Influenta Anglicismelor In Presa Sportiva DIN Romania Si DIN Spania

INFLUENȚA ANGLICISMELOR ÎN PRESA SPORTIVĂ DIN ROMÂNIA ȘI DIN SPANIA

CUPRINS

Argument

Capitolul 1.Privire teoretică asupra anglicismelor în lingvistica românească

Globalizarea lingvistică și fenomenul anglicismelor

Aspecte generale

Stilul sportiv- O variantă particulară a stilului publicistic

Conceptul de anglicism în lingvistica românească

Confuzii datorate utilizării neadecvate a anglicismelor

Calcul lingvistic

Atitudini puriste față de fenomenul anglicismelor

Replici moderate ale lingviștilor români

Adaptarea cuvintelor de origine engleză la sistemul limbii române

Aspecte fonetice și ortografice

Aspecte morfologice

Aspecte stilistice. Dinamica sensurilor

Capitolul 2. Fenomenul anglicismelor în lingvistica românească

2.1. Starea ceretării

2.2. Studii de specialitate

2.3. Mijloace de pătrundere a cuvintelor de origine engleză în catiliană

2.3.1. Calcul lingvistic.

2.4. Conceptul de anglicism

2.5. Clasificarea anglicismelor

2.6. Asimilarea anglicismelor. Sistemul fonetic și ortografic

2.7. Concluzii

Capitolul 3. Corpusul lexical

3.1. Anglicisme în publicistica românească

3.1.1. Anglcisme lexicale

3.1.2. Anglicisme frazeologice

3.2. Anglicisme în publicistica spaniolă

3.2.1. Anglicisme lexicale

3.2.2. Anglicisme frazeologice

Capitolul 4. Analiza corpusurilor

4.1. Aspecte generale

4.2. Atestarea în dicționarele de specialitate

4.3. Etimologia

4.4. Procesul de adaptare

4.4.1. Procesul de adaptare în limba română

4.5. Modalitatea de intrare în limba receptoare

4.5.1. Anglicismele în limba română

4.5.2. Anglicismele în limba spaniolă

4.6. Dinamica sensurilor

Concluzii

Bibliografie

Argument.

Dinamica lexicului reprezintă una dintre aspectele cele mai atractive ale lexicologiei, având în vedere caracterul ei neregulat. De asemenea, stilul sportiv este un domeniu în permanentă dezvoltare, aflat la îmbinarea dintre stilurile științific și beletristic, caracterizându-se prin creativitate, receptivitate și prin ușurința cu care interferează cu aspectele internaționale.

Acestor argumente li se adaugă opțiunea personală pentru acest studiu, având în vedere dubla specializare română-spaniolă dobândită de-a lungul celor trei ani de studii de licență în cadrul Facultății de Litere a Universității din București, și faptul că în ultimii treisprezece ani, sportul a constituit o parte foarte importantă a formării mele, fiind parte componentă a echipei naționale de scrimă- floretă.

Prin urmare, am ales să abordez tema anglicismelor având în vedere mobilitatea socială și influența engleză tot mai vizibilă în cadrul tuturor sectoarelor de activitate, cu precădere în vocabularul activ. Studiul comparativ română-spaniolă îmbogățește cercetarea anglicismelor din ultimii ani. Alegerea limbii spaniole în vederea comparației nu ține numai de opțiunea subiectivă, ci este justificată și de aparenența celor două idiomuri la aceeași familie, cea a limbilor neolatine, ceea ce evidențiează modalitatea diferită de adoptare a unui fenomen lingvistic global în două limbi înrudite.

Studiul își propune să urmărească traiectoria fenomenului și să o expună comparativ, pentru a observa mecanismele folosite de sistemele celor două limbi comparate în relația cu un fenomen internațional, ancorat la schimbările sociale, economice și politice. Acest ultim aspect definește fenomenul anglicizării ca fiind unul complex și imposibil de cuprins într-o analiză exhaustivă având în vedere caracterul său recent și dinamic. Asociat cu domeniul sportului, consider că această cercetare este una deosebit de captivantă și relevantă pentru schimbările resimțite la nivelul societății și reflectate în sistemul limbii.

Pentru acest studiu s-au consultat atât lingviștii români cât și cei spanioli, dintre care amintim: Theodor Hristea, Mioara Avram, Adriana Stoichițoiu-Ichim, Irina Preda, Georgeta Ciobanu, Voica Radu, Chriss Pratt, Emilio Lorenezo, Antonio Quilis, iar pentru definirea corpusului lexical extras (ziarul „ProSport” și ziarul „Marca”). Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul de cuvinte recente, Marele dicțioanar de neologisme, Nuevo diccionario de anglicismos, dar și surse on-line, având în vedere ritmul alert de îmbogățire a terminologiei sportive și incapacitatea orcărei lucrări lexicografe de a ține pasul cu dinamica vocabularului.

Capitolul I. Privire teoretică asupra anglicismelor în lingvistica românească.

Globalizarea lingvistică și fenomenul anglicismelor.

Fenomenul globalizării a căpătat în ultimii ani o deosebită amploare, iar România postdecembristă se înscrie și ea în acest fenomen. Din punct de vedere lingvistic, acest curent a condus la o largă interferență cu limbile de circulație internațională, în mod particular cu limba engleză.

Avântul spectaculos al tehnologiei ultimilor ani, libera circulație și accesul la mijloace moderne de informare sunt doar câteva dintre aspectele care au favorizat pătrunderea și asumarea unor unități lingvistice străine spațiului nostru, dar care, surprinzător, s-au bucurat de un foarte mare succes, unele dintre ele fiind deja asimilate și funcționând ca elemente autohtone, altele fiind în curs de integrare în structura limbii, altele, în sfârșit, fiind total neasimilate. Acestea din urmă, folosite în mod înconștient și în consecință, greșit, conduc la adevărate confuzii și inadvertențe de limbă. Asemenea cuvinte sunt folosite fie cu scopul de a epata, fie de a susține apartenența la o anume clasă sau grup, fie printr-o opțiune personală etc. Despre toate acestea ne vom ocupa detaliat în capitolele ce vor urma.

Este important de menționat că acest amplu fenomen nu a afectat doar societatea română sau alte câteva. Globalizarea este, prin definiție, o realitate lingvistică și extralingvistică de mari proporții, cu rezultate în cele mai diverse domenii ale lumii contemporane în ansamblul ei. În lucrarea noastră, concepută ca un studiu de caz, am ales o comparație cu ceea ce se întâmplă în limba spaniolă, urmărind poziția asumată a oamenilor de cultură ai Spaniei, dar și efectele resimțite la nivelul societății. Analiza diacronică-comparativă își propune să delimiteze trăsăturile distinctive și pe cele similare, evidențiate în procesul de asimilare a cuvintelor de origine engleză, pe baza analizei a două ziare sportive corespondente: „ProSport” pentru spațiul românesc și „Marca” pentru cel iberic.

Aspecte generale.

Având în vedere cele amintite pe scurt mai sus, se poate justifica interesul sporit al lingviștilor români legat de problema anglicismelor, cu precădere asupra lipsei de normare și a uzului excesiv. În perioada următoare anilor 1990, autori precum Mioara Avram, Irina Preda, Georgeta Ciobanu, Voica Radu, Adriana Stoichițoiu-Ichim etc. au încercat să descrie acest fenomen și să facă recomandări în ceea ce privește folosirea cuvintelor de proveniență engleză, marcând, în același timp, asumarea unei anumite poziții, atât de ordin descriptiv, cât și de ordin normativ.

Pe de o parte, sunt lingviști sau oameni de cultură ai societății românești care și-au manifestat afinitatea față de acest subiect, iar, pe de altă parte, sunt și autori care consideră fenomenul anglicismelor dăunător propriei limbi, care îi afectează caracterul ei latin și care nu face altceva decât să creeze confunzii în exprimare, din cauza unei cunoașteri insuficiente. De asemenea, cel puțin după model francez, există și în limba română conceptul de „romgleză” formulat și susținut de acești oameni de cultură, concept recomandat a se impune inclusiv printr-o normare legislativă, fapt de care vom mai aminti în cele ce urmează.

Pe de altă parte, nume de rezonanță în lingvistica românească și-au expus poziția față de problema anglicismelor într-un mod moderat, punând accent mai ales pe necesitatea unor reguli care să vizeze aceste cuvinte străine, considerând că așa cum de-a lungul anilor au existat și alte influențe asupra noastră, influența engleză nu este cu nimic mai periculoasă, fiind o evoluție firească a lucrurilor și o urmare a contactelor pe care societatea românească le-a stabilit, în proporții variabile, în funcție de diverse condiții istorice, cu spațiul anglo-american.

Acest studiu nu își propune a fi unul exhaustiv, întrucat vorbim despre un fenomen în plină desfășurare și care cu greu poate fi tratat integral. Theodor Hristea considera că niciun lexicograf, oricât de competent s-ar dovedi, nu va reuși să țină pasul cu dinamica limbii.

Dintr-o perspectivă mai recentă, în prefața dicționarului său de neologisme, Florin Marcu confirma faptul că o mulțime de împrumuturi neologice rămân fatalmente neconsemnate, întrucât niciun lexicograf nu va reuși vreodată să țină pasul cu ritmul extraordinar de rapid al reînoirii vocabularului, mai ales într-o limbă cu multiple disponibilități receptive cum este limba română. Cu privire la caracterul deschis al limbii române în fața împrumuturilor, evidențiat de mari lingviști precum Sextil Pușcariu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Mioara Avram, Alexandru Niculescu etc., Adriana Stoichițoiu-Ichim amintește, cu referire particulară la împrumuturile din engleză, „ospitalitatea” și „creativitatea” evidențiate prin inovațiile aparute la nivelul uzului.

Stilul sportiv – o variantă particulară a stilului publicistic.

Alegerea acestui stil funcțional s-a facut ca urmare a fluxului de împrumuturi iminente explicabil prin marea varietate de sporturi despre care se vorbește la nivel internațional: cuvinte specifice acestor sporturi sunt sau devin, de regulă în scurt timp, internaționale, circulă foarte ușor dintr-o limbă în alta, sunt create o dată cu sportul respectiv și dispar o dată cu el, depind de extinderea acestuia și sunt promovate intens prin mijloacele de informare în masă. Interesul publicului pentru sport este din ce în ce mai mare: sportul face parte din viața omului modern, care participă direct sau indirect la manifestări sportive dintre cele mai diverse și mai inedite.

Sportul presupune existența unei industrii media foarte dezvoltate și este promotorul a numeroase produse conexe, ceea ce arată interesul continuu al publicului consumator de divertisment. Acest punct de vedere este susținut și în introducerea la Marele dicționar de neologisme, unde autorul afirmă că presa este „unul dintre canalele care, prin intermediul cuvintelor scrise, aduce la cunoștință cititorilor noutățile din diversele domenii, surprind <<pe viu >> schimbările din limbă”. Limba engleză continuă să fie punct de reper și în constituirea acestor limbaje sportive specializate, fapt ce susține fenomenul anglicizării.

În literatura de specialitate din a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a pus problema certificării unui stil sportiv independent de celelalte stiluri funcționale ale limbii. În lucrarea sa din 1954, academicianul Iorgu Iordan considera stilul sportiv ca fiind unul tehnic, ca în orice alta profesie, având în vedere limbajul specializat pe care îl utilizează, amintind însă și de înrudirea acestuia cu stilul publicistic și artistic. Această ultimă afirmație poate fi luată în considerare dacă avem în vedere expresivitatea articolului sportiv, numeroasele imagini artistice folosite cu scopul de a scoate în evidență anumite fapte sau orientarea spre accesibilitate și actualitate, scopul persuasiv, gradul de informare asupra evenimentelor sportive etc.

Primul periodic românesc de specialitate este revista bilunară „Sportul”, apărută pentru întâia oară la 1 februarie 1880 . Așadar, putem afirma, împreună cu Mircea Seche, că limbajul sportiv este cel mai nou dintre componentele stilului publicistic în limba română. În mod firesc, limbile din care au fost împrumutați primii termeni sportivi au fost, în primul rând, franceza, germana și engleza, așadar principalele limbi de civilizație europene.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea, lexicul sportiv românesc continuă să se imbogățească continuu cu noi termeni. Terminologia de specialitate s-a consolidat se, aduce la cunoștință cititorilor noutățile din diversele domenii, surprind <<pe viu >> schimbările din limbă”. Limba engleză continuă să fie punct de reper și în constituirea acestor limbaje sportive specializate, fapt ce susține fenomenul anglicizării.

În literatura de specialitate din a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a pus problema certificării unui stil sportiv independent de celelalte stiluri funcționale ale limbii. În lucrarea sa din 1954, academicianul Iorgu Iordan considera stilul sportiv ca fiind unul tehnic, ca în orice alta profesie, având în vedere limbajul specializat pe care îl utilizează, amintind însă și de înrudirea acestuia cu stilul publicistic și artistic. Această ultimă afirmație poate fi luată în considerare dacă avem în vedere expresivitatea articolului sportiv, numeroasele imagini artistice folosite cu scopul de a scoate în evidență anumite fapte sau orientarea spre accesibilitate și actualitate, scopul persuasiv, gradul de informare asupra evenimentelor sportive etc.

Primul periodic românesc de specialitate este revista bilunară „Sportul”, apărută pentru întâia oară la 1 februarie 1880 . Așadar, putem afirma, împreună cu Mircea Seche, că limbajul sportiv este cel mai nou dintre componentele stilului publicistic în limba română. În mod firesc, limbile din care au fost împrumutați primii termeni sportivi au fost, în primul rând, franceza, germana și engleza, așadar principalele limbi de civilizație europene.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea, lexicul sportiv românesc continuă să se imbogățească continuu cu noi termeni. Terminologia de specialitate s-a consolidat în epoca dintre cele două războaie mondiale, întrucât atunci începe să se practice sportul ca formă organizată și sistematică și în societatea românească. Cuvintele sunt cu precădere împrumuturi de proveniență engleză (la care adăugăm calchierea, procedeu deja consacrat în scrierile sportive), fapt remarcat și de Iorgu Iordan, încă de la mijlocul secolului trecut care reitera relația firească dintre cuvinte și lucruri, cunoscută sub denumirea de Wörter und Sachen.

Ulterior, în analiza propriu-zisă a anglicismelor vom reveni la clasificarea făcută de Mircea Seche pentru a urmări și inventaria elementele de provenientă engleză: termeni de uz general, nume de sporturi, probe sportive, nume proprii de sportivi celebri devenite comune prin antonomază, nume de obiecte, instrumente, amenajări specifice domeniului, termeni sportivi care indică faze/acțiuni din momentul jocului, reguli, penalizări etc.

Despre stilul sportiv a scris și Ion Gheție, care distinge câteva caracteristici importante ale limbajului utilizat, trăsături care vor fi de folos în interpretarea corpusului de text. Autorii citați pun accentul pe faptul că folosirea termenilor neologici în lexicul sportiv se datorează lipsei firești a unui echivalent românesc precis. Ca în toate domeniile activităților umane, terminologia sportivă nu are caracter închis, ci este într-o continuă dinamică și are mari perspective de îmbogățire, diversificare și specializare.

Receptivitatea largă cu privire la aceste elemente noi în limbă conduce la acceptarea unor cuvinte compuse mai puțin familiare și la crearea unor forme discutabile din punct de vedere semantic și formal. De asemenea, atunci când avem în vedere importanța acestor noi termeni, este necesar să ținem seama, în primul rând, de corectitudinea îmbinării frazeologico-sintactice, dar și de măsura în care unele opțiuni lexicale sunt necesare sau nu în limbă.

De influența limbii engleze în vocabularul sportiv românesc s-a ocupat și Ilinca Constantinescu. În cele trei articole publicate, propune o clasificare a termenilor de proveniență engleză și realizează un inventar de cuvinte de acest fel. Conform autoarei citate mai sus, se poate vorbi despre: a) termeni de largă circulație, b) termeni cu caracter tehnic și c) anglicisme gazetărești.

În prima categorie, Ilina Constantinescu include cuvintele din domeniul sportiv cunoscute unui număr mare de vorbitori, care, prin uzul lor excesiv, și-au pierdut caracterul tehnic și deseori se regăsesc și în alte contexte.

Cea de-a doua clasă include termeni care reprezintă particularități de vocabular specializat, cuvinte care nu sunt încă pe deplin adaptate sistemului fonologic și morfologic al limbii române.

Anglicismele gazetărești, care reprezentintă cea de a treia și ultima categorie, sunt cuvinte care apar ocazional în articolele de presă sportivă și care au rolul de a înfrumuseța exprimarea sau de a scoate în evidență un anume fapt sportiv.

Conceptul de anglicism în lingvistica românească.

Pentru prima dată, lingvistul Theodor Hristea atinge subiectul cuvintelor create după model englezesc, într-un articol publicat în 1974. Alegând o serie de cuvinte din domeniul sportiv (tenisman, teniswoman, recordman, Davis-cup-man etc.), autorul ajunge la concluzia că avem de a face cu termeni cu aspect englezesc, creați în limba franceză după model englezesc. Limba franceză ca intermediar pentru cuvintele de origine englezească care intră în vocabularul activ al limbii române a fost invocată de-a lungul timpului de mai mulți lingviști, printre care și de Mioara Avram, care reia termenul de pseudoanglicism pentru cuvintele formate în alte limbi, dar care folosesc modelul englez.

Termenul de anglicism capătă varii valențe în funcție de perspectiva din care este privit și analizat. Conform DEX, s.v., anglicismul înseamnă „expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză, împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta”. MDN păstrează accepția prezentată în DEX, eliminând doar criteriul necesității și anume: „cuvânt, expresie proprie limbii engleze, cuvânt pătruns într-o altă limbă și încă neintegrat în aceasta”. Dintr-o altă perspectivă, Adriana Stoichițoiu-Ichim, apelând la criteriul adaptabilității, consideră anglicismele ca fiind „împrumuturi din engleza britanică și americană aflate în curs de adaptare la sistemul limbii române”.

O altă definiție, mai largă, este dată de Mioara Avram, care consideră termenul de anglicism ca fiind „o unitate lingvistică (nu numai un cuvânt, ci și formant, expresie frazeologică, sens sau construcție gramaticală) și chiar tip de pronunțare sau/și de scriere (inclusiv de punctuație) de origine engleză, nu doar din cea britanică”.

Georgeta Ciobanu, în lucrarea sa mai recentă, din 2006, a optat pentru sensul acceptat la nivel internațional și anume: „fiecare cuvânt preluat din limba engleză care desemnează un lucru sau un concept care aparține civilizației englezești; un astfel de cuvânt nu trebuie să fie de origine (proveniență englezească, dar trebuie să fi fost adoptat în limba engleză și integrat în vocabularul englezesc” .

