 ani, toți adolescenții trec prin schimbări majore, atât la nivel fizic, cât și la nivel psiho-social.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Cercetarea este de tip calitativă, alegand ca instrument de cercetare analiza de conținut prin ghidul de interviu. Tipul de interviu ales este de tip semi-structurat, conversația cu interlocutorul are un ghid de întrebări pregătit în prealabil, lăsând un pic de libertate interlocutorului, doresc să aflu lucruri noi legate de cercetare și să verific anumite lucruri descrise în partea teoretică

Metoda aleasă este analiza de conținut calitativă pe interviu semi-structurat

Unitatea de context: interviul

Unitatea de înregistrare: paragraful

Unitatea de numărare : propoziția

SCHEMA DE CATEGORII PE DIMENSIUNI

Anturaj – este un ansamblu de persoane între care se stabilesc relații interindividuale directe și statornice în cadrul unor activități similare ce conduc la realizarea scopurilor relativ comune.

Plusvaloare – reprezintă raportul dintre ceea ce crează un individ, sau ceea ce munceșete și ceea ce primește în schimbul muncii sale.

Compromis – Modalitate de rezolvare a unor tensiuni și conflicte, de realizare a consensului în condiții de diversitate de interese și/sau puncte de vedere, caracterizată prin faptul că soluția adoptată este rezultatul unor cedări reciproce, minimizându-se astfel conflictul și promovând cooperarea. Compromisul se opune utilizării excesive a coerciției, a forței pentru a impune interesele unei părți în detrimentul celorlalte; în acest fel se evită situațiile conflictuale latente sau manifeste, crescând stabilitatea sistemului prin realizarea unui anume echilibru între părți. Realizarea presupune conștientizarea reciprocă a intereselor și exigențelor și căutarea unor soluții care sa maximizeze convergența intereselor, să satisfacă pe cât posibil toate interesele aflate în joc.

Influență – Din punct de vedere sociologic, influența socială reprezintă o acțuine exercitată de către o enitate socială, orientată spre modificarea opțiunilor, și manifestărilor alteia.Este asociată cu domeniul relațiilor de putere și control social de care se deosebește întrucât nu apelează la constrângere. Se exercită sub forma persuasiunii, manipulării,îndoctrinării sau încurcării, asociindu-se cu procesele de socializare, învațare socială sau comunicare.3

Conform lui R. Boudon și F. Bourricaud (1982) se pot distinge două tipuri de influență socială în funcție de intenționalitatea ce le este specifică:

Întâmplătoare – se realizează în procesul interacțiunii sociale, ducând la schimbarea reciprocă de atitudini sau comportamente de către persoanele implicate.

Programate – presupun inițierea de acțiuni organizate și dirijate ale învățăturii pentru atingerea unor obiective prestabilite .

4.6 SUBIECȚII ALEȘI

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Mocanu Timea, 16 ani (Timi)
ANTURAJ: Grupul de prieteni al Timeei constă în jur de 6-7 membri, iar în cadrul anturajului sunt atât băieți, cât și fete. Alocă timp prietenilor săi zilnic, în funcție de nevoile personale pe care le are. Grupul de prieteni nu a fost format pe criteriul de proximitate.
PLUSVALOARE: Timea se remarcă în anturaj ca fiind persoana haioasă care destinde atmosfera. „Sunt fata haioasă, căreia îi ăplace să destindă atmosfera”.
COMPROMIS: Se simte mai degrabă legată de anturajul de prieteni decât de familie, alegând să evite o onomastică a unei rude apropiate în favoarea unei întâșniri cu prietenii pentru a desfășura o activitate care este legată de pasiunile sale. Timea este legată în egală măsură atât de anturajul său de prieteni, cât și de restul cunoștiințelor sau relațiilor pe care le leagă între timp inafara anturajului; chiar dacă ar exista intrigi între cele două părți, ea ar fi dispusă să medieze între cele două părți pentru a putea păstra un echilibru. Pusă într-o situație extremă, mai degrabă ar alege relația cu anturajul, în favoarea uneia amoroase, motivând acest aspect prin sintagma „Prietenii sunt pe viață”. Manifestă un interes aparte pentru învățătură și nu consideră ca ar trebui să neglijeze orele de curs, chiulind de la școală pentru a putea petrece timp cu prietenii.
INFLUENȚĂ: Stilul muzical/vestimentar adoptat de către anturaj este unul mixt, precum spune și Timea „Ascultăm orice fel de muzică, înafară de manele sau populară”. Este dispusă să preia un stil anume pe care îl impune tot grupul fără a se impune prin opoziție. Nu se lasă influențată de limbajul vulgar pe care îl utilizează băieții în interiorul grupul său, declarând faptul că „Lor li se pare cool, dar mie nu-mi place”, în schimb este influențată de expresiile utilizate în cadrul grupului său, aceasta preluând mare parte din ele și utilizându-le în mod uzual. Consideră că anturajul reprezintă o influență pozitivă și prietenii pe care ii are în acest moment îi vor fi în continuare alături. Conversațiile din cadrul grupului sunt unele cu de susținere morală, iar grupul pare a fi unul foarte coeziv, membrii grupului bazându-se pe reciprocitate
.