La adresa anglicismelor, în mod particular la adresa efectelor pe care abundența lor le pot avea în limbile receptoare, au existat și continuă să existe păreri și atitudini, atât pozitive cât și negative. Dintre cele favorabile fenomenului o amintim pe cea a Adrianei Ștefănescu, care consideră anglicismele ca fiind elemente de modernitate care reflectă schimbarea, prin urmare nu trebuie să existe o atitudine puristă sau măsuri oficiale împotriva lor. De aceeași părere este și Rodica Zafiu care într-un articol publicat în varianta on-line a revistei „România Literară” afirma: „Inutile și repetitive, lamentațiile puriste pe tema invaziei de cuvinte și calcuri din engleză sînt la îndemîna tuturor – mai cu seamă a nespecialiștilor”, aceasta fiind de părere că o privire comparativă și analitică a fenomenului contemporan este mult mai justificată.

De asemenea, Mioara Avram respinge noțiunea de anglomanie, pe care o atribuie persoanelor neavizate și care consideră influența engleză ca fiind un act de invazie lingvistică în „tulburea” noastră tranziție, invazie care ar pune în pericol existența limbii române și specificul ei național. Ca replică, Mioara Avram aduce în discuție antimodelul francez, întrucât încercările acestora de a se opune fenomenului au eșuat. Influența engleză, afirmă cercetătoarea, nu are de ce să fie mai periculoasă decât influența altor limbi străine, realizată pe parcursul evoluției limbii și societății românești începând cu epoca modernă. Limba română demonstrează o mare ospitalitate, dublată de o bună capacitate de asimilare/integrare a împrumuturilor, însă anglicizarea va fi depășită în timp precum au fost depăsite de-a lungul istoriei slavizarea, grecizarea, rusificarea, italienizarea sau francizarea. Dacă ar exista un pericol, afirmă în paginile aceluiași studiu, acela ar fi reprezentat de faptul ca influența engleză se propagă pe cale cultă, așadar cuvintele sunt menținute într-o formă rigidă care împiedică românizarea, respectiv adaptarea împrumuturilor.

Confuzii datorate utilizării neadecvate a anglicismelor.

Theodor Hristea consideră că situația anglicismelor nu diferă prin nimic esențial de cea a neologismelor în general. În lucrarea sa din 1972, lingvistul afirmă că, în general, un neologism nu ar trebui admis în dicționarele explicative dacă nu îndeplinește cel puțin două condiții: să fie atestat de mai multe ori, în cel puțin două stiluri ale limbii literare și să denumească o realitate inexistentă sau necunoscută anterior, pentru care nu putem găsi un corespondent mai potrivit în limba română. Aici sunt amintite unele sporturi ale căror nume sunt foarte greu de înlocuit, precum: dirt-track, skeet, yachting, karting etc. Ezitările lingvistului român în legătură cu impunerea în limbă a unor anglicisme ca stres, spre exemplu, nu au fost confirmate de evoluția acestui cuvânt, care s-a adaptat fonetic și și-a construit inclusiv o bogată familie lexicală și frazeologică atât la nivelul standard al limbii literare, cât și la nivel familiar-argotic.

Mioara Avram consideră că, din punct de vedere semantic, se pot pune în evidență două greșeli foarte frecvente. Pe de o parte, pleonasmul, datorat necunoașterii sensului unui împrumut neologic, iar pe de altă parte, înregistrarea de noi sensuri explicabile prin categoria „falșilor prieteni”.

De asemenea, calcurile semantice, gramaticale, lexico-gramaticale vor determina probleme de receptare a împrumuturilor discutate pentru necunoscătorii de limbă engleză. La fel se întâmplă și în cazul coliziunilor omonimice și paronimice. Exemplul ales de autoare este deosebit de sugestiv și în cazul nostru, fiind extras din limbajul sportiv: training „antrenament” și training „costum de sport”. Tot din domeniul sportiv, Mioara Avram alege un exemplu pentru a releva contradicția în adaos: ședință de jogging, unde sensul etimologic static al cuvântului ședință, din aceeași familie cu a ședea, se opune celui dinamic al cuvântului jogging, de la verbul (to) jog „a scutura în sus și în jos”.

Inventarul realizat continuă enumerând calcurile gramaticale, exprimarea alternativă în funcție de referent a genului pronumelui personal de genitiv singular în forma lui/-ei, conversiuni ale gerunziilor folosite cu valoare adverbială și ale unor adjective în substantive etc. Pentru o mai bună înțelegere a conceptelor amintite mai sus și mai ales pentru că este un procedeu foarte des întrebuințat în ceea ce privește asimilarea împrumuturilor străine, este necesar să delimităm calcul lingvistic, un fenomen lingvistic complex și ale cărui granițe sunt încă dificil de trasat cu certitudine.

Calcul lingvistic.

După Theodor Hristea, lingvistul care a discutat cel mai amănunțit problema acestui procedeu mixt de îmbogățire a vocabularului, calcul lingvistic constă în copierea sau imitarea așa-zisei structuri sau forme interne a unui cuvânt străin. Rezultatul calcului este apariția unui cuvânt nou format în întregime sau numai în parte din material autohton, dar cu o structură străină împrumutată. Conform studiului citat, sunt trei tipuri fundamentale de calc: a) calcul lexical, b) calcul gramatical, c) calcul frazeologic. Acestea se pot combina și astfel dă naștere la următoarele tipuri mixte de calc: d) calc lexico-gramatical, e) calc lexico-frazeologic, f) calc frazeologic-gramatical.

Calcul lexical este cel mai frecvent și reprezintă formarea unui cuvânt nou din material indigen și după un model străin a cărui structură este imitată. Acesta poate fi total, presupunând traducerea în întregime a componentelor termenului stăin, sau parțial, respectiv traducerea numai a unuia sau unora dintre componentele modelului străin, prin definiție analizabil sau semianalizabil. Theodor Hristea consideră calcul autentic (indiferent de natura lui) acela care presupune o identitate de structură între model și copie. Având în vedere acest aspect, pot apărea confuzii între traducere și calc. Calcul lexical poate fi de structură morfematică și de structură semantică. În ceea ce privește prima subcategorie, este imitată structura unor compuse și derivate. Calcurile de structură semantică numite și împrumuturi semantice constau în atribuirea unor noi sensuri cuvintelor care există deja în limba receptoare.

Calcul gramatical. Structura gramaticală se caracterizează prin stabilitate și rezistență la influențele străine, prin urmare numărul calcurilor gramaticale este mai mic. Acesta presupune copierea sau imitare unui procedeu morfologic ori sintactic străin. Acest tip de calc poate fi morfologic sau sintactic.

Calcul frazeologic poate fi, la rândul său, total sau parțial, perfect sau imperfect și este foarte bine reprezentat în frazeologia limbii noastre. Sursele frazeologice cele mai numeroase aparțin, pentru limba literară standard, limbii franceze, eventual, pentru o perioadă circumscrisă istoric (astăzi depășită), limbii ruse, iar, pentru diversele terminologii, mai ales în actuala etapă de evoluție a limbii, modelul preponderent este limba engleză.

În sfârșit, diferitele tipuri de calc mixt contribuie, în grade diferite, atât la îmbogățirea vocabularului și a frazeologiei limbii noastre, cât și la reorganizarea structurală a acesteia la nivel morfosintactic sau derivativ, în sensul larg al termenului.

Prin urmare, calcul lingvistic presupune, pe de o parte, copierea structurii și sensului unor cuvinte străine (în cazul nostru, provenite din limba engleză) și transpunerea ei în material lingvistic autohton, iar, pe de altă parte, se pot împrumuta de la un model extern „sensuri noi pentru cuvinte deja existente în română, moștenite sau pătrunse relativ recent”, la care adăugăm posibilitatea de creare a noi cuvinte prin trecerea de la o parte de vorbire la alta, realizată prin prelucrarea categoriei gramaticale a unul model extern, condiția esențială fiind raportarea la un etimon comun.

Toate aceste tipuri de calc contribuie la crearea de noi unități lexicale, sporind diveritatea și nuanțarea vocabularului.

Atitudini puriste față de fenomenul anglicismelor.

Având în vedere amploarea și gradul de răspândire al fenomenului de care ne ocupăm, trebuie să menționăm și vocile negative, care s-au opus curentului și care au încercat diminuarea și chiar suprimarea lui, invocând în primul rând caracterul latin al limbii române, pus în pericol de avalanșa de anglicisme și, totodată, lipsa de afinitate dintre aceste limbi, una romanică și alta germanică. Argumentul secund este ușor de combătut dacă aducem în discuție faptul că limba engleză este, în ciuda caracterului său originar germanic, profund influențată de latină și de limbile romanice, rolul cel mai important deținându-l, în acest sens, limba franceză. În altă ordine de idei, prin intermediul limbii engleze au pătruns în limba română numeroase cuvinte de origine latină și romanică, fapt care a creat paradoxul întăririi caracterului latin al unei limbi prin aportul lexical al unei limbi de altă origine.

Din categoria puriștilor, o amintim pe Mihaela Mureșan care, în cartea sa, publicată în anul 2008, afirma: „deși suntem în era globalizării, nu ar trebui să permitem pătrunderea masivă a unor cuvinte/expresii preluate din limba engleză, atâta timp cât există în limba română corespondentul acestor termeni”. Mult mai vehement, senatorul George Pruteanu intenționa în anul 1997 să legifereze utilizarea cuvintelor de origine străină în spațiul public, înaintând proiectul de lege sub titlul „Pentru protecția juridică a limbii române”, Biroului Permanent al Senatului României la data de 10 noiembrie 1997. Motivele pentru care acesta dorea interzicerea folosirii în spațiul public a cuvintelor străine aveau la bază argumente privind deficiența de înțelegere a mesajelor transmise către publicul larg, necunoscător și neinstruit care ar ajunge astfel să dezvolte un sentiment de „înstrăinare” față de propria țară, dar și „datoria sacră” de a veghea asupra respectării și cultivării limbii noastre.

O astfel de lege prelua modelul francez despre care am amintit anterior și care nu a avut succes. Astfel de inițiative legislative, conform cu cele prezentate de către George Pruteanu, au avut loc și în Catalonia, Polonia, Ungaria și Tările Baltice. În România, această lege a fost îndelung discutată și combătută de oameni de cultură și de specialitate. Amintim aici părerea criticului literar Nicolae Manolescu, ca răspuns la mișcarea legislativă: „Legea introduce ideea de protecționism care vine în contradicție cu însăși evoluția limbii”, „O limbă nu se protejează prin lege, ci se cultivă prin școală și alte mijloace” etc.

În sprijinul acestor idei, Eugen Simion a preluat cuvântul „romgleză” dupa modelul autorului francez Réne Étiemble, în studiul său „Parlez-vous franglais?” și care vrea să atragă atenția asupra folosirii unui limbaj hibrid conținând foarte mult cuvinte și expresii preluate din limba engleză. Anglomania, din punctul de vedere al autorului francez, este o „epidemie periculoasă, care a contaminat toate sectoarele limbii lui Moliere”.

De aceeași părere este și scriitorul Octavian Paler care și-a exprimat public opinia despre evoluția și starea actuală a limbii române într-un articol intitulat: „Și limba e în tranziție”. Acesta afirma: „Ajunși la porțile Europei, <<miticii>> tranziției nu se mai simt bine, se pare, în limba română folosită de <<miticii>> lui Caragiale […]. Ea suna prea neaoș. În schimb, <<romgleza>>, ca să folosesc o expresie propusă, se pare, de Eugen Simion, amestec de fandoseală și snobism, e la mare cinste”.

O ultimă părere din sfera opiniilor puriste este cea prezentată de către Tatiana Slama-Cazacu care consideră „invazia brutală de termeni străini” ca fiind o tehnica de manipulare cu scopul distorsionării și mascării realității.

Replici moderate ale lingviștilor români.

Adrianei Stoichițoiu-Ichim, prin numeroasele sale articole și studii de specialitate, a adus o contribuție însemnată cercetării acestui fenomen. În lucrarea Aspecte ale influenței engleze în limba română actuală, autoarea reamintește necesitatea unei abordări bidirecționate și anume: din perspectivă pragmatic-funcțională și lingvistică, descriptiv-normativă.

Perspectiva funcțional-pragmatică implică precizarea categoriilor de utilizatori, cu motivații și finalități specifice, raportate la anumite situații de comunicare. Conform celor constate de către autoare, termenul „romgleză” nu acoperă o variantă lingvistică unitară și nici nu își exercită influența „negativă” în mod omogen. Principalele categorii de vorbitori care folosesc și propagă „romgleza” sunt: specialiști din divere domenii de activitate, jurnaliști, oameni politici, comercianți, autori de reclame și nu, în ultimul rând, adolescenții. Preferința vorbitorilor, specialiști sau nu, pentru folosirea termenilor proveniți din limba engleză, constată autoarea, este legată, în principal, de caracterul monoreferențial și monosemantic, brevilocvența și circulația internațională și se prezintă ca efect al globalizării în planul schimburilor de informații și al cooperării internaționale prin interemediul limbii engleze.

Studiul ne prezintă și câteva tehnici de explicare a termenilor de specialitate pe care Adriana Stoichițoiu-Ichim le consideră relevante în situațiile în care jurnalistul este de părere că alegerea lexicală este una puțin cunoscută de către publicul larg sau nuanța pe care vrea să o ofere are nevoie de explicații suplimentare. Prin urmare se poate recurge la: calchiere, formulări echivalente în plan semantic, definiție formulată într-o manieră accesibilă și cititorilor neavizați.

Pentru o imagine mai cuprinzătoare, vom apela și la articolul publicat în două părți în 1996, în care aceeași autoare discută problema anglicismelor în contextul relației limbă-cultură-societate, din perspectivă funcțională, de tip pragmalingvistic.

Așadar, vom relua cele două mari categorii pe care Stoichițoiu-Ichim le expune și le susține cu exemple relevante din domeniul audiovizualului, care sunt: anglicismele înregistrate în dicționarele românești de neologisme și cele neînregistrate, dar utilizate relativ frecvent. Cu aplicație pentru stilul publicistic se face distincția între anglicisme denotative sau tehnice și anglicisme conotative sau stilistice.

Prima categorie se referă la termenii care nu au echivalent în limba română, întrucât numesc realități recente și prezintă evidente avantaje ca precizia sensului, scurtimea și simplitatea structurii. În plus, caracterul lor internațional facilitează schimbul de informații între specialiști.

A doua categorie este mai bogată și mai omogenă și include împrumuturi a căror notă distinctivă este expresivitatea. Pătrunderea lor în limba română este justificată în mod pozitiv de către dorința publicistului de a fi original, dar și negativ, prin insuficienta cunoaștere a limbii materne, prin comoditate sau prin graba cu care publicistul alege termenul, de multe ori nepotrivit.

În presa postdecembristă, numărul anglicismelor stilistice a cunoscut o creștere spectaculoasă și o extindere a sferei de răspândire. În funcție de scopul utilizării lor, acestea se pot grupa în mai multe categorii: a) anglicisme care sunt menite să descrie un anumite mediu geografic sau socio-cultural, b) anglicisme cu caracter denotativ, care dezvoltă în presă sensuri conotative, c) jocuri de cuvinte pe baza unor anglicisme deja asimilate pentru un efect sporit de expresivitate, d) scrierea fonetică a unor anglicisme cu intenția de a ironiza și anglicisme stilistice folosite ca eufemisme etc.

O altă delimitare sugestivă în cazul cuvintelor străine încă neînregistrate în dicționarele românești este aceea între anglicismele „necesare” și cele „de lux”, delimitare preluată din cunoscuta clasificare făcute de către Sextil Pușcariu neologismelor în la fel de cunoscuta sa carte Limba română.I. Privire generală, din 1940.

Mioara Avram afirmă că influența engleză nu este mai periculoasă decât influențele exercitate la nivelul limbii de-a lungul timpului și consideră reprobabilă mai degrabă folosirea anglicismelor necunoscute în titluri adresate marelui public, grafiile hibride, semiromânizate etc. Studiul atrage atenția și asupra problemelor care pot apărea în urma folosirii abuzive și în necunoștință de cauză a acestor cuvinte de proveniență engleză.

În încheierea articolului său, Adriana Stoichițoiu-Ichim conchide afirmând necesitatea existenței în viitor a unui Dicționar de anglicisme și americanisme, cu caracter explicativ, contextual și normativ. Această propunere vine în sprijinul opiniilor mai sus amintite ale specialiștilor în domeniu, care au optat pentru o poziție ponderată care vizează în primul rând normarea fenomenului, încercarea de a-l cuprinde în diverse categorii menite să explice utilizarea și preferința vorbitorilor pentru aceste unități lexicale, întrucât „numărul cuvintelor noi nu este atât de mare încât să altereze specificul vocabularului românesc”. Din acest motiv, preocuparea lingviștilor se adresează în special corectitudinii folosirii acestor cuvinte, manifestând un mare interes asupra asimilării acestor elemente noi la nivel fonetic, ortografic, morfologic și stilistic.

Adaptarea cuvintelor de origine engleză la sistemul limbii române.

Aspecte fonetice și ortografice.

În deschiderea discuției despre integrarea cuvintelor de origine engleză la sistemul limbii române, este de amintit opinia lui Theodor Hristea, care afirma în anul 1978 că „asimilarea corectă a anglicismelor este mai importantă decât acceptarea sau respingerea acestora în numele unor principii discutabile”.

Fără a avea pretenția unei exegeze exhaustive, vom aborda subiectul adaptării anglicismelor la sistemul fonetic și ortografic al limbii române, din perspectiva Marianei Gruiță.

Limba engleză este o limbă cu ortografie etimologică, iar neconcordanța dintre aspectul grafic și cel fonetic constituie o problemă pentru adaptarea cuvintelor englezești la sistemul limbii române, care se manifestă printr-o oscilație între formele scrise și cele pronunțate. Aici, Mariana Gruiță dă un exemplu potrivit studiului nostru și anume cuvântul fotbal, adaptat în limba română pornind de la forma scrisă, football, ignorând pronunția originală. Procesul este comutativ, așadar trebuie avute în considerare, în momentul analizei, ambele procedee de adaptare, fiecare având propriile elemente definitorii. În realitate, grafia românească fotbal reprezintă o adaptare la specificul scrierii limbii române a grafiei etimologice, cunoscută fiind „intoleranța” grafiei românești la succesiunea de grafeme identice fără relevanță în pronunțare, iar pronunțare „fotbal” nu reprezintă decât concordanța cu grafia acestui împrumut. La origine, în momentul pătrunderii sale în limbă, rom. fotbal a cunoscut firești oscilații de adaptare fonetică și grafică, din care a ieșit învingătoare, în ultimă instanță, varianta care corespunde perfect concordanței dintre scriere și pronunțare.

În ceea ce privește adaptarea pornind de la aspecul grafic, sunt importante următoarele caracteristici: a) forma grafică englezească prezintă grupuri de consoane care nu sunt frecvente sau obișnuite în limba română (vezi handbal- hanbal- hambal, rugbi- ruibi), b) grupul consonantic există în limba română, dar nu în poziția în care el se află în cuvântul englezesc, c) etimonul grafic englezesc suferă modificări din rațiuni de ordin morfologic (jockey- jocheu), d) etimonul grafic englezesc prezintă grupuri consonantice care au fost citite după model francez sau german (sprint- șprint) etc.

Primei categorii i se opune cea pornind de la aspectul fonetic. În cazul cuvintelor românizate prin acest procedeu, se pot stabili anumite corespondențe de ordin sistematic. În ceea ce privește vocalismul, putem vorbi despre înlocuirea vocalelor lungi: /i/, /u/, /o/, și a celor deschise: /æ/, /ɔ/, cu vocale existente în sistemul nostru fonetic care nu operează cu distincția vocală lungă/scurtă, deschisă/închisă. De cealaltă parte, putem stabili anumite echivalențe și în cazul consonantismului după cum urmează:

corespondețe vocalice: engl. [æ] > rom. [e], engl. [ɔ] > rom. [o], engl. [ɪ:] > rom. [i], engl. [u:] > rom. [u], engl.[ə] > [er] . În ceea ce privește consoanele [t], [d], [p], [b], [r], [l], diferența articulatorie față de limba engleză nu a influențat sistemul de corespondențe.

Adaptări fonetice accidentale: diereza diftongului au în anumite împrejurări, inversarea

valorilor (vocală-semivocală), asimilarea cu unele forme preexistente în limba română: (goal > gol sub influența substantivului și adjectivului gol), epenteza unor sunete ajutătoare în cazul unor grupuri consonantice greu de pronunțat (cum este cazul grupului ntlm), grupul ds [dz] se reduce la fonemul [ț] la care adăugăm cazurile de „hipergemanisme”, sau „hiperfranțuzisme”.

Mariana Gruiță remarcă faptul că aceste două posibilități de adaptare a cuvintelor de orginie engleză la care adăugăm modalitatea de pătrundere a acestor cuvinte (cale scrisă/cale orală) și faptul că un cuvânt trece prin mai multe forme succesive până la adaptrea definitivă, aduce cu sine o serie de dublete dupa modelul: fotbal/ futbol, recordmen/recordman etc.

Un alt aspect important în ceea ce privește adaptarea acestor cuvinte de origine engleză la sistemul fonetic și ortografic al limbii române este tocmai inadaptarea unora dintre ele. Pentru aceste cuvinte „neromânizate” încă, Mariana Gruiță oferă mai multe posibile explicații: apariția recentă în uz, dificultățile pe care le întâlnesc vorbitorii privind grafia și pronunția străină limbii noastre și greu de asimilat pentru o persoană necunoscătoare, circulația restrânsă, fiind cunoscute doar în domenii specializate, la care adăugăm, nu în ultimul rând, conștiința celor care, recunoscând originea cuvintelor, le citesc și le rostesc conform sistemului limbii engleze, punând în acest fel o piedică în calea adaptării acestor unități lingivistice, în ciuda faptului că multe dintre ele sunt pe cale de a fi „românizate”, invocând o anume modă anglofilă. Autoarea concluzionează studiul său punctând faptul că diferențele de ordin fonetic și ortografic nu pun bariere în calea adaptării acestor împrumuturi și că o atitudine mai fermă din partea forurilor lingvistice competente ar reduce considerabil perioada lor de adaptare.

Aspecte morfologice.

În continuarea discuției legate de adaptarea acestor împrumuturi din limba engleză, vom face câteva remarci cu privire la sistemul morfologic, raportându-ne la studiul Mariei Bota din anul 1978 și încercând să surprindem principalele tendințe în acest sector al limbii.

O primă constatare este legată de predispoziția limbii române de a împrumuta substantive, care își păstrează, de regulă, genul din limba originară.

Împortant pentru procesul adaptării este și faptul că în limba română, spre deosebire de engleză, articolul definit este enclitic, de aici rezultând dificultatea de a reda în scris formele de singular ale substantivelor împrumutate, când acestea sunt determinate de articol hotărât. Cu toate acestea, atunci când este vorba despre substantive simple, alipirea articolului hotărât nu pune probleme (excepție făcând substantivele resimțite ca fiind străine și care se scriu cu ajutorul cratimei), spre deosebire de cazul în care se menține forma grafică englezească, ceea ce împiedică aglutinarea articolului hotărât și, totodată, adaptarea morfologică.

Procesul de integrare este influențat și de tendința manifestată în sensul selectării desinențelor de plural. Majoritatea substantivelor neutre formează pluralul prin adăugarea desinenței –uri sau –e, existând o oarecare tendință de înlocuire a primei desinențe cu cea de-a doua, în timp ce substantivele masculine preferă desinența –i.

Din păcate, există cazuri în care slaba cunoastere a limbii engleze conduce la greșeli de exprimare, de tipul tautologiei rezultate în urma alipirii unei desinențe de plural la forma englezească de plural a temenului în cauză.

Într-un număr considerabil mai mic, sunt împrumutate și o serie de adjective. Unele dintre ele sunt influențate de prezența unor derivate adjectivale cu sufixul –al provenite din franceză sau create în limba română, altele rămân invariabile fiind considerate încă neadaptate și sprijinându-se, la rândul lor, pe existența în limba română a unor adjective invariabile proprii limbii noastre.

În ceea ce privește verbul, un număr mic din această categorie a fost împrumutat, ca urmare a împrumutului anterior a unor substantive suport. Ele apar îndeosebi cu formele de participiu, ca adjective variabile cu două terminații.

Aspecte stilistice. Dinamica sensurilor.

Pentru a reliefa complexul proces al adaptării la structura limbii române a acestor elemente străine, considerăm necesar să ne ocupăm și de aspectul semantic și stilistic al anglicismelor. Foarte multe cuvinte împrumutate și frecvent folosite prezintă extinderi de sens încă neatestate de lucrările normative. O posibilă cauză este fi ritmul foarte alert de îmbogățire a vocabularului și abundența considerată amenințătoare pentru limba română, comparativ cu relativ lenta includere a lor în dicționarele explicative de uz general. Mai degrabă, inovațiile lexicale de dată recentă sunt înregistrate, în primă fază, în dicționarele de neologisme sau în cele specializate, acestea din urmă vizând, cu precădere, domeniile de mare impact în actualitate (modă, sport, informatică etc.).

În continuare, vom trasa principalele direcții ale dinamicii sensului, dintr-o perspectivă semantică și funcțională, având un caracter descriptiv. Putem vorbi așadar despre elipsa substantivului determinat, care ajunge să funcționeze cu semnificația inițială a compusului, determinantul devenind așadar purtătorul unul sens colocațional. Truchierea unor cuvinte englezești are drept consecință suprapuneri de sens și generează confuzii. Modificarea grafiei se poate asocia cu anumite mutații semantice și/sau stilistice. Asocierea scrierii fonetice și a conotațiilor familiare, ironice sau peiorative reprezintă un procedeu des întâlnit în publicațiile destinate satirei sau în articole cu caracter de analiză politică.

Limba română manifestă o tendință de a păstra împrumuturile englezești într-o formă cât mai fidelă celei din limba originară. Cu acest prilej, Adriana Stoichițoiu-Ichim reia cele două concepte considerate cheie în vederea descrierii sistemului limbii române actuale și anume „creativitate” și „ospitalitate”.

Din punct de vedere referențial, anglicismele pătrund în limba română ca termeni monosemantici. Ele pot desemna: un referent străin asociat cu termenul englezesc respectiv și au, în acest caz, calitatea de xenisme, aparținând strict unor realități anglo-americane, motiv pentru care sunt încadrate în sfera împrumuturilor stilistice menite să ofere „culoarea locală”. Cealaltă variantă este atunci când termenul desemnează o realitate existentă în limba română, dar care, din motive de expresivitate, modă sau snobism, sunt redate folosind cuvântul de origine engleză. De regulă, în acest caz anglicismul prezintă o sferă semantică mai largă, poate funcționa ca eufemism sau cu valoare figurată.

Discuția cu privire la dezambiguizarea contextului în care sunt folosite anglicismele revine acum din perspectiva autoarei citate, care trasează linii mari în privința contextului verbal, cu rolul de a explicita sensul cuvântului/sintagmei împrumutate din limba engleză, de regulă având caracter polisemantic, prin diverse procedee cu funcție metalingvistică: „alăturarea cuvântului străin echivalentului său românesc, coexistența celor doi termeni în același text, enunțuri de tip definițional în cazul unor sensuri specializate”.

Termenilor polisemantici ca urmare a extinderilor de sens li se opun restrângerile de sens, mai puțin numeroase și asociate cu specializarea funcțională.

În cazul anglicismelor, abordarea dinamicii sensurilor din perspectivă normativă este o încercare dificilă și riscantă din cauza complexității fenomenului, dar și a impreciziei normelor lexicale actuale. O inovație semantică este discutabilă din punctul de vedere al acceptabilității numai dacă se ține seama de relația „creativitate – uzaj – normă” și de cele două componente ale normei lexicale, respectiv lingvistică și, în același timp, socială. Înregistrarea acestor termeni în dicționarele de specialitate trebuie să fie motivată, în primul rând, de nevoile comunicative ale unui grup socio-profesional sau delimitat pe criterii de vârstă, educație etc.

Concluzia prezentată de Adriana Stoichițoiu-Ichim la finalul acestui articol se leagă de facilitarea asimilării anglicismelor care necesită măsuri de ordin practic, dintre care enumerăm: elaborarea unui dicționar de anglicisme și americanisme cu caracter normativ și explicativ, conținând indicații de ordin fonetic, semantic și funcțional; monitorizarea limbajului folosit în mass-media și în comunicarea publică, extinderea spațiului acordat în programele școlare și în emisiunile radio/T.V de cultivare a limbii problemelor de asimilare a neologismelor.

În concluzie, lingvistica românească a răspuns avalanșei de anglicisme fie prin afilierea la un curent anglofil, fie prin respingerea categorică a acestor împrumuturi din limba engleză, fie asumându-și o poziție moderată în care interesul cade asupra normelor și a necesității elaborării unei lucrări de specialitate care să inventarieze aceste unități lingvistice și să ofere direcții cu privire la uz și asimilare.

Capitolul II. Fenomenul anglicismelor în lingvistica spaniolă.

Starea cercetării.

Chris Pratt în studiul său din anul 1980 își propune să analizeze dintr-o perspectivă sincronică un corpus lingvistic cu scopul de a contribui la o cunoaștere mai profundă a acestui fenomen contemporan. Spre deosebire de studiile anterioare, acesta analizează o tematică mult mai amplă, urmărind contactul între cele două limbi, întrucât obiectivul cercetărilor din perioadele anterioare era acela de a descoperi în ce măsură studiul limbii aduce cu sine noi informații despre istoria unei societăți, fiind un punct de interes pentru toate științele umaniste. Prin urmare, rezultatele analizei lui Pratt, afirmă autorul, sunt diferite de cele regăsite în bibliografia secolelor trecute, cel puțin din patru puncte de vedere fundamentale.

În primul rând, în cercetările efectuate înainte de secolul XX nu existau surse orale primare ce nu pot fi negate atâta timp cât există împrumuturi care au suferit schimbări ortografice și fonetice specifice transmisiunii pe cale orală. Aici autorul invocă conceptul de „epoca a magnetofonului” care spune el, ajută analiza lingvistică, fiind posibilă surprinderea conversațiilor spontane și înregistrarea lor.

În al doilea rând invocă gradul mare de alfabetizare și culturalizare a populației și legătura ei cu limbile considerate de cultură. Acest fenomen este unul recent, ceea ce implică o diferență în abordare față de societatea semi-analfabetizată specifică studiilor anterioare.

Cel de-al treilea aspect are legătură cu o atitudine dicotomistă a secolului trecut în care îmbogățirea vocabularului se putea face fie interpersonal, (în care împrumuturile se propagau prin viu grai-anglicisme orale) fie prin intermediul limbii scrise (anglicisme vizuale). Specific acestei perioade este influența limbii scrise asupra limbajului popular, colocvial datorat îndeosebi gradului de alfabetizare despre care am amintit anterior, acest lucru fiind posibil și mulțumită mijloacelor audio-vizuale.

În utimul rând, Chris Pratt semnalează existența unor atitudini puriste care au catalogat fenomenul utilizând următoarele sintagme: „împrumut necesar”, „împrumut de lux”, „împrumut datorat snobismului” , „barbarism”, studii care au preocupări normative și fac referire la interdependența lingvistică.

Javier Medina López remarca încă din începutul studiului său tendința generală spre un model universal în declimentul specificității, iar acest lucru se reflectă nu numai la nivelul limbii ci și în modul de viață. La aceasta uniformizare contribuie moda, muzica, comertul, cinematografia, dezvoltarea turismului și a mijloacelor de comunicare în masă care favorizează contactul și implicit împrumutul în ciuda distanțelor. Așadar rolul Statelor Unite dupa cele două Războaie Mondiale coroborat cu factorii extralingvistici au făcut ca limba franceză să cedeze locul său înfavoarea limbii engleze, preferate în rândul cercurilor culte.

Cu toate acestea, autorul arată că de-a lungul istoriei au existat mai multe influențe care și-au lăsat amprenta asupra limbii spaniole, ceea ce face ca cea engleză să nu fie un caz special (în perioada medievală s-a manifestat influența limbilor germanice, apoi araba, italiana în perioada Renașterii și mai apoi franceza), acest punct de vedere apropiindu-se de cel expus de către Mioara Avram în ceea ce privește limba română.

O altă asemănare o constituie folosirea conceputului de espanglish, după modelul francez (franglais), model utilizat și în lingvistica românească (romgleză), prin asta sugerând o versiune a limbii vorbite aflate la confluența dintre limba spaniolă/ română și limba engleză. Definitorii pentru acest aspect, consideră autorul sunt cele două concepte: „transfer” și „convergență”, ceea ce conferă fenomenului un caracter complex, ce nu poate fi limitat la acțiuni de apărare a limbii în fața împrumuturilor și care implică aspecte polivalente, atât lingvistice, cât și extralingvistice.

Studii de specialitate.

Resursele academice amintite în studiul citat și anume Diccionario critico etimologico de la lengua castellana și Diccionario de la lengua de la Real Academia sunt considerate puriste și au o atitudine negativistă cu privire la acest fenomen. La polul opus se află Diccionario de uso del español și Diccionario del español moderno, la care se adaugă Diccionario de anglicismos al lui R. J. Alfaro, lucraări pe care le vom consulta în capitolul următor destinat analizezi corpusului de texte publiciste sportive.

Cu toate acestea, se poate observa superficialitatea în încadrarea anglicismelor în aceste lucrări de specialitate, întrucât foarte multe cuvinte des folosite de către vorbitori lipsesc, motiv pentru care se face apel la mijloacele de comunicare pentru a completa corpusul inițial.

La fel ca în cazul publicisticii românești, deseori se recurge la varii mijloace de clarificare a unor elemente strâine folosite în mass-media (ghilimele, traducere, explicație, definiție), însă marele aport al acestora îl constituie contextul în care regăsim anumite anglicisme și care ne permite să tragem concluzii cu privire la aspectele ortografice, morfologice și semantice.

Cât despre poziția oamenilor de cultură din Spania, J. M. Lopez afirmă că nu există o unitate în rândul părerilor, ele variind de la refuzul categoric până la acceptarea deliberată a fenomenului ca fiind unul natural și specific unei societăți moderne și dezvoltate.

Între anii 1940-1960 în Spania s-a manifestat curentul purist. Adepții lui clasificau împrumuturile din limba engleză în anglicisme necesare și inutile, recomandând firește evitarea acestora, numindu-le: „influență deformatoare”, „situația umilitoare a limbii spaniole în față englezei”, „avanlanșă de anglicisme”, „alarma cu privire la viitorul integrității limbii spaniole” ș.a.m.d.

De cealaltă parte, există și o atitudine moderată, conform căreia influența engleză nu trebuie considerată periculoasă, ci din contă, trebuie urmărit cum aceasta contribuie la îmbogățirea vocabularului activ.

De asemenea, există voci preocupate de „starea de bilingvism”, definită prin conceptul de transfer și interferență ceea ce face ca percepția asupra fenomenului să nu mai fie una negativă. Așadar, aceștia propun o revizuire a atitudinii și a consecințelor intrării anglicismelor în vocabularul limbii spaniole. În această direcție, María Vaquero susține că starea de bilingvism oferă posibiliatatea de a intra în contact cu alte limbi iar rezultatul nu trebuie perceput ca fiind un pericol pentru limbă, având în vedere că poate fi susceptibil și analizabil din punct de vedere gramatical.

Mijloace de pătrundere a cuvintelor de origine engleză în castiliană.

Chirs Pratt aduce în discuție și criteriul extralingvistic, urmărind cum stilul de viață american l-a influențat pe cel iberic și felul cum pentru a numi realități străine spațiului peninsular sunt folosie anglicismele. Contactul indirect cu lumea nord americană face ca orice termen străin să treacă prin mai multe filtre înainte de a fi folosit în vocabularul activ.

Primul este numit „filtro del expatriado” și face referire la modul de viață a anglosaxonilor stabiliți în Spania care încearcă să își păstreze cât mai mult stilul de viață, însă cu toate acestea realitățile inexistente în peninsulă și slaba legătură formată cu aceștia nu permit spaniolilor să se identifice total cu noul stil de viață și automat să își însușească vocabularul.

Un al doilea filtru ar putea fi cel al mijloacelor de comunicare în masă care promovează fie o imagine utopică despre lumea nord americană fie una negativă, distorsionând realitatea.

În al treilea rând, este amintit „el filtro europeo”, însemnând profunda influență pe care America de Nord o exercită asupra Europei de E (și nu numai). Spania ultimilor ani și-a consolidat legăturile cu Europa, făcând parte din majoritatea organizațiilor importante la care se adaugă comerțul internațional și valul de turiști care anual vizitează Regatul Unit și Statele Unite. De departe, ceea ce au în comun societățile moderne europene este influența resimțită din partea spațiului nordamerican. Prin urmare „the american way of life” este perceput diferit de către spanioli tocmai din cauza acestor filtre care distorsionează realitatea, fie într-o manieră pozitivă, fie negativă.