Agapie Amena-Ioana, 17 ani
ANTURAJ: Anturajul a fost format din copilărie, din școala generală și reprezintă un grup relativ mic. Proximitatea a fost un criteriu foarte bine ancorat in mintea Amenei pentru formarea grupului de prieteni, însă a fost dispusă să facă mici excepții în acest sens, nefiind nevoie ca toți membrii grupului să facă parte din același cartier. Alocă zilnic, un număr aleatoriu de ore anturajului.
PLUSVALOARE: Amena este considerată ca fiind persoana „sensibilă”, „diplomată” din anturaj, fiind cea care mediază situațiile conflictuale și „încearcă să impace”.
COMPROMISURI: Legăturile cu anturajul primează asupra legăturilor familiale. Este dispusă să împartă timpul petrecut cu familia cu cel al anturajului de prieteni, însă dacă este vorba despre o activitate care implică anturajul și cel puțin una din pasiunile ei, anturajul va fi tratat cu prieoritate, afirmând faptul că „se poate împăca și capra și varza”. Relațiile dinafara grupului se pot combina cu distracția din grup, însă cu o doză foarte mare de atenție „l-aș integra în grup, însă aș fi foarte atentă la ce spun prietenii mei despre el”. Dacă s-ar pune problema exclusivității din partea anturajului, reacția ar fi una mai degrabă ostila din partea Amenei „ Aș pune piciorul în prag. Alegerile mele sunt alegerile mele”. Amena pune anturajul peste studiile zilnice de la școală, fiind dispusă să renunțe la orele de curs pentru a petrece mai mult timp cu prietenii „Dacă nu trebuie să îmi încheie mediile, mă duc cu prietenii”.
INFLUENȚĂ: Stilul vestimentar sau muzical al grupului nu reprezintă o influență pentru Amena; fiind întrebată dacă ar schimba stilul de vestimentar dacă anturajul ar schimba stiul a argumentat că „Aș face mișto de ei!…O schimbare atât de bruscă nu aș putea să o procesez”. Limbajul „lejer” folosit în anturaj, este utilizat și în exteriorul acestuia, însă dacă se ajunge la injurii și insulte, acesta nu mai prezintă interes „ Noi oricum discutăm mai lejer (…) Dacă ar vorbi atăt de urât, nu numai că nu aș folosi acel limbaj, însă probabil că m-aș lua și de ei”. Expresiile utilizate în cadrul grupului se utilizează doar pentru a explica întâmplări anterioare, iar acestea nu sunt se reflectă în afara grupului, fiind vorba de „glume de interior”. Amena considera grupul de prieteni ca fiind o influență extrem de pozitivă asupra ei, iar anturajul pe care îl are in acest moment este unul coeziv cu capacitate de auto-reglare, deși se ajută reciproc la nivel individual, nu în calitate de grup.

Mocanu Alexandru-Ioan, 14 ani (Sanyi)
ANTURAJ: Alexandru (porecla Sanyi) are un cerc de 10-11 prieteni, grupul nu este format pe criteriul provenienței dintr-un anumit cartier. Timpul petrecut împreună este predominant în week-end-uri, în cartier.
PLUSVALOARE: Este considerat ca fiind „băiatul ăla mai haios din grup”, ridicând moralul prin glume și situații pline de umor.
COMPROMISURI: Sanyi se simte legat de prietenii lui, dar nu consideră că anturajul sau este prioritar familiei „Familia este mai importantă decât anturajul”. Ar alege fără ezitare să petreacă timp cu familia, chiar dacă asta l-ar îndepărta din acest anturaj. În ceea ce privește grupul de prieteni și restul cunostinelor, relațiilor pe care le leagă, Sanyi este mai legat de prieteni decât de noi potențiale cunoștințe „Oricând poți găsi alta”. Oferă o importanță deosebită studiilor, alegând să nu se angajeze în alte activități cu grupul de prieteni în timpul orelor de curs.
INFLUENȚĂ: Își păstrează stilul personal în vestimentație, vocabular, muzică și alte interese, fără să simtă vreo nevoie în a urma tendințele grupului, dacă acestea s-ar schimba; știe ce îl particularizează ca trăsătură de personalitate între ceilalți prieteni. Consideră că poate învață ceva în grup, dar nu poate desprinde ce anume a putut fi considerat ca primit de la grup în acest sens, mcel puțin până acum. Tânărul Sanyi pare să fie puțin sugestibil la posibile presiuni ale grupului, care i-ar cere un comportament negativ.