Fără a exagera, se poate spune că Spania este dominată de către Statele Unite în ceea ce privește progresul tehnologic și material. După 1950 putem vorbi despre o metamorfozare revoluționară a societății spaniole reflectată la nivelul limbii prin numeroase elemente neologice care fac referire la noile obiecte, mașinării de uz caznic, acțiuni și dispozitive inexistente până la acel moment în Spania.

Calcul lingvistic.

Calcul semantic reprezintă treducerea unui termen englez fără să existe o legătură etimologică directă între anglicism și traducerea spaniolă chiar dacă există și posibilitatea ca cele două cuvinte să aibă un ultim etimon comun. Acest procedeu presupune o bună cunoaștere a limbii engleze pentru ca cel care face traducerea să asigure dotarea vechiului sens cu nuanțe noi și cu o semnificație cât mai apropiată de realitatea denominată. De aceea, majoritatea calcurilor semantice se regăsesc în presă, având în vedere nivelul încă slab de cunoaștere al limbii spaniole al societății iberice.

Emilio Lorenzo descrie fenomenul calcului lexical. Conform Diccionario de la Real Academia Espanola ( DRAE- 1992), calcul semantic reprezintă adaptarea sensului străin unui cuvânt deja existent în limbă. Deobicei, acest procedeu are loc între cuvinte având aceeași structură etimologică adaptată diferit conform sistemului ortografic și morfologic al limbii din care provine.

Calcurile sintactice sunt vizibile în construcțiile pasive cu verbul englezesc to be, însă gradul mare de asimilare a acestor construcții face ca acestea să devină familiare pentru tinerii din ziua de azi. De asemenea, există tendința de a imita tipul de aranjare în propozițiile subordonate specific limbii engleză, în timp ce tradiția spaniolă are la bază inversiunea verb-subiect.

Conceptul de anglicism

Conform autorului spaniol Chriss Pratt, anglicismele sunt elemente sau grupuri lingvistice care sunt folosite în spaniola peninsulară și au drept etimon imediat un model englez. Ele pot fi explicate utilizând criterii extra-lingvistice așa cum am văzut anterior sau folosind argumente lingvistice, conform analizei ce urmează a fi prezentată, clasificandu-se în anglicisme „patentes” și „no patentes”.

Prima categorie include acele elemente de provenineță engleză care se regăsesc în spaniolă într-o formă neschimbată sau parțial adaptată ortografic, A doua categorie de anglicisme conform clasificării făcute de către autor este cea a anglicismelor „no patentes”, unde se încadrează toate cuvintele de proveniență engleză resimțite ca fiind forme specifice limbii spaniole.

În ceea ce privește conceptul de anglicism, autorul consideră dificilă încercarea de a-l încadra într-o definiție rigidă, tocmai datorită ampitudinii pe care o implică, motiv pentru care definește anglicismul ca fiind orice influență directă sau indirectă a limbii engleze asupra structurilor fonetice, ortografice, lexicale și sintactice alei unei alte limbi.

Conform acestei lucrări, în Diccionario de uso del espanol (1996) anglicismul este definit ca fiind un cuvânt sau o expresie engleză folosită în altă limbă. Explicația din Diccionario actual de la Lengua Espanola de Vox (1994) este mai amplă si oferă trei direcții: modul de a folosi limba engleză într-o manieră proprie sau incorectă în actul vorbirii; cuvânt sau expresie engleză folosită în altă limbă; afinitate către realități specifice spațiului englez.

Huyke Freiria (1978) consideră anglicismul ca fiind atât forma cât și semnificatul, fie ele adaptate sau nu sistemului limbii receptoare, împrumutate și utilizate în procesul comunicării.

Clasificarea anglicismelor.

În continuare, vom trece în revistă clasificarea anglicismelor prezentată de către Javier Medina Lopez în lucrarea sa citată anterior, având în vedere o dublă perspectivă, lexicală și sintactică.

Anglicismul lexical (El anglicismo léxico). Se referă la orice tip de influență pe care limba engleză o exercită la nivelul vocabularului unei alte limbi. Aceasta se manifestă fie prin largire semantică, adăugarea unor nuanțe specializante sau prin introducerea unor termeni noi. Din această perspectivă, L. Ricardo Alfaro distinge între anglicismos de lenguaje superfluos- anglicisme de prisos și extranjerismos y neologismos/străinisme și neologisme. Din prima categorie fac parte acele cuvinte considerate majoritare și nejustificabile, prin urmare de evitat, în timp ce în cea de-a doua se încadrează elementele lexicale menite să îmbogățească vocabularul și care cu timpul se vor adapta sistemului limbii. În vederea acestei clasificări sau a orcărei alta care își propune să încadreze anglicismele lexiale trebuie avute în vedere două criterii fundamentale: a) frecvența cu care sunt folosite și b) modalitatea de pătrundere și mai apoi de asimilare a acestora.

Conform primului criteriu, Antonio Quilis folosindu-se de un corpus de 291 de împrumuturi din limba engleză distinge între: a) anglicisme folosite de către toți vorbitorii, b) anglicisme utilizate de mai mult de 50% dintre vorbitori, anglicisme pe care le folosesc între 25 și 50 % dintre vorbitori, c) anglicisme utilizate aproximativ de către 12-18% din 100 de vorbitori și e) anglicisme puțin folosite, doar cu scop informator.

Pentru cel de-al doilea criteriu, Emilio Lorenzo propune următoarea tipologie: anglicisme crude (păstrează grafia și pronunția din limba engleză), anglicisme aflate în tranziție, anglicisme total asimilate, calcuri (fac referire la realități inexistente sau necunoscute în societatea iberică), calcuri semantice (paronime).

Anglicismul sintactic (Anglicismo sintáctico). Influența engleză la nivel sintactic există dar nu poate fi comparată cu cea lexicală din cauza faptului că vacabularul este mult mai deschis și receptiv la elemente noi. Dintre structurile afectate de infleunța engleză amintim construcția pasivă cu verbul ser, (frecvent întâlnită în stilul publicistic) cu verbul ser + participiu, la care adăugăm selectarea unor prepoziții nespecifice, fapt ce conduce la greșeli de traducere.

De asemenea, se mai poate vorbi despre structura haber+ adverbio+ participio, prezentă și ea în textele publicistice. Dintre consecințele impactului limbii engleze asupra sistemului gramatical al limbii spaniole trebuie menționată situația în care datorită structuriilor încă neasimilate, împrumuturile întâmpină dificultăți în formarea pluralului, aceste cuvinte având caracter neregulat.

De menționat sunt și anglicismele gestuale, considerate elemente paraverbale, pătrunse în limbă datorită cinematografiei, a televizorului și a publicității.

Asimilarea anglicismelor. Sistemul fonetic și ortografic.

Din perspectiva ortografiei, acceptată este aceea în concordanță cu sistemul spaniolei actuale căreia i se opun următoarele tendințe specifice limbii engleze: grafiile geminate de tipul: bb – dribbling, ff- offside, ss- cross; grupuri consonantice: ck- hockey, gb-rugby, kn- knock-out, rdm- recordman, rtn- sparring-partner, sh-smash, tb- básquetbol, fútbol, tch- match, wh- whist. După același model enumerăm și cazurile în care regăsim două vocale geminate asemenea: ee-week-end, oo- pool și grupuri vocalice improprii limbii spaniole precum: ou- aut, eu- amateur.

Acestei enumerări adăugăm cazurile în care cuvintele împrumutate conțin una dintre literele /k/ sau /w/ care prin tradiție nu se folosesc în spaniolă.

De asemenea există cazuri (rar) în care grafia englezească neacceptată este înlocuită cu o alta, la rândul ei neacceptată. De exemplu, grafia propusă de Academia Regală pentru cuvântul cricquet conține grupul cqu cosiderat la fel de impropriu precum și varianta originală și anume cricket.

Un alt fenomen întalnit este acela în care grafia englezească (fie ea acceptată sau nu) este înlocuită cu o altă care pare a fi mai străină decât prima, producându-se așadar procesul invers asimilării ortografice.

O altă categorie, mult mai numeroasă este aceea a anglicismelor care prezintă o grafie acceptată dar implică restricții în ceea ce privește distrubuția grafemelor, întrucât în limba spaniolă în poziție finală se pot regăsi doar literele: /d/, /j/, /l/, /n/,/r/, /s/, /z/. În această categore găsim cuvinte de origine engleză precum: base-ball, basket-ball, stop, cricket, out, knock-out, set, net, derby, rugby,golf, round, dribling, karting, record, sport, etc. Aceste categorii oferă posibilitatea de a identifica anglicismele, folosindu-ne de criterii lingvistice sincronice.

La polul opus avem grafiile acceptate de către sistemul ortografic al limbii spaniole, fiind puține cazurile în care un anglicism este format în totalitate din grafeme comune cu limba din peninsulă. De asemenea, putem aminti cazurile rare în care grafia imită pronunțarea originală din limba engleză, sau este rezultatul pronunțării după model spaniol a unor grafii originare Există cazuri în care pentru a se ajunge la o formă acceptată se recurge la inserarea unui /e/ înanintea unui /s/ inițial sau la finalul unui cuvânt care s-ar fi terminat cu o consoană improprie limbii spaniole, așa cum în cazul altor cuvinte s-a propus inserarea unui /o/ sau /a/ final. Aici putem aminti și cazul unor verbe ale căror final era inacceptabil înainte de a se insera desinența –ar : blocar, sprintar, smachar, sau –ear: boxear, bloquear.

Asimilarea ortografică a anglicismelor se face și prin eliminarea unor grafeme (și grupuri de litere) pentru a ajunge la o formă acceptată de sistemul limbii spaniole și poate fi justificată prin trei motive: a) dorința de a imita pronunția originală, b) încercare de a pronunța în spaniolă un anglicism și c) tendința de armonizare a ortografiei spaniole.

În ceea ce privește aspectul fonetic, sunt puține cazurile în care cuvintele englezești sunt pronunțate după modelul limbii spaniole: [kórner], [rékord], [rékordman].

Concluzii.

Chris Pratt remarcă asemenea lingviștilor români necesitatea unei metodologii bine structurate cu privire la criteriile de recunoaștere a împrumuturilor lingvistice, pe care acesta le consideră productive pentru vocabularul limbii receptoare. De asemenea, este de părere că opinia puriștilor conform cărora cauza unică a împrumuturilor masive este aceea a snobismului este una greșită, întrucât anglicismele intră în vocabularul activ al limbii spaniole tocmai pentru a suplini golurile și a numi fenomene, obiecte, realități care nu există în societatea spaniolă la momentul intrării lor în uz. Cauzele extralingvistice joacă un rol important dar nu constituie cauza principală a împrumuturilor.

Impresiile pe care autorul le are cu privire la viitorul limbii spaniole în relație cu limba engleză sunt legate de avalanșa de cuvinte împrumutate din limba engleză care pe termen lung poate afecta stabilitatea limbii spaniole în toate sectoarele ei, mai putin cel sintactic, situație pe care acesta o caracterizează ca fiind „espanglish”. Cu toate acestea, nu putem afla viitorul limbii spaniole decât la momentul său, având în vedere multitudinea de factori lingvistici și extralingvistici implicați în dinamismul limbii.

Autor a numeroase lucrări de specialitate, Emilio Lorenzo consideră fenomenul ca fiind unul benefic, atâta timp cât aduce cu sine semnele civilizației și a progresului. Mai mult, putem vorbi despre un amplu fenomen socio-cultural, însă conceptul de anglomanie nu este unul potrivit pentru a reda această realitate, având în vedere nunța depreciativă atribuită recent. Prin raportare la domeniul nostru de cercetare, putem surprinde conceptul de anglomanie, dacă analizăm nu numai anglicismele neadaptate intrate în limba spaniolă, dar și activitățile aferente, obiceiurile și spiritul colectiv. Definitoriu pentru acceptarea sau respingerea împrumuturilor ține și de gradul de toleranță și de domeniul de activitate a vorbitorilor. Folosirea acestor anglicisme în alt context decât cel profesional poate fi considerat un act de snobism sau de pedanterie, motiv pentru care există în limba spaniolă traduceri omoloage ale termenilor străini. Această situația a condus la co-existența unor împrumuturi și a substitutelor lor, prefate în procesul comunicării fiind fie unul fie altul dintre termeni: goalkeeper/ guardameta, off-side/ fuera del juego, upercut/gancho, K.O/ noquear.

Autorul este de părere că acest fenomen universal în Spania se datorează sistemului educațional și a numarului în creștere de cunoscători ai acestei limbi de circulație internațională.

Concluzionând, Emilio Lorenzo consideră că trebuie să avem încredere în mecanismul propriu al limbii spaniole, supus unei încercări grele din cauza avalanșei de anglicisme.

Așa cum am putut observa de-a lungul acestui capitol, oamenii de cultura ai Spaniei, asemenea celor din România, au o continuă preocupare pentru sistemul limbii lor, urmărind schimbările și impactul pe care influențele străine o au asupra specificității limbii naționale.

De reținut este că se poate observa o tendință spre universalitate, spre un cod comun, sprijinit de miscările interculturale specifice ultimilor ani, de rolul decisiv al mijloacelor de comunicare în masă, de numărul din ce în ce mai mare de cunoscători ai limbii engleze, la care adaugăm rolul turismului și al globalizării.

Toți cercetătorii din domeniu s-au preocupat să clasifice și să analizeze anglicismele din diverse puncte de vedere, existând două mari poziții cu privire la acest fenomen: direcția puristă și cea moderată. Privind din aceste două unghiuri, putem vorbi despre preocuparea de a proteja specificitatea limbii naționale, al cărei caracter este pus în pericol de ultizarea anglicismelor, indicate fiind traducerile și elementele lexicale autohtone. De cealaltă parte, cercetători care au afișat o poziție moderată au pledat pentru avantajele contactului cu alte culturi, pentru îmbogățirea vocabularului și a împrumutului unui stil de viață orientat spre progres și tehnologie.

Cu toate acestea, nici lingvistica românească, nici cea spaniolă nu au găsit un răspuns cu privire la ceea ce urmează a se întâmpla în următorii ani daca această situație de bilingvism se va perpetua și intensifica, cu atât mai mult cu cât încercăm să analizăm un feneomen contemporan, aflat în plina ascensiune. Pentru a avea un răspuns, așa cum am menționat în primul capitol va trebui să urmărim „sita vremii” responsabilă cu păstrarea în limbă numai a acelor elemente necesare. Așa cum am putut observa, este recomandabilă o atitudine moderată, orientată spre normare și uz conștient a acestor elemente străine, pentru a evita anumite greșeli de exprimare, fără a face exces de uz, mai ales atunci când în limba receptoare avem deja un termen specializat.

În următorul capitol urmează să analizăm un corpus de texte publicistice (ziarul „Marca” și omologul său „ProSport”) în baza noțiunilor teoretice parcurse de-a lungul celor două capitole anterioare, urmărind impactul și consecințele și disponibilitatea celor două limbi romanice cu privire la acest fenomen internațional.

Caputolul III. Corpusul Lexical

3.1. Anglicisme în publicistica românească.

Cuvintele de origine engleză au fost extrase în perioada 10-28 mai a.c. din publicația sportivă on-line „ProSport”. Pentru definirea acestor termeni s-a apelat la Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 2009. Atunci când sursa citată anterior nu a oferit o definiție pentru termenii respectivi, (fie din motive care țin de momentul intrării termenului în vocabularul activ, fie din motivul gradului foarte redus de asimilare, cuvintele considerate xenise), atunci au fost consultate următoarele lucrări de specialitate: Dicționarul de cuvinte recente al Floricăi Dimitrescu, Noul Dicționar de Neologisme al lui Florin Marcu și în ultimul rând surse on-line, menite să clarifice sensul cu care a intrat în vocabularul limbii române termenul în cauză.

3.1.1 Anglicisme lexicale.

Board, s.n. Comisie, Grup de persoane care se ocupă cu luarea deciziilor într-o organizație.

„Având ca obiectiv titlul, după investițiile masive făcute, board-ul formației din capitala Îsraelului e dezamagit.”

Club, cluburi, s.n. Asociație menită sp creeze membrilor săi condiții favorabile pentru desfășurarea unei anumite activităși (cultural-educative, sportive etc.) în timp liber; local care servește în timpul liber acestei asociații. -Din fr., engl. club.

„Gigi Becali susține că va renunța la Steaua atunci când clubul nu va mai produce profit.”

Comeback, /cám-bec/ s.n. reluare a unei activități sportive, muzicale, teatrale, etc. După o perioadă de incapacitate; reapariția în prim plan a unui nume care își pierduse popularitatea. (<engl. Come-back).

„Comeback de sezație în Liga 1! Ce transfer BOMBĂ pregătește Becali: vrea să transfere un fost golgheter al campionatului.”

Derby, derby-uri, s.n. Întrecere sportivă de mare importanță între două echipe, pentru stabilirea clasamentului. [ Scirs și: derbi (pl.derbiuri) ] – Din engl., fr. derby.

„Timișoara a răpus ”Zimbrii” în derbyul Superligii”.

Fan, fani, s.m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, aș unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan.

„ Lovin își cere scuze fanilor echipei Rapid!”

Fault, faulturi, s.n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adeversarului și sancționat de arbitru. – Din engl. Fault.

„Gabi Iancu înscrie în minutul 89, însă Sebastian Colțescu anulează reușita pentru că Țugudean ar fi faultat în atac.”

Fotbal, s.n. Joc sportiv între două echipe de câte 11 jucători, care caută să introducă mingea, jucată doar cu piciorul și capul, în poarta adversă. (<eng., fr. Football)

„S-a adaptat la un fotbal total diferit față de cel din El Salvador. Fotbalul românesc este mai puternic și mai rapid.”

Glamour, s.n. (americanism) Farmec, [Pron. Gléamăr]

„Eugenie Bouchard surprinde cel mai bine esența circuitului feminin de tenis, care se dovedește din cel în ce mai <<glamour>>, mai strălucitor, mai înclinat spre film și arte.”

Gol, goluri, s.n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat astfel. – Din engl. Goal.

„Alexandru Chipciu își bate și el joc de o ocazie de gol.”

Golf, s.n. Joc sportiv între două sau patru persoane, care constă în introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei o crosă. –Din engl.fr. Golf.

„Cele peste 100 de turnee câștigate, distincția de <<Cel mai bun jucător de golf al anului>>, pe care a primit-o de 11 ori și carisma de pe teren, cu care americanul de 39 de ani și-a cucerit publicul și a fost preferatul unor sponsori de lux, i-au adus lui Woods un miliard de dolari, dintre care doar 130 de milioane reprezintă câștigul din turneele de golf.”