Wick Raimund Cristian, 17 ani (Raini)
ANTURAJ: Raimund face parte dintr-un grup restrâns de prieteni, așa cum îl și definește, sunt 4 băieți în grup, adăugându-se prietenele celor 3 amici. Sunt toți din același cartier și au fost colegi de școală, din clasa I. Grupul este format inițial pe acest criteriu de proximitate (cartier), dar R. menționează că relația propriu-zisă s-a consolidat când au început să se cunoască în timpul liber, în afara școlii.
PLUSVALOARE: Nu a fost nevoie de un criteriu de valoare pentru afirmarea în grup, s-au consolidat ca grup în timp, din școală și în afară ei, deși consideră că spontaneitatea în cadrul grupului îl carecterizează cel mai bine.

COMPROMISURI: Grupul este unul bine consolidat, așa încât nu este nevoie să facă vreun compromis în interiorul grupului pentru a rămâne acceptat de prieteni. Prioritățile sunt clare în raport cu familia, familia fiind pe primul plan, iar aceasta nu este un impediment pentru nici unul din prieteni, “i-ar înțelege problema” oricând ar prioritiza familia. Mai mult, grupul este integrat de familiile celor 4 tineri, vizitându-se sau apelând la familiile prietenilor pentru ajutor în diverse situații. În ceea ce privește compromisurile în afara grupului, nu este cazul pentru Raini; în cazul în care alte cunoștințe nu sunt compatibile cu prietenii săi, poate echilibra timpul alocat diferitelor relații, așa încât să le păstreze pe toate cele care sunt relevante pentru el. Este convins că indiferent de dinamica altor relații, grupul lor își va păstra coeziunea. Școala reprezintă un element important pentru Raini, însă ar fi dispus să renunțe la anumite intervale în timpul orelor de curs pentru a petrece timpul cu prietenii „Mă, sincer să fiu, dacă ar fi o oră importantă nu aș pleca de la școală. Dacă ar fi muzică sau sport, atunci aș merge”.
INFLUENȚĂ: Nu este un grup identificabil printr-un anumit tip de comportamente, au doar câteva expresii comune. Pentru că există o diversitate a temelor de discuții și intereselor fiecăruia, grupul este un mediu care facilitează învățarea. Dacă ar fi un stil particularizat (vestimentar, musical), l-ar adopta, în schimb nu ar adopta comportamente negative, ci dimpotrivă, ar încerca el să corecteze aceste comportamente la prietenii lui. Din descrierea lui Raini, grupul este unul coeziv, în care membrii se reglează ușor între ei în oricare dintre situații, un grup deschis partenerelor sau altor persoane care pot participă la această viață de grup, fără însă a căpăta același statut. Nucleul celor 4 rămâne stabil, neafectat de participarea altor persoane la viața de grup. Raini este influențat de grupul de prieteni, într-o manieră constructivă. Face parte dintr-un grup cu capacitate de auto-reglaj