Golgheter, golgheteri, s.m., Sportiv care marchează cele mai multe goluri în cursul unei competiții sportive. – Dn engl. Goal-getter. 

„În doar 15 minute, Tade a ajuns golgheterul României.”

Handbal, s.n. Joc sportiv de echipă, în care jucătorii, aruncând, aruncând jucătorii, aruncând mingea cu mâna, încearcă să o introducă, încearcă să o introducă în poarta echipei adverse. – Din germ. Handball, fr.engl. Hand-ball.

„Potaissa Turda și CSM București au eliminat în sferturile play-off echipele HC Odorhei, respectiv HCM Constanța, astfel că a devenit evident faptul că finala ediției din acest an a Ligii Naționale de handbaș masculin va avea o finalistă surpriză.”

Interviu, interviuri, s.n.  Convorbire între o personalitate politică, culturală, etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune. – Din engl., fr. Interview.

„Într-un interviw acordat pentru ProSport, fotbalistul neagă acest lucru, spune că doctorul știa de situația lui, dar afirmă că nu se mai întoarce la echipe sub Tâmpa pentru aceste ultime trei etape.”

Jocheu, jochei, s.m Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și se obstacole de pe hipodrom. [Var: jochéi s.m.] – Din fr.engl. Jockey.

„Ce a pățit un jocheu pe ultima sută de metri!.”

Killer, /chi-lăr/ s.m. ucigaș plătit. (< engl. Killer).

„Dănuț Dumbravă, killerul Timișoarei. Stelistul a marcat 26 de puncte în victoria ”militarilor” (31-18) din etapa a 6-a a Superligii.”

Knockout, knockouturi, s.n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfeș. [ Pr.: cnócaut, nócaut.- Scris și: cnocaut.- Abr.: k.o.] –Din fr, .engl. Knock-out.

„Floyd Mayweather l-a învins pe Hatton prin KO tehnic, la 8 decembrie 2007, la Las Vegas.”

Lider, lideri, s.m. Sportiv sau echipă sportivă care se regăsește în fruntea unei competiții.” –Din engl., fr. Leader.

„Chiar și așa, faptul că o echipă care se luptă pentru evitarea retrogradării a blocat revenirea Stelei în fotoliul de lider merită mai multă atenție.”

Marketing, s.n. Disciplină sau activitate comercială care pornește de la cunoașterea curență și în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor, spre a satisface operativ aceste nevoi. Din engl. Marketing.

„Eugenie Bouchard este doar a 32-a jucătoare ca performanțe, în 201., însă la 21 de ani și cu un colos al marketing-ului în spate, contracte cu Nike, Coca-Cola și o înclinție spre modă, este desemnată <<premiul cel mare >> pentru firme în vederea contractelor pentru următorii trei ani.”

Meci, meciuri, s.n., Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. Din engl., fr. Match.

„FC Botoșani a pierdut, la Cluj, primul meci, după 7 etape fără eșec, în Liga I.”

Mister, s.n. (Mai ales în Anglia) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn, Din engl. Mister .

„Nu am intrat pe teren în a doua repriză cum a vrut Mister, noi am avut ocazie după ocazie, iar ei au marcat când un au avut sanșa.”

Ofsaid, ofsaiduri, s.n. Împrejurare penalizată de arbitru, în care un jucător aflat în poziția mingii se găsește în zona pe care o formează linia ultimului jucător al echipei adverse și linia porții adverse. Din engl. Off-side.

„Steaua a reușit să deschisă scorul în meciul cu Pandurii după o greșeală de arbitraj. Faultul în careu suferit de Breeveld a fost precedat de un off-side la Chipciu.”

Out, (cuvânt englezesc), adj., Adj. Invariabil. 1. Adv. (Și substantivizat) În afara limitelor terenului de joc (la tenis, fotbal,handbal etc.). Cuvânt prin care arbitrul unei întâlniri de box cere oprirea definitivă a lupsei. 2. Adj. Invar. (Despre minge, jucător) Care este afară din joc.

„Angelotti e out de la Real Madrid. Perez are trei nume uriașe pe listă! Pe cine vrea din sezonul următor.”

Padboul, Sport de echipă care a apărut în 2008 în La Plata sub forma unei fuziuni între fotbal și jocul cu paleta.

„Cel mai spectaculos sport inventat în ultimii ani, padbol, se lansează în România luni, 18 mai. Padboulul a apărut în Argentina în 2008, se aseamană foarte mult cu fotbalul-tenis, dar este mult mai spectaculos, datorită regulilor și pereților de sticlă, care trimit mingea înapoi și aduc mult dinamism jocului.”

Penalty, penalty-uri, s.n. – Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare, [scris și penalti/penaltiuri, accentuat și penálty], – Din fr., engl. Penalty.

„Penalty ciudat oferit de Sebastian Colțescu celor de la Chiajna, transformat de Boldrin!”

Remember, /ri-mém-băr/ vb. Imper., s.n. (ca îndemn de a nu uita un eveniment important.) ține minte! Amintește-ți! (<engl. Remember).

„Remember! Meciul din Cupa Ligii pe care Steaua îl vrea uitat. Campioana a suferit cea mai usturătoare înfrângere din istorie în competiția pe care azi are șansa să o câștige în premieră.”

Ring, ringuri, s.n. Estradă ridicată la o înălțime regulamentară, de formă pătrată și împrejmuită cu corzi sprijinite pe patru stâlpi, unde se dispută gale de box. – Din fr., engl. Ring.

„La un moment dat am vrut să mă urc în ring să-i arăt vreo două lui Mayweather.”

Rugbi, s.n. Joc sportiv desfșurat între două echipe a câte 15 jucători, pe un teren de formă dreptunghiulară, având ca obiect de joc o minge ovală pe care jucătorii o pot folosi, în egală măsură, cu piciorul sau cu mâna.s.n. [Scris și: rugby] – Din engl.,fr. Rugby .

„Echipa de rugby a clubului Steaua a câștigat sâmbătă cu scorul 30-22 meciul disputat în deplasare cu Dinamo.”

Snooker, (engl.) [pron. snúcăr] (joc) s. n., (poziție) pl. snookere

„Abia ajunge la masa de snooker, dar are o țintă impresionantă, reușind deja să trimită în buzunar bilele superoare, de pe punct.”

Sprint, sprinturi, s.n.  Accelerare a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportiv; Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. Sprint.

„A fost un traseu complicat, am încercat să salvăm energie pentru sprint.”

Sprinter, Ă, sprinteri, -e, s.m. și f. Atlet specializat în alergături pe distanțe scurte sau înzestrat cu capacitatea de a sprinta în finalul unei curse mai lungi. – Din fr, engl. Sprinter

„Sprinterul născut în Brooklyn (New York) și stabilit în Orlando nu a pierdut nicio cursă anul trecut, iar startul de 2015 al sezonului în aer liber e unul senzațional. În Qatar, Gatlin a blocat cronometrul la 9,74, fiind urmat de conaționalul Mike Rodgers (9,96) și de sprinterul din Trinidad Tobago, Keston Bledman, cu 10,01.”

Start, starturi, s.n., Loc de plecare (marcat printr-o linie) într-o cursă sportivă. Din engl. Start.. 

„Rosberg și-a făcut treaba la startul Marelui Premiu al Spaniei, a fructificat avantajul plecării de pe prima poziție a griler de start și și-a asigurat astfel victoria.”

Streetball,s.n. Tip de joc de baschet întâlnit în special în zonele urbane.

„Anul trecut am fost debutant la Sport Arena Steetball și în celelalte turnee de baschet 3×3.”

Suporter, -e, suporteri, -e, s.m. și f. Susținător, simpatizant al unui sportiv sau al unei echipe sportive. – Din engl., fr. Supporter.

„CSA Steaua anunțase că nu se așteaptă la suporteri”.

Site, site-uri, s.n. Loc în care se pot accesa informații utile (texte, imagini, sunete, programe) într-o rețea de calculatoare, de obicei internet. [Pr.: sait] – Din engl. Site.

„Indiciul apărut pe site-ul Ministerului de Finanțe care arată când ar putea vinde Becali clubul”.

Show, show-uri, s.n. Spectacol de varietăți susținut de o vedetă,[Pr.: șou] Din engl. Show.

„Ce show după victorie! Niculae și Săpunaru au strigat cot la cot cu fanii Rapidului într-o benzinărie, după succesul cu Ceahlăul.”

Tichet, tichete, s.n. Imprimat care asigură posesorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.). – Din fr., engl. Ticket.

„Credeți că nu vor veni 30.000 de oameni pe stadion să se bată cu pumnii în piept?". Cât costă cel mai ieftin tichet.”

Top, topuri, s.n. Termen folosit pentru clasamentul vârfurilor profesionale din domeniul muzicii, filmului, etc., care la un moment dat au dobândit maximum de popularitate. – Din engl. Top.

„Lewis Hamilton tocmai a semnat un nou contract în Formula 1, în valoare de 100 de milioane de euro, dar este doar al cincilea în acest top în care, grație apropierii Jocurilor Olimpice de la Rio, se regăsesc trei sportivi din atletism și înot – unele dintre cele mai populare și prestigioase descipline olimpice.”

3.1.2. Anglicisme frazeologice

ATP, Association of Tennis Professionals, Asociația tenismenilor profesioniști.

„Rafa va coborî pentru prima oară în ultimii 10 ani mai jos de locul 6 ATP.”

It’s show time, „It's show time! Cristina Neagu luptă pentru trofeul Ligii Campionilor în capitala Ungariei.” 

Challenge Cup, „Eșec pentru Baia Mare în barajul Challenge Cup.”

Diamond League, „La etapa de Diamond League de la Doha, Justin Gatlin și-a corectat recordul personal la 100 m și a semnat cel mai bun timp mondial al sezonului.”

Fair-play, /fér-plei/ s.n. acceptare loială a regulilor. (într-un sport, în afaceri), joc cinstit.

(< engl. Fair-play).

„Se adresează tuturor studenților de la Universitatea din București, dar și tuturor celor atrași d Hat-trick, /hét-tric/ s.n. performanță a unui jucător de fotbal sau hochei pe goluri pe gheață constând în înscrierea a trei goluri sau puncte consecutive în același meci.

„În teorie, madrilenii chiar aveau de ce să se bucure, mai ales Cristiano Ronaldo, care tocmai reușise un had-trick perfect.”e practicarea sportului de plăcere, de spiritul combativ și de cultivarea fair-play-ului.”

Live Blog, „Duminică de la ora 21:00, Astra joacă acasa cu ASA Tg Mureș, de la aceeași oră cu partida Steaua- FC Botoșani. Ambele partide vor fi LIVE BLOG pe ProSport.”

Main Event, „Main event între campionii mondiali. Andrei Stoica, stăpânul din Superkombat, îl înfruntă sâmbătă la Sala Polivalentă pe Thomas Alizer, asul din muay-thay.”

Pole position, „În primele patru etape, în pole position s-a aflat colegul lui Rosberg de la Mercedes, britanicul Lewis Hamilton.”

Premier League, Competiție de fotbal profesionist; Prima Ligă a sistemului de fotbal englez.

„Un jurnalist de la Sunday Express susține că transferul lui Gareth Bale de la Real Madrid la Manchester United este aproape făcut.”

Play-off, Fazele finale ale unei competiții sportive.

„Potaissa Turda și CSM București au eliminat în sferturile play-off echipele HC Odorhei, respectiv HCM Constanța.”

Runfest, În traducere, Festivalul Alergării.

„Gabriela Szabo a luat startul sâmbătă dimineața, la Bistrița, în orașul natal, printre 900 de copii cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani la crosul Runfest Gabi Szabo.”

Sold out, „Sold out. 1.200 de alergători vor lua startul sâmbătă dimineață, la Bistrița, la Gabriela Szabo Runfest”.

Team-manager, 1. Team, [TIM]s.n. echipă (sportivă). (<engl. Team); 2. Manager, [MENE-] s.m. cel care conduce o antrepriză, care generează interesele unui sportiv sau ale unei echipe, care se ocupă cu organizarea și cu chestiunile financiare ale competițiilor; impresar. (<engl. Manager).

„L-a sunat pe team-managerul Marius Ianuli, nepotul său mai cunoscut după numele Mache, și l-a anunțat să îi ordone lui Gâlcă introducerea lui Rusescu.”

UEFA Champions League, Liga Campionilor Uniunii Asociaților Europene de Fotbal. Organism european care dirijează fotbalul european. Este responsabil mai ales de organizarea competițiilor intercluburi.

„Finala dintre Barcelona și Juventus a configurat o parte a tabloului UEFA Champions League din sezonul următor.”

Wings for life, „Wings for Life, a doua ediție, a început și s-a terminat cu bine într-o duminică imprevizibilă din cel de-al doilea anotimp. În București și în alte 34 de orașe ale lumii de pe șase continente s-a alergat în același timp pentru o cauză nobilă.”

From India, with love, „From India, with love! Deși a anunțat că s-a retras, Mutu are contract cu Pune City, iar echipa vrea să îl pună jucător-antrenor.”

3.2. Anglicisme în publicistica spaniolă.

Corpusul de anglicisme din limba spaniolă a fost alcătuit în urma analizei articolelor sportive publicate în ziarul online „Marca” în perioada 10-28 mai 2015. Principala lucrare științifică folosită pentru explicare termenilor a fost redactată de către către Félix Rodríguez Gonzáles și Antonio Lillo Buades, Nuevo Diccionario de anglicismos, Madrid, 1997 la care se adaugă Oxford Dictionary în varinta online și alte surse virtuale. Pentru anglicismele frazeologice care denumesc competiții, s-a optat pentru evitarea unei traduceri, având în vedere faptul că specificarea acesteia nu ar fi contribuit la o clarificare suplimentară a sensului reieșit deja din context.

3.2.1. Anglicisme lexicale.

Bobsleigh, s.n. Un fel de sanie cu două sau patru locuri cu care se execută lansări pe o pistă de gheață sau zăpadă cu o viteză foarte mare.

„El bobsleigh tiene su origen en los Alpes suizos durante el siglo XIX, cuando a finales del mismo se creó el primer club en St Moritz, Suiza.”

Champions, Campionat.

„Hasta ahora no lo había hecho, ni siquiera cuando su equipo consiguió el triunfo frente al Real Madrid o eliminó a Manchester City y PSG en la Champions.”

Crack, (sau crac), s.m. Jucător extraordinar, cel mai bine clasat sau cel mai bine cotat.

„El crack de los Warriors metió a Golden State en su primera final del Oeste desde 1976.”

Club, s.m. pl. Clubs. Asociație voluntară de persoane care au același scop ( politic, cultural, sportiv, etc.); Loc rezervat întâlnirilor acestor asociați.

„El técnico siente apego y cariño po r la entidad y en el club también le quieren cerca, pero no se han terminado de dar forma a las condiciones.”

Curling, s.n. Sport de iarnă care constă în lansarea pe o pistă de gheață a unor pietre ovale cât mai aproape de o țintă situată în mijloculul unui cerc. Se joacă între două echipe formare din patru jucători.

„En España no es muy practicado y solamente al unas 140 personas que juegan el curling. Es un deporte muy entretenido y debido a sus característica, puede ser practicado por jugadores de todas las edades.”

Freeski, O formă de ski care implică trucuri, sărituri și trăsături specifice terenului de snowboard precum balustrade, pante și alte obstacole.

„En España, las estaciones deben apostar por el freeski.”

Fútbol, s.m.Pronunțat și fúrbol (neglijent și vulgar). Sport care se joacă cu o minge între două echipe formate din unsprezece jucători cu scopul de a marca în poarta adversă folosindu-se de picioare sau de orice altă parte a corpului, exceptând brațele și mâinile.

„La Liga de Fútbol Profesional y el Consejo de Deportes de Abu Dabi firmaron un acuerdo este miércoles para promover el fútbol español en los Emiratos Árabes Unidos.”

Golf, s.m. Joc de origine scoțiană care constă în introducerea unei mingi într-o serie de găuri situate pe un câmp verde, folosind niște bastoane speciale (crose), cu scopul de a efectua cât mai puține lovituri.

„De la Riva fue la cara del golf español en el turno de la mañana.”

Hockey, Sport practicat pe iarbă, pe gheață sau pe suprafață dură în care două echipe urmăresc introducerea unei mingi sau a unui disc în poarta adversă cu ajutorul unor crose.

„El jugador letón de hockey sobre hielo Ralf Freibergs, que participió en los pasados Juegos Olímpicos de Sochi, dio positivo por dopaje debido a un esteroide anabolizante androgénico externo, por lo cual se considera expulsado de los Juegos.”

Kitesurf, Sport extrem practicat la suprafața apei, cu ajutorul unei plăci de surf și al unui zmeu putere care asigură propulsia în apă.

„Un total de 17 días le ha llevado al Mitu Monteiro completar el reto de unir las 10 islas del achipiélago que forman su Cabo Verde natal en kitesurf.”

Líder, s.m. pl. Líderes. Șef sau conducător al unui partid politic, ghid, director.

„El líder del Mundial, Zarco, terminó tercero 'in extremis' y echó de la primera línea a Tito Rabat.”

Musher, s.m. Conducător al unei sănii trase de câini.

„Un musher. 6 perros. Un equipo. Así nos define Montse Claverol su pasión por este deporte.”

Mushing, Acțiune sportivă care presupune conducerea unei sănii trase de câini.

„El mushing puede entenderse como un deporte, en el que un trineo dirigido por una persona es tirado por varios perros.”

Míster, s.m. pl. Misters. Adresare care denotă politețea, echivalent cu domn, care apare antepus numelui unui bărbat anglosaxon.

„El míster es un ganador. Si fuera por mí, seguiría, manifestó Marcelo sin duda.”

Open, s.n. Competiție la care pot participa atât profesioniști, cât și amatori. Cu precădere se folosește atunci când este vorba despre competiții de tenis și golf.

„Ha sido un día muy especial para mí, era mi primer torneo del Circuito Europeo, además, qué mejor que el Open de mi país.”

Poker, Joc de cărți.

„Desde este lunes, los torneos multi-mesa de bwin en España son mucho más atractivos para los jugadores de poker.”

Ranking, Clasament, ierarhie.

„Ningún cambio entre las diez primeras posiciones del ranking mundial WTA.”

Reds, < engl. Red, Roșu, în traducere, cei roșii.

„Incluso podría darse el caso de que coincidiera en Liverpool con su excompañero y amigo Asier Illarramendi, que también tiene una oferta de los reds y que negociarán con el Madrid en verano.”