Bricov Andrei, 16 ani
ANTURAJ: Andrei își caracterizează anturajul ca fiind unul deosebit. Acesta este format din 6 persoane; grupul este mixt. Grupul s-a format în timpul liceului. Își petrece majoritatea timpului liber cu prieteni. Criteriul de proximitate nu a fost luat în considerare la formarea anturajului. „Am prieteni care sunt dinafara Brașovului și totuși acuma putem să ieșim”. Intervalele de timp pe care le acordă anturajului depinde de timpul liber pe care acesta îl are, în funcție de activitățile cotidiene.
PLUSVALOARE: Andrei se remarcă în anturajul său de prieteni ca fiind cel mai haios din grup, „cel care destinde atmosfera când sunt toți plictisiți sau supărați”. De asemenea se consideră ca fiind membrul cu cea mai multă inițiativă.
COMPROMISURI: Compromisurile în interiorul grupului sunt relativ limitate raportat la familie „prietenii, de aia sunt prieteni, ca să înțeleagă dacă mai avem și alte nevoi (…) prietenii totuși nu se supără”. Grupul este unul asertiv și omogen, fiind deschis la acceptarea persoanelor dinafara acestuia „Prietenii mei sunt înțelegători și pot accepta pe cineva nou dacă unul dintre noi vine cu această propunere”. Se insistă pe această idee de asertivitate, însă daca se pune problema excusivității din partea anturajului, Andrei ar prefera să își păstreze anturajul în favoarea relațiilor dinafara acestuia, astfel realizându-se un compromis cu exteriorul. Pentru Andrei, școala este un element foarte dezamăgitor „Învățătura nu mai este ceea ce a fost și este mult sub așteptări”, astfel este dispus să renunțe la orele de curs în favoarea unei ieșiri cu prietenii la distracție.
INFLUENȚĂ: În grup se preferă un stil casual, ascultându-se un stil anume de muzică „Suntem pe stilul gen, House”. Schimbarea stilului de îmbrăcăminte sau muzică ar avea un impact inițial negativ asupra lui Andrei, însă precum relatează „Dacă aș încerca și mi-ar plăcea stilul pe care îl adoptă anturajul meu, l-aș schimba și eu odată cu ei.” Limbajul în cadrul grupului este unul diversificat, iar expresiile sunt utilizate sunt atât în interiorul grupului, cât și înafara acestuia. Grupul este coeziv și fiecare membru al anturajului contează, ajutandu-se unul pe celalalt în momente de impas. Andrei consideră anturajul său ca având o influență foarte pozitivă asupra lui, aceasta datorându-se experiențelor plăcute anterioare și natura discuțiilor pe care le poartă cu prietenii săi.

Savin Alexandru, 14 ani (Nemo)
ANTURAJ: Grupul este format din aproximativ 20 -25 de persoane, acesta este un grup mixt. Grupul a fost format în timp, neexistând un criteriu de proximitate pentru aderarea la grup „Ne adunăm oriunde apucăm”. Alexandru își organizează întâlnirile cu prietenii în funcție de activitățile cotidiene. „Rareori ne strângem cu toții, că nu mereu toți aem timp. Mai mult ne întâșnim separat”.
PLUSVALOAREA: În cadrul anturajului său de prieteni, Nemo se remarcă prin carismă și atitudinea umoristică pe care o consideră ca fiind cel mai mare atuu al său „Fac glume extrem de proaste, dar bine făcute”
COMPROMISURI: Familia ocupă un loc primordial pentru Nemo, în comparație cu anturajul de prieteni la care ar fi dispus să renunțe cu ușurință în cazul unei juxtapuneri de interese „Prieteni îți mai faci, dar rudele rămân”. Relațiile externe anturajului pot fi integrate în anturaj fără ezitare, Nemo păstrându-și poziția fermă vis-a-vis de orice relație pe care ar putea-o întreține fie înafara grupului de prieteni. Fiind pus într-o situatția extremă de a părăsi grupul în favoarea unei relații din interiorul anturajului, Nemo ar prefera să renunțe la relație, motivând această alegere prin atașamentul față de persoanele din grup, pe care le cunoaște de mai mult timp. Se pune un grad sporit de importanță pe materiile „importante” de la școală, astfel încât Nemo ar părăsi orele de curs doar în cazul în care ar fi o „materie plictisitoare, precum sportul, religia, etc”.
INFLUENȚĂ: Stilul muzical și cel vestimentar este unul mixt „ascultăm de toate, de la rap până la manele … bineințeles ocazional”. Schimbarea stilului nu se pune în discuție, fiind un element cheie în personalitatea și caracterul lui Nemo. Limbajul în cadrul grupului este unul destul de lejer, folosindu-se și limbajul licențios, însă nu este considerat un limbaj caracteristic pentru anturaj și deseori este evitat. Expresiile deprinse în cadrul grupului nu sunt utilizate înafara acestuia. Membrii anturajului se ajută reciproc, implicarea este la nivel individual, iar coeziunea se întărește la nivel de grup. Discuțiile din cadrul grupului nu sunt unele cu caracter neaparat educativ. Nemo consideră influența anturajului său de prieteni ca fiind una profund pozitivă.

CONCLUZIILE ANALIZEI DE CONȚINUT

Viața unui adolescent se învârte în jurul a patru mari elemente: Familie, școală, anturaj și relațiile ocazionale dinafara anturajului. Atât în cadrul interviurilor, cât și în cel al analizei de continut am insistat pe aceste patru elemente și compromisurile pe care adolesceții sunt dispuși să le facă pentru a păstra relațiile cu anturajul.