Rider, Persoana care conduce sau care poate conduce un cal, o bicicletă sau o motocicletă.

„El rider de Monster Energy nos desgana sus sensaciones, por dondé pasa el futuro de ese deporte, y los otros proyectos donde está involucrado.”

Ring, Podium sau spațiu special destinat desfășurării meciurilor de box.

„En esta versión, y como no podria ser de otra manera, no faltaron los continuos abrazos del americano al filipino, quien finalmente se llevólos cien millones de dólares al salir vencedor también en este ring virtual.”

Rugby, Joc sportiv desfășurat între două echipe a câte 15 jucători, având ca obiect de joc o minge ovală pe care o pot lovi cu mâna sau cu piciorul.

„El equipo de José Ignacio regresa de este modo a la máxima categoría del rugby nacional tres años depués, ocupando la plaza del descentido Blusens Universidade de Vigo.”

Show, s.n. Spectacol, expoziție.

„Primera final del Oeste desde 1976 con un show de escándalo: 32 puntos (incluidos 8 triples), 10 asistencias y 6 rebotes.”

Slopestyle, O varinată non-convențională a snowboardului care presupune executarea unor acrobații pe o pistă înclinată cu balustrade pentru alunecare și rampe pentru sărituri.

„El slopestyle, una de las disciplinas más creativas del snowboard.”

Snowboard, O placă care seamănă cu un ski scurt și lat și care este folosită pentru a aluneca pe zăpadă.

„Defiinitivamente si practicas freeski o snowboard al más alto nivel tienes que tener ese puntito de locura.”

Top, s.n. Cea mai înaltă poziționare în cadrul unui clasament; adj. Cu referire la persoana, obiectul, care ocupă în această poziție.

„Sin cambios en el Top 10 feminino.”

3.2.2. Anglicisme frazeologice.

Abierto de Australia , (Australian Open), „La tenista siberiana, otrora número uno del mundo, campeona este año en Brisbane y finalista en el Abierto de Australia en 2015, tardó una hora y 48 minutos en resolver el asunto con su paisana.”

Champions League, Liga Campionilor

„Está en plena pelea por jugar la Champions League del curso venidero.”

Challenge Tour, „A nivel continental se mantendrían las segundas divisiones actuales tipo Challenge Tour.”

Copa Davis, Cupa Davis.

„La primera eliminatoria de ascenso al Grupo Mundial de la Copa Davis contra España los días 17, 18 y 19 de julio.”

Europa League, „El inglés Amrtin Atkinson ha sido designado para dirigir el Dnipro-Sevilla de la Europa League que tendrá lugar en Varsovia.”

European Tour, „El European Tour ha iniciado una serie de consultas con los otros circuitos ajenos al PGA Tour, para impulsar la creación definitiva del Circuito Mundial, que pueda hacer frente en premios al gigante estadounidense que goza la ventaja de un mercado único.”

Final four, Semifinaliștii unei competiții sportive, ultimii patru.

„El lateral internacional francés del FC Barcelona, Nikola Karabatic, ha dicho hoy, sobre la semifinal de la ‘Final four’ de la Liga de Campeones […] que ‘estar ahí es muy especial’ para el.”

Fórmula 1, „La conclusión es que creemos que podemos hacer coches entre cinco y seis segundos más rápidos que la generación actual, lo que haría que la Fórmula 1 tendría los coches más rápidos que nunca existieron.”

Grand Slam, Serie de patru turnee majore de tenis organizate de Federația Internațională de Tenis.

„Semana marcada por el comienzo del segundo ‘Grand Slam’ de la temporada, Roland Garros, donde la rusa Maria Sharapova buscará conquistar su tercer título.”

Hat-trick, În fotbal, trei puncte marcate de același jucător.

„Su hat-trick al Sevilla mantuvo al Madrid en el pulso por la Liga y los dos goles ante la Juve hicieron soñar a los blancos con Berlín.”

K.O., Knock-out, scris și knock aut, nocaut; pronunțat și nokáo. În box, lovitură care îș scoate pe adversar înafara luptei prin trimiterea acestuia la podea timp de zece secunde. De asemenea, denumește atât lovitura cât și înfrângerea suferită prin acest procedeu.

„Loz zarpazos de Marc no evitan el K.O.”

Play-off, În anumite sporturi, faza eliminatorie a unui turneu.

„Los Warriors de Golden State que se impusieron a domicilio (95-108) a los Grizzlies de Memphis en el sexto partido de la eliminatoria de semifinales de playoffs de la Conferencia Oeste.”

Union of European Fotball Association, UEFA, „Barcelona y Juventus acaparan casi todo el once ideal de la UEFA de las semifinales.”

The Players Championship, „El norirlandés Rory McIlroy, número uno del golf mundial, trasladó hoy su buen momento al inicio de The Players Championshipcon una tarjeta de 69 golpes.”

Capitolul IV. Analiza corpusurilor.

În cele ce vor urma, se vor analiza comparativ corpusurile lexicale curpinzând anglicisme intrate în pumblicistica sportivă din română și spaniolă. Se vor urmări următoarele aspecte: atestarea în dicționarele explicative și de specialitate (DEX, MDN, DCR), etimologia, procesul de adaptare, modalitatea de intrare în sistemul limbii, dinamica sensurilor. Această analiză urmărește să surprindă principalele trăsături ale anglicismelor din terminologia sportivă, cu scopul de a evidenția evoluția lor și impactul pe care aceastea îl exercită asupra vocabularului activ.

4.1. Aspecte generale.

În urma cercetării efectuate în ziarul românesc online „ProSport” s-au înregistrat următoarele categorii de cuvinte/expresii aparținând terminologiei sportive:

Nume de sporturi: fotbal, golf, handbal, padboul, rugbi, snooker, streetball.

Termeni/expresii care indică faze și acțiuni din timpul jocului: comeback, fault, gol, hat-trick, knockout, ofsaid, out, penalty, sprint, start.

Termeni/expresii care denumesc activități sportive: derby, meci, challenge cup, Cora Lujerului Cup, Diamond League, Main Event, Premier League, Play-off, Runfest, UEFA Champions League, Wings for life.

Denumiri ale celor ce practică un anume sport: golgheter, jocheu, sprinter.

Alte cuvinte/expresii aparținând terminologiei sportive: ATP, board, club, fair-play, fan, lider, ring, suporter, Pole position, team-manager.

Cuvinte/expresii aprținând altor terminologii: glamour, interviu, killer, marketing, mister, remember, site, show, tichet, top, It’s show time, Live blog, sold out, From India, with love.

Comparativ, pentru aceleași categorii, au fost selectați din ziarul sportiv online „Marca” următorii termeni/expresii:

Nume de sporturi: bobsleigh, curling, freeski, fútbol, golf, hockey, kitesurf, mushing, poker, slopestyle, snowboard, fórumla 1.

Termeni/expresii care indică faze și acțiuni din timpul jocului: crack, final four,hat-trick, K.O.

Termeniexpresii care denumesc activități sportive: champions, mushing, open, Abierto de Australia, Champions League, Challenge Tour, Copa Davis, Europa League, European Tour, Grand Slam, play-off, The Players Championship.

Denumiri ale celor ce practică un anume sport: musher, rider.

Alte cuvinte/expresii aparținând terminologiei sportive: club, lider, ranking, ring, top.

Cuvinte/expresii aprținând altor terminologii: mister, red, show.

Pentru alcătuirea acestor clasificări, s-a optat pentru două publicații sportive on-line. Conform Biroului Român de Audit Transmedia (BRAT), ziarul românesc „ProSport” este a doua cea mai citită publicația online dedicată sportului (cu peste 300.000 de cititori), prima fiind „Gazeta Sporturilor”. Cu toate acestea, opțiunea este justificată prin intermediul criteriului stilistic și funcțional, având în vedere modalitatea facilă de a-l identifica cu omologul său din spațiul iberic, ziarul „Marca”.

Ambele publicații grupează informațiile pe categorii:

Fotbal- conținând informații din toate competițiile importante naționale și internaționale;

Sporturi: Auto-Moto, Baschet, Voley, Tenis, Ciclism, Handbal, Rugby, Polo, Tenis de masă, Scrimă;

Alte Sporturi- cuprinzând sporturi despre care se scrie rar, apărute recent, sau foarte puțin cunoscute publicului larg: bob, judo, canotaj, echitație, superkombat, golf, poker, înot, sporturi de iarnă (snowboard, freeski, mushing), padel, sporturi extreme pe apă.

Așadar, în urma selecției s-au obținut următoarele rezultate: opt nume de sporturi extrase din ziarul românesc, comparativ cu douăsprezece nume de sporturi din ziarul spaniol. Cu toate că există și în limba română cuvinte precum curling, hockey, snowboard, (atestate în DEX, 2009) absența lor din articolele publicate în perioada cercetării sugerează lipsa de popularitate a acestor sporturi.

Din cea de-a doua categorie, fac parte zece unități lexicale și frazeologice care denumesc faze, acțiuni din timpul unor activități sportive, cu patru mai mult decât în publicația spaniolă, ceea ce denotă o mai mare diversitate pentru limba română.

Pentru cea de-a treia categorie, s-au înregistrat un număr aproximativ egal de cuvinte și expresii care numesc activități sportive. De menționar este creativitatea limbii române care după model englez a compus numele unor asemenea activități. În general, în amele limbi ele sunt denumiri general valabile ale unor competiții de anvergură: Champions League, Europa League, Premier League, etc.

Același raport îl întâlnim și în cazul categoriei numelor celor care practică un anume sport, ceea ce arată o diponibilitate a acestor două limbi de a crea în interiorul lor aceste denumiri, fără a le împrumuta ca atare. De exemplu: fotbalist, -ă, fotbaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică fotbalul.- Din Fotbal+ suf. –ist.; rugbist, ruigbiști, s.m. Jucător de rugbi. –Rugbi + suf -ist.

Penultima categorie sugerează o continuă îmbogățire a terminologiei sportive, dublată de o bună receptivitate a unor unități lexicale provenite din alte terminologii, așa cum reiese din ultima categorie.

Prin urmare, această grupare a termenilor selecționați conferă o imagine de ansamblu asupra corpusului lexical selectat în perioada 10-28 mai, a.c. Terminologia sportivă este foarte vastă și în continuă dezvoltare, împrumutând cuvinte din diverse categorii, cu scopul de a acorda articolului sportiv originalitate, pentru a sublinia anumite fapte sportive, sau pentru a epata.

Având în vedere doar simpla clasificare a termenilor selectați, se poate observa o mai mare disponibilitate pentru sistemul limbii române de a accepta folosirea unor anglicisme în stilul publicistic, înregistrându-se cincizeci si sapte de unități lexicale și frazeologice.

Acești termeni sunt împrumutați în general din lipsa unui corespondent românesc (valabil și pentru cuvintele spaniole) care să asigure claritate și concizie mesajului, ca în cazul cuvintelor: fault, knockout, ofsaid. Alternativa traducerii nu reprezintă o soluție întrucât ar îngreuna actul comunicării: act nesportiv, lovitură decisivă, în afara spațiului de joc.

Un alt motiv îl contituie lipsa realității propriu-zise care este denumită prin intermediul anglicismului respectiv, prin urmare, o data cu împrumutul sportului, este împrumutată și terminologia: kitesurf, curling, bobsleight etc.

Pe de altă parte, cuvinte și expresii precum: glamour, show, marketing, mister, it’s show time, remember, sold out, live blog nu contribuie la dezvoltarea terminologiei sportive, prin urmare, sunt justificabile în context numai din punct de vedere stilistic, pentru a scoate în evidență anumite contexte sau pentru a sugera apartenența la curentul anglofil.

Această tendință de a folosi cât mai des cuvinte și expresii de origine engleză, chiar și atunci când vocabularul limbii române oferă un corespondent satisfăcător din punct de vedere formal și semantic, este din ce în ce mai pronunțată, cu atât mai mult cu cât facem referire la un mediu online. Expresii precum „From India, with love”, sau „Remember” plasate în titlurile articolelor sportive îngreunează mesajul, îndeosebi pentru un cititor nefamiliarizat cu limba engleză, mai ales atunci când lipsesc contextele edificatoare.

În ceea ce privește sistemul limbii spaniole, acesta prezintă un grad mai mic de receptivitate decât cel al idiomului românesc, înregistrând treizeci și opt de unități lingvistice, cu precădere nume de sporturi: bobsleigh, curling, freeski, kitesurf, mushing, slopestyle, snowboard și nume de competiții sportive: Champions League, Copa Davis, Grand Slam.

4.2. Atestarea în dicționarele de specialitate.

Pentru cuvintele de origine engleză din limba spaniolă, s-a folosit ca primă sursă lucrarea autorilor Félix Rodríguez Gonzáles și Antonio Lillo Buades, Nuevo diccionario de angicismos, apărută în anul 1997 la editura Credos, Madrid. Acest dicționar cuprinde majoritatea anglicismelor extrase pentru corpusul prezentat, excepție făcând noile realități pătrunse în limbă și inexistente la momentul conceperii lucrării. În această categorie intră sporturi precum freeski, kitesurf, slopestyle, pentru a căror definiție s-a apelat la resursele online.

Atunci când dicționarul anterior menționat nu oferea o definiție pentru anumite cuvinte regăsite în articolele ziarului „Marca”, s-a optat pentru versiunea online a vastei lucrării de specialitate, Oxford Dictionaries

De cealaltă parte, lingvistica românească resimte lipsa unui dicționar de anglicisme care să ofere o direcție de analiză a acestor cuvinte de origine engleză. Prin urmare, s-o optat pentru Dicționarului Explicativ al Limbii Române Ediția a-II-a, apărută în 2009 la editura Univers Enciclopedic Gold, având în vedere că este cea mai folosită sursă de către toți vorbitorii de limbă română. Fiind un dicționar explicativ și nu unul specializat pe neologisme sau cuvinte recente, nu toate cuvintele supuse analizei au putut fi explicate prin intermediul acestuia.

În consecință, pentru lexeme precum: comeback, remember, s-a apelat la lucrarea lui Florin Marcu, Noul dicționar de neologisme, apărut la Editura Academiei Române, în anul 1997 în a cărui completare a fost folosit și Marele dicționar de neologisme, apărut 3 ani mai târziu, la editura Saeculum. O altă sursă importată este Dicționarul de cuvinte recente (ediția a-II-a), alcătuit de Florica Dimitrescu și apărut la Editura Logos în 1997.

Izolat, pentru unități lexicale care denumesc sporturi recente, precum streetball, s-au folosit surse online pentru a oferi o definiția satifăcătoare.

Așadar, sunt puține cazurile în care lucrările de specialitate nu acoperă corpusul de cuvinte și expresii extras din publicațiile sportive citate, iar acest fapt se datorează caracterului recent al acestor cuvinte, dar și încapacității orcărei inițiative lexicografice de a surprinde plenar dinamica lexicului unei limbi. Cu atât mai mult, atunci când ne referim la terminologia sportivă, un domeniu în plină dezvoltare, având în vedere ritmul alert cu care apar noi denumiri și sporturi.

4.3. Etimologia.

Cuvintele de origine engleză au început să pătrundă în limba română încă din secolul trecut. Influența limbii engleze s-a manifestat direct, sau indirect mai ales în ultimile decenii, devenind din ce în ce mai vizibilă în zilele noastre. Încă din veacul trecut limba româna a împrumutat neologisme de origine engleză, însă aproape exclusiv prin intermediul limbii franceze.

Așadar, așa cum le numea Theodor Hristea, avem de a face cu pseudoanglicisme, sau false anglicisme, reprezentând cuvinte create în limba franceză prin combinarea unor teme și elemente formative împrumutate din limba engleză.

Din categoria cuvintelor de origine engleză cu etimologie multiplă intrate în limba română având originea imediată limba franceză amintim: club, handbal, jocheu, knockout,penalty, ring, sprint, tichet.

Pentru anglicismele cu etimologie multiplă având originea imediată limba engleză am extras din corpus următoarele cuvinte: derby, fan, fotbal, golf, interviu, lider, meci, rugbi, suporter.

Influența tot mai mare a limbii engleze este susținută și de numărul seminificativ mai mare al anglicismelor cu etimologie unică, limba engleză: board, cameback, fault, glamour, gol, golgheter, killer, marketing, mister, ofsaid, padboul, remeber, snooker, superkombat, start, streetball, site, show, top. Mai mult, acestora li se adaugă expresiile selectate, rezultând un număr considerabil de anglicisme cu etimologie unică, depășind pe cele intrate în limbă prin intermediul limbii franceze, anunțând astfel o surclasare a limbii franceze ca primă influență asupra limbii române.

Conceptele de etimon ultim și etimon îndepărtat există și în lingvistica spaniolă. O delimitare clară cu privire la originea cuvintelor străine este însă greu de specificat. Pentru majoritatea cuvintelor cuprinse în corpusul nostru , dicționarul de specialitate indică originea engleză.

4.4. Procesul de adaptare.

În funcție de vechimea unei unități lingvistice străine în limba receptoare, putem vorbi despre gradul ei de adaptabilitate.

Ele pot fi clasificate în: a) anglicisme adaptate, b) anglicisme în curs de adaptare și c) xenisme, sau cuvinte neadaptate încă sistemului limbii în care a intrat.

Cuvinte precum club, handbal, ring, fan, fotbal, meci, suporter pot fi încadrate în prima categorie având în vedere că sunt cunoscute de către toți vorbitorii idiomului românesc, nu prezintă dificultăți la scriere și citire, ele fiind adaptate sistemului ortografic și fonologic al limbii române. Comparativ, cuvinte precum derby, penalty, knockout sunt în curs de adaptare în sistemul limbii. Deși prezintă grafeme nespecifce pentru ortografia limbii române, datorită frecvenței cu care sunt folosite în limbajul comun au toate șansele să se implementeze în vocabularul limbii române.

Procesul asimilării anglicismelor se caracterizează prin două tendințe contradictorii: de păstrare a formei originare sau de adaptare la sistemul limbii române, precum și prin existența în uz a numeroase forme fluctuante.

Acest fapt este susținut și de existența a mai multor variante de scriere a anglicismelor: derby/derbi, ruhbi/rugby, penalty/penalti, ofsaid/off-side.

Conform Adrianei Stoichițoiu-Ichim, dintre cauzele care generează dificultăți în asimilarea anglicismelor reținem: caracterul recent al împrumuturilor, apartenența la o anumită terminologie, distanța dintre sistemele lingvistice ale românei și englezei.

Acestor cauze obiective li se adaugă insuficienta cunoaștere a limbii engleze, comoditatea și snobismul, considerate cauze subiective.