După analiza efectuată pe cei 6 adolescenți, toate anturajele acestora par a fi unele coezive, cu capacitate de auto-reglare. Nu se utilizează un limbaj licențios pentru a ieși în evidență sau un stil vestimentar exagerat. Fiecare se remarcă prin caracteristici preexistente grupului, astfel acestea nu sunt formate în cadrul anturajului, ci doar întărite pe parcurs. Relațiile exterioare anturajului nu reprezintă o amenințare pentru grup, iar membrii acestor grupuri sunt descriși ca fiind persoane asertive și deschise la schimbări. Relațiile exterioare anturajului se îmbină în mod plăcut cu cele din interiorul grupului de prieteni, însă grupul de prieteni reprezintă un element superior acestor relații atunci când este amenințată apartenența la grup.

Pentru mare parte din respondenți, familia este un element peste care nu se poate juxtapune orice altă activitate desfășurată în cadrul anturajului de prieteni. Școala reprezintă un element important, justificând doar absențe la orele considerate ca fiind neimportante precum sport, muzică, etc.

Respondenții sunt influențați de către anturajele lor într-o manieră constructivă, în fiecare din grupurile studiate regăsindu-se cel puțin câte un element pozitiv și întăritor.

BIBLIOGRAFIE

Adrian Neculau, Liderii în dinamica grupurilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicționar de Sociologie, Editura Babei, 1998

Cretu Tinca, Psihologia varstrelor, Ed. CREDIS-Bucuresti, 2001

D. Batar, Subcultura tinerilor – posibilități de definire și manifestare în societate, Revista de cercetări sociale, nr. 3-4, 2000

Debesse, M., Psihologia copilului de la nastere la adolescenta., E.D.P.,1993

Delia Stratilescu, Ruxandra Gherghinescu, Conflictul în adolescență, Editura Academiei Române, București, 2007

Dicționarul Explicativ al Limbii Române

Emil Verza, Florin Emil Verza, Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, București, 1994

Emile Jalley, Jacques Selosse, Adolescență traducere de Sabina Drăgoi în Roland Doron

Emilia Albu, Psihologia Vârstelor, Pentru uzul studenților, 2007

Florinda Golu, Psihologia dezvoltării umane, Editura Universitară, București, 2010

Francoise Parot, Dicționar de psihologie, , Editura Humanitas, București, 2006

Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, Dictionarul explicativ al limbii române, Editura

Laurențiu Mitrofan, Prietenia. O cale de dezvoltare și maturizare a personalității apud Eugen Avram, Psihologia personalității. Arhitectură și dimensiuni, Ediția I, Editura Universitară, București, 2009

Maria Voinea, Sociologia familiei, Editura Universității din București, București, 1993

Margareta Dincă, Adolescenți într-o societate în schimbare, Editura Paideia, București, 2004

Mielu Zlate, Eul și personalitatea, Editura Trei, București, 2008

Mihaela Cozărescu, Laura Ștefan, Psihologia educației. Teorie și aplicații, Editura ASE, București, 2008

Mihaela Cozărescu, Să-i ajutăm să învețe, Editura Cartea Universitară, București, 2005

Petronela Velciov, Psihologia vârstelor. Partea1. Vârstele de dezvoltare, Editura Universității din Timișoara, Timișoara, 1994

Ray Pahl, Despre prietenie, apud Mihnea Columbeanu, Editura Antet , București, 2000

Roșca A., Zorgo B., Aptitudinile, 1972, apud Carmen Bora in Elena Bonchiș, Monica Secui, coord.,Psihologia vârstelor, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2004

Ștefan Zisulescu, Adolescența, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968

Tiberiu Buzdugan, Avertismentele adolescenței, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009

Tiberiu Rudică, Maturizarea personalității, Editura Junimea, Iași, 1990

Tinca Crețu, Psihologia vârstelor.Ediția a3a, Editura Polirom, Iași, 2009

Tudora Sima, Elemente de personologie, Editura Victor, București, 2004

Univers Enciclopedic Gold, București, 2009

Ursula Șchiopu, Psihologia modernă, Editura România Press, București, 2008

Virgil Răduleț, Copiii.ființe neînțelese, Editura Semne, 2009 București, [f.a.]

Yves Saint-Arnaud in Adrian Neculau, Pierre De Visscher coord., Dinamica grupurilor:Texte de bază, Editura Polirom, Iași, 2001,