Spiritul mimetic al vorbitorilor se remarcă în cazul anglicismelor considerate „de lux”, sau inutile, preluate din engleză ca atare, fara a exista o preocupare pentru găsirea unui echivalent în limba română. Aceste anglicisme inutile sunt neadaptate sistemului limbii române și se folosesc de cele mai multe ori cu scopul de a ieși în evidență, în ciuda faptului că semnificația unității lingvistice nu este clară pentru vorbitor. Acest fapt, împreună cu lipsa cunoștințelor de limba engleză conduc la greșeli de exprimare, pleonasme, construcții sintactice incoerente și alte abateri de la norma lexico-gramaticală.

O altă manifestare de snobism lingvistic, remarca Adriana-Stoichițoiu-Ichim în paginile lucrării citate anterior, este ortografierea unor împrumuturi mai vechi, deja adaptate, sub forma etimologică. Acest fenomen de reanglicizare se întâlnește în cazul unor termeni precum ofsaid, regăsit într-un articol din ziarul „ProSport” sub grafia off-side, ea fiind lipsită de orice motivație obiectivă.

Anglicismele complet neasimilate sunt relativ puține și se explică prin specificul fonetic și grafic a expresiei sau al cuvântului englezesc care nu permite atașarea mărcilor morfologice românești: glamour, remember, streetball, from India, with love.

4.4.1. Procesul de adaptare în limba română.

Acest proces de integrare a xenismelor în limba spaniolă se desfășoară urmărind mai multe etape. În primă fază, vorbitorii resping forma străină considerând-o abiguă și greu de explicat (sunt necesare definiții și explicații edificatoare în context), apoi unitatea lexicală este asimilată din punct de vedere fonetic, grafic, morfologic și semantic, iar în ultimă fază împrumutul ajunge să devină bază derivativă în limba receptoare.

În limba spaniolă, există o tendință mult mai dominantă de a găsi corespondente pentru cuvintele împrumutate, sau de a le traduce, aducându-le la o formă cât mai apropiată de cea a cuvintelor spaniole. Așadar, funcționează un filtru autohton pentru majoritatea cuvintelor străine, nu numai pentru împrumuturile din limba engleză, la care se adaugă o atitudine naționalistă față de limba de stat.

Acest fapt se poate observa în grafia unor cuvinte și epresii de origine engleză și asimilate în sistemul limbii spaniole, precum: fútbol, líder, míster, fórmula 1.

De cealaltă parte, grafia improprie limbii spaniole trădează caracterul străin al unor cuvinte recent intrate în limbă, care denumesc realități noi, necunoscute, pentru care nu există un corespondent autohton și pentru care nu există încă o traducere satisfăcătoare: bobsleight, crack, freeski, hockey, musher, slopestyle.

Cu toate acestea, cu siguranță filtrul timpului va fi cel care va decide fie eliminarea acestor unități lingvistice din uz, fie transformarea lor în lexeme proprii limbii spaniole, ținând cont de forța productivă a acesteia și slaba receptivitate față de termeni străini.

Sunt acceptate expresiile străine atunci când denumesc nume de competiții consacrate: Europa League, European Tour, Champions League, Challenge Tour, însă tendința de traduce aceste sintagme este vizibilă și în acest sens: Abierto de Australia pentru Australian Open, Copa Davis pentru Davis Cup.

Caracteristic pentru sistemul limbii spaniole ramâne slaba receptivitate a elementelor străine, iar atunci când acestea intră în vocabularul activ ele sunt asimilate prin raportarea la sistemul ortografic și fonologic spaniol sau prin traduceri. Prin urmare, numărul anglicismelor neasimilate complet este redus și se datorează în special caracterului recent al acestora, majoritatea aflându-se în curs de asimilare.

4.5. Modalitatea de intrare în limba receptoare.

4.5.1. Anglicismele în limba română.

Având în vedere acest aspect, reținem trei modalități de îmbogățire a vocabularului: calcul lingvistic, împrumutul și traducerea.

Împrumutul presupune preluarea dintr-o limbă străină, atât a complexului sonor cât și a sensului unui semn lingvistic. Traducerea reprezintă simpla redare a sensului unui cuvânt străin, în timp ce calcul ligvistic reprezintă un procedeu complex. Așa cum am detaliat anterior în această lucrare, calcul lingvistic este un procedeu mixt care presupune copierea unui model extern și redarea lui cu ajutorul mijloacelor interne ale limbii receptoare. De asemenea, acest procedeu se bizuie și pe o (cvasi)identitate de structură între model și copie.

Din categoria avantajelor calcului față de împrumut amintim: accesibilitatea asigurată prin utilizarea unui material lexical autohton, evitarea problemelor de asimilare, posibilitatea de încadrare formală/semantică în structuri preexistente ale limbii receptoare. De cealaltă parte, a dezavantajelor, numim: imprecizia semantică, ștergerea motivației și a legăturilor etimologice din limba sursă.

Pentru terminologie sportivă românească, așa cum reiese din corpusul lexical, cea mai prolifică modalitate de îmbogățire a vocabularului este împrumutul. Atât cuvintele: club, derby, fotbal, handbal, mister, start, site, show, etc., cât și expresiile: it’s show time, main event, premier league etc. sunt preluate ca atare din limba engleză și folosite în contextul comunicării cu sensul din limba de origine.

Calcul lexical este o des întâlnit în terminologii precum cea a mas-mediei unde întâlnim unități lexicale calchiate precum: a agrea/ to agree, a aplica/to apply, atelier/workshop, provocare/challenge (uneori folosit și în limbajul sportiv), etc. De asemenea, este de menționat faptul că și în terminologia sportivă este folosit calcul lingvistic, însă cercetarea cuprinsă într-un interval relativ scurt de timp nu a permis o analiză exhaustivă a procedeelor de îmbogățire a vocabularului.

4.5.2. Anglicismele în limba spaniolă.

O importantă sursă de îmbogățire a vocabularului cu elemente străine o constituie împrumutul, iar acest lucru este ușor vizibil în economia corpusului lexical extras din ziarul sportiv „Marca”: fútbol, golf, lider, mister, open, ring, rugby, show, top. Cu atât mai mult în cazul anglicismelor frazeologice: Europa League, Champions League, Challenge Tour, Hat-trick, Final four.

O altă modalitate și cea mai productivă pentru spațiul iberic în general (vizând toate terminologiile) este calcul lingvistic. Acest aspect se vede în cuvinte precum: balon-cesto calchiat dupa engl. basket-ball și în anglicismele frazeologice: Abierto de Australia dupa engl. Australian Open, Copa Davis dupa engl. Davis Cup.

De asemenea, există și calcuri parțiale, atunci când o parte a cuvântului este împrumutată, iar cealaltă este tradusă, asemenea: polo acuático după engl. water polo.

Calcurile semantice reprezintă o categorie aparte în care cuvântul există deja în vocabularul limbii receptoare, însă sub influență engleză acesta își mai adaugă un sens, ca în cazul cuvântului junior însemnând persoană mai tânără decât alta și mai apoi categorie de vârstă a unei competiții sportive.

Așadar, cuvintele de origine engleză care pătrund în limba spaniolă sunt fie împrumuturi (cuvinte recente care necesită contexte menite să clarifice semnificația lor) fie calcuri sau traduceri, preferate pentru accesibilitatea lor și aspectul uniform ce permit o ușoară integrare în sistemul limbii.

4.6. Dinamica sensurilor.

În ceea ce privește modificările de sens ale cuvintelor de origine engleză intrate în limba română acestea se manifestă fie prin extinderi, fie prin restrângeri de sens.

Extinderi de sens: presupun lărgirea domeniului de referință și reducerea intensiunii prin neglijarea unor semne periferice din definiția engleză, ceea ce permite, ulterior, înșăturarea unor restricții contextual-stilistice.

Cuvântul de origine engleză lider, conform DEX, 2009 are prima semnificație: conducător al unui partid, al unei organizații, etc., iar în al doilea rând însemnă sportiv sau echipă sportivă care se găsește în fruntea unei competiții. Mai mult decât atât, această unitate lexicală și-a îmbogățit sfera semantica și cu alte sensuri din câmpul publicității, din domeniul artistic sau religios.

Cuvântul club însemnând asociație menită să creeze membrilor săi condiții favorabile pentru desfășurarea unei anumite activități (cultural-educative, sportive etc.) în timpul liber. (Cf .Dex, 2009) este folosit acum și cu sensul de loc destinat petrecerilor de noapte, folosit și în sintagme precum club-bar, night-club.

De asemenea, în cazul cuvântului killer însemnând ucigaș plătit (MDN) se observă o lărgire de sens atunci când este folosit în context sportiv, însemnând o persoană care decide soarta unei activități sportive în ultimul moment, eliminând echipa adversă: „Dănuț Dumbravă, killerul Timișoarei. Stelistul a marcat 26 de puncte în victoria ”militarilor” (31-18) din etapa a 6-a a Superligii.”

Lărgirea sensului este vizibilă și în cazul cuvântului fan care în MDN are sensul de „admirator fanatic alvedetelor ecranului sau ale cântecului” și care și-a extins sfera înspre domeniul sportiv unde se referă la admirația față de o echipă sau față de un jucător profesionist.

Restrângerile de sens sunt mai puțin numeroase și se asociează cu specializarea funcțională așa încât împrumuturile cu sens uzual pătrund în diverse terminologii.

Spre exemplu, cuvântul event, regăsit în corpusul lexical al acestei lucrări în sintagma Main event apare în MDN cu sensuri mai largi din domeniul sportiv, însemnând „probă, întrecere, cursă, spectacol sportiv” este folosit în publicistica de specialitate pentru a desemna câștigarea în același an de către aceeași echipă a trei trofee importante: „La Bayern nu este suficient Eventul.”

Concluzii.

Plecând de la premisa că la finalul acestei lucrări nu se vor putea trasa cu fermitate notele definitorii ale fenomenului anglicismelor, cercetarea de față a urmărit să delimiteze principalele trăsături, să urmărească direcțiile de dezvoltare și impactul pe care folosirea anglicismelor o are asupra sistemului limbii române și spaniole, dar și asupra unei societăți aflate sub influența anglofilă.

Afirmația inițială se bazează pe faptul că având de-a face cu un fenomen actual în plină desfășurare (în ciuda faptului că influența engleză se face simțită încă din secolul trecut) nu îl putem cuprinde, îndeosebi raportat la terminologia sportului. De asemenea, diferențele vizibile între limba engleză și limbile română și spaniolă implică și un anume grad scăzut de asimilare, de aici rezultând diferse inadecvențe și abateri de la norma literară, însuși anglicismele fiind greu de încadrat într-o normă lingvistică.

În primul rând acest studiu subliniează încă o dată importanța și dimensiunile fenomenului numai globalizare lingvistică, rezultatele ei fiind vizibile în cele mai diverse domenii, conducând la o largă interferență cu limbile de circulație internațională, cu precădere limba engleză.

Componenta extralingvistică este de asemenea foarte importantă, având o contribuție decisivă în propagarea curentului anglofil și în asimilarea cuvintelor de origine engleză. Din acest punct de vedere, amintim avântul tehnologiei, accesul nemijlocit la diverse modalități de informare, libera circulație a indivizilor și implicit sporirea contactelor interculturale, implicarea mijloacelor de comunicare în masă, etc.

Prin urmare, reluând afirmația citată anterior în capitolul dedicat lingvisticii românești, presa reprezintă o a patra putere având capacitatea de a surprinde în timp real schimbările survenit la nivelul limbii. Din acest motiv, publicistica sportivă se dovedește o sursă veritabilă pentru a urmări direcția de dezvoltare a anglcismelor, atât în limba română, cât și în limba spaniolă.

Stilul sportiv reprezintă un stil aparte al limbii române, aflat la interferența dintre stilul tehnic și cel beletristic, având însă și caracteristici definitorii, altele decât cele regăsit în stilurile amintite mai sus. Terminologia sportivă s-a consolidat în epoca dintre cele două războaie mondiale și este formată cu precădere din împrumuturi lexicale și frazeologice, la care se adaugă alte procedee de îmbogățire a vocabularului, asemenea calcului lingvistic. O altă concluzie ar fi caracterul deschis și dinamic al acestui sector al vocabularului, unde schimbările se produc frecvent, având în vedere ritmul alert cu care apar noi realități sportive, noi echipamente destinate desfășurarii acestor activități la care se adaugă desigur unitățile lexicale menite să denumească faze de joc, reguli, penalizări, dar și unități lexicale care numesc competiții sportive de mare anvergură.

Un alt aspect deosebit de important este caracterul internațional, faptul că aceste denumiri sunt recunoscute la nivel european sau mondial, ceea ce pe de o parte aliniează societatea românească la direcția de evoluție a statelor dezvoltate, iar pe de altă parte, facilitează contactele interculturale, ștergând bariera lingvistică între practicanții și iubitorii sporturilor.

În urma cercetării bibliografiei de specialitate despre fenomenul anglicismelor s-a constatat că nu avem de-a face cu o părere unanimă asupra acestui subiect. Prin urmare, cuvintele de origine engleză au împărțit oamenii de cultură ai societățiilor românești și iberice în două mari categorii: aceia care susțin influența engleză sau care pledează pentru o mai bună cunoastere a fenomenului care să permită normarea lui în lucrări de specialitate și ceilalți, care se opun categoric și invocă caracterul latin al celor două limbi considerate în pericol în fața avalanșei de cuvinte engleze.

Conform părerii lui Lorenzo Medina López anglicizarea nu este decât o altă etapa a influențelor străine ce au afectat de-a lunngul timpului limba spaniolă. Ea se adaugă influențelor germanice, arabe, italienești și franțuzești.

Peentru lingvistica românească, predominantă este atitudinea moderată care vizează în primul rând elaborarea unor lucrări de specialitate menite să normeze acest fenomen. Dintre aceste păreri reamintim pe cea a Mioarei Avram care consideră, asemeni lingvistului iberic că influența engleză nu este cu nimic mai periculoasă decât celelalte influențe externe care și-au lăsat amprenta asupra limbii române începând cu epoca modernă precum slavizarea, grecizarea, rusificarea, italienizarea, francizarea. Așadar, în continuarea acestei idei, reluăm conceptele utilizate de Adriana Stoichițoiu-Ichim, „opitalitate” și „creativitate” caracteristice pentru limba română în realția cu celelalte limbi de circulație internațională.

De asemenea, clasificarea realizată de autoarea citată anterior este deosebit de relevantă în contextul analizei anglicismelor, de unde reținem categoria cuvintelor necesare și categoria cuvintelor „de lux” provenite din limba engleză.

Așadar, cu toate că limba română este receptivă la nou și la diverse influențe străine, este recomandabilă utlizarea acelor cuvinte necesare, care îmbogățesc vocabularul denumind realități inexistente pentru societatea românească și cărora nu le putem găsi un corespondent deja un asimilat în vocabularul activ.

Legat de clasificarea anglicismelor, se evidențiează părerea lingvistului Theodor Hristea care expune conceptul de pseudoanglicism preluat mai apoi în majoritatea lucrărilor lexicografice despre acest subiect și care atrage atenția asupra acelor cuvinte care au aspect englezesc dar sunt formate în interiorul altor limbi, intermediar în majoritatea cazurilor pentru limba română fiind limba franceză.

De cealaltă parte, se regăsesc cei care pretind apărarea idiomului național și al caracterului ei latin. Aici îi amitim pe Mihaela Mureșan, George Pruteau, Eugen Simion. Acestia sunt contestați însă de specialiștii în domeniu, întrucât nu te poți opune unui organism viu cum este cel al limbii, prin urmare orice legiferare legislativă a faptelor lingvistice este destinată eșecului. Acestă afirmație este susținută de soarta încercărilor statului francez de a impune o regulă cu privire la folosirea anglicismelor, având în vedere binecunoscuta atitudine a poporului francez față de invadatorii străini.

Comparativ, deși sunt puse în relație două idiomuri înrudite aparținând familiei limbilor neo-latine, limba spaniolă se diferențiează de limba română în relația cu influențele străine, în cazul nostru, limba engleză.

Dacă pentru limba română este relevantă atitudinea primitoare a elementelor străine, limba spaniolă tinde să le excludă, cu precădere în perioada 1940-1960 când în Spania se manifestă un curent purist, naționalist, de apărare a limbii de stat. Această poziție este susținută și de instanța Academiei Regale și de alți oameni de cultură din peninsula iberică considerând influența engleză ca fiind o alarmă cu privire la viitorul integrității limbii spaniole.

Din punct de vedere al asemănărilor și în lingvistica spaniolă există cele două concepte referitoare la anglicisme, inutile sau necesare, care relativizează treptat problematica elementelor de origine engleză. Acest fapt implică și o atitine mai puțin vehementă (acesta fiind un alt punct de interferență între cele două limbi) susținută în prefața lucrărilor de specialitate Diccionario del uso del español, Diccionario del español moderno și Diccionario de anglicismos.

Din perspectiva perioadei contemporane, fluxul de migrație între spațiul anglo-saxon și cel iberic, contribuția mijloacelor de comunicare în masă și tehnologia sunt oameni de cultură ai Spaniei care consideră fenomenul ca fiind unul inclusiv benefic. De pildă, Maria Vaquero consideră această stare de bilingvism un lucru natural, care facilitează contactul cu alte limbi.

O altă concluzie, valabilă pentru ambele limbi studiate este aceea a clasificării elementelor de proveniență engleză în cuvinte adaptate sistemului limbii receptoare și cuvinte inadaptate, sau xenisme.

Cu toate acestea, limba română manifestă o tendință de a păstra aceste împrumuturi într-o formă cât mai apropiată de cea a limbii de origine (la care se adaugă co-existența în uz a unor forme flucuante), acest lucru îngreunând procesul de asimilare și încadrare în sistemul lexico-gramatical.

Spre deosebire, sistemul limbii spaniole operează cu un filtru autohton. Anglicismele sunt respinse în primă fază, apoi sunt adaptate la sistemul fonetic, ortografic, morfologic și semantic după care ajung să devină la rândul lor baze derivative. Cu alte cuvinte, limba spaniolă preferă traducerile sau calcurile lexico-gramaticale după cuvintele din limba engleză, iar atunci când apar împrumuturi neasimilate acest lucru se datorează caracterului recent al acestora.

Terminologia sportivă atât din limba română cât și din limba spaniolă se caracterizează prin utilizarea împrumuturilor ca formă dominantă de îmbogățire a vocabularului.

Cel mai important aspect este cel al bibliografiei de specialitate. Cu toate că limba spaniolă prezintă mai puține elemente străine, lingviștii din peninsula iberică au conștientizat necesitatea unei lucrări de specialitate care să indice principalele direcții de analiză și receptare a acestui fenomen. Prin urmare, cercetarea de față s-a bazat pe existența unor dicționare de specialitate: Diccionario de anglicismos (R. J. Alfaro) și Nuevo diccionario de anglicismos (Félix Rodríguez González, Antonio Lillo Buades).

De cealaltă parte, tocmai lipsa unei astefel de lucrări atrage atenția unor personalități lingvistice românești precum Adriana Stoichițoiu-Ichim care afirmă necesitatea unui astfel de dicționar care ar veni în ajutorul încercărilor de încadrare și explicare a anglicismelor. De asemena, se resimte nevoia unor indicații ortografice, ortoepice și morfologice menite să faciliteze asimilarea anglicismelor.

Un alt aspect deosebit de important este rolul mass-mediei, prin urmare este recomandabil ca această instituție să își conștientizeze rolul în propagarea informațiilor și implicit în educarea auditoriului. Folosirea anglicismelor în presă are un impact deosebit de mare asupra consumatorilor, fapt pentru care deseori se recurge la strategii edificatoare în context pentru a facilita înțelegerea celor ce nu au cunoștințe de limbă engleză. Aceasta caracteristică este comună pentru ambele limbi comparate.

În conluzie, societatea românească, cea iberică și nu numai, resimt presiunea globalizării lingvistice. Avem de-a face cu un avânt spectaculos al tehnologiei și al migrațiilor care facilitează integrarea unor termeni străini, cu precădere din limba engleză, fiind idiomul cel mai folosit la nivel mondial, în majoritatea terminologiilor de specialitate.

Dinamica anglicismelor se reflectă și în terminologia sportului. Acest sector al vocabularului românesc și spaniol se caracterizează prin elementul de noutate, continua îmbogățire cu termeni noi, creativitate și interferența cu celelalte terminologii.

Atât lingvistica românească, cât și cea din peninsulă este preocupată îndeosebi de normarea acestui fenomen în vederea asimilării cât mai rapide în sistemul limbii receptoare. Cu toate acestea, există și manifestări puriste care reclamă invadarea limbii și atentarea la specificul ei național, însă aceste păreri sunt considerate nejustificate de către specialiști, dat fiind caracterul dinamic al limbii.

Influența engleză este o realitate contemporană, având impact asupra multor aspete, atît lingvistice, cât și extralingvistice. Cu toate acestea, sita vremii este cea care va decide ce elemente lexicale rămân în vocabularul activ și ce elemente vor pierii, așa cum s-a dovedit de-a lungul anilor cu celelalte influențe străine manifestate pe spațiul românesc și spaniol.

Cu toate acestea, fenomenul anglicismelor nu trebuie respins fără o bună cercetare în prealabil, având în vedere caracterul său internațional, facilitarea contactelor interculturare, a mobilității indivizilor, a accesului la tehnologie și la informații din toate domeniile. Evoluția terminologiei sportive este și ea un aspect demn de a fi urmărit, date fiind caracteristice ei și traiectoria evolutiva a ultimilor ani.

Prin urmare, fenomenul anglicismelor este departe de a fi fost pe deplin discutat, însă aducerea terminologiei sportive în prim plan constituie o modalitate în plus de a evidenția trăsăturile lui, cu atât mai mult dintr-o perspectivă comparativă.

Bibliografie

Bibliografia teoretică:

AVRAM, Mioara: Anglicismele în limba română actuală, București, Editura Academiei,1997.

AVRAM , Mioara: Noutăți reale și noutăți aparente în vocabularul românesc actual, în „Limbă și Literatură”, vol.1, 1998.

BOGDAN OPREA, Helga: Relativizarea limbii române. Privire generală: accepții, delimitări, aspecte., București, Editura Universității București, 2011.

BOTA, Maria: Observații asupra morfologiei neologismelor de origine engleză în limba română literară, în „Limbă și Literatură”, nr. 1, 1978.

CAZACU, Tatiana, Salma: Stratageme comunicaționale și manipulare, Iași, Editura Polirom, 2000.

CIOBANU, Georgeta: Anglicisme în limba română, Timișoara, Editura Amphora, 1996.

COJOCARU, Liliana-Florina: Asimilarea anglicismelor în presa scrisă românească și italiană. Studiu contrastiv, Coord. științific Adriana Stoichițoiu-Ichim, București, 2013.

CONSTANTINESCU, Ilinca: Influența limbii engleze în vocabularul sportiv românesc, în „Limba Română” XXI, nr. 6, 1972 și nr.1 și 2., 1973.

DIMITRESCU, Florica: Dinamica lexicului românesc. Ieri și azi, Cluj-București, Editura Logos, 1995.

GHEȚIE, Ion: Observații asupra limbii folosite în „sportul popular”, în „Limba Română, VI, nr. 4, 1957.

GRUIȚĂ, Mariana: Adaptarea cuvintelor de origine engleză la sistemul fonetic și ortografic al limbii române actuale, în „Limbă și Literatură”, vol. I, 1974.

HRISTEA, Theodor: Despre scrierea și pronunțarea unor anglicisme, în „România Literară”, nr.26, 1978.

HRISTEA, Theodor: Împrumuturi și creații lexicale neologice în limba română contemporană, în „Limba Română”, XXI, nr. 3, 1972.

HRISTEA, Theodor: [Influența engleză], în Theodor Hristea, coordonator, Sinteze de limba română, ediția a treia revizuită și din nou îmbogățită, 1984.

HRISTEA, Theodor: Termeni englezești în frazeologia românească, în „România Literară”, nr. 39, 1984.

HRISTEA, Theodor: Tipuri de calcuri în limba română, în „Limbă și Literatură”, vol III-IV, 1997.

HRISTEA, Theodor: Probleme de etimologie, București, Editura Științifică, 1968.

HUYKE FREIRIA, Isabel: Indices de denidad léxica: anglicismos en la zona metropolitana de San Juan, în H. López Morales (coord.), Corrientes actuales en la dialectología del Caribe hipánico, Puerto Rico, Editura Universitaria, 1978.

IORDAN, Iorgu: Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, (ediția I), Iași, Institutul de arte grafice „Alexandru A. Terek”, 1943.

IORDAN, Iorgu: Limba română actuală, București, Editura Socec&Co, 1947.

IORDAN, Iorgu: Limba română contemporană, București, Editura Ministrului Învățământului, 1954.

LORENZO, Emilio: Anglicismos en la prensa în Primera reunión de Academias de la Lengua española sobre el lenguaje y los medios de comunicacíon, Madrid, Editura Real Academia Española, 1987

LOPEZ, Javier, Medina: El anglicismo en el aspañol actual, Madrid, Editura Arco/Libros, 1996.

MANEA, Constantin: Nou și vechi în împrumutul lexical din limba engleză, în vol. „Tradiție și inovație în studiul limbii române”, coord. Gabriela Pana Dindelegan, București, Editura Univerității București, 2004.

MANOLESCU, Nicolae: Legea Pruteanu, în „România Literară”, nr. 42, 2002.

MOROIANU , Cristian: Un aspect al calcului lingvistic în limba română, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, coord. Gabriela Pană Dindelegan, București, Editura Universității București, 2003.

MUREȘAN, Mihaela: Stilul/Limbajul jurnalistic și funcția fatică a limbii, Cluj-Napoca, Editura Digital Data Cluj, 2008.

NEAGU, Camelia: Neologismele în Dicționarul Academiei, cu specială referire la anglicisme, Coord. științific Theodor Hristea, București, 2008.

PALER, Octavian,: Și limba e în tranziție, în „Gazeta de Sud”, 6 noiembrie 2006.

PRATT, Chris: El anglicismo en el español penisular contemporáneo, Madrid, Editura Credos, 1980.

PREDA, Irina: Îmbogățirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire specială la perioada postdecembristă), (III), în „Limba Română” XLI, nr.11-12, 1992.

QUILIS, Antonio: Anglicismos en el español de Madrid, în Athlon Satvra grammatica in honorem F. R. Adrados, Madrid, Editura Credos, 1984.

RADU, Voica: Limba engleză și globalizarea: realități românești și romanice, Timișoara, Editura Mirton, 2009.

RADU, Voica: Limba română și globalizarea lingvistică, București, Editura Palimpsest, 2013.

SECHE, Mircea: Despre stilul sportiv, în „Limba Română”, VIII, nr. 2, 1959.

SIMION, Eugen: Totul despre „romgleză”, în „Curentul”, 6.iunie 2001.

STEFĂNESCU, Ariadna: Cultural and linguistic english influence in romania(n), în Verbum. Analecta Neolatina III, 2001/2.

STOICHIȚOIU-ICHIM, Adriana: Observații privind influența engleză în limbajul publicistic actual (I) în „Limbă și Literatură”, nr. 2, 1996.

STOICHIȚOIU-ICHIM, Adriana: Asimilarea împrumuturilor englezești în Gabriela Pană Dindelegan (coord.) Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, București, Editura Universității din București, 2002.

STOICHIȚOIU-Ichim, Adriana: Observații privind grafia anglicismelor din presa actuală, în Studii de gramatică și de formare a cuvintelor (în memoria Mioarei Avram), București, Editura Academiei Române, 2006.

STOICHIȚOIU-ICHIM, Adriana: Vocabularul limbii române actuale: dinamică, influențe, creativitate, București, Editura All, 2007.

VAQUERO, María: Anglicismos en prensa: una cala en el lenguaje perodístico de San Juan, in Lingüistica Española actual, Madrid, Instituto de Cooperación iberoamericana, Vol XII, nr. 2, 1990.

ZAFIU, Rodica: Păcatele inimii: Anglicismele în Europa, în „România Literară”, nr.27, 2002.

B1. Dicționare și enciclopedii:

Dicționarul explicativ al limbii române, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.

Diccionario actual de la lengua enpañola, Editura Vox, 19

ALFARO, J. Ricardo: Diccionario de anglicismos, Ed. III, Madrid, Editura Credos, 1970.

DIMITRESCU, Florica: Dicționar de cuvinte recente, ediția a-II-a, București, Editura Logos, 1997.

GONZÁLES, Félix, Rodríguez, BUADES, Antonio, Lillo: Nuevo Diccionario de anglicismos, Madrid, Editura Credos, 1997.

MARCU, Florin: Noul dicționar de neologime, București, Editura Academiei Române, 1997.

MARCU, Florin: Marele dicționar de neologisme, București, Editura Saeculum, 2007.

POPA, D., Marcel, ST`NCIULESCU, Gabriel, Florin-Matei, TUDOR, Anicța, ZGĂVĂRDICI, Rodica, Chiriacescu, Dicționar Enciclopedic, 1993-2009.

B.2. Surse web:

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/board, accesat în data de 12 mai 2015

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/streetball, accesat în data de 12 mai 2015.

http://en.wikipedia.org/wiki/Freeskiing, accesat în data de 13 mai 2015.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Kitesurfing, accesat în data de 13 mai 2015.

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/rider, accesat în data de 18 mai 2015.

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/slopestyle, accesat în data de 18 mai 2015.

Bibliografia teoretică:

AVRAM, Mioara: Anglicismele în limba română actuală, București, Editura Academiei,1997.

AVRAM , Mioara: Noutăți reale și noutăți aparente în vocabularul românesc actual, în „Limbă și Literatură”, vol.1, 1998.

BOGDAN OPREA, Helga: Relativizarea limbii române. Privire generală: accepții, delimitări, aspecte., București, Editura Universității București, 2011.

BOTA, Maria: Observații asupra morfologiei neologismelor de origine engleză în limba română literară, în „Limbă și Literatură”, nr. 1, 1978.

CAZACU, Tatiana, Salma: Stratageme comunicaționale și manipulare, Iași, Editura Polirom, 2000.

CIOBANU, Georgeta: Anglicisme în limba română, Timișoara, Editura Amphora, 1996.

COJOCARU, Liliana-Florina: Asimilarea anglicismelor în presa scrisă românească și italiană. Studiu contrastiv, Coord. științific Adriana Stoichițoiu-Ichim, București, 2013.

CONSTANTINESCU, Ilinca: Influența limbii engleze în vocabularul sportiv românesc, în „Limba Română” XXI, nr. 6, 1972 și nr.1 și 2., 1973.

DIMITRESCU, Florica: Dinamica lexicului românesc. Ieri și azi, Cluj-București, Editura Logos, 1995.

GHEȚIE, Ion: Observații asupra limbii folosite în „sportul popular”, în „Limba Română, VI, nr. 4, 1957.

GRUIȚĂ, Mariana: Adaptarea cuvintelor de origine engleză la sistemul fonetic și ortografic al limbii române actuale, în „Limbă și Literatură”, vol. I, 1974.

HRISTEA, Theodor: Despre scrierea și pronunțarea unor anglicisme, în „România Literară”, nr.26, 1978.

HRISTEA, Theodor: Împrumuturi și creații lexicale neologice în limba română contemporană, în „Limba Română”, XXI, nr. 3, 1972.

HRISTEA, Theodor: [Influența engleză], în Theodor Hristea, coordonator, Sinteze de limba română, ediția a treia revizuită și din nou îmbogățită, 1984.

HRISTEA, Theodor: Termeni englezești în frazeologia românească, în „România Literară”, nr. 39, 1984.

HRISTEA, Theodor: Tipuri de calcuri în limba română, în „Limbă și Literatură”, vol III-IV, 1997.

HRISTEA, Theodor: Probleme de etimologie, București, Editura Științifică, 1968.

HUYKE FREIRIA, Isabel: Indices de denidad léxica: anglicismos en la zona metropolitana de San Juan, în H. López Morales (coord.), Corrientes actuales en la dialectología del Caribe hipánico, Puerto Rico, Editura Universitaria, 1978.

IORDAN, Iorgu: Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, (ediția I), Iași, Institutul de arte grafice „Alexandru A. Terek”, 1943.

IORDAN, Iorgu: Limba română actuală, București, Editura Socec&Co, 1947.

IORDAN, Iorgu: Limba română contemporană, București, Editura Ministrului Învățământului, 1954.

LORENZO, Emilio: Anglicismos en la prensa în Primera reunión de Academias de la Lengua española sobre el lenguaje y los medios de comunicacíon, Madrid, Editura Real Academia Española, 1987

LOPEZ, Javier, Medina: El anglicismo en el aspañol actual, Madrid, Editura Arco/Libros, 1996.

MANEA, Constantin: Nou și vechi în împrumutul lexical din limba engleză, în vol. „Tradiție și inovație în studiul limbii române”, coord. Gabriela Pana Dindelegan, București, Editura Univerității București, 2004.

MANOLESCU, Nicolae: Legea Pruteanu, în „România Literară”, nr. 42, 2002.

MOROIANU , Cristian: Un aspect al calcului lingvistic în limba română, în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, coord. Gabriela Pană Dindelegan, București, Editura Universității București, 2003.

MUREȘAN, Mihaela: Stilul/Limbajul jurnalistic și funcția fatică a limbii, Cluj-Napoca, Editura Digital Data Cluj, 2008.

NEAGU, Camelia: Neologismele în Dicționarul Academiei, cu specială referire la anglicisme, Coord. științific Theodor Hristea, București, 2008.

PALER, Octavian,: Și limba e în tranziție, în „Gazeta de Sud”, 6 noiembrie 2006.

PRATT, Chris: El anglicismo en el español penisular contemporáneo, Madrid, Editura Credos, 1980.

PREDA, Irina: Îmbogățirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire specială la perioada postdecembristă), (III), în „Limba Română” XLI, nr.11-12, 1992.

QUILIS, Antonio: Anglicismos en el español de Madrid, în Athlon Satvra grammatica in honorem F. R. Adrados, Madrid, Editura Credos, 1984.

RADU, Voica: Limba engleză și globalizarea: realități românești și romanice, Timișoara, Editura Mirton, 2009.

RADU, Voica: Limba română și globalizarea lingvistică, București, Editura Palimpsest, 2013.

SECHE, Mircea: Despre stilul sportiv, în „Limba Română”, VIII, nr. 2, 1959.

SIMION, Eugen: Totul despre „romgleză”, în „Curentul”, 6.iunie 2001.

STEFĂNESCU, Ariadna: Cultural and linguistic english influence in romania(n), în Verbum. Analecta Neolatina III, 2001/2.

STOICHIȚOIU-ICHIM, Adriana: Observații privind influența engleză în limbajul publicistic actual (I) în „Limbă și Literatură”, nr. 2, 1996.

STOICHIȚOIU-ICHIM, Adriana: Asimilarea împrumuturilor englezești în Gabriela Pană Dindelegan (coord.) Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, București, Editura Universității din București, 2002.

STOICHIȚOIU-Ichim, Adriana: Observații privind grafia anglicismelor din presa actuală, în Studii de gramatică și de formare a cuvintelor (în memoria Mioarei Avram), București, Editura Academiei Române, 2006.

STOICHIȚOIU-ICHIM, Adriana: Vocabularul limbii române actuale: dinamică, influențe, creativitate, București, Editura All, 2007.

VAQUERO, María: Anglicismos en prensa: una cala en el lenguaje perodístico de San Juan, in Lingüistica Española actual, Madrid, Instituto de Cooperación iberoamericana, Vol XII, nr. 2, 1990.

ZAFIU, Rodica: Păcatele inimii: Anglicismele în Europa, în „România Literară”, nr.27, 2002.

B1. Dicționare și enciclopedii:

Dicționarul explicativ al limbii române, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.

Diccionario actual de la lengua enpañola, Editura Vox, 19

ALFARO, J. Ricardo: Diccionario de anglicismos, Ed. III, Madrid, Editura Credos, 1970.

DIMITRESCU, Florica: Dicționar de cuvinte recente, ediția a-II-a, București, Editura Logos, 1997.

GONZÁLES, Félix, Rodríguez, BUADES, Antonio, Lillo: Nuevo Diccionario de anglicismos, Madrid, Editura Credos, 1997.

MARCU, Florin: Noul dicționar de neologime, București, Editura Academiei Române, 1997.

MARCU, Florin: Marele dicționar de neologisme, București, Editura Saeculum, 2007.

POPA, D., Marcel, ST`NCIULESCU, Gabriel, Florin-Matei, TUDOR, Anicța, ZGĂVĂRDICI, Rodica, Chiriacescu, Dicționar Enciclopedic, 1993-2009.

B.2. Surse web:

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/board, accesat în data de 12 mai 2015

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/streetball, accesat în data de 12 mai 2015.

http://en.wikipedia.org/wiki/Freeskiing, accesat în data de 13 mai 2015.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Kitesurfing, accesat în data de 13 mai 2015.

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/rider, accesat în data de 18 mai 2015.

http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/slopestyle, accesat în data de 18 mai 2015